Analizarea Spațiilor Verzi Existente ÎN Stațiunea 1 Mai

UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDIU : SILVIVULTURĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FRECVENȚĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

PROF. DR. ING. VLAD IOAN VLAȘIN SIMION DANIEL

ORADEA 2016

UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDIU : SILVIVULTURĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FRECVENȚĂ

ANALIZAREA SPAȚIILOR VERZI EXISTENTE ÎN STAȚIUNEA 1 MAI ȘI ÎNTOCMIREA PROIECTULUI DE AMENAJARE A PĂDURII DIN APROPIERE ÎN PĂDURE PARC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

PROF. DR. ING. VLAD IOAN VLAȘIN SIMION DANIEL

ORADEA 2016

INTRODUCERE

Nu este greșit să credem ca arta făuriri frumosului și armoniei în lumea plantelor decorative este tot atât de veche ca și începutul civilizației umane, bunul cel mai de preț al întregii omeniri, estimat a fii debutat odată cu începutul cultivării plantelor, al agriculturii in general. Asimilată ca produs al calității esteticii, naturii, amenajării și intervenției umane arta grădinăritului a evoluat continu pe durata diferitelor etape istorice succedate în timp.

În căutările pentru realizarea unor trepte noi de progres, de prosperitate materială si spirituală a societății umane în baza dezvoltării si concentrării industriale și in paralel a unui proces de urbanizare fără precedent, protejarea, modernizarea, și crearea de noi zone verzi a devenit o necesitate, ca mijloc de protejare pentru om și natura ce îl înconjoară.

Înființarea unei unități peisagistice trebuie gândită și realizată nu numai pe orizontală, pe unitatea de suprafață, ci și pe verticală în volum și spațiu , aspect ce jusifică pe deplin înlocuirea denumirii de ,, zonă verde,, cu cea de ,,spațiu verde,, mult mai sugestivă. În spațiul verde speciile lemnoase cu talie mare presupun o distribuire adecvată în teritoriul destinat după volumul pe care îl vor ocupa în plan vertical și prin aceasta garanția realizării unui ansamblu agreabil, plăcut ochiului. În organizarea spațiilor verzi din exteriorul localităților devine necesară asocierea elementelor naturale de peisaj (configurație, teren, roci, ape, vegetație etc.) cu elemente artificiale create de om (construcții decorative , utilitare și mobilier). Numai în felul acesta iși vor putea îndeplinii funcțiile ce le revin.

Amenajarea spațiilor verzi trebuie să fie sprijinită și pe ideea unei influențe favorabile asupra naturii în general și prin acesta ocrotirea echilibrului dintre om și ambianța naturală , știut fiind că de aceasta depinde în mare măsură frumusețea vieții și a sănătății în ansamblu.

În etapa actuală ca și de viitor, arhitectura peisagistică nu trebuie să fie confundată cu rădăcinile ei vechi de artă a grădinăritului , ea având o sferă de cuprindere mult mai largă , impusă de cerințele vieții moderne , diferite de cele din perioadele istorice anterioare. Având ca obiectiv principal realizare de amenajări atractive publicului larg cu nivele de cultură , categorii de vârstă si poziții sociale diferite atât în domeniul urban cât și în cel rural , arhitectura peisagistică reprezintă un atribut al specialiștilor în domeniu, mai puțin pentru simpli amatori.

Ca profil complex și ca domeniu de interfață a mai multor specialități conceperea, proiectarea și realizarea spațiilor verzi revine arhitectului peisagist , inițiat în estetică și artă vizuală , în ecologie, pedologie, botanică și dendrologie, floricultură, înbunătățiri funciare, protecția fitosanitară a plantelor, în sociologie , economie, management și marketing.

La început de mileniu trei, când natura nu mai vine către om ci omul se duce în căutarea ei , grădina si spațiile verzi în ansamblu reprezintă mult mai mult decât până acum.

Formarea de specialiști bine pregătiți în acest domeniu reprezintă garanția că în amenajarea de spații verzi noi, frumosul și bunul gust să fie totdeauna prezent.

CAPITOLUL 1

DATE GENERALE REFERITOARE LA STAȚIUNEA BALNEARĂ 1 MAI

1.1. Situația administrativă și amplasarea geografică

Din punct de vedere administrativ, localitatea Băile 1 Mai aparține de comuna Sânmartin, una din cele mai dezvoltate economic și mai mari comune din Județul Bihor .

Localitatea se găsește la 8 km de Municipiul Oradea de care este legată printr-o șosea asfaltată , respectiv Drumul Național 76 care face legătura dintre Oradea si Beiuș.

1.2. Importanța economică și culturală a localității

Localitatea Băile 1 Mai așezată în apropierea orașului Oradea cu intensă activitate economică , își păstrează în întregime caracterul pur de stațiune balneară , cu o bogăție inepuizabilă de ape termale , ocupând un loc important în cadrul stațiunilor balneoclimaterice din țara noastră

Situația economică a locuitorilor este privilegiată datorită numarului mare de turiști din timpul sezonului , număr care facilitează desfășurarea unor activități de comerț prospere.

În cadrul localității există o școală cu clasele I-IV în care există toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului de învățământ în conformitate cu cerințele moderne.

De asemenea stațiunea oferă prin hotelurile, ștrandurile și bazele de tratament , condiții excelente de odihnă si tratament turiștilor din toată țara și nu numai. Dintre aceste obiective amintim:

Hotelul Ceres cu o capacitate de 504 locuri , găzduiește anual mii de turiști din întreaga țară pentru odihnă și tratament. Bazele de tratament ale acetui complex sunt dotate cu bazine, instalații pentru împachetări cu nămol și parafină , săli gimnastică, cabinete medicale de specialitate.

Hotelul respectiv aparține MMPS și este destinat exclusiv pentru pensionarii agricoli.

Ștrandul termal situat la intrarea in localitate , prezintă doua bazine circulare destinate adulților și unul pentru copii , bazine situate in aer liber , garderobă, dușuri calde și reci . De asemenea în incinta ștrandului există o zonă verde amenajată destinată odihnei . Pe langa acestea mai exista un loc amenajat pentru copii.

Ștrandul ,,cu valuri,, situat în apropierea lacului cu nuferi , este unul din puținele ștranduri din țară care are o instalație de producere a valurilor .

Campingul Venus asigură condiții excelente de cazare la căsuțe.

Pe lângă acestea mai există numeroase pensiuni particulare și spații de campare.

1.3 Structura pe vârste și ocupații a locuitorilor

Potrivit evidențelor primariei comunei Sânmartin , în localitatea Băile 1 Mai domiciliază 196 de persoane.

Structura pe vârste existentă în evidența Dispensarului Medical Băile 1 Mai este urmatoarea:

Din analiza datelor din tabelul de mai sus se observă că ponderea cea mai ridicată o are populația cuprinsă în clasa 25-29 de ani , respectiv 24 persoane și populația cuprinsă în clasa 20-24 d ani , 18 persoane , ponderea cea mai mică având-o populația din clasa 5-9 ani , respectiv 6 persoane .

În ceea ce privește structura pe ocupații a locuitorilor din Băile 1 Mai , aceștia desfașoară activități în cadrul stațiunii respective , în cadrul cabinetelor medicale de specialitate , ca medici , cadre cu pregatire medie sau ca personal de îngrijire , ca lucrători în alimentația publică în cadrul hotelurilor sau în activitatea de întreținere a spațiilor verzi din stațiune. O altă categorie este reprezentată de cei care desfașoară afaceri pe cont propriu , de comerț.

CAPITOLUL 2

SITUAȚIA SPAȚIILOR VERZI DIN STAȚIUNEA BALNEARĂ 1 MAI

2.1. Suprafețe verzi din perimetrul construibil

În perimetrul construibil al stațiunii se găsesc o serie de unități de spații verzi , care sunt relativ uniforme repartizate ca suprafață în cadrul stațiunii. Cele mai reprezentative sunt scuarurile și zonele verzi din cuprinsul arterelor de circulație .De asemenea vilele, hotelurile, stabilimentele balneare, spitalul de recuperare pentru copii ,etc. sunt cuprinse în cadrul unor arii plantate, amenajate pentru plimbare , odihnă , exerciții fizice, sport, agrement.

2.1.1. Categorii de spații verzi

Suprafața totală a spațiilor verzi este de 2,839 ha la care se adaugă un lac cu nuferi în suprafață de 2,31 ha .

Scuarurile sunt unități de spații verzi care au suprafața cuprinsă între 0,3-3 ha , fiind amplasate la o anumită distanță între ele. Acestea sunt în așa fel amplasate ca distanța dintre cladiri să fie parcursă in aproximativ 6-8 minute .

Scuarurile sunt amenajate cu alei, peluze, plantații de arbori și arbuști , decorațiuni florale , fântâni arteziene alcătuind compoziții simetrice sau libere care trebuie să se integreze armonios în cadrul arhitectural al stațiunii adiacente. Traseul aleilor ocupa circa 20-35% din întreaga suprafață și acestea permit traversarea scuarului după direcțiile dominante de circulația pietonală.

În cadrul stațiunii Băile 1 Mai există un singur scuar situat in zona centrala a stațiunii între Hotelul Ceres și Spitalul de recuperare.

Spațiile verzi din cuprinsul arterelor de circulație au rolul de a ameliora estetica ambianței , iar pentru aceasta căile de circulație sunt însoțite de plantații de diferite categorii , de la simple aliniamente de arbori, până la fâșii de spații verzi cu lățime diferită , în funcție de caracterul și importanța arterei .

În cadrul stațiunii Băile 1 Mai există urmatoarele tipuri de plantații :

-aliniamente cu un singur rând de arbori (plop);

-aliniamente de gard viu continuu (cișmir); – aliniamente mixte de arbori cu gard viu.

În cadrul aliniamentelor se păstrează de regulă distanțe egale între arbori. Fac exceptie situațiile obligate : intrări carosabile , curbe , încrucișări de străzi, etc.

Pentru arborii plantați pe un singur rând sunt necesare fâșii separate cu lățime de 1,5-2 m sau spații individuale de minimum 2 mp pentru a permite accesul apei și al aerului la rădăcini.

Pentru gardurile vii stradale fâșia de pământ descoperită este de 0,75-1,5 m în funcție de alcătuirea gardului (un rând sau două de arbusti ).

La proiectarea și realizarea plantațiilor de aliniament se iau în considerare și distanțele față de instalațiile subterane : cabluri electrice , conducte pentru gaze , alimentare cu apă , canalizare . De asemenea , se ține cont și de poziția instalațiilor aeriene : stâlpi pentru lumină , cabluri electrice , etc .

Speciile de arbori pentru străzi trebuie să aibă talie medie , portul regulat , trunchiul drept și coronamentul de cel puțin 2,5 m înălțime, sistemul radicelor dezvoltat în profunzime ( și nu trasant deoarece ridică pavajul , cum este cazul in apropierea ștrandului termal ) , înfrunzire de lungă durată , se evită speciile ale căror flori și fructe murdăresc strada sau incomodează pietonii. Pe lângă aceste cerințe se impune alegerea speciilor adaptate condițiilor climatice din zonă și cu bună rezistență biologică în condiții de mediu urban.

Fâșiile plantate în lungul arterelor de circulație au lățimea minimă de 6 m și sunt dispuse , fie axial , despărțind două părți carosabile sau lateral având incluse trotuarele . Plantația grupând arbori , arbuști și flori este dispusă în moduri liber geometric sau în grupuri cu compoziție liberă dar respectând o anumită ritmicitate. În funcție de necesitățile perspectivei ; fâșia poate fi alcătuită numai cu plantații joase sau combinate cu flori , arbuști , garduri vii joase , alternând cu spații gazonate. Este indicat ca aceste fâșii verzi să facă legătura între scuaruri, gradini asigurând in acest fel continuitatea rețelei de spații verzi.

2.1.2. Analiza unităților de spații verzi

Scuarul din zona centrală a stațiunii este situat între Hoteleul Ceres și Spitalul de recuperare .

Are o formă dreptunghiulară, cu două alei principale, una care merge până la lacul cu nuferi și celaltă până la ștrandul cu valuri. Din aceste alei principale pornesc alte alei secundare în cuprisul scuarului. Aceste alei delimitează suprafețe de teren amenajate pe margini cu garduri vii și exemplare arborescente , iar in centrul acestora sunt cultivate specii floricole , la care în timpul înfloririi predomină roșul și violetul.

Pe aleile existente în scuar există bănci din lemn , unele din accestea situate la adăpostul vegetației arboresccente.

Aleile au un traseu relativ sinuos . Scuarul este amenajat în stil mixt , la amenajarea lui fiind folosite atât elemente ale stilului geometric cât și natural (peisager).

În cadrul scuarului se regăsesc toate genurile , astfel:

Genul grandios , sau majestuos reprezentat prin folosirea vegetației floricole cu specii care să aibă o perioadă lungă și abundentă în înflorire , specii floricole dispuse în grupe de flori cu culori reci , pasive (violet) care generează sentimentul de respect , aspirația , folosirea unor specii de arbuști cu înflorire bogată și asociată cu specii lemnoase de mărimea I (pini, platani ) pentru a fi mai bine puse în evidență dimensiunea acestora. Coroana arborilor și arbuștilor folosiți este columnară (Thuja) .

Genul de veselie este reprezentat de specii cu flori în culori constante (roșu și violet ) , precum și prin speciile arborescente care au coroana în formă globuloasă, speciile floricole de obicei sunt amplasate în figuri geometrice.

Genul visător sau romantic este reprezentat de exemplarele de sălcii având coroanele cu ramuri pendente.

Genul calmant sau liniștit este reprezentat de arbori cu coroană tabulară , plantați în spatele băncilor precum și de speciile floricole dispuse în formă de pete.

Gardurile vii sunt realizate din specii ca : Buxus sempervirens , Ligustrum vulgaris , Carpinus betulus , care sunt tunse , dar există o parte dintre acestea care sunt lăsate să crească libere .

2.2 Spațiile verzi situate în afara perimetrului construibil

2.2.1. Categorii de spații verzi

În apropierea localității există trupul de pădure ,, 1 Mai,, care este încadrat în prima grupă funcțională, subgrupa a patra (4B , 4C).

Din cadrul acestui trup de pădure situat în imediata aprpiere a localității au fost alese pentru amenajări 106,5 ha.

2.2.2. Analiza spațiilor verzi periurbane

În cadrul trupului de pădure ,,1 Mai,, au fost propuse parcelele: n.a 35A , 35B, 35C, 35D, 36A, 36B, 37A, 37B, 37C, 38A, 38B, 38C, 38D, 39A, în suprafață totală de 106,5ha.

Compoziția arboretelor este relativ diversă dominant fiind stejarul pedunculat și gorunul. Pe lângă aceste specii se regăsesc în proporție mai redusă carpenul , cerul, pinul iar dintre speciile diseminate cu importanță decorativă amintim : cireșul păsăresc și teiul.

Tipul de pădure este reprezentat de stejerul de luncă din regiunea de dealuri avand o stare de vegetație în general bună.

În cadrul suprafeței propuse spre amenajare nu există poteci sau alei , construcții utilitare (restaurante ) sau teren amenajat pentru camping.

2.2.3. Concluzii privind situația spațiilor verzi existente

Situația prezentă arată că nu sunt suficiente spații verzi raportate la numărul de locuitori la care se adauga și un număr mare de turiști care sosesc în stațiune.

Trebuie avută în vedere starea relativă de degradare în care se află o parte a acestor spații verzi în special aliniamentele de arbori .

Starea de degradare în care se află o parte din arbori se datorează limitei fiziologice , activității unor factori abiotici (vânt , poluare) și nu în ultimul rând factorul antropic . Arborii și arbuștii care se află la limita longevității lor fiziologice și sunt supuși activităților agresive a unor factori biotici , se usucă.

Rezolvarea problemelor existente trebuie să fie integrată în sistemul de măsuri care prevăd gospodărirea și administrarea unităților de spații verzi.

CAPITOLUL 3

FUNCȚIILE SPAȚIILOR VERZI

3.1. Funcția sanitară a spațiilor verzi

În condițiile actuale când poluarea atinge limite mari în unele zone funcțiile sanitare ale spațiilor verzi sunt tot mai evident conturate. Aceste funcții se resimt tot mai mult asupra stării de sănătate a omului , sau indirect , spațiile verzi acționează asupra unor elemente climatice , a compoziției aerului care la rândul lui influențează starea de confort a oamenilor.

Ca urmare , analizând spațiile verzi prin prisma particularităților care vizează atât elemente biotice cât și cele abioticce , funcțiile sanitare a acestora pot fi directe și indirecte.

3.1.1. Poluarea în zonă

În societatea modernă , poluarea aerului, apoi pământului, vegetației, în concentrații din ce în ce mai mari, în tot mai multe regiuni este favorizată de eliminarea de către întreprinderile industriale a diferiților poluanți, arderea combustibilului în domeniul casnic , eliminarea gazelor arse din diferite motoare, chimizarea intensă și fără control a agriculturii , etc.

Localitatea Băile 1 Mai fiind așezată în apropierea orașului Oradea , oraș cu o intensă viață economică, cu câteva întreprinderi care elimină în atmosferă diferiți poluanți în cantități mari, precum și în apropierea drumului Național 76 , o arteră circulată intens care determină eliminarea unor cantități de gaze arse , prezintă o tendință destul de mare de accentuări spre a fi afectată de poluare sub toate aspectele ei.

Pentru a-și păstra în întregime caracterul pur de stațiune balneară, precum si locul privilegiat in cadrul stațiunilor balneoclimaterice din România trebuie luate măsuri de contracarare a poluării.

3.1.2. Importanța spațiilor verzi privind reducerea poluării si influența asupra factorilor climatici

Spațiile verzi exercită un rol multifuncțional în ameliorarea mediului de viață , combaterea poluării , conservarea rezervelor de apă și combaterea eroziunii solului. Ele reprezintă un filtru foarte eficient pentru reținerea particulelor care poluează aerul și filtrează gazele toxice prin diverse procedee metabolice. Spațiile verzi contribuie la ameliorarea microclimatului. Poluarea fonică este atenuată de către arbori și arbuști care reprezintă bariere impotriva intensității zgomotelor. Până și gazonul reduce zgomotul cu până la 6 decibeli.

3.1.2.1. Influența asupra comoziției aerului

O importanță vitală o exercită spațiile verzi în special prin vegetația lemnoasă prin îmbogațirea atmosferei în oxigen și reducerea CO2 din aer. Cercetările științifice au arătat că un ha de pin produce anual 30 t /ha oxigen , o pădure de foioase circa 16 t/ha iar culturile agricole 3-10t/ha .În prezent la scara întregului glob se înregistrează o creștere îngrijorătoare a CO2 din atmosferă cu influențe negative asupra organismelor vii și a mediului ambiant .

În general , se consumă cam o dată și jumătate CO2 cu oxigenul produs. Planurile pe care specialiștii le-au realizat nu mai sunt de actualitate (datorită defrișării masive a pădurilor ecuatoriale , precum și a celor din România , regenerarea naturală se realizează greu), motiv pentru care specialiștii s-au îndreptat spre vegetația acvatică.

Totuși oxigenul produs de plantele terestre este de calitate superioara pentru că oxigenul produs conține în molecula sa atât ioni pozitivi cât și negativi care pătrund mai ușor în alveolele pulmonare.

Consumul de oxigen în această perioadă este extrem de ridicat ca urmare a realizărilor din domeniul tehnic. Dacă un om consumă 12-24 m3 în 24 h un automobil consumă echivalentul a 200-1000 oameni , iar un turbo reactor într-o secundă echivalentul a 10 oameni în 24 h .

Din cauză că oxigenul este consumat nu numai de viețuitoare ci și de motoare al căror număr și putere este în continuă creștere, sporirea rezervelor de oxigen din atmosferă a devenit o problemă de primă importanță pentru omenire.

3.1.2.2. Influența directă asupra stării de sănătate

Oxigenul este indispensabil arderilor din organism , arderi care mențin temperatura constantă a corpului. Lipsa oxigenului poate să conducă la dilatarea vaselor , necrozarea unor țesuturi până la pierderea cunoștinței.

3.1.2.3. Producerea de ozon

Ozonul acționează ca un narcotic ușor , este puternic dezodorizant și micșorează iritabilitatea . Ozonul se obține prin descompunerea terebentinei din rășini în vârfuri acelor de rășinoase.

3.1.2.4. Producerea de ioni negativi

În atmosferă raportul ioni pozitivi / ioni negativi (1,2+ / 1.0- ) au influență asupra stării de sănătate. Când raportul este în favoarea ionilor pozitivi pot să apară stări de discomfort de obicei la valori ca 1,7+ / 1.0- .

Rolul ionilor negativi este multiplu: fixarea calciului contribuie la stimularea metabolismului acizilor nucleici, la asimilarea oxigenului, a potasiului, acționează la oxidarea xerotoninei, care este un hormon în sânge care participă la multe procese ca somnul și transmiterea de impulsuri nervoase . Ionii se produc în cantități mai mari în zonele în care se înregistrează căderi de apă. Efectele pozitive le are vegetația prin intermediul fitoncidelor care au o acțiune de distrugere a unor microbi , a unor ciuperci , cilibacili , stafilococi. Fitoncidul produs de stejar are o acțiune distructivă asupra bacilului dizenteriei , fitoncidele produse de brad distrug bacilul difteriei , iar fitoncidele de pin distrug bacilul Koch.

Așa se explică faptul că cele mai multe sanatorii au fost construite în apropierea pădurilor de pini ( Sânpetru Doicești) și la Băile Herculane pentru calități curative ale izvoarelor termale . Cercetările științifice efectuate în ultimi 20 ani atestă faptul că atât ionii negativi cât și fitoncidele emanate de unele plante au efect distrugător asupra unor bacili producători de boli sau în facilitarea unor procese cu efecte benefice asupra organismului.

3.1.2.5. Influența asupra elementelor climatice

Spațiile verzi contribuie în mod eficient la îmbunătățirea condițiilor microclimatice. Astfel , acestea influențează valorile de temperatură din timpul zilei și a temperaturilor sezoniere. Este cunoscut fatpul că în timpul verii în zilele tropicale în pădure temperatura este cu câteva grade mai scăzută , ceea ce contribuie la reducerea numărului de bătăi ale inimii , iar temperatura fiind mai scazută și umiditatea mai ridicată și pierderea apei prin procesul de transpirare este mai mică.

Vegetația influențează și valorile umidității relative și absolute a aerului care la rândul lor influențează starea de confort a oamenilor. În situația în care umiditatea este mai mare de 60-70 % și este însoțită de valori ridicate ale temperaturii se favorizează înmulțirea virusurilor , a bacililor și ca urmare apariția unor boli are frecvență mai mare.

În cazul în care există o umiditate ridicată și temperaturi scăzute apar influențe negative asupra bolnavilor de astm și reumatism mai ales la persoanele vârstnice și la copii.

De asemenea o umiditate scăzută și temperaturi ridicate determină o transpirație cutanată excesivă care influențează indirect asupra rinichilor ( toxinele se elimină cutanat și nu prin rinichi). Au de asemenea influență negativă asupra conjunctivitei , producând o secreție abundentă a glandelor lacrimale , precum și o influență negativă asupra căilor respiratorii.

3.1.2.6. Influența asupra mișcării aerului

În general oamenilor le placce o ușoară mișcare a aerului , de aceea se apreciază că la o viteză până la 3m/s această mișcare este favorabilă persoanelor de toate vârstele și de asemenea tuturor organismelor. La o viteză de 3-15m/s mișcarea aerului este favorabilă persoanelor tinere sănătoase și acționează asupra copiilor , vârstnicilor, persoanelor convalescente iar peste 15m/s mișcarea aerului poate fi dăunatoare chiar și persoanelor tinere mai ales când acestea sunt în deplasare împotriva curenților de aer.

3.1.2.7. Influența asupra radiațiior solare

Sub influența razelor solare se fixează calciul , vitamina D contribuind la fixarea calciului într-o oarecare măsură. De asemenea razele solare pot să contribuie la distrugerea unor viruși , microbi , bacili .

În același timp o expunere a organismului uman o perioada mai îndelungată la razele soarelui conduce la o stare de disconfort , pot apărea herpesuri, conjunctivite, poate duce la apariția cefaleelor până la apariția unor eriteme cutanate dacă organismul nu este protejat de unguente și îmbrăcăminte.

În aceste condiții rolul vegetației și în special a vegetației lemnoase este deosebit pentru a contracara influențele negative ale radiației solare.

3.1.2.8 Influența asupra reducerii poluării aerului , apei și solului

Poluarea reprezintă fenomenul în care în aer , în sol , în apă există diferite substanțe solide , lichide sau gazoase cu influențe negative asupra organismelor vegetale dar și activității curente a populației.

Vegetația protejează în general prin frunze , scoarță sau lujeri , care au capacitatea de a reține noxele în stare solidă care sunt spălate de apa din precipitații și ajung în sol. Capacitatea de retinere a noxelor este influențată de suprafața foliară dacă este netedă sau tomentoasă, de mărimea sinusurilor frunzelor, de bogăția coroanelor arborilor , etc.

3.1.2.9. Influența vegetației asupra poluării fonice

S-a constatat că omul suportă zgomotele până la 50 decibeli , peste 60-70 decibeli zgomotele sunt daunătoare organismului , conduc la dureri de cap , insomnii, hipertensiune.

Se apreciază că vegetația contribuie la reducerea zgomotului cu 8-11%. Arborii influențează asupra stării psihice a omului , influența fiind cu atât mai mare cu cât persoana este mai cultivată și mai sensibilă la frumos.

Se apreciază că arborii care au coroana colomnară (Thuja), au efectul cel mai stimulator asupra stării psihice. Aceste exemplare dau sentimentul de măreție, forță, siguranță. Se recomandă să se planteze în spațiile verzi unde vrem să realizăm genul de grandoare , măreție.

Arborii cu coroană piramidală au un efect de stimulare a psihicului de o intensitate mai mică. Arborii care prezintă o coroană tabulară creează sentimentul de relaxare mai mult decât cei cu coroană globuloasă.

Exemplarele care au ramuri pendente creează sentimentul de renunțare de tristețe astfel de exemplare fiind recomandate în zonele unde vrem să realizăm peisaje gen visător sau romantic .

În ceea ce privește culorile se apreciază că cele calde ( galben, portocaliu, roșu) au acțiune favorabilă , stimulatoare asupra stării psihice. Roșu este culoarea cea mai stimulatoare , dar efectul este de scurtă durată. Culoarea galbenă , portoclie , exprimă veselie și se folosesc în condițiile în care vrem să realizăm peisaje în gen veselie , grandios.

Culoarea verde este cea mai odihnitoare, cu condiția ca în amestecul dintre galben si verde să nu predomine galbenul.

Culorile albastru, indigo sunt culori pasive care îndepartează gândul și creează sentimentul de respect . Albul , gri sunt culori neutre și se folosesc în realizarea armoniei dintre culorile calde si reci.

3.2. Funcția recreativă a spațiilor verzi

Prin noțiunea de recreare se înțelege activitatea pe care o desfășoară omul după bunul lui plac dar după ce s-a achitat de sarcinile sociale și cele de familie. Dorința de recreare este tot mai mare acum , omul este tot mai solicitat psihic și apare așa numita stare de stres care înseamnă dorința de a face față cum ar trebui la realizarea acestor sarcini.

Sarcinile recreării

Divertismentul sau amuzamentul prin care omul încearcă să se îndepărteze de preocupările frecvente ale sale;

Destinderea sau relaxarea care este considerată reparatoare a traumelor fizice și psihice;

Evadarea, perioada sau forma prin care individul încearcă să se transpună într-un plan fictiv conform cu aspirațiile reale;

Dezvoltarea personalității în care individul încearcă să-și îmbogățească bagajul de cunoștințe.

Dintre factorii determinanți care influențează recrearea amintim:

Venitul populației;

Timpul liber: timpul se împarte în timp de existență și reprezintă timpul pe care omul îl dedică existenței ( timpul consacrat somnului , serviciului, igienei, etc), și în timp de subzistență pe care omul îl consacră pentru procurarea celor necesare existenței , ( inclusiv de a asigura veniturile necesare pentru pregătirea mesei) și în timp liber care poate fi zilnic , la sfârșitul săptămânii , în perioada de vacanță și concedii precum și cel din perioada pensionării.

Fazele recreării

Faza de pregătire , faza ce se poate petrece la domiciliu, biblioteci și în care cei ce urmează să efectueze o activitate de recreare , se documentează;

Faza de deplasare, care poate constitui o activitate de deplasare;

Activități ,,pe loc ,, – faza care cuprinde cea mai mare parte din timp;

recreare pasivă : vizionarea uni spectacol , a unei întreceri sportive, să pescuiască, etc. ;

recreare activă : mersul pe jos care este comod, ieftin, practicabil în orice condiții și pe orice vreme;

Întoarcerea – care poate să se facă pe același traseu sau pe alt traseu. Când se face pe alt traseu prezintă un avantaj mai mare decât cel de ducere deoarece din punct de vedere emotiv este refractar la orice aspect care se abate de la parcurgerea traseului în condiții mult mai bune ;

Reculegerea sau amintirea , reprezintă faza în care individul își rememorează întreaga activitate reținând de cele mai multe ori aspectele plăcute.

Parcurile de cultură și odihnă orășenești au și un rol social- cultural, cutural- artistic. În parcurile sportive , și nu numai, spațiile verzi au rolul purificării aerului, reducerii zgomotului, creeării unei ambiațe liniștite, etc. Pădurile-parcuri, prevăzute cu dotări pentru odihnă și diverse activități, cu terenuri de camping , baze sportive și nautice, au scopul petrecerii unei odihne active la sfârșit de săptămână.

3.3. Funcția decorativă

Spațiile verzi sunt decorative fără nici o intervenție din partea omului într-o măsură mai mare sau mai mică , pentru că există o unitate și o armonie și de asemenea o proporție mai ales în mediul forestier.

Se apreciază că frumosul natural creează o stare de satisfacție superioară frumosului artificial deoarece aspectul respectiv se adaugă la satisfacția pe care o simte privitorul atunci când descoperă elemente care duc în final la aspectul decorativ al obiectivului respectiv.

În pădurile de recreare acest frumos natural poate să fie pus mai bine în evidență datorită intervenției omului.

Vegetația prezintă funcția decorativă prin faptul că prezența ei introduce varietate în uniformitate, construcției când este vorba de prezența vegetației în centrele populate.

Exemplarele din speciile lemnoase sau arbustive așezate în zona de câmpie monotonă pot să contribuie la sporirea și evidențierea zonei respective , a terenului plan , sau dacă vegetația este amplasată de-a lungul unui curs de apă poate să ducă la elemente de surpriză, deci apare varietate în uniformitate.

Vegetația poate să introducă varietate și prin faptul că ea constituie adăpost pentru unele animale , veverițe, iepuri și mai ales pentru unele păsări care prin penajul colorat sau prin sunetele pe care le emit creează un ambient plăcut și odihnitor.

Spațiile verzi , prin existența lor pe anumite teritorii imprimă acestora o deosebită valoare decorativă, care este apreciată prin satisfacția ce o realizează omul față de vegetația arborescentă, arbustivă , floricolă ori erbacee datorită elementelor componente (tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe, semințe).

Ca urmare acestea dau impresia unui lucru bine organizat, în care părțile se conjugă armonios între ele , subordonându-se în mod sistemic întregului.

CAPITOLUL 4

AMENAJAREA PĂDURII-PARC DIN APROPIEREA BĂILOR 1 MAI

4.1. Considerații generale

Suprafața luată în considerare pentru amenajare face parte din punct de vedere administrativ din unitatea de producție V Alparea integrată în Ocolul Silvic Oradea din Cadrul Direcției Silvice Oradea. Mărimea suprafeței este de 106.5 ha , fiind acoperită cu arborete de șleau de vârstă medie de o frumusețe deosebită.

Pădurea luată în considerare este încadrată in grupa I funcțională în subgrupele 4B , 4C este situată pe un teren relativ plan se pretează în mod deosebit pentru amenajarea unei păduri de recreare.

Având în vedere aspectele prezentate anterior se consideră că zona respectivă întrunește condițiile necesare amenajării acesteia , ca unitate de spații verzi cu funcțiile și atributele care-i revin.

4.2. Încadrarea în ambient și funcțiile prioritare îndeplinite

După cum se știe spațiile verzi întrunesc importante funcții sanitare, decorative , estetice, de recreare etc.

4.2.1. Funcțiile sanitare îndeplinite de pădurea-parc

În condițiile actuale , când poluarea a atins cote îngrijorătoare în a numite zone , funcțiile sanitare a spațiilor verzi sunt tot mai evident conturate.

Ca urmare analizând spațiile verzi , prin prisma particularităților care vizează elementelele biotice cât și cele abiotice, funcțiile sanitare a acestora pot fi directe și indirecte.

4.2.1.1. Funcțiile sanitare directe ale pădurii-parc

În cadrul funcțiilor sanitare directe amintim: efectele coroanelor , a formelor acestora și a combinațiilor de culori asupra individului.

Coroanele columnare și conice ale arborilor pot acționa în sens pozitiv asupra psihicului omului. Arborii cu coroană globuloasă au efect calmant asupra stării psihice, arborii cu coroană tabulară creează un sentiment de liniște , de siguranță, iar arborii cu ramuri pendule creează un sentiment de melancolie. Dacă se fac asocieri de arbori cu coroane care imprimă sentimentul de siguranță , cu arbori cu coroane care imprimă sentimentul de nesiguranță , se creează o stare de neliniște asupra individului.

În ceea ce priveste culorile s-a constatat următoarele : culoarea roșie pentru început este stimulatoare, dar privită timp îndelungat creează o stare de inhibare ; culorile reci cum ar fi albastrul, influențează negativ starea psihică.

O altă culoare lniștitoare este galbenul, care imprimă o stare de veselie și bucurie, fiind folosită foarte des la amenajarea spațiilor verzi.

4.2.1.2. Funcția sanitară indirectă a pădurii-parc

În cazul fucțiilor sanitare indirecte, unitățiile de spații verzi au influențe asupra unor elemente climatice , asupra compoziției aerului și asupra noxelor.

În ceea ce privește influențele vegetației lemnoase amintim:

Influența asupra vitezei vântului, reducând-o considerabil;

Influența asupra radiațiilor solare ;

Influența asupra umidității atmosferice, având un caracter reglator , fie prin transpirație fie prin respirație ;

Influența asupra căldurii, având un caracter reglator asupra minimelor și maximelor de temperatură.

Asupra compoziției aerului , spațiile verzi au o influență pozitivă , după cum urmează:

Consumă cantități considerabile de CO2 și eliberează oxigen bogat în ioni negativi , care sunt ușor asimilați de organismul uman;

Produc ozon, ca urmare a descompunerii substanțelor organice din litieră și a terebentinei din rășină;

Eliberează fitoncide care distrug bacteriile și virusurile.

De asemenea unitățiile de spații verzi , acționează asupra noxelor , reducându-le concentrația prin intermediul aparatului foliar.

4.2.2. Funcția decorativă a pădurii-parc

Pădurea-parc prin existența ei pe anumite teritorii imprimă acestora o deosebită valoare decorativă , valoare care este asociată prin satisfacția ce o realizează omul față de vegetația arborescentă, arbustivă , floricolă sau erbacee prin elementele componente ale acesteia: tulpină, ramuri, lujeri , frunze , flori, semințe , fructe.

Arboretele propuse pentru amenajare sunt constituite , in general , din stejar, gorun, carpen, cer, la care se adaugă diseminat cireșul.

Stejarul are vârste de 40-45 ani , cu coroane largi neregulate, ritidom brun negricios, frunze îngrămădite spre vârful lăstarilor, ghindele de formă alungită , elipsoidală sau cilindrică.

Prin aceste caracteristici stejarul din cadrul viitoarei păduri de recreare prezintă o funcție decorativă deosebită.

Cerul (Quercus cerris ) – are o vârstă apropiată stejarului , prezintă o funcție decorativă prin ritidomul gros cu fundul crepăturilor cărămiziu precum și prin frunzele și ghinda sa având vârful trunchiat.

Gorunul (Quercus petraea) – este un arbore cu ritidom subțire, având ghinda sesilă, iar cupa de formă conică-sferică cu solzi mici prezintă importanța decorativă ca și stejarul și cerul.

Carpenul ( Carpinus betulus) – impresionează în special prin scoarța sa de culoare deschisă precum și prin semințele sale cu aripioare și care uneori la cădere plutesc în bătaia vântului.

Cireșul (Cerasus avium ) – se află sub formă diseminată, prezintă o importanță decorativă prin scoarța sa de culoare brun negricioasă care se exfoliază în fâșii inelare precum și prin florile sale de o deosebită frumusețe și miros deosebit. De asemenea constituie o atracție și prin fructele sale .

Dintre arbuști o raspândire mai mare o au cornul , păducelul și lemnul câinelui.

4.3. Analiza factorilor ce influențează atractivitatea recreativă a teritoriului selectat

4.3.1. Analiza factorilor naturali

4.3.1.1. Considerații generale

Din punct de vedere geologic regiunea Băile 1 Mai este plasată pe ramura estică a Depresiunii Panonice și anume la extremitatea prelungirii de vest a pintenului calcaros al Munților Pădurea Craiului. Prin lucrările de foraj executate în depresiunea Panonică, s-a putut stabili că fundamentul acesteia este format din cristalinul munților Apuseni care prezintă unele intruziuni de corpuri eruptive vechi.

Analizând structura geologică de ansamblu precum și tectonica regiunii se pot trage următoarele concluzii:

a) La alcătuirea geologică iau parte formațiuni cutanate terțiare și mezozoice, care stau pe un fundament cristalin;

b) Formațiunile mezozoice care formează un pachet unitar și de grosime mare , sunt în general depozite calcaroase , puternic carstificate în zona munților Pădurea Craiului;

c) Fazele tectonice, care au afectat regiunea , au creat și amplificat prin reactivare două sisteme de falii oarecum perpendiculare. Unul orizontal pe direcția ENE – VSV și altul spre NV-SV.

Puternica tectonizare a unor formațiuni puțin plastice cum sunt calcarele au avut ca rezultat fragmentarea și compartimentarea acestora prin fracturi , care au constituit căi de acces ideale pentru apele sub presiune.

Ca urmare în zona luată în considerare, pentru amenajare se pot utiliza într-o oarecare măsură fragmentele calcaroase din zona respectivă.

4.3.1.2. Considerații geomorfologice

Regiunea în care este inclusă zona Băile 1 Mai face parte din marea subprovincie a Depresiunii Panonice și anume subținutul câmpiei Piemontane a glacisurilor subcolinare. Morfologic, regiunea prezintă o succesiune de patru terase din halocen și pleistocen generate în principal de Crișul Repede și fragmentate de micile cursuri de apă din zonă. Aceste terase s-au format în urma unor procese de acumulare , fiind alcătuite din pietrișuri și nisipuri acoperite parțial sau total cu luturi.

Teritoriul ales pentru amenajare, face parte din câmpia înaltă subcolinară , care se îndreaptă spre vest , culmile piemontane ale Pădurii Craiului făcând legătura între terasele amintite mai sus și câmpia de divagare halocenă cu care se întrepătrunde strâns.

Din punct de vedere geomorfologic, amenajarea unității de spații verzi se va realiza în condiții optime. Terenul are o altitudine medie de 240 m cu pante reduse care nu influențează negativ activitatea de recreare din viitorul spațiu verde amenajat .

4.3.1.3. Rețeaua hidrografică

Zona cercetată este mărginită la nord de Crișul Repede , în care se varsă toate apele care o străbat. Aceste cursuri de apă sunt de mică importanță având izvoarele în apropiere, dar prin colectarea apelor provenite din izvoarele termale ajung să aibă un debit constant.

Stațiunea Băile 1 Mai este situată pe pârâul Pețea, un curs de apă de mică importanță.

Zona împădurită aleasă pentru amenajare , este situată la 0,6km față de pârâu, dar acesta nu prezintă importanță pentru vizitatori, zona adiacentă neoferind condiții pentru plajă.

Condiții deosebite pentru băi , plajă și tratament sunt oferite vizitatorilor în cadrul stațiunii , unde ștrandurile și bazele de tratament sunt aprovizionate cu apă termală.

În perimetrul stațiunii sursele de apă sunt constituite din foraje amplasate fie în incinta stațiunii , fie în afara ei.

4.3.1.4. Considerații climatice

Din punct de vedere climatic regiunea este încadrată în climatul continental , moderat , fiind situată la limita a două subprovincii climatice : clima de stepă și clima de deal. Dintre caracteristicile climatice mai importante enumerăm:

Amplitudinea medie anuală a temperaturii – 24° C;

Media temperaturilor maxime absolute anuale + 30-35° C;

Media temperaturilor minime absolute anuale – 18-30 ° C;

Amplitudini medii diurne ale temperaturii + 10-11° C ;

Numărul anual de zile :

Cu îngheț ( cu temperatura minimă 0° C) – 100-150;

De vară ( cu temperatura maximă 25° C) – 80-100;

Tropicale ( cu temperatura maximă 30° C )- 15-35;

Cantitatea anuală de precipitații ( mm) 500-700;

Numărul anual de zile cu precipitații- 115-130;

Temperatura minimă absolută înregistrată a fost la 24 Ianuarie 1942 de -29.5° C , iar temperatura maxima absolută la 18 August 1952 cand temperatura s-a ridicat la 40 ° C. De remarcat este faptul că vremea cea mai rece este condiționată de invazia de masă de aer rece dinspre Polul Nord iar vremurile foarte călduroase din timpul verii de prezența maselor de aer tropical venite din regiunea Africii de Nord.

În ceea ce privește presiunea atmosferică aceasta variază relativ puțin în timpul anului înscriind maxime în luna Ianuarie ( 752,8 mm coloană mercur ) , iar minimile in luna Mai (748,1 mm ) .

În privința nebulozității se înregistrează variații lunare mari , cerul fiind mai mult acoperit în timpul iernii și mai mult senin în timpul verii.

Vânturile , deși sunt numeroase , sunt slabe ca intensitate astfel că nu prejudiciază sănătatea celor veniți la odihnă și tratament . Au frecvență predominantă vânturile din est.

În concluzie se poate afirma că datorită așezării la altitudine mică și la adăpostul unor coline cu păduri , stațiunea se bucură de un climat cu ierni blânde și veri plăcute.

4.3.1.5. Condițiile edafice

Zona păduroasă supusă amenajării se caracterizează prin tipul de pădure numărul 6121, respectiv stejărete din zona de dealuri. Solurile care se află în perimetrul amenajat sunt influențate într-o mare măsură de natura substratului litologic. Prin urmare solurile existente fac parte din clasa Argiluvisoluri, respectiv brun-argiloiluvial, precum și brun-luvic ambele cu subtipul pseudogleizat.

4.3.1.6. Considerații asupra florei

Pădurea de foiase din jurul stațiunii este alcătuită din diferite specii predominând stejarul , gorunul, gârnița , cerul și carpenul. Stratul arbustiv este bine reprezentat de specii cum ar fi: păducelul , sângerul, alunul , lemnul câinesc și altele. Stratul erbaceu este reprezentat de coada cocoșului, laptele cucului, stânișoara și multe altele.

De asemenea în lacul de pe râul Pețea crește specia denumită Nymphaea lotus termalis , unică-n Europa. Nufărul supraviețuiește din terțiar adăpostindu-se în apele calde ale izvorului termal , viața unei flori durează 6-7 zile și produce circa 40.000 semințe.

4.3.1.7. Considerații asupra faunei

Fauna regiunii nu este prea bogată și variată , este caracteristică zonei de câmpie. Mamiferele întâlnite sunt rozătoarele : hârciogul , popândăul, iepurele, veverița , etc. Dintre păsări amintim: prepelița , pitpalacul , graurul , ciocârlia , etc . În apele calde ale lacului se întâlnește peștișorul denumit ,, roșioara lui Racoviță,, o specie endemică, trăiește doar în acest ecosistem. Prezența lui nu a mai fost semnalată în ultima perioadă.

4.3.2. Considerații cu privire la factorii sociali și istorici

Stațiunea Băile 1 Mai reprezintă un punct de atracție turistică datorită izvoarelor cu apă termală cu multiple întrebuintări terapeutice și este vizitată anual de un număr mare de persoane . De asemenea un obiectiv turistic îl reprezintă și lacul cu nuferi , care este un monument al naturii , foate intens vizitat de turiști.

4.3.3. Considerații cu privire la baza tehnico-materială privind recrearea

În zona spațiului verde există stații de autobuz , care fac legătura cu Oradea , iar pentru a se deplasa în stațiune există alei bine întreținute.

După cum se știe , în imediata apropiere a acestuia se află hotelurile, ștrandurile și bazele de tratament ale căror capacitate de cazare , masă și tratament au fost descrise în primul capitol.

În concluzie având în vedere toate aspectele prezentate anterior: de natură abiotică, biotică și socială, referitoare la zona supusă spre amenajare sunt îndeplinite condițiile amenajării acesteia ca o unitate de spațiu verde.

CAPITOLUL 5

STILURI ȘI GENURI APLICATE ÎN AMENAJAREA PĂDURII PARC

5.1. Stilul mixt

Stilul mixt apare spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX din necesitatea de a rezolva problemele nou apărute , respectiv creșterea populației în mediul urban , pe de-o parte și datorită creșterii cursului de realizare a spațiilor verzi pe de altă parte , precum și de a rezolva compoziția mai puțin rigidă din punct de vedere a stilului grădinilor orășenești.

Acest stil care îmbină caracteristicile stilului peisager cu cele ale stilului geometric , presupune tratarea unor părți ale compoziției în stil geometric , iar a altor părți în stil peisager , în așa fel încât să se realizeze o unitate organică.

Stilul geometric se folosește în jurul clădirilor , a centrelor compoziționale, de-a lungul axelor de perspectivă la intrări și ieșiri.

În zonele mai îndepărtate treseul devine sinuos , vegetația este dispusă cât mai asemănător cu cea instalată pe cale naturală , creându-se astfel colțuri liniștite.

Întreaga compoziție trebuie să țină cont de respectarea proporțiilor în plan și elevație , de principiile echilibrului simetriei , subordonării elementelor , unul față de altul , părțile tratate în stil geometric sau natural trebuind să se îmbine armonios.

În general, axele de perspectivă sunt mai scurte, ca urmare a tratării diferite a ansambului. Nu este indicat ca o axă de simetrie , de perspectivă , începută în stil geometric să fie continuată ulterior în stil peisager.

Trasarea căilor de circulație presupune o bună îmbinare a formelor geometrice cu cele libere , sinuoase. În general căile de circulație trasate geometric , sunt mai puțin numeroase decât aleile trasate liber care pot fi secundare, perimetrale sau de legătură . Aleile trasate în stil peisager sunt în general mai înguste , mai variate ca traseu , mai pitorești apărând mai puțin impozante. Din ele se desprind poteci de pământ , pătrunderi în peluze destinate practicării diferitelor jocuri. Plantațiile din spațiile verzi tratate în stil mixt se dispun diferențiat.

În apropierea intrărilor , clădirilor , se execută o amenajare floricolă mai bogată , vegetația este mai scundă , uneori tunsă , putându-se utiliza și arborii izolați deosebit de decorativi.

Apele se prezintă sub diverse forme : bazine , fântâni , arteziene , mici căderi de ape , cascade , lacuri naturale , ape curgatoare , prin alegerea uneia sau alteia dintre forme , urmându-se ca aceasta să se încadreze cât mai bine condițiilor staționale.

Elementele ornamentale se găsesc într-o mare diversitate insistându-se asupra celor cu caracter natural.

Petru amenajarea pădurii de recreare folosim stilul mixt. Ca urmare o parte din pădure o tratăm în stil geometric , iar cealaltă în stilul peisager. Traseele care străbat în mare parte această suprafață sunt sinuoase , vegetația fiind formată din arbori , arbuști , subarbuști și vegetație ierboasă.

Căile de circulație care perimetrează pădurea de recreare se trasează în stil natural realizându-se o îmbinare armonioasă a acestora cu cele trasate geometric din zona de primire .

Stilul mixt a fost și va fi folosit mult timp de acum încolo la amenajarea unor spații verzi urbane în care unele zone trebuie organizate riguros pentru a permite accesul și circulația simplă și bine dirijată a oamenilor , dar în același timp să creeze și zone liniștite mai apropiate de natură.

5.2 Genuri

Genul peisager este modul in care unitatea de spațiu verde influențează starea psihică a vizitatorului. Genurile se împart în funcție de temperamentul omului:

Genuri majore în care intră : genul grandios – de măreție și genul de veselie- de bucurie .

Genuri minore în care intră: genul calmant – liniștit și genul melancolic.

Genul grandios sau majestuos presupune realizarea unor spații verzi de mare întindere caracterizate prin prezența apelor sub formă stătătoare de mare întindere , ape curgătoare , ape țâșnitoare , cu jet la mare înălțime , prin folosirea vegetației floricole cu specii care să aibă o perioadă lungă de înflorire dar și o înflorire abundentă , fie flori în culori calde , fie grupuri de flori în culori reci , pasive care generează sentimentul de respect.

Acestui gen îi este caracteristică prezența vegetației de talie mare , cu arbori care au coroana columnară sau conică , alei cu lățime mare precum și peluze întinse.

Genul de veselie se caracterizează prin folosirea speciilor cu flori în culori contrastante ( armonia contrastelor) sau predominând speciile în culori calde : galben , portocaliu , roșu. Se pot folosi exemplare arborescente care să aibă coroana conică sau în formă globuloasă, apa sub formă curgătoare , cu cascade, iar speciile floricole amplasate în figuri geometrice.

Genul visător sau romantic se realizează astfel încât omul să poată să-și imagineze în mod fictiv o serie de obiecte si obiective pe un plan psihic superior. În cadrul acestui gen se mențin exemplare arborescente vârstnice, cu trunchiul nerectiliniu , cu ramuri pendule . Se mențin unele ruine și apa curgătoare dar puțin adâncă. De asemenea dacă este posibil , exemplarele arborescente să prezinte pe trunchi mușchi și licheni și să aparțină unor specii cu frunzișuri de un verde pal , argintiu.

Genul calmant sau liniștit presupune realizarea unor căi de circulație mai înguste cu profil sinuos , cu nișe în care să se plaseze bănci , cu folosirea speciilor arbustive având flori în culori foarte intense ( roz , albastru deschis , roz spre mov ) . Arborii să prezinte o coroană tubulară sau sferică care determină un sentiment de siguranță , de liniște . Speciile floricole sunt dispuse sub forma de pete , iar gazonul să fie înflorat .

Se recomandă proiectarea aleiilor sinuoase cu boscheți și cu mici luminișuri.

La proiectarea pădurii-parc este necesar să se aibă în vedere ca particularitățile stilului mixt și a genurilor prezentate anterior , să constituie un criteriu major în alegerea speciilor .

CAPITOLUL 6

SISTEMATIZAREA PĂDURII – PARC

6.1. Prezentarea și caracterizarea sectoarelor propuse

În perimetrul Trupului ,,Băile 1 Mai ,, se vor amenaja trei zone caracteristice : o zonă de primire și odihnă a vizitatorilor , o zonă pentru plimbare și o zonă de regenerare. Aceste zone vor fi prezentate în continuare.

6.1.1.Zona de primire și odihnă

Reprezintă teritoriul spre care se îndreaptă majoritatea turiștilor ce vizitează stațiunea, veniți în pădure pentru a găsi calmul , aerul curat, a se destinde și care preferă să se odihnească. Această zonă destinată în special repausului, picnicurilor, jocurilor de masă , este necesar să fie amplasată în locuri cu teren nefrământat, cu sol sănătos și drenat , cu o textură ușoară , chiar uscat la suprafață, de culoare închisă, pentru a fi încălzit repede de soare.

Această zonă trebuie să fie curățită perfect , gazonul care se instalează să fie cosit regulat, iar subarboretul să fie protejat de invazia unor specii nedorite.

Zona de primire și odihnă trebuie să fie o zonă liniștită în care vizitatorii se odihnesc, din acest motiv se vor instala de-a lungul aleilor bănci.

Această zonă va mai fi dotată cu două puncte, apă potabilă, un punct de stingere a incendiilor și patru adăposturi pentru ploaie .

Toate acestea se vor amplasa astfel încât să fie mai ușor observate și usor de ajuns la ele , de aceea se vor amplasa la intersecția aleilor mai importante și se va avea în vedere să cuprindă toată suprafața amenajată.

Datorită faptului că până la zona de primire accesul se poate face și auto , se va amenaja o parcare pentru autovehicule, fiind necesară în general o suprafață de 10m2 pentru fiecare autovehicul. Locurile de parcare vor fi amenajate cu pietriș fin și pe marginea lor vor fi lăsați arborii seculari.

În această zonă vor fi amenajate și bănci cu mese fixate în pământ . Acestea vor fi destinate picnicurilor. De asemenea , trebuie avut în vedere și amplasarea coșurilor de gunoi . La interferența zonei de primire cu zona de plimbare se va amenaja un punct sanitar de prim-ajutor .

În partea de nord – vest a zonei de primire și odihnă se va amenaja o zonă pentru copii care va cuprinde câte un teren de mini-fotbal , de baschet , de tenis de câmp , un teren acoperit cu nisip , și unul acoperit cu gazon , pe care se fixează un topogan și hinte.

Toate acestea vor fi înconjurate cu gard viu și vor fi amplasate apropiate una față de cealaltă. De asemenea vor fi legate intre ele prin alei , dotate cu bănci și gard viu. Se pot de asemenea instala si aliniamente de arbori.

Datorită înclinării terenului cuprinsă între 5-7% unele zone precum și terenurile sportive din zona pentru copii vor fi aduse la panta 0% .

Zona de primire și odihnă cuprinde o suprafață de aproximativ 20 ha ( 19% din suprafața aleasă spre amenajare).

Zona pentru copii va fi 1/3 din zona pentru primire și odihnă adică circa 6.5 ha.

6.1.2. Zona de plimbare

Această zonă nu necesită o amenajare specială, echipamentele turistice vor fi reduse la minim și limitate strict la ceea ce este necesar pentru a permite plimbarea , informarea turiștilor cu privire la imprejurimi , repausul și picnicul. Circulația autovehiculelor este interzisă în această zonă.

În cadrul zonei de plimbare se disting căile de acces și de circulație reprezentate de drumuri și poteci .

Drumurile sunt concepute special pentru plimbări și destindere fiind interzise autovehiculelor cu exceptia celor ce transportă materialul lemnos rezultat din lucrările de exploatare și a celor care asigură întreținerea și curățenia echipamentelor sanitare.

Potecile și drumurile trebuie semnalizate corespunzător pentru a ajuta la deplasarea pe ele . Semnalizarea va fi clară , discretă și redusă la minimum , adică se vor pune doar în locurile strict necesare.

Potecile pentru plimbările pe jos au o dublă utilitate , să permită accesul ușor și să canalizeze pe cât posibil fluxul de vizitatori.

La începutul potecii va exista câte un panou cu itinerarul general al acesteia , lungimea și eventualele dificultăți pentru a prevenii persoanele bolnave și cele care nu suportă mari eforturi fizice.

În zona de plimbare se vor amenaja pe drumurile principale patru adăposturi, trei surse de apă potabilă și două puncte de stingere a incendiilor.

La interferența zonei de plimbare cu zona de primire și odihnă se va amenaja un punct sanitar de prim ajutor.

Zona de plimbare cuprinde aproximativ 80 ha respectiv 75% din suprafață.

6.1.3. Zona de regenerare

Din această zonă se vor lua , în general , puieții și se vor planta în interiorul parcului în zonele care necesită arbori și arbuști.

Această zonă este împrejmuită cu sârmă , iar acesul publicului este interzis. De asemenea există și o sursă de apă pentru udarea puieților.

Aceste zone de regenerare pot fi amplasate uneori și în zona de plimbare și în zona de primire și odihnă.

Zonele de regenerare sunt împrejmuite.

Suprafața zonei de regenerare este de 6,5 ha , aproximativ 6% din întreaga suprafață.

6.2. Trasarea căilor de circulație

Începând cu zona de primire și odihnă s-au amenajat două căi de acces principale care sunt unite între ele prin patru căi secundare. Aceste căi au intercalate între ele poteci . Căile de acces fac legătura și între parcarea amenajată și zona pentru copii.

De-a lungul celor două căi de acces principale s-au amenajat trei adăposturi , două surse de apă potabila și un punct de stingere a incendiilor.

Căile de acces principale fac legătura și cu zona de plimbare , urmând ca de aici să se despartă în trei căi de acces principale care sunt paralele de-a lungul zonei de plimbare.

Perpendicular peste aceste trei drumuri trec patru drumuri secundare care fac legătura între cele trei căi de acces și Drumul Național .

Pe căile de acces principale , în afara de cea din centru s-au amenajat trei adăposturi de ploaie , două puncte de stingere a incendiilor , și trei surse de apă potabilă.

De la potecile principale și între ele pornesc numeroase poteci secundare șerpuite care trec printre arbori și ocolesc eventualele obstacole.

În general , se încearcă ca potecile să se construiască pe linii somiere , evitându-se surplusul de muncă. De-a lungul aleilor se vor introduce specii cu colorit deosebit : tei, prun sălbatic , cireș , salcâm , măr sălbatic . Toate aceste specii vor impresiona vizitatorii , în special primăvara când înfloresc.

Din cauza întretăierilor între potecile principale , potecile secundare și alei , lungimea traseului dorit de fiecare vizitator variază în limite destul de largi. Din acest motiv la fiecare întretăiere a drumurilor principale și a potecilor se vor instala indicatoare care arată poziția vizitatorului la momentul respectiv și posibilitățile pe care le are în continuare în vederea alegerii traseului.

6.3. Mijloacele de semnalizare și orientare

Semnalizarea se adresează vizitatorului în mișcare pentru a-l dirija , a-l preveni de un pericol , de un obstacol, dându-i indicații utile .

Semnalizarea este amenajată exclusiv la marginea drumului, a potecilor , fiind mascată prin semne , reprezentând un simbol sau un text scurt ce trebuie să fie eficace si discretă.

Informarea vizează de regulă vizitatorii în repaus pentru a-i face să vadă , să știe sau să înteleagă, pentru a-i educa.

Informația poate fi dată pe teren prin intermediul panourilor de informare , dar de cele mai multe ori, ea utilizează o infinitate de mijloace care variază în funcție de natura informației și de locul unde este dată.

CAPITOLUL 7

ALEGEREA , ASOCIEREA ȘI AMPLASAREA SPECIILOR LEMNOASE

7.2. Alegerea speciilor lemnoase

Vegetația lemnoasă constituie materialul plastic de importanță deosebită, înfrumusețând peisajul prin bogăția nuanțelor de verde , multitudine și diversitatea frunzelor , florilor și fructelor.

Vegetația arborescentă și arbustivă oferă numeroase posibilități pentru exprimarea volumetrico-spațială, formând o întregă gradație de la plantele dense , compacte, până la cele străvezii , ușoare. Pe lângă valoarea decorativă arborii și arbuștii , îndeplinesc într-o mare măsură comparativ cu speciile floricole și de gazon multiple funcții sanitare .

Pe lângă aceste avantaje dacă adăugăm și costul mai scăzul al materialului ca și a lucrărilor de instalare și de întreținere pentru unitatea de suprafață este pe deplin justificată introducerea în proporție de până la 70% a arborilor și a arbuștilor , florilor fiindu-le rezervate teritorii mult mai restrânse adică 5-10% din întreaga suprafață a unității de spațiu verde construit .

7.1.1. Factorii ecologici

Alegerea plantelor lemnoase se face cunoscând temeinic cerințele diferitelor specii față de factorii ecologici, climatici (lumină , temperatura aerului , umiditate, vântul , etc.) , edafici ( textura și profunzimea solului , conținutul în schelet , troficitatea , regimul de umiditate) , geomorfologici ( altitudinea , expoziția , panta , configurația terenului ) , biotici ( animali și vegetali ) și cu precădere factorii antropici (umani).

Alegerea speciilor din punct de vedere silvicultural , trebuie să se facă luând în considerare natura , raritatea și valoarea lemnului produs , valoarea estetică și ornamentală , ca și gradul de frecventare turistică în anumite zone de pădure. Ca atare se vor lua în considerare în primul rând speciile adaptate condițiilor staționale. Este de dorit ca varietatea speciilor folosite să fie mai mare decât în pădurile cu rol principal de producție .

7.1.2 Rezistența plantelor la noxe

În cadrul noțiunii de noxe sunt cuprinși agenți cu acțiuni vătămătoare asupra organismului uman , animal sau vegetal , mai importanți fiind : bioxidul de sulf , amoniacul , oxidul de sulf, compușii fluorurați, fumul și praful .

Clasificarea speciilor în funcție de sensibilitatea față de agenții poluanți din aer în general au caracter artificial și aleatoriu. Rezistența plantelor depinde de specie , subspecie, fenotip, ecotip, stadiul de dezvoltare, intervalul din sezonul de vegetație, condițiile de temperatură și umiditatea aerului, perioada de zi când s-a produs poluarea și proporția poluantului în atmosferă.

7.1.3. Însușirile biologice ale speciilor

În Trupul de pădure ,,Băile 1 Mai ,, din UP V Alparea există specii lemnoase de stejar, gorun, carpen, cer cu vârste medii(45 de ani ). Din cadrul acestor specii se vor extrage exemplarele cu stare de vegetare lânced, cele bolnave, precum și cele din calea aleilor și potecilor. Se va evita extragerea exemplarelor valoroase, bine conturate cu starea de vegetație normală. Se păstrează stejarul (Quercus robur ), gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus ), cerul (Quercus robur ), teiul (Tilia cordata), cireșul(Prunus avium ) și se introduc măceșul (Rosa canina), cimișirul(Buxus sempervirens), cununița (Spiraea ulmifolia). Ultimele se vor folosi la gard viu de-a lungul unor alei.

În zona de primire și odihnă, cu precădere în zona parcării și zona pentru copii se vor folosi arbuști și în special cununița și cimișirul, care se pretează la garduri vii. Aceste specii se vor folosi și în zona adăposturilor de ploaie, sursele de apă și punctului sanitar.

Cimișirul (Buxus sempervirens) ornează prin portul său decorativ frunyele pieloase și culoarea de un verde închis tot timpul anului. Această specie se pretează foarte bine la tuns , astfel că putem obține orice forme dorim ( columnare, tubulare, piramidale, etc.) sau combinații ale acestora.

Cununița (Spiraea ulmifolia) prezintă un aspect decorativ prin florile de culoare albă , axilare în receme umbeliforme ce apar în luna mai , se prezintă sub formă de tufă având o înălțime de circa 1,5m. Și aceasta se pretează la tuns în garduri vii.

Măceșul (Rosa canina) impresionează atât prin flori cât și prin fructe. Fructele sunt drupe false de culoare roșie. Se evită folosirea acestei specii în apropierea aleilor deoarece lăstărește foarte ușor și prezintă țepi existând riscul ca aceasta să închidă căile de acces și vizitatorii mai ales copii să se înțepe în spinii acestuia.

În amenajarea spațiilor verzi , înalțimea speciilor are un rol important în alegerea, dar mai ales în combinarea și amplasarea lor. În cadrul pădurii de recreare pentru obținerea unor accente pe verticală sunt indicate specii de talie înaltă, singure sau în amestec cu altele de talie mijlocie , mică și chiar arbuști.

Rolul arbuștilor în grupurile de plantații este deosebit mai ales acolo unde aspectul lor decorativ constitue elementul principal. Chiar dacă în pădurile de producție au importanță secundară , în pădurea parc au contribuit la realizarea diversității în unitatea arboretului principal.

În imediata apropiere a aleilor se vor planta specii de arbuști care au o înălțime redusă la o distanță corespunzătoare pentru a fi observate de vizitatori.

7.2. Asocierea și amplasarea speciilor lemnoase

Modul de combinare și amplasare a speciilor lemnoase determină efectul estetic și sanitar pentru care se propune realizarea asociației. În general, exemplarele se introduc grupate și mai rar se folosesc exemplarele solitare, în cazul în care aparțin unor specii ce se remarcă usor prin forma coroanelor, frunzelor, florilor și fructelor. Acestea se pot amplasa în peluză, la o distanță față de alee care să nu depășească de trei ori înălțimea arborelui ajuns la maturitate.

Frecvent se folosesc mai multe specii lemnoase dispuse în rânduri ,curtine, labirinturi, garduri vii, grupuri, boschete, pâlcuri, masive, etc..

Rândul de arbori presupune amplasarea exemplarelor aparținând unei singure specii, în cazul ritmului static sau a mai multor specii care să alterneze în mod ordonat , în cazul ritmului dinamic cu distanțe egale între exemplare – ritm static, sau cu distanțe care să crească în proporție aritmetică pe măsură ce ne apropiem de un obiectiv – ritm dinamic.

Rândul se amplasează în imediata apropiere a aleilor perimetrale, în cazul de față.

Se consideră o distanță optimă între exemplare, acea distanță, care atunci când arborii au ajuns la maturitate, să fie de un metru între coroanele a două exemplare alăturate pentru o bună aerisire a spațiului și pentru realizarea jocului lumină-umbră.

Grupul de arbori – presupune folosirea unui număr de exemplare impar (3-11 arbori). Ca mod de amplasare se recomandă ca exemplarele să fie așezate în colțurile unei figuri geometrice , care poate fi triunghi oarecare, pentagon regulat, neregulat, etc. , în funcție de numărul de arbori din grup.

Grupurile de arbori și arbuști se realizează în scopuri decorative, sanitare, pentru apărare, mascare, izolare, liniște, evidențierea unui anumit punct sau pentru a face legătura între două masive.

În general nu se recomandă combinarea unui număr mare de specii, pentru că ar conduce la o îngrămădire de forme, culori și nuanțe , care ar atribui grupului un caracter difuz și aspect de neliniște. Pentru ca un grup să fie bine realizat , linia imaginară care unește plantele nu trebuie să treacă prim mai mult de două exemplare.

Pâlcul de arbori reprezintă o asociere mai numeroasă de arbori sau arbuști, constituită din una sau mai multe specii. Masivul reprezintă un arboret mai mult sau mai puțin compact , compus din mai multe specii arborescente și arbustive. În cadrul pădurilor de recreare funcția estetică este mai bine îndeplinită atunci când arboretele sunt amestecate , multietajate.

Boschetul – variantă a grupului, reprezintă o asociație densă de arbori sau arbuști constituită din una sau mai multe specii , dispuși inelar în scopul obținerii unui spațiu liniștit destinat odihnei care să ofere umbră în orele de arșiță și protecție împotriva mișcărilor de aer.

Labirintul – presupune o dispunere a unor specii care să aibă o înălțime de tundere de 1,8-2,0 m amplasate în linii drepte , curbe, întortocheate, cu distanța între rânduri de minim 75 cm care să permită parcurgerea acestora de către copii în sensuri opuse.

Gardurile vii – reprezintă plantații din specii arbustive și arborescente dispuse pe unul, două sau trei rânduri, urmând un contur liniar drept sau sinuos format din una sau mai multe specii. În plan vertical profilul poate fii liber sau geometric : în trepte, sub formă de paralelipiped, trunchi de con, etc..

Acestea pot avea funcții decorative, de camuflare a unor obiective inestetice și de protecție.

După înălțime gardurile vii se clasifică astfel :

Garduri vii foarte mici, cu o înălțime de pană la 0,5m;

Garduri vii mici , cu o înălțime cuprinsă între 0,5-1,0 m ;

Garduri vii înalte, cu o înălțime cuprinsă între 1,0-3,0m ;

Garduri vii foarte înalte, cu o înălțime mai mare de 3,0m ;

Pentru amenajarea pădurii de recreare, în zona de regenerare exemplarele arborescente au fost dispuse în masiv iar pentru realizarea deplină a funcției estetice s-au ales specii de mărimi diferite pentru ca arboretul rezultat să fie multietajat și de asemenea amestecat din punct de vedere al compoziției. Astfel stejarul, gorunul, cerul fiind specii de mărimea I vor ocupa primul etaj , carpenul și cireșul vor forma etajul al doilea fiind arbori de marimea a II-a , iar teii și arbustii în etajul a III-lea. Prin această expunere a exemplarelor arborescente s-a aplicat stilul peisager.

În cadrul zonei de primire arbuștii au fost dispuși sub formă de boschete.

Gardurile vii s-au amplasat în jurul locului de joacă pentru copii, a parcării pentru autovehicule, a terenurilor de sport și pentru realizarea unei nișe în zona de odihnă pasivă.

7.3. Instalarea și întreținerea speciilor lemnoase

Perioada de plantare reprezintă intervalul de timp cuprins între octombrie-martie pentru puieții cu rădăcina nudă. Puieții containerizați pot fi plantați în orice perioadă a anului mai puțin când pământul este înghețat. Instalarea este recomandat să se realizeze imediat după trasarea căilor de circulație, înaintea sau concomitent cu realizarea unor construcții. În acest fel prezența vegetației contribuie mai repede la realizarea funcției decorative a unității de spațiu verde.

Epoca de plantare reprezintă anotimpul când se execută plantarea. Cel mai adesea plantarea se execută primăvara. Procedeul utilizat frecvent este cel în gropi cu dimensiuni determinate de vârsta, înălțimea și grosimea materialului de plantat. În principiu pentru arbuști se adoptă urmatoarele dimensiuni pentru gropile de plantat : 30x30x30 cm , iar dacă în timp se constată că plantele se stânjenesc în creștere, dacă există pericolul deranjării sistemului radicelor , exemplarele mai rău conformate, se taie la suprafața solului.

La garduri vii, desimea este influențată de vârsta puieților, numărul rândurilor și înălțimea preconizată.

Pentru realizarea gardurilor vii se execută șanțuri de 40 cm adâncime și 50 lățime. Rădăcinile sunt introduse în groapă într-o poziție cât mai normală , se acoperă cu pământ până la înălțimea de 2-3cm deasupra coletului, acesta în continuare se tasează și apoi se udă abundent.

7.4. Îngrijirea puieților

Pentru ca arborii și arbuștii din spațiile verzi să se dezvolte normal, trebuie să li se acorde îngrijiri printre care fertilizarea și menținerea solului într-o optimă stare de afânare și umiditate. Îngrașămintele stimulează creșterea și sporesc rezistența plantelor la secetă, atacuri de ciuperci etc. Cele mai bune rezultate se obțin din administrarea îngrășămintelor pe bază de N , P și K. Dozele vor fi aplicate numai după realizarea analizelor de sol, pentru a cunoaște prezența elementelor nutritive, respectiv proporția lor la data efectuării analizelor.

Îngrășămintele se administrează o dată cu plantarea puieților și în două trei reprize în perioada vegetației.

În perioadele lipsite de precipitații (secetoase), plantele lemnoase se udă de două ori pe săptămână. Primăvara solul se mobilizează la o adâncime de 10-12 cm.

7.5. Regime și tratamente

În cea mai mare parte a pădurilor de interes recreativ din țara noastră se întâlește regimul codrului.

Oricare ar fi speciile componente pădurile tratate în codru prezintă o reală valoare decorativă și o mare atracție provenită din măreția exemplarelor bătrâne. Pădurile vârstnice care au depășit faza de codrișor sunt mai frumoase și impunătoare,(prin trunchiurile groase cu forma cilindrică, drepte, elegante) decât pădurile tinere.

În cadrul padurii noastre de recreare se aplică regimul codrului, iar tratamentul adoptat este cel al tăierilor progresive. Se vor face tăieri de deschidere a unor ochiuri de formă circulară , eliptică, ovală, de mărime ce poate echivala cu protecția coroanelor 0-2-3 exemplare sau cu un diametru egal cu 1-1,5 m din înălțimea medie a arboretului fără a depăși însă 0,5 ha .

Se realizează apoi tăieri de lărgire și taieri de racordare a ochiurilor. Ochiurile se vor dispune regulat în cuprinsul pădurii, urmărindu-se instalarea și dezvoltarea semințișului natural sub masiv. Uneori exploatarea ultimelor exemplare prejudiciază tinerele plante abia instalate , diminuând valoarea decorativă a pădurii. De aceea se recomandă ca arborii situați la marginea aleilor intens frecventate și la marginea pădurii, să fie menținute până la limita longevității fiziologice.

CAPITOLUL 8

ALEGEREA, ASOCIEREA ȘI UTILIZAREA SPECIILOR FLORICOLE

8.1. Alegerea speciilor floricole

Speciile floricole joacă un rol psihologic și ornamental influențând asupra sensibilității, contribuind la crearea climatului de relaxare și odihnă pe care îl caută vizitatorul într-un spațiu verde.

Aceste specii floricole prin formă, fructe și mai ales prin flori ca și prin dispariția anuală a organelor aeriene, alcătuiesc un decor temporar, constituind elementul principal al variației zilnice a unui spațiu verde.

Alegerea plantelor floricole , care vor fi folosite pentru amenajarea unității de spațiu verde se face în funcție de înălțimea și forma tulpinilor , a frunzelor, formă, culoare, abundența și perioada de înflorire, forma și culoarea fructelor, ciclul de viață, cerințele față de climă și sol.

Durata vieții plantelor floricole reprezintă prin perioada de timp necesară de la semănare sau transplantare până la înflorire și mai departe, uscarea părților aeriene și subterane prezintă deosebită importanță în alegerea și mai ales combinarea speciilor .

În raport cu ciclul de viață , plantele floricole sunt : anuale , bianuale și perene .

După rezistența la frig , plantele floricole pot fi rustice sau sensibile.

După semănare, plantele pot fi semănate în câmp deschis sau numai în solarii.

Ținând cont de talia florilor, acestea prezintă următoarea clasificare :

Flori de talie mică, cu înălțimea cuprinsă între 10-40 cm ;

Flori de talie mijlocie , cu înălțimea cuprinsă între 40-60 cm;

Flori de talie mare , cu înălțimea mai mare de 60 cm ;

În cadrul unității de spații verzi vom folosi flori de toate taliile, însă ponderea cea mai mare o vor avea floriele de talie mică și mijlocie .

În cadrul pădurii de recreare speciile de plante floricole se vor folosi pentru estetizarea zonei de primire și odihnă.

Speciile alese sunt reprezentate de cele de talie mare, mijlocie și mică, astfel :

Specii anuale :

Salvia (Salvia splendes);

Petunia (Petunia hybrida );

Gura –leului (Antirrhinium majus);

Begonia mică (Begonia semperflorens);

Specii bianuale :

Clopoțeii de grădină (Campanula medium);

Micșunele ruginii (Cheiranthus cheiri );

Nu-mă-uita (Myosotis alpestris);

Specii perene :

Lăcrimioarele (Convallaria majalis);

Margaretele (Chrysanthemum leucanthemum);

Ghiocelul (Galantus nivalis).

Caracterele decorative sunt prezentate în continuare :

Salvia splendens – Salvia, este o specie decorativă prin frunze, flori și fructe, frunze de 6-8 cm lungime de un verde intens și un număr mare pe tulpina florii. Florile de 4 cm lungime , caliciul colorat ca si corola de culoare roșie astfel încât după ce petalele cad, rămâne caliciul ceea ce contribuie la bogăția nuanței de roșu a inflorescenței. Florile sunt dispuse în inflorescențe terminale care pot ajunge la 8-10 cm. Înflorește din mai, iunie până în octombrie. Se folosește în spațiile verzi în rabate , rânduri, borduri și pete de culoare.

Antirrhinuim majus – Gura – leului este o specie care înflorește din mai până în octombrie. Este o plantă de talie mijlocie , cu tulpini relativ numeroase, floare zigomorfă , 4 cm lungime , petalele sunt unite spre bază și prin acționarea părții bazale a petalelor și acționarea părților laterale se închide și deschide floarea. Petalele sunt catifelate, unicolore și multicolore, combinații sau culori unice de alb , galben, galben-portocaliu, roz , rosu (închis spre deschis), albastru, mov , etc.. Florile sunt grupate în inflorescențe terminale , care pot ajunge la 10-12 cm. Înflorește bogat și îndelungat. Specia este puțin pretențioasă . Se cultivă în rabate , rânduri, platbande sau pete uni sau multicolore.

Campanula medium – Clopoțelul de grădină este o specie de talie mijlocie. Tulpina este ramificată de 6-8 cm . Floarea campanulată de culoare albă, roz-mov , roșie sau albastră. Înflorește din mai până în august-septembrie. Specie folosită pentru rabate, rânduri sau sub formă de pete.

Cheirathus cheiri – Micșunele ruginii, sunt de talie mijlocie cu tulpini ramificate și frunze de culoare verde cu limbul pierdut în pețiol. Floarea are aproximativ 2 cm în diametru cu petale catifelate foarte plăcut mirositoare, unicoloră, ruginie până la galben sau alb. Florile sunt grupate în inflorescențe terminale de 10-12 cm lungime și înfloresc din luna mai până în noiembrie. Specia este apreciată pentru frumusețea florilor și parfumul lor. Este întâlnită frecvent în rabate, rondouri sau sub formă de pete, uni sau multicolore.

Myosotis alpestris – Nu-mă-uita este o specie de talie mică, tulpina este foarte ramificată și cu perișori. Frunzele în număr mare lanceolate cu circa 6 cm . Floarea este mică sub 1 cm cu petale inegale de culoare albastru deschis, roz sau albă. Este o specie bianuală.

Florile sunt grupate în inflorescențe de 5-6 cm lungime și înfloresc primăvara devreme. Până în mai se recomandă înlocuirea lor. Specie folosită pentru platoul central al parterelor dar și în rabate, platbande , borduri , jardiniere sau sub formă de pete.

Cconvallaria majalis – Lăcrimioarele sunt specii de talie mică , frunze mari de 10-12 cm lat ovale cu nervuri evidente , de un verde intens , numeroase, astfel încât în locul în care sunt plantate ele ocupă bine solul.

Florile sunt mici sub 1 cm de culoare albă, dispuse în inflorescențe terminale , plăcut mirositoare și înfloresc chiar și în locuri umbrite. Înflorește devreme chiar și în aprilie-mai. Specia este deosebit de apreciată : pentru gingășie , parfumul , înflorirea timpurie și pentru că înflorește și la semiumbră. Se recomandă să fie cultivată în mici rabate sub formă de pete sub protectia unor specii deosebit de decorative. Poate fi cultivată și sub formă de pete în apropierea băncilor.

Gallantus nivalis – Ghioceii sunt de talie mică, au frunzele lanceolate cu lungime de 8-10 cm . Florile au petalele o dată și jumătate mai lungi decât sepalele , de culoare albă. Înflorește primăvara devreme în martie-mai. Florile sunt plăcut mirositoare . Înflorește și la umbră.

8.2. Asocierea și amplasarea speciilor floricole

Asocierea și aplasarea speciilor floricole este o operație delicată care se face cu mult discernământ și are în vedere numeroase aspecte cum ar fi : ciclul de viață , talia plantelor, perioada și durata de înflorire, forma și mai ales culoarea florilor, mărimea , forma și nuanța frunzelor. În cazul amenajării noastre speciile floricole alese se vor dispune în rondouri , pete și rabate.

Rondoul reprezintă o suprafață de teren având forma unei figuri geometrice regulate ocupată cu plante floricole anuale sau perene. Rondourile se fac puțin mai înalte deât terenul învecinat pentru că aranjamantele florale să fie mai vizibile.

Rondoul poate fi delimitat cu glii de iarbă , borduri de piatră , asigurând astfel păstrarea formei inițiale.

Dispunerea speciilor în cadrul rondourilor se face în trepte , instalând speciile de talie mică în prim plan (Myosotis alpestris) , urmând apoi cele de talie mijlocie , cum ar fi Campanula medium.

Se va evita amestecul intim între specii de înălțimi diferite deoarece plantele de talie mică vor fi înăbușite, florile acestora rămânând neobservate.

Petele reprezintă, suprafețe acoperite cu plante perene , asociate după înălțime, epocă de înflorire , printre care se introduc plantele anuale , destinate să acopere solul în periodele din timpul anului, în care plantele (florile perene ) nu sunt înflorite în general în lunile de vară.

Rabatul reprezintă o fâșie de teren de formă dreptunghiulară , având frecvent lătimea de la 0,5m până la 2 m, determinată de numărul rândurilor plantate cu specii floricole sau arbuști de talie mică, apreciind că pentru un rând se adoptă lațimea de 0,5m . Spre deosebire de rondouri , rabatele se amenajează la același nivel ca si terenul înconjurător și se pot planta una sau mai multe specii dispuse în rânduri sau după anumite desene , instalându-se speciile în ordine crescătoare după înălțime.

În cadrul amenajării noastre sau făcut în rondouri și rabate asocieri între plantele cu înflorire din aprilie-mai până în octombrie-noiembrie. După ce speciile au înflorit primăvara și vara , până la căderea primei brume, toamna se plantează din nou specii floricole bianuale (Viola tricolor, Myosotis alpestris, s.a.). Este foarte important ca florile să creeze o masă compactă de culoare , în acest scop s-au ales specii care să aibă un interval lung de înflorire cu o tonalitate uniformă și pură cum este salvia.

Pentru întreținerea vegetației floricole , trebuie să efectuăm următoarele lucrări : ciupitul, copilitul și bobocitul. Ciupitul constă în îndepărtarea mugurelui terminal. Copilitul se realizează prin îndepărtarea de la subsuoara frunzelor a lăstarilor laterali. Bobocitul sau butonatul reprezintă îndepărtarea bobocilor lăsându-se numai unul.

8.3. Instalarea și întreținerea gazonului

Gazonul este o suprafață acoperită de vegetație ierboasă formată în special din graminee , supusă unor lucrări de îngrijire și destinată îndeplinirii unei funcții decorative , recreative și sanitare.

Suprafețele ocupate cu gazon par mai mari decât sunt în realitate contribuind la realizarea diversității în unitate a peisajului.

Pentru instalarea gazonului este nevoie de un strat de pământ fertil de 8-10 cm grosime . Se face și o mobilizare a stratului superficial al pământului de 2-3 cm .

Lucrarea solului se face toamna deoarece , peste iarnă se distrug prin înghet o parte din rădăcinile și rizomii buruienilor existente pe teren iar procesele de îngheț-dezgheț contribuie la refacerea structurii solului.

Perioada cea mai indicată pentru semănare este primăvara, în lunile aprilie – mai dar se poate semăna și în timpul verii și toamna până cu 15 zile înainte de îngheț.

Semănarea se face la o adâncime de 0,5-2,5 cm . Semănarea se execută manual în două sensuri. Nord-sud și Est-vest, norma de semănat fiind de 40-50 grame/ .

După semănat sămânța se va acoperii cu un strat de pământ pentru ca semințele să nu rămână la suprafață și pentru a le proteja împotriva păsărilor , apoi se tasează cu un tăvălug ușor din lemn.

Udarea culturilor se face manual cu stropitoarea care asigură un jet de apă fin.

Întreținerea și ingrijirea include ansamblul lucrărilor necesare îndeplinirii funcțiilor , pentru care a fost creat gazonul. Acestea constau din fertilizarea, irigarea, aerisirea, refacerea totală sau parțială a gazonului dacă acesta a fost distrus , cosirea, combaterea buruienilor.

Reîntinerirea gazonului se face după 5-10 ani iar cosirea se face de cel puțin șapte ori pe an.

Speciile pe care le folosim la instalarea gazonului sunt graminee din genul : Agrostis , Fetuca și Poa.

Gazonul se va instala acolo unde consistența pădurii este redusă , dar în special în zona de primire și odihnă.

În zona de primire și odihnă se va instala gazon , de asemenea în zona pentru copii, pe terenurile de fotbal , tenis de câmp, în locurile destinate picnicului, dar și în apropierea florilor.

CAPITOLUL 9

EVALUAREA LUCRĂRILOR

9.1. Antemăsurătoarea lucrărilor

TRUPUL ,, BĂILE 1 MAI,,

Deoarece zona de primire si odihnă se împarte la rândul ei în trei subzone considerăm necesară detalierea acestora în următorul tabel.

Detaliu zona de primire odihnă

Arborii se vor extrage doar din locurile de unde este necesar. Din parcare vor fi extrași aproape toți arborii. De asemenea vor fi extrași mulți arbori și din subzona pentru copii, în special unde se amenajează terenul de fotbal, de tenis și în locul destinat picnicului. Se vor extrage arbori și din locul unde se vor amenaja aleile și potecile.

Gardul viu se va amenaja pe lângă alei și în subzona copiiilor între locurile de joacă amenajate.

Aleile și potecile vor fi amenajate în principiu după planul poiectat, însă dacă pe teren apar obstacole mari acestea se vor ocoli. Din acest motiv nu s-a facut o antemasurătoare a potecilor si aleilor.

9.2. Devizul lucrărilor de amenajare a pădurii-parc

Devizul lucrărilor s-a făcut doar pentru vegetația floricolă și lemnoasă , fiind un calcul orientativ.

Terenul și solul se va pregăti pentru parcare 1 ha , în subzona copiilor 5 ha și în subzona propriu-zisă de primire si odihnă 6 ha . Restul terenurilor vor fi lăsate cu arborii existenți.

Amenajarea unui ha costă 1000 lei.

Pentru instalarea vegetației lemnoase este nevoie de 15.000 bucăți de puieți. Puieții vor putea fi cumpărați de la pepinieră la prețul de 15 lei bucata, deci 225000 lei cantitatea întreagă. Lucrările de instalare vor costa 75000 lei.

Pentru instalația vegetației floricole este nevoie de 240000 fire de flori. Florile vor fi achiziționate din florării și vor fi amplasate pe 2 ha de teren amenajat în acest scop. Florile se vor cumpăra cu 1 leu bucata, deci 240000 lei pentru întreaga cantitate.

Pentru instalarea gazonului este nevoie de 3500 kg sămânță. Aceasta se va cumpăra cu 17 lei/kg. Lucrarile de instalare vor costa 59500 lei.

Întreaga lucrare va costa 635500 lei.

9.3. Eficiența economică a lucrării

Costul lucrărilor de instalare a vegetației lemnoase și floricole este de 111000 lei .

Pe lângă aceste costuri se adaugă și construcția punctului sanitar, adăposturile, punctele de stingere a incendiilor, băncile, coșurile de gunoi și manopera cu acestea. Toate aceste cheltuieli vor fi evaluate la fața locului.

Amortizarea lucrărilor se va face prin vinderea masei lemnoase care se va extrage de pe cele 12 ha supuse pregătirii solului.

Deși amenajarea acestei păduri-parc nu aduce eficiențe economice este necesară amenajarea ei pentru recrearea vizitatorilor.

Trebuie să ținem cont și de numărul mic de spații verzi raportat la numărul mare de vizitatori, Băile 1 Mai fiind o stațiune cu o afluență mare de turiști pe tot parcursul anului.

Ca urmare , consider oportună amenajarea acestei păduri parc.

CAPITOLUL 10

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Organizația mondială a sănnătății precizează că un om pentru a-și desfășura activitatea în condiții normale trebuie să beneficieze de cel puțin 50 m2 zonă verde intravilană și 300 m2 zonă verde extravilană.

Spațiile verzi sunt un idicator al gradului de civilizație a unui popor.

Din analiza datelor culese din teren rezultă că în stațiunea balneară 1 Mai nu sunt suficiente spații verzi raportate la numărul de locuitori la care se adaugă numărul mare de turiști.

Spațiile verzi existente în această localitate la sfârșitul anului 2014 se aflau într-o stare avansată de degradare.

Starea de degradare în care se aflau o parte din arbori se datora limitei fiziologice, activității unor factori abiotici (vânt, ploaie) și nu în ultimul rând factorului antropic .

În condițiile actuale când poluarea atinge limite mari , funcțiile sanitare ale spațiilor verzi sunt tot mai evident conturate. Aceste funcții se resimt tot mai mult asupra stării de sănătate a omului direct sau indirect prin acțiunea asupra elementelor climatice și a compoziției aerului.

Pentru ca stațiunea balneară 1 Mai să-și păstreze locul privilegiat în cadrul stațiunilor din România trebuie luate măsuri de contracarare a poluării.

Eliminarea poluării poate fi făcută prin amenajarea pădurii din apropierea stațiunii în pădure-parc și prin reamenajarea spațiilor verzi intravilane.

Cercetările științifice au arătat că un hectar de pin produce anual 30t de oxigen, o pădure de foioase 16t/ha iar culturile agricole 9-10t/ha.

Este cunoscut faptul că în pădure pe timpul verii în zilele tropicale temperatura este până la 150C mai scăzută ceea ce duce la reducerea numărului de bătăi ale inimii și la pierderea unei cantități mai mici de apă prin transpirație.

Alegerea plantelor lemnoase se face cunoscând temeinic cerințele diferitelor specii față de factorii ecologici, climatici (lumină, temperatură, umiditate, vânt), edofici (textura și profunzimea solului , conținutul în schelet , troficitatea, regimul de umiditate ), geomorfologici (expoziția , panta , altitudinea, configurația terenului).

În trupul de pădure 1 Mai există specii lemnoase de stejar, gorun, carpen, cer cu vârsta medie de 45 ani. Din acestea se vor extrage exemplarele cu stare de vegetație lâncedă , cele bolnave precum și cele din calea aleilor și potecilor.

Alegerea plantelor floricole se face ținând cont de înălțimea plantelor , forma și culoarea frunzelor , de mărimea, culoarea, forma și persistența florilor și fructelor.

Prezența florilor în spațiile verzi aduce un plus de culoare și pitoresc. De aceea terenul destinat plantării cu flori trebuie să fie ocupat tot timpul anului. Așadar dupa speciile floricole anuale (Petunia hybrida, Begonia semperflorens, Salvia splendens , Tagetes erecta s.a ) care se plantează în luna mai și care sunt distruse de prima brumă din toamnă , se plantează specii floricole bianuale (Viola tricolor , Mzosatis alpestris s.a) în octombrie – noiembrie care înfloresc în martie anul viitor.

Recomand ca plantarea speciilor lemnoase să se facă toamna .

BIBLIOGRAFIE

Negruțiu F . – Spații verzi , 1989 – Ed. Universității Transilvania Brașov

Negruțiu F . – Spații verzi , 1980 – Editura Didactică și Pedagogică, București

Stănescu V. , Șofletea N. , Popescu O. , 1997 – Flora forestieră lemnoasă a României – Editura Ceres, București

Șoflean N. , Curtu J., – 2000 – Dendrologie, vol. I , Editura ,, Pentru viață„ , Brașov

Târziu D. – 1997 – Pedologie și stațiuni forestiere – Editura Ceres , București

Vlad I. – 2012 – Amenajarea spațiilor verzi, Editura Universității Oradea

Vlad I. – 2011 – Floricultură , Editura Universității Oradea

Vlad I. – 2008 – Lucrări practice de floricultură , Ed. Imprimeriei de Vest Oradea

Vlad I. – 2010 – Arboricultură ornamentală , Ed. Imprimeriei de Vest Oradea

Studiul general al Ocolului Silvic Oradea

Amenajamentul U.P.V. Alparea.