Analiză Fundamentală Si Tehnică a Companiilor

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

Specializarea Finanțe și Bănci

Proiect economic

Analiză fundamentală și tehnică a companiilor

Coordonator științific:

Profesor universitar dr. Vuță Mariana

Autor: Pop Iulia Călina

București, 2016

Cuprins

Introԁucere 3

1 Cаpitolul 1 – Stadiul actual al cunoașterii 5

1.1 Analiza fundamentală 4

1.2 Analiza tehnică 6

1.3 Modelul Marcowitz de selecție a portofoliilor financiare 8

2 Cаpitolul 2 Metodologia cercetării și a rezultatelor obținute

Studiu de caz – Analiză fundamentală și tehnică a companiilor 9

Modelul Marcowitz

2.1 PepsiCo 11

2.2 Digital Realty Trust Inc 13

2.3 Electronic Arts 15

Concluᴢii 17

Biƅliogrаfie 20

Introducere

Scopul acestei lucrări este de a indentifica posibilitățile de investire pe baza analizei rentabilității și a riscului unui portofoliu de acțiuni ale căror valori au fost determinate cu ajutorul Modelul Marcowitz.

Astfel, fie că un investitor dorește pe termen lung să achiziționeze o acțiune de pe urma căreia va beneficia prin încasarea de dividende,fie că dorește să dețină acțiunea respectivă o perioadă mai scurtă de timp și ulterior să o vandă, este important de știut că există modalități prin care acest investitor să-și evalueze portofoliul și să facă alegerea corectă pornind de la o bază și un set de indicatori bine fundamentați.

Constituirea unui portofoliu solid, bine structurat, profitabil este influențată de o multitudine de factori, de diferite naturi. Investiția în acțiuni se poate dovedi extrem de riscantă, acestea putând avea o volatilitate crescută. Protecția portofoliului poate fi realizată atât prin culegerea și analiza de date provenind din mediul extern(evoluția pieței de capital, contextul economic actual, evoluția companiilor competitoare),cât și din mediul intern, folosind informații referitoare la companie(bilanț, cont de profit și pierdere, situația fluxurilor de numerar,etc.).

Lucrarea este structurată in două părți :

Prima parte prezintă stadiul actual al cunoașterii în care voi fundamenta termenii de analiză fundamentală și analiză tehnică pe baza celor expuse de diferiți cercetători în domeniul precum și avantejele si dezavantajele fiecăruia, urmând ca apoi să sintetizez ipotezele Modelului Marcowitz, un model de selecție a portofoliilor financiare care va fi baza studiului de caz al lucrării.

Pe baza celor expuse în primul capitol voi construi studiul de caz care se bazează pe analiza a trei companii( PepsiCo, Digital Realty Trust Inc și Electronic Arts) de pe piața financiară la care voi avea în vedere să subliniez decizia pe care o poate lua un investitor de a alege sau nu acțiunea propusă. Această analiză este făcuta pentru perioada anilor 2013-2015. Date preluate sunt prelucrate în Excel, iar previziunile sunt determinate pe baza informațiilor oferite de site-ul Investing.

Capitolul 1 Stadiul actual al cunoașterii

1.1 Analiza fundamentală

Acest tip de abordare constă în selectarea acțiunilor pe baza informațiilor privind situațiile financiare ale companiei, domeniul în care activează, situarea prețului în raport cu diferite repere care țin de companie și de piața în ansamblul său.

Este utilă pentru investirea în acțiuni pe termen mediu și lung (minimum 1 an). Cei care utilizează acest tip de analiză au la rândul lor diferite obiective de randament și de lichiditate, utilizând cu prioritate anumite criterii.

Conform articolului ,,Identificarea instrumentelor financiare – etapă importantă în construcția portofoliilor’’1 publicat în Revista de Statistică numărul 9/ 2013, autoarea Dr. Mădălina Gabriela Anghel precizează faptul că analiza fundamentală a instrumentelor financiare presupune studierea situației financiare reale a emitenților de instrumente financiare, precum și a conjuncturii economice generale. Toate aceste procese sunt întemeiate în vederea estimării cursului și a riscului fiecărui instrument în parte.

În cazul acțiunilor, analiza fundamentală poate lua în considerare atât premise micro-economice, legate intrinsec de situația financiară și de natura activității companiei respective (ca de exemplu, evaluări financiare, acte contabile, planuri de afaceri), cât și condiții macro-economice care afectează sectorul din care face parte compania sau mediul național / multi-național în care compania își desfasoară activitatea.

În cazul mărfurilor, analiza fundamentală poate lua în considerare premise legate de raportul dintre cerere și ofertă, precum și condiții macro-economice.

În cazul valutelor, analiza fundamentală poate lua în considerare premise macro-economice legate de țara care emite moneda respectivă, sau de un mediu multi-național în cazul în care moneda în cauză face obiectul tranzacțiilor globale sau al rezervelor valutare ale mai multor state. Asemenea premise macro-economice se pot referi la masa monetară, rata inflației, ratele dobânzii, politica fiscală.

Analizei fundamentale i s-au adus o serie de contraargumente, cel mai puternic fiind acela că se bazează pe informații cunoscute, fără a se beneficia de vreun avantaj major față de ceilalți participanți la piață. Cu toate acestea, s-a dovedit pe diferitele piețe de capital că există întotdeauna o serie de companii subevaluate, care pot aduce câștiguri superioare mediei pieței pe termen de câțiva ani.

Decizia de a vinde, pe baza analizei fundamentale:

Simplificat, o acțiune este de vândut prin prisma criteriilor fundamentale, atunci când răspunsul inițial la intrebarea “De ce am cumpărat acțiunea?” își pierde valabilitatea. Următoarele situații pot constitui tot atâtea motive de a vinde acțiunea:

-o știre despre societate sau despre domeniul în care activează modifică așteptările inițiale (scăderea probabilității de a realiza indicatorii financiari la nivelul propus inițial, un posibil efect al unor modificări legislative, fiscale asupra domeniului etc.);

-o supraevaluare a prețului acțiunii, peste nivelul justificat de performanțele financiare; se pot stabili praguri date de multipli de piață precum PER, Preț/valoare contabilă, Preț/Cifra de afaceri dincolo de care o acțiune să fie considerată supraevaluată;

-supraevaluarea poate fi determinată și prin compararea cu alte societăți din domeniu sau cu media pieței.

Avantaje ale analizei fundamentale :

Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta instrumentele în care dorește să investească.

Analiza fundamentală ne arată modalitatea în care se fundamentează valoarea unui instrument financiar și pe baza acestei informații putem decide dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat.

Dezavantaje ale analizei fundamentale :

Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieșire de pe o investiție;

Folosește un volum foarte mare de informații pentru a ajunge la o concluzie;-

Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară și așteaptă” pe termen lung și nu o modifică chiar dacă tendința pieței s-a schimbat;

Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă situația companiei s-a schimbat și dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.

1.2. Analiza tehnică

Analiza tehnică este o metodă de prognoză a mișcărilor prețurilor prin examinarea datelor istorice.

În articolul ,, Adaptive Use of Technical Indicators for Predicting the Intra-Day Price Movements’’2 se dorește analizarea eficacității celor mai frecvent utilizați indicatori tehnici în previziunea fluctuațiilor de preț pe piața de capital pe termen foarte scurt.

În acest scop au fost modelate două tipuri de date:

1. Cursul de schimb JPY/USD din 1 ianuarie 1995 până la 31 decembrie 2000-volumul total de cotații și intervalul mediu dintre ele.

2. 8 acțiuni listate la NYSE, câte două din fiecare domeniu(retail, IT, petrol, automobile)- prețurile de tranzacționare de moment pentru anul 1993 și intervalul mediu dintre momente.

Indicatorii folosiți în analiza tehnică se împart în trei categorii: de tip trend, oscillator și momentum. Toți aceștia sunt folosiți pentru analiza fluctuațiilor viitoare ale prețurilor la nivel de zi, săptămână sau de lună. În această lucrare, autorii au aplicat acești indicatori în previzionarea fluctuațiilor de preț pentru doar câteva momente în viitor(10 ticks).

Cele mai relevante informații au fost obținute în cazul următorilor indicatori:

1. Indicatori de tip trend: MA și SLMA(media mobilă pe termen scurt și pe termen lung) și SLEMA(media mobilă exponențială) și MAD(rata de deviație a mediei mobile).

2. Indicatori de tip oscillator: MACD(convergența/divergența mediei mobile), RCI(Rank Correlation Index ), RSI(Relative Strenght index), PL(linia psihologică).

3. Indicatori de tip momentum: MO1(momentul de ordin 1->diferența dintre prețul curent și prețul anterior) și MO2 (momentul de ordin 2->diferența dintre prețul curent și prețul aflat la două momente în urmă).

Din acești 10 indicatori s-a ales cea mai bună combinație, pentru fiecare acțiune, urmând apoi stabilirea strategiilor de previziune a prețurilor pe termen foarte scurt pe baza acestor combinații. Aceste strategii au fost împărțite în trei cazuri diferite: strategii bazate pe folosirea unui singur indicator din cei 10, folosirea combinației optime găsite pentru fiecare acțiune în parte, sau folosirea unei strategii bazate pe toți cei 10 indicatori. Cea mai bună strategie s-a dovedit a fi cea bazată pe combinația de indicatori selectată prin modelul genetic, fiind urmată de o performanță de aproximativ același nivel de folosirea individuală a indicatorilor MA, SLMA, SLEMA, MAD.

Folosirea unei strategii formată din toți cei 10 indicatori are rezultate satisfăcătoare doar în cazul acțiunilor cu interval mic între momentele afișării prețului, și rezultate slabe pentru acele acțiuni la care acest interval este mai mare.

Analiștii tehnici pornesc de la următoarele ipoteze:

Toate fundamentele pieței sunt reflectate în preț. Așadar, fundamentele și factorii diverși cum ar fi opinii, speranțe, temeri, și stări ale participanților de pe piață, nu trebuie studiate.

Istoria se repetă și de aceea piața se mișcă într-un tipar relativ previzibil. Aceste tipare, generate de mișcări ale prețului, se numesc semnale. Țelul în analiza tehnică este de a descoperi semnale cunoscute în piața actuală prin examinarea semnalelor anterioare ale pieței.

Prețurile evoluează în trenduri. Tehnicienii de obicei nu cred că fluctuațiile prețurilor sunt aleatoare și imprevizibile. Prețurile se pot mișca în una din cele trei direcții, în sus, jos sau lateral. Odată ce direcția este stabilită, piața se va mișca în aceași direcție pentru o perioadă de timp.

Avantaje ale analizei tehnice :

Analiza tehnică odată însușită este ușor de utilizat și de adaptat diferitelor instrumente financiare. Ea poate fi folosită atât pentru acțiuni și obligațiuni, cât și pentru instrumentele derivate sau piața Forex. Ea se concentrează pe grafice și pe evoluția din trecut a prețurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce se va întâmpla;

Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sau să ieșim de pe un instrument;

Dezavantaje ale analizei tehnice:

Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este implicat în procese sau proceduri de insolvență sau și mai rău dacă urmează să intre în faliment;

Analiza graficului poate oferi uneori semnale întârziate, indicând un trend după ce acesta s-a format;

Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece același grafic poate fi interpretat diferit de persoane diferite, bazându-se totuși pe raționamente corecte.

1.3 Modelul Marcowitz de selecție a portofoliilor financiare

Modelul elaborat de către Markovitz are la bază o serie de ipoteze ce pot fi sintetizate astfel:

– Investitorii consideră fiecare alternativă de investiție ca fiind reprezentată prin distribuția probabilităților de profit sperat într-o perioadă de timp;

– Investitorii maximizează utilitatea sperată într-o perioadă de timp, iar curba utilității maximizează utilitatea marginală a bunăstării lor;

– Investitorii estimează riscul pe baza modificărilor în profiturile sperate;

– Investitorii iau decizii numai pe baza riscului și a profitului sperat, deci curba utilității este exprimată ca o funcție de profit așteptat;

– Pentru un nivel dat al riscului, investitorii preferă un profit mare; pentru un nivel dat al profitului așteptat, investitorii preferă riscul mai mic.

Utilizarea în practică a modelului Markowitz permite determinarea nivelului dispersiilor individuale ale rentabilității instrumentelor financiare, atât pentru un portofoliu de instrumente simplificat (format numai din două titluri financiare), cât și pentru un portofoliu format din „n” instrumente financiare.

Rentabilitatea așteptată a portofoliului se calculează după formula:

Riscul portofoliului este dat de formula :

Capitolul 2 Metodologia cercetării și a rezultatelor obținute

Studiu de caz – Analiză fundamentală și tehnică a companiilor

Pentru fundamentarea studiului de caz am ales să analizez trei companii de succces:

PepsiCo este o companie americană din industria băuturilor răcoritoare și alimentară, înființată în 1898 sub numele de Pepsi-Cola. Compania este al doilea producător mondial de răcoritoare, după The Coca-Cola Company. Principalul produs al companiei este PepsiCola.

Digital Realty Trust Inc. este un fond de investiții imobiliare. Compania deține, achiziționează, dezvoltă și administrează imobiliare cu caracter tehnologic.

Electronic Arts este o companie americană care produce și comercializează jocuri video pentru computere și console de jocuri.

Pentru selecția de companii în vederea includerii într-un portofoliu de investiții pe termen lung este recomandată efectuarea unui analize fundamentale și financiare înainte de calcularea indicilor cu ajutorul Modelului Markowitz.

În tabelul de mai jos sunt prezentate cele trei companii propuse pentru portofoliul de instrumente financiare.

Toate cele trei companii au înregistrat o evoluție pozitivă a ratei profitului în ultimii trei ani. Luând în considerare specificul de activitate al fiecărei companii indicii de lichiditate și solvabilitate prezintă toate cele trei entități ca fiind stabile din punct de vedere financiar. Deși indicii PER și P/B arată o supraevaluare a acestor companii putem atribuii acest fapt ratei de creștere înregistrată de fiecare în ultimii ani, creșteri ce vor fi prezentate în continuare în cadrul analizei tehnice. Ca observație finală asupra tabelului valorile indicelui EPS sunt apropiate de valorile Diluted EPS. Indicele Diluted EPS arată raportul între profitul companiei și numărul total de acțiuni în condițiile în care toate instrumentele financiare convertibile emise de către firma ar fi lichidate. Diferența mică dintre cei doi indici arată un potențial mic de diluare a numărului total de acțiuni ale celor trei firme.

Modelul Markowitz

2.1 PepsiCo

Notă: Deși compania Coca-Cola deține o cotă de piață mai mare am ales să o exclud din portofoliul propus datorită evoluției volatile a prețului per actiune (vezi grafic 2.1).

Conform Modelului Markowitz acțiunile Coca-Cola Company prezintă un randament mediu de 10.25% corelat cu o abatere standard de 14.86%. Riscul deci, depășește cu aprox. 4% randamentul așteptat.

Pe baza graficului 2.2 putem observa următoarele: Cea mai recentă intersectare a mediilor mobile (M.A. Cross) semnalizează un trend de creștere al prețului acțiunilor. În momentul semnalării trendului de creștere se poate observa o puternică tendință de cumpărare, comportament caracteristic investitorilor pe termen scurt. Odată ce aceștia își vor închide pozițiile o corecție se va declanșa. Cel mai indicat este ca poziția pe termen lung să fie deschisă după efectuarea corecției, atunci când acțiunile se tranzacționează la un preț mai mic.

Compania PepsiCo Inc. vine cu un randament mediu de 12.63% în condițiile unei abateri standard de 6.38%. Deși nu este un indice inclus în Modelul Markowitz, în lumina trendului de scadere, am ales să aduc în discuție indicele beta3 pentru fiecare dintre companiile selectate.

În cazul Pepsi indicele β = 0.5 indicând o independență considerabilă față de trendul adoptat de piață. În condițiile în care în ultimii trei ani trendul majoritar al prețului de tranzacționare a fost unul de creștere, PepsiCo Inc. este o alegere perfectă pentru un portofoliu de investiții pe termen lung

2.2 Digital Realty Trust Inc

Aligatorul lui Bill Williams

Aligatorul lui Bill Williams e o combinație a 3 linii de balanță:

-Maxilarul aligatorului (linia albastră) este o medie mobilă de 13 perioade, deplasată cu 8 bar-uri în viitor.

-Dinții aligatorului (linia roșie) este o medie mobilă cu 8 perioade, deplasată cu 5 bar-uri în viitor.

-Buzele aligatorului (linia verde) este o medie mobilă cu 5 perioade, deplasată în viitor cu 2 bar-uri.

Cu ajutorul aligatorului poate fi determinată direcția trend-ului existent sau absența acestuia. Dacă toate cele 3 linii se intersectează – aligatorul “doarme”. Acesta este timpul în care comerțul pe piață se face într-un range restrâns de preturi. Cu cât această stare se prelungește mai mult cu atât mai puternic va fi trendul adoptat ulterior.

Atunci când linia verde este deasupra liniei roșii, iar aceasta din urmă este deasupra liniei albastre, avem de-a face cu un trend de creștere. În cazul unei așezări în oglindă a liniilor trendul este de scădere.

În cazul Digital Realty Trust Inc. tendința în prezent este de creștere. Această creștere vine după o perioadă de aproape un an (între 2015 și 2016) în care acțiunile s-au tranzacționat într-o rază restrânsă, respectiv 63 – 68 $. Investitorii pe termen scurt sunt de părere că trendul de creștere se apropie de sfârșit.

La fel ca în cazul Pepsi, pentru ocuparea unei poziții pe termen lung este indicată cumpărarea după efectuarea corecției ulterioară creșterii.

În cazul deschiderii unei poziții pe termen lung în perioada imediat următoare se recomandă monitorizarea mediilor aligatorului. Dupa o creștere atât de accentuată momentul în care piața va corecta prețul este unul care prezintă risc. În momentul în care mediile se vor intersecta (și trendul pe termen scurt va deveni unul de scădere) este recomandat să se ocupe în paralel o poziție pe termen scurt. Pe langă diminuarea riscului, poziția pe termen scurt va aduce și un profit investitorului. Poziția majoritară fiind pe termen lung, corecția nu va avea un efect major asupra randamentului portofoliului.

Respectând regulile de calcul impuse de Modelul Markowtiz am analizat prețul de tranzacționare al Digital Realty Trust Inc. pe ultimii trei ani. Datorită scăderii din perioada 2013-2014 indicii rezultați au valori mai puțin promițătoare.

Randamentul mediu al Digital Realty Trust în ultimii trei ani este de 7.13% iar abaterea standard ia valoarea de 18.82% .

Ca argument de suport pentru includerea acestei companii în portofoliul de investiții vine indicele beta, care ia valoarea β= 0.4 arătând că evoluția pozitivă din ultimii doi ani este în mare masură independentă de evoluția NYSE. De asemenea gradul scăzut de corelație al Digital Realty cu celelalte două instrumente financiare incluse contribuie la reducerea riscului de portofoliu.

2.3 Electronic Arts

Este indicată deschiderea poziției într-un interval cât mai scurt întrucât cel mai recent trend de creștere este susținut de viitoarea lansare a jocului Battlefield al cărui trailer a atins deja 37 milioane de vizualizări.

Electronic arts vine cu un randament mediu de 42.22 % și o abatere standard de 14,31%. Un alt aspect îmbucurător este volumul relativ ridicat de tranzacții efectuate care indică un grad sporit de lichiditate a acțiunilor EA.

Indicele beta atinge o valoare de β= 0.73, mai înaltă decât a celorlalte două companii din portofoliu dar în continuare subunitară.

Concluzii

În urma studiului de caz efectuat au fost observate următoarele :

Compania PepsiCo Inc. vine cu un randament mediu de 12.63% în condițiile unei abateri standard de 6.38%. Prețurile în ultimi ani au tendița de creștere , astfel este o oportunitate bună de investire pe termen lung în acest portofoliu.

Pentru compania Digital Realty Trust randamentul mediu în ultimii trei ani este de 7.13%, iar abaterea standard ia valoarea de 18.82% . În cazul deschiderii unei poziții pe termen lung în perioada imediat următoare se recomandă monitorizarea mediilor aligatorului, iar alegerea unei poziții pe termen scurt va aduce un profit investitorului.

Electronic arts vine cu un randament mediu de 42.22 % și o abatere standard de 14,31%. Este indicată deschiderea poziției într-un interval cât mai scurt.

Ca o concluzie a analizei efectuate în această lucrare am ales să prezint pe final frontiera de eficiență a portofoliului format din cele 3 instrumente financiare. Aceasta a fost proiectată în condițiile determinării ponderilor care să aducă un grad x% al randamentului cu cea mai mică abatere standard posibilă. Gradul randamentului variază cu 1% pentru fiecare punct de pe frontiera de eficiență.

În continuare este prezentat un tabel centralizator al tuturor indicilor aferenți Modelului Markowitz și al ponderilor instrumentelor financiare.

Cel mai mic grad de risc 3.92% vine cu următoarele ponderi ale instrumentelor financiare în portofoliu: PepsiCo 77.94% , Digital Realty Trust 20.39%, Electronic Arts 1.66%. Randamentul așteptat al acestui portofoliu este de 12%.

Bibliografie

Cărți :

Mădăina Gabriela Anghel, Modele de gestiune și analiză a portofoliilor , Editura Economică

Articole :

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_09_2013_a3ro.pdf

http://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-3-540-74827-4_75

Surse web :

http://www.forex-romania.ro/invata/analiza-tehnica/introducere/introducere.article

http://www.investing.com/equities/pepsico

http://www.investing.com/equities/electronic-arts-inc

http://www.investing.com/equities/digital-realty-trust-inc