Analiza Veniturilor Bugetare din Romania In Perioada 2010 2014

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………………………….3

Capitolul 1

Aspecte generale privind veniturile bugetare din România…………………………..5

1.1  Definirea veniturilor bugetare……………………………………………………………………………..6

1.2  Criterii de clasificare a veniturilor bugetare……………………………………………………..7

1.3  Componentele veniturilor bugetare……………………………………………………………………9

Capitolul 2

Structura și repartizarea veniturilor bugetare……………………………………………….13

2.1 Modul de formare al veniturilor…………………………………………………………………………14

2.2 Execuția veniturilor bugetare……………………………………………………………………………..17

2.3 Etapele execuției veniturilor……………………………………………………………………………….19

2.4 Indicatori privind nivelul, structura și dinamica veniturilor bugetare………………………………………………………………………………………………………………………….21

Capitolul 3

Evoluții privind veniturile bugetare din România în perioada 2010-2014………………………………………………………………………………………………………………………………..24

3.1 Previziuni privind veniturile bugetare pentru anii 2015-2017…………………………………………………………………………………………………………………………………41

Considerații finale………………………………………………………………………………………………………45

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………47

Introducere

Bugetul de stat poate fi definit ca o balanță ce are în componență atât veniturile publice cât și cheltuielile publice. Prin acest dublu rol pe care îl îndeplinește bugetul de stat se pune în mișcare mecanismul prin care o țară își asigură existența. Economia în perioada modernă presupune fenomenul creșterii mai accelerate a necesarului de venituri decât de procurare a acestora. Spre deosebire de cererea resurselor care prezintă o situație de creștere cât mai pronunțată, resursele au un caracter limitat.

În general, într-o economie modernă necesarul de resurse depășește posibilitățile de procurare a acestora. Acestea în timp au caracter limitat, cererea de resurse înfățișează o tendință de creștere continuă. Statul, ca și sectorul privat trăiesc din veniturile pe care le realizează iar repartizarea resurselor între sectorul public și cel privat determină o anume proporție considerată optimă atunci când cerințele consumatorilor sunt satisfăcute la nivelul maxim al cerințelor acestora. Repartizarea între sectorul public și sectorul privat este optimă când nevoile sunt satisfăcute la nivelul maxim al exigențelor.

Pentru a se desemna fondurile la dispoziția statului necesare satisfacerii nevoilor sunt folosite expresii precum venituri publice, venituri bugetare sau resurse financiare publice, toate acestea desemnând fondurile care se constituie la dispoziția statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. Acestea împreună cu cele private constituie resursele financiare ale societății, de aceea raportul este unul de la instituție prin lege care contribuie la formarea fondurilor, a resurselor financiare. Din punct de vedere economic-financiar, veniturile publice reprezintă forme valorice prin intermediul cărora o parte din venitul național este concentrat la dispoziția statului.

Majoritatea veniturilor publice se constituie prin contribuția persoanelor juridice și fizice care realizează venituri impozabile sau dețin bunuri impozabile, aceste obligații stabilindu-se prin lege pentru toată lumea și individual prin acte juridice unilaterale.

Lucrarea de față tratează, atât din punct de vedere teoretic cât și analitic, evoluția și dinamica veniturilor bugetare din România din perioada 2010 – 2014. Intervalul de timp în care sunt tratate veniturile bugetare sunt caracterizare de o perioadă cu instabilitate economică, politică, socială și de mediu.

Un aspect, care în ultimul timp a prins contur este legat de mediul înconjurător. Natura prin forțele ei poate influența în mod indirect cantitatea veniturilor și cheltuielilor la bugetul de stat.

Problema resurselor și a utilizării lor, respectând criterii de eficiență economică, este primordială pentru orice comunitate. În cadrul unui stat, finanțele publice se ocupă de colectarea resurselor gestionate la nivelul administrațiilor publice și de distribuirea lor.

În această lucrare se urmărește înțelegerea noțiunii de resurse financiare, cunoașterea factorilor de influență a resurselor financiare publice, clasificarea resurselor financiare publice, cunoașterea indicatorilor de apreciere a resurselor financiare publice.

În primul capitol mi-am propus să dezbat aspectele generale privind veniturile bugetare din România din punct de vedere teoretic și anume: definiție, criterii de clasificare a veniturilor bugetare și componentele veniturilor bugetare. În cel de-al doilea capitol voi trata structura și repartizarea veniturilor bugetare, respectiv: modul de formare al veniturilor, execuția veniturilor și etapele execuției veniturilor, precum și nivelul, structura și dinamica veniturilor bugetare.

În cel de-al treilea capitol mi-am propus să realizez o analiză privind evoluția veniturilor bugetare din România în perioada 2010-2014 și să specific previziuni privind veniturile bugetare pentru anii 2015-2017. Cu ajutorul graficelor și tabelelor voi expune evoluțiile și structura veniturilor bugetare.

Am ales să tratez această temă deoarece mi se pare foarte important să știm ce sunt veniturile, care sunt componentele acestora, structura și repartizarea acestora și în mod special evoluția acestora pentru perioada aleasă, deoarece veniturile reprezintă resursele financiare ale bugetului de stat ce permit acestuia să satisfacă nevoile populației.

Motto:

”Impozitele, până la urmă, sunt cotizațiile

pe care le plătim pentru privilegiul de a

fi membrii unei societăți organizate.”

Franklin D. Roosevelt

Capitolul 1

Aspecte generale privind veniturile bugetare din România

Veniturile publice reprezintă ansamblul mijloacelor bănești care sunt necesare pentru realizarea anumitor obiective economice, sociale sau de altă natură într-un interval de timp bine stabilit. Veniturile publice ale statului sunt considerate resursele financiare publice ce sunt întocmite prin lege și concep sistemul veniturilor bugetare, dar mai pot fi judecate ca și creanțe de încasat de către stat.

Sistemul veniturilor publice formează ansamblul veniturilor care alimentează bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale. Sistemul veniturilor publice cuprinde instrumente și pârghii care sunt folosite pentru înfăptuirea politicii economice, sociale și financiare a statului.

Sistemul veniturilor publice trebuie elaborat și executat astfel încât să poată îndeplini două obiective și anume:

– să alimenteze sistematic bugetul de stat și bugetele locale cu venituri suficiente;

– să încurajeze activitatea economică și socială a agenților economici și cetățenilor.

Organizarea, structura și cuantumul veniturilor bugetului de stat al României și ale bugetelor locale sunt condiționate de mai mulți factori, dintre care precizăm: politica economică și financiară a statului, formele de proprietate asupra mijloacelor de producție, acțiunea legilor economice, nivelul evoluției economiei naționale, necesitatea încasării serviciilor efectuate de stat către agenții economici și persoanele fizice, categoriile sociale ale populației, controlul pe care statul îl exercită asupra creării, distribuirii, circulației și utilizării produsului național brut.

Veniturile publice împreună cu veniturile private întocmesc ansamblul resurselor financiare ale societății. Datorită caracterului limitat al resurselor financiare, se pune problema alocării resurselor necesare fabricării tuturor categoriilor de bunuri: publice, private și mixte. Așadar, producția de bunuri publice și raportul care există între bunurile publice și bunurile private sunt influențate de hotărârea privind alocarea de resurse între domeniul public și domeniul privat.

Alocarea optimă este apreciată ca fiind raportul dintre alocarea de venituri între sectorul public și sectorul privat. Aceasta se desfășoară în condiții de utilizare deplină a veniturilor și asigurare a utilității maxime pentru consumatorii de bunuri și servicii. Alocarea de resurse financiare este optimă doar în momentul în care cerințele consumatorilor sunt satisfăcute la un nivel maxim.

Într-o anumită perioadă de timp, cetățenii unei țări pot solicita anumite cerințe de a poseda asupra lor bunuri private și bunuri publice, ce sunt determinate de o anumită repartizare a veniturilor și averii. Prin urmare, funcția de bunăstare socială, satisfacția sau utilitatea se micșorează dacă societatea consumă fie o cantitate mai mare de bunuri publice sau de bunuri private.

Cantitatea de bunuri publice la care cetățenii sunt nevoiți să renunțe pentru a putea obține o cantitate semnificativă de bunuri private poartă denumirea de rată marginală de substituție sau profitul marginal al bunului. Acestea nu țin cont de situația consumatorilor, dacă sunt avantajați sau nu sunt avantajați.

1.1  Definirea veniturilor bugetare

Veniturile bugetului de stat formează aceea parte a resurselor publice cuvenită puterii centrale a statului, pentru a fi utilizată apoi în scopul realizării obiectivelor și programelor statului, pe perioada anului bugetar. Statul nu își poate săvârși obiectivele de politică economică sau socială, nu poate interveni pentru a elimina diversele dezechilibre apărute la nivelul societății fără a utiliza resursele disponibile la nivelul întregii societăți.

Din ce în ce mai frecvent, se manifestă cererea sporită de resurse financiare, provocată de creșterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluției produsului intern brut. Cererea de resurse financiare publice este generată de nivelul și evoluția cheltuielilor publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse, la un moment dat, este influențată de un ansamblu de factori, printre care pot fi menționați:

Factori economici: reprezintă o evoluție a produsului intern brut, care este considerat sursa veniturilor impozabile: impozite, taxe și contribuții. Aceștia presupun că dezvoltarea economică are ca efect creșterea bazei de impozitare și sporirea veniturilor fiscale;

Factori monetari: reprezintă masa monetară, creditul și dobânda influențând prin intermediul prețurilor, prin creșterea sau descreșterea prețurilor care accentuează sporirea veniturilor din prelevări fiscale;

Factori sociali: acești factori se orientează spre redistribuirea veniturilor, pentru ademenirea creșterii fiscalității, fără a se orienta spre evaziune fiscală. Datorită faptului că cetățenii vor plăti mai multe impozite pentru a putea dispune de aceste măsuri sociale. Creșterea necesităților cu caracter social (mai mulți bani pentru educație, cultură, sănătate) atrage creșterea fiscalității;

Factori politici și militari: acești factori își manifestă influența asupra veniturilor publice prin creșterea anumitor necesități militare (spre exemplu, datoria integrării în NATO), luarea unei hotărâri de politică economică sau luarea unei hotărâri de politică care se susțin de societate prin impozite și taxe ridicate;

Factori demografici: sunt influențați de sporul demografic și structura populației, care necesită anumite schimbări din perspectiva numărului de plătitori, impozite și contribuții. Astfel că creșterea populației active asigură creșterea încasărilor fiscale;

Factori de natură financiară: se axează direct asupra veniturilor financiare prin mărimea cheltuielilor publice. Analiza dimensiunii cheltuielilor publice cu nivelul resurselor posibil de mobilizat arată mărime deficitului sau excedentului bugetar, care poate fi acoperit prin resurse financiare bugetare suplimentare.

1.2 Criterii de clasificare a veniturilor bugetare

În România, resursele financiare publice sunt poziționate pe criterii economice, în conformitate cu structura sistemului bugetar. Resursele financiare publice se constituie și se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul fondurilor externe nerambursabile, bugetul instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

În continuare am ales să prezint cum sunt repartizate veniturile publice din România în funcție de structura sistemului bugetar:

resursele bugetului de stat:

venituri curente: venituri fiscale, contribuții de asigurări,venituri nefiscale

venituri din capital

sume de la Uniunea Europeană

operațiuni financiare (încasări din rambursarea împrumuturilor acordate)

resursele bugetului asigurărilor sociale de stat:

contribuții

venituri nefiscale

subvenții

resursele bugetelor locale:

venituri fiscale

venituri nefiscale

subvenții

donații

venituri din capital

transferuri

sume de la Uniunea Europeană

resursele fondurilor speciale:

venituri fiscale

contribuții

venituri nefiscale, care sunt stabilite în raport cu destinația fiecărui fond

veniturile instituțiilor publice, care au caracter de venituri curente.

Ținând cont de principalele trăsături ale veniturilor bugetare acestea pot fi grupate după următoarele criterii:

După conținutul economic se disting următarele categorii:

prelevări cu caracter obligatoriu (impozite, taxe și contribuții). Veniturile cu caracter obligatoriu dețin ponderea cea mai mare în totalul resurselor financiare publice, iar creșterea nivelului acestor venituri se bazează pe modificări ale sistemului fiscal, fie în ceea ce privește nivelul cotelor folosite, fie vizând introducerea unor impozite noi;

resurse de trezorerie: (împrumuturi pe termen scurt, contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur sau alte titluri). Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale și de sănătate, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale și a deficitelor temporare al bugetelor fondurilor speciale. Acestea au caracter temporar și rambursabil, ce presupune un cost determinat de dobândă, aferentă titlurilor de stat pe termen scurt, precum și de cheltuielile ocazionate de punerea și retragerea din circulație a înscrisurilor respective.

finanțarea prin emisiune monetară fără acoperire: generează efecte negative pe termen mediu și lung;

împrumuturi publice: se gestionează tot prin sistemul trezoreriei publice. Împrumuturile publice interne și externe reprezintă un mijloc de procurare a resurselor financiare și respectiv, de acoperire a deficitului bugetar.

După structura organizatorică a statelor cuprinde următoarele categorii:

în state de tip federal:

venituri ale bugetului federal;

venituri ale bugetelor statale, regiunilor sau provinciilor membre ale federației;

în state de tip unitar:

venituri ale bugetului central;

venituri ale bugetelor locale.

După sistemul de bugete acestea cuprind:

venituri financiare ale:

bugetului de stat

bugetelor locale

fondurilor speciale

trezorerie statului

instituțiilor publice autonome;

venituri financiare ale: bugetului asigurărilor sociale de stat;

venituri financiare ale:

instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele de stat

bugetele locale sau fondurile speciale.

După regularitatea cu care se încasează veniturile pot fi:

venituri ordinare (curente): care cuprind venituri curente (venituri fiscale, nefiscale sau alte venituri) și venituri din capital, la care statul apelează în mod obișnuit în condiții considerate normale și care se încasează la bugetul statului cu o anumită regularitate.

venituri extraordinare (incidentale sau întâmplătoare): (împrumuturi interne și externe, emisiune monetară. ajutoare, donații, sponsorizări și alte transferuri nerambursabile), la care statul recurge în situații excepționale, când resursele curente nu acoperă cheltuielile.

După proveniență, veniturile publice se grupează în două categorii importante:

venituri interne (impozite, taxe, venituri nefiscale, împrumuturi contractate de la persoanele fizice sau juridice din țară, emisiune monetară);

venituri externe (împrumuturi externe, ajutoare, donații, sponsorizări și alte transferuri nerambursabile, venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice în străinătate).

1.3  Componentele veniturilor bugetului de stat

Veniturile sunt înscrise în bugetul de stat, pe capitole si subcapitole corespunzător

clasificației bugetare aprobată prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice. Astfel veniturile bugetului de stat au următoarea structură:

I. Veniturile bugetului de stat

Venituri curente

Venituri fiscale

– impozite directe

Impozit de profit;

Impozit pe salarii și venit

Alte impozite directe (impozit pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice nerezidente; impozitul pe dividende de la societățile comerciale; impozitul pe onorariul avocaților și notarilor publici etc.)

Contribuții;

– impozite indirecte

T.V.A.

Accize și impozit pe circulație ;

Taxe vamale;

Alte impozite indirect (dobânzi și penalități de întârziere pentru venituri nevărsate la termen, taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare, taxe judiciare, de timbre etc.)

Venituri nefiscale

Vărsăminte din profitul net al Băncii Naționale;

Vărsăminte din profitul net al R.A.

Vărsăminte de la instituțiile publice;

Diverse venituri (venituri din aplicarea prescripției extinctive, venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit prevederilor legale, venituri din concesiuni etc.).

Venituri de capital

Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului;

Venituri din valorificarea unor stocuri de la rezervele material naționale și de mobilizare;

Venituri din privatizare.

II. Veniturile bugetelor locale au, în general, aceeași structura cu cea a resurselor bugetului de stat, dar pe lângă veniturile curente și cele din capital intervine al treilea capitol:

Cote și sume defalcate și transferuri de la bugetul de stat: subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete; donații și sponsorizări. Potrivit Legii finanțelor publice locale, resursele financiare ale administrației locale se structurează astfel:

– venituri curente (fiscale și nefiscale);

– venituri de capital (venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice);

– venituri cu destinație specială;

– venituri din transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat, precum și din cote și anume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

III. Veniturile fondurilor speciale reprezintă resursele care alimentează bugetul de stat, bugetele locale și bugetul asigurărilor sociale.

Fondurile speciale, se realizează pe baza unor venituri fiscale de tipul contribuțiilor și impozitelor indirecte cu afectație specială dar și din venituri nefiscale stabilite în raport cu destinația fiecărui fond.

Fondurile speciale, sunt considerate un ansamblu de nevoi temporare, care sunt specifice fiecărui program de guvernare, de unde reiese că ele nu au un număr și o destinație certă, pot fi diferite de la o perioadă la alta.

O mare parte din veniturile publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, care la momentul actual se prezintă la un nivel scăzut și în cele mai multe situați insuficient. Din această perspectivă este bine cunoscut faptul că încasările din impozite nu poate suferi o modificare de creștere rapidă. Tehnicile de creștere a nivelului veniturilor fiscale se axează pe modificări ale sistemului fiscal, fie din perspectiva cotelor de impunere existente, fie vizând adoptarea unor noi impozite. Prin adoptarea acestor tehnici, care trebuie să primească girul puterii legislative, nu se poate efectua într-o perioadă scurtă și ca dat fiind se orienteză către alte categorii de venituri pentru a acoperii cererea de nevoie .

Emisiunea bănească fără acoperire, reprezintă un mijloc de finanțare a deficitului bugetar, dar mai există posibilitatea producerii unor efecte negative. În prima fază, inflația prezintă un nivel ridicat care antrenează o sporire a veniturilor fiscale: cresc încasările din impozite pe venit și din impozite indirecte, cele aferente taxei pe valoarea adăugată și accizele.

În a doua fază, inflația determină diminuarea obligațiilor de plată ale statului, din perspectiva datoriei publice și rata dobânzii.

Deoarece veniturile cu caracter fiscal prezintă cea mai mare pondere în totalul veniturilor publice am decis să fac o clasificare a acestora după mai multe criterii cum sunt următoarele:

după caracteristicile de fond și formă veniturile cu caracter fiscal se împart în două categorii importante:

impozite directe, stabilite pentru fiecare contribuabil în parte, nominal, așezate pe venit și/sau avere, acestea sunt:

impozite reale;

impozite personale;

impozite indirecte, stabilite pe consumul de bunuri și servicii, nepersonalizate, așezate pe cheltuieli, acestea sunt:

taxe de consum;

venituri din monopoluri fiscale;

taxe vamale;

taxe de timbru și de înregistrare;

după obiectul impunerii se disting trei tipuri de venituri fiscale:

impozit pe venit;

impozit pe avere;

impozit pe consum;

după scopul urmărit acestea pot fi:

impozite financiare, constituite pentru acoperirea cheltuielilor statului;

impozite de ordine, constituite pentru limitarea unor acțiuni sau pentru realizarea unor obiective, altele decât cele fiscale.

după frecvența încasării:

impozite permanente sau ordinare, care se încasează periodic;

impozite incidentale sau extraordinare, care se constituie pentru perioade determinate și au de regulă un scop strict precizat care, odată realizat, determină desființarea respectivului impozit;

după instituția administratoare:

impozitele ale administrației centrale, încasate direct la bugetul de stat din care se pot stabili nivele sau cuantumuri ce pot fi reținute de organele locale;

impozite ale administrației locale, care se încasează de către organul local care le-a inițiat.

În categoria resurselor financiare publice se includ și veniturile instituțiilor și autorităților publice cu caracter de venituri curente. În conformitate cu Legea privind finanțele publice “instituțiile publice includ Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a activității acestora”.

Instituțiile publice desfășoară acțiuni în domenii cum sunt: învățământul, sănătatea, asistența socială, apărare națională, ordinea publică, etc. Resursele financiare ale instituțiilor publice se structurează în venituri proprii, venituri primite ca alocații de la buget și subvenții pentru activități autofinanțate.

Tot în cadrul veniturilor bugetului de stat întâlnim și venituri nefiscale având un nivel mai redus care provin de la companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat și instituțiile publice, cum sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, taxele asupra terenurilor proprietate de stat, impozitul asupra veniturilor din opreațiunile cu străinătatea, impozitul pe veniturile din vânzarea unor bunuri ale statului, vărsăminte din profitul net al Băncii Naționale a României, vărsăminte din profitul net al companiilor naționale, regiilor autonome și societăților comerciale.

Încasarea acestor veniturilor bugetare de la companiile naționale, de la regiile autonome, de la societățile comerciale cu capital de stat și de la instituțiile publice nu duce la schimbarea formei de proprietate asupra acestor resurse bănești, deoarece ele rămân mai departe în proprietatea statului.

Capitolul 2

Structura și repartizarea veniturilor bugetare

Pentru a putea vorbi de structura veniturilor publice cuprinse în cadrul sistemului de bugete al României, vom face o analiză a veniturilor înscrise în cadrul bugetului de stat, deoarece acestea sunt cele mai reprezentative, ca valoare și prezintă și cea mai diversificată structură.

Venituri publice, venituri bugetare

Veniturile bugetare sunt venituri de natură publică, dar între ele și veniturile publice nu se poate pune semnul egalității. Veniturile publice au o sferă mai largă de cuprindere, incluzându-le pe cele bugetare. Veniturile bugetare dețin o pondere majoră în structura veniturilor publice, mărimea și structura lor influențează într-o măsură substanțială mărimea și structura veniturilor publice. Veniturile bugetului de stat reprezintă acea parte a veniturilor publice ale statului folosite în scopul îndeplinirii obiectivelor și programelor.

Veniturile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile și bugetele instituțiilor publice autonome sunt repartizate pe trimestre, în funcție de termenele legale în ceea ce privește încasarea veniturilor, de posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a deficitului bugetar și de perioada necesară efectuării cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor aprobate în bugetele prevăzute se aprobă de către:

1. Ministerul Finanțelor Publice: aprobă repartizarea pe capitole și subcapitole la venituri pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale;

2. Ordonatorii principali de credite: aprobă repartizarea celorlalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite;

3. Ordonatorii secundari de credite: aprobă repartizarea pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor terțiari de credite bugetare.

Componentele constante ale bugetului de stat sunt veniturile și cheltuielile bugetare. Veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel național, alcătuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidenția dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz. Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.

Realizarea veniturilor bugetare se face în funcție de necesitatea repartiției venitului național, structura economiei naționale, gradul de dezvoltare teritorială a țării și nivelul de dezvoltare a forțelor de producție. În acest context, creșterea veniturilor bugetare este un obiectiv al politicii macroeconomice, influențat de o serie de factori.

2.1 Modul de formare al veniturilor

Veniturile bugetului de stat, reprezintă principalele resurse financiare care sunt mobilizate la dispoziția statului, în condițiile legii. Aceste venituri se constituie, conform legii, pe seama impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor nefiscale încasate de la agenți economici și contribuabili (persoane fizice), din vărsăminte de la instituțiile publice cât și alte venituri aprobate anual prin legea bugetară. Veniturile sunt înscrise în bugetul de stat, pe capitole și subcapitole corespunzător clasificației bugetare aprobată prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Sursele de proveniență a veniturilor publice pot fi:

– exploatarea patrimoniului statului, sau activități economice desfășurate de agenții economici cu capital de stat care produc bunuri sau furnizează servicii;

– prelevări financiar-fiscale cu caracter obligatoriu.

Metode de dimensionare a veniturilor bugetare:

Elaborarea unui buget presupune folosirea de tehnici și metode de previziune, estimare și a analizei macro-economice care să permită evidențierea impactului economic, social și politic al opțiunilor privind procurarea de resurse. În practica bugetară se întâlnesc următoarele metode clasice și metode moderne de dimensionare a veniturilor bugetare.

Metodele clasice de dimensionare a veniturilor cuprinde:

metoda automată: potrivit acestei metode se iau drept bază pentru întocmirea bugetului pentru anul următor (n+1) veniturile din anul precedent anul n-1, deoarece la momentul realizării analizei nu se cunoaște cu exactitate datele aferente anului curent(n).

metoda majorării (diminuării): în cadrul acestei metode se iau în considerare rezultatele exercițiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai mulți ani consecutivi din perioada premergătoare anului pentru care se elaborează proiectul de buget. Pe baza acestor date se determină ritmul mediu anual de creștere (sau descreștere) a veniturilor bugetare. Această metodă oferă date aproximative, deoarece asupra indicatorilor luați în calcul acționează, în fiecare an, diverși factori.

metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit, având în vedere execuția preliminară a bugetului pe anul în curs și previziunile în domeniul economic și social pentru anul bugetar următor.

Astfel, pentru estimarea veniturilor aferente bugetului pentru anul viitor se va ține seama de nivelul acestora prevăzut pentru anul în curs, care se ajustează în funcție de eventuale modificări care vor interveni în mediul economic-social.

Același autor afirmă că metodele moderne de dimensionare a veniturilor bugetare se pot împarți în următoarele categorii:

metode de tip american

metode de tip european

În cadrul metodelor de tip american se includ: metoda de Planificare, Programare, Bugetizare (P.P.B.S.); metoda Managemetului prin Obiective (M.B.O.) și metoda Bază Bugetară Zero (Z.B.B.).

metoda Planificare, Programare, Bugetizare (P.P.B.S.): această metodă urmărește definirea criteriilor de gestionare a bunului public, prin utilizarea acestei metode se presupune identificarea obiectivelor care urmează a fi îndeplinite pe termen lung, cuantificarea costurilor și avantajelor diferitelor programe care pot fi finanțate de la buget și stabilirea unui clasament al acestora în raport cu indicatorii de eficacitate.

metoda Managemetului prin Obiective (M.B.O.): presupune identificarea finalităților, a țintelor pentru fiecare domeniu de activitate în parte; spre deosebire de PPBS, în cazul metodei MBO, decidentul și utilizatorul sunt diferiți, identificarea opțiunilor realizându-se pe orizontală;

metoda Bază Bugetară Zero (Z.B.B.): este o metodă de programare bugetară care constă în alegerea acelei combinații de programe care minimizează costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv.

Relațiile de mobilizaare a resurselor sunt relații de repartiție a produsului intern brut în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, al prelevărilor din venituri și atragerile de disponibilități temporar libere prin împrumuturile de stat intern.

Figura Nr. 4 Mobilizarea și repartizarea resurselor din buget

Sursa: Cornel Lazăr – ”Finanțe”, Editura Universității Petrol – Gaze din Ploiești, Ploiești 2007

Fundamentarea veniturilor: se realizează de către Ministerul Economiei și Finanțelor (pentru veniturile care se încasează la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul fondurilor speciale). Veniturile bugetelor locale sunt estimate de fiecare consiliu local/județean în parte. Veniturile proprii ale diferitelor instituții publice se stabilesc de ordonatorii de credite ale instituțiilor care urmează să le realizeze cu avizul ordonatorilor de credite superiori, dacă este cazul.

Estimarea cuantumului veniturilor au la bază estimările din bugetul anului anterior și mutațiile care pot apărea în structura contribuabililor/obiectelor impozabile în anul următor. Există și alte elemente de care se ține cont la determinarea veniturilor bugetare: efectul modificărilor de ordin legislativ, memorandumuri semnate cu instituții financiare internaționale, etc.

Constituirea veniturilor bugetului de stat la dispoziția statului în România:

Figura Nr.1 Constituirea veniturilor bugetului de stat

Sursa: Narcisa Roxana Moșteanu – ”Finanțe Publice”, Editura Universitară, București 2004

Repartizarea veniturilor bugetului de stat pe diverși beneficiari în România:

Figura Nr.2 Repartizarea veniturilor bugetului de stat

Sursa: Narcisa Roxana Moșteanu – ”Finanțe Publice”, Editura Universitară, București 2004

2.2 Execuția veniturilor bugetare

Execuția veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri cuvenite acestui buget. Conform legii finanțelor publice în stabilirea realizării veniturilor bugetare se respectă următoarele norme:

– nici un impozit, taxă sau obligație de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;

– legea bugetară anuală aprobă, pentru fiecare an, lipsa impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă;

– este interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege;

Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele procedee:

– calcularea și plata directă de către subiecții impozitelor: în acest caz, plătitorii de impozite au obligația legală să evalueze obiectul impozabil, să calculeze impozitul și să îl verse la organul fiscal, în contul bugetului de stat;

– calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terță persoană; Metoda se mai numește și stopaj la sursă.

– impunerea și debitarea de către organele fiscale: în acest caz, organele fiscale dispun de datele necesare evaluării obiectului impozabil pe care le dețin în evidența sa, calculează impozitele și obligațiile de plată efectuând impunerea prin deschiderea rolului și debitarea acestuia, până în momentul încasării, când se stinge debitul plătitorului;

– utilizarea timbrelor fiscale: imprimat emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale și care reprezintă o taxă ce este plătită direct Administrației Finanțelor Publice.

Colectarea creanțelor bugetare:

Ministerul Finanțelor Publice gestionează veniturile statului, ceea ce presupune administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor venituri bugetare potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluționare a contestațiilor și de dezvoltare a unor relații de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de asistență.

Agenția Națională de Administrare Fiscală deține un rol însemnat, aceasta având printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat), precum și a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Agenția Națională de Administrare Fiscală este autorizată să aplice, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită și măsurile asigurătorii, în condițiile legii, pentru a căror colectare este componentă potrivit legii.

Stingerea creanțelor fiscale se face prin:

Plată: plățile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și ale altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată. Plata obligațiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuție și ale sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzii și penalități de întârziere.

Compensare: prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

Restituire: Se restituie la cerere debitorului următoarele sume:

Cele plătite fără existența unui titular de creanță;

Cele plătite în plus față de obligația fiscală;

Cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

Cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

Cele de rambursat de la bugetul de stat;

Cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

Cele rămase după efectuarea distribuirii;

Cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, la temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

Executare silită: în cazul în care debitorul nu-și plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinirea măsurilor asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

Anularea creanțelor fiscale: în cazuri excepționale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv autoritățile deliberative la nivel local, prin hotărâre, pot aproba anularea unor creanțe fiscale. În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.

Figura Nr.3 Stingerea creanțelor fiscale

Sursa: Tatiana Moșteanu (coordonator – “Buget și Trezorerie Publică”,

Editura Universitară, București 2008

2.3 Etapele execuției veniturilor bugetare

Etapele execuției veniturilor bugetare: operațiile implicate la nivelul organelor fiscale în legătură cu execuția veniturilor pot fi grupate în următoarele etape:

– așezarea

– lichidarea

– emiterea titlului de percepere

– încasarea propriu – zisă.

Așezarea veniturilor bugetare = reprezintă prima etapă în cadrul execuției veniturilor bugetare ce constă în identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul de stat și determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea veniturilor bugetare = se referă la stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor și a altor elemente prevăzute de lege.

Emiterea titlului de percepere = constă în înscrierea cuantumului venitului bugetar într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în contul bugetului.

Perceperea veniturilor bugetare = reprezintă activitatea de încasare efectivă a impozitelor, taxelor și a altor venituri prevăzute în bugetul de stat.

În execuția veniturilor, nerespectarea obligațiilor ce revin plătitorilor poate îmbrăca forma:

– nerespectării termenelor de plată;

– sustragerii de la plata impozitului a unei părți din obiectul impozabil sau prin calcularea greșită a impozitului, fenomen purtând denumirea de evaziune fiscală.

Încasarea veniturilor se efectuează în conturile de venituri ale bugetului de stat, deschise la Trezoreria Publică, conturi distincte pentru componentele bugetului public. Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului de stat, se aplică sancțiuni sub forma calculării și încasării dobânzilor pentru întârziere prevăzute de lege.

Figura Nr.4 Etapele execuției veniturilor bugetare

Sursa: Silvia Gherghel, Maria Măcriș – “Buget și Trezorerie Publică”,

Editura Focus, Petroșani 2002

Indicatori privind nivelul, structura și dinamica veniturilor bugetare

Veniturile financiare publice, au nevoie de o diverisificare a metodelor de mobilizare, pentru a putea face față nivelului de cheltuielilor publice deoarece acestea au o oarecare tendință de creștere pe piața țărilor. Ceea ce determină această problemă, se datorează existenței anumitor condiții politice, sociale și economice specifice fiecărei țări. O altă cauză, o reprezintă decalajele care există de la o țară la alta, privind dezvoltarea țărilor prin metode, mijloace și tehnici de aprovizionare a resurselor bănești ale statelor.

Astfel rezultă că în economiile de pe piață, cea mai mare pondere o reprezintă rezultatul de repartiție secundară a produsului intern brut. În continuare voi prezenta indicatorii care determină nivelul, structura și dinamica veniturilor publice:

Indicatori privind nivelul veniturilor bugetare:

Nivelul veniturilor publice cuprinde următorii indicatori:

Volumul veniturilor publice reprezintă totalitatea veniturilor.

VPT = ΣVPTi

Volumul veniturilor publice este împărțit în două tipuri:

în expresie nominală reprezintă totalitatea veniturilor publice exprimate în prețurile curente ale anului de calcul.

VPTn = ΣVPTni

în expresie reală reprezintă totalitatea veniturilor publice exprimate în prețurile constante ale unei perioade de bază (se realizează prin împărțirea valorilor nominale la un indice de preț: indicile prețurile de consum sau deflatorul PIB).

Ponderea veniturilor publice în PIB exprimă partea din produsul intern brut realizat într-un an care se alocă pentru acoperirea nevoilor colective ale societății.

%VPTPIB = *100

Veniturile publice medii pe locuitor reprezintă suma alocată fiecărui locuitor în urma livrării resurselor în economie. Se poate exprima în monedă națională sau într-o monedă care să asigure comparabilitatea datelor.

VPloc.=

Indicatori privind structura veniturilor bugetare:

Structura veniturilor bugetare cuprinde următorii indicatori:

Ponderea fiecărei categorii de venituri în total venituri publice ce exprimă modul de formare a veniturilor publice totale, în funcție de proveniența fiecărei categorii de venit.

gi = *100

Indicatori privind dinamica veniturilor bugetare:

Dinamica veniturilor bugetare cuprinde următorii indicatori:

Modificarea absolută a veniturilor publice exprimă suma cu care se modifică volumul veniturilor publice de la o perioadă la alta.

VP = VP1-VP0

Aceasta cuprinde două tipuri de indicatori:

în expresie nominală semnifică suma cu care se schimbă volumul veniturilor publice exprimate în prețurile curente ale perioadelor luate în considerare.

VPn = VPn1 – VPn0

în expresie reală reprezintă suma cu care se schimbă volumul veniturilor publice exprimate în prețurile constante ale unei perioade de bază. Analizează totodată influențele determinate de modificarea prețurilor. Spre exemplu, cum ar fi: crize monetare, inflația și deprecierea monedei.

VPr = VPr1 – VPr0

Modificarea relativă a veniturilor publice reprezintă procentul cu care variază veniturile publice de la o perioadă la alta.

%VPn = *100

Poate fi exprimată în două tipuri:

în expresie nominală se exprimă prin modificarea procentuală a veniturilor publice ce sunt exprimate în prețurile curente ale intervalelor de timp analizate.

%VP = *100

în expresie reală semnifică modificarea procentuală a veniturilor publice ce sunt sintetizate în prețuri constante.

%VPr = *100

Modificarea ponderii veniturilor publice în PIB reprezintă modificarea proporției de alocare a PIB destinată acoperirii nevoilor populației.

%VPPIB = ( – ) *100

Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor semnifică modificarea gradului de alocare a veniturilor publice pe cap pe locuitor.

%VPloc. = –

Modificarea structurii veniturilor publice exprimă mutațiile ce se produc la nivelul categoriilor de venituri care compun totalul veniturilor publice.

%gi = ( – ) *100

Indicatorul privind corespondența dintre modificarea veniturilor publice și modificarea PIB.

kVP/PIB = ( *100)/( *100)

Indicatorul de corespondență poate lua următoarele valori:

dacă este mai mare de 1, ceea ce semnifică un raport supraunitar între indicele veniturilor publice și cel al produsului intern brut, mai poate exista și o modificare mai rapidă a veniturilor în raport cu PIB.

dacă este egal cu 1, ceea ce semnifică modificarea cu aceeași mărime a veniturilor publice și a PIB.

dacă este mai mic de 1, reprezintă o modificare a veniturilor publice inferioară modificării PIB. În cazul în care PIB poate avea o creștere înseamnă un grad relativ scăzut de o colectare a veniturilor publice sau evaziune fiscală.

Elasticitatea veniturilor publice în raport cu PIB este exprimată în modificarea procentuală a veniturilor publice, la modificarea cu 1% a produsului intern brut. De aceea coeficientul de elasticitate și indicatorul de corespondență trebuie sa fie poziționate în același interval comparativ cu 1.

eVP/PIB = ( *100)/( *100)

Capitolul 3

Analiza veniturilor bugetare din România în perioada

2010– 2014

Legea privind finanțele publice precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete. Bugetul de stat evidențiază relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică socială și financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații au dublu rol: pe de o parte, ca relații prin care se mobilizeazăresursele bănești iar pe de altă parte ca relații de repartizare a acestor resurse.

Evoluții și tendințe ale veniturilor bugetare:

Direcțiile de acțiune pe termen mediu au în vedere:

simplificarea sistemului de taxe;

creșterea colectării veniturilor bugetare;

reducerea evaziunii fiscale.

Constituirea veniturilor bugetare se face ținând seama de impozitele, taxele, contribuțiile și toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele fizice și/sau juridice. Astfel, veniturile menționate în bugetul de stat cuprind veniturile curente (venituri fiscale și nefiscale), veniturile din capital și încasările din rambursarea împrumuturilor acordate. În categoria veniturilor bugetare întâlnim veniturile fiscale ce cuprind impozitele directe și impozitele indirecte, impozitul pe profit, impozitul pe salarii și venit, impozite și taxe pe proprietate, alte impozite directe, taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele vamale și alte impozite indirecte.

În categoria veniturilor bugetare întâlnim și veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate și veniturile din vânzări de bunuri și servicii. Potrivit realizărilor veniturilor bugetului aferente anilor 2010-2014 am creat un tabel în care am reprezentat evoluția principalelor venituri bugetare ale acestei perioade.

Tabel Nr. 1 Veniturile bugetului de stat pe tipuri de venit

– milioane lei –

Sursa: Prelucrare autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile bugetare din România prezintă o tendință de creștere de la an la an datorită creșterii taxei pe valoare adăugată în anul 2010 de la 19% la 24%, precum și a îmbunătățirii colectării veniturilor bugetare. Evoluția impozitului pe profit este influențată de evoluția activității economice în anumite sectoare de activitate, precum și de costurile de finanțare ale agenților economici.

Veniturile din impozitul pe profit, impozitul pe salarii și venit, impozite și taxe pe proprietate, taxa pe valoare adăugată, accizele și sumele primite de la Uniunea Europeană au un trend crescător de la an la an. Se observă că cel mai mare volum în totalul veniturilor bugetare din România îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale care tind să crească de la un an la altul.

În continuare voi realiza un tabel în care să evidențiez ponderea fiecărui tip de venit în totalul veniturilor bugetare pentru perioada 2010-2014.

Tabel Nr. 2 Ponderea fiecărui tip de venit în totalul veniturilor bugetare

Sursa:Tabel realizat de autor pe baza calculelor din studiul de caz

După cum se poate observa din tabelul realizat cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetare din perioada 2010 – 2014 o reprezintă contribuțiile de asigurări sociale, urmate de taxa pe valoare adăugată iar mai mică pondere o reprezină impozitul pe comerț și tranzacțiile internaționale, urmate de veniturile de capital. Astfel că ponderea în totalul veniturilor bugetare a fiecărui tip de venit a evoluat după cum urmează:

– Veniturile din impozitul pe profit au o pondere în anul 2010 de 5.68% cu 0.4 puncte procentuale în scădere față de anul 2011 și rămânând la același nivel față de anul 2012. Ponderea în anul 2014 este de 5.48% în creștere cu 0.4 puncte procentuale față de anul 2013 și cu 0.20 puncte procentuale în scădere față de anul 2010.

– Veniturile din impozite pe salarii și venit reprezintă 10.04% din totalul veniturilor bugetare în anul 2010 și are o tendință de creștere de la an la an înregistrându-se totuși o ușoară creștere în anul 2013 de 0.76 puncte procentuale față de anul 2012. În anul 2014 se înreistrează o scădere de 0.82 puncte procentuale față de anul 2013 și o creștere de 0.48 puncte procentuale față de anul 2014.

– Veniturile din impozit și taxe pe proprietate reprezintă în general o pondere de 2% în cadrul veniturilor bugetare, totuși în anul 2014 au înregistrat o pondere de 2,85% fiind în creștere cu 0.73 puncte procentuale față de anul 2010.

– Veniturile din taxa pe valoare adăugată reprezintă o pondere de 21.96% în totalul veniturilor bugetare în anul 2010, aceasta înregistrând creșteri ca urmare a creșterii cotei de TVA începând cu anul 2010. Astfel că taxa pe valoare adăugată a crescut cu 2.68 puncte procentuale în anul 2014 față de anul 2010.

– Veniturile din accize au înregistrat o creștere ușoară de la un an la altul, acestea reprezintă o pondere de 9.68% în veniturile bugetare totale în anul 2010 fiind în creștere cu 1.34 puncte procentuale față de anul 2014.

– Veniturile din impozitul pe comerțul exterior și tranzacții internaționale reprezintă o pondere foarte mică în totalul veniturilor bugetare, respectiv 0.32% în anul 2010 și 2011, crescând cu 0.04 puncte procentuale în anul 2012 și înregistrând apoi o scădere de 0.03 puncte procentuale în anul 2014 față de anul 2013.

– Contribuțiile de asigurări sociale dețin cea mai mare pondere în veniturile bugetare, în anul 2011 înregistrând o scădere de la 25.47% cu 0.10 puncte procentuale la 25.57% în anul 2010. În anul 2013 acestea au înregistrat o creștere semnificativă de 1.57 puncte procentuale de la 25.57% în anul 2010 la 27.14% în anul 2013.

– Veniturile nefiscale dețin o pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetare, respectiv 10.14% în anul 2010.Totuși acestea înregistrează o tendință decrescătoare de la un an la altul reprezentând în anul 2014 o pondere de 8.13% fiind în scădere cu 2.01 puncte procentuale față de anul 2010.

– Veniturile de capital reprezintă 0.38% ca pondere în totalu veniturilor bugetare în anul 2010 fiind în creștere cu 0.03 puncte procentuale față de anul 2011 și în scădere cu 0.05 puncte procentuale față de anul 2012. În anul 2014 se înregistrează o creștere de 0.39 puncte procentuale față de anul 2010.

– Veniturile provenind din sumele primite de la UE înregistrează o tendință crescătoare de la an la an, ajungând de la 3.02% în anul 2010 la 6.74% în anul 2014 reprezentând o creștere de 3.72 puncte procentuale.

Pentru a evidenția și mai mult evoluția tipurilor de venit care alcătuiesc totalul veniturilor bugetare, am creat două grafice privind ponderile acestor tipuri de venit pentru anii 2010 și 2014.

Grafic Nr. 1 Ponderea veniturilor pe categorii în total venituri

bugetare pe anul 2010

Sursa: Tabel Nr. 2 Ponderea fiecărui tip de venit în totalul veniturilor bugetare

Grafic Nr. 2 Ponderea veniturilor pe categorii în total venituri

bugetare pe anul 2014

Sursa: Tabel Nr. 2 Ponderea fiecărui tip de venit în totalul veniturilor bugetare

Potrivit realizărilor veniturilor bugetare aferente anilor 2010-2014, am creat o reprezentare grafică ce prezintă ponderea în produsul intern brut al principalelor venituri bugetare din această perioadă.

Grafic Nr. 3 Evoluția principalelor venituri ale bugetului de stat,

pe categorii

– % PIB –

Sursa: Prelucrare autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice.

Ponderea în produsul intern brut a principalelor venituri bugetare a evoluat astfel:

– Veniturile din impozitul pe profit au o pondere în PIB în anul 2011 de 1.91% cu 0.6 puncte procentuale în scădere față de anul 2010 și rămânând la același nivel față de anul 2012. Ponderea în anul 2013 este de 1.97% în creștere cu 0.6 puncte procentuale față de anul 2012 și cu 0.2 puncte procentuale față de anul 2014.

– Veniturile din impozite pe salarii și venit reprezintă 3.37% din PIB în anul 2010 și are o tendință de creștere de la an la an înregistrându-se totuși o ușoară scădere în anul 2012 de 0.3 puncte procentuale față de anul 2011.

– Veniturile din accizele au înregistrat o creștere ușoară de la un an la altul, acestea reprezintă o pondere de 3.5% în PIB în anul 2010 fiind în creștere cu 0.9 puncte procentuale față de anul 2011.

– Contribuțiile de asigurări sociale dețin cea mai mare pondere în produsul intern brut, în anul 2011 înregistrează o creștere de la 8.9% în anul 2010 la 9.04% în anul 2011 ca pondere în PIB. Începând cu anul 2012 acestea au înregistrat o scădere ușoară ca pondere în PIB de la 8.79% în anul 2012 la 8.77% în anul 2014.

– Veniturile din taxa pe valoare adăugată au crescut în termeni nominali din anul 2010 datorită creșterii cotei de TVA de la 19% la 24%. În anul 2011 s-a resimțit creșterea cotei, crescând și ponderea în PIB de la 7.64% în anul 2010 la 8.71% în anul 2011.

Pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice am realizat un tabel în care evidențiez evoluția, respectiv creșterea/scăderea în valoare nominală și valoare relativă a componentelor veniturilor bugetare pentru perioada 2010-2014.

Tabel Nr. 3 Evoluția componentelor veniturilor bugetare în anii 2011-2012 comparativ cu anii 2010-2011

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din tabelul nr.1

Comparativ cu anul 2010 în anul 2011 s-au înregistrat creșteri pentru toate tipurile de venit cea mai mare creștere având-o sumele primite de la UE (13.23%), urmate de veniturile de capital (12.31%) și taxa pe valoare adăugată (7.77%).

Comparativ cu anul 2011 în anul 2012 s-au înregistrat și creșteri dar și scăderi, cea mai mare creștere având-o alte venituri fiscale (103.31%) iar scăderi au înregistrat veniturile de capital (-14.75%) și veniturile nefiscale (-1.26%).

Tabel Nr. 4 Evoluția componentelor veniturilor bugetare în anii 2013-2014 comparativ cu anii 2012-2013

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din tabelul nr.1

Comparativ cu anul 2012 în anul 2013 s-au înregistrat creșteri pentru majoritatea tipurilor de venit cea mai mare creștere având-o sumele primite de la UE (14.96%), urmate de veniturile din impozitul pe salarii și venit (8.48%) și veniturile din impozite și taxe pe proprietate (8.44%). Pe partea veniturilor în scădere au fost înregistrate de veniturile din impozitul pe comerțul exterior și tranzacții internaționale (-12.30%) și veniturile nefiscale (-6.08%).

Comparativ cu anul 2013 în anul 2014 s-au înregistrat creșteri pentru toate tipurile de venit mai puțin pentru alte venituri fiscale care au înregistrat o scădere (-4.17%), cea mai mare creștere au avut-o alte veniturile de capital (159.69%) urmate de veniturile din sume primite de la Uniunea Europeană (60.97%).

Grafic Nr.3 Creșterea/Scăderea principalelor tipuri de venit

din cadrul bugetului de stat

Sursa: Grafic realizat de autor pe baza datelor din Tabelele Nr.3 și 4

Tabel Nr.5 Situația veniturilor bugetare totale în perioada 2010-2014

Sursa: Prelucrare autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice și Institutul Național de Statistică

În continuare voi calcula indicatorii care determină nivelul, structura și dinamica veniturilor bugetare.

Voi începe prin a calcula indicatorii privind nivelul veniturilor bugetare totale:

Volumul veniturilor bugetare: reprezintă totalitatea veniturilor bugetare pentru perioada 2010-2014.

în expresie nominală:

VBTn = ΣVBTni

VBTn = 178.684+183.292+193.148+200.374+218.827 = 974.325

în expresie reală:

VBTr =

VBTr 2010 = = 165.509 VBTr2013 = = 168.850

VBTr2011 = = 164.609 VBTr2014 = = 182.889

VBTr2012 = = 165.282

Ponderea veniturilor bugetare în PIB:

%VBTPIB = *100

%VBTPIB 2010 = *100 = 34,93%

%VBTPIB2011 = *100 = 33,46%

%VBTPIB2012 = *100= 33%

%VBTPIB2013 = *100 = 32.03%

%VBTPIB2014 = *100 = 32,45%

Veniturile bugetare pe locuitor:

VBTloc. =

VBTloc.2010 = = 83.38 VBTloc.2013 = = 100.09

VBTloc.2011 = = 85.85 VBTloc.2014 = = 110.63

VBTloc.2012 = = 90.59

Tabel Nr.6 Indicatorii privind nivelul veniturilor bugetare

– mil. lei –

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza calculelor de mai sus.

Pentru perioada analizată, respectiv 2010-2014, volumul veniturilor bugetare în expresie nominală reprezintă 974.325 mil. lei. În expresie reală veniturile bugetare reprezintă 165.509 mil. lei în anul 2010 și ajungând în anul 2014 la o valoare de 182.889 mil. lei.

Calculând ponderea veniturilor publice în produsul intern brut am determinat partea din PIB care se alocă pentru acoperirea nevoilor colective ale societății.

Am calculat și veniturile bugetare pe cap de locuitor pentru fiecare an în parte, pentru a determina suma alocată fiecărui locuitor din țară în urma livrării resurselor în economie.

Structura veniturilor bugetare cuprinde următorii indicatori:

1. Ponderea fiecărei categorii de venituri în total venituri bugetare:

gi = *100

Acest indicator exprimă modul de formare a veniturilor bugetare totale, în funcție de proveniența fiecărei categorii de venit. Astfel am ales să calculez acest indicator pentru acele categorii de venit ce reprezintă cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetului de stat. Voi calcula ponderea contribuțiilor de asigurări sociale și a taxei pe valoare adăugată. Ponderile pentru aceste două categorii sunt următoarele:

Contribuții de asigurări sociale:

gi2010 = *100 = 25,57% gi2013 = *100 = 27,14%

gi2011 = *100 = 25,47% gi2014 = *100 = 26,23%

gi2012 = *100 = 26,74%

Taxa pe valoare adăugată:

gi2010 = *100 = 21,96% gi2013 = *100 = 25,86%

gi2011 = *100 = 23,07% gi2014 = *100 = 24,64%

gi2012 = *100 = 26,15%

Tabel Nr.7 Indicatorii privind structura veniturilor bugetare

Sursa: Tabel realizat de autor în baza calculelor de mai sus.

Grafic Nr.3 Ponderea tipurilor de venit în totalul

veniturilor bugetare

Sursa: Grafic realizat de autor pe baza calculelor.

– Contribuțiile de asigurări sociale dețin cea mai mare pondere în veniturile bugetare. În anul 2013 acestea au înregistrat o creștere semnificativă de 1.57 puncte procentuale de la 25.57% în anul 2010 la 27.14% în anul 2013. În anul 2011 au înregistrat o scădere de la 25.47% cu 0.10 puncte procentuale la 25.57% în anul 2010.

– Veniturile din taxa pe valoare adăugată reprezintă o pondere de 21.96% în totalul veniturilor bugetare în anul 2010, aceasta înregistrând creșteri ca urmare a creșterii cotei de TVA începând cu anul 2010. Astfel că taxa pe valoare adăugată a fost în scădere în anul 2014 față de anul 2013 cu 1.22 puncte procentuale și au crescut cu 2.68 puncte procentuale în anul 2014 față de anul 2010.

Dinamica veniturilor bugetare: exprimă modificările care intervin în cuantumul și structura acestora într-o perioadă de timp. Pentru perioada luată în considerare în vederea efectuării studiului de caz, indicatorii de dinamică ai veniturilor bugetare sunt:

Modificarea nominală absolută a veniturilor bugetare:

VBn = VBTn1 – VBTn0

VBn 2011/2010 = 183.292 – 178.684 = 4.608

VBn 2012/2011 = 193.148 – 183.292 = 9.856

VBn 2013/2012 = 200.374 – 193.148 = 7.226

VBn 2014/2013 = 218.827 – 200.374 = 18.453

Modificarea nominală relativă a veniturilor bugetare:

%VB = *100

%VB2011/2010 = *100 = 2,57%

%VB2012/2011 = *100 = 5,37%

%VB2013/2012 = *100 = 3,74%

%VB2014/2013 = *100 = 9,21%

Modificarea reală absolută a veniturilor publice:

VBr = VBr1 – VBr0 , unde: VBr =

VBr2010 = = 165.509

VBr2011 = = 164.609

VBr2012 = = 165.282

VBr2013 = = 168.850

VBr2014 = = 182.889

VBr2011/2010 = 164.609 – 165.509 = -900

VBr2012/2011 = 165.282 – 164.609 = 673

VBr2013/2012 = 168.850 – 165.282 = 3.568

VBr2014/2013 = 182.889 – 168.850 = 14.039

Modificarea reală relativă a veniturilor bugetului de stat:

%VBr = *100

%VBr2011/2010 = *100 = 0,54%

%VBr2012/2011 = *100 = 0,41%

%VBr2013/2012 = *100 = 2,16%

%VBr2014/2013 = *100 = 8,31%

Modificarea ponderii veniturilor bugetului de stat în PIB:

%VBPIB = ( ) *100

%VBPIB2011/2010 = ( *100 = -2%

%VBPIB2012/2011 = *100 = 0%

%VBPIB2013/2012 = *100 = -1%

%VBPIB2014/2013 = *100 = 0%

Modificarea ponderii veniturilor bugetare pe cap de locuitor:

%VBloc. = –

%VBloc.2011/2010 = = 2,47%

%VBloc.2012/2011 = = 4,74%

%VBloc.2013/2010 = = 9,5%

%VBloc.2014/2013 = = 10,54%

Modificarea structurii veniturilor bugetare:

%gi = ( – ) *100

Modificarea structurii impozitului pe salarii și venit pentru perioada 2010-2014 este următoarea:

%gi2011/2010 = ( – ) *100 = 0,4%

%gi2012/2011 = ( – ) *100 = 0,5%

%gi2013/2012 = ( – ) *100 = 0,5%

%gi2014/2013 = ( – ) *100 = -0,8%

Modificarea privind structura taxei pe valoare adăugată este următoarea:

%gi2011/2010 = ( – ) *100 = 1%

%gi2012/2011 = ( – ) *100 = 3,1%

%gi2013/2012 = ( – ) *100 = -0,3%

%gi2014/2013 = ( – ) *100 = -1,2%

Modificarea structurii contribuțiilor de asigurări sociale în totalul veniturilor bugetare este următoarea:

%gi2011/2010 = ( – ) *100 = 0%

%gi2012/2011 = ( – ) *100 = 1,2%

%gi2013/2012 = ( – ) *100 = 0,4%

%gi2014/2013 = ( – ) *100 = -0,9%

Indicatorul privind corespondența dintre modificarea veniturilor bugetului de stat și modificarea PIB:

kVB/PIB = ( *100)/( *100)

kVB/PIB(2011/2010) = ( *100)/( *100) = 0,91

kVB/PIB(2012/2011) = ( *100)/( *100) = 1,04

kVB/PIB(2013/2012) = ( *100)/( *100) = 0,97

kVB/PIB(2014/2013) = ( *100)/( *100) = 1,03

Elasticitatea veniturilor bugetare în raport cu PIB:

eVB/PIB = ( *100)/( *100)

eVB/PIB(2011/2010) = ( *100)/( *100) = 0,20

eVB/PIB(2012/2011) = (*100)/( *100) = 3,46

eVB/PIB(2013/2012) = (*100)/( *100) = 0,53

eVB/PIB(2014/2013) = (*100)/( *100) = 1,52

În continuare voi realiza un tabel în care să centralizez toate rezultatele obținute prin calcularea indicatorilor de dinamică ai veniturilor bugetare.

Tabel Nr.8 Indicatorii privind dinamica veniturilor bugetare

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza calculelor.

Am calculat indicatorul privind modificarea nominală absolută a veniturilor bugetare pentru a determina suma cu care se schimbă volumul veniturilor bugetare de la un an la altul pentru perioada 2010-2014. Se observă că cea mai mare modificare în volumul veniturilor publice este înregistrată în perioada 2013-2014, veniturile publice crescând în anul 2014 față de anul 2013 cu 18.453 milioane lei.

Calculând indicatorul de modificare nominală relativă a veniturilor bugetare am determinat procentul cu care se modifică volumul veniturilor bugetare pentru perioada 2010-2014. Se observă că cel mai mare procent este înregistrat pentru perioada 2013-2014, cu un procent de 9,21%, iar cea mai mică modificare este înregistrată în perioada 2010-2011, cu un procent de 2,57% din totalul veniturilor bugetului de stat.

Prin calcularea acestui indicator determinăm cu cât se schimbă proporția de alocare a produsului intern brut pentru acoperirea nevoilor populației. Am calculat acest indicator pentru a detemina cu cât se modifică gradul de alocare al veniturilor bugetului de stat pe cap de locuitor de la o perioada la alta.

Acest indicator exprimă modificările care se produc la nivelul fiecărei categorii de venituri care compun totalul veniturilor bugetare. Cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetare o reprezintă contribuțiile de asigurări sociale, urmate de taxa pe valoare adăugată și impozitul pe salarii și venit, de aceea am ales să calculez modificarea structurii acestor tipuri de venit în total venituri bugetare.

Se observă că pentru perioada 2010-2011 și 2012-2013, indicele de corespondență are o valoare mai mică decât 1, ceea ce semnifică o modificare a veniturilor bugetului de stat inferioară modificării PIB. În cazul în care PIB poate avea o creștere înseamnă un grad relativ scăzut de o colectare a veniturilor publice sau evaziune fiscală.

Iar pentru perioada 2011-2012 și 2013-2014, indicele de corespondență are o valoare mai mare decât 1, ceea ce înseamnă un raport supraunitar între indicele veniturilor bugetare și cel al produsului intern brut, mai poate exista și o modificare mai rapidă a veniturilor în raport cu PIB.

Pentru perioada 2010-2014 veniturile bugetare au avut o tendință ușoară de creștere de la un an la altul, ajungând de la 178.684 mil. lei în anul 2010 la 218.827 mil. lei în anul 2014. Cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetare ale acestei perioade este reprezentată de contribuțiile de asigurări sociale și taxa pe valoare adăugată.

3.1 Previziuni privind veniturile bugetare pentru perioada 2015-2017

Estimarea evoluției principalelor categorii de impozite și taxe pe perioada 2015-2017 are la bază proiecția indicatorilor macroeconomici și menținerea la același nivel a principalelor rate de impozitare, potrivit legislației în vigoare. Veniturile bugetare sunt estimate în creștere cu aproximativ 15% față de nivelul din anul 2014, ceea ce corespunde unei traiectorii aproape stabilă relativ la PIB, în jurul valorii de 32%.

Această evoluție este determinată, din punct de vedere al structurii veniturilor, de traiectoria ascendentă, în principal a încasărilor din TVA, accize, a veniturilor din impozitul pe profit, veniturilor din impozitul pe salarii și venit și a veniturilor din contribuțiile de asigurări sociale.

Contribuțiile de asigurări sociale dețin în prezent, procentajul cel mai mare, ca pondere în produsul intern brut. Atât impozitul pe profit cât și impozitul pe venit, accizele și taxa pe valoare adăugată sunt estimate în creștere cu peste 14% în anul 2017 față de anul 2014. Veniturile din contribuții de asigurări sociale sunt estimate cu o dinamică nominală pozitivă de 3,4%, recuperând și chiar depășind la sfârșitul intervalului de prognoză reducerea determinată de diminuarea cotei de contribuții și aplicată la sfârșitul anului 2014.

Tabel Nr.6 Veniturile bugetului general consolidat

pe tipuri de venit

-milioane lei-

Sursa: Prelucrare autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice

În anul 2015 veniturile bugetare vor crește cu 7,6 miliarde lei în termeni nominali ajungând în anul 2016 la 243,9 miliarde lei iar în 2017 la 251,6 miliarde lei. Estimarea veniturilor bugetare are în vedere în anul 2017 atingerea unui nivel al deficitului bugetar de 1,1% din PIB față de 1,8% din PIB pentru anul 2015, prognozat în funcție de ceilalți indicatori macroeconomici, evoluția cadrului macroeconomic fiind influențată de evoluțiile din zona euro.

Pe termen mediu, pe fondul revigorării economice, dar și ca urmare a măsurilor avute în vedere de ANAF privind reducerea evaziunii fiscale, veniturile bugetare se vor înscrie pe un trend ascendent în valoare absolute

În continuare voi realiza un grafic în care voi arăta ponderea în PIB a principalelor tipuri de venit, respectiv impozitul pe profit, impozitul pe salarii și venit, accize, taxa pe valoare adăugată și contribuțiile de asigurări sociale, precum și ponderea în PIB a veniturilor bugetare totale pentru perioada 2015-2017.

Grafic Nr.4 Ponderea principalelor tipuri de venit

în perioada 2015-2017

– % PIB –

Sursa: Prelucrare autor pe baza datelor furnizate de Strategia

fiscal-bugetară 2015-2017

În cadrul veniturilor bugetare, pe orizontul de referință cele mai mari ponderi sunt înregistrate de contribuțiile de asigurări sociale (7,8 % din PIB), TVA (7,8% din PIB), accize (3,6 % din PIB). În momentul în care economia înregistrează un curs ascendent, randamentul fiscal al impozitelor din TVA și accize este mai ridicat. Atât impozitul pe profit cât și impozitul pe salarii și venit, taxa pe valoare adăugată și accizele sunt în creștere în anul 2015 față de anul 2014 și 2013.

Impozitul pe profit este influențat pozitiv de reducerea, începând cu 2014, cu cinci puncte procentuale a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator. Impozitul pe salarii și venit este influențat negativ în perioada 2016-2017 de acordarea facilității fiscale sub forma deducerii speciale pentru credite restructurate. Contribuțiile de asigurări sociale sunt estimate că au o dinamică nominală pozitivă de circa 12,4 %, contribuind astfel în mod semnificativ la tendința generală a veniturilor bugetare.

Contribțiile de asigurări sociale sunt influențate negativ de aplicarea măsurii de reducere cu cinci puncte procentuale a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator și a majorării cotei de contribuție aferentă fondurilor de pensii administrate privat de 4,5% la 5% în anul 2015 și respectiv la 6% în anul 2016.

Măsurile adoptate de Guvern privind stimularea consumului concomitent cu asigurarea protecției sociale pentru categoriile de populație cu venituri reduse, care se regăsesc în bugetul pe anul 2015:

salariul minim va crește astfel: la 1 ianuarie 2015: 975 lei și la 1 iulie 2015: 1050 lei. În luna mai 2012, salariul minim pe economie era de 700 lei. Astfel, se observă realizarea măsurii luate de Guvern privind creșterea salariului minim cu 50%;

indexarea tuturor pensiilor cu 5%;

creșterea indemnizației sociale pentru pensionari de la 350 la 400 lei;

indemnizațiile pentru persoane cu dizabilități cresc cu 16%;

creșterea alocației pentru susținerea familiilor cu venituri pe membru de familie sub 530 lei, cu 42 lei pentru fiecare copil;

creșterea alocației de plasament la 600 lei;

majorarea alocației de hrană pentru adulți cu dizabilități și persoane vârstnice din centre de asistență socială, de la 8 la16 lei pe zi ;

majorarea salariilor personalului din sănătate și asistență socială, cu 100 lei, din luna ianuarie 2015, cu excepția personalului care în anul 2015 beneficiază de majorarea salariului de bază cu sume mai mari decât 100 lei, ca urmare a majorării salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;

majorarea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ cu 5% de la 1 martie 2015 și cu încă 5% de la 1 septembrie 2015.

De asemenea, în perioada 2015-2017, politica fiscală-bugetară își menține aceleași caracteristici principale respectiv:

fiscalitatea trebuie subordonată obiectivului fundamental al dezvoltării economice;

viziunea fiscală trebuie să fie una calitativă, să stimuleze mediul economic, investițiile și inițiativa antreprenorială;

eficienta cheltuirii banilor publici si promovarea investitiilor

Guvernul a reafirmat că obiectivul central îl reprezintă adoptarea monedei euro în anul 2015. Menținerea acestui obiectiv constituie un stimulent pentru continuarea reformelor economice într-un ritm susținut și pentru asigurarea coerenței politicilor macroeconomice. Adoptarea monedei euro de către România este condiționată de îndeplinirea concomitentă și de o manieră sustenabilă a criteriilor de convergență nominală (criteriile de la Maastricht) și a celor de convergență reală.

Considerații finale

Prezentul și viitorul unei societăți este determinat de modul în care aceasta înțelege să își organizeze și administreze economia. Existența unui stat puternic implică capacitatea de a formula și dezvolta strategii pentru atingerea obiectivelor stabilite, indiferent de presiunea la care este supus, în vederea armonizării intereselor divergente.

O economie nu poate exista și nu se poate manifesta în afara statului. Statul reprezintă un factor determinant al progresului economic și, prin urmare, mecanismul de funcționare al economiei implică o serie de componente, de natură financiară, ce determină existența unui mecanism financiar. Mecanismul financiar asigură conducerea și reglarea procesului economic, activitate fundamentată pe:

asigură mobilizării resurselor financiare în concordanță cu necesitățile de finanțat

repartizarea corespunzătoare, pe destinații, a resurselor financiare, prin alocarea și utilizarea lor eficientă

asigurarea dezvoltării economice într-un ritm susținut.

Încasările bugetare pentru perioada 2010-2014 au fost influențate atât de evoluțiile economice, cât și de deciziile de politică fiscal adoptate, cum ar fi: creșterea salariului minim, majorarea salariilor în sectorul bugetar, modificarea bazei de calcul în cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionari, modificarea cuantumului accizelor, precum și de măsura blocării temporare a rambursărilor fondurilor europene, ca urmare a deficiențelor constatate în anii anteriori.

Din punct de vedere a ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri încasate, s-au înregistrat creșteri în cazul impozitului pe salarii și venit, contribuții de asigurări, dar și în cazul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate. În paralel, s-au înregistrat și diminuări în cazul impozitului pe profit și taxei pe valoare adăugată, dar și a veniturilor nefiscale.

În cazul veniturilor bugetare, cea mai importantă măsură a fost reprezentată de creșterea cotei standard a TVA de la 19% la 24% începând cu iulie 2010. Astfel că taxa pe valoare adăugată alături de contribuțiile de asigurări sociale reprezintă cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetare.

Consider că pentru o stabilitate și simplificare a sistemului fiscal-bugetar trebuiesc îndeplinite următoarele scopuri:

menținerea cotei unice;

limitarea cu strictețe a modificărilor aduse sistemului fiscal-bugetar, pentru a asigura caracterul predictibil și stabilitatea acestuia;

îmbunătățirea eficienței sistemului fiscal-bugetar;

reducerea numărului taxelor și tarifelor cu caracter nefiscal.

De asemenea, pentru susținerea creșterii economice și a veniturilor se face prin: majorarea cheltuielilor pentru investiții finanțate de la buget și respectiv din fonduri europene; acordarea de garanții de stat operatorilor economici pentru a flexibiliza accesul la credite bancare pentru investiții; continuarea acordării de ajutoare de stat în vederea realizării de investiții în economie; asigurarea unui mediu stimulativ, măsuri de consolidare a transparenței, stabilității și predictibilității; reducerea numărului taxelor și tarifelor cu caracter nefiscal; procesul de reducere este în desfășurare, urmând să se identifice și alte taxe/tarife cu caracter nefiscal care se pot reduce prin comasare, modificându-se corespunzător legislația în domeniu de către instituțiile implicate.

Astfel, în vederea realizării unei cât mai bune activități de mobilizare, gestionare și utilizare a resurselor financiare publice, statul își creează cadrul legislativ necesar acesstui proces, dar își dezvoltă și un aparat care să asigure realizarea acestor procese.

După părerea mea veniturile publice sunt ansamblul mijloacelor bănești pe care autoritățile publice le încasează de la întreprinderi și populație, în virtutea suveranității fiscale și prin relații economice, având ca destinație acoperirea cheltuielilor publice.

În final, consider că pentru o economie prosperă și venituri în creștere este nevoie de simplificarea sistemului de taxe și impozite, lărgirea bazei de impozitarea, creșterea colectării veniturilor și nu în ultimul rând reducerea evaziunii fiscale.

Bibliografie

Carmen Comaniciu – ”Finanțe publice”, Editura Alma Mater, Sibiu 2006;

Cornel Lazăr, Mirela Matei, Jean Andrei – ”Finanțe”, Editura Universității Petrol – Gaze din Ploiești, Ploiești 2007;

Iosif Moldovan –”Finanțe publice și legislație incidentă”, Editura Techno Media, Sibiu 2010.

Iulian Văcărel (coordonator), Bistriceanu Gh., Bercea Florian, Angelache Gabriela, Moșteanu Tatiana, Bodnar Maria, Georgescu Florin – ,,Finanțe Publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Ediția a VI-a, București 2007;

Mihai Aristotel Ungureanu (coordonator) – ,,Finanțe Publice”, Editura CONPHYS 2009;

Mihai Aristotel Ungureanu (coordonator), Stela Toader, Mirela Radu, Dragoș Mihai Ungureanu – ,,Finanțe Publice”, Editura CONPHYS 2007;

Mirela Cristina Mircea, Iulia Andreea Bucur – ”Finanțe publice”, Editura Alma Mater, Bacău 2011;

Narcisa Roxana Moșteanu – ”Finanțe Publice”, Editura Universitară, București 2004;

Narcisa Roxana Moșteanu – ”Finanțe Publice”, Editura Universitară, București 2011;

Panfil Banc – ”Finanțe generale”, Editura Universității ”1 Decembrie 1918”, Alba Iulia 2003.

Radu Stroe, Dan Armeanu – „Finanțe”, Editura ASE, București 2004;

Silvia Gherghel, Maria Măcriș – “Buget și Trezorerie Publică”, Editura Focus, Petroșani 2002;

Tatiana Moșteanu (coord), Emilia Câmpeanu, Delia Cataramă, Lucian Țâțu, Roxana Tudor, Alice Panaite, Gyorgy Attila, Andreea Stoian – ,,Finanțe Publice ”, Editura Univeristară, București 2008;

Tatiana Moșteanu (coordonator), Mariana Vuță, Attila Gyorgy, Emilia Mioara Câmpeanu, Delia Florina Cataramă – “Buget și Trezorerie Publică”, Editura Universitară, București 2008;

Vasile Popeangă, Vasile Nicolae Popeangă – ”Finanțe publice” (note de curs), Tipografia Univers ”Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu 2007;

***Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;

***Raportele de buget pentru perioada 2010-2015 furnizate de Ministerul Finanțelor Publice;

***Strategia fiscal bugetară 2015-2017 publicată pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

https://www.anaf.ro/

http://www.consiliulfiscal.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.mfinante.ro/