Analiza Evenimentelor Actuale din Ucraina Prin Prisma Rusiei

Analiza evenimentelor actuale din Ucraina

prin prisma Rusiei

Profesor îndrumător: lect. dr. Șlusarciuc Marcela

Student: Rusu Alexandra – Iuliana

Facultatea de Istorie și Geografie, Științe politice, an de studiu I.

Analiza evenimentelor actuale din Ucraina prin prisma Rusiei

Ucraina este o țară în Europa Occidentală. Are frontieră în nord – est cu Rusia, în nord cu Polonia, Slovacia și Ungaria, în vest cu România și Republica Moldova, la sud – vest cu Marea Neagră și la sud cu Marea Azov. Capitala Ucrainei este orașul Kiev. Ucraina este o republică guvernată după un sistem semiprezidențial. Președintele este ales prin vot popular direct pentru un mandat de cinci ani. Puterea legislativă este reprezentată de un parlament unicameral cu 450 de membri, numit Verhovna Rada. Parlamentul este responsabil de formarea Cabinetului de miniștri, condus de Primul Ministru. Legile, actele parlamentului și cabinetului, decretele prezidențiale și actele Parlamentului Crimeei pot fi abrogate de Curtea Constituțională, dacă încalcă Constituția Ucrainei. Alte acte normative sunt și ele supuse verificărilor juridice. Curtea Supremă este instanța judecătorească supremă. Oficial, este garantată autonomia locală. În Ucraina activează un număr mare de partide politice, dintre care multe au foarte puțini membri și nu sunt de notorietate. Partidele mici se reunesc adesea în coaliții largi pentru a participa la alegerile parlamentare.

Sursa conflictelor dintre populația rusă și populația ucraineană este Peninsula Crimeea. Pentru a înțelege mai bine criza din Crimeea, trebuie să aruncăm o privire în urmă la complicata sa istorie. Dacă în trecut, Peninsula Crimeea a făcut parte dintr-unul dintre imperiile grec, roman sau bizantin, în ultimul secol, din 1921 ea a aparținut Uniunii Sovietice, pentru ca Hrusciov în 1954 să o dea Ucrainei.

În ultimul timp, toți ochii lumii au fost îndreptați asupra situației din Peninsula Crimeea, din Ucraina, iar lucrurile sunt de departe de a fi rezolvate. Crimeea nu este doar regiunea populată de 60% de vorbitori de limbă rusă, dar este și baza flotei Rusiei din Marea Neagră. Situația din Crimeea, ca și multe lucruri din criza politică din Ucraina, este agravată de o istorie complicată. Timp de secole, Peninsula Crimeea, care ocupa un loc de importanță strategică în Marea Neagră, a fost disputată de diverse forțe exterioare. Înainte de a fi cunoscută sub numele de Crimeea, ea a fost denumită Taurica de către imperiile grec și roman. Acestea nu au fost singurele forțe exterioare care au dominat Crimeea. Peninsula a fost invadată sau condusă de goți, imperiul bizantin sau mongoli. De la mijlocul anilor 1400, Crimeea a fost un protectorat al Imperiului Otoman. Rusia a anezat Crimeea în anul 1783. După Revoluția din Octombrie în Rusia, din anul 1917, Crimeea a rămas pentru scurt timp un stat suveran. Dar, nu pentru multă vreme. Crimeea a devenit Republica Autonomă Sovietică Socialistă în anul 1921 și a făcut parte din Uniunea Sovietică. A rămas așa până în 1945, când a devenit o regiune administrativă a Rusiei. Apoi, în anul 1954, Crimeea a fost transferată de către Nikita Hrusciov Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După colapsul Uniunii Sovietice din 1991, Crimeea a aparținut Ucrainei. În 1997, Ucraina și Rusia au semnat un tratat bilateral de prietenie, cooperare și de parteneriat, care a permis în mod oficial Rusiei să-și păstreze flota Mării Negre la Sevastopol. 

Debarcarea regimului Ianukovici a declanșat în Ucraina o serie de evenimente pe care nimeni nu le-a anticipat de-a întregul. Lipsită de aliatul său de la Kiev, Rusia a ripostat agresiv, dar de o manieră subterană care amintește de tacticile Războiului Rece.

În prima fază, obiectivele de destabilizare au vizat zonele din estul și sudul extrem al Ucrainei, cu populație majoritar rusofonă. A fost anexată Crimeea, pentru ca Rusia să-și asigure definitiv baza navală unde este staționată flota de la Marea Neagră.

Tulburările s-au extins mai nou în sudul Ucrainei, în zonele în care populația nu mai este majoritar vorbitoare de limbă rusă.

În estul Ucrainei au avut loc confruntări violente. În Slaviansk, forțe rebele au ocupat, pe 12 aprilie, sediul local de poliție și alte clădiri guvernamentale. Separatiștii au anunțat că fac parte din „Republica Populară Donetsk”. Orașul este înconjurat de miliții pro-ruse, care controlează intrările și ieșirile din localitate. Slaviansk are o populație de 115.000 de locuitori.

În Druzhkivka, oraș industrial cu 60.000 de locuitori, clădirile administrative sunt ocupate de serparatiști. Yenakiyevo, orașul natal al fostului președinte Ianukovici are o populație de 185.000 de locuitori. Aici sunt uzine chimice și de prelucrare a metalelor. Compania Yenakiyevo Iron and Steel Works, parte a importantului grup Metinvest, își are sediul aici. Pe clădirile guvernamentale flutură steagurile Rusiei și ale „Republicii Donetsk”.

Horlivka, orașul cu o populație de 260.000 de locuitori, a intrat pe harta rebeliunilor pe 28 aprilie, când sediul poliției a fost ocupat de separatiști. Mineritul și producția de chimicale sunt industriile de bază ale localității. Localitatea, cunoscută și ca Gorlovka, este înfrățită cu Barnsley, oraș din nord-vestul Angliei. În Kramatorsk, o grupă de oameni mascați, înarmați cu arme de foc automate, au ocupat sediul local de poliție. Oficiali ai NATO au spus că atacul a avut suportul Rusiei. Cu o populație de 165.000 de locuitori, este un oraș industrial, unde activează o companie care produce turbine. În Artemivsk, primăria a fost ocupată pe 2 mai. Orașul, cu 80.000 de locuitori, este faimos pentru minele de sare Artyomsol.

În Kharkiv, în vreme ce majoritatea orașelor din est au opus puțină rezistență separatiștilor, aici se duc bătălii între forțele pro-occidentale și cele pro-ruse din data de 6 aprilie. Cu 1.5 milioene de locuitori, este al doilea oraș ca mărime din Ucraina. Orașul are industrie electronică, aerospațială și o uzină de tancuri. În Makiyivka, activiștii pro-ruși au ocupat primăria pe 3 mai. Populația este de 335.000 de locuitori, majoritatea angajată în industria metalurgică.

În Donetsk, ocuparea clădirii guvernului local, pe 6 aprilie, a fost momentul în care s-a autoproclamat „Republica Donetsk”. Orașul, cu 1 milion de locuitori, este sub controlul membrilor fostei poliții Berkut. Orașul a fost fondat în 1869 de galezul John Hughes, care a deschis o mină de cărbune și o oțelărie, industrii care funcționează și în prezent. Khartsyzk este oraș industrial, cu o populație de 60.000 de locuitori. Primăria este sub controlul separatiștilor. Principala industrie este producția de țevi. În Mariupol, separatiștii au ocupat primăria și au instalat un nou primar. Localitatea cu o populație de 465.000 de locuitori, are o însemnată comunitate elenă. În Zaporizhya, oraș situat mai la vest decât celelalte orașe sub control separatist, confruntările între tabere nu sunt decise. Presa locală a semnalat că activiștii pro-ruși nu sunt majoritari în rândul populației de 770.000 de locuitori. Orașul deține industrie auto, aviatică, metalurgică și chimică. În Luhansk, milițiile pro-ruse au intrat în sediul serviciului secret ucrainean și în alte clădiri guvernamentale. Tulburările au început pe 6 aprilie. Orașul are o populație de 430.000 de locuitori. Tulburări au mai fost semnalate în Ilovaysk, Dobropillya, Kostiantynivka și Snizhne.

Problemele de apartenență a Peninsulei Crimeea au implicat și alte state și organizații în afara celor implicate direct. Europa de Vest pare convinsă că sancțiunile moderate, retorica și prezența militară activă în zonă sunt suficiente să convingă Rusia să revină la rațiune. Este probabil ca această atitudine să dea roade în timp, numai că Europa nu-și poate permite să aștepte. Dacă Rusia va ignora presiunile economice și va continua să acapareze teritorii care au aparținut URSS, atunci stabilitatea în zona Europei și speranța de revenire economică vor fi idealuri europene greu de atins.

De la debutul conflictului din Est, Alianța Atlanticului de Nord a întărit flancul estic al Uniunii Europene, în principal Polonia, Letonia, Estonia, Lituania și România. Este evident că NATO nu va trimite trupe în Ucraina, iar relocarea de militari și diversele exerciții comune sunt menite de fapt să asigure liniștea partenerilor estici ai alianței. Rezolvarea conflictului din Ucraina ține de decizie politică. Mai este evident că la eventuale posibile tulburări în Republica Moldova, după „rețeta” patentată în Ucraina, reacția NATO va fi aceeași.

Singurul scenariu în care NATO și Rusia ajung oponenți ar fi acela aproape imposibil în care Moscova ar încerca o mișcare subversivă în Țările Baltice.

Lucrurile diferă în ceea ce privește dorința Statelor Unite ale Americii și a Uniunii Europene de a lărgi aria sancțiunilor economice. Companiile europene au legături mai strânse decât cele americane cu companii ruse, iar state întregi depind de energia care vine de la Moscova. Cum schimburile comerciale ale Statelor Unite ale Americii cu Rusia sunt mai reduse decât cele ale Europei cu Rusia, este de așteptat ca Washington-ul să meargă mai departe și mai „sus” cu sancțiunile. Experții consultați de Reuters spun că lista americană va fi extinsă către cercul de intimi ai președintelui Vladimir Putin și va fi impus embargo pe tehnologiile din agricultură și industria metalurgică. Europa trebuie, afirmă Reuters, să meargă „pe sârmă” în ceea ce privește sancțiunile și să se concentreze pe reducerea dependenței față de gazul rusesc.

Calea evidentă pentru creșterea presiunilor diplomatice pe Rusia pentru detensionarea crizei din Ucraina, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, este blocată de statutul pe care Moscova îl deține în interiorul acestui organism. Rusia este membru permanent și deține drept de veto asupra rezoluțiilor. Alte organisme ale Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi Adunarea Generală, pot emite rezoluții fără efect juridic, iar Rusia le poate ignora fără să se teamă de repercursiuni. Singura măsură politică drastică a fost scoaterea Rusiei din G8 și anularea reuniunii care urma să fie găzduită la Soci, în Rusia. Restul măsurilor împotriva Rusiei, în principal vizând cooperarea economică, depind de fiecare țară în parte, iar realitatea a demonstrat că nu există o viziune unitară în acest domeniu nici măcar în rândul aliaților SUA-UE. Conform unei analize Reuters, lentoarea adoptării măsurilor împotriva principalilor vinovați de situația din Ucraina nu face decât să încurajeze Rusia să meargă mai departe spre vest, adică să împingă la turbulențe în primul rând în regiunea Transnistria din Republica Moldova.

Profesorul Valentin Naumescu consideră reală diferența de atitudine a Statelor Unite și a Europei în problema Ucrainei.

„Occidentul nu este dispus să plătească prețul unui embargo asupra economiei Rusiei și nici al unei înfruntări militare directe. De altfel, Ucraina nici nu a primit garanții de securitate din partea marilor puteri, cu excepția celor (interpretabile) din cadrul Memorandumului de la Budapesta din 1994, care este oricum un document prea moale juridic și politic, neavând forța unui tratat internațional. Boicotarea economică severă (totală) a Rusiei este practic nerealistă. Orice alte „soluții” subliminale (discursuri principiale, interzicerea vizelor pentru eșalonul secund al puterii, pretinsa înghețare a unor active rusești din străinătate etc.), la fel ca într-un tratament în care doza medicamentului e prea mică, nu numai că nu au niciun efect, dar mai și întăresc „agentul patogen” și creează impresia de infailibilitate a acestuia. Deci, dozele prea mici fac mai mult rău decât bine. Mă tem că, în această ecuație cinică, Ucraina e victima pentru care nimeni nu consideră că merită să sacrifice ceva.” , a comentat Valentin Naumescu.

În opinia profesorului Naumescu, Republica Moldova are și ea motive de îngrijorare, dar pentru acest stat vede o soluție de viitor.

„Cu o mare probabilitate, militantismul agresiv al separatiștilor pro-ruși din Ucraina, susținuți în mod evident de regimul Putin încă din „etapa Crimeea”, se va transmite prin inducție și celor din Transnistria, la momentul considerat „potrivit” de către Moscova. Cu atât mai mult cu cât, pe teritoriul actual al Republicii Moldova (considerând aici, formal, și Transnistria), se află staționate trupe militare ruse. Dar lucrul acesta se va întâmpla numai atunci când Republica Moldova va avea șanse să se apropie decisiv de structurile occidentale, de exemplu de Uniunea Europeană ca stat candidat, peste câțiva ani. Transnistria este un avanpost militar rusesc, implantat strategic între două state cu potențial european, care va fi intrumentalizat politic de Moscova, deopotrivă împotriva Republicii Moldova și Ucrainei. De acolo nu vor mai pleca niciodată. Așa cum am mai afirmat, va veni momentul în care Chișinăul va trebui să recunoască independența Transnistriei, pentru a putea spera să meargă mai departe pe traiectoria pro-occidentală.”, afirmă Valentin Naumescu.

Președintele României, Traian Băsescu, a afirmat la Palatul Cotroceni că „în momentul de față sunt toate elementele care pot identifica în Ucraina un început de război civil.”

“România este un susținător fără rezerve al integrității teritoriale a Ucrainei. Din păcate lucrurile se complică și în momentul de față sunt toate elementele care pot identifica în Ucraina un început de război civil. În mod categoric Guvernul legitim de la Kiev are obligația să mențină funcționarea și funcționalitatea instituțiilor statului. În același timp, numărul mare de victime ridică problema profesionalismului cu care se fac aceste intervenții. Evenimentele de la Odesa devin periculoase. Ele se pot constitui în elementul de declanșare a unui război civil masiv.”, a fost analiza președintelui Băsescu.

“Violențele au escaladat în estul Ucrainei și s-au extins spre sudul țării. Confruntări armate au loc de la Donețk la Odessa, la circa 160 de kilometri distanță de frontierele sud-estice ale Uniunii Europene și de România. Există indicii că zonele industriale și regiunile de coastă scapă de sub controlul Guvernului de la Kiev”, este analiza agenției Bloomberg. Agenția americană, citând oficiali de la Kiev, spune că provinciile estice sunt “practic în stare de război”.

“Nu suntem departe de război civil”, constată și analistul economic Timothy Ash. “Există puține indicii că situația s-ar detensiona și nu prea pare că sunt eforturi de culise pentru găsirea unei soluții”, a subliniat expertul.

Avertismentele președintelui Traian Băsescu, care anunța în aprilie că Rusia vizează „gurile Dunării”, par să se confirme în condițiile în care tulburările au continuat și în sudul Ucrainei, extinzându-se dinspre est. În Odesa, la două zile după violențele care s-au soldat cu zeci de morți, sute de militanți pro-ruși au devastat, potrivit Reuters, sediul local al poliției. Separatiștii au încercat să-și elibereze camarazii arestați vineri seara, 2 mai. Ucraina se apropie de “război civil”, iar confruntările au ajuns la 160 de kilometri de frontierele României și ale Uniunii Europene, comentează situația la zi și agenția americană Bloomberg.

Când Rusia a anexat Crimeea în martie, și-a însușit nu doar fosta peninsulă ucraineană, ci și o zonă maritimă atât de mare încât o face să se învecineze cu România și odată cu aceasta resurse subacvatice de petrol și gaze naturale de mii de miliarde de dolari, scrie The New York Times. În urmă cu doi ani, o navă-gigant care fora în apele teritoriale ale României a descoperit un imens zăcământ de gaze naturale la peste 800 de metri adâncime. În aprilie  2012, Vladimir Putin, pe atunci premierul Rusiei, a asistat la semnarea unui acord cu grupul italian Eni pentru explorarea zonei economice rusești din nord-estul Mării Negre. William B. F. Ryan, geolog marin al Universității Columbia, estimează că suprafața zonei era înaintea anexării Crimeei aproape cât cea a Lituaniei, o țară mică baltică, de 67.340 kilometri pătrați.

Anexarea Crimeei de către Rusia a acutizat cea mai gravă criză în Occident și  Moscova de la terminarea Războiului Rece în urmă cu peste două decenii. Vestul a impus o serie de sancțiuni care vizează oficiali și diplomați ruși, apropiați ai președintelui Vladimir Putin. Mulți dintre cei trecuți pe lista neagră au ironizat sancțiunile, folosindu-le drept medalii de onoare. Totodată, oficialii ruși au avertizat vestul că prin aceste sancțiuni nu fac altceva decât să își facă singuri rău. "Ce îi putem sfătui pe colegii americani să facă? Să petreacă mai mult timp în aer liber, să practice yoga, să rămână la diete care presupun combinații alimentare, poate să se uite la televizor la câteva programe de comedie", a declarat vice-ministrul de Externe rus, Serghei Riabkov, pentru Interfax. "Asta ar fi mai bine decât să se tensioneze și să îi tensioneze și pe alții, știind că oricum momentul a trecut (…). Crizele, plânsul și isteria nu vor ajuta", a adăugat Riabkov. Reprezentantul Ministerului de Externe a mai afirmat că înghețarea relațiilor bilaterale a provocat <<o situație ridicolă>> în care până și întâlniri între meteorologii din cele două țări au fost anulate. "Ei bine, asta este alegerea Americii", a precizat Riabkov. "Se poate vedea că conducerea americană este <<fixată>> și că nu reușesc să accepte situația care a fost modelată în mare parte de linia (urmata – n.red.) de către Statele Unite și aliații lor europeni de a aduce la putere în Ucraina forțe antiruse”, a încheiat oficialul rus.

După anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, în martie, insurgenții proruși au preluat controlul asupra unor regiuni din estul Ucrainei, provocând intervenția forțelor ucrainene și permițând Moscovei să pună sub semnul întrebării legitimitatea desfășurării alegerilor "sub amenințarea armelor". Președintele rus, Vladimir Putin, și-a menținut rezervele și a evitat să spună dacă va recunoaște rezultatele scrutinului, dar a adoptat în ultima vreme un ton mai conciliant, recunoscând că alegerile ce urmează ar putea reprezenta un pas în vederea detensionării crizei.

Experții au interpretat poziția președintelui rus drept o schimbare de ton care face parte din tactica ce vizează în special evitarea unor noi sancțiuni occidentale, care i-ar putea afecta pe oficialii ruși și anumite sectoare ale economiei ruse. De altfel, situația economică nu este deloc ușoară pentru Rusia, intrată în recesiune, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI), care estimează ieșiri de capital în valoare de 100 de miliarde de dolari (73 de miliarde de euro) în cursul acestui an și diminuarea investițiilor, pe fondul incertitudinii.

"Există sentimentul că Europa nu dorește să impună Rusiei cele mai grave sancțiuni, iar Putin vrea să le dea un argument celor care se opun sancțiunilor", notează Maria Lipman, analist la Centrul Carnegie, din Moscova.

"Aceasta nu înseamnă că Rusia susține alegerile din Ucraina. Este o concesie, dar cu o mică diferență", adaugă analistul.

De asemenea, analiștii consideră că tactica Rusiei este să le permită insurgenților, înarmați până în dinți, să-și consolideze controlul asupra regiunilor industriale din estul Ucrainei.

Într-un interviu, John Bolton, jurist și diplomat, expert în politica externă și apărare, fiind întrebat dacă anexarea Crimeei putea fi prevenită, acesta a răspuns :

„Cred că numai printr-un efort de integrare militară a Ucrainei și Georgiei s-ar fi putut semnala Rusiei că nu se poate angaja fără consecințe în acțiuni agresive în Ucraina. Ar fi putut fi o metodă de prevenire. E prea tirziu. Astăzi, republicile baltice, Estonia, Letonia și Lituania, care fac parte din NATO, se consideră vulnerabile tocmai din cauza reacției inadecvate a Occidentului în criza ucrainiană. Cred că e necesară o schimbare de direcție. Spațiul dintre frontiera estică a NATO-ului și cea vestică a Rusiei trebuie pacificat și stabilizat. Politica de pînă acum a dat apă la moara rușilor. Putin, conducerea de la Moscova, vede slăbiciune și lipsă de atenție în politica externă a administrației Obama, și profită. Au urmărit cu atenție reacția vestului la anexarea Crimeei și au conchis că pot continua fără probleme. SUA nu reacționează cum trebuie la politica dură, agresivă a Moscovei în Ucraina, Orientul Mijlociu, și alte părți ale lumii. Mi-e teamă că e doar începutul unei perioade de expansionism rusesc.”

Prin urmare, privind prin prisma Rusiei, nu pot spune că în tot acest timp țara a avut doar de câștigat. Peninsula Crimeea ar fi fost oricum alipită Rusiei, dacă nu acum cu siguranță într-un viitor apropiat, deoarece locuitorii acesteia sunt majoritar ruși. Crimeea are legătură cu istoria rusă și este un loc în care rușii sunt prezenți. Anexarea Crimeei la Rusia a fost o problemă a cărei rezolvare a stat în mâinile populației. Peste 82% au participat la referendumul din Crimeea și peste 96 la sută au votat pentru alipirea peninsulei la Rusia. Crimeea a fost întotdeauna parte integrantă a Rusiei, prin inima oamenilor săi. Această legătură a fost transmisă din generație în generație. Relațiile dintre Rusia și Ucraina vor rămâne bune și nu vor fi probleme teritoriale, Rusia vede în Ucraina, un vecin bun.

Consecințele economice ale sancțiunilor vor avea un impact puternic asupra Rusiei. Rusia este într-adevăr cel mai mare furnizor de gaze naturale din Europa, dar nu cred că țările europene sunt dependente de gazul rusesc. Majoritatea țărilor au început să reducă importurile de gaz din Rusia, până și prietenoasa Finlandă, între 2006 și 2013 a redus cu 28% importul de gaz rusesc. Dacă Congresul Statelor Unite ale Americii anulează legislația care interzice exportul, americanii ar putea deveni un mare furnizor de gaz pentru Europa. Așa că, Moscova nu riscă să piardă consumatorii mari de gaz și petrol din Europa. Oficiali moscoviți spun că industria germană este dependentă de piața rusească, deci doamna Merkel va fi obligată să refacă legătura cu președintele Putin. Cifrele spun însă altceva, doar 3,3% din exporturile germane au mers în Rusia, așadar Germania va putea să supraviețuiască pierderii pieței rusești.

Deși se zvonește că Rusia va renunța la piața europeană și își va îndrepta exportul de gaz și petrol către China, acest lucru este foarte puțin probabil, deoarece China cumpără gaz turkmen la prețul de 110-120 dolari pentru 1000 mc, de trei ori mai ieftin decât vinde Rusia în Vest. De altfel, Gazprom negociază de aproximativ cinci ani cu China și nu se ajunge la un consens. Recent, China a început exploatarea gazelor de șist cu tehnologie americană. Pentru următorul an este prevăzut un volum de 6,5 miliarde mc, iar estimarea pentru 2020 variază, în funcție de surse, între 60 și 100 miliarde mc. Deci, e puțin probabil ca gazul rusesc să ia drumul Chinei.

Totodată, dacă Uniunea Europeană și statele membre accelerează ritmul revoluției energetice în urma evenimentelor actuale, peste cel mult 10 ani valoarea geopolitică a gazului rusesc va scădea dramatic.

În momentul de față, Rusia a câștigat Crimeea, dar a pierdut Ucraina. Elita conducătoare rusă nu se mulțumește cu acest rezultat. O privire asupra hărții Europei poate sugera că lipsa Ucrainei din structura economică și de securitate a Rusiei pe direcția de Est – Sud-Est ar putea priva Moscova de statutul imperial și de postura intimidantă în relația cu Vestul.

Pe termen lung, singura opțiune viabilă a Rusiei de a supraviețui în granițele actuale și de a recupera decalajul economic și tehnologic față de lumea dezvoltată este parteneriatul, inclusiv asocierea cu Occidentul disprețuit, în special cu Uniunea Europeană. Naționalismul extrem duce Rusia într-o fundătură istorică. Nivelul de trai ridicat al concetățenilor cu care se laudă președintele Putin când tratează cu condescendență falimentul Ucrainei nu se datorează vreunui model de guvernare excepțional și atractiv, ci dependenței de exportul de materii prime. Iluzia bunăstării rușilor se va putea oricând sfărâma sub presiunea următorului crah mondial, al obținerii independenței energetice a Europei occidentale sau al globalizării pieței de gaz. Discrepanțele sociale sunt uriașe, mulți ruși din orașele mici și din zonele rurale trăiesc în sărăcie lucie, corupția este la fel de răspândită ca în Ucraina, sau de ce nu, păstrând proporțiile, ca în România. Liderii providențiali sunt rari, iar când mâna de fier a lui Vladimir Putin și magia lui de unificator vor dispărea, Rusia va sta din nou față în față cu provocări la scară inimaginabilă. Până atunci, acest discurs naționalist al urii, al revanșei, al agresiunii gratuite și al urâtului va otrăvi relația strategică a Rusiei cu o Europă de care e mai apropiată cultural decât de oricare alt spațiu din lume.

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina

http://www.ziare.com/international/ucraina/cui-a-apartinut-crimeea-de-a-lungul-istoriei-rusiei-sau-ucrainei-1285489

Ucraina / Violenţele din Odesa susțin teroria că Rusia vizează gurile Dunării. O privire de ansamblu asupra evoluției şi opţiunile Occidentului: diplomatic, economic, militar

http://www.zf.ro/business-international/nyt-anexarea-crimeei-aduce-rusiei-o-mare-de-gaze-naturale-si-petrol-iar-romaniei-o-posibila-sursa-de-conflict-12633377

http://www.hotnews.ro/stiri-international-16965968-rusia-catre-sua-despre-anexarea-crimeei-acceptati-treceti-peste-crizele-plansul-isteria-nu-vor-ajuta.htm

ANALIZĂ: Rusia adoptă un ton conciliant faţă de prezidenţialele din Ucraina, dar îşi continuă jocurile

http://www.puterea.ro/externe/philip-breedlove-vladimir-putin-isi-poate-atinge-obiectivele-in-ucraina-fara-ca-trupele-sa-traverseze-frontiera-91487.html

http://www.puterea.ro/externe/vladimir-putin-a-ordonat-retragerea-trupelor-militare-de-la-frontiera-cu-ucraina-92482.html

http://www.puterea.ro/externe/rusia-submineaza-alegerile-prezidentiale-din-ucraina-teroristii-pro-moscova-ataca-sectiile-de-vot-92616.html

http://www.rfi.ro/stiri-politica-49196-fost-ambasador-onu-sua-nu-reactioneaza-cum-trebuie-politica-moscovei-ucraina

http://www.realitatea.net/vladimir-putin-a-semnat-anexarea-crimeii-la-rusia-transnistria-cere-alipirea-la-rusia_1401469.html

http://www.contributors.ro/global-europa/razboiul-crimeei-2-0/