Analiza Situatiilor Financiar Contabile In Cadrul S.c. Deko Doors S.r.l

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SIBIU

Specializarea : CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

ANALIZA SITUATIILOR FINANCIAR CONTABILE

IN CADRUL S.C. DEKO DOORS S.R.L.

Absolvent: Tulcan Paula Maria

Conducător științific: Conf. univ. dr. Bogdan Marza

SIBIU 2016

LUCRARE DE LICENȚĂ

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E…………………………………………………………………………………………………..1

1. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU………………………………………………………………….3

1.1 ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE……………………….3

1.1.1 Rolul și importanța situațiilor financiare anuale ………………………………………………..3

1.1.2 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale………………………………………..4

1.1.3 Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare…………………………..5

1.2 CONȚINUTUL ȘI FORMA SITUAȚIILOR FINANCIARE………………………………………7

1.2.1 Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii……………………………………….7

1.2.2 Contul de profit și pierdere, indicator de performanță……………………………………………………9

1.2.3 Situația fluxurilor de numerar…………………………………………………………………………………..10

1.2.4 Situația modificărilor capitalului propriu…………………………………………………………………..10

1.2.5 Notele explicative la situațiile financiare anuale ………………………………………………………..11

1.2.6 Raportul administratorilor………………………………………………………………………………………..11

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR ……………………………………………………………..12

1.3.1 Bilanțul contabil……………………………………………………………………………………………………12

1.3.2 Bilanțul financiar………………………………………………………………………………………………….12

1.3.3 Bilanțul funcțional………………………………………………………………………………………………..13

1.4 PRINCIPII CONTABILE ȘI APLICAREA LOR…………………………………………………….14

1.4.1 Analiza structurii activului……………………………………………………………………………………….14

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanțare………………………………………………………………………15

1.4.3

1.4.4

1.4.5

1.4.6

1.4.7

1.4.8

1.4.9

1.4.10

1.5 CALCULUL ȘI ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE …………………………………14

1.4.1 Analiza structurii activului……………………………………………………………………………………….14

1.4.2 Analiza structurii pasivului………………………………………………………………………………………15

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanțare………………………………………………………………………15

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA S.C. DEKO DOORS S.R.L. PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL…………………………………………………………………………………………..20

2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND S.C. DEKO DOORS S.R.L………………………………………….20

2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ………………………………………………………………………20

2.3 PREZENTAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE………………………………….22

2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE ………………………………………………………….26

2.5.1 Analiza structurii activului……………………………………………………………………………………….26

2.5.2 Analiza structurii surselor de finanțare………………………………………………………………………28

2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ……………………………………………………………………………30

2.7 ANALIZA CORELAȚIEI DINTRE FR, NFR ȘI TN………………………………………………..31

2.8 ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITAȚII…………………………………………………..35

3. CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………………………………………………..37

B I B L I O G R A F I E…………………………………………………………………………………………………39

ANEXE

INTRODUCERE

Valorificarea deplină a informației economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informațional economic conceput ca un ansamblu al mijloacelor și metodelor de obținere, prelucrare și utilizare a informațiilor intr-un anumit domeniu al activității social-economice.

În cadrul mijloacelor pe care sistemul informațional economic le utilizează pentru înregistrarea, transmiterea și prelucrarea informației, un rol de seamă revine bilanțului contabil. El cuprinde un sistem de indicatori, dintre care unii se bazează direct pe datele contabilității curente, iar alții sunt rezultatul prelucrării acestor date după o anumită metodologie.

 Aprecierea diferențelor de performanță și poziție financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.

Complexitatea fenomenelor și proceselor economice precum și mutațiile ce se produc în cadrul întreprinderii de la o perioadă la alta, impun analiza economico-financiară ca pe o necesitate stringentă, metodele și tehnicile utilizate , conducând la stabilirea unui diagnostic privind activitatea desfășurată de întreprindere iar pe baza acestuia se pot elabora programe și strategii privind înbunătățirea eficienței activității în viitor.

Bilanțul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili o serie de indicatori economico financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial. El furnizează informații de reflectare și control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Ea prezintă situațiile financiare anuale, modele de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societății și concluziile la care am ajuns în urma acestei analize.

Primul capitol evidențiază redactarea situațiilor financiare, supuse respectării principiilor de bază ale contabilității, legislației naționale , rolul elementelor cuprinse în situațiile financiare în activitățile economice ale întreprinderii și modul acestora de prezentare și cunoaștere.

Am făcut o analiză a poziției financiare, adică bilanțul contabil, bilanțul financiar, bilanțul funcțional, amanalizat structura activului și pasivului, a lichidității și solvabilității. Am arătat corelațiile caretrebuie să existe între fond de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

Capitolul doi este destinat studiului de caz, unde plecând de la situațiile financiare ale S.C. DEKO DOORS S.R.L., am analizat poziția financiară a entității in anul 2015.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile care s-au desprins în urma acestei analize precum și propuneri concrete prin care să se îmbunătățească situația patrimonială a firmei.

CAPITOLUL I  STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. 

1.1. Delimitări privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare

OMFP nr. 3.055/2009 nu conține prevederi specializate orientate spre întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Aspectele delimitate și formalizate in continuare se bazează, în principal, pe reglementările contabile cuprinse in Legea contabilității nr.82/1990 , OMFP nr.2.8612/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor , datoriilor și capitalurilor proprii și Normele metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora .

Așa cum se desprinde din reglementările contabile din țara noastră, dar și din cărțile de contabilitate, exercițiul financiar anual începe la 1 Ianuarie și se încheie la 31 Decembrie. În acest scop, pe baza situațiilor financiare anuale se construiesc și se furnizează informațiile privind poziția financiară, performanța întreprinderii, pecum și fluxurile de trezorerie.

Discutate prin prisma procesului de raportare financiară, ca parte componentă a acestuia, situațiile financiare sunt alcătuite de regulă din: bilanț, contul de profit și pierdere, situația modificărilor poziție financiare , note explicative și alte materiale suplimentare care sunt parte integrantă a situațiilor financiare. Nu se includ rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, discuțiile și analizele conducerii și elementele similar, care pot fi incluse intr-un raport financiar anual.

Analiza financiară constă intr-un ansamblu de instrumente și metode ce permit dirijarea aprecierii pe situația finaciară , performanțele și riscurile întreprinderii .Ea dă informații referitoare la performanțele trecute și estimează viitorul probabil al întreprinderii.

Entitățile contabile au obligația să întocmească raportări financiar anuale, precum și în situația fuziunii, divizării sau încetării potrivit legii a activității acestora.

Întocmirea situațiilor financiare cu întreaga lor formație de documente de sinteză reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind poziția financiară și performanțele obținute. Derularea acestui process se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele au caracter preliminar, iar altele privesc direct redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanțului.

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exercițiului, fiind structurate astfel:

stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;

inventarierea generală a activelor și datoriilor;

contabilitatea operațiunilor de regularizare a inventarului privind:

diferențele de inventar;

amortizările;

ajustările pentru deprecieri;

provizioanele;

diferențele de curs valutar;

delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor;

stabilirea balanței conturilor după inventariere ;

determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii ;

redactarea situațiilor financiare;

auditarea sau verificarea situațiilor financiare;

adoptarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale.

Rolul si importanța situațiilor financiare anuale

Rolul principal al situațiilor financiare este furnizarea de informații despre poziția financiară, performanțele financiare și modificările poziției financiare a întreprinderii, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.

Situațiile financiare reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă informații în legătură cu poziția financiară a unei entități , performanța financiară și situația fluxurilor de trezorerie. Sunt menite să satisfacă nevoile comune de informații ale unei game largi de utilizatori , cum ar fi, acționari , creditori , salariați și public.

Situațiile financiare ofera informații despre: active , datorii , capitaluri proprii , venituri și cheltuieli , fluxuri de trezorerie.

1.1.2 Întocmirea si prezentarea situațiilor financiare

Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea Contabilității.

Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:

funcția de generalizare a datelor contabilității;

funcția de cunoaștere a mersului activității economico-financiare;

funcția previzională.

1) Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informațiilor izvorăște din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației economico-financiare a unității patrimoniale.

2) Funcția de analiză a mersului activității economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanțului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor, se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.

Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație, managerii unităților patrimoniale analizează periodic situația economico-financiară, pe baza bilanțului contabil, a anexelor sale și a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea viitoare. în acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.

Având același scop, de informare asupra situației patrimoniului, a situației financiare a unității patrimoniale și a rezultatelor obținute, aceste părți constitutive formează un tot unitar.

Pentru întocmirea și prezentarea completului bilanțier, Ministerul Finanțelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilității, elaborează modele de situații privind bilanțul și celelalte componente pentru regii autonome, societăți comerciale și instituții publice. Pentru societățile bancare, modelele și normele metodologice se elaborează de Banca Națională cu avizul Ministerului Finanțelor.

La întocmirea bilanțului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

posturile de bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între conturile de venituri și cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

În practică se cunosc două scheme de bilanț, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, activul, și partea dreaptă, pasivul, numită și schema orizontală de bilanț, și modelul sub forma listei verticale sau schema bilanțului vertical. Bilanțul sub formă de tablou cu două părți pune în evidență egalitatea între resurse și utilizări, iar modelul de bilanț sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve și alte componente ale situației nete, finalitatea fiind prezentarea situației nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finanțare, PASIVUL bilanțului.

In situația în care obiectul modelării bilanțiere este fundamentat pe categoria de resurse economice, activul desemnează utilizarea resurselor in activitatea economică și socială, iar pasivul, originea resurselor.

Activul bilanțier evidentiază destinația și lichiditatea bunurilor economice. În raport de aceste criterii, se disting următoarele categorii de active :

Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investiție a căror perioadă de utilizare și lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se împart în trei grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale și imobilizări financiare.

Active circulante – denumite și active curente- cuprind toate activele de exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichiditate este de până la un an. Activele circulante se împart în: stocuri și producția în curs de execuție, creanțe, plasamente și disponibilități bănești.

Pasivul bilanțier reprezintă sursele sau resursele de finanțare a bunurilor economice. Prin componența sa delimitează clasificarea surselor de finanțare în funcție de modul de constituire ( finanțare proprie, finanțare străină) și exigibilitatea lor ( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finanțarea bunurilor economice se referă la modul de acoperire si de susținere financiară a activului financiar.

In raport de exigibilitatea surselor de finanțare, pasivele se grupeaza în:

capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri și cheltuieli și datoriile pe termen lung

datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanțul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcție de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii și întreprinderi mari, grupare ce se face în funcție de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanțului, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați ).

Bilanț contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanț mai redusă.

Bilanț contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi și indicatori compleți privind activitatea și rezultatele întreprinderii.

Bilanțul unităților patrimoniale care desfășoară activități economice cuprinde toate elementele de activ și pasiv grupate după destinație și respectiv proveniența lor,

1.1.3 Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare

Recunoașterea (încorporarea în situațiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor este pusă în evidență prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.

Evaluarea este procesul de determinare a valorii bănești la care posturile din situațiile financiare urmează să fie recunoscute și înscrise în bilanț și contul de rezultate.

Cadrul general IASB pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare formulează modelul contabil referință de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a capitalului financiar nominal.Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când:

este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare,respectiv să genereze ieșirea acestora;

costul său să fie evaluat în mod credibil.

Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute , de la care se așteaptă beneficii economice viitoare si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

Datoriile reprezintă obligații actuale ale întreprinderii, care decurg din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.

O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă , atunci când :

se așteaptă sa fie decontată in cursul normal al ciclului de exploatare a entității

este exigibilă in termen de 12 luni de la data bilanțului

Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele entității, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale, fiind indicatorul esențial pe care bilanțul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.

Veniturile sunt creșteri de beneficii economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, respectiv creșteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât aporturile la capital.

Un venit este recunoscut simultan cu recunoașterea unei creșteri de activ si/sau a unei creșteri de datorii.

În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a elementelor patrimoniale :

evaluarea la data intrării în entitate;

evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț;

evaluare la data ieșirii din entitate.

La data intrării în entitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

a)la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b)la cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;

c)la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentândaport la capitalul social;

d)la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus lainventariere.

CONȚINUTUL ȘI FORMA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Având în vedere conținutul și forma situațiilor financiar contabile , problema este rezolvată in mod diferit în IFRS-uri , IAS-uri și directivele contabile europene.

Conform IAS 1, un set complet se situații financiare anuale include:

a) bilanțul;

b) contul de profit și pierdere;

c) o situație care să reflecte, după caz:

•toate modificările capitalului propriu;

•modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuirile către proprietari;

d) situația fluxurilor de trezorerie (numerar)

e) politicile contabile și notele explicative.

Directiva a IV- a a CEE , adoptă sistemul situațiilor financiare reglementate bazate pe concepția maximului de informații, unde , se prevăd scheme și modele standard care definesc forma și formatul de prezentare a situațiilor financiar contabile.

Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formația situațiilor financiare cuprinde:

Bilanț;

Cont de profit și pierdere;

Situația modificărilor capitalurilor proprii;

Situația fluxurilor de numerar;

Notele explicative la situațiile financiare

Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile europene, care la data bilanțului nu depășesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime (total active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar 50) întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanț prescurtat, contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate .

1.2.1. Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii

Bilanțul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ , datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii,divizării sau încetării activității.

În formatul bilanțului , activele sunt grupate după natură și lichiditate , iar datoriile după natură și exigibilitate.

Bilanțul caracterizează cifric și în etalon bănesc relațiile de echilibru dimensional și structural dintre mijloacele economice gestionate de titularul de patrimoniu și de sursele de procurare a acestor mijloace.

Formatul bilanțului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanțe

III. Investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)

F. Total active minus datorii curente (A + E)

G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat (ă)

VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

1.2.2 Contul de profit și pierdere, indicator de performanță

Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii scheme obligatorii pentru stabilirea bilanțului și contului de profit și pierdere, fixarea conținutului minimal al anexei și al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a, conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor întreprinderii.

Cu toate că în bilanț se reflectă și rezultatul exercițiului financiar, prin soldul contului 121 ,, Profit și pierdere “ , este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului și care să ofere informații suplimentare privind cauzele care au determinat o anumita perfromanță economică.

Potrivit legislației actuale , toate entitățile întocmesc contul de profit și pierdere sub formă de listă.

Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii, contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității înteprinderii, a modului cum aceasta iși gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.

Directiva a IV a europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit și pierdere. Totusi, datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din țările comunitare, obligativitatea prezentării standadizate a contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de opțiune între mai multe scheme de cont de profit și pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit și pierdere regasită în reglementările Ordinului 1752 este mai degrabă în armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .

Sintetizand, aceasta structură impune următoarea schemă generală :

Venituri din exploatare

Cheltuieli de exploatare

Rezultatul din exploatare (I-II)

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Rezultatul finaciar (IV-V)

Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

Venituri totale(I+IV+VIII)

Cheltuieli totale(II+V+IX)

Rezutat brut (XI-XII)

Impozit pe profit

Rezultatul net al exercițiului finanicar

Rezultatul pe acțiune

În conformitate cu norma IAS 1, contul de profit și pierdere trebuie să menționeze cel putin urmatoarele posturi:

venituri din activități ordinare

rezultatul exploatarii

cheltuieli financiare

cota-parte in rezultatul net al întreprinderilor asociate și cele de tip joint-venture contabilizată pe baza metodei punerii in echivalență

chletuieli privind impozitul pe profit

profitul sau pierderea din activități ordinare

elemente extraordinare

interesele minoritare

rezultatul net al exercițiului

Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente realizate de întreprindere se particularizează prin stabilitatea, gradul de risc și previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performanței ajută utilizatorii în evaluarea rezultatelor viitoare.

O întreprindere trebuie să prezinte în contul său de profit și pierdere sau în notele explicative o clasificare a cheltuielilor după natura sau după funcție. Întreprinderile sunt încurajate prin norma IAS 1 sa recurgă la o analiză direct în contul de profit și pierdere.

Analiza după natura cheltuielilor este mai simplă decât analiza după funcții, deoarece ea nu necesită o afectare a cheltuielilor după natura diferitelor funcții ale întreprinderii.O astfel de analiză convine mai ales întreprinderilor mici deoarece nu este necesară o alocare a cheltuileilor de exploatare pe funcții.

1.2.3 Situația fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar reflectă creșterea sau descreșterea netă a mijloacelor bănești in cursul unui exercițiu financiar. Obiectivul principal al situației fluxurilor de numerar este de a reflecta influența activităților de investiții , de exploatare și de finanțare asupra mijloacelor banești ale unei întreprinderi, pe parcursul unui exercițiu financiar.

Numerarul se referă la disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile bancare, precum și la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt extrem de lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt și nu pentru alte scopuri.

Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări și plăți care se derulează în cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferențe dintre încasările și plățile efectuate de întreprindere.

1.2.4 Situația modificărilor capitalului propriu

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB).

Situația modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separată a situațiilor financiare anuale, care cuprinde o prezentare a soldurilor inițiale și finale, precum și modificărilor din cursul exercițiului financiar, aferente fiecărui element al capitalurilor proprii.

Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanțului reflectăcreșterea sau reducerea activului net sau a avuției în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare adoptate și prezentate în situațiile financiare.

Există două concepte privind capitalul :

conceptul financiar – conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al întreprinderii

In acest caz utilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați în primul rând de menținerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit.

conceptul fizic – conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de producție a întreprinderii

In acest caz utilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați în primul rând de capacitatea de exploatare a întreprinderii.

1.2.5 Notele explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățiile utilizatorilor privind elementele mai semnificative.

OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:

Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variația în timp a valorilor brute și a deprecierilor;

Nota 2 „Provizioane” detaliază variația naturii provizionului;

Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinații;

Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obținere a rezultatului din exploatare după destinații;

Nota 5 „Situația creanțelor și datoriilor”, clasificate după lichiditate și exigibilitate;

Nota 6 „Principii, politici și metode contabile” cuprinde abateri și modificări de la reglementările naționale, cu menționarea naturii și motivelor, tratamentele contabile alternative, bază de evaluare, ajustări, influență asupra rezultatului;

Nota 7 „Participații și surse de finanțare” detaliază capitalul social și tipurile de titluri emise;

Nota 8 „Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere”cuprinde detalii despre număr mediu salariați, credite acordate, avansuri, salarii plătite, asigurări sociale, contribuții la pensii;

Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate);

Nota 10 „Alte informații” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri,relațiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.

1.2.6 Raportul administratorilor

Consiliul de administrație (asociatul) pentru fiecare exercițiu financiar elaborează un raport care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activității entitățiiși a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire și la controlul intern al entității.

Raportul va conține și informații despre:

evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;

dezvoltarea previzibilă a entității;

activități din domeniul cercetării și dezvoltării;

informații privind achizițiile propriilor acțiuni;

existența de sucursale ale entității;

utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.3.1 Bilanțul contabil

Poziția financiară reprezintă relația dintre activele, datoriile și capitalurile proprii ale întreprinderii, așa cum sunt raportate în bilanț.

Bilanțul economic constituie acel tip de bilanț ce realizează o separare strictă între elementele financiare și elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfășurat de întreprindere.

1.3.2 Bilanțul financiar

Bilanțul financiar constituie acel tip de bilanț în care posturile sunt ordonate în funcțiede lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv). Bilanțul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate și arată echilibrul financiar al entității.

Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani și se exprimă prin indicatorul rata lichidității .

Exigibilitatea reprezintă însușirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumittermen.

1.3.3 Bilanțul funcțional

Concepția funcțională definește întreprinderea ca o entitate economică și financiară asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcții cum ar fi:

funcția de producție (fabricarea bunurilor, și serviciilor livrate piețelor situate în aval;

funcția de investire și dezinvestire (achiziționarea, crearea și cesiunea elementelor de activ imobilizat);

funcția de finanțare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării întreprinderii).

Bilanțul funcțional oferă o imagine asupra modului de funcționare din punct de vedereeconomic a întreprinderii, evidențiind atât utilizările cât și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu, respectiv de investiții, de exploatare și cel de finanțare. Practic pentru retratarea bilanțului contabil în bilanț funcțional este necesar să stabilim apartenența posturilor bilanțiere pe unul din cele 3 cicluri: de investiții, de exploatare, respectiv de finanțare.

Ciclul de investiții cuprinde achiziționarea de active imobilizate. Aceste imobilizăric onstituie active stabile (aciclice) și sunt finanțate din resurse stabile (aciclice).

Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producție și de desfacere, atâtsub formă de fluxuri fizice, cât și financiare. Activele circulante de exploatare(stocuri,creanțe,clienți, cheltuieli de exploatare constatate în avans) 

trebuie finanțate din surse ciclice deexploatare (datorii furnizori și asimilate, venituri din exploatare constatate în avans).

Ciclul de finanțare se referă la ansamblul operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capitaluri (acționarii și creditorii întreprinderii). Fluxul de finanțare permite întreprinderii să facă față decalajului dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire, provocat deciclul de exploatare.

1.4. PRINCIPII CONTABILE ȘI APLICAREA LOR LA ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Elementele prezentate in situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.

1.4.1 Principiul continuitatii activitătii

Acest principiu presupune că entitatea iși continuă în mod normal funcționarea , fară a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității. Dacă administratorul societății constată unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative . In cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității activității , această informație trebuie prezentată împreună cu explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform căreia societatea nu-și mai poate continua activitatea. Continuitatea exploatarii este legată de factori obiectivi sau subiectivi. Societatea trebuie să depisteze existența factorilor care ar putea să genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situație netă negativă

Situații de trezorerie negative

Imposibilitatea plății datoriilor scadente

Apelul la surse de finanțare cu caracter oneros

Imposibilitatea plății ratelor la împrumuturile scadente

Factori legați de exploatare :

Capacitate de autofinanțare negativă

Pierderi de piețe importante

Existența unei subactivități notabile

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entității, ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activității și/sau metodele contabile, enumerăm:

divizarea (în două sau mai multe noi entități);

fuziunea cu una sau mai multe entități (prin comasare sau prin absorbție);

inițierea unui parteneriat strategic (asociere în participațiune, etc.);

schimbarea semnificativă a acționariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acțiune;

cotarea la bursă;

restructurarea masivă a activității și/sau structurii entității (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate și/sau dimensiune);

privatizarea, (re)naționalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii asociative a entității;

intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influența în mod decisiv aplicarea politicilor și metodelor contabile în cadrul entității sub influența noilor circumstanțe, prin:

concepția generală de conducere și administrare;

politica și metodele de amortizare a imobilizărilor și evaluare a elementelor patrimoniale;

politica de aprovizionare și stoc ;

politica de investiții;

politica de producție și desfacere, privind cantitatea, calitatea și gama sortimentală produsă, politica de prețuri și modalitățile de distribuție și vânzare;

politica de personal și salarizare, privind numărul și structura personalului, modul de calcul și cuantumul salariilor;

obiectul de activitate;

activele redundante;

achitarea datoriilor și încasarea creanțelor;

politica de dividend, etc.

1.4.2 Principiul permanenței metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul, pentru asigurarea comparabilității în timp și în spatiu. Daca însa activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru că s-a schimbat contextul economic , fie pentru că alegerea inițială a metodei s-a făcut în mod eronat , sau pentru că o reglementare contabilă impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbării acelei metode. Pentru a asigura înca comparabilitatea , societatea va prezenta în notele explicative motivul schimbării metodei și a efectului schimbării.

1.4.3 Principiul prudenței

Evaluarea trebuie facută pe o bază prudentă , și în special:

poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului

trebuie să se țina seama de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent , chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia

trebuie să se țina cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent , chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.

trebuie să se țină cont de deprecierile , indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit.

Prudența este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare și interzice luarea în considerare a plusurilor de valoare. Excepțiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalență.

Dacă nu există nici un Standard Internațional de Contabilitate relevant, administratorii întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare" și se vor asigura că situațiile financiare furnizează informații care să fie:

a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

și

b) credibile, în sensul că:

reprezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii;

reflectă substanța economică a evenimentelor și tranzacțiilor și nu doar forma juridică;

sunt neutre, adică nepărtinitoare față de Stakeholders;

sunt prudente; și:

sunt complete sub toate aspectele semnificative.

1.4.4 Principiul independentei exercițiului

Trebuie să se țină cont de veniturile si cheltuielile aferente exercițiului financiar , indiferent de data încasării sau plății acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu are in vedere:

practicarea unei contabilități de angajamente , care presupune înregistrarea cheltuielilor in momentul angajării , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepției lucrărilor de la terți si înregistrarea veniturilor in momentul livrării bunurilor , executării lucrărilor sau prestării serviciilor

utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

1.4.5 Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative, nediferențiate, prin metodă unică, impusă printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) și adoptarea metodelor economice de evaluare, care să țină seama atât de caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării, cât și de utilitatea sa sau de condițiile pieței sale.

1.4.6 Principiul intangibilității

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

1.4.7 Principiul necompensării

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensări intre creante si datorii fata de aceleasi agent economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

Sunt de asemenea permise, în condițiile legii, după o temeinică analiză și cu apobarea conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile și minusurile în gestiune detectate cu ocazia inventarierii, cu condiția ca acestea să fie echivalente și:

în cadrul aceleiași gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având caracteristici similare;

între două gestiuni, acestea să fie legate logic și succesiv în cadrul fluxului de producție (de exemplu, secție de producție – spațiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).

1.4.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de forma juridica a acestora.

1.4.9 Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

acestea reprezinta o suma nesemnificativa

o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia ca elementele sa fie prezentate separat in notele explicative

Orice element care are o valoare nesemnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor finanicare . Elemente cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare trebuie insumate , nefiind necesara prezentarea lor separata.

1.4.10 Lucrări contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare

Inventarierea patrimoniului

Inventarierea inseamna constatarea existentei, prin masurare, cantarire, numarare a mijloacelor, drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, concomitant cu estimarea lor. Numai in cazuri exceptionale, din imposibilitate fizica si materiala, in determinarea exacta a cantitatilor, se va proceda prin apreciere sau sondaj. Modul in care se face pretuirea sau estimarea depinde de scopul urmarit prin inventariere, iar in cele mai dese cazuri, el este reglementat prin dispozitiuni legale.

Metodele de estimare folosite:

pretuirea planificata, adica aceea prevazuta in planul de stat

pretuirea la procurare, adica pretul platit la cumparare (pretul de aprovizionare efectiv)

pretuirea zilei, practicata la momentul inventarierii

pretuirea medie, rezultata din media preturilor intr-un interval de timp dat

la estimarea creantelor se va avea in vedere solvabilitatea principalului obligat, cand debitorul este o persoana fizica. In cazul intreprinderilor de stat, nu se pune problema estimarii.

Primul si ultimul document intocmit, necesar la deschiderea si inchiderea contabilitatii unei unitati economice, este inventarul.

Practica a aratat ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca din ce se compune si ceea ce apartine patrimoniului, precum si ceea ce el datoreaza altora. Pentru aceasta este necesar ca intreprinderea sa procedeze la o constatare reala a ceea ce ea a posedat la inceputul unei perioade, si de ceea ce ea dispune la sfarsitul acestei perioade de gestiune administrative.

Inventarul cuprinde descriptive si estimativ, la un anumit moment, atestarea despre existenta mijloacelor de avere, a drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, cu specificarea cantitatii, calitatii si pretuirea lor. Activul si Pasivul intr-un inventar trebuie sa fie intotdeauna egale. Ele vor fi trecute in inventar dupa o estimatiune reala, din momentul inventarierii. Estimatiile se vor face in unitatea monetara a tarii, iar pentru elemente care nu au suferit schimbari, se vor folosi datele inventarului precedent.

Pe cat apare de simpla intocmirea inventarului, pe atat de grele sunt problemele ce le ridica la estimatiune, in special a creantelor, in perioadele de fluctuatiuni in puterea de cumparare a unitatilor monetare.

ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea este actiunea de intocmire a inventarului, ca prim document indispensabil in contabilitate. Numai pe baza unui inventar se poate deschide si inchide contul Bilant.

Daca privim inventarul in raport cu Bilantul, putem distinge:

inventar initial, intocmit in vederea unui Bilant de deschidere

inventar final, efectuat in vederea punerii de accord a conturilor cu realitatea pentru intocmirea Bilantului de inchidere

Inventarierea cuprinde urmatoarele etape:

pregatirea inventarierii

stabilirea stocurilor faptice

stabilirea rezultatelor inventarierii

regularizarea plusurilor si minusurilor

Pregatirea inventarierii consta in a lua o serie de masuri pentru a asigura buna desfasurare a acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, marfurilor si altor valori materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizeaza de catre comisia de inventariere, prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.

Toate cantitatile ce se constata de comisie se inscriu in listele de inventariere ce se intocmesc pe gestionari, bonuri de depozitare si feluri de bunuri. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se evalueaza mai intai stocurile inscrise in listele de inventariere. Acestea se semneaza de membrii comisiei si de gestionar. Se compara valoarea stocurilor faptice cu valoare stocurilor scriptice.

1.5 CALCULUL ȘI ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale urmărește reflectarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale, mutațiile calitative în situația mijloacelor și surselor generate de schimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico-social, precum și fundamentarea politicii și strategiei financiare.

Prin structura financiară a unei întreprinderi, în sens larg, se întelege raportul existent între finanțările pe termen scurt și cele pe termen lung. Structura financiară a întreprinderii se analizează:

– din punctul de vedere al surselor de finanțare (reflectate în pasivul bilanțului);

– din punctul de vedere al utilizării acestora (reflectate în activul bilanțului).

            Ratele de structură ale bilanțului se stabilesc ca raport între un post sau o grupă de posturi din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferitele componente de activ sau pasiv.

  Sursele informationale utilizate pentru efectuarea calculelor sunt bilantul financiar si contul de profit si pierdere.

1.5.1 Analiza structurii activului bilanțier

Se realizează în dinamică prin intermediul ratelor de structură ale elementelor activului bilanțier, valorile înregistrate de acestea fiind influențate de caracteristicile sectorului în care întreprinderea își desfășoară activitatea.

Principalele rate ce caracterizează structura activului bilanțier sunt:

Rata activelor imobilizate

Rata activelor circulante.

a. Rata activelor imobilizate (Rai) – măsoară gradul de investire a capitalului in cadrul entității și se calculează potrivit modelului:

Rai = (Active imobilizate / Total activ) x 100

Analiza structurii activelor imobilizate poate fi detaliată pe componentele acestora, respectiv imobilizări necorporale, corporale și financiare.

b. Rata activelor circulante (Rac) – reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total active, fiind o măsură a flexibilității financiare, întrucât evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.

Rac = (Active circulante / Total active) x 100

Analiza structurii activelor circulante poate fi detaliată pe componentele acestora, respectiv stocuri, creanțe, numerar și echivalente ale numerarului.

Rata activelor circulante arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic întotal patrimoniu, depinde mult de specificul activității firmei, iar nivelul minim este de cel puțin 40% din totalul activelor .

b1) Rata stocurilor (Rs) – evidențiază ponderea stocurilor in total active curente.

În practica economică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ 30% în sectorul industrial și de 40-45 % în construcții și comerț. În sfera serviciilor, indicatorul înregistrează niveluri scăzute, datorită specificității acestui sector.

Rst = (Stocuri / Active circulante) x 100

b2) Rata creanțelor (Rcr) – scoate în evidență ponderea deținută de creantele întreprinderii față de terți în totalul activelor curente:

Rcr = (Creanțe / Active circulante) x 100

b3) Rata numerarului și echivalentelor de numerar (Rdb) – reflectă ponderea disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora în total active circulante și măsoară lichiditatea internă a entității economice.

Rdb = [(Inv.fin. termen scurt + Disp. bănești) / Active circulante] x 100

1.5.2 Analiza structurii pasivului bilanțier

Ratele de structură ale pasivului bilanțier, cunoscute și sub denumirea de rate ale surselor de finanțare, permit evidențierea aspectelor privind stabilitatea, autonomia și îndatorarea financiară a entității economice.

Rata stabilității financiare (Rsf) – reflectă ponderea resurselor cu caracter stabil, în totalul surselor de finanțare ale entității economice.

Rsf = (Capital permanent / Total pasiv) x 100

Rata autonomiei financiare ( Raf) – reflectă ponderea surselor proprii folosite în finanțarea activității întreprinderii.

Raf = (Capital propriu / Total pasiv) x 100

Rata îndatorării globale (Rig) – măsoară ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare.

Rig = (Datorii totale / Total pasiv) x 100

1.5.3 Indicatorii gradului de indatorare

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de calcul)

Interpretare: Rata obligatiilor totale la total activ masoara procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii prefera rate ale obligatiilor scazute, deoarece cu cat este mai scazuta rata cu atat este mai mare protectia la pierderile creditorilor in cazul lichidarii.

Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv (formula de calcul)

Interpretare: Reprezinta gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Ea este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului.

1.5.4 Indicatori privind utilizarea activelor

Rotatia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)

Interpretare:Arata influenta stocurilor existente asupra miscarii bilantiere; o valoare ridicata a acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic. Trebuie facuta precizarea ca datorita faptului ca vanzarile apar de-a lungul intregului an in timp ce stocul se defineste pentru o anumita data e recomandat sa se utilizeze stocul mediu = [ (stocul initial + stocul final) /2 ].

Durata de recuperare a creantelor = Total creante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul incasarii creantelor concretizate in clienti, debitori. Cu cat marimea acestui indicator este mai mica cu atat creantele se incaseaza mai rapid

Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul achitarii datoriilor fata de terti ale agentului economic; valori mici ale acestui indicator arata ca societatea isi achita obligatiile mai rapid.

Rata utilizarii activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu atat este mai bun

Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este mai mare.

Viteza de rotatie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Arata durata unei rotatii si este favorabila daca are valori mici.

1.5.5 Indicatorii Profitabilitatii

Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)

Interpretare:Indica marimea profitabilitatii agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o profitabilitate mare a agentului.

Rata rentabilitatii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Indica profitul net obtinut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.

Rata rentabilitatii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Indica profitul net obtinut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai bun.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA S.C. DEKO DOORS S.R.L.

2.1.         PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI

2.1.1.      ELEMENTE DE IDENTIFICARE

1.      Denumirea: S.C. DEKO DOORS S.R.L

2.      Sediul social: Loc. Medias , Str. PRINCIPELE ST. BATHORY, Nr. 38 , JUDETUL SIBIU

3.      Telefon: 0752766794

4.      Numar inregistrare ORC: J32/444/2011

5.      Cod fiscal: 28431712

6. Activitatea principală: 4673 – Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții si echipamentelor sanitare

6.      Persoana juridica: – societate cu raspundere limitata

                       – persoana juridica romana

                       – capital integrat privat

7.      Durata de functionare: nelimitata

2.1.2.      SCURT ISTORIC

Cunoașterea desăvârșită a domeniului de activitate, experiența de peste 12 ani în domeniu, bazată pe originalitatea procesului de creație, sunt doar câteva dovezi ale faptului că S.C. DEKO DOORS S.R.L. nu este doar unic importator al unei game vaste de modele de uși de calitate, ci sunt experți și în oferirea de soluții de interior/exterior de înaltă calitate, atât pentru locuințe, cât și pentru instituții.

Maleabilitatea produselor Deko Doors susțin crearea de soluții unice și inovatoare, special gândite pentru a satisface nevoile clienților – fie că aceștia optează pentru produse personalizate sau standard.

S.C. DEKO DOORS S.R.L. ofera o gama larga de usi de interior ieftine cat si in serviciul de amenajari interioare. Angajații calificați și dedicati, sunt resursa cea mai importantă. S.C. DEKO DOORS S.R.L. este certificată pe piată și este un loc de muncă atractiv, oferind dezvoltarea continuă și instruirea angajaților societății.

2.3. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.

Datele după care s-au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanțul Contabil al întreprinderii S.C. DEKO DOORS S.R.L. întocmit la data de 31.12.2015 și prezentat în :

2.4.1 Analiza structurii activului

Rata activelor imobilizate = Active imobilizate x 100

Total Activ

Rai2015 =

b) Rata activelor circulante ( Rac ) = Active circulante x 100

Total Activ

Rac =

Rac2015 =

Ca rate complementare avem:

B1) rata stocurilor (Rs): Rs =

Rs2015 =

B2) rata creanțelor comerciale (Rcr): Rcr =

Cr – nivelul creanțelor

Rcr2015 =

B3) rata disponibilităților bănești și a plasamentelor (Rdp):

Rdp

Rdp2015 =

2.4.2 Analiza structurii surselor de finanțare

a) Rata stabilității financiare (Rsf):

Rsf2015 =

b) Rata autonomiei globale (Rag): Rag =

Rag2015 =

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts): Rdts =

Rds2015 =

d) Rata datoriilor totale (Rdt): Rdt =

Rdt2015 =

2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ

Concluzii și propuneri

În urma studiului de caz realizat la SC „CICERO” SRL am ajuns la următoarele concluzii:

Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2009 la 4.938.055 lei în 20010, fapt ce denotă investițiile efectuate de firmă.

Capitalurile proprii au crescut în 2011 față de 2010, iar ulterior s-au redus, arătând că anul 2012 a fost cu probleme datorate crizei financiare.

Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichiditățile.

Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2011 față de 2010, o creștere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2012 cifra de afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse realizate de către SC „CICERO” SRL.

Profitul brut s-a micșorat de la 153.960 lei în 2010, la 108.518 lei în 2011 (s-au realizat investiții), respectiv 23.859 lei în 2012.

Profitul net a avut aceiași tendință de scădere, de la 128.719 lei în 2010, la 86.668 lei în 2011, respectiv 5.664 lei în 2012.

Rata solvabilității generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condițiile în care valoarea minimă solicitată este 1,4.

Rata lichidității generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la 0,79 în anul 2010, scăzând la 0,29 în 2011, respectiv 0,27 în 2012, ceea ce arată fie un nivel restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.

Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2010, ajungând la 0,94 în 2011 și 2012, în condiții de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.

Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de reînnoire dar ținând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creșterea ratei nu e benefică.

Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit la întreprindere.

Rata stabilității financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată micșorarea capitalului permanent al firmei.

Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creștere datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

Rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ, întrucât denotă o creștere a datoriilor curente, cu implicații asupra nevoii de fond de rulment.

Situația netă a crescut în 2011 față de 2010 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv.