Analiza Pietei de Furnizare

Cap 1. Analiza pietei de furnizare; identificarea, evaluarea si selectia furnizorilor

Identificarea ofertelor de produse, a furnizorilor si zonarea pe grupe de importanta

Analiza pietei de furnizare reprezinta o etapa importanta in elaborarea strategiei in aprovizionarea materiala. Aceasta este urmata de identificarea si evaluarea necesitatilor materiale ale intreprinderii si urmata de identificarea ofertelor de produse (material, echipament tehnic etc.) a surselor potentiale de furnizare, a furnizorilor potentiali.

Astfel, intr-o prima etapa raportata la piata se recurge la o clasificare a resurselor necesare intreprinderii care urmeaza a fi aprovizionate. Necesitatea clasificarii este determinate in principal de impactul pe care il au resursele materiale pentru activitatea generala a intreprinderii cu deosebire pentru cea de baza. Asa cum s-a mentionat la “Gestiunea diferentiata a stocurilor”, un numar semnificativ de mic de resurse material au impact mare asupra activitatii economice a intreprinderii, iar un numar relativ mare de resurse necesare intreprinderii prezinta impact mai redus asupra activitatii economice a acesteia, motiv pentru care abordarea dupa acelasi regim exigent a tuturor resurselor este costisitoare, actiunea devenind neeficienta.

Clasificarea resurselor material se poate face in functie de mai multe criterii, unde o importanta mai mare o prezinta urmatoarele:

Importanta pentru activitatea economica a consumatorului;

Importanta cantitativa;

Importanta pietei de pe care se asigura;

Importanta strategica pentru activitatea consumatorului etc.

Clasificarea dupa importanta economica sau cantitativa se poate efectua dupa principiul pus in evidenta de Pareto, conform caruia 20% din numarul de resurse detine o pondere de 80% in cheltuielile cu materiile prime din costul de productie al intreprinderii consumatoare sau dupa principiul ABC. Dupa importanta pietei de pe care se asigura, resursele material se pot imparti in: critice si necritice- asa cum sunt cele standardizate, de uz general sau care se asigura de pe o piata concurentiala cu mare potential. Daca se are in vedere importanta strategica, resursele materiale se pot grupa in: vitale, de importanta foarte mare, medie, mica si neimportante.

A doua faza face referire la analiza pietei furnizorilor, in acest sens se fac precizari cu privire la caracteristicile pietei de furnizare, respective a furnizorilor pentru care vom prezenta unele elemente specifice.

O prima actiunea are in vedere investigarea, prospectarea pietei de furnizare pentru a constata in ce masura resursele material necesare intreprinderii sunt oferite pentru vanzare si care sunt potentialii furnizori; in acest scop se consulta cataloage comerciale, prospecte, pliante, oferte de vanzare primite pe diferite canale de la ofertanti sau existente la Bursele de marfuri, se emit cereri de oferta etc.

Analiza se realizeaza diferentiat pe segmente de furnizori, in functie de elementele care il diferentiaza. Ca urmare, se face o selectie a acestora dupa anumite functii: importanta furnizorilor pe piata; ponderea acestora in furnizarea resurselor material necesare consumatorului; concordanta dintre interesele furnizorului cu cele ale consumatorului pe o anumita perioada.

Indifferent de modalitatea de segmentare, furnizorii potentiali se pot caracteriza si aprecia prin:

Resursele oferite pe piata;

Calitatea managementului;

Calitatea de producator;

Conditiile de livrare si facilitatile oferite la furnizarea de produse (de calitate, de pret, de garantie, de decontari financiare etc.).

Aprecierea urmeaza a se face dupa un studio anterior al pietei de resurse material in raport cu natura si structura celor identificate ca necesare pentru consumatori; aceasta pentru a selecta intr-o prima faza, resursele care raspund in cea mai mare masura intereselor consumatorilor. Prin aceasta actiune necesara se asigura o prima selectie a potentialilor furnozori, limitandu-se segmental celor care vor intra in atentie pentru analiza primara. Prin eliminarea furnizorilor neviabili se simplifica actiunile urmatoare care conduc la finalizarea strategiei in aprovizionarea materiala si implicit la concretizarea viitoarelor relatii de colaborare pe linie de vanzare-cumparare.

Caracterizarea furnizorilor ca producatori

Caracterizarea si aprecierea furnizorului ca producator de resurse se realizeaza prin:

Capacitatea tehnica de conceptie-proiectare si de productie;

Curba de experienta;

Pozitia pe piata a furnizorului-producator.

Primul element reprezentand capacitatea tehnica de conceptie-proiectare si de productie se apreciaza prin:

Gradul de modernitate a dotarii tehnice, a tehnologiilor de fabricatie utilizate;

Gradul de innoire a structurii de fabricatie, a evolutiei ponderii produselor noi, a celor imbunatatite calitativ in total structura de fabricatie prezentata ca oferta.

Asemenea elemente se pot realiza prin vizitarea intreprinderii, dialoguri cu reprezentantii tehnici de specialitate ai furnizorului, emiterea unor comenzi pentru testare, analiza evolutiei volumului de investitii pentru noi dotari, modernizari, studierea ofertelor de vanzare, a cataloagelor comerciale, prospectelor si pliantelor elaborate de producatori pentru produsele din profilul propriu de fabricatie etc.

Al doilea element, cuba de experienta a furnizorului-producator evidentiaza faptul ca pretul scade cu o marime fixa cand productia se dubleaza.

Fig. 1.2.

Datele pentru exprimarea grafica a curbei de experienta se stabilesc cu ajutorul relatiei:

Unde:

= pretul (costul) pentru productia ;

= pretul (costul) primei unitati de produs obtinut;

= coefficient de scadere a pretului pe masura cresterii productiei fabricate.

Evolutia curbei de experienta prezinta interes pentru aprovizionarea consumatorului care poate astfel sesiza corelatia dintre reducerea pretului resursei si cea a costului de obtinere a acesteia la producator-furnizor. Astfel, se pot identifica trei situatii:

Ecartul dintre cost si pret ramane constant;

Ecartul dintre pret si cost prezinta tendinta de crestere;

Ecartul dintre pret si cost prezinta tendinta de scadere.

Ultimul element, pozitia pe piata a furnizorului este dependent de curba de experienta ca producator; o buna experienta semnifica, de regula, o productie mare si implicit o participare mare pe piata. Pozitia pe piata a furnizorilor poate si analizata in functie de segmental de piata detinut si avantajul concurential al furnizorului.

In concluzie, interpretarea furnizorilor ca producatori trebuie sa aibe in vedere atat curba de experienta, pozitia pe piata, cat si dinamica participarii acestora la piata.

1.3 Caracterizarea furnizorilor prin serviciile ofertite consumatorilor si prin calitatea managementului specific

Un rol important in aprecierea furnizorilor revine facilitatilor pe care le acorda in comercializare, a serviciilor care insotesc produsul; in context, furnizorul poate acorda:

Servicii in politica de service dupa vanzare;

Servicii in politica de distributie;

Servicii la decontare (creditarea cumparatorului);

Servicii prin politica de pret s.a.

Serviciile au rolul de a stimula vanzarea produsului oferit de un furnizor in raport cu cei lalti furnizori, in conditiile in care resursele sunt asemanatoare calitativ si ca utilitate.

Politica de pret se defineste in contextul strategiei de dezvoltare adoptata de catre fiecare furnizor. Politicile in domeniul preturilor sunt in functie de concurenta, ca si de dorinta pentru obtinerea unui anumit profit pe termen scurt, mediu sau lung.

Nivelul de pret practicat poate fi dependent de factorii obiectivi, intre care cererea si oferta, nivelul de calitate al produsului, calitatea managementului, sistemul de interese, pozitia pe piata a furnizorului si stadiul de viata al produsului sunt esentiale. Astfel, cand cererea este mai mare de cat oferta nivelul pretului va fi mai ridicat; un management neeficient determina oferta la preturi mai scazute, pozitia dominanta pe piata furnizorului, experienta mai mare sau imaginea mai buna a acestuia conduce la practica unor preturi mai mici sau mai mari; produsului aflat in faza de declin i se asociaza un pret la vanzare mai redus.

Cunoasterea sistemului de pret folosit de catre furnizor creaza conditii pentru elaborarea unor actiuni specifice de contracarare pe piata a anumitor efecte nefavorabile pentru cumparator. Exista trei sisteme de pret practicate de catre furnizor:

Sistemul cu pret fix;

Sistemul cu pret renegociabil la fiecare comanda;

Sistemul cu pret indexat.

Sistemul cu pret fix semnifica pretul ce ramane nemodificat pe o anumita perioada de timp stabilita de partile contractante; dupa acest sistem modificarea pretului se poate realiza numai pe baza unei modificari anterioare si cu acordul partenerilor de contract. Acest sistem de pret se foloseste numai in conditii de stabilitate pentru perioade scurte de timp.

Sistemul de pret renegociabil la fiecare comanda se realizeaza in situatile in care conditiile de productie sunt foarte greu de anticipat sau exista riscul unor fluctuatii importante in evolutia acestuia pe piata de firnizare. Acest sistem de pret devine avantajos pentru consumator in conditii de crestere a ofertei dar poate deveni si negativ in situatia inversa, cea de scadere a ofertei.

Sistemul cu pret indexat este cunoscut ca fiind cel mai eficient atat pentru furnizor cat si pentru consumator acesta se foloseste in cadrul unor relatii contractuale stabile, de durata, devenite traditionale. Sistemul cu pret indexat consta in faptul ca pretul cerut la un moment dat va fi rezultatul unor calcule de fundamentare bazate pe un algorit asupra caruia s-a convenit anterior.

Analiza si caracterizarea furnozorului pe linia politicilor de pret trebuie sa aiba in vedere si eventualele reduceri de pret, precum si conditiile in care acestea se practica de catre furnizori. Acestea se pot prezenta sub forma: rabatul de pret pentru intreaga cantitate care poate fi rabat de pret pentru intreaga cantitate – consta in faptul ca, pentru cumpararea la o comanda a unei cantitati mai mari in raport cu limita minima stabilita de furnizor, aceasta va fi evaluata integral cu un pret de vanzare mai mic; si rabat progresiv – are in vedere acordarea unei reduceri de pret numai pentru cantitatea suplimentara cumparata peste nivelul minim stabilit; si a escomtului – semnifica reducerile de plata facute de catre furnizor pentru plati rapide sau anticipate.

Calitatea managementului unei firme poate semnifica o garantie suplimentara in viabilitatea afacerilor incheiate cu aceasta. Analiza calitatii managementului specific furnizorilor se poate realiza pe seama:

Capacitatii de a utiliza eficient resursele de care dispun;

Capacitatii de a intelege si de a rezolva eventualele probleme care pot sa apara in procesul de aprovizionare al clientilor;

Naturii si calitatii relatiilor promovate in raport cu clientii.

Primul element reprezentand capacitatea furnizorilor de a folosi eficient resursele de care dispun poate fi analizata prin:

Evolutia preturilor practicate in conditiile mentinerii sau chiar sporii calitatii produselor oferite pietei; daca aceasta evidentiaza o tendinta de scadere, situatia poate fi apreciata ca fiind determinata de reducerea costurilor de fabricatie, astfel oferta furnizorului devine avantajoasa pentru consumatori;

Nivelul productivitatii muncii care are tendinte de crestere va reprezenta un element suplimentar pentru apreciere favorabila privint folosirea fortei de munca;

Potentialul financiar permite furnizorului accesibilitate usoara la cumpararea resurselor naturale necesare de pe piata in amonte si in aval, extinderea investitilor pentru modernizare, respectarea termenelor scadente pentru returnarea creditelor si plata dobanzilor, nesolicitarea, de credite sau chiar acordarea de credite.

Al doilea element, capacitatea de a intelege si de a rezolva eventualele probleme care pot sa apara in procesul de aprovizionare a clientilor se analizeaza prin:

Livrarea cu anticipatie a unor cantitati la cererea clientilor;

Reprogramarea livrarilor urmatoare la termenele solicitate de clienti;

Inlesniri la achitarea contravaloare produselor livrate;

Incetarea livrari unor produse contractate fara penalizari;

Preocuparea sistematica a furnizorului de a propune pentru colaborare noi solutii mai eficiente pentru ambele parti;

Disponibilitatea furnizorului pentru dialog cand acesta se impune in functie de noi elemente care apar in activitatea de aprovizionare a clientilor sau pe piata de furnizare;

Promptitudinea si operativitatea manifestate pentru a veni in intampinare si a rezolva cerintele clientilor, unele imprevizibile.

Ultimul element, natura si calitatea relatiilor promovate de furnizori in conlucrarea cu clientii se interpreteaza prin:

Conditiile si ambianta asigurate in derularea actiunilor de negociere;

Corectitudinea in indeplinirea obligatiilor asumate;

Respectarea pozitiei prezentate de clienti in sustinerea intereselor proprii;

Preocuparea pentru asigurarea unor relatii amiabile, de buna conlucrare cu partenerii

Seriozitate in abordarea problemelor care se dezvolta in realatiile cu clientii;

Manifestarea dorintei de simplificare a negocierilor, fara a crea probleme cand nu se dezvolta conditii in acest sens;

Dorinta de a conlucra eficient cu partenerii, pentru depasirea unor momente dificile care apar in realatiile cu acestia;

Evitarea impunerii unor conditii restrictive care se manifesta, in general, in pozitia de monopol sau monopson;

Preocuparea pentru a-si face cunoscute conditiile de livrare pentru a permite clientilor potentiali sa-si elaboreze din timp stategiile de aprovzionare;

Preocuparea pentru promovarea unor relatii personale amiabile, de respect s.a.

In consecinta, interpretarea corecta a acestor elemente permite realizarea unei imagini complexe, reale, clare asupra calitatii managementului specific furnizorilor.

1.4 Evaluarea si selectia furnizorilor

Un rol important in aprovizionarea materialelor si echipamentelor tehnice i se acorda deciziei de selectie a surselor de furnizare si a furnizorilor. Alegerea furnizorului a devenit o adevarata arta; actiunea are la baza studiul prealabil a datelor si informatiilor principale prin care se poate face caracterizarea fiecarui furnizor. In urma informatiilor si datelor colectate se asigura o apreciere comparativa care clasifica fiecare furnizor dupa un procentaj atribuit in functie de importanta criteriile de caracterizare stabilite. S-au elaborat mai multe sisteme de notare a furnizorului , fiind luata in considerare criteriile obiective si cele subiective. Aprecierea se face atat pentru furnizorii curenti, cat si a celor deja existenti.

Criteriile obiective de apreciere a furnizorilor curenti pot fi:

Modul de derulare a lucrarilor anterioare – acesta analizeaza daca s-au inregistrat abateri fata de termenele de livrare precizate in contractul comercial sau stabilite de comunacord cu furnizorul. Procentul de respectare a livrarilor programate se determina cu ajutorul relatiei:

,

Unde:

– numarul de livrari normale (care s-au desfasurat la termenele prevazute);

– numarul total de livrari programate.

Modul de respectare a conditiilor referitoare la cantitatea comandata, calitatea solicitata, sortimentatia prevazuta. In functie de aceste caracteristici se stabileste potentialul de livrare al furnizorului ce se calculeaza in functie de rezultatele operatiei de receptie in urma careia se verifica cantitatea , calitatea si sortimentatia lotului sosit, partea care nu corespunde si se respinge sau cea care lipseste. De asemenea, se determina si procentul de respingere a cantitatilor materiale necorespunzatoare calitativ in functie de care se apreciaza nivelul de serviciu asigurat de un furnizor, in perioada de pana la momentul analizei.

Evolutia in timp a preturilor de vanzare, un furnizor ale caror preturi au o evolutie neregulata, poate sa aiba realizari inconstante si din alte puncte de vedere.

Impreuna cu aceste elemente se mai analizeaza si altele. Astfel , un furnizor care ofera si asistenta tehnica asigura consumatorului un criteriu stimulator splimentar valoros. Dinamismul pe care il manifesta in raporturile cu clientii constituie o garantie in plus ca produselor sale sunt la nivelul zilei. Alte elemente de apreciere: cum procedeaza in cazul materialelor si produselor respinse?, ce servicii ofera?,informeaza clientii despre modernizarile pe care le are in vedere pentru a le concretiza sau produsele noi prevazute pentru fabricatie?

Evalarea elementelor subiective se realizeaza pe baza informatiilor livrate prin chestionarea adresata periodic de catre agentii de cumparare, factorilor de decizie sau alte persoane din intreprinderea furnizoare. Informatia are in vederecalitatea si nivelul asistentei tehnice, ca si a serviciilor pe care le asigura furnizorului. Furnizorul care se afla sub standarde acceptabile trebuie anuntati pentru luarea de masuri in consecinta; daca in perioada urmatoare nu se constata nici o imbunatatire furnizorii respectivi trebuie eliminati de pe lista partenerilor de afaceri.

In ceea ce priveste furnizorii existenti, evaluarea acestora este mai putin obictiva, actiunea fiind orientata pe capacitatea tehnica de proiectare si de productie, potentialul financiar, experienta in conducere (manageriala). Fiecare dintre aceste criterii poate fi evaluata prin informatii generale utile si plin intalniri cu clientii potentiali. Capacitatea tehnica de productie si de proiectare a viitorului furnizor poate fi apreciata prin discutii cu personalul tehnic si cel direct productiv, vizitarea intreprinderii, evaluarea ofertelor, folosirea comenzilor de testare.

Potentialul financiar are o importanta deosebita, deoarece lipsa resurselor financiare limiteaza posibilitatile furnizorului in : asigurarea bazei materiale necesare, desfasurarea activitatii propriisi respectarea termenelor de livrare; aceasta chiar daca este competent din punct de vedere tehnic. Se iau in considerare: rapoartele financiare ale furnizorilor potentiali, abilitatea de a plati debite pe termen lung si scurt, gradul de profitanilitate a activitatii lor si forma de proprietate.

Experienta manageriala se regaseste in calitatea deciziilorpe care le adopta in incheierea contractelor pe termen lung si de valoare. Capacitatea tehnica poate exista,dar experienta amanagariala si organizare pot sa fie insuficiente in realizarea unui contract economic, chiar si pe termen scurt. Abilitatea in conducere a furnizorului, in a-si controla si coordona propria activitate, conduce la realizarea produselor la timp, la preturi stimulatoare si de calitate.

Momentul de evaluare si selectie al furnizorului este semnificativ, semnificand practic definirea pietei pe care urmeaza sa se desfasoare activitatea viitoare de aprovizionare a resurselor materiale necesare intreprinderii consumatoare. Pe baza acestei evaluari se face o selectie efectiva, insa nu finala, pentru ca aceasta se va contura numai dupa testarea credibilitatii.

1.5 Modalitati de protectie fata de risc; surse de obtinere a informatiilor, reguli in prezentarea acestora, scopul testarii credibilitatii agentilor economici

In tarile cu economie de piata, dezvoltate din punct de vedere economic, sunt utilizate in mod uzual tehnici, devenite clasice, de reducere a riscului si de testare a credibilitatii partenerilor, tinand seama tocmai de argumentele prezentate mai sus. In Romania au existat in perioada interbelica tehnici si institutii specializate pentru protectia creditorilor.

Conceptia generala actuala de functionare a sistemului de protectie a creditorilor reflecta o adaptare la specificul economiei de piata, si anume existenta unui foarte mare numar de agenti economici de talie mica si mijlocie (deci cu un capital si cu cifra de afaceri de volum relativ redus), care insa participa cu o pondere mare, de peste 50%, la formarea produsului national brut. In aceste conditii, este de inteles rolul pe care il pot avea garantiile banesti ale tertilor, ca si formele de protectie pe baza de garantii reprezentate de bunuri. In cele mai multe cazuri, garantul este o institutie bancara, sau o firma asociata, ori parteneri de afaceri care au anumite interese in bunul mers al afacerilor firmei creditate.

In economia de piata sunt practicate in principal urmatoarele sisteme de protectie financiara:

Protectia prin garantii suplimentare acordate de un tert;

Protectia prin dobandirea unor drepturi asupra unor bunuri mobile si imobile ale debitorului;

Protectia prin utilizarea informatiilor economico-financiare despre parteneri.

Garantia constituie un contract prin care garantul se obliga fara de credit, ca in cazul in care beneficiarul de credit nu isi indeplineste obligatiile de credit nu isi indeplineste obligatiile de restituire, sa preia el plata acestora. Daca mai multi garanti se obliga sa garanteze o anumita creanta ( dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datoreaza), atunci apare forma de garantie colectiva.

In ce priveste protectia afacerilor prin dobandirea de bunuri, aceasta este de doua tipuri: pe baza de bunuri mobile; pe baza de bunuri imobile.

Protectia pentru bunuri mobile consta in crearea unui drept de ipoteca al creaditorului asupra unor bunuri mobile apartinand debitorului, in urmatoarele formule:

Transmiterea de catre debitor catre creditor a unui bun material, acesta ramanand insa in proprietatea debitorului;

Rezervarea de drepturi ale creditorului asupra bunurilor mobile (marfurilor) vandute debitorului, in sensul ca acestea raman in prorietatea furnizorului pana la plata integrala a datoriei catre acesta; aceste drepturi sunt inscrise amanuntit in contractul incheiat;

Asigurarea prin ipotecare a unor bunuri imobile ale debitorului in favoarea creditorului.

In domeniul bunurilor imobile se practica protectia financiara pe baza „ipotecarii” bunurilor imobile, care sunt, in principal, de doua tipuri:

Ipoteci accesoriale la care valoarea ipotecata se reduce treptat, pe masura reducerii valorii creantei in acest caz, ipoteca reprezinta un mijloc de protectie pe care creditorul il poate valorifica recuperandu-si treptat, din vanzarea ipotecii, partea ce a mai ramas neplatita de catre debitor. Asemenea tipuri de protectie sunt utilizate de banci, indeosebi in acordarea creditelor pe termen lung.

Ipotecile proriu-zise a caror valoare nu variaza in functie de reducerea valorii creante; cu alte cuvinte, aceasta nu este direct legata de o anumita creanta bine definita printr-o anumita relatie financiara; este o ipoteca abstracta, care poate fi utilizata prin acoperirea oricarei creante a debitorului, desigur in limita sumelor datorate.

Un loc important in problematica protejarii impotriva riscului il ocupa sistemul de protectie prin utilizarea informatiilor economico-financiare despre parteneri. Formele clasice de protectie a afacerilor prin garantii din partea a terte persoane, sau prin ipoteci asupra bunurilor mobile sau imobile sunt, fara indoiala, deosebit de sigure, dar implica proceduri greoaie, incomode, care ingreuneaza adesea forate mult derularea fluenta, rapida a afacerilor. Consolidarea potentialului economic al firmelor reprezinta element de securitate si protectie a afacerilor. Fara a elimina riscul afacerilor, o asemenea evolutie considerata pozitiva a creat mediul pentru aparitia si dezvoltarea unei modalitati noi, cu privire la posibilitatea reducerii riscului si asigurarea protectiei afacerilor, respectiv cea de obtinere si valorificare a informatiilor despre partenerii de afaceri.

Sursele de obtinere a informatiilor sunt, in principal, urmatoarele:

Contactarea unor agenti economici, a unor firme care au avut si/sau au relatii cu partenerul testat, de regula, a unor persoane de incredere, cu care exista bune relatii; scopul investigatiilor este de a afla cat mai multe despre situatia financiara, potentialul economic, comportamentul in relatii a eventualului partener in afaceri. Asemeneea informatii sunt de regula incomplete, deseori subiective si nu prezinta nici o garantie.

Obtinerea de informatii de la institutiile de credit-banci, case de economii- cu care viitorul partener are relatii de afaceri.

In practica pot exista doua situatii diferite:

Sursa de informare, respectiv institutia de credit la care se apeleaza, este finantatorul ambelor firme, respectiv atat a firmei care face testarea, cat si a partenerului testata. In acest caz informatiile pot avea un grad de obiectivitate mai ridicat, iar finantatorul poate constitui, in multe situatii, o sursa credibila de informatii, deoarece aceasta nu are interes direct de a favoriza pe unul din clientii sai in dauna celuilalt.

In situatia in care banca finantatoare a celui testat este alta de cat cea a testatorului, sau in cazul in care viitorul partener potential lucreaza cu mai multe institutii de credit ( ceea ce se intampla foarte frecvent), obtinerea de informatii obiective este dificila si incerta. In cazul in care partenerul testat are o situatie economica dificila, banca finantatoare are tot interesul de a restabili capacitatea de plata a clientului sau prin obtinerea unor credite de la terti. Practica evidentiaza ca, in asemenea situatii, nu se poate conta pe informatii exacte, care sa permita decizii cu un risc cat mai mic in afaceri.

3. Apelarea la firme specializate, neutre, care furnizeaza, la cerere, informatii economico-financiare; apelarea acestei surse reprezinta o practica larg extinsa in tarile cu economie de piata. In Romania, o institutie importanta specializata in furnizarea de informatii tehnico-economice despre orice agent economic inregistrat legat, cu arie extinsa de actiune in acest scop, cu conexiuni internationale este Camera de Comert si Indrustrie. Desi existenta unor asemenea firme specializate in furnizarea de informatii tehnico-economice este atestata de peste un secol, transformarea informatiei intr-o marfa de larga circulatie este de data recenta si este legata de utilizarea tehnicii electronice de calcul (singura cale care permite culegerea si inmagazinarea unui volum urias de informatii, prelucrarea si furnizarea parida a acestora).

Trebuie aratat ca, in tarile Europei Occidentale , evolutia conceptelor legislative tinde sa faca mai dificile, mai greoaie, procedurile de somatie si executare prin justitie a datornicilor. Debitorii intrevad in general o perspectiva mai buna pentru ei, prin prisma prevederilor din pachetele de legi adoptate in acest domeniu. In mod cert, in ideea unei mai mari protectii a proprietatii, legea tinde sa apere in mai mare masura pe debitori decat pe creditor. De aici decurge o consecinta fireasca, aceea ca orice intreprinzator trebuie sa previna, sa reduca la minimum riscurile crearii, prin afacerile incheiate, a unor debite insolvabile, utilizand in acelasi scop toate instrumentele moderne pe care piata i le pune la dispozitie. In aceste conditii, manageriim intreprinzatorii trebuie sa cunoasca elementele fundalemtale ale tehnicilor de tastare a credibilitatii partenerilor de afaceri pe baza de informatii.

Tehnicile si metodele de lucru spefice diferitelor firme specializate in culegerea, prelucrarea si furnizarea de informatii cu privire la partenerii de afaceri, desi prezinta unele diferente, se bazeaza, in principiu, pe un sistem comun de actiune. Este de retinut ca specificul acestei activitati- a condus, in mod firesc, la concentrarea activitatii respective pe teritoriul fiecarei tari, in cadrul unei asociatii care grupeaza toate firmele de profil, evitandu-se astfel interferentele si redundantele.

Sunt insa de evidentiat cateva elemente referitoare la sursele de obtinere a informatiilor si la comportamentul agentilor economici in raport cu furnizarea de informatii despre propria firma. Ca regula generala, informatiile economico-financiare se bazeazanuami pe date care nu au caracter confidential. Sistemul este astfel conceput si protejat inca sa nu produca prejudicii vreunei firme, in afara cadrului legatl stabilit.

In principiu, informatiile se culeg prin doua canale principale:

Surse de informatii publice, acestea fiind:

Informatiile din Registrul Comertului si Industriei (care, potrivit legii, sunt informatii publice);

Bilantul si rapoartele de activitate publicate;

Anunturile publice ale judecatoriilor depsre: datornici, falimente, licitatii, partajari de bunuri;

Informatii statice;

Informatii de presa.

Informatii obtinute prin actiuni proprii ale firmei:

Informatii oferite benevol de catre firmele contractate;

Informatii despre o anumita firma, culese de firma interesata (din relatiile anterioare);

Cercatari directe intreprinse de catre agentii firmei testatoare.

Tehnicile de obtinere a informatiilor sunt alese de firma interesata si adecvate scopului urmarit de aceasta. Strangerea informatiilor se asigura in contextul unui „cod etic”, caracterizat de urmatoarele elemente:

Transparenta in afaceri; fiecare stie sa inteleaga ca partenerul are dreptul sa fie informat corect despre situatia celui cu care negociaza;

Crearea treptata, in randul agentilor economici, a sentimentului de necesitate in a fi cunoscut pe piata ca intreprindere, societate, firma serioasa, capabila de a sistine afaceri solide, in anumite limite;

In economia de piata, incercarea de izloare a unor agenti economici, de „sustragere: din circuitul informatiilor, poate avea efecte catastrofale, deoarece o asemenea tendinta este generatoare de suspiciuni care se restrang negativ in reusita afacerilor;

De regula , chiar firmele aflate intr-o situatie nefavorabila nu au interesul sa se sustraga circuitului de informatii, pentru ca sigura (eventuala) posibilitate de redresare se poate baza numai pe o incredere parteneriala. In consecinta, funizarea benevola a informatiilor solicitate de un potential partener de afaceri reprezinta o problema de etica si o necesitate.

CAP.2

Act constitutiv al SC CARSPEED EXPEDITION SRL

Cap 1. Forma juridica, denumirea, durata, sediul social

Art. 1.1. Forma juridica

Societatea este o persoana juridica romana, constituita in forma de societate cu raspundere limitata. Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia in vigoare si ale prezentului act constitutiv. Societatea este titular de drepturi si obligatii si raspundere fata de terti cu intregul patrimoniu; asociatii raspund numai in limita aportului la capitalul social.

Modificarea formei juridice se realizeaza prin hotararea adunarii generale a ascociatilor, cu respectarea despozitiilor prevazute de lege.

Art. 1.2. Denumirea

Denumirea societatii este: CARSPEED EXPEDITION S.R.L.. In toate actele – facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte si alte documente intrbuintate in comert, emanand de la societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridical, sediul social, numarul de inregistrare in registrul comertului, codul unic de inregistrare si capitalul social. Sunt exceptate bonurile fiscal, emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu.

Daca societatea isi creeaza o pagina de internet proprie, aceste informatii vor fi publicate sip e pagina de internet a societatii.

Modificarea denumirii societatii se realizeaza in urma hotararii adunarii generale a asociatilo si numai dup ace, in prealabil, s-a efectuat operatiunea de verificare a disponibilitatii firmei.

Art. 1.3 Durata

Durata de functionare a societatii este nelimitata.

Art. 1.4. Sediul social

Sediul societatii este in : Municipiul Craiova, Str. Mircea Voda Nr.4, Judet Dolj.

Sediul societatii poate fi mutat in orice loc, prin hotararea adunarii generale a asociatilor, cu respectarea conditiilor de forma si publicitate prevazute de lege.

Societatea va putea infiinta sedii secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridical – si alte adrese, in alte localitati din Romania si alte state, cu respectarea prevederilor legale in materie.

Cap II. Obiectul de activitate al societatii

Art. 2.1. Obiectul de activitate al societatii este:

Activitatea principala : 5811-Activitati de editare a cartilor

Redefinire obiecte de activitate secundare conform codificarii (ordin nr.337/2007):

1039 – Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor n.c.a;

1101 – Distilarea, rafinarea si mixarea bauturilor alcoolice;

1102 – Fabricarea vinurilor din struguri;

1723 – Fabricarea articolelor de papetarie;

1812 – Alte activitati de tiparire n.c.a;

3299 – Fabricarea altor produse manufacturiere n.c.a;

4619 – Intermedieri in comertul cu produse diverse;

4631 – Comert cu ridicata al frucelor si legumelor;

4633 – Comert cu ridicata al produselor lactate, oualelor si grasimilor comestibile;

4632 – Comert cu ridicata al carnii si produselor din carne;

4634 – Comert cu ridicata al bauturilor;

4635 – Comert cu ridicata al produselor din tutun;

4636 – Comert cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase;

4637 – Comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condiment;

4638 – Comert cu ridicata specializat al altor elemente, inclusive peste, crustacee si moluste;

4639 – Comert cu ridicata nespecializat de produse alimentare, bauturi si tutun;

4941 – Transporturi rutiere de marfuri;

4942 – Servicii de mutare;

2599 – Alte activitati anexe transporturilor;

5812 – Activitati de editare de ghiduri, compendia, liste de adrese similar;

5819 – Alte activitati de editare;

7311 – Activitati ale agentiilor de publicitate;

7312 – Servicii de reprezentare media;

7711 – Activitati de inchiriere si leasing cu autoturisme si autovehicule rutiere usoare;

7712 – Activitati de inchiriere si leasing cu autovehicule rutiere grele.

Art. 2.2. Activitatea societatii se va putea desfasura si in piete, targuri si oboare, etc.

Art. 2.3. I realizarea obiectului de activitate, societatea va plati taxele si impozitele prevazute de legislatia in vigoare. Obiectul de activitate al societatii poate fi modificat, prin extinderea sau restrangerea sa, conform hotararii adunarii generale a asociatiilor.

Cap III. Capitalul social, Partile sociale

Art 3.1. Capitalul social subscris si varsat al societatii este de 200 lei, constituit din 20 parti sociale, a 10 lei fiecare parte sociala.

Art. 3.2. Capitalul social este detinut de catre asociati astfel:

Marinescu Nicolae-Sidor – aport la capitalul social 110 lei, constituit din 11 parti sociale, cota de participare la beneficii si pierderi: 55%;

Marinescu Violeta – aport la capitalul social 90 lei, constituit din 9 parti sociale, cota de participare la beneficii si pierderi: 45%.