Analiza Evolutiei Eficientei Economico Financiaredocx

=== Analiza evolutiei eficientei economico-financiare ===

CAPITOLUL II:

ANALIZA EVOLUȚIEI EFICIENȚEI ECONOMICO-FINANCIARE

În vederea creșterii valorii firmei, o firmă trebuie să realizeze atât investiții profitabile cât și să asigure o exploatare eficientă a activelor provenite din investițiile trecute. Dacă un activ nu este utilizat în mod eficient firma dispune de următoarele posibilități: să vândă activul sau să încerce creșterea eficienței utilizării acestuia.

2.1 Analiza eficienței activelor totale

Pentru a determina eficiența utilizării activelor totale se utilizează următorii indicatori economici:

Numărul de utilizări al activelor totale – rezultatul indicatorului reprezintă de câte ori firma folosește activul total ca să genereze cifra de afaceri a anului.

Cifra de afaceri aferentă activității de bază ce revine la 1000 lei active totale

Acest indicator evidențiază legătura dintre utilizarea eficientă a activelor totale și rezultatele finale ale activității firmei, respectiv ce vânzări obține firma dacă investește 1000 lei în active.

Active totale aferente activității ce revin la 1000 lei CA

Acest indicator reprezintă investiția firmei în active totale pentru a putea genera 1000 lei vânzări.

În cazul firmei analizate, SNGN Romgaz SA, rezultatele indicatorilor de determinare a eficienței activelor totale sunt reprezentate în următorul tabel:

Tabelul 2.1: Indicatorii eficienței activelor totale

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, SNGN Romgaz SA investind 1000 lei în active totale obține vânzări în valoare de aproximativ 391 de lei în 2010, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 de lei aceasta ar fi trebuit să investească în active totale, în anul 2010, aproximativ 2556 de lei.

2.2 Analiza eficienței activelor imobilizate

„Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unității patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare”. Fiind utilizate în decursul mai multor cicluri de exploatare și a mai multor ani, calcularea corectă a eficienței utilizării lor trebuie să țină cont de durata invetiției respective sau de durata normală de funcționare a activului respectiv.

Pentru a analiza eficiența activelor imobilizate este necesară calcularea următorilor indicatori:

Numărul de utilizări al activelor imobilizate

Cifra de afaceri la 1000 de lei active imobilizate

Active imobilizate la 1000 lei cifră de afaceri

Rezultatele indicatorilor de determinare a eficienței activelor imobilizate pentru firma analizată, SNGN Romgaz SA, sunt ilustrate în următorul tabel:

Tabelul 2.2: Indicatorii eficienței activelor imobilizate

Interpretarea rezultatelor:

2. 3 Analiza eficienței activelor circulante

Activele circulante sunt bunuri și valori care sunt deținute în societate timp de cel mult un an pentru a asigura finanțarea activității curente a acesteia, ele participând la un singur circuit economic. „Asigurarea întreprinderii cu active circulante necesare desfășurării neîntrerupte a producției, dimensionarea optimă acestora sunt probleme ce conduc la creșterea eficienței întregii activități desfășurate. Problemele utilizării acestora trebuie să aibă în vedere și caracterul limitat al resurselor materiale”

În vederea analizării eficienței activelor circulante, este necesară calcularea indicatorului viteza de rotație a activelor circulante care poate fi exprimată ca:

Număr de rotații (n):

unde – soldul mediu al activelor circulante

Durata în zile (V):

unde T – numărul de zile al perioadei analizate.

Informațiile necesare pentru a putea calcula viteza de rotație a firmei SNGN Romgaz SA sunt reprezentate în tabelul următor, datele fiind preluate din bilanțul contabil al societății comerciale.

Tabelul 2.3: Indicatori de determinare a eficienței activelor circulante

Notă: T=360 zile

zile

Interpretarea rezultatelor:

În anul 2011 față de 2010, societatea prezintă o influență favorabilă de aproximativ 9 zile, o accelerare a vitezei de rotație, respectiv o reducere a numărului de zile în care se realizează o rotație. În anul 2012, Romgaz prezintă o influență nefavorabilă de 110 zile, respectiv o diminuare a vitezei de rotație, o creștere a numărului de zile în care se realizează o rotație. În anii următori 2013, respectiv 2014 față de anii anteriori se observă o îmbunătățire a vitezei de rotație de 28 de zile, respectiv de 77 de zile însemnând o reducere a numărului de zile în care se realizează o rotație.

Influența factorilor:

Influența modificării cifrei de afaceri:

Interpretarea rezultatelor:

Cifra de afaceri a crescut în anul 2011 față de 2010 ceea ce ar fi condus la o accelerare a vitezei de rotație, respectiv la o scădere a duratei unei rotații cu 60,07 zile dacă soldul mediu al activelor circulante ar fi rămas același în cei doi ani.

Scăderea cifrei de afaceri în anul 2012 față de 2011 ar fi condus la o diminuare a vitezei de rotație, respectiv creșterea duratei unei rotații de 32,77 de zile, dacă în cei doi ani soldul mediu al activelor circulante ar fi fost același.

În anii 2014 și 2013, cifra de afaceri a crescut față de 2012 când s-a înregistrat o scădere a acesteia, ceea ce ar fi dus la o creștere a vitezei de rotație, dacă soldul mediu al activelor circulante ar fi rămas constant.

Influența modificării soldului mediu al activelor circulante:

Interpretarea rezultatelor:

Scăderea soldului mediu al activelor circulante atât în anul 2011 față de anul 2010 cât și în anul 2012 față de 2011 a avut o influență nefavorabilă asupra vitezei de rotație a activelor circulante, ducând la o creștere cu 50,78 zile, respectiv 77,22 zile a duratei unei rotații.

În anul 2013 soldul mediu al activelor circulante a scăzut față de soldul din 2012, astfel acesta ar fi avut o influență favorabilă asupra vitezei de rotație a activelor dacă cifra de afaceri a anului 2013 ar fi rămas aceiași, producând o reducere de 21,40 zile a duratei unei rotații.

În anul 2014 soldul mediu al activelor circulante a crescut față de 2013, acesta având o influență nefavorabilă asupra vitezei de rotație, ducând la creșterea duratei unei rotații cu 19,24 zile.

2.4 Analiza productivității muncii

Productivitatea muncii reflectă modul în care întreprinderile folosesc factorul muncă în activitatea economică, în vederea obținerii unui grad de eficacitate ridicat în procesul de producție. Sporirea productivității muncii are numeroase beneficii asupra activității economice, deoarece aceasta conduce la creșterea volumului producției, a rentabilității și competivității produselor pe piață, precum și la reducerea costurilor de producție.

Indiferent de domeniul în care operează firma, productivitatea muncii poate fi analizată pe unități de timp ca:

Productivitatea anuală:

Productivitate zilnică:

Productivitate orară:

Unde:

Qe; Qf; Ca; Va – producția exercițiului, producția fabricată, cifra de afaceri sau valoarea adăugată.

; – numărul mediu de salariați sau muncitori.

∑Z – numărul total de zile-om lucrate într-un an de către toți salariații.

– numărul mediu de zile lucrate de o persoană într-un an.

– numărul total de ore-lucrate de către toți salariații în perioada analizată.

– numărul mediu de ore lucrate într-un an de un salariat.

numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-o zi.

În următorul tabel sunt ilustrate datele necesare analizei productivității muncii în cadrul firmei Romgaz. Rezultatele productivității muncii anuale, zilnice, respectiv orare au fost determinate folosind producția fabricată (obținută):

„Analiza factorială a productivității medii anuale se realizează pe baza metodei substituției în lanț prin care se identifică sensul și intensitatea influenței factorilor specifici asupra modificării în timp a eficienței muncii”.

Modificarea productivității medii anuale a muncii este:

Din care, datorită:

1. influenței modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat;

2. influenței modificării productivității medii zilnice a muncii:

Din care datorită:

2.1. influenței modificării duratei medii a zilei de lucru:

2.2. influenței modificării productivității medii orare a muncii:

)

Interpretarea rezultatelor:

În limita informațiilor disponibile, interpretarea rezultatelor poate fi realizată astfel:

Comparativ cu anul 2010, productivitatea anuală în anul 2011 a înregistrat o scădere de 1,78%, respectiv 17.686 lei. În anul 2012 față de anul 2011, productivitatea anuală a înregistrat o creștere de 1,25%, respectv de 12.240 lei. În anul 2013 față de anul precedent, productivitatea anuală a muncii s-a diminuat cu 9,21%, respectiv 90.980 lei, iar în ultimul an analizat productivitatea anuală a crescut cu 1.26% față de anul anterior analizat.

Modificarea productivității anuale poate fi explicată în funcție de rezultatele factorilor care o influențează atât direct și indirect:

Numărul mediu de zile lucrate de un salariat s-a redus de la 236 în anul 2010 la 235 în anul 2011, fapt care a afectat productivitatea anuală cu -4.211,04 lei. În anul 2012 numărul de zile lucrate scade la 234, astfel productivitatea anuală este afectată cu -4.153.7 lei față de 2011. În anul 2013, numărul de zile lucrate de un salariat ramâne același ca în anul precedent, productivitatea anuală rămânând nemodificată. În anul 2014 față de anul 2013, numărul mediu de zile lucrate ajunge la 233, productivitatea anuală fiind afectată cu -3834,96 lei. „Fondul de timp total se află în raport direct proporțional cu evoluția productivității muncii. Reducerea numărului de zile lucrate poate fi cauzată de factori precum: concedii medicale, concedii pentru studii, absențe nemotivate, reducerea timpului maxim disponibil în condițiile promovării de la o grupă de vechime la alta. Orice pierdere de timp care echivalează cu reducerea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil se apreciază nefavorabil deoarece determină pierderi de eficiență, de producție și în final de rentabilitate”.

De-a lungul aniilor analizați, productivitatea medie zilnică s-a modificat, influențând în mod favorabil cât și nefavorabil productivitatea anuală. În anul 2011 față de 2010 a avut o influență nefavorabilă cu -13.474,9 lei. În anul 2012 față de anul precedent, productivitatea medie zilnică a avut o influență favorabilă cu +16.394,04 lei. În 2013, aceasta a diminuat productivitatea anuală cu 90.979,2 lei, iar în ultimul an analizat față de anul precedent, productivitatea medie zilnica a influențat favorabil productivitatea anuală cu +15.149.66 lei.

Creșterea duratei medii a zilei de lucru de la 7,5 la 8 ore a determinat direct creșterea productivității medii zilnice și indirect creșterea productivității anuale. Folosirea incompletă a timpului de lucru are la rândul său, o influență negativă asupra productivității anuale.

Productivitatea medie orară a crescut cu +18,8 lei în 2011 față de 2010, în următorul an, 2012, față de 2011 a crescut cu 37,44 lei, în 2013 față de 2012 a scăzut cu 18,72 lei, iar în 2014 față de 2013 a crescut cu 37,28 lei. Productivitatea medie orară a fost influențată de modificarea structurii personalului pe grupe de activitate, unități operative cât și datorită modificării productivității medii orare pe grupe de structură.

În principal, productivitatea muncii influențează volumul producției. Relația dintre volumul producției și nivelul producției este exprimată prin următorul model:

Pentru a determina influențele factorilor cantitativi și calitativi asupra volumului producției vom folosi următoarele formule:

a) influența modificării numărului de muncitori:

b) influența modificării productivității muncii anuale:

)

Interpretarea rezultatelor:

Cei doi factori influențează în mod favorabil cifra de afaceri, fiecare factor influențând în ani diferiți. În anii 2011 și 2013 față de anii de bază influența principală o are numărul de muncitori, iar în anii 2012 și 2014 influența principală asupra creșterii cifrei de afaceri o are productivitatea anuală a muncii.

„Căile de creștere a productivității muncii reprezintă mijloace de intensificare a acțiunii pozitive a diferiților factori care o influențează. Astfel, promovarea progresului tehnic în comerț, organizarea științifică a muncii în întreg circuitul comercial, ridicarea calificării personalului și perfecționarea formelor de cointeresare a lucrătorilor comerciali sunt domenii cuprinzând un larg spectru de măsuri ce acționează asupra factorilor direcți. Alături de măsurile care influențează acțiunea factorilor direcți, cercetarea mai profundă a pieței și lărgirea comunicațiilor cu piața a oricărei firme, amplasarea unităților comerciale în zonele de afluență a consumatorilor, concentrarea și specializarea rețelei comerciale, îmbinarea diferitelor forme de rețea comercială, perfecționarea relațiilor cu furnizorii și altele, duc la creșterea volumului vânzărilor și devin mijloace de acțiune indirectă asupra creșterii productivității muncii”.

2.5 Analiza ciclului de exploatare

„Ciclul de exploatare este reprezentat de timpul în care o firmă își poate recupera (prin încasarea contravalorii produselor vândute, a serviciilor prestate și a lucrărilor executate) investiția inițială în stocuri și creanțe față de clienți.

Ciclul de exploatare al unei firme constă de obicei din trei activități economice principale: procurarea resurselor, prelucrarea resurselor și realizarea lucrărilor, produselor/serviciilor, precum și valorificarea/vânzarea produselor. În acelață timp, ciclul de exploatare cuprinde și două repere financiare, respectiv plata contravalorii resurselor utilizate pentru ciclul de exploatare și încasarea contravalorii produselor/lucrării/serviciilor”.

Ciclul de exploatare = Durata de conversie a stocurilor + Durata de conversie a creanțelor

Durata de conversie a stocurilor (Dcs) reprezintă timpul necesar achiziționării materiilor prime, a prelucrării lor și a obținerii și livrării produselor. Durata de conversie a stocurilor poate fi determinată astfel:

Durata de conversie a creanțelor (Dcc) reprezintă perioada necesară firmei, de a-și încasa veniturile din livrarea mărfurilor vândute. Aceasta se poate determina astfel:

Datele necesare determinării valorii ciclului de exploatare în cazul firmei analizate, SNGN Romgaz SA, sunt prezentate în următorul tabel:

Tabelul 2.4: Indicatorii de determinare a ciclului de exploatare

Durata de folosire a datoriilor comerciale (Dfdc) reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziției diferitelor resurse utilizate în procesul de producție (materii prime, forță de muncă, impozite, contribuții) și momentul plății efective a obligațiilor asumate astfel.

Aceasta se determină cu ajutorul formulei:

În următorul tabel sunt prezentate datele necesare calculării duratei de folosire a datoriilor comerciale, în cazul firmei SNGN Romgaz SA preluate din notele explicative la situațiile financiare ale societății din perioada 2010-2014 publicate pe site-ul firmei, precum și rezultatul acesteia în zile conform formulei în care numitorul este cifra de afaceri.

Tabelul 2.5: Indicatori de determinare a duratei de conversie a datoriilor comerciale

„Ciclul de conversie a lichidităților (CCL) reprezintă intervalul net de timp dintre încasarea veniturilor din vânzarea produselor și plățile realizate în contul achizițiilor diverse de resurse”. Ciclul de conversie a lichidităților se determină astfel:

Ciclul de conversie a lichidităților = Ciclul de exploatare – Durata de folosire a datoriilor comerciale

În figura următoare este reprezentat ciclul de exploatare al firmei SNGN Romgaz SA în anul 2010:

Figura 2.1: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2010

În anul 2010, firma SNGN Romgaz SA avea nevoie de 260 de zile de la momentul achiziționării resurselor până la încasarea contravalorii producției vândute. Din reprezentarea de mai sus se observă că Romgaz avea nevoie în anul 2010 de 114 zile pentru a extrage gazele și a le livra clienților și de 146 de zile pentru a recupera creanțele de la aceștia. De asemenea, societatea, trebuie ca în termen de 15 zile să efectueze plata resurselor, iar timp de 245 de zile de la plata resurselor până la încasarea contravalorii producției vândute, Romgaz, trebuie să asigure din resurse proprii sau resurse împrumutate buna funcționare atât a activității de producție cât și a celei de desfacere.

Figura 2.2: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2011

În figura de mai sus, este reprezentat ciclul de exploatare al firmei Romgaz în anul 2011, perioadă în care, firma a reușit să scadă durata ciclului de exploatare până la 203 zile, cu 57 de zile mai puțin față de anul 2010. În acest an, perioada dintre procurarea resurselor și vânzarea producției obținute este mai mică cu 43 de zile față de anul precedent, iar încasarea creanțelor de la clienți se face în termen de 132 de zile, cu 14 zile mai repede decât în anul 2010.

Perioada în care firma trebuie să efectueze plata resurselor rămâne aproximativ aceeași, dar timpul în care firma trebuie să asigure un sold de disponibilități bănești pentru a asigura buna funcționare a activității este de 188 de zile, cu 57 de zile mai puțin.

În figura de mai jos este reprezentat ciclul de exploatare al firmei Romgaz în anul 2012:

Figura 2.3: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2012

În anul 2012, firma Romgaz are nevoie de 49 de zile de a achiziționa resursele necesare producției, de a le prelucra și de a le vinde, cu 22 de zile mai puțin ca în anul precedent și cu 65 de zile mai puțin ca în 2010. Durata de încasare a creanțelor în anul 2012 crește cu 40 de zile față de 2011 ajungând la valoarea de 172 de zile. În acest an, societatea are la dispoziție aproximativ 20 de zile de a realiza plata resurselor, cu 5 zile în plus față de anii precedenți, iar perioada în care Romgaz trebuie să asigure capacitatea de plată a firmei pentru a putea face față scadențelor de plată este de 201 zile, cu 13 zile mai mult față de 2011 și cu 44 zile mai puțin față de 2010.

În figura următoare, este reprezentat ciclul de exploatare al anului 2013 în cazul firmei analizate:

Figura 2.4: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2013

În anul 2013, durata ciclului de exploatare al firmei este de 196 de zile, având o scădere considerabilă față de primul an analizat, când durata acestuia a fost de 260 de zile. Firma are nevoie de 196 de zile de la momentul procurării resurselor până la momentul încasării contravalorii producției vândute. În 2013, firma achiziționează resursele și le vinde în termen de 46 de zile, cu 68 de zile mai repede față de 2010 și cu 3 zile mai repede decât 2012. De la momentul vânzării producției pâna la cel al încasării, firma analizată a avut nevoie în acest an de 150 de zile. Firma a realizat plățile resurselor, în 2013, în termen de 27 de zile de la momentul achiziționării lor, cu 7 zile în plus față de 2012, iar durata ciclului de conversie a lichidităților a scăzut la 169 de zile, cu 32 de zile mai puțin decât anul precedent.

În figura următoare este reprezentat ciclul de exploatare al firmei SNGN Romgaz SA în anul 2014, de la momentul achiziționării resurselor până la momentul încasării creanțelor.

În acest an situația duratei de conversie a stocurilor a ajuns la 35 de zile, cu 79 de zile mai puțin față de 2010. Scăderea acestei perioade este benefică, firma reflectând o gestionare mai eficientă a stocurilor însemnând o minimizare a costurilor de achiziție, păstrare și manipulare a acestora.

Figura 2.5: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2014

Durata încasării creanțelor prezintă o scădere, însemnând că firma își încasează mai repede creanțele de la clienți față de anii precedenți; valoarea acesteia ajungând la 107 zile, diminuarea duratei fiind de 39 de zile față de 2010 și cu 43 de zile față de anul anterior.

În acest ultim an analizat, firma Romgaz efectuează plata resurselor în termen de 30 de zile, această perioadă fiind prelungită cu 15 zile față de primul an analizat. Și în cazul duratei ciclului de conversie a lichidităților firma prezintă o scădere a acesteia față de anii precedenți, cu aproximativ 133 de zile față de 2010 și cu 57 de zile față de 2013.

„Optimizarea gestiunii ciclului de exploatare presupune realizarea în condiții de eficiență și calitate a obiectului de activitate al firmei (producția și comercializarea de bunuri și servicii) prin raționalizarea investiției în active circulante și respectiv prin reducerea costului de procurare a surselor financiare aferente.

Reducerea riscurilor de exploatare vizează nu numai riscurile specifice finanțării pe termen scurt, ci și riscurile aferente activelor circulante, reprezentate îndeosebi de rupturile de stoc, de organizarea defectoasă a ciclului de fabricație și recuperarea greoaie a creanțelor față de clienți.

Dualitatea active-pasive circulante, caracteristică ciclului de exploatare se reflectă și în cele două domenii complementare ale gestiunii financiare pe termen scurt, respectiv:

determinarea necesarului de active circulante (de stocuri, creanțe și lichidități) implicat de desfășurarea normală a activității curente a firmei;

determinarea modalității de finanțare a activelor circulante, respectiv apelul la fondul de rulment, la datoriile de exploatare și la creditele bancare pe termen scurt”.