Analiza Portofoliuli DE Credite AL Băncii

Academia de Studii Economice A Moldovei

Facultatea „Finanțe”

catedra „BĂNCI ȘI ACTIVITATE BANCARĂ”

Vadim TULBU

ANALIZA PORTOFOLIULI DE CREDITE AL BĂNCII PRIN PRISMA CALITĂȚII ACESTUIA

teză DE LICENȚă

Specialitatea 364.1 Finanțe și bănci

Autor:

student gr. FB 136,

învățământ cu frecvență la zi

Vadim TULBU

_____________________
(semnătura)

Conducător științific:

dr., conf.univ Aliona ZUBIC

_____________________
(semnătura)

CHIȘINĂU – 2016

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………… 3

Cap. I: ABORDAREA TEORETICĂ A PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII ……………………………………………………………………………………………………….. 7

Conceptul portofoliului de credit al băncii ………………………………………….. 7

Factorii endogeni și exogeni de influență asupra calității portofoliului de credite ……………………………………………………………………………………………. 12

Reglementările bancare în domeniul creditării ……………………………………. 16

Cap. II: ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII „MOBIASBANCA” SA ……………………………………………………………………………….. 19

2.1 Structura și dinamica portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” SA …………………………………………………………………………………………………………… 19
2.2 Determinarea calității portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” SA …………………………………………………………………………………………………………… 27
2.3 Tehnici utilizate pentru diminuarea creditelor neperformante din portofoliul de credite al băncii ………………………………………………………………………………… 33

Cap. III: TACTICI DE GESTIUNE A PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII ………………………………………………………………………………………………………. 40

Gestiunea eficientă a portofoliului de credite în vederea asigurării viabilității instituției bancare ……………………………………………………………………………. 40

Metode matematic-statistice aplicate la analiza și previzionarea riscurilor aferente portofoliului de credite …………………………………………………………. 46

Recomandări privind îmbunătățirea calității portofoliului de credite al băncii ……………………………………………………………………………………………………… 49

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………. 56

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………… 60

ANEXE ………………………………………………………………………………………………………. 63

INTRODUCERE

O economie de piață inevitabil are nevoie de existența unui sistem bancar care să asigure circulația monetară care există în economie și să le focuseze mereu spre acel segment de piață în care se simte nevoia acerbă de resurse financiare. Colectarea resurselor care sunt disponibile pe piață și plasarea acestora sub formă de produse creditare în vederea satisfacerii cererii de lichidități, îi revine ca rol primordial instituție bancare. În acest sens banca devine un intermediar care cu ajutorul creditului are ca scop să stimuleze creșterea economică.

La baza oricărei funcționări ai sistemului bancar stă activitatea de creditare. Aceasta fiind promotorul dezvoltărilor și activității economice. În comparație cu alte formate de servicii financiare, creditarea comercială își are partea sa specifică. Indiferent de faptul că creditarea este un domeniu atractiv care este practicat de majoritatea instituțiilor financiar-bancare, aceasta nu poate fi considerată și una profitabilă în lipsa unei gestiuni corecte și bine definite a resurselor financiare disponibile, dat fiind faptul că există o multitudine de factori care făcîndu-și prezența au un efect negativ asupra activității de creditare, reducînd eficiența resurselor plasate. Acești factori sunt percepuți ca fiind riscuri, și necesită a fi identificați, monitorizați și eliminați. Principalul generator al riscului este desigur factorul uman care joacă un rol important în procesul multi-decizional. Cu atît mai mult nivelul de greșeală admisibilă este atît de mic, încît trecerea acestei limite poate crea un produs nerentabil și ulterior să se răsfrîngă asupra activității instituției. Astfel, creditele ocupă rolul important în cadrul operațiunilor active ale instituțiilor financiar-bancare și eficiența acestor operațiuni depinde de calitatea portofoliului de credite înregistrat la bancă.

Se cunoaște faptul că un nivel scăzut al calității portofoliului de credite reprezintă, de fapt, principala cauză care poate duce la falimentarea unei instituții bancare. În condițiile în care dezvoltarea actuală a sistemului de creditare este unul în creștere se evidențiază faptul că operațiunile de creditare sunt pe atît de profitabile, cît și riscante.

Actualitatea temei. La momentul actual în condițiile de dezvoltare a Republicii Moldova, creditele rămîn a fi unul din cele mai importante produse bancare care oferă un impuls în dezvoltarea economiei. Din aceste considerente produsele creditare trebuie să cunoască o siguranță continuă întru asigurarea viabilității instituții bancare. De același principiu trebuie să fie ținut cont și atunci cînd este abordat portofoliul de credite al băncilor.

Crearea unui portofoliu de credite care cunoaște o siguranță este omniprezent într-o economie dezvoltată și stabilă. Tendința care se înregistrează în ultimul timp de dezvoltare a vieții economice în condițiile unui progres tehnologic rapid și în prezența unor factori de risc impune necesitatea ca băncile licențiate să implementeze o politică de creditare actuală, flexibilă, care este axată pe principiul prudenței, și care să ofere o gestiune eficientă a portofoliului de credite.

Dat fiind faptul că riscul de credit sunt la moment una din cele mai prezente și cu un efect major asupra operațiunilor de credite ale băncilor, creează dificultăți în vederea atingerii scopului de maximizare a calității portofoliului de credite. În modul dat, o gestiune eficientă a portofoliului de credite necesită echilibru, certitudine și consecvență.

Scopul tezei este de a evidenția cele mai importante aspecte ce țin de analiza portofoliului de credite din sistemul bancar autohton și identificarea unor recomandări ce vizează îmbunătățirea calității acestuia.

Avînd în vedere scopul lucrării, în timpul elaborării acesteia, am urmărit următoarele obiective:

Identificarea abordării conceptuale a creditului și a gestiunii portofoliului de credite;

Cercetarea metodelor de gestiune a creditelor ca parte componentă a activelor băncii;

Expunerea factorilor ce au o influență majoră asupra portofoliului de credite;

Examinarea legislației în vigoare care reglementează gestiunea portofoliului de credite;

Efectuarea analizei portofoliului de credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A. în scopul determinării eficienței gestiunii acestuia;

Identificarea indicatorilor ce țin de calitatea portofoliului de credite și aplicarea acestora în analiza portofoliului de credite a B.C. „Mobiasbanca” S.A.;

Dezvoltarea unui set de măsuri care vizează îmbunătățirea gestiunii portofoliului de credite al băncii.

Obiectul investigat este situația actuală a sistemului bancar autohton în general și analiza portofoliului de credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A. în particular, și reflectă mediul economic care este prezent la moment, atît din punct de vedere a băncilor în calitate de creditori cît și a altor părți terțe în calitate de subiecți ce au o legătură directă cu sistemul bancar. Această tematică ține de ramura prestării serviciilor și din aceste considerente are o influență directă asupra nivelului dezvoltării creditului bancar.

Subiectul cercetării reprezintă portofoliul de credite prin prisma calității acestui, factorii ce au o influență majoră asupra acestuia, căile de eliminare a unor riscuri în urma survenirii acestora, și care sunt efectele ulterioară survenirii riscului.

Metodologia cercetării, are la bază analize statistice, în urma informațiilor colectate, ce țin de portofoliul de credite și factorii de influență asupra acestuia. La fel se prezintă o analiză superficială a principalilor indicatori ce țin de activitatea „Mobiasbanca” S.A. De asemenea este aplicată și prezentarea graficelor, schemelor ce țin nemijlocit de portofoliului de credite prin prisma calității acestuia sub influența factorilor interni și externi.

Baza informațională este preluată din rapoartele financiare anuale și trimestriale elaborate de către B.C. „Mobiasbanca”, cît și informația publicată de către Banca Națională a Moldovei, literatura specializată, publicații periodice, regulamente și alte informații care stau la baza acestei teze.

Structura lucrării cuprinde următoarele părți: introducere, capitolul I, capitolul II, capitolul III, concluzia, anexe și bibliografia.

Capitolul I „Abordarea teoretică a portofoliului de credite” cuprinde analiza teoretică a temei cercetate, se studiază conceptul portofoliului de credite, structura portofoliului de credite, metodele de gestiune a resurselor creditare bancare. De asemene aici este argumentată necesitatea gestiunii portofoliului de credite al băncilor în condițiile actuale. O atenție sporită în acest capitol este acordată factorilor ce influențează calitate portofoliului de credit și normelor legale la care sunt supuse băncile autohtone în vederea asigurării unui portofoliu de credit rentabil.

Capitolul II „Analiza portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” S.A.” reflectă analiza portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” S.A., a structurii pe ramuri a acestuia, analiza gestiunii resurselor creditare. Astfel a fost evidențiați indicatori precum dinamica și structura portofoliului de credite pe parcursul anilor 2012-2015 în comparație cu sistemul bancar și analiza influenței diverșilor factori și rezultatele pozitive și negative a acestora asupra gestiuni portofoliului de credite. De asemenea în acest capitol este abordată și partea calitativă a portofoliului de credite prin prisma analizei celor mai importanți indicatori.

Capitolul III „Tactici de gestiune a portofoliului de credite al băncii” reflectă o analiză asupra sistemului bancar din Republica Moldova, evidențiază aspectele pozitive și negative și oferă recomandări de îmbunătățire a portofoliului e credite și strategii de gestiune a acestuia. În mod expres, în acest capitol se relatează metode de previziune și calculare a riscului din punct de vedere cantitativ, astfel acestea venind ca o recomandare pentru îmbunătățirea calității portofoliului de credite a băncilor autohtone. La fel sunt relatate strategii de gestiune și recomandări în vederea îmbunătățirii calității portofoliului de credite a băncilor din Republica Moldova.

Concluzia cuprinde o sinteză referitor la aspectele teoretice ale gestiunii portofoliului de credite al băncilor, la factorii care influențează calitatea acestuia, măsuri de îmbunătățiri și metode de gestiune a activității de creditare în vederea diminuării riscului de credit și creșterii calității portofoliului de credite și a profitabilității băncii.

Bibliografia conține sursele de referință informaționale care au stat la baza elaborării tezei în cauză. Aici sunt cuprinse lucrări științifice, acte normative, surse statistice care în totalitate înglobează o listă de 40 de titluri care au fost vizate în lucrarea dată.

Anexe se prezintă informația care a stat la baza calculelor indicatorilor prezentați în teză. Acestea se prezintă sub formă de rapoarte financiar-economice elaborate de către instituțiile specializate.

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ A PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII

Conceptul portofoliului de credit al băncii

Instituțiile bancare reprezintă bazele ai sistemului financiar al unei economii. O activitate prosperă și adecvată a unei instituții financiar-bancare este asigurată de mediul economic în care activează. Activitatea de bază a băncilor sunt considerate a fi acțiuni de atragere a depozitelor și de acordare a creditelor, operațiuni valutare, finanțarea schimburilor comerciale. Acestea din urmă pot fi împărțite în patru categorii majore de operațiuni:

Operațiuni pasive (de formare a capitalului și a resurselor financiare);

Operațiuni active (de plasare a resurselor atrase sub diferite forme);

Operațiuni de intermediere (schimb valutar);

Servicii facultative (servicii de consulting, financiare etc.).

O importanță deosebită în activitatea bancară este atrasă asupra operațiunilor active, acestea fiind și generatoare esențiale de profituri, din considerentul dat se accentuează necesitatea de a fi gestionate corect și bine reglementate atît la nivelul băncii cît și la nivelul centralizat al sistemului bancar. Aceasta asigură longevitatea activității instituției, eliminarea riscurilor ce au o tangență cu portofoliul de active ale băncii. Riscul este o componentă permanent prezentă în gestiunea activelor ceea ce creează anumite impedimente și din perspectiva dată se impune de a fi prezent un sistem de monitorizare în scopul minimizării riscurilor posibile și maximizării efectului economic scontat.

În mod normal portofoliul de active al unei bănci este structurat în patru categorii:

Portofoliul investițional;

Active imobilizate;

Numerar în bancă;

Portofoliul de credite.

Fiecare instituție bancară stabilește de sine stătător structura activelor sale sub influența mai multor factori precum legislația în vigoare, structura și starea pieței de capital, structura și starea pieței monetare, sistemul economic la nivel național, dimensiunea și structura organizatorică a băncii etc.

În mod obișnuit operațiunile de creditare se plasează pe prim plan în cadrul operațiunilor active, dat fiind faptul că aceasta este una din operațiunile de bază a unei instituții financiar bancare. Din aceste considerente reiese faptul că băncile își formează cea mai mare parte a profitului din acordare de credite.

Băncile au misiunea de a găsi resurse libere din cadrul economiei, în același timp avînd la bază o politică de marketing eficientă și cu ajutorul anumitor instrumente financiare atrag aceste resurse plasîndu-le în produse de credite disponibile solicitanților ce au nevoie de resurse financiare. Bazîndu-se pe principiul de a obține profit maxim cu cheltuieli minime și efectuînd o analiză a cerințelor clienților care solicită resurse financiare, băncile acordă mijloace bănești sub forma diferitor tipuri de credite și cu ajutorul multiplicatorului creditelor influențează într-un mod oarecare tabloul general al economiei.

Pentru a satisface cerințele solicitanților de resurse financiare, băncile elaborează un spectru larg de produse creditare care sunt destinate diferitor categorii de persoane fizice și juridice și care satisfac diverse necesități financiare.

Totalitatea creditelor acordate de bancă la un moment dat de timp sau suma creditelor băncii formează portofoliul de credite al acesteia.

Calitatea creditelor din portofoliu poate fi apreciată în funcție de structura creditelor. Din acest punct de vedere, categoriile de credite sunt:

Credite standard (cu risc redus) – acele credite care nu implică deficiențe și riscuri, rambursarea lor făcîndu-se la timpul și termenele prevăzute, iar banca nu are nici un motiv de a pune la îndoială capacitatea de rambursare a debitorului, pentru acestea nu se constituie rezerve.

Credite în supraveghere – acele credite acordate unor clienți cu rezultate economice-financiare foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp, întîmpină greutăți în rambursarea ratelor scadente și dobînzile aferente. Pentru acești clienți, banca estimează o scădere a profiturilor lor în viitor, ca urmare a unor posibile probleme de natura aprovizionării tehnice-materiale, a reducerii cererii de produse pe piață, a altor probleme de natură tehnică, organizatorică, de personal. Pentru aceste credite, banca alimentează fondul de rezerve cu cel puțin 5% din valoare lor. În această categorie se includ și acele credite neajunse la scadență sau cu scadențe din împrumuturi și dobînzi aferente, nerambursate la termen.

Credite substandard – sunt creditele care reprezintă deficiențe și riscuri care periclitează rambursarea datoriei, acestea neputînd fi recuperate integral în cazul în care deficiențele creditului nu sunt corectate pe parcurs. Pentru aceste credite rezerva trebuie să fie cel puțin egală cu 30% din valoare lor.

Credite dubioase – sunt creditele care nu pot fi rambursate, iar garanțiile lor sunt incerte. Pentru aceste credite, banca reduce valoarea angajamentului, în urma unor renegocieri, deoarece nu crede că va putea recupera decît o parte din valoare creanței. Provizionul constituit pentru aceste credite este de 60% din valoarea renegociată.

Credite compromise – sunt creditele care nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ca înregistrarea lor în continuare ca active bancare să nu fie garantată (100%).

Deci, portofoliul de credite nu este altceva decît o totalitate de credite care au fost acordate de către o instituție creditară la un moment dat. Aceasta are ca o caracteristică și faptul că este structurată pe anumite criterii, care au ca scop delimitarea creditelor și clasificarea lor după anumiți parametri. În mod normal această clasificare se face în dependență de criteriul de risc al creditelor.

Activitatea de creditare reprezintă baza activității bancare, iar dobînda din urma acordării creditelor reprezintă una din cele mai importante surse de venituri ale băncii, din aceste considerente este importantă monitorizarea și structurarea, întrucît comportă prin sine un înalt grad de risc.

Un aspect necesar este ca portofoliul de credite din cadrul băncii să fie gestionat cu prudență în așa mod încît fiecare factor de risc să fie analizat premergător apariției acestuia întru evitarea lui.

Gestiunea este un ansamblu de activități prin care presupune monitorizare și controlul portofoliului de credite prin anumite metode cu scopul de a menține viabilitatea băncii și de a maximiza profitul și a minimiza costurile. Noțiunea de gestiune este una interdependentă atunci cînd se face referință la portofoliul de credite. Sub aspect general gestiune a portofoliului de credite reprezintă un ansamblu de operațiuni, principii, strategii și metode implementare de bancă , în același timp dirijate de un șir de regulamente și instrucțiuni ce vizează activitatea de creditare a băncii, în scopul îmbunătățirii portofoliului de credite. O administrare eficientă a portofoliului de credite implică, în sine, reducerea riscului de credit și o maximizare a efectului economic al creditului, adică obținerea profitului.

O gestiune eficientă a portofoliului de credite din cadrul băncii are la bază un management bancar bine organizat. Managementul portofoliului de credite presupune, în primul rînd, respectarea principiilor cheie de analiză a creditelor: protecția veniturilor, protecția imaginii băncii, corespunderea scopurilor băncii, aprecierea riscului extern și intern, aprecierea și managementul riscului instituțional. Rezultatele serviciului de creditare depind de activitatea și controlul riscului. În această ordine de idei, este cert faptul că rezultatul pozitiv va fi atins de activitatea și profesionalismul fiecărui angajat al băncii.

Gestiunea unui portofoliu de credite al băncii cu scopul de a crea o activitatea de creditare stabilă trebuie să se axeze pe următoarele principii:

Gestiunea portofoliului de credite nu este un domeniu care vizează doar creditarea bancară. Calitatea acestuia este în strictă dependență cu nivelul lichidității bancare, siguranța financiară și profitabilitatea. La rîndul său un portofoliu de credite este în strictă dependență cu capitalul băncii, structura pasivelor bancare, managementul băncii și politica de creditare;

Analiza și gestiunea portofoliului de credite se axează pe fiecare categorie de credite sau pe fiecare credit în parte;

Procesul de gestiune și analiză presupune monitorizarea sistematică și controlului asupra activității de creditare și o efectuare a unor comparații cu indicatori ce sunt prezenți pe întreg sistemul bancar;

Fiecare bancă în parte își are criteriile și indicatorii săi utilizați în procesul gestiunii portofoliului de credite. Orice bancă utilizează în procesul de gestiune a portofoliului de credite indicatorii care consideră că sunt necesari precum și posibili de analizat. În atingerea scopului dat instituția antrenează toate forțele bancare.

Gestiunea portofoliului de credite reprezintă în mod constant evaluare, prevenirea și minimizarea riscului de credit care este unul din factorii negativ ce influențează calitatea portofoliului de credit. Pentru aceasta sunt analizați indicatori care țin de calitatea portofoliului de credite al băncilor. Cu ajutorul acestora, personalul băncii pun sub control evoluția atît cantitativă cît și calitativă a portofoliului de credite. În urma depistării celor mai importante deficiențe ale operațiunilor de creditare, managementul băncii este nevoit să opereze modificări în politica de creditare, pentru a îmbunătăți gestiunea portofoliului de credite și nemijlocit și calitatea acestuia.

Întru desfășurarea unei gestiuni corecte a portofoliului de credite banca este nevoită să urmărească două direcții esențiale și anume cea calitativă și cea cantitativă.

Și dacă e să vorbim despre latura cantitativă a portofoliului de credite lucrurile sunt relativ mai simple, prin gestiunea acestuia instituția urmărește să-și extindă segmentul său de piață și să efectueze niște plasamente de natura creditelor performante, suficient de majore precum și cît mai diversificate, ca veniturile care se obțin sub forma de comisioane și dobînzi aferente activității de creditare să fie în măsura necesității de a produce un profit maximal, pentru latura calitativă gestiunea devine mai complexă.

Atunci cînd se face referință la calitatea portofoliului de credite a unei instituții bancare, este necesar ca să urmărim atît structura portofoliului, cît și calitatea creditelor în parte, fiindcă se monitorizează cu strictețe atît echilibrul între maturitatea resurselor și scadența creditelor, un echilibru care influențează direct profitabilitatea ș lichiditatea băncii, pe de o parte, cît și gradul de risc al creditelor, în vederea prevenirii apariției creditelor neperformante cauzatoare de pierderi peste nivelul admisibil.

Creditele performante sunt pentru o instituție bancară acea categorie de credite care sunt în curs de execuție și a căror durată nu este expirată, iar debitorii își exercită în mod constant obligațiunile față de creditori. Derularea relațiilor stabilite dintre creditor și debitor se face în conformitatea cu prevederile care se înscriu în contractul de credit în vederea asigurării rambursării creditului la momentul cuvenit.

Deseori însă, se depistează credite care nu se achită la termenele stabilite prin contractul de credite, acestea fiind clasate ca credite neperformante în cazul trecerii datei limite de achitare, astfel creînd dificultăți în activitatea bancară. În contextul dat se menționează faptul că gestiunea portofoliului de credite trebuie să fie una eficientă și bine organizată, deoarece procedura de creditare în sine vine cu un risc sporit.

Prezența creditelor neperformante în urma gestiunii portofoliului de credite și ca rezultat al unei coordonări ineficiente din partea managementului bancar poate avea ca rezultat anumite erori ca, analiza insuficientă a informațiilor de care dispune banca, analiza necalitativă a clientului care solicită creditul. Aceasta permite ca personalul băncii să acorde credit la care există un risc sporit de nerambursare, să accepte garanții care sunt supraevaluate, să nu urmărească scopul creditului care a fost acordate de către bancă etc.

Portofoliul de credite este activul cel mai important pentru orice bancă, creînd într-o oare care măsură imaginea instituție, oferindu-i în același timp și o imagine credibilă în cazul cînd aceasta se poziționează corect pe piață administrînd eficient portofoliul de credite. Acordarea de credite comerciale prin distribuirea de produse și servicii cu plata la termen reprezintă componenta principală în constituirea relațiilor de afaceri și un important instrument de a crește operațiunile bancare, ceea ce ulterior duce la sporirea profitului în urma activități efectuate.

O accentuare asiduă a atenției asupra îmbunătățirii portofoliului de credite al băncii se consideră explicabilă prin faptul că creditul bancar este una din sursele importante de venituri ale instituției bancare însă în același timp și un expunător major la riscuri. Însă indiferent de aceasta, rămîne a fi una din punctele ce asigură implementarea strategiei de dezvoltare și de extindere a băncilor, deoarece fiind ca intermediar economic are rol de finanța economia în ansamblu și a asigura necesitatea de lichidități.

Conchidem că viabilitatea băncilor într-un mod major depinde de calitatea portofoliului și nu în ultimul rînd de managementul care gestionează acest portofoliu prin prisma riscurilor și a politicii de creditare. Imaginea băncii, în mod evident, este într-o dependență direct proporțională cu administrarea eficientă a calității portofoliului de credite, fiindcă una din cerințele clientelei pe piață în ziua de azi este siguranța, la fel aceeași atitudine o manifestă și acționariatul. Siguranța atrage stakeholderi și aceasta este în mod evident afectată de procesul de creditare deoarece creditele sunt una din cele mai profitabile active ale băncii.

Factorii endogeni și exogeni de influență asupra calității portofoliului de credite

Calitatea portofoliului de credite este o noțiune stringentă în gestiunea bancară. Aceasta ține nemijlocit de capacitatea managementului de a gestiona portofoliul și riscurile aferente operațiunii de creditare. Din aceste considerente în procesul de creditare sunt urmărite anumite etape în vederea analizei factorilor ce vor influența careva credite în particular sau portofoliul în întregime. Nemijlocit aici intervine noțiune de management a riscului care delimitează clar care sunt pierderile materiale în cazul survenirii unor riscuri. Poziționarea unei instituții bancare în cadrul întregului sistem bancar, încrederea care vine din partea clienților este influențată de portofoliul de credite, calitatea managementului, valorile băncii, cît și alți factori care creează într-un mod direct impactul asupra acesteia. În vederea determinării modalității în care mediul intern și extern al băncii influențează asupra calității portofoliului de credite se va analiza în particular fiecare factor ce ține de reglementări bancare, natură economică, psihologică, concurențială.

O categorie important de factori din mediul extern care influențează în mod direct calitatea portofoliului de credite este politica economică a statului. Statul cu ajutorul pîrghiilor economice-financiare își realizează obiectivele ce ține de politicile economice. Politicile economice sunt realizate prin intermediul politicii financiare, monetar-valutare, politicilor fiscale în vederea asigurării unei economii în creștere și asigurarea prosperității teritoriului economic vizat. Impozitele fiind unele din elementele ale pîrghiilor economice-financiare influențează într-un mod direct activitatea bancară în general și portofoliul de credite în particular. Ca rezultat al impunerii obligativității fiscale sunt influențate veniturile subiecților impunerii fiscale în această categorii fiind omniprezente și instituțiile financiar-bancare. Referindu-ne la profitul net rămas după impozitare, de mărimea acestuia depinde posibilitatea de dezvoltare a băncii, varietatea produselor puse la dispoziție de către bancă, cît și acordarea de credite mai avantajoase pentru clienți.

Un alt important jucător, care are o influență asupra activității de creditare și a portofoliului de credite nemijlocit este Banca Națională a Moldovei, care gestionează în mare pate nivelul lichidităților în economie. Instrumentele care sunt utilizate în practică de către Banca Națională a Moldovei sunt: politica de open-market, rezervele minime obligatorii, atragerea depozitelor de la băncile autohtone. Cu ajutorul instrumentul de impunere a rezervelor minime obligatorii se influențează mărimea pasivului și nemijlocit se reflectă asupra posibilităților de creditare. Prin intermediul politicii de open-market Banca Națională a Moldovei se implică activ pe piața monetară cu scopul de a influența mărimea disponibilităților lichide, în modul dat exercitînd o influență asupra posibilității acordării creditelor. Atragerea de către Banca Națională a Moldovei a depozitelor de la instituțiile bancare este o metodă de reducere a volumului de credite acordate în economie.

O altă categorie de factori se manifestă din mediul concurențial, aceasta are o influență directă asupra performanțelor băncii cît și asupra dezvoltării a sistemului bancar. Strategiile utilizate în creditare de către concurență și diversitatea produselor creditare care sunt oferite de ei inclusiv sistemul de gestiune a clientelei, reprezintă unii din factorii care își lasă amprenta asupra calității portofoliului de credite. Acești factori în comparație cu cei precedenți generați de către mediul economic sunt, într-o oarecare măsură, gestionabile de către instituția bancară pentru a diminua riscurile și efectele negative purcese.

Atitudinea în care clienții își manifestă interesul față de serviciile băncilor, comisioanele care se percep în urma debursării creditului, precum și relațiile client-personal sunt factorii de ordin psihologic care influențează percepția populației ce ține de activitatea băncilor și strategiile acestora, și pot avea impact direct asupra dezvoltării activități de creditare. Orice acțiune care este percepută de societate ca fiind una de neîncredere, poate influența reputația băncii și să determine populația să renunțe la serviciile instituției.

Activitatea băncilor din Republica Moldova este supravegheată de către Banca Națională a Moldovei, aceasta avînd ca rol să elaboreze acte normativ-legislative care impun instituțiile bancare să respecte anumite rigori în vederea asigurării viabilității sistemului bancar per ansamblu cît și în sine a instituției bancare, astfel influențînd și portofoliul de credite. Ca exemplu elocvent care se reflectă asupra portofoliului de credite pot fi enumerate următoarele regulamente: „Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale care operează în Republica Moldova”, „Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale”, „Regulamentul cu privire la expunerile mari” etc.

Pe lângă factorii externi care își au influența asupra calității portofoliului de credite mai sunt prezenți și factorii de ordin intern care în același mod își lasă amprenta asupra calității portofoliului de credite. Politica de creditare adoptată de către bancă este un factor principal și unul ce țin poziția de top ca pondere de influență. Politica de credit își are rolul substanțial întru influențarea calității. Un element propice îl reprezintă nivelul ratei dobînzii și anume adoptarea acestuia ca preț pentru resursele acordate.

În mod normal, la baza politicii de creditare stau careva principii de gestionare a creditării care sunt expuse în actul de constituire a politicii de creditare, care trebuie să fie un act elocvent și în același timp transparent. În scopul evitării unor influențe negative asupra formării portofoliului de credite, managementul care are în vizor gestionarea politicii de credite sunt nevoiți să stabilească anumite obiective care duc la o activitate eficientă și un rezultat inedit în urma activității printre acestea fiind: respectarea legislației în corelare cu sporirea veniturilor și asumare a riscurilor, menținerea unui nivel optim dintre nivelul depozitelor și volumul creditelor, posibilitatea de adaptare continuă la schimbări ce survin din conjuncturi de ordin economic, tehnologic, legislativ, concurențial. Ca o concluzie generală putem să afirmăm că politica de creditare stă la baza activității de creditare și determină potențialul acesteia în continuare.

Modalitățile prin care banca gestionează relațiile cu clientela este un alt element ce influențează calitatea portofoliului de credite. În vederea gestiunii eficiente și a minimizării factorilor externi de influență asupra portofoliului de credite, banca are ca rol, în persoana ofițerului de credit să evalueze clientela după careva criterii stabilite de către management.

O metodă care este aplicată des de către instituțiile bancare, în vederea evaluării clientelei fidele a băncii, este metoda creditului scoring care are ca scop stabilirea unui mod de ierarhizare a solicitanților de credit printr-un punctaj acumulat efectuat în urma unei evaluări. Ca baza de evaluare pentru persoanele fizice sunt luate în calcul anumite aspecte ce țin de personalitate și de starea sa socială acestea pot fi vîrsta, starea materială, locul de muncă etc. La fel este creat un sistem de scoring și pentru persoanele juridice însă ca bază de evaluare stă principiul de cei șase C ai creditului- Caracterul, Capacitatea, Cash-ul, Colateralul, Condițiile, Controlul.

Factorii interni de influență asupra portofoliului de credite sunt, capacitatea personalului, nivelul de pregătire și relația cu clientela. Personalul are rol nemijlocit de implementarea politicii de credit astfel avînd ca scop îmbunătățirea calității portofoliului de credite sau/și minimizarea pierderilor ce survin din credite neperformante. Din aceste considerente se constată necesitatea unui management al resurselor umane care să aibă ca rol :

Organizarea procesului de lucru în mod rațional;

Crearea unui mediu constant de învățare și adaptare a personalului;

Crearea unei fișe de post concrete.

O analiză mai minuțioasă a factorilor interni și externi care au o tangență cu activitatea de creditare a băncii de către managementul specializat al băncii, va asigura crearea unui portofoliu de credite calitativ, cu ajutorul căruia banca va avea posibilitatea să-și urmărească scopurile primordiale.

Pentru o revizuire și crearea unei imagini mai amplă asupra factorilor ce țin de influența calității portofoliului de credite se propune spre analiză figura 1.2.1

Sursa: Elaborat de autor.

Figura 1.1 Factorii de influență asupra portofoliului de credite.

Cu certitudine putem afirma că o misiune importantă a managementului bancar este de a detecta corelarea dintre factorii de influență din mediul extern și intern și calitatea portofoliului de credite, întru eliminarea de riscuri ce parvin. Suntem într-un mediu dinamic și mereu incert și din aceste considerente este binevenit ca unul din cele mai profitabile active ale băncii să cunoască o siguranță pentru a asigura viabilitatea băncii.

Reglementările bancare în domeniul creditării

Orice instituție bancară în urma acordării creditelor preia anumite riscuri și aceasta din urmă poate să conducă la înregistrarea unor pierderi atunci cînd unii debitori nu-și onorează obligațiile conform clauzelor contractuale. Însă oricare ar fi nivelul riscurilor care sunt asumate, acestea pot fi minimizate dacă operațiunile de creditare sunt stabilite ca un proces eficient și bine organizat. Din aceste considerente, managementului băncii are funcția de a controla calitatea portofoliului de credite, fiindcă o gestiune corectă efectuată la nivelul de top management asigură viabilitatea instituției bancare și calitatea creditelor acordate.

Băncile care activează pe teritoriul Republicii Moldova, sunt reglementate normativ legal de către Banca Națională a Moldovei. Aceasta fiind instituția care monitorizează sistemul bancar și asigură legalitatea prin adoptarea de hotărîri și regulamente. Din acestea considerente băncile sunt supuse să efectueze operațiunile de creditare pentru a asigura respectarea unor standarde unice. În acest context pot fi menționate următoarele acte normativ legale care reglementează activitatea de creditare a băncilor din sistemul bancar autohton:

Regulamentul cu privire la acordarea creditelor persoanelor afiliate nr. 1/09 din 10.11.1195;

Regulamentul cu privire la expunerile „mari” nr. 3/09 din 15.12.1995;

Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor lor nr. 33/09-01 din 18.09.1996;

Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr. 153 din 25.12.1197;

Regulamentul cu privire la creditele expirate nr. 130 din 15.05.1998;

Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc) nr. 164 din 22.06.1998 ș.a.

Pentru diminuarea riscului de credit, BNM stabilește următoarele restricții pe care băncile trebuie să le respecte:

Limitarea acordării expunerilor „mari”:

Expunerea netă asumată de bancă față de o persoană sau un grup de persoane acționînd concertat nu trebuie să de pășească 15% din capitalul normativ total al băncii;

Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile de persoane acționînd concertat, care constituie după mărimea primele datorii nete la credite minus reducerile pentru pierderi la credite și provizioanele la angajamentele condiționale respective, nu trebuie să depășească respectiv 30% din suma portofoliului total al creditelor băncii;

Suma totală a expunerilor „mari” ale băncii nu trebuie să depășească mai mult de 5 ori capitalul normativ al băncii.

Limitarea acordării creditelor persoanelor afiliate:

Expunerea totală a băncii față de o persoană afiliată și/sau un grup de persoane acționînd în comun cu persoana afiliată băncii nu trebuie să depășească 10% din capitalul normativ total al băncii;

Suma totală a expunerilor băncii față de persoanele afiliate și/sau grupurile de persoane acționînd în comun cu persoanele afiliate băncii nu trebuie să depășească mărimea capitalului de gradul I al acestei bănci.

Limitarea acordării creditelor funcționarilor bancari:

Pentru necesități primordiale- suma totală a creditelor contractate nu trebuie să depășească 10 salarii de funcție ale persoanei respective;

Pentru investițiile imobiliare – suma totală a creditelor contractate nu trebuie să depășească 100 salarii de funcție ale persoanei respective;

Datoria totală a creditelor acordate funcționarilor bancari nu trebuie să depășească 10% din capitalul normativ total.

Un element major în gestiunea portofoliului de credite este revizuirea internă a portofoliului de credite. Această procedură presupune reexaminarea continuă a portofoliului de credite al băncii în vederea stabilirii preliminare a riscului și aplicării măsurilor necesare de gestiune a creditelor ce par a fi dubioase sau compromise, inclusiv formarea rezervelor.

În vederea gestionării corecte a riscului banca va întreprinde următoarele măsuri:

Adoptarea unei politici de creditare elocvente care să aibă la baza principiile de transparență, diversificare și eficiență.

Clasificarea portofoliului de credite în conformitatea cu regulamentele elaborate de către Banca Națională a Moldovei cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor adiționale.

Monitorizarea permanentă a calității portofoliului de credite prin analizarea potențialului client și a grupurilor de persoane ce acționează în comun.

În scopul sistematizării și a perfecționării metodologiei de evaluare a riscului de credit în băncile din Republica Moldova, este vizată aplicarea modelului care a fost elaborat în baza principiilor de bază care sunt stipulate în acordul Basel.

În ultimul timp se constată imperios că o politică de credit eficientă trebuie să aibă proceduri de gestiune a portofoliului de credite care are în vizor minimizarea riscului de credit, expunerea potențială a băncii. Prin aplicarea regulamentelor și procedurilor respective se vor atenua pierderile și în mod evident va crește calitatea portofoliului de credite și nu în ultimul rînd profitabilitatea activelor ce sunt gestionate de bancă.

În concluzie putem menționa faptul că reglementările bancare impuse de banca centrală în vederea asigurării unui sistem vital pentru băncile ce activează în Republica Moldova, vin ca o necesitate stringentă în stabili care sunt principalele aspecte în activitatea de gestiune a portofoliului de credite. Deoarece banca operînd cu resurse atrase, care ulterior le plasează pe piața de credite, aceasta trebuie să asigure ca acestea să fie rambursate în măsura valorii plasate. Un portofoliu de credite per bancă și unul per sistem, care înregistrează valorii atît cantitative cît și calitative pozitive are ca impact creșterea economică la nivel național cît și prosperitatea societății, dat fiind faptul că aceste resurse disponibile care sunt gestionate corect se cuantifică în timp creînd un efect de creștere constant.

CAPITOLUL II. ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII „MOBIASBANCA” SA

2.1 Structura și dinamica portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” S.A.

Portofoliul total de credite reprezintă suma creditelor care au fost acordate de către o instituție bancară. În sine portofoliul de credite reprezintă produsul care este creat în urma activității de creditare a băncii, care este, de fapt, și activitatea principală care este practicată de către bancă. Acordarea creditelor și administrarea acestora implică o atenție sporită dat fiind faptul că acestea este un proces complex care se desfășoară nemijlocit într-un context economic fluctuabil și de timp.

Pentru a se aprecia eficiența gestiunii portofoliul de credite și factorii ce determină anumiți indicatori, cum se desfășoară o politică de credit, care sunt strategiile de gestiune a portofoliului de credit, ce profitabilitate se poate obține în urma plasării disponibilităților financiare în portofoliul de credite, se va face studiu pe baza băncii comerciale „Mobiasbanca” S.A.

B.C. „Mobiasbanca” S.A. este prezentă pe piața Republicii Moldova deja de 26 de ani avînd o creștere permanentă și o extindere teritorială oferindu-le clienților acces la servicii rapide și de calitate. Avînd un management bine pregătit și o politică de creditare determinată aceasta reușește să-și atingă scopul în vederea asigurării viabilității instituției și creșterii continue. Prin obiectivele sale B.C. „Mobiasbanca” S.A. se impune a fi o instituție ce-și gestionează rațional resursele ca într-un final să aducă un produs de credit ce mereu satisface cerința consumatorului cît și interesele acționariatului. Ca un punct forte pentru banca dată putem menționa faptul că aceasta aplică mereu noi inovații și strategii pentru a face față tuturor provocărilor și în vederea atingerii scopului propus.

Principalele direcții strategice ale B.C. „Mobiasbanca” S.A. sunt:

Modernizarea și optimizarea organizării rețelei și abordării comerciale;

Lărgirea gamei de produse oferite atât persoanelor fizice cât si juridice

Perfecționarea și optimizarea sistemelor informaționale ale băncii

Continuarea integrării în grupul Societe Generale și a implementării standardelor internaționale.

Ca un obiectiv important în strategia de gestiune a băncii, managementul își propune să atingă vîrfurile de top în sistemul bancar autohton în ceea ce privește creditarea populației, creșterea cotei de piață, sporirea numărului de clienți, gestiunea eficientă a resurselor și urmărirea indicatorilor principali.

B.C. „Mobiasbanca” S.A. în perioada anilor 2012-2015 a urmărit o politică de creditare ce presupune majorarea portofoliului de credite și perfecționarea calității, cît și menținerea unei rentabilități precoce în circumstanțele normative impuse de către Banca Națională a Moldovei. Avînd la bază principiul prudențial banca are ca scop să-și diminueze riscurile și să plaseze resursele disponibile în diverse ramuri ale economie.

Conform datelor publicate de către Banca Națională a Moldovei, în luna februarie a anului 2016 per sistem bancar portofoliul de credite a înregistrat o valoare de 37,307 mld. lei. Aceasta înregistrînd o scădere preponderentă față de aceeași perioada a anilor 2015 și 2014. Această scădere poate fi explicată prin faptul că rata de referință a crescut esențial de la 6.5% la 19.5% ceea ce a dus la scumpirea creditelor ca ulterior să influențeze cererea la credit reducînd-o considerabil.

În luna februarie a anului 2016 B.C. „Mobiasbanca” S.A. avea înregistrat în portofoliul de credit o valoare de 3,817 mld. lei din care 1,758 mld. lei le aparține creditelor acordate în valută.

Ponderea creditelor acordate de către banca „Mobiasbancă” S.A. în totalul creditelor acordate în economia națională este reprezentată de figura 2.1

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB9.xhtml >

Figura 2.1 Soldul creditelor acordate de „Mobiasbancă” S.A. în totalul creditelor pe întreg sistemul bancar autohton.

Figura 2.1 reprezintă ponderea din total credite acordate de B.C. „Mobiasbanca” S.A. în raport cu totalitatea creditelor acordate de către alte bănci din sistemul bancar din Republica Moldova. Astfel se observă că B.C. „Mobiasbanca” S.A deține o pondere de 9% din creditele acordate în totalitatea creditelor din economie. Astfel conchidem că aceasta are un rol important în asigurarea intermedierii financiare. Dacă să ne referim la poziția pe piață, B.C. „Mobiasbanca” S.A deține locul 4 din 11 fiind urmată descendent de B.C. „ProCredit Bank” S.A., iar top 3 fiind deținut de B.C. „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A., B.C. „Moldindconbank” S.A. și B.C. „VICTORIABANK” S.A. Aceasta denotă faptul că banca este cu o credibilitate înaltă și are ca scop să-și dezvolte produsele pentru a străbate în nivelurile de sus a sistemului bancar autohton.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB9.xhtml >

Figura 2.2 Dinamica creditelor acordate per sectorul bancar în comparație cu B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Din figura 2.2 se evidențiază tendința de descreștere a dinamicii portofoliului de credite per sectorul bancar din motivul majorării ratei de refinanțare și a pierderii încrederii populației în sistemul bancar autohton, cît și din motivul de depreciere semnificativă a leului. În același timp în comparație cu sistemul bancar, B.C. „Mobiasbanca” S.A. menține un trend de creștere a propriului portofoliu de credite ceea ce se explică prin faptul că banca își gestionează eficient resursele, acordă o atenție majoră clientelei oferindu-i produse competitive și avantajoase. Acest rezultat mai evidențiază și faptul că politica de creditare a băncii este implementată corect, astfel creînd o tendință pozitivă de creștere a valorii portofoliului de credite cu o plus valoare în comparație cu anii precedenți.

Este important de menționat faptul că, în vederea diversificării riscului, banca în procesul de administrare a portofoliului de credite plasează resursele disponibile în mai multe ramuri ale economiei. Aceasta diminuează din riscurile macroeconomice și microeconomice, asigurînd banca cu o multitudine de opțiuni în caz de accentuare a unei situații nefavorabile într-un domeniu economic. Deci pentru a evita aceste riscuri banca adoptă o strategie de acordare a creditelor de mai multe tipuri în diverse nișe economice. Nu în ultimul rînd banca joacă rolul primordial în creșterea economică a acestui sector prin aplicarea ratelor dobînzilor, prin acces rapid la resurse financiare și alte clauze contractuale favorabile pentru client care-i stimulează spre a consuma aceste produse creditare. În luna februarie a anului 2016 B.C. „Mobiasbanca” S.A. a avut un sold de credite cu o pondere de 32% acordate comerțului. În figura 2.3 sunt prezentate cele mai reprezentative sectoare la care B.C. „Mobiasbanca” S.A. a acordat o parte majoră de credite, la finele lunii februarie a anului 2016.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB7.xhtml >

Figura 2.3 Ponderea creditelor, în dependență de domeniul de activitate al solicitantului, acordate de către B.C. „Mobiasbanca” S.A.

În urma analizei figurii 2.3 putem menționa faptul că B.C. „Mobiasbanca” S.A. are un portofoliu de credite diversificat, ceea ce se apreciază favorabil. Cele mai reprezentative în portofoliul de credite a băncii sunt creditele acordate comerțului, creditele de consum care îi revine o parte de 14% și cu o diferență de 1% și 2% îi revin creditelor acordate pentru procurarea/construcția imobilului și respectiv credite acordate industriei alimentare.

Putem menționa faptul c portofoliul de credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A. are un potențial de dezvoltare bine determinat ceea ce este evidențiat prin ritmul de creștere a creditelor în valoare cît și ponderea anumitor tipuri de credite în total portofoliu de credite. Aceasta evidențiază politica de creditare bine determinată, competențele managementului precum și sinergia departamentului de creditare cu cel de marketing care are ca rol elaborarea unor produse creditarea ce satisfac cerințele pieței.

Printre clienții care accesează serviciile B.C. „Mobiasbanca” S.A. sunt prezenți atît persoane fizice cît și juridice. Se observă faptul că B.C. „Mobiasbanca” S.A. acordă credite în valută doar persoanelor juridice nu și celor fizice. Acest fapt explicîndu-se prin sensibilitatea la fluctuația cursului de schimb ceea ce majorează anumite riscuri ce țin nemijlocit de portofoliul de credite. În mod normal creditele în valută sunt acordate persoanelor juridice care practică o activitate de export.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB9.xhtml >

Figura 2.4 Ponderea creditelor acordate de către B.C. „Mobiasbanca” S.A. în dependență de valută.

Din graficul 2.4 se observă că o pondere majoră în total credite acordate este deținută de către MDL înregistrînd o cifră de 34% sau 2,059 mld. lei. O pondere egală de 23% sunt deținute de valutele USD și EUR. Situația dată se explică prin faptul că o parte majoră a solicitanților de credite reprezintă persoane fizice și agenți economici ce nu desfășoară activități de export și/sau nu necesită să efectueze operațiuni în valută. Astfel înregistrîndu-se o situație firească. Aceasta fiind demonstrată și de cifrele care descriu situația pe întreg sistemul bancar. Spre exemplu MDL deține o pondere de 57%, iarăși deținînd partea majoră, și USD cu cea mai mică parte reprezintă doar 17%.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB9.xhtml >

Figura 2.5 Dinamica creditelor acordate de către B.C. „Mobiasbanca” S.A. în dependență de valută.

În urma analizei datelor din figura precedentă se evidențiază o tendință de diminuare a creditelor care sunt acordate în MDL și una inversă, adică de creștere a creditelor care au fost acordate în valută. Aceasta poate fi explicată prin faptul că creditele în valută au devenit mai ieftine față de creditele acordate în lei, care au fost influențată de rata de refinanțare impusă de către banca centrală. Un alt factor important care a influențat la crearea tabloului dat este devalorizarea leului pentru care banca a optat spre reducerea volumului acestor credite în portofoliu dat fiind faptul că aceasta crea o situație de incertitudine și de risc major.

În funcție de beneficiarul creditului „Mobiasbanca” S.A. acordă credite:

a) Persoanelor fizice

– Credite de eficiență energetică

– Credite pentru nevoi personale

– Credite pentru procurare bunuri/servicii

– Credite auto

– Credite imobiliare

– Credite pentru studenți

– Overdraft salarial

b) Agenților economici

– Credite clasice

– Microcredite

– Credit imobiliar

– Credit EASY GO

– Linii de credite revolving

– MoSEFF II

– Credite din surse OFI

– Finanțări din surse BEI

– Garanții bancare

– MOBIAS Leasing

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB9.xhtml >

Figura 2.6 Dinamica creditelor acordate de către B.C. „Mobiasbanca” S.A. în dependență de tipul solicitantului.

Din figura 2.6 distingem că pentru ambele categorii de persoane volumul creditelor acordate de către bancă este în creștere din anul 2013. Aceasta fiind argumentată de faptul că banca pune accent pe acordare de credite atît pentru persoanele juridice cît și pentru cele fizice, astfel stimulînd în același timp cît producția , pe piață, atît și consumul. Un nivel maxim pentru ambele categorii, sigur că, este atins în perioada anului 2015 acesta fiind 2,760 mln. lei pentru persoanele juridice și 1,124 mln. lei pentru persoanele fizice, în ciuda faptului că costul resurselor creditare pe piața Republicii Moldova a crescut evident în anul 2015. Aceasta denotă faptul că B.C. „Mobiasbanca” are o politică de credit prudențială și axată pe stimularea cererii pentru a satisface cerințele primordiale a clientelei.

Faptul că persoanele juridice sunt net superiori persoanelor fizice se explică prin valoare creditelor acordate și scopul de întrebuințare a acestora. Astfel persoanele juridice axate pe activitate economică, au o putere de cumpărare mai mare, o capacitate de rambursare majoră față de persoanele fizice, și activează în vederea creării a unei plus valori. Chiar și făcînd o analiză asupra produselor creditare oferite de către B.C. „Mobiasbanca” S.A. se observă diversitatea de tipuri și numărul acestor produse care sunt acordate persoanelor juridice care în mod evident domină numărul de produse creditare destinate persoanelor fizice. Ponderea categoriilor de persoane este analizată în figura 2.7

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice preluate de pe www.bnm.md. [online] [citat 02.04.2016]

Disponibil: < http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB8.xhtml >

Figura 2.7 Ponderea persoanelor fizice și juridice în portofoliul de credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Din figura de mai sus se observă că o pondere majoră de 71% este deținută de către persoanele fizice în comparație cu 29%. Se atestă iarăși faptul că băncile sunt unii din principalii jucători în stimularea activității economice și în creșterea social-economică a țării, și nici B.C. „Mobiasbanca” S.A. nu este o excepție.

2.2 Determinarea calității portofoliului de credite al băncii „Mobiasbanca” S.A.

Instituțiile bancare au ca bază de activitatea operațiunile de creditare din motiv că acestea sunt o sursă importantă de profit și nu în ultimul rînd sunt și cele mai solicitate tipuri de servicii de pe piața autohtonă. Însă, activitatea dată necesită o evaluare constantă pentru ca să fie determinată în ce mod sunt utilizate resursele, cît de eficient și rentabil. Activitatea de bază a băncilor poate fi determinată în baza analizei profunde a portofoliului de credite .

În cadrul B.C. „Mobiasbanca” S.A. se efectuează evaluarea calității portofoliului de credite prin prisma indicatorilor care au fost stabilite prin norme de reglementare de către banca centrală, avînd ca scop să instige băncile pentru a practica o activitatea corectă din punct de vedere a gestiunii riscului de creditare și să aibă pîrghii suficiente și pentru a interveni în caz de necesitate în vederea influențării pozitive asupra calității și cantității ce țin de portofoliul de credite.

Pentru a face o analiză asupra calității portofoliului de credite a B.C. „Mobiasbanca” S.A. se va recurge la analiza indicatorilor de calcul a portofoliului de credite pentru o perioada de 5 ani (2011-2015).

Primul indicator cu ajutorul căruia se face o viziune clară asupra activității băncii este:

(2.1)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.8 Ponderea creditelor acordate în total active al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

În urma analizei graficului se constată că B.C. „Mobiasbanca” S.A. are o activitatea de creditare eficientă pe perioada analizată, aceasta rezultînd din valorile obținute pentru anii analizați. Astfel analizînd ultimul an de activitate putem menționa faptul că raportul dintre total credite și total active ne indică 52,62 %, adică din 1 leu active, sunt acordate credite în valoare de 0,53 lei. Acest indicator corespunde cerințelor prudențiale stabilite de către bancă. Cea mai mare valoare a indicatorului dat a fost înregistrat în anul 2012 aceasta fiind de 63,54%, iar cea mai mică în 2015 cu o valoarea înregistrată de 52,62% .

Un alt indicator ce ne va relata care este calitatea portofoliului de credite este:

(2.2)

(2.3)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.9 Ponderea creditelor performante în total portofoliu de credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Creditele performante sun considerate a fi cele din categoria standard și supravegheat, din considerentul că la momentul evaluării implică un risc minim și îndeplinesc cerințele impuse de către instituția bancară.

Creditele neperformante sunt o altă latură a portofoliului de credite, acestea avînd ca efect diminuarea calității acestuia. Creditele neperformante sunt cele care sunt categorizate ca fiind substandard, dubios și compromis.

Conforma datelor din figura 2.9 se evidențiază o tendință de descreștere a creditelor performante și respectiv, un în creștere a creditelor neperformante. Aceasta ne sugerează o înrăutățire a calității portofoliului de credite, însă aceasta tendință este bine gestionată în vederea stopării trendului negativ. Putem menționa faptul că managementul bancar gestionează eficient și prudent portofoliului de credite intervenind urgent în caz de depistare a riscurilor ce țin de portofoliul de credit.

Pentru a vedea care este impactul creditelor neperformante este necesar de a calcula raportul dintre creditele neperformante și total capital normativ.

(2.4)

(2.5)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.10 Ponderea creditelor neperformante în total active și Capital normativ total al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Potrivit datelor din grafic ponderea creditelor neperformante în total active a înregistrat o valoare maximă de 3,88 în anul 2012. Însă aceasta nu a prezentat un risc sporit asupra calității portofoliului de credite cît și asupra viabilității instituției bancare.

Ceea ce ține de capitalul normativ total se poate menționa că totalul creditelor neperformante nu trebuie să depășească 50% din acest indicator. În urma analizei figurii se constată faptul că indicatorul dat este în limitele de normă și a înregistrat o valoare maximă de 24,4% în anul 2015, acesta cunoscînd o creștere față de anii precedenți. Comparînd valoarea dată cu cea mai mică cifră înregistrată de 9,85% în anul 2011, menționăm faptul că indicatorul dat cunoaște o creștere, ceea ce denotă o înrăutățire a situației.

Un alt indicator important care ar putea să ne sugereze despre calitatea portofoliului de credite este raportul dintre Reduceri pentru pierderile la credite și total credite. Indicatorul dat ne sugerează strategia asumată de către bancă în vederea diminuării riscului în urma activității de creditare.

(2.6)

Evoluția acestui indicator este prezentat în figura 2.11.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.11 Ponderea reducerilor pentru pierderile la credite în total credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Făcînd o analiză asupra figurii 2.11 menționăm faptul că în ultimii an acest indicator nu a cunoscut o deviația anormală, înregistrînd valori în limitele de 4.14% și 6.86%.

Evaluarea volumului de credite expirate în total credite este un alt indicator care are ca rol să prevină degradarea calității portofoliului de credite la momentul oportun.

(2.7)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.12 Ponderea creditelor expirate în total credite al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

Se cunoaște faptul că în caz de depășirea a valorii de 20% din portofoliu de credite a acestui indicator, atunci calitatea activelor are de suferit iar în caz că aceasta trece de valoarea limită de 40% este perceput ca un pericol enorm pentru bancă.

Din figura 2.12 se observă că indicatorul dat înregistrează valori sub limită, avînd o creștere neesențială pe parcursul anilor de activitate a băncii. Pentru anul 2015 aceasta valoare a constituit 4,74%. Adică din valoare totală a creditelor aproximativ 4,74 la sută sunt expirate.

Un element important care este analizat în procesul de analiză a calității portofoliului de credite sunt expunerile mari. Prin expuneri mari se înțelege orice activ al băncii care poate fi supus riscului de credit, riscului ca debitorul să nu-și onoreze datoriile față de bancă.

Pentru a afla care este situația reală a băncii și dacă aceasta respectă anumite reglementări a băncii centrale se vor efectua calcule în vederea determinării ponderii expunerilor mari în Capital Normativ Total, din considerentul că conform Regulamentului cu privire la expunerile mari, suma tuturor expunerilor „mari” nu trebuie să depășească mai mult de cinci ori Capitalul Normativ Total. Rezultate sunt prezentate în figura 2.13.

(2.8)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.13 Ponderea expunerilor „mari” în CNT al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

În urma analizei efectuate și a datelor prezentate în figura 2.13 se conchide că banca nu întrece limita admisibilă și respectă cerințele normativ legale instituite de către Banca Națională a Moldovei.

Suma totală a expunerilor mari față de persoanele afiliate redă volumul de credite care a fost acordate persoanelor afiliate. În raport cu capitalul de gradul I suma agregată a expunerii totale a băncii față de persoanele afiliate și/sau grupurile de persoane acționînd concertat cu persoanele afiliate băncii nu trebuie să depășească 20% din mărimea capitalului de gradul întîi al acestei bănci.

(2.9)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor prezentate pe site-ul www.mobiasbanca.md [online] [citat 04.04.2016]

Disponibil: < http://mobiasbanca.md/mandatory_information >

Figura 2.14 Ponderea suma totală a expunerilor mari față de persoanele afiliate în capitalul de gradul I al B.C. „Mobiasbanca” S.A.

În urma analizei efectuate asupra sumei totale a expunerilor mari față de persoanele afiliate ca pondere în capitalul de gradul I conchidem, că limita de 20% nu este atinsă, ceea ce denotă o situație favorabilă, cu atît mai mult acest indicator înregistrează o tendință negativă în anul 2015 față de anul 2014 fiind privită ca o situație favorabilă. Valoarea maximă pe care o atinge acest indicator este de 9,82% în anul 2013, ca ulterior să cunoască o scădere constantă pînă în anul 2015. Aceasta denotă faptul că banca și-a consolidat opinia față de acest indicator și a urmărit să o micșoreze.

2.3 Tehnici utilizate pentru diminuarea creditelor neperformante din portofoliul de credite al băncii

Monitorizarea creditelor este una din obligativitatea băncii în vederea depistării creditelor neperformante. În vederea asigurării viabilității băncii această procedură este efectuată în mod constant și presupune o analiză detaliată a clientelei precum și factorii macroeconomici care ar putea afecta veniturile acestuia și nemijlocit și capacitatea de rambursare a creditului. Însă efectuarea unei analize minuțioase necesită disponibilitatea de timp și resurse umane pentru a decurge productiv și a avea rezultate palpabile.

Un audit extern este o altă latură a analizei calității portofoliului de credite, însă aceasta nu asigură o analiză în parte a fiecărui client, ci doar una per bancă. Auditul are ca rol depistarea unor neajunsuri care sunt prezente în activitatea anumitor procese.

Un model de apreciere a procesului în care sunt evidențiate etapele ce sunt parcurse de un credit înainte ca acesta să fie neperformant este prezentată de către Жаpкoвcкая Eлeна Павлoвна, Банкoвcкoe дeлo, este prezentată în figura 2.15.

Sursa: Impactul calității portofoliului de credite asupra imaginii băncii. Teză de Master. Autor: DESCALUI Alexandru.

Figura 2.15 Diagrama etapelor de diminuare a calității creditelor

Prin figura dată sunt prezentate etapele procesului care sunt parcurse de un credit, de la cel Standard la cel Compromis. Respectiv axa ordonatelor este descrisă ca fiind calitatea creditului și axa absciselor este timpul de derulare a relațiilor de creditare care se desfășoară între bancă și client.

Prin punctele A și B sunt prezentate momentele în care se desfășoară un proces normal și monitorizarea constantă a debitorului și în cazul în care sunt depistate careva probleme cu rambursarea creditelor acestea sunt înlăturate rapid și nu creează careva dificultăți nici pentru creditor nici pentru debitor. Punctul C este descris ca fiind momentul în care situația debitorului devine una nefavorabilă și respectiv banca este nevoită să ia măsuri precoce pentru a nu avea un final nedorit. Punctul D este momentul în care banca își poate recupera investiția, iar clientul își poate păstra activitatea. Iar punctul E reprezintă un punct final în care soluționarea problemei este una imposibilă și din momentul dat banca clasează creditul ca fiind unul neperformant.

În modelul dat mai sunt afișate așa numite „zone de acțiuni” în care banca este sugerată să ia măsuri de contracarare în caz de depistare a unor factori ce influențează negativ situațiile ambelor părți. Respectiv prima zonă care este în vizor este intitulată ca Zona de salvare care are ca rol depistarea factorilor ce duc la înrăutățirea situației clientului. Banca este responsabilă să efectueze o analiză mai profundă.

Zona de cercetare. La această etapă, după depistarea problemelor, și după ce debitorul a fost anunțat de apariția acesteia. Aici este recomandat ca banca să-și restrîngă relațiile cu clientul, fie prin restructurarea contractului de credit, fie prin rezilierea contractului și recuperarea integrală a creditului. O altă alternativă ar fi acordarea unui nou credit în vederea rambursării creditului problematic. Însă aici este nevoie de făcut o analiză prudentă în vederea eliminării riscurilor care ar duce la nerambursarea ambelor credite.

Zona de pericol. Aceasta zonă presupune relații tensionate dintre creditor și debitor și are adesea o gravitatea majoră dat fiind faptul că soluțiile pentru această zonă sunt unele ce nu vor mulțumi pe măsură ambele părți. În cazul dat banca poate opta pentru restructurarea creditului sau să parcurgă la lichidarea agentului economic. Zona de pericol necesită o atenție sporită și trebuie să fie gestionată prudent în vederea evitării oricărei erori care ar putea crea o situație mai complicată pentru părțile implicate în proces.

Zona de lichidare se caracterizează prin faptul că se inițiază procedura de lichidare a întreprinderii. În cazul dat banca nu are de înregistrat careva pierderi și creditul este rambursat din activele întreprinderii. Cel mai important calificativ în această zonă este inițierea rațională a procesului de insolvabilitate. În cazul dat activele întreprinderii sunt împărțite între toți creditorii și ulterior activele rămase sunt împărțite acționarilor.

Zona „Titanic”. Zona dată este una de pierdere în care se înregistrează materializarea riscului atît pentru client cît și pentru bancă care de cele mai multe ori nu poate să recupereze creditul de la debitor. În această zonă, practic, este imposibil de gestionat survenirea riscului. Astfel este recomandat ca zona dată să nu fie una des străbătută în vederea menținerii stabilității și calității portofoliului de credite. În acest context este bine ca creditele care se fac a fi neperformante să fie depistate cel tîrziu în zona de lichidare.

O altă strategie ce ține de gestionarea calitativă a portofoliului de credite asemănătoare cu cea expus anterior este strategia numită „Recipientul”. Aceasta are la bază analiza atît cantitativă cît și calitativă a portofoliului de credite. Modelul dat are ca scop să limiteze expansiunea creditelor neperformante cît și diminuare lor în caz că acestea trec o limită oarecare. O viziune mai amplă a acestei strategii este expusă în următoarea figură.

Sursa: elaborat de autor.

Figura 2.16 Strategia recipientului

Metoda dată este una flexibilă și oferă careva avantaje strategice pe termen lung instituțiilor bancare, dat fiind faptul că este una flexibilă și ușor de gestionat. Strategia „Recipientului” presupune ca banca să-și stabilească anumite limite valorice ce țin de portofoliul de credite. Dat fiind faptul că creditele neperformante sunt un risc, și ele nu pot fi evitate însă pot fi minimizate, managementul bancar are ca rol să stabilească limita acestora în vederea stopării în caz de necesitatea a anumitor procese de creditare.

Zona sigură reprezintă nu altceva decît valoarea creditelor la care nu sunt înregistrate careva deficiențe de rambursare. Aceasta ar trebui să acopere o majoritate de 90% din total portofoliu de credite. La această etapă este necesar ca procesul de monitorizare a fiecărui credit în parte să fie unul bine definit pentru a nu permite „scurgerea” creditului spre zona intermediară.

Zona intermediară este etapa la care au început a-și face apariția careva deficiențe în capacitatea de rambursare a creditului. Dat fiind faptul că aceasta este una de intermediere, fluxul la această etapă este unul mare, înregistrîndu-se atît credite care pleacă spre zona „Roșie” cît și spre zona sigură. Ca ponderea aceasta trebuie să ocupe în jur de 4-6%.

Zona „Roșie” este evident că reprezintă partea unde creditele au devenit neperformante. Această zonă trebuie să aibă ca pondere nu mai mult de 4%, însă în dependență de politica de creditare a băncii această cifră poate să difere. Însă e recomandat ca să nu înregistreze o valoare mai mare de 4%.

Metoda dată necesită o evaluare permanentă a portofoliului de credite și din acest considerent e și unul care are ca rol să avertizeze la momentul oportun managementul băncii despre depistarea anumitor deficiențe.

Ca proces această metodă se explică în felul următor. Dat fiind faptul că un credit este pentru început unul performant și nu se înregistrează careva situații nefavorabile la rambursarea acestuia, este clasat în zona sigură. La o următoare evaluare depistîndu-se că acest credit a întîmpinat o careva problemă de rambursare, acesta a trecut în zona intermediară. La această etapă se propune ca ofițerul de credit sau alt personal calificat să ofere o evaluare generală a creditului și a debitorului și să-i ofere soluții pentru a elimina barierele întîmpinate. Odată ce creditul trece de hotar și ajunge în zona „Roșie” aceasta trebuie să prevestească managementul pentru a lua măsurile necesare și a reevalua calitatea portofoliului de credite pentru a vedea dacă nu se trece limita stabilită de ei, în cazul nostru de 4%. Dacă această limită a fost trecută este necesar de a spori măsurile de prudență în vederea acordării creditelor și de a analiza situația per ansamblu pentru a depista factorii care duc la creșterea creditelor neperformante și la previziunea lor ulterioară.

O altă tehnică de diminuare a creditelor neperformante este una ce ține de cadrul juridico-legal. Și este una bine utilizată pe plan internațional. Aceasta presupune ca banca să vîndă creditele la care se depistează a fi careva probleme sau chiar creditele neperformante companiilor de încasare a datoriilor sau chiar altor bănci. Aceasta tehnică este una binevenită în cazul în care banca vrea să-și mențină o calitate înaltă a portofoliului de credite sau este la începutul activității sale și respectiv deține un portofoliu mai mic. Tehnica dată necesită o evaluare minuțioasă a debitorului în vederea stabilirii capacității lui de rambursare, pentru ca ulterior banca să conchidă dacă acesta va putea face față acestui credit sau nu. Nu se pune în mod expres scopul de a evita cît mai rapid acest debitor fiindcă procedura dată este taxată și într-un mod oarecare banca suportă careva cheltuieli pentru a vinde acest credit.

O altă procedură, nu neapărat tehnică, este asigurarea portofoliului de credit. Pe piața autohtonă acest proces este unul care se practică dat fiind faptul că companiile de asigurare oferă băncilor produse de asigurare a portofoliului. Este un proces care nu în mod obligatoriu diminuează creditele neperformante însă acoperă pierderile cauzate de acestea, pentru a menține imaginea și viabilitatea băncii. Asigurarea oferă o protecție bine definită în viitor creînd oportunități de dezvoltare pentru instituția bancară.

Așa numitul ”credit scoring”, este o altă tehnică determinată și des utilizată de către bănci cu scopul de a evaluate de la început capacitatea debitorului de a-și onora obligațiile, astfel în dependență de tipul persoanei se utilizează:

Credit scoring pentru persoanele juridice, evaluează activitatea agenților economici avînd la bază următoarele criterii: forma de organizare a agentului economic, sectorul în care își desfășoară activitatea, poziția agentului economic în ramura de activitate; lichiditatea patrimonială; solvabilitatea; situația economica-financiară: profit brut, rentabilitatea financiară, grad de îndatorare; sezonalitatea activității desfășurate; dependența de piețele de aprovizionare și desfacere; nivelul sprijinului guvernamental; calitatea conducerii; perspectiva unității.

Fiecare criteriu este caracterizat de un număr de puncte și un anumit coeficient de importanță. Pentru fiecare criteriu, se ponderează numărul de puncte cu coeficientul de importanță corespunzătorul criteriului respectiv.

Prin însumarea punctelor astfel obținute, se stabilește un punctaj în funcție de care agenți economici sunt calificați după bonitate.

Credit scoring pentru persoane fizice evaluează bonitatea clientului după criterii subiective: condițiile de locuit ale clientului, profesia, durata activității la aceeași unitate, situația familială, numărul persoanelor aflate la întreținere, venitul.

În urma evaluării și a punctajelor obținute prin credit scoring, personalul instituției bancare are ca rol să clasifice debitorul în următoarele categorii

Categoria A- se atribuie în urma constatării unor performanțe financiare foarte bune și sunt achitate în mod constant la scadență ratele și dobînda. În același timp se constată că situația dată se va menține per viitor și o performanță financiară la nivel ridicat;

Categoria B- în cazul în care performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menține acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;

Categoria C – în cazul în care performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

Categoria D – în cazul în care performanțele financiare sunt scăzute și cu evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

Categoria E – în cazul în care performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobînzile.

Dat fiind faptul că banca mereu are intenția să-și menține calitatea portofoliului de credite la un nivel înalt, va opera cu diverse tehnici și metode pentru a diminua creditele neperformante și a le întreține pe cele cu un grad mare de performanță. Astfel în dependență de politica sa de creditare aceasta adoptă tehnicile date întru asigurarea viabilității. Nici una din tehnicile date nu scontează pe eficiență maximă, însă în dependență de nișă, situația economică în care activează banca poate opta una sau mai multe strategii ce își au efect maxim la efort minim.

CAPITOLUL III. TACTICI DE GESTIUNE A PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII

3.1 Gestiunea eficientă a portofoliului de credite în vederea asigurării viabilității instituției bancare

Gestiunea creditului presupune un proces care începe cu acordarea creditului, ulterior cu monitorizarea acestuia și finisează cu încheierea relațiilor contractuale dintre bancă și client. După cum s-a menționat anterior acest proces este unul de durată și trebuie bine coordonat ca ulterior banca să poată prevedea riscurile și în caz de necesitate să acționeze pentru a le evita sau ale minimiza. Astfel gestiunea are un rol important pentru o instituție bancară.

Eficiența este menționată ca fiind raportul dintre rezultatul obținut și eforturile depuse. În sens cantitativ, eficiența este privită ca suma tuturor rezultatelor obținute raportate la suma tuturor eforturilor depuse și în dependență de rezultatul obținut se conchide acest coeficient care este privit ca fiind unul pozitiv în caz că este mai mare ca 1 și mai puțin pozitiv în caz că aceasta este sub nivelul de 1 sau cel puțin egal cu acesta.

Dacă e să combinăm aceste două aspecte teoretice dintre „gestiunea portofoliului” și „eficiență”, putem menționa că eficiența pozitivă a portofoliului de credite se constată atunci cînd rezultatul obținut, adică cel puțin toate resursele plasate să fie rambursate plus și dobînda scontată, raportate la toate cheltuielile de plasare a resurselor plus resursele plasate. Pur teoretic acest proces este unul simplist și bine determinat, însă în practică, dat fiind faptul că asupra acestui proces influențează o multitudine de riscuri, pare a fi unul care necesită efort și atenție.

Sigur că riscul de credit este unul specific și omniprezent în procesul de gestiune a portofoliului de credite, însă acesta, cu ajutorul unui personal bine calificat, poate fi depistat, calculat și gestionat. Acest risc este unul care poate fi minimizat prin diverse metode.

Asumarea riscului este componenta ce vine nemijlocit în urma acordării creditelor, și în urma materializării riscurilor, banca are de pierdut. Însă indiferent de nivelul riscurilor asumate, pierderile care se produc în urma acordării creditelor pot fi minimizate dacă procesul de creditare este bine organizat și gestionat cu profesionalism. Din punctul dat de vedere apare necesitatea de gestiune prudentă a portofoliului de credite din partea conducerii băncii. Aspectul dat reiese din faptul că calitatea rea a portofoliului de credite duce la falimentarea instituției. În literatura de specialitate sunt menționate următoarele cauze ce duc la înrăutățirea calității portofoliului de credite:

Formularea incorectă a normelor de creditare;

Analiza insuficientă a clientelei;

Lipsa unui sistem bine determinat de detectare a creditelor neperformante;

Creșterea volumului de credite acordate, peste capacitățile reale ale instituției bancare;

Elaborarea unor produse creditare care implică cheltuieli adiționale din partea băncii.

Pentru depășirea acestor cauze, și îmbunătățirea portofoliului de credite, instituțiile bancare sunt nevoită să implementeze strategii noi de gestiune care ar putea oferi flexibilitatea în gestiunea portofoliului de credite și să instruiască permanent personalul ce are tangență cu procesul de creditare. O componentă importantă în tot procesul dat este partea de comunicare care trebuie să fie una bine definită și să aibă ca rol să informeze toate structurile băncii de la top management la middle management și invers.

Pentru o gestiune eficientă a portofoliului de credite în vederea reducerii riscurilor de credit, banca poate utiliza anumite măsuri de prevenire a acestuia, acestea fiind:

măsuri ante-risc;

măsuri operaționale;

măsuri post-risc.

Materializarea riscurilor nu este dorită nici de una din părțile implicate în procesul de creditare, din aceste considerent este necesară de a se da dovadă de pro-activitate din momentul începerii relațiilor creditare pînă la încheierea acestora.

Măsurile ante-risc sunt privite ca niște acțiuni ce pot impune anumite bariere în calea riscurilor care și-ar putea face apariția. Din aceste considerente este necesar de a fi luat în vizor anumite aspecte ce țin de capacitățile băncii, managementului, poziția instituției pe piața bancară și alți factori ce ar putea influența întru implementarea acestor măsuri.

Dacă e să aplicăm aceasta în practică putem să menționăm faptul că pentru a evita apariția unui risc, spre exemplu cel de credit, banca impune clientului condiții ca acesta să asigure creditul cu garanții reale, în favoare băncii. Această practică este una prezentă și mereu întîlnită pe piața bancar-autohtonă, mai ales pentru creditele care au o valoare mai mare de 50 000 lei. Aceste garanții sau gajuri, trebuie să acopere integral suma creditului cu valoarea lui de piață.

Analiza capacității de plată a clientului este o altă măsură preventivă în vederea asigurării unui portofoliu de credit calitativ. Acest aspect are un rol important și este necesar ca să fie bine determinat pentru ca personalul băncii să efectueze o analiză cît mai calitativă. Din anumite considerente această analiză nu poate oferi o previziune clară asupra fluxurilor financiare viitoare a clientelei și rata de sensibilitate la anumiți factori macroeconomici.

O altă măsură ar putea fi plasarea creditelor în diferite ramuri ale economiei. Aceasta poate oferi o siguranță mai mare pentru bancă în caz de apariții a anumitor condiții nefavorabile într-o anumită nișă. Specializarea băncii într-o anumită ramură o expune într-o măsură mai mare la riscuri macroeconomice. Din acest fapt putem să explicăm și domeniile care sunt abordate de către băncile din Republica Moldova.

Și stabilirea unei rate a dobînzii corecte, oferă băncii o prioritate în prevenirea anumitor riscuri și asigurarea că aceasta va face față unor condiții neprevăzute, dat fiind faptul că rata dobînzii trebuie să fie una în care să includă rata inflației, anumite riscuri ce țin de nivel național și cheltuielile operaționale efectuate de bancă.

Măsurile operaționale sunt acele acțiuni care se întreprind în cazul cînd anumiți factori de influență își fac apariția, care ulterior duc la materializarea riscului. Aceste măsuri sunt mai mult de ordin tehnic, și au de regulă un efect rapid. În dependență de faza în care riscul își face apariția măsurile sunt luate în concordanță cu mărimea acestui risc. Spre exemplu aceste măsuri ar putea fi ca:

stabilirea unui comision în caz că clientul nu folosește creditul conform destinației;

efectuarea unor analize asupra patrimoniului și elaborarea de recomandări în vederea îmbunătățirii situației;

controlul bilanțului contabil;

monitorizarea gajului;

restructurarea creditului;

modificarea dobînzii.

Aceste măsuri au ca rol doar eliminarea factorilor ce duc la anumite riscuri, nu și riscul în sine. Însă în combinație cu măsurile ante-risc acestea au un efect maxim scontat care ulterior duc la o gestiune eficientă a portofoliului de credite.

Și ca o ultimă etapă în cazul apariției riscului în sine sunt măsurile post-risc. Acestea vin să elimine din portofoliu acele credite care creează pentru bancă deficiențe în gestiune. Sigur că ele poartă un caracter juridic și deseori nefavorabil pentru ambele părți, însă ca creditor banca va avea mereu dreptul, conform clauzelor contractuale, să-și ramburseze, cel puțin, valoarea creditului.

Măsurile post-risc sunt acele precum, executarea silită, înstrăinarea gajului, denunțarea împrumutului la tribunal și altele. Uneori acestea strică și din imaginea băncii, însă în cazul dat riscul reputațional este unul mai puțin perceput decît cel de credit.

Politica de credit, după cum s-a menționat își are rolul primordial în gestiunea portofoliului de credite, din aceste considerente o viabilitatea bancară este asigurată de gestiunea eficientă a portofoliului de credite prin prisma acestei politici care trebuie să aibă la bază anumite principii bine definite:

transparență în monitorizarea și analiza clientului;

gestiunea prudentă a portofoliului de credite în vederea asigurării eficienței activelor bancare;

crearea unui mediu informațional propice;

asigurarea echilibrului dintre resursele atrase și cele plasate.

Un control intern al portofoliului de credite, care are ca rol reexaminarea permanentă a acestuia, în vederea identificării din timp a riscurilor aferente și stabilirea metodologiei de lucru cu creditele nefavorabile, trebuie să fie în mod expres o parte importantă a politicii de credit.

Viabilitatea băncii este percepută ca fiind capacitatea instituției de a gestiona corect situațiile imprevizibile care ar putea duce la încetarea activității acesteia. Pur teoretic o bancă viabilă este atunci cînd aceasta este solvabilă. Pentru aceasta ea trebuie să se asigure ca necesarul de lichidități pe care-l are la dispoziție să-l plaseze cît mai rentabil și ca aceste plasamente să fie garantate într-un mod oarecare. Noțiunea de viabilitate este considerată una stringentă în gestiunea băncii în general cît și în gestiunea portofoliului în particular, dat fiind faptul că disponibilitățile care le are la dispoziție banca sunt resurse atrase care sunt ca un surplus în economie, și la care banca la fel răspunde în limita normelor contractuale.

În mod special, în interes macroeconomic și național este interesată și banca centrală în menținerea activității continue a băncilor. Un sistem bancar care are semne de creștere și încredere este creat sigur că de banca centrală, acest lucru la rîndul său duce la prosperarea economiei ca ulterior și starea socială a populației să fie una în creștere.

Disponibilul de lichidități este un alt aspect important în gestiunea portofoliului de credite. Dat fiind faptul că maturitatea creditelor influențează fluxul de numerar care vine la bancă. Instituția este nevoită să asigure interconectarea dintre scadența creditelor și scadența depozitelor pentru a avea mereu resurse necesare pentru a-și onora obligațiile contractuale față de deponenți. În același timp banca trebuie să creeze niște plasamente favorabile ca activele disponibile la moment să fie creatoare de venit.

Banca trebuie să aibă, prin politica sa, o serie de instrucțiuni și proceduri care permit analiza, urmărirea și menținerea lichidităților la un nivel satisfăcător.

Pentru ca riscul de lichiditate să fie eliminat sau minimizat, politica de gestiune de lichidități a băncii trebuie să cuprindă următoarele elemente:

o monitorizare stringentă cu ajutorul anumitor instrumente în vederea urmării și raportării volumului de resurse disponibile. Aceste instrumente trebuie să poată să estimeze poziția lichidităților în toate valutele care operează instituția bancară;

analiza eficienței reglării și monitorizării lichidităților;

analiza și eliminarea punctelor vulnerabile care țin de gradul de lichiditate în condițiile de apariție a unor crize de resurse;

adoptarea de proceduri interne ce vor oferi instituției să ia decizii corecte în momentul oportun.

În vederea minimizării riscului de lichiditate și asigurării viabilității instituției bancare, Banca Națională a Moldovei impune limite ce țin de lichiditatea care sunt stringent respectate:

principiul I – lichiditatea pe termen lung, care trebuie să fie una subunitară;

principiul II – lichiditatea curent, care trebuie să fie mai mare decît 20%.

Prețul resurselor plasate sunt veniturile care se generează din urma creditelor acordate. Aceasta are un rol major în activitatea băncii, atît ca imagine a acesteia cît și ca ulterioara activitate, deoarece o politică de preț la credite bine determinată poate garanta băncii clienți fideli și în același timp și acționari. De fapt prețul sau rata dobînzii se stabilește în mod individual de către fiecare instituție bancară în dependență de cerințele și alte aspecte interne ale instituției. Această politică trebuie să fie una bine dirijată și să aibă parte de o atenție sporită din partea consiliului băncii și organului executiv, deoarece în sine aceasta poartă riscul ratei dobînzii care trebuie să fie bine gestionat și să fie identificat.

Riscul ratei dobînzii are o influență directă asupra portofoliului de credite. Rata dobînzii determină prețul pe care debitorul trebuie să plătească în urma solicitării unui credit și de altfel trebuie să fie luat în calcul la capacitatea de plată a debitorului. Este recomandabil ca, spre exemplu, pentru un agent economic rata dobînzii să fie una mai mică decît rentabilitatea în urma activității economice, pentru ca acesta să-și poată onora și alte obligații față de alți terți. Pentru stabilirea nivelului riscului ratei dobînzii este necesar ca să se ia în considerație nivelul veniturilor, mărimea capitalului, domeniul de activitate, volumul lichidităților.

În mod expres se pune necesitatea de a se identifica resursele care sunt necesare pentru acoperirea pierderilor în caz de survenire a riscului dobînzii precum și crearea unui sistem care ar putea monitoriza nivelul riscului, pentru ca acesta să fie în limita admisibilă.

Gestiunea capitalului este un alt aspect ce țin nemijlocit de viabilitatea băncii și de calitatea portofoliului de credite. Mărimea capitalului este direct proporțională cu mărimea riscului asumat și specificul activității.

Pentru a evita riscul de capital, instituția bancară este nevoită să mențină mereu un grad de solvabilitate adecvat. Din aceste considerente Banca Națională a Moldovei impune anumite reglementări ce țin de mărimea capitalului și gestiunea acestuia, pe care băncile sunt nevoite să le respecte:

capitalul minim necesar trebuie să fie în mărime de 200 milioane lei;

banca este nevoită să dețină și să mențină capitalul de gradul I în mărimea nu mai mică decît cuantumul capitalului minim necesar;

banca trebuie să înregistreze și să mențină coeficientul suficienței capitalului ponderat la risc la un nivel de cel puțin 16%.

Deci pentru o gestiune eficientă a portofoliului de credite este necesar ca banca să țină cont de următoarele norme:

asigurarea unui nivel minim de capital;

monitorizarea gajului, garantat de către debitor;

calcularea ratei de acoperire a riscurilor;

evaluarea dobînzilor băncii.

Este cert faptul că politica de gestionare a riscurilor în instituția bancară necesită identificare ași analiza riscurilor, pentru a se stabili limitele normative de suportare a acestor riscuri și pentru a monitoriza aceste riscuri într-un mod cît mai prudent, prin intermediul unui management capabil.

Putem menționa faptul că gestiunea riscului este un aspect important în gestiunea portofoliului de credit și acesta reprezintă un componenta de bază care sunt parte a strategiilor bancare. Acestea poziționează instituția bancară, în mod cert, într-o altă poziție ierarhică în sistemul bancar. Utilizarea unor strategii eficiente cu scopul de a minimiza și/sau evita riscurile este una vitală pentru bancă, din considerentul că costul gestionării ineficace a riscurilor este mult mai mare față de alte sectoare.

3.2 Metode matematic-statistice aplicate la analiza și previzionarea riscurilor aferente portofoliului de credite

Orice strategie nu ar adopta instituția bancar, aceasta este expusă la un oarecare factor de risc, dat fiind faptul că suntem într-un mediu dinamic și un viitor incert. Aceasta creează o dificultate pentru banca ca aceasta să adopte o decizie bine definită. Pentru a gestiona corect portofoliul de risc nu este suficient doar de a ști tipul de risc care persistă ci și se impune necesitatea de a calcula mărimea acestuia, adică de a evalua consecințele care ar putea apărea în urma materializării riscurilor.

În managementul riscurilor există cîteva principii care stau la baza evaluării riscurilor și acesta sunt expuse în felul următor:

mărimea pierderilor care se cauzează de diferite tipuri de risc trebuie evaluate independent. Adică în caz că un anumit tip de risc, spre exemplu riscul de capital a cauzat careva pierderi acesta nu va influența pierderile cauzate de riscul de credit.

Pierderea maximă cauzată de un risc nu trebuie să depășească posibilitatea financiară a unei instituții.

Apariția unui risc nu în mod cert duce la pierderi financiare negative.

Pentru a evalua corect mărimea riscului care ar putea apărea în urma desfășurării activității de creditare, este necesar de analizat principalele tipuri de pierderi care pot genera riscurile legate de activitatea băncii.

Astfel, putem clasifica pierderile în următoarele tipuri:

Pierderi financiare – aceasta este una și din cele mai importante, dat fiind faptul că generează o criză de lichidități, iar aceasta influențînd nivelul de activitate al băncii.

Pierderi materiale – reprezintă cheltuieli suplimentare sau pierderi directe ale fondurilor instituției care nu au fost prevăzute în planurile de dezvoltare a băncii, așa ca: utilaj, încăperi etc.

Pierderi de timp – reprezintă un tip de pierdere care sunt condiționate de utilizarea nerațională a timpului. Aceasta poate duce la desfășurarea mai lentă a unor procese sau apariția unor întîrzieri.

Pierderi de reputație – aceasta apare sub forma de pierdere a consumatorilor în urma nemulțumirilor apărute după ce acesta a interacționat cu instituția bancară.

Pierderi moral – psihologice – apar în cazul creării în cadrul firmei a unui climat nefavorabil de lucru pentru angajați.

Una din componentele ce țin de depistarea riscului și gestionarea acestuia este analiza cantitativă. O evaluare cantitativă a riscului oferă o imagine clară asupra direcțiilor principale de care banca trebuie să țină cont. Evaluarea cantitativă are ca rol determinarea probabilității matematice de apariție a riscurilor ce țin de activitatea băncii, mărimea pierderilor în caz de survenire a acestora, și gradul de influență a măsurilor de contracarare a acestor riscuri.

În practica de specialitate se întîlnesc următoarele metode de evaluare a riscurilor:

Metoda statistică;

Metoda oportunității cheltuielilor;

Metoda de evaluare expert;

Metoda valorii așteptate;

Metoda impactului încrucișat.

Metoda statistică de evaluare a riscului este utilizată atunci cînd banca dispune de o cantitate suficientă de informație, bazate pe o perioadă de activitate anterioară. Gradul de risc asumat în această metodă este exprimat prin mărimea abaterilor medii de la mărimile așteptate. Conforma teoriei lui Poisson a repartizării probabilităților, în urma unei analize globale a unor evenimente, se evidențiază o repetare a lor cu o anumită frecvență. Această metodă este una binevenită atunci cînd se înregistrează valori în aceleași condiții de mediu. Metoda dată este bazată pe teoria probabilităților de repartizare a valorilor aleatorii. Calcularea probabilității de apariție a riscului și este nivelul acestuia.

Metoda oportunității cheltuielilor are ca rol evidențierea celor mai importante zone potențiale de risc ce țin de cheltuieli care sunt realizate de bancă pentru desfășurarea activităților. Această metodă evidențiază riscurile pe care le pot genera anumite cheltuieli nejustificate, și ca ulterior acestea să fie înlăturate.

Metoda de evaluare expert este o metodă subiectivă și constă în faptul că anumiți experți care se ocupă cu evaluarea riscului își expun viziunea asupra situației anterioară cît și a perspectivei de dezvoltare. Această metodă este folosită atunci cînd nu există o bază informațională în vederea analizei factorilor de risc. Esența acestei metode constă în faptul că în urma unei analize se oferă un anumit punctaj de apariție a riscului.

Ca modalitate de aplicare se evidențiază două modele a metodei expert de evaluare a riscului, și anume:

Metoda Elvețiană, care constă în:

Determinarea direcțiilor de analiză;

Acumularea de date și prelucrarea acestora;

Prognozarea gradului de risc;

Determinarea totală a gradului de risc.

Metoda BERI care presupune evaluare nivelului de risc la etapa macroeconomică și stabilirea factorilor care ulterior ar putea influența calitatea portofoliului de credite.

Metoda valorii așteptate este o metodă de cuantificare a riscurilor și presupune calcularea probabilității de apariție ale anumitor evenimente și efectele acestora.

Această metodă are la bază cîteva etape de parcurgere:

Stabilirea probabilității riscului;

Stabilirea impactului asupra activității;

Calculul valorii așteptate.

În vederea calculării apariției riscului se utilizează date statistice. Impactul în urma apariției riscului se cuantifică în urma analizei și calculelor efectuate asupra costurilor de diminuare sau eliminare a acestora. Valoarea așteptată se calculează prin următoarea formulă:

(3.1)

Unde,

– valoarea așteptată a evenimentului a;

– probabilitatea de apariție a evenimentului a;

– efectul apariției fenomenului a.

Metoda impactului încrucișat reprezintă o tehnică de analiză a riscului în baza determinării corelațiilor de factori ce duc la apariția acestui risc. Aceasta tehnică se utilizează atît ca o metodă de evaluare a stării curente cît și ca metodă de dezvoltare și testare a unor planuri alternative de prevenire a riscurilor. Metoda dată începe cu identificarea evenimentelor care pot apărea într-un interval de timp și care pot duce la producerea riscului. Această metodă vin în ajutor ca să determine cauzalitatea al evenimentelor care favorizează apariția unui fenomen de risc. Metoda este extrem de utilă pentru înțelegerea corelațiilor complexe care coexistă între factori.

3.3 Recomandări privind îmbunătățirea calității portofoliului de credite al băncii

O economie bine dezvoltată are la bază un sistem bancar care activează în vederea sporirii efectului economic, din aceste considerente un obiectiv important de dezvoltare a sistemului bancar rămîne a fi creșterea eficienței activității instituție bancare prin acumularea de resurse disponibile din economie și plasarea acestora în vederea suplinirii cererii de lichidități. Acest obiectiv necesită a fi atins prin crearea unei imagini de încredere care vine din partea societății cît și a altor personaje importante în economie. Dat fiind faptul că activitatea de creditare ocupă o pondere majoră în activitate băncii aceasta va fi analizată prin prisma stratagemelor aplicate de băncile din sistemul bancar al Republicii Moldova, pentru a elabora un complex de recomandări privind îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

Fiecare instituție bancară trebuie să pună un accent deosebit pe portofoliul de credite și procesul de gestiune a acestuia, aceasta avînd o tangență directă cu imaginea instituție și profitabilitatea acesteia. Prestarea serviciilor de creditare reprezintă componenta principală în construirea relațiilor între potențialii clienți și instrumentul important ce ține de operațiunile bancare. Astfel, pe lîngă relația de win-to-win ce se creează între client și bancă, apar și riscurile care sunt, la fel, tangențiale pentru ambele părți.

Asigurarea veniturilor instituției în situația actuală, este strict dependentă de gestiunea corectă a portofoliului de credite. Pentru aceasta se cere ca politica de creditare să fie una flexibilă condițiilor create la nivel macroeconomic cît și la nivel microeconomic, care ar avea ca impact stimularea volumului creditelor acordate și calității acestora. Dat fiind faptul că băncile sunt într-un mediu concurențial accentuat creat pe piața creditului din Republica Moldova, orice instituție bancară duce o luptă aprigă pentru a oferi produse cît mai competitive. În același timp avînd ca scop îmbunătățirea calității portofoliului de credite, unul din pașii importanți care trebuie realizat în vederea acestuia este adoptarea unui sistem de management al clientelei.

O instituție bancară are mereu o multitudine de obiective în vederea atingerii primilor poziții din top. Aceasta tinde să-și majoreze cota de piață, să mențină o imagine de instituție sigură, să atragă un volum mare de depozite, să acorde produse creditare ș.a. Pe lîngă faptul că banca mai încearcă să mențină și o calitate a portofoliului de credit la nivelul maxim. Din aceste considerente banca are ca rol și evaluarea permanentă a portofoliului de credite prin prisma indicatorilor cantitativi cît și calitativi. O evaluare de genul dat oferă băncii o viziune mai clară asupra tendințelor și sferelor de creditare. Volumul creditului și destinația acestuia sunt niște componente subiective și aceasta oferă băncii posibilitatea de diversificare a portofoliului de credite.

În urma analizei componentei calitative a portofoliului de credite banca poate analiza respectarea principiilor de creditare și anume cît de bine acestea au fost respectate, nivelul de riscuri pe care și-l asumă și capacitatea de a avea lichidități disponibile.

În practică există o multitudine de metode pentru a gestiona și a îmbunătăți portofoliul de credite al băncii, printre acestea se evidențiază:

Conceperea produselor – este momentul cînd banca, prin intermediul departamentului de marketing în colaborare cu alte departamente, elaborează produsele de creditare, aceasta stabilind în mod independent rata dobînzii, termenul de rambursare, destinația creditului. La această etapă este important de stabilit volumul de credite acordate sub condițiile produsului dat, pentru ca aceasta să nu creeze o înglobare a tuturor riscurilor.

Planificarea procesului de creditare – aceasta ține să fie una din partea cea mai importantă dat fiind faptul că necesită efort și timp pentru a crea un proces determinat și care să fie rezistent la perturbații care ar putea dezechilibra procesul de oferirea de credite din partea băncii clienților săi.

Planificarea și gestiunea riscului – aceasta este o componentă care trebuie să fie derulată permanent pentru a depista la momentul oportun riscurile și a le elimina sau cel puțin a le minimiza.

O metodă importantă în evitare riscului și menținerea calității portofoliului de credite la nivelul stabilit este metoda de diversificare a portofoliului. Această constă în distribuirea creditelor între diferite tipuri de debitori care se deosebesc prin capacitatea de plată, nișa de activitate, mărimea capitalului, forma juridică. Această metodă necesită o analiză statistică aprofundată și previziunii, un management bine pregătit și monitorizarea constantă a pieței. O diversificare incorectă ar putea duce la creșterea influenței riscurilor, ceea ce nu este dorit de către management. Diversificarea cunoaște trei tipuri aceasta fiind: sectorială, regională și de portofoliu.

Diversificarea sectorială reprezintă distribuirea creditelor între clienții care au activități economice în diferite ramuri ale economie, ca în comerț, industrie, energetică etc. Această diversificare permite băncii să se asigure în caz de apariție a unor tendințe negative într-un sector anumit. Monitorizarea constantă a acestor sectoare va oferi băncii o prioritate enormă în a-și selecta clienții și a plasa corect resursele financiare disponibile. Este apreciat ca fiind pozitiv aspectul de diversificare sectorială atunci cînd debitorii își au domeniile de activitate în sectoare cu faze opuse ale ciclului economic. Aceasta se va considera ca un atu deoarece oferă posibilitatea de a compensa pierderile cauzate din partea unui grup de debitori care înregistrează într-un moment oarecare rezultate mai puțin avantajoase cu clienții care înregistrează rezultate favorabile.

Diversificarea regională poate fi folosită mai mult de băncile care au o structură complexă amplasată pe un teritoriu mai vast. Această diversificare presupune ca resursele creditare să fie distribuite în regiuni diferite, între debitori careu au condiții economice care se diferențiază. Un aspect important ce țin de acest tip de diversificare este faptul că banca urmărește inhibarea pierderilor ce sunt cauzate de condițiile de climă, expuneri politice și șocuri economice ce sunt suportate de către debitor.

Diversificarea portofoliului are ca rol dispersarea creditelor după criterii precum tipul debitorului, forma juridică, tipul de activitate. Această este una din cele mai simple diversificări dat fiind faptul că banca își poate momentan să-și modifice parametrii și volumul creditelor în dependență de criteriile expuse sus. Diversificarea portofoliului are ca scop să diminueze din riscurile prezente și să crească rentabilitatea portofoliului. Un aspect major în acordarea de credite este tipul solicitantului de credit și anume cifra lui de afacere. Banca evită să acorde credite întreprinderilor mici, acestea fiind ca riscante însă cu o profitabilitate mai mare, iar în cazul întreprinderilor mari este sigură ca acest credit va fi unul cu risc redus însă mai puțin profitabil.

O altă metodă care ar putea oferi o îmbunătățire a portofoliului de credite este operațiunea inversă diversificării, aceasta este concentrarea. Aceasta presupune ca banca să se axeze pe acordarea de credite după cîteva criterii mai înguste. Aceasta, sigur, că oferă careva avantaje însă în linii mari ar putea să expună mai mult banca la anumite riscuri, dat fiind faptul că tendința de diversificare este tot mai des întîlnită. Concentrarea excesivă are ca urmări creșterea riscului de credit, care ulterior se va răsfrînge asupra băncii. Însă în dependență de anumiți factori economic, strategia pe care o abordează managementul, oportunitățile existente aceasta își stabilește strategia de concentrare pe care o recunoaște ca fiind cea mai viabilă. Cu atît mai mult banca poate opta pentru o strategie mixtă dintre diversificare și concentrare care într-un mod evident îi va oferi avantaje competiționale și va elimina di riscuri substanțial. Un exemplu relevant de concentrare excesivă este cazul băncii americane Lehman Brothers care a dat faliment la 15 septembrie 2008, fiind considerată a fi a patra bancă de investiții din lume. La instituțiile bancare își face apariția riscul de concentrare care este caracterizat prin faptul că banca ar putea suporta pierderi, ce ar afecta negativ situația financiară. Nivelul de concentrare a riscului creează o independență operațională a băncii.

O administrare care implică responsabilitate și o analiză efectivă a riscurilor va crea un mecanism care la rîndul lui va avea ca rol să limiteze riscurile ce țin nemijlocit de portofoliul de credite. Limitarea volumului de credite acordate permite să limiteze proporțional și riscul asumat. Aceste limite de credit pot fi stabilite atît în valori absolute per întreg portofoliu, cît și per criterii. Apariția limitelor de credite la bănci se percep diferit din considerentul că există și diferență de mărimea portofoliului de credite, valoare, poziționarea pe piață a băncii și alți factori.

Diminuarea riscurilor ce țin de portofoliul de credit este în corelare cu politicile de creditare care stipulează expres că creditele neperformante să fie menținute în limitele admisibile de legislație.

Întru îmbunătățirea calității portofoliului de credit pe plan internațional, în mod special în Uniunea Europeană se aplică următoarele metode:

aprobarea eliberării creditului este luată în dependență nivelul de risc care este perceput în analiza clientului. Deci, decizia de acordare a creditului cu un oarecare nivel de risc este luată de către managementul băncii, iar creditele generale sunt analizate de către ofițerul de credit și tot de acesta eliberează creditul;

dacă creditele neperformante trec limita admisibilă, banca ia decizia de stopare de acordare a creditelor, finanțarea făcîndu-se doar în mod special pentru clienții care au o istorie creditară ideală;

sunt create anumite tipuri de clienți care le sunt favorizate serviciile prestate de către bancă. Acești clienți mai sunt numiți și preferențiali, dat fiind faptul că aceștia au înregistrat performanțe bune în rambursarea creditului;

gajul care se prezintă băncilor trebuie să aibă relativ un grad de lichiditate mare, pentru ca banca să poată în orice moment să-și acopere pierderile suportate din creditul care a fost clasat ca fiind neperformant;

băncile în urma acordării creditului, percep un comision în vederea creării unui fond pentru acceptarea riscului și diminuarea acestuia în caz de apariție.

O formare corectă a provizioanelor care sunt destinate pentru acoperirea pierderilor din urma creditelor ce devin neperformante este un alt aspect important în menținerea calității portofoliului de credite la un nivel ce ar permite activitate eficace a instituției bancare. Mărimea acestor provizioane trebuie să corespundă proporțional cu riscul asumat pentru a reda clar imaginea reală a portofoliului de credite al băncii.

Avînd ca bază experiența internațională și tendințe de aliniere la standardele internaționale, Banca Națională a Moldovei, are ca scop să implementeze în sistemul autohton noi instrumente de gestiune centralizată, care să asigure o activitate prudențială eliminînd riscurile majore. Întru aceasta Banca Națională a decis să formeze o structură specială la nivel central care este numită centrala riscurilor prin Hotărîrea Consiliului de Administrație a BNM.

Este cert faptul că activitatea de creditare deține ponderea cea mai mare în activitatea băncilor, și din aceste considerente reiese că și riscul de credit la care este supusă o bancă comercială este unul care nu trebuie neglijat. Aceasta este și promotorul creării centralei riscurilor de către Banca Națională. Aceasta va permite să dispună de informații calitative și rapide în care se va determina nivelul general de risc pentru fiecare bancă. În cadrul acestei centrale este stocată informația necesară care va da posibilitatea să se evalueze și să se monitorizeze riscurile la nivel de sistem și pe grupe de bănci. Aceasta va permite într-o măsură oarecare să se optimizeze procesul de creditare și consolidarea reglementărilor de prudență. Un alt aspect important este că băncile să nu fie supuse unei presiuni permanente din partea băncii centrale și ar elimina volumul de informație necesar pentru stocare, prelucrare și transmitere. Pentru ca riscurile să fie diminuate, banca centrală trebuie să aibă la dispoziție permanent informația veridică și autentică ce țin de riscul de credit, pentru ca ulterior aceasta să ia decizii corecte și prompte pentru a înlătura influențele negative asupra portofoliului de credite.

Din practica internațională s-a dovedit că registrul riscului de credit are o eficiență ridicată. Această experiență poate fi confirmată de țări precum Franța, Portugalia, Germania, Spania etc. Acest gen de registre sun în mod normal gestionate de către băncile centrale.

Registrul dat va avea rolul de a stoca informația de la băncile referitor la fiecare debitor al băncii și a criteriilor acestuia precum valoare creditului și a gajului, ratingul de bonitate, statutul de rambursare.

Valoare creditelor care are o sumă mai mare de cît un prag stabilit trebuie raportate la anumite intervale de timp. Registrele riscului de credit sunt stabilite în dependență de obiectivele băncii centrale care urmează scopul de a crea o stabilitate în sistemul bancar autohton. Din experiența internațională se evidențiază că creditele mari sunt cele mai des raportate, însă pot fi cazuri de raportare a creditelor de o valoare mai mică.

Doar funcționarii băncilor centrale și a unităților de raportare a instituțiilor bancare, pot avea acces la registrul riscului de credit, aceasta efectîndu-se în vederea asigurării confidențialității și protecției împortiva scurgerii de informație. Un aspect important este faptul că aceste informații sunt păstrate pe o perioadă între un an și pînă la 10 ani.

Una din deficiențele majore în evaluare riscului de credit în baza rapoartelor financiare prezentate de către debitor este veridicitatea acestor rapoarte. În acest context , este necesar de evidențiat faptul că în vederea îmbunătățirii calității portofoliului de credite este necesar ca informația furnizată de către client să fie una verificabilă și autentică. Deseori, din practica bancară s-a dovedit că datele ce sunt prezentate de către client sunt distorsionate, acestea explicîndu-se prin faptul că clientul dorește să solicite o sumă mai mare decît capacitatea sa de plată, în așa mod creîndu-și personal o situație ce ar putea duce la o situația financiară nefavorabilă. O confirmare a datelor expuse în raportul financiar ar putea servi o constatare în urma vizitei efectuate de ofițerul de credite la întreprindere, însă aceasta din punct de vedere legal nu este o acțiune licită dacă clientul nu oferă acordul.

O soluție în vederea eliminării fraudării datelor de către debitori ar putea fi crearea unui mecanism la nivel central care ar permite interacțiunea autorităților fiscale cu instituțiile bancare pentru a crea un mediu informațional în vederea verificării datelor prezentate de către debitor. Soluția dată ar duce la diminuarea unor riscuri ce țin de portofoliul de credite și ulterior ar majora profitabilitatea bancară.

Nu în ultimul rînd, îmbunătățirea portofoliului de credite al băncii va fi asigurată cu ajutorul factorului uman și anume prin angajarea în cadrul instituției bancare a personalului de o calitatea majoră. În așa mod instituția bancară va diminua din procesul de creditare greșelile umane. Astfel, aceasta trebuie să asigură dezvoltarea continuă a personalului, oferindu-le cele mai noi practici și instrumente de analiză a clientelei și a riscurilor ce țin de acesta. În așa mod se poate îmbunătăți calitatea portofoliului de credite printr-o sinergie eficientă a debitorilor băncii la diferite etape a procesului de creditare.

În felul dat, în mod cert, după aplicarea acestor metode se poate contribui la îmbunătățirea calității portofoliului de credite printr-o gestiune stabilă care va duce la perfectarea procesului de creditare. Dat fiind faptul că riscurile ce țin de procesul de creditare sunt într-un mod oarecare puțin gestionabile, pentru ca instituția bancară să-și mențină profitabilitatea și eficiența resurselor plasate , să-și mențină poziția de piață, și să aibă încredere din partea clienților, aceasta trebuie să adopte noi strategii de gestiune la nivel de bancă, metode flexibile și eficiente de gestiune a portofoliului de credite care sunt adaptabile situațiilor macroeconomice cît și altor părți interesate în gestiunea băncii.

După cum se menționează în literatura de specialitate, creditul bancar este una di sursele principale de venituri ale instituțiilor bancare, însă în același timp și un generator evident de riscuri, din aceste considerente se explică faptul că o atenție sporită asupra îmbunătățirii gestiunii portofoliului de credite asigură viabilitatea instituției. Totuși, acest aspect rămîne a fi primordial a în cadrul strategiei de dezvoltare și extindere a băncilor, dat fiind faptul că pe lîngă asigurarea creșterii economice naționale în ansamblu cît și necesităților clienților în particular.

CONCLUZIE

Cercetînd această temă conchidem că în condițiile actuale aceasta are o importanță deosebită. Deoarece activitatea de creditare s-a dovedit a fi una din principalele operațiuni în urma căreia instituțiile bancare înregistrează profituri majore. Este evident faptul că portofoliul de credite care este format în cadrul băncilor, are nevoie de o atenție sporită pentru ca acesta să fie gestionat cu prudență în limitele normativ legale.

Dat fiind faptul că sectorul bancar reprezintă în Republica Moldova una din cele mai importante părți ai pieței financiare aceasta necesită o abordare prudentă și promptă în caz de depistare a unor deficiențe.

Dacă e să luăm în vizor procesul de creditare, se evidențiază de la bun început că necesitatea implicării băncii centrale în acest proces este una stringentă dat fiind faptul că aceasta privește întreg sistemul bancar și prosperarea economiei naționale. Acest proces este specific, în mod special, economiilor centralizate care sunt aflate în perioada de tranziție, către o economie de piață, bine determinată. Astfel în cazul Republicii Moldova, Banca Națională a Moldovei este unul din elemente principale în atingerea obiectivelor de dezvoltare economică, prin pîrghiile care-i sunt puse la îndemînă.

Sistemul bancar este considerat ca element de bază a economiei. Iar un sistem bancar trebuie să aibă ca pilon o activitate bancară axată pe un proces de creditare prudent. Aceasta ulterior avînd rolul de a crea o imagine credibilă atît pentru deponenți cît și pentru debitori, ca ulterior în urma intermedierii banca să-și aibă de cîștigat dividendele cuvenite.

Gestiunea portofoliului de credite ale băncii este manifestată prin activitățile de bază care sunt stabilite de politica de credite. Aceste gestiuni se evidențiază prin implementarea operațiunilor de creditare, monitorizare, reglementare, coordonare, în scopul atingerii obiectivelor și indicatorilor ce sunt stabilite de către managementul băncii. În condițiile actuale gestiunea portofoliului trebuie să aibă la bază o proiectare bine determinată a politicii de credit, care se implementează prin regulamente interne care sunt aprobate și revizuite periodic de top managementul instituției bancare. Regulamentele date trebuie să fie etapa începătoare a procesului de creditare și de control al portofoliului de credite, deoarece de calitatea acestor procese, în mod cert, se iscă o dependență directă a viabilității și prosperitatea instituției bancare, poziția ocupată de aceasta pe piață și profitabilitatea. Documentele interne ce țin de activitatea de creditare trebuie în mod expres să evidențieze scopurile și obiective în urma plasării resurselor disponibile, întru asigurarea calității activelor și profitabilității.

În cadrul sistemului bancar din Republica Moldova, în situația actuală, pentru o gestiune eficace a portofoliului de credite, se practică următoarele metode de gestiune a resurselor creditare precum:

metoda fondului general;

strategia de alocare a resurselor;

metoda divizării surselor de fonduri;

metoda științifică de gestiune a activelor.

Cu ajutorul acestora, în vederea gestionării corecte a resurselor creditare, se generează echilibrul dintre volumul resurselor creditare disponibile pentru a fi contractate prin corelarea cu resursele atrase, precum și se evidențiază principalele itinerare de investire a acestor resurse luînd în considerație principiul eficienței bancare.

Prin gestiunea portofoliului de credite banca își urmărește scopul final de a obține profit din activitatea desfășurată și de a menține o funcționare viabilă a tuturor proceselor interne existente, evitînd apariția unor factori negativi.

În același timp gestiunea portofoliului de credite reprezintă o organizare a creditului bancar în vederea diminuării riscurilor ce țin de acesta, care de fapt și este principalul factor negativ ce își lasă amprenta sub formă de credite neperformante. În acest sens sunt elaborate aplicații și indicatori în vederea previzionării și calculării calității portofoliului de credite a băncii. Cu ajutorul acestora, personalul bancar are ca rol să pună sub evidență evoluția calitativă și cantitativă a portofoliului de credite prin determinare și analiza principalilor factori care au o influență în ambele sensuri. Prin găsirea celor mai importante deficiențe ale procesului de creditare, managementul băncii sunt nevoiți să intervină și să aducă modificări în regulamentele interne, ca ulterior să fie urmărită perfectarea calități portofoliului de credite în diverse condiții.

În vederea formării unui portofoliu de credite calitativ în condițiile actuale, în cadrul B.C. „Mobiasbanca” S.A. se urmărește o perfecționare permanentă a politicii de creditare, aceasta fiind mereu flexibilă la situațiile economice autohtone. Banca mai urmărește și rentabilitatea resurselor plasate, aceasta alegînd mereu segmentele de piață ce le asigură o activitate prudentă. Pe parcursul perioade analizate, banca mai tinde spre o majorarea a activelor care sunt generatoare de dobîndă, care în urma unei gestiune corecte și eficiente, aceasta înregistrează un profit substanțial.

La moment putem afirma faptul că, sistemul bancar autohton nu are o stare atît de perfectă în comparație cu sistemul bancar pe plan internațional, și de fapt aceasta are nevoie de o preluare a metodologie de creditare de la cele mai dezvoltate sisteme bancare pe plan mondial. Astfel este bine venit un șir de recomandări care ar îmbunătăți evident gestiunea portofoliului de credite al băncilor din sistemul bancar din Republica Moldova. Aici putem menționa:

implementarea și adoptarea unui sistem ce ar permite monitorizarea clientelei – un sistem de management al clientelei ar permite ca ofițerilor de credit să ia cunoștințe cu aspectele generale a clientului în vederea unei analize prompte și evaluării riscului de credit. Acest sistem ar permite evaluare aspectelor psihologice, financiare, intelectuale ale potențialului debitor încă de la etapa interviului;

crearea unei instituții ce are avea ca rol monitorizarea gajului ce a fost predat sub formă de asigurare instituție bancare. Aceasta va permite băncilor să-și reducă din cheltuieli și să-și elimine din procese de monitorizare existente.

crearea unui mecanism la nivel național între autoritățile fiscale și instituțiile bancare în vederea creării unui sistem de schimb informațional cu scopul de a evalua corect indicatorii financiari și performanța debitorului;

aplicarea unei tendințe de creditare a celor mai importante sectoare în economia națională care ar duce la o creștere economică în ansamblu, în așa mod contribuind la dezvoltarea produselor autohtone.

pregătirea constantă a personalului din cadrul secției de creditare, pentru a crea un mediu sigur în care se va activa conform regulamentelor interne.

Cu ajutorul acestor metode, gestiunea portofoliului de credite, ar putea fi îmbunătățită , dat fiind situația actuală, aceasta ar avea un efect pozitiv asupra calității portofoliului de credite, asupra întreg sistemului bancar cît și asupra situației macroeconomice a Republicii Moldova. Dat fiind faptul că o economie de piață este una strict dependentă de credit, importanța acestuia trebuie să fie tratată la cea mai justă valoare pentru a spori calitatea portofoliului de credite ca ulterior aceasta să aibă un efect pozitiv asupra dezvoltării nivelului economiei autohtone.

O atenție deosebită trebuie acordată riscului de credit. Acesta fiind fenomenul care își lasă amprenta asupra activității de creditare pe întreg sistemul bancar autohton și pe fiecare bancă în parte, indiferent care ar fi strategia de gestiune a acesteia, dimensiunea și alte aspect. Riscul de credite poate genera efecte negative ce pot să perturbeze activitatea băncii. Înregistrîndu-se pierderi din urma riscului de credit banca ar putea fi clasată ca falimentară, ca urmare ar putea suferi părțile ce au tangență cu această instituție. Caracterul ce ține de riscul de credit și complexitatea elaborării politicii de creditare este amplificată de influența factorilor care au rol de a genera riscul dat și de a influența procesul de creditare a băncii.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 1995, nr. 56-57/624, p.6-7;

Regulamentul 1/09 privind tranzacțiile cu persoane afiliate băncii, aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr.31 din 10.11.1995. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.67 din 30.11.1995.

Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari", aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr.37 din 01.12.1995 În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.70/31 din 14.12.1995 (cu modificările și completările ulterioare);

Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare nr.550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.1/2 din 01.01.1996;

Regulamentul cu privire la creditele expirate, Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.130 din 15.05.1998. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.87-89 din 24.09.1998;

Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 1999, nr.109-111/192 (cu modificările și completările ulterioare);

Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 392 din 21.12.2000. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu modificările si completările ulterioare);

Legea cu privire la gaj: nr. 449-XV din 30.07.2001. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 2001, nr. 120.

Regulamentului cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 224 din 30.08.2007. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 2007, nr. 149-152/560);

Regulamentul cu privire la sistemele de control intern în bănci, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.96 din 30.04.2010. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.98-99/368 din 15.06.2010;

Regulamentul privind filialele, reprezentantele și oficiile secundare ale băncilor, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.84 din 28 aprilie 2011. In: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.110-112 din 08.07.2011, art. 874).

Lucrări științifice:

COCIUG, Victoria. CINIC, Liliana. Gestiunea Riscurilor Bancare. Chișinău: Editura ASEM, 2008, 214 p.

KIRIȚESCU, C. DOBRESCU, E. Moneda: mică enciclopedie. București: Editura Enciclopedică, 1998, 99 p.

GRIGORIȚĂ, Cornelia. Activitate Bancară. Ed. a II-a, rev. și comp. Chișinău: Editura Cartier, 2005, 196 p.

COBZARI, L. DICOVA, I. Management bancar. Chișinău: Editura ASEM, 1998, 139 p.

COCIUG, V. MISTREAN, L. Operațiuni bancare: concepte, scheme, aplicații. Chișinău: Editura ASEM, 2006, 167 p.

BOTNARI , N. Creditarea bancară și creșterea economică. In: Analele ASEM, Vol. II. Chișinău: Editura ASEM, 2007, 147 p.

ENICOV, I. Teoria și practica riscului în banca comercială. Autoreferatul tezei de doctor în economie. Chișinău, 2007, 42 p.

GRIGORIȚĂ, C. Managementul sistemului de credit al Republicii Moldova în perioada de tranziție. Teza de doctor în științe economice. Chișinău: Editura ULIM, 2004, 34 p.

ЭДГAP, Mopcман. Упpавлeниe кpeдитным пopтфeлeм. Mocква: Aльпина Бизнec Бyкc, 2004, 206 c.

ЭДГAP, Mopcман. Кpeдитный дeпаpтмeнт банка. Mocква: Aльпина Бизнec Бyкc, 2004, 256 c.

КOBAЛEBA, Aлла Mиxайлoвна. Финанcы и кpeдиты. Mocква: Финанcы и cтатиcтика, 2006, 510 c.

Anexa 1

Tabelul 1.1

Valorile indicatorilor de calitate a portofoliului de credite a B.C. „Mobiasbanca” S.A.