Analiza Economico Financiară A Principalilor Indicatorilor ÎN Perioada 2013 2015 la Sc Aron Srl

INTRODUCERE

Este unanim recunoscut faptul că, o parte însemnată a informațiilor vehiculate în mediul economic au la baza informația contabilă sau derivate ale acesteia. Contabiliatea a apărut din nevoie de a răspunde în plan informatțional și decizional la problema gestiunii valorilor economice a unei entității patrimoniale.

Laureat al premiului Nobel pentru economie, Oscar Morgenstern afirmă urmatoarele: “Contabilitatea reprezintă cea mai serioasă sursă de informare a unei națiuni. Aproape toate deciziile economice au la bază informația economică sau derivate ale acesteia ”.

Prin alegerea temei “ Contabiliatea și gestiunea stocurilor de mărfuri ” am încercat sa anlizez în detaliu situația stocurilor de mărfuri în cadrul S.C. ARON S.R.L.. Fiind o componentă importantă a activelor circulante, stocurile condiționează desfășurarea activității societății comerciale.

Lucrarea de față este elaborată în trei capitole. În primul capitol sunt prezentate noțiuni teoretice privind structura, clasificarea, evaluarea stocurilor dar și informații referitoare la definirea, caracterizarea, modul de organizare a contabilității stocurilor de mărfuri, precum și noțiuni privind ajustările pentru deprecierea acestor stocuri.

În cel de-al doilea capitol sunt prezentate date informative privind domeniul de activitate al entității, relația cu clienții și furnizorii precum și o monografie contabilă privind stocurile de mărfuri, realizată în luna martie 2016.

Capitolul trei tratează analiza principalilor indicatorilor economico-financiari în decursul anilor 2013-2015. Am analizat astfel lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea entității dar si principalii indicatori specifici stocurilor de mărfuri( rata stocurilor, rata stocurilor de mărfuri, viteza de rotație a stocurilor, viteza de rotație a stocurilor de mărfuri și rata de finanțare a stocurilor) reflectând în acest mod situația favorabila sau nefavorabilă a entității. Pentru calculul acestora am folosit date preluate din bilanțurile contabile aferente celor 3 ani precum și date din contul de profit și pierdere.

Concluziile și propunerile cuprind opiniile personale referitoare la rezultatele obținute în urma analizei efectuate în cadrul acestei societății.

Bibliografia este ultima parte a lucrării, fiind formată din totalitatea surselor de informare care mi-au fost de un real ajutor în redactarea lucrării, toate aceste surse oferindu-mi date veridice și de actualitate.

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

– se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

–  este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

– se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului sau este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Conform OMFP nr. 1802/2014 în categoria activelor circulante se cuprind :    

stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

creanțe;

investiții pe termen scurt;

casa și conturi la bănci.

I.1. DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA GENERALĂ A STOCURILOR

Stocurile sunt active circulante: a. deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b. în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

c. sub formă  de materii prime, materiale  și alte consumabile care urmează să  fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

I.1.1. Clasificarea stocurilor

Conform putem utiliza mai multe criterii în funcție de care stocurile sunt clasificate si delimitate, si anume:    

1.dupa criteriul fizic, adică forma corporala a stocurilor, evidențiem :

 a. mărfurile – reprezentând acele bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

b. materiile prime – care participă direct la fabricarea produselor  și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;  

c. materialele consumabile – materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, furaje, semințe  și materiale de plantat și alte materiale consumabile, care participă sau care ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;    

d. materialele de natura obiectelor de inventar;

e. produsele, și anume:

– semifabricatele – prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într‐o secție (fază de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;

–  produsele finite – adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;  

– rabaturile, materialele recuperabile, deșeurile si produsele agricole fiind cele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale entității ( de exemplu, lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc.).  

  f. activele biologice de natura stocurilor – fiind acele active care urmează  a fi recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice, spre exemplu: animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din fermele piscicole, culturile (cum ar fi cele de porumb și grâu) și copacii crescuți pentru cherestea;

 g. ambalajele – unde se includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute  și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;    

 h. producția în curs de execuție – reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum  și produsele nesupuse probelor  și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.  

   În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată  de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează  distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă  materialele de demonstrație au durată  de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă  imobilizări.

Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s‐au transferat riscurile  și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general) .

Conform OMFP nr. 1802/2014 în categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu: echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea unor astfel de produse) precum si terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării.

2. după destinația lor, deosebim :

– stocuri destinate realizării obiectului de activitate fiind reprezentate de materii prime, materiale consumabile, etc.;

– stocuri aflate în curs de execuție reprezentate de produsele în curs de execuție, lucrările și serviciile în curs de execuție;

– stocuri fabricate destinate vânzării incluzând produse finite, semifabricate, etc.;

– stocuri cumpărate în scopul revânzării lor în aceeași stare, în această categorie intrând mărfurile.

3. după criteriul fazei ciclului de exploatare în care se află, distingem :

– stocuri aflate în faza de aprovizionare fiind reprezentate de materii prime și materiale (în cazul unităților productive) și de mărfuri (în cazul unităților de comercializare);

– stocuri aflate în faza de producție reprezentate de producția în curs de execuție;

– stocuri aflate în faza de desfacere fiind reprezentate de produse finite și mărfuri.

4. în funcție de locului în care se afla deosebim:

– stocuri aflate în depozitele entității, care la rândul lor se grupează în stocuri proprii cumpărate sau fabricate de entitate în vederea utilizării acestora în procesul de producție;

– stocuri aflate în gestiunea entității, dar care nu fac parte din patrimoniul acesteia, întrucât aparțin altor entități( din acest motiv ele sunt evidențiate în conturile speciale din clasa 8- „Conturi în afara bilanțului ”);

– stocuri în curs de aprovizionare;

– stocuri aflate la terți pentru prelucrare sau păstrare.

I.1.2. Evaluarea stocurilor

Evaluarea stocurilor se referă la exprimarea acestora în etalon bănesc cu scopul înregistrării lor în contabilitate, astfel identificam patru momente principale, corespunzătoare stării lor patrimoniale, în funcție de care pot fi evaluate: la intrare în patrimoniu, la ieșirea din gestiune, la inventariere și la închiderea exercițiului financiar.

Evaluarea la intrarea în patrimoniu

Conform OMFP nr. 1802 / 2014 la data intrării în entitate, bunurile se evaluează  și se înregistrează  în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:    

la cost de achiziție ‐ pentru bunurile procurate cu titlu oneros;   

la cost de producție ‐ pentru bunurile produse în entitate;    

la valoarea de aport, stabilită  în urma evaluării  ‐  pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;   

la valoarea justă ‐ pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

La cost de achiziție se evaluează stocurile de materii prime, materiale consumabile, mărfuri, materiale de natura obiectelor de inventar, etc. Acest cost este format din prețul de cumpărare + taxele nerecuperabile+ cheltuieli de transport și manipulare etc. Reducerile comerciale și alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție .

Reducerile comerciale pot fi:

rabatul  ‐  reprezentând reducerea acordată de vânzător pentru calitatea inferioara a bunurilor livrate;    

remiza ‐ fiind reducerea acordată de furnizor pentru importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unei comenzi;

risturnul – reprezentând reducere care poate fi acordată pentru depășirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor stabilit prin contact .

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă  venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă  (contul 767 "Venituri din sconturi obținute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").

Există și costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, aceste fiind recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, spre exemplu: pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;     cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într‐o nouă fază de fabricație; regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final; regia fixă nealocată costului, care se recunoaște drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacității normale de producție.

Evaluarea la costul de producție se aplică în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare (producției în curs de execuție, semifabricatelor și produselor finite, materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor și a altor bunuri obținute de unitatea patrimonială). Acest tip de cost este format din costul de producție al materiilor prime și consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricarea acestora. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producție atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul și în starea în care se găsesc.

La valoarea de aport stabilită de specialiștii evaluatori, în funcție de prețul pieței, se evaluează stocurile aduse ca aport în natură de acționarii asociați.

Conform OMFP 1802 / 2014 valoarea justă  a activelor se determină, în general, după  datele de evidență  de pe piață, printr‐o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii. În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizați, potrivit legii. Si aceasta valoarea, asemănător valorii de aport, se substituie costului de achiziție.

Evaluarea la ieșirea din patrimoniu

Legislația în vigoare ne prezintă o varietate de prețuri folosite la momentul înregistrării ieșirii stocurilor din gestiunea( prin consum productiv, vânzări, donații, etc.). Astfel, conform OMFP 1802/2014 costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor din aceeași categorie și al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:

a. primul intrat – primul ieșit (FIFO); b. metoda costului mediu ponderat (CMP); c. ultimul intrat – primul ieșit (LIFO).

Metoda "primul intrat‐primul ieșit" (FIFO) impune folosirea costului de achiziție sau a costului de producție al primei intrări, până la epuizarea lotului. În continuare, se va folosi prețul lotului intrat ulterior, în ordine cronologică, până la epuizarea acestuia.

Potrivit metodei "ultimul intrat‐primul ieșit" (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura ce lotul se epuizează, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau costul de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.

Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Această medie se poate calcula  periodic sau după  fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să  depășească durata medie de stocare.

Pentru aplicarea acestei metode se poate folosii una din următoarele formule:

Costul mediu ponderat calculat la sfârșitul lunii:

CMP= unde :

Qs i- cantitatea stocului inițial ; Psi – prețul stocului inițial; Qi – cantitatea intrată; Pi – prețul cantităților intrate.

Costul mediu ponderat, calculat după fiecare intrare:

CMP= unde :

Q si- cantitatea din stocul precedent; Q i-cantitatea intrata; Psi- prețul unitar al stocului precedent; Pi- prețul unitar al stocului.

În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul. Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale  și consumabile, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie verificate periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat. Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate deferit în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Repartizarea diferențelor de preț  asupra valorii bunurilor ieșite  și asupra stocurilor se realizează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: * 100

Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

Metoda prețului cu amănuntul se utilizează pentru determinarea costul stocurilor de articole numeroase  și cu mișcare rapidă, care au marje similare  și pentru care nu este indicat să se folosească altă metodă. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Modificările prețului de vânzare presupun recalcularea marjei brute.

Evaluarea la inventariere și la închiderea exercițiului financiar

Potrivit reglementarilor contabile în vigoare, în scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să  procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.  În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Regulile de evaluare actuale se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție.

Conform OMFP nr. 1802/2014, valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare iar valoarea de inventar a unui activ este valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.

În scopul efectuării inventarierii, conducerea entității trebuie să-și stabilească  propriile proceduri, cu respectarea prevederilor legale. În vederea desfășurării operațiunilor de inventariere și evaluare în bune condiții, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire adecvata, tehnică și economică, cunoscătoare a domeniului de activitate. Valoarea de inventar a bunurilor se va stabilii respectându-se principiul prudenței, potrivit căruia se va ține cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare..  

La efectuarea inventarierii stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea actuală/ valoarea de inventar, fiind reprezentată de prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor și costurile necesare vânzării, cum ar fi cheltuielile cu transportul, comisioanele privind vânzările, etc.

Inventarierea se poate efectua pentru următoarele structuri:

– pentru materiile prime și materialele consumabile valoarea de inventar se compune din prețul de cumpărare și cheltuielile accesorii;

-pentru produsele finite și mărfurile vandute în aceeași stare valoarea actuală este formată din prețul de vânzare din care se scad cheltuielile accesorii;

– producția în curs de execuție se evaluează prin doua metode: metoda directă și metoda contabilă, această din urmă calculându-se ca diferență între cheltuielile totale de producție și costul efectiv al producției;

– pentru stocurile greu vandabile, depreciate, deterioarate sau inutilizabile, precum și pentru comenzile sistate, comisia de inventariere propune cu aprobarea conducerii unității, anumite prețuri stabilite în funcție de utilitatea acestora pentru întreprindere și prețul pieței.

La închiderea exercițiului finainciar, cand se întocmește bilanțul contabil, stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Conform principiului prudenței, diferențele favorabile dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă ( de inventar ) nu se înregistreaza în contabilitate. În situația inversă, pentru diferențele nefavorabile, se procedează la efectuarea unor ajustări pentru deprecierea stocurilor.

Ca o concluzie referitoare la metodele de evaluarea prezentate, trebuie menționat faptul că metoda aleasă trebuie aplicată  cu consecvență  pentru elemente similare de natura stocurilor  și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații: motivul modificării metodei și  efectele sale asupra rezultatului.

I.2. DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA GENERALĂ A STOCURILOR DE MĂRFURI

Mărfurile sunt stocuri de active circulante, achiziționate sau obținute din producție proprie și vândute în aceeași stare către clienți. Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială.

 În legătură cu mărfurile trebuiesc specificate următoarele diferențieri: – mărfurile aflate în unități comerciale, provenite din cumpărări; – mărfurile aflate în magazinele proprii ale întreprinderii, provenite din producție proprie.

Unitățile comerciale care se ocupa cu vânzarea mărfurilor sunt diferențiate astfel:

unități comerciale angro – fiind unitățile care achiziționează mărfuri în cantități mari de la producători sau de la alți furnizori angro, cu scopul revânzării acestora, în special către unitățile de desfacere cu amănuntul;

unități comerciale cu amănuntul care achiziționează mărfuri de la producători sau de la unitățile comerciale angro, cu scopul revânzării acestora direct către populație (clienți).

Ambele categorii de unități comerciale cumpără mărfuri la cost de achiziție și le revând la preț de vânzare , diferența dintre cele doua costuri purtând denumirea de adaos comercial. La intrarea mărfurilor în gestiune, adaosul comercial se calculează, prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziție. În practica comercială se utilizează și noțiunea de rabat comercial care se calculează la scăderea mărfurilor vândute din gestiune, prin aplicarea cotei de rabat asupra prețului de vânzare. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se face utilizându-se următoarea formulă:

Cota de rabat (%) =

I.2.1. Documentația specifică stocurilor de mărfuri

În ceea ce privește documentele necesare pentru ținerea evidenței stocurilor distingem documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații: intrări și ieșiri, care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil. Operațiunile privind existența, intrarea, ieșirea și deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se pot grupa după următoarele criterii:

– documente privind existenta stocurilor:- liste de inventariere, registru de inventar, proces verbal de inventariere;

– documente privind intrarea stocurilor: comenzi, facturi, aviz de însoțire, borderou de achiziție, note de recepție și constatare de diferențe, bon de predare – transfer –restituire, rapoarte de producție,bon de primire;liste de inventariere, declarații vamale de import, ordine de plata – extrase de cont, chitanțe și registru de casă, borderou de primire a bunurilor în consignație, procese verbale de predare – primire, procese verbale de inventariere, procese verbale de donație.

– documente privind ieșirea stocurilor: facturi, avize de însoțire, bonuri de predare – transfer – restituire, borderou de vânzare, fise limită de consum, bonuri de consum,f oi de parcurs, procese verbale de predare – primire, bon de predare, declarație vamală de export, declarații de încasare valutară, decizii de imputare, procese verbale de donații, procese verbale de inventariere, buletin de analiză, extrasele de cont bancar, chitanțe și registru de casă, rapoarte zilnice de producție;

– documente privind descrierea stocurilor: listele de inventariere, procese verbale de inventariere, situații de calcul a perisabilităților, procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate, note de constatare.

– evidența operativă  a stocurilor se ține cu ajutorul următoarelor documente: fișa de magazie, registrul stocurilor și raportului de gestiune.

Prezint, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidență a stocurilor:

Factura – reprezentând documentul contabil care se întocmește în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcția de intrare –  ieșire din gestiune și funcția de act justificativ pentru decontare (încasarea – plata).

Avizul de însoțire a mărfii – servește ca document pentru eliberarea – primirea în gestiune și ca act de însoțire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de recepție și constatarea de diferențe – evidențiază bunurile intrate în gestiune. Este întocmită  în baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare – transfer – restituire – este folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obținute din producție proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiași unități. Nu servește ca document pe timpul transportului .

Bonul de consum se întocmește pentru darea în consum a stocurilor ce urmează a participa la procesul de fabricație.

I.2.2. Metode de organizare a contabilității mărfurilor

Potrivit reglementarilor legale în vigoare, contabilitatea stocurilor de mărfuri se ține cantitativ și valoric, sau numai valoric cu ajutor inventarului permanent sau a inventarului intermitent. Inventarierea este un procedeu al metodei contabilității care are la baza constatarea faptică (numărare, cântărire, măsurare, etc.) a elementelor patrimoniale existente la un moment dat într-o entitate.

Organizarea contabilității sintetice a mărfurilor

Reflectarea în contabilitate a mărfurilor se realizează cu ajutorul conturilor 371"Mărfuri" si 378"Diferențe de preț la mărfuri". Contul 371"Mărfuri" – evidențiază existența și mișcarea mărfurilor la cost de achiziție sau preț de vânzare, după caz.   După conținutul economic: cont de stocuri destinate vânzării. După funcția contabila: cont de activ.

Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent presupune înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor de intrare și ieșire, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Această metodă poate fi utilizată de toate societăților comerciale dar obligatoriu de societățile comerciale mari și presupune respectarea următoarelor cerințe: stocul final de la sfârșitul exercițiului precedent devine stoc inițial la începutul exercițiului curent; intrările în gestiune din timpul lunii se înregistrează în debitul conturilor de stocuri iar ieșirile din gestiune din timpul lunii se vor înregistra în creditul conturilor de stocuri. Intrările de stocuri de mărfuri se evaluează la costul de achiziție (pentru cumpărări) , la costul de producție sau costul standard (pentru stocurile obținute din producția proprie) sau la valoarea actuală (pentru intrările prin donații sau plusuri).

Inventarul permanent la cost de achiziție  presupune evaluarea stocurilor și mișcării mărfurilor. Acest cost este deseori fluctuant pentru același sortiment de marfă. Datorită acestei fluctuații trebuie să se afle cu exactitate costul cu ajutorul metodelor de epuizare succesivă a stocurilor și cea a costului mediu ponderat.

Inventarul permanent la cost standard  constă în evaluarea stocurilor și mișcărilor de mărfuri la cost standard (prestabilit), calculat pe baza prețurilor perioadei precedente. Costul standard se actualizează, periodic, în funcție de evoluția reală a prețurilor. Această metodă se poate aplica în momentul unei stabilități relative a prețurilor, când costul standard are o valoare apropiată de cea a costului efectiv de achiziție.

Ieșirile de stocuri de mărfuri se realizează prin metodele cunoscute (FIFO, LIFO, CMP).

Metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului intermitent se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii și presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei. Inventarul permanent impune respectarea următoarelor cerințe:

– la începutul fiecărei luni stocurile existente se trec pe cheltuieli, indiferent daca se consuma sau nu;

– în cursul lunii cumpărările de stocuri se trec în debitul conturilor de cheltuieli;

– la sfârșitul fiecărei luni stocurile finale se înregistrează în debitul conturilor de stocuri.

Prin utilizarea acestui tip de inventar ieșirile se stabilesc pe baza următoarei relații:

IEȘIRI = STOC INIȚIAL + INTRĂRI – STOC FINAL DETERMINAT PRIN INVENTARIERE

Toate societățile care utilizează metoda inventarului intermitent trebuie obligatoriu să efectueze inventarierea faptică a stocurilor conform politicii contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligații fiscale. Această metodă are avantajul utilizării unui număr redus de înregistrări însă are și câteva dezavantaje:

– pe seama cheltuielile se trec, alături de consumuri și lipsurile, furturile, etc.;

– nu se poate exercita un control riguros prin intermediul contabilității iar în cursul lunii nu se poate cunoaște cantitatea de stocuri existenta în gestiune.

Organizarea contabilității analitice a mărfurilor

Contabilitatea analitică a stocurilor de mărfuri se realizază tinându-se seama de necesitățile proprii de informare, volumul și specificul activității fiecărei entități. În consecință, contabilitatea analitică a stocurilor, respectiv a stocurilor de mărfuri, se poate organiza dupa una din metodele următoare: cantitativ-valorică, operativ-contabilă și global-valorică.

Metoda operativ-contabilă

 Metoda operativ-contabilă constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri de produse, cu ajutorul fișelor de magazie. În contabilitate, aceasta metodă constă în ținerea evidenței valorice pe conturi desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz. În fișele de magazie se înregistrează și plusurile pe coloana „intrări” precum și minusurile pe coloana „ieșiri”.Documentele de intrare sunt: factura, avizul de însoțire a mărfii, nota de recepție și constatare diferențe, etc., iar documentele de ieșire sunt reprezentate de: bon de consum, bon de transfer, factura, fișa limită de consum, etc. Alături de documentele deja menționate, în unele cazuri se mai folosesc centralizatoarele pentru a reunii mai multe documente primar.

Utilizând metoda operativ-contabilă la sfârșitul fiecărei luni, pe baza datelor înregistrate se întocmește „Registrul stocurilor’’ , se efectuează „punctajul” și se determină soldul final al unei gestiuni pe baza formulei: SOLD FINAL = SOLD INIȚIAL+INTRĂRI– IEȘIRI

Metoda cantitativ-valorică

Metoda cantitativ-valorică se utilizează în practică prin ținerea în cadrul gestiunilor a unei evidențe cantitative, pe categorii de stocuri de mărfuri, folosind în acest scop „Fișa de magazie” dar și a unei evidențe cantitativ-valorice folosind „Fișa de cont analitic pentru valori materiale”. La sfârșitul fiecărei luni se efectuează „punctajul”.

Aceasta metodă presupune un volum mare de muncă iar pentru înlăturarea acestui dezavantaj, este necesară folosirea mijloacelor moderne de evidență și calcul.

Metoda global-valorică

Aceasta metodă se utilizează pentru ținerea unei evidențe global-valorice atât în cadrul gestiunilor folosind raportul de gestiune, cât și în cadrul compartimentului contabilității stocurilor, folosindu-se „Fisa de cont pentru operații diverse”. Înregistrările în raportul de gestiune și în fișele valorice se fac prin intermediul documentelor de intrare și a celor de ieșire. De asemenea, la sfârșitul fiecărei luni se efectuează „punctajul”.Utilizarea acestei metode pentru evidențierea mișcării stocurilor de mărfuri prezintă avantajul unui volum de munca mai redus.

În realitate , în cadrul entităților se utilizează o combinație a acestor trei metode, fiecare entitate alegându-și metoda în funcție de particularitățile sale și de necesitățile proprii de informare.

I.2.3 Evaluarea mărfurilor

În ceea ce privește mărfurile, evaluarea acestora se poate face:

– la intrarea în patrimoniu evaluarea acestei categorii de stocuri se realizează la costul de achiziție;

– la ieșirea din patrimoniu mărfurile se evaluează utilizându-se una din metodele FIFO, LIFO, CMP precum și metoda prețului cu amănuntul. Acest preț este format din costul de achiziție + adaosul comercial + T.V.A.;

– la efectuarea inventarierii mărfurile se evaluează la valoarea actuală (de inventar), formată din prețul pieței la vânzare – cheltuielile accesorii( cheltuieli de transport, manipulare, desfacere, garanții acordate );

– la închiderea exercițiului financiar mărfurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

I.2.4. Ajutări pentru deprecierea stocurilor de mărfuri

Pentru a face față situațiilor de risc și incertitudinilor pe care le oferă economia de piață, fiecare agent economic are posibilitatea legală să-și creeze ajustări pentru deprecierea stocurilor de mărfuri la sfârșitul exercițiului financiar.

Astfel, daca în exercițiul financiar următor se constă deprecieri ale stocurilor de mărfuri se vor utiliza aceste ajustări. Pentru constituirea ajustărilor, în funcție de situație, se procedează la includerea unor cote-părți în cheltuielile de exploatare. Contabilitatea deprecierii acestor elemente patrimoniale se conduce cu grupa de conturi 39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție”.

Mărimea valorică a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de mărfuri se determina pe baza formulei:

Ajustări pentru = Valoarea contabila – Valoarea actuala

deprecierea stocurilor a stocurilor a stocurilor

Daca valoarea actuală este mai mică decât valoarea contabilă, minusul de valoarea fiind reversibil, se înregistrează constituirea pe seama cheltuielilor a unor ajustări pentru depreciere. Apoi, se compară soldul conturilor de ajustări (în cazul mărfurilor „3957”) constituite anterior, cu ajustările necesare stabilite la sfârșitul anului curent. Dacă ajustarea necesară este mai mare decât ajustarea constituită, este necesară suplimentarea ajustărilor, în caz contrar se va proceda la diminuarea ajustărilor prin reluarea sumelor la venituri. Operațiile de constituire și de diminuare a ajustărilor trebuie tratate cu mare atenție datorită efectelor nedorite, pe care acestea le pot avea asupra rezultatului exercițiului. În acest caz, dacă se alocă o suma prea mare în vedere constituirii ajustărilor , acest fapt mărește nejustificat cheltuielile și diminuează rezultatul, fiind o situație nefavorabilă pentru acționari, salariați și chiar pentru imaginea întreprinderii.

CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ REALIZAT LA S.C. ARON S.R.L. ÎN PERIOADA 2013-2015

II.1. PREZENTAREA GENERALĂ A ENTITĂȚII S.C. ARON S.R.L

Entitatea analizată, S.C. ARON S.R.L., a fost înființată la data de 20.03.1992 având CUI RO 1303320, plătitor de TVA (la facturare ), cu numărul de înmatriculare J29/899/1992. Entitatea își desfășoară activitatea la sediul firmei situat in județul Prahova, comuna Izvoarele, strada Principală, numărul 132, având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, fiind-ui astfel atribuit codul CAEN 4711.

Entitatea are un capital social de 155 310.00 lei. Conducerea este asigurată de un administrator persoana fizică care are un singur asociat. În ceea ce privește personalul entității, acesta este unul restrâns, format din 4 gestionare cu un regim de lucru de 8h / zi, 56 / săptămână .

Dotările entității sunt reprezentate de :

clădirea propriu-zisă formată din 5 spații și anume: spațiu pentru comercializarea produselor, 2 depozite , birou și grup sanitar.

rafturi metalice;

vitrine verticale de refrigerare (pentru băuturi);

vitrine frigorifice orizontale (de prezentare);

ladă păstrare produse congelate;

cântar electronic;

casa de marcat;

computer și imprimantă.

Clienții sunt reprezentați doar de persoane fizice iar in ceea ce privește furnizorii, aceștia sunt numeroși, câțiva reprezentanți fiind: ROUA, AGROSEM, NIALKOTRANS, OLTINA, TEJU, RALU, METROU, ETC.

II.2 MONOGRAFIA CONTABILĂ PRIVIND CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA STOCURILOR DE MĂRFURI ÎN LUNA MARTIE 2016 LA S.C. ARON S.R.L.

În cursul lunii martie 2016, în cadrul entității S.C. ARON S.R.L. au avut loc următoarele operațiuni economico-financiare:

Se înregistrează achiziționarea de mărfuri de la furnizorul Roua în valoare de 57.80 lei, TVA 9%, conform facturii JC / 11272 / 01.03.2016 .

Se înregistrează achiziția de mărfuri de la furnizorul Ralu în valoare de 70.95 lei, TVA 9%, conform facturii JC / 1575066 / 01.03.2016 .

Se plătește furnizorului Ralu contravaloarea mărfurilor achiziționate anterior conform RC / 1575086/ 01.03.2016 .

401 = 5311 77.34

Conform RC / BF 1989 /02.02.2016 entitatea încasează în numerar venituri din vânzarea mărfurilor cu TVA 9% în valoare de 254.38 lei

5311 = % 254.38

707 233.38

4427 21.00

Se înregistrează achiziționarea de combustibili pentru mașina firmei conform JC / BF8 /02.03.2016, în valoarea de 50.00 lei.

3022 = 401 50.00

Se înregistrează aprovizionarea cu mărfuri de la furnizorul Tymbark în valoare de 305.25 lei, TVA 9%, conform JC / 8148 /03.03.2016 .

Se plătește către Oltina suma de 49.05 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate, conform RC / 557/ 04.03.2016

401 = 5311 49.05

În data de 05.03.2016 se încasează suma de 477.34 lei, în numerar, rezultată din vânzarea mărfurilor cu TVA 9% .

5311 = % 477.34

707 435.20

4427 39.17

Se înregistrează intrarea numerarului în contul entității deschis la banca Transilvania, în valoare de 260.00 lei, conform JB / EXTRAS/07.03.2016 .

581 = 5121 260.00

Se acordă un avans furnizorului Agroland în valoare de 472.99 lei, conform JC / 16689/ 08.03.2016, pentru furnizarea de mărfuri cu TVA 20% .

% = 401 472.99

471 394.16

4426 78.83

Se încasează venituri din vânzarea mărfurilor cu TVA 9%, conform RC / BF440/09.03.2016, în valoare de 612.29 lei.

5311 = % 612.29

707 561.73

50.56

Se înregistrează plata comisionului bancar către banca Transilvania conform JB/ EXTRAS /10.03.2016 în valoare de 8.40 lei.

627 = 5121 8.40

Conform JC/ F/ 11.03.2016 se înregistrează obligația de plată în valoare de 28.22 lei, TVA 20%, reprezentânt contravaloarea serviciilor prestate de Romprest- firma de salubrizare .

% = 401 33.87

628 28.22

4426 5.65

Se înregsitrează cheltuieli privind materialele nestocabile în valoare de 75.80 lei, TVA 20%, conform JC/ 2817/12.03.2016.

% = 401 90.96

604 75.80

4426 15.16

Unitatea se aprovizionează cu mărfuri de la furnizorul Oltina, în valoare de 46.28 lei, TVA 9%, conform JC/ 12441106/13.03.2016 .

% = 401 50.45

371 46.28

4426 4.17

Se plătește furnizorului Hidro suma de 4.05 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate, conform RC / 133/ 14.03.2016 .

401 = 5311 4.05

Se achiziționează o imprimanta de birou în valoare de 225.00, TVA 20%, conform JC/ 14409/ 15.03.2016

% = 401 270.00

303 225.00

4426 45.00

Se înregistrează intrarea numerarului în contul societății deschis la banca Transilvania, în valoare de 2 348.00 lei, conform JB/ EXTRAS 16.03.2016.

5121 = 581 2 348.00

Se plătește furnizorului Irimia suma de 243.79 lei în schimbul mărfurilor furnizate în data de 17.03.2016.

401 = 5311 243.79

Se înregistreaza cheltuieli privind energia în valoare de 408.96 lei, TVA 20%, conform JC/ 949092/19.03.2016

% = 401 490.75

605 408.96

4426 81.79

Conform JC/944522/ 20.03.2016 se înregistrează cheltuieli cu apa în valoare de 5.94 lei,TVA 20%.

% = 401 7.13

605 5.94

4426 1.19

Se plătește în numerar prima de asigurare pentru bunurile aflate în patrimoniul entității, în valoare de 372.90 lei, conform RC / 538639/21.03.2016.

= 5311 372.90

Conform RC/DP 10/ 23.03.2016 entitatea plătește chiria aferenta unei suprafețe de 200 mp2 – reprezentând parcarea din fața unității, în valoare de 100.00 lei.

= 5311 100.00

24. Se alimentează mașina unității cu combustibil în valoare de 41.68 lei, TVA 20%, conform JC/ BF/ 24.03.2016

% = 401 50.01

322 41.68

4426 8.33

25. În 25.03.2016 se înregistrează plata obligațiilor salariaților la asigurări și pretecție socială în valoare toatală de 2904.00 lei.

% = 5121 2904.00

4312 444.00

4314 232.00

441 1 240.00

4371 21.00

4311 679.00

4313 257.00

4316 11.00

4372 20.00

26. Se alimentează unitatea cu mărfuri în valoare de 32.10 lei, TVA 9%, conform JC / 30581/ 27.03.2016

% = 401 34.99

371 32.10

2.89

27. Se înregistrează plata obligațiilor salariaților la bugetul de stat drept impozit pe salarii în valoare de 376.00 lei

444 = 5121 376.00

28. La sfarsitul lunii martie se înregistrează în statul de plată, salariile brute cuvenite personalului pentru munca prestată, în valoare totală de 4 244.00 lei.

641 = 421 4 244.00

29. Se înregistreză scăderea din gestiune a mărfurilor vândute în valoare de 48 790.21 lei.

30. Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea în valoare de 284.81 lei.

6811 = 2811 284.81

31. Regularizare TVA

4427 = % 5267.52

4426 4547.06

4423 720.46

32. Se înregistează închiderea conturilor de venituri

707 12 300.11

7071 31 194.98

33. Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli

% 44514.65

6022 324.99

603 225.00

604 75.80

605 418.28

607 35 502.80

612 100.00

6811 284.81

CAPITOLUL III. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A PRINCIPALILOR INDICATORILOR ÎN PERIOADA 2013-2015

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen/ proces) în elementele sale componente, procedând astfel la identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care i-au generat și influențat.

Analiza economico-financiară însumează un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unei firme, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia, din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale și financiare.

Alți autori arată că analiza urmărește dinamica fenomenelor economice și financiare din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ, static și/sau dinamic, identificând factorii importanți, corelația dintre aceștia, cauzele și consecințele schimbării acestora și , pe această bază , realizează diagnosticarea stării lor în vederea orientării deciziilor care privesc funcționarea eficientă a firmei în context competițional.

Indicatorii financiari se exprimă sub forma unor rapoarte semnificative între două mărimi, sau grupe de mărimi din bilanț sau contul de profit și pierdere a firmei. Aceste rapoarte permit realizarea de aprecieri asupra situației financiare și luarea deciziilor pentru activitatea viitoare.

III.1 INDICATORII DE LICHIDITATE

Analiza lichidității unei entități reprezintă o modalitate de a testa capacitatea companiei de a face fata obligațiilor sale pe termen scurt. Aceasta implică activele lichide ale afacerii care reprezintă acele active care pot fi convertite rapid în numerar, în ipoteza în care acestea formează o asigurare față de risc .

Rata lichidității generale (RLG) – compară ansamblul lichidităților potențiale( active transformabile în bani pe termen scurt) cu exigibilitățile potențiale( datorii rambursabile pe termen scurt). Deși nivelul acestei rate variază în funcție de sectorul economic în care activează firma, aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 este asigurator, în sensul că pune întreprinderea la adăpost de o insuficiență de trezorerie.

RLG=

Calculul ratei lichidității generale , la S.C. ARON S.R.L. , în perioada 2013-2015:

Tabelul nr. 3.1. Rata lichidității generale

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul 3.1 Evoluția ratei lichidității generale în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.1 se observă următoarele aspecte:

Rata lichidității generale a scăzut în anul 2014 față de anul 2013 de la 2,6 la 1,1 iar în anul 2015 se identifică o creștere majora a indicatorului până la valoarea de 4,2. Valorile constate în anii 2013, respectiv 2015, dovedesc capacitatea activelor circulante de a acoperii datoriile curente, cu alte cuvinte, se evidențiază echilibrul pe termen scurt, entitatea având capacitatea de a-și plătii datoriile curente din activele circulante. O situație mai delicată se observă în anul 2014, unde rata lichidității reduse este de 1,1 ( situată sub nivelul de siguranță), în acest an activele circulante având o capacitate mai redusă de acoperire a datoriile curente ale entității.

Rata lichidității reduse (RLR)- exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile curente din activele ușor de transformat în bani( creanțe , investiții financiare pe termen scurt și disponibilități ). Specialiștii apreciază că un nivel asiguratoriu al acestei rate este cuprins între 0,8-1,0.

RLR=

Calculul ratei lichidității reduse, la S.C. ARON S.R.L. , în perioada 2013-2015:

Tabelul nr. 3.2. Rata lichidității reduse

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul 3.2 Evoluția ratei lichidității reduse în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr. 3.2 constatăm referitor la indicatorul lichidității reduse, următoarele:

Rata lichidității reduse s-a diminuat în anul 2014 comparativ cu anul 2013 cu 0,05, acest fapt marcând o situație nefavorabilă în ceea ce privește capacitatea unității de a-și achita datoriile la scadență, deoarece o situație optimă presupune o rată a lichidității reduse cuprinsă între 0,8-1,0. Mărimea rate lichidității reduse deșii a crescut în anul 2015 comparativ cu anii anteriori, până la valoarea de 0,2, este situată tot sub gradul de normalitate stabilit de specialiști.

Rata lichidității la vedere (RLV) – presupune capacitatea firmei de aș-i achita datoriile curente pe baza disponibilităților bănești. Se consideră că nivelul acestei rate este normal între 0,2-0,3.

RLV =

Calculul lichidității la vedere, la S.C. ARON S.R.L. , în perioada 2013-2015

Tabelul nr.3.3. Rata lichidității la vedere

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul 3.3 Evoluția indicatorului de lichiditate la vedere în perioada 2013-2015

În urma analizei datelor din tabelul nr. 3.3 se constată următoarele aspecte:

În anii 2013-2014 lichiditatea la vedere înregistrează valori de 0,01 ceea ce semnifică faptul că disponibilitățile bănești pot finanța numai 1% din datoriile curente, astfel încât entitatea poate intra în incapacitate de plată, caz în care menținerea echilibrului financiar se poate realiza numai dacă minimizarea valorii disponibilităților bănești este compensată de existența unor plasamente, creanțe sau stocuri cu un grad mare de lichiditate. În anul 2015 se observă o creștere a lichidității la vedere, aceasta fiind o situație favorabilă deoarece se apropie de valoarea de 0,2 care subliniază nivelul de normalitate al acestei rate, ceea ce indică faptul ca entitatea își poate rambursa instantaneu datoriile curente.

III.2 INDICATORII DE SOLVABILITATE

Solvabilitatea reprezintă capacitatea entității de a-și plătii la scadență datoriile totale și cel mai adesea se exprimă prin intermediul ratei solvabilității generale și a ratei solvabilității patrimoniale.

Asigurarea solvabilității constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii.

Rata solvabilității generale (RSG) – reflectă gradul în care o firmă poate face față datoriilor.

RSG =

Calculul ratei solvabilității generale in perioada2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr.3.4. Rata solvabilității generale

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.4 Evoluția ratei solvabilității generale în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.4. se observă următoarele aspecte :

Rata solvabilității generale este în creștere în anii 2014 și 2015 față de anul 2013, aceasta fiind o situație favorabilă pentru entitate. În cei 3 ani, valorile acestei rate sunt mai mari de 1,5 semnificând faptul ca firma este solvabilă, având capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.

b) rata solvabilității patrimoniale (RSP) – este calculată de obicei de către instituțiile financiar-bancare, în studiile de analiză a bonității clienților care solicită credite. Finanțatorii consideră că nivelul acestei rate trebuie sa se situeze în intervalul 0,3-0,5.

RSP =

Calculul ratei solvabilității patrimoniale în perioada2013-2015 la S.C.ARON S.R.L

Tabelul nr. 3.5. Rata solvabilității patrimoniale

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.5 Evoluția ratei solvabilității patrimoniale în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.5 se observă următoarele aspecte:

Rata solvabilității patrimoniale este, în cei 3 ani analizați, peste limitele impuse de teoria economică, aceasta fiind o situație benefică pentru entitate,dovedind astfel bonitatea firmei. În anii 2013 și 2015 această rată înregistrează valori mai mici comparativ cu anul 2014, deoarece unitatea a contractat credite bancare mai mari în acești 2 ani.

III.3. INDICATORII DE RENTABILITATE

Rentabilitatea unei firme se referă la capacitatea acesteia de a obține profit , adică de a obține un excedent de venituri peste valoarea costului total implicat. Rentabilitatea permite firmei nu numai menținerea in afaceri ci și dezvoltarea acesteia. (https://ro.scribd.com/doc/49774236/Rentabilitatea-Firmei)

Ca măsură a performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, rentabilitatea este o formă sintetică de exprimare a eficienței activității firmei, respectiv a capacității acesteia de a obține profit prin utilizarea resurselor materiale, umane și financiare de care dispune.

Starea rentabilității unei firme se poate analiza pe baza ratei rentabilității comerciale, a ratei resurselor consumate, ratei economice și financiare .

a) Rata rentabilității comerciale ( Rc ) exprimă relația dintre profirul aferent vânzărilor și cifra de afaceri , dând expresia politicii comerciale a întreprinderii.

Rc ⃰ 100

Calculul ratei rentabilității comerciale în perioada2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr.3.6. Rata rentabilității comerciale

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.6 Evoluția ratei rentabilității comerciale în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.6 se observă următoarele aspecte :

În anii 2013 și 2015 rata rentabilității comerciale este de 0 % ceea ce ne indică faptul că entitatea nu a realizat profit în acești 2 ani. În anul 2014 se observă o evoluție pozitivă a indicatorului, ceea ce conduce la ideea că întreprinderea a avut o activitate mai rentabilă, rata rentabilității comerciale fiind de 1 % , astfel, la 100 de lei C.A. , profitul aferent vânzărilor fiind de 1 lei.

Rata rentabilității resurselor consumate ( Rrc ) reflectă relația dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri (profit ) și costurile totale aferente vânzărilor (cheltuieli). În literatura de specialitate există opinii potrivit cărora nivelul optim al ratei rentabilității resurselor consumate se situează în intervalul 9% – 15%.

Rc ⃰ 100

Calculul ratei rentabilității resurselor consumate în perioada2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr. 3.7.Rata rentabilității resurselor consumate

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.7 Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr .3.7 se observă următoarele aspecte :

În anii 2013 și 2015 nu există eficiență în ceea ce privește resursele consumate, rata rentabilității resurselor consumate fiind de 0 %. În anul 2014, singurul an în care se înregistrează profit , se evidențiază o creștere minimală a eficienței consumurilor de resurse în raport cu bunurile consumate, rata rentabilității comerciale fiind de 1%, astfel, la 100 de lei cheltuiți pentru obținerea producției vândute se realizează profit din vânzări în valoare de 1 leu.

III.4 INDICATORII SPECIFICI SOCURILOR DE MĂRFURI

Desfășurarea în condiții de performanță a activității întreprinderii presupune o bună gestionare a stocurilor, astfel încât să se evite atât ”ruptura” (întreruperea activității datorită epuizării stocurilor), cât și ”suprastocajele”(stocuri mai mari decât necesarul), prin planificarea riguroasă a activității.

Rata stocurilor ( Rst ) reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide ( stocurile) în total active.

Practica arată că un nivel echilibrat al ratei stocurilor este în ramura de comerț de aproximativ 40-45%.

Rst = * 100

Calculul ratei stocurilor în perioada 2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr.3.8. Rata stocurilor

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.8 Evoluția ratei stocurilor în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.8 se observă următoarele aspecte:

Rata stocurilor înregistrează valori apropiate în cei 3 ani analizați, valori cuprinse în intervalul de siguranță specific sectorului în care firma analizată activează (comerț). Scăderea înregistrată în anul 2014 se datorează scăderii volumul de activitate, ponderea stocurilor în activele circulante fiind mai mică în acest an , însă în 2015 firma își crește din nou volum de activitate, pondera stocurilor în activele circulante fiind de 45,6 %.

Rata stocurilor de mărfuri reflectă ponderea stocurilor de mărfuri în totalul activelor circulante.

Rata stocurilor de mărfuri = * 100

Calculul ratei stocurilor de mărfuri în perioada 2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.: Tabelul nr.3.9. Rata stocurilor de mărfuri

Sursa informațiilor: Situațiile financiare anuale la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.9 Evoluția ratei stocurilor de mărfuri în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.9 se observă următoarele aspecte:

Ponderea stocurilor de mărfuri în totalul activelor circulante a fost în anul 2015 mai mică comparativ cu anii 2013 și 2014, astfel diminuându-se nevoia de finanțare a acestor stocuri. Stocurile au cea mai însemnată pondere în anul 2014, an în care s-a obținut și profit.

Viteza de rotație a stocurilor – arată de câte ori a fost rulat stocul de-a lungul unei perioade.

Viteza de rotație a stocurilor

Calculul vitezei de rotație a stocurilor în perioada 2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.:

Tabelul nr. 3.10. Viteza de rotație a stocurilor

Sursa informațiilor: Situațiile financiare la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.10 Evoluția vitezei de rotație a stocurilor în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.10 se observă următoarele aspecte:

În anul 2014 viteza de rotație a stocurilor a crescut cu 2,3 rotații față de anul 2013 fiind o situație favorabilă datorată unei gestionări mai bune a stocurilor precum și a nemodificării cererii de piața. În acest an, deoarece viteza de rotație este mai mare vor avea loc mai multe operațiuni în cadrul unității. Anul 2015 vine cu noi modificări, viteza de rotație a stocurilor scăzând cu 2,6 rotații (de la 9,5 la 6,9).

Viteza de rotație a stocurilor de mărfuri aproximează de câte ori stocul de mărfuri a fost rulat pe parcursul unui exercițiu financiar.

Viteza de rotație a stocurilor de mărfuri=

Calculul vitezei de rotație a stocurilor de mărfuri în perioada 2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr. 3.11. Viteza de rotație a stocurilor de mărfuri

Sursa informațiilor: Situațiile financiare la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.11 Evoluția vitezei de rotație a stocurilor de mărfuri în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.11 se observă următoarele aspecte:

Viteza de rotație a stocurilor de mărfuri a crescut în anul 2014 cu 1,5 rotații comparativ cu anul 2013. Această majorare este una benefică, stocurile de mărfuri fiind rulate de mai multe ori pe parcursul exercițiului financiar. În anul 2015 mărfurile participă la 4,9 cicluri de exploatare într-un an.

Rata de finanțare a stocurilor (RFST)  reflectă proporția în care fondul de rulment contribuie la finanțarea stocurilor.

RFST =

Calculul ratei de finanțare a stocurilor în perioada 2013-2015 la S.C.ARON S.R.L.

Tabelul nr.3.12. Rata de finanțare a stocurilor

Sursa informațiilor: Situațiile financiare la S.C ARON S.R.L în perioada 2013-2015

Graficul nr. 3.11 Evoluția ratei de finanțare a stocurilor în perioada 2013-2015

Analizând datele din tabelul nr.3.12 se observă următoarele aspecte:

Fondul de rulment are o mică contribuție la finanțarea stocurilor (de 10%) în anul 2014. Deșii în acest an rata de finanțare a stocurilor nu arată o evoluție, în anul 2015 se observă o majorare substanțiala cu 0,7, evoluție datorată scăderii majore a datoriile curente cu 49.869 lei comparativ cu anul 2014.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În vederea desfășurării activității și a obținerii unui rezultat pozitiv, respectiv a profitului, orice entitate cu activitate comercială efectuează tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri. Fiind o componentă importantă a activelor circulante, stocurile condiționează desfășurarea activității societăților comerciale, deoarece, printr-o analiză și gestionare corespunzătoare, se poate prevenii atât supradimensionarea cât si subdimensionarea acestor stocuri, astfel încât entitățile să-și desfășoare activitatea în condiții optime și cu eficiență sporită.

În ceea ce privește entitatea analizată, având în vedere calculul indicatorilor economico-financiari în perioada 2013-2015 pot fi relatate următoarele concluzii legate de parcursul societății S.C. ARON S.R.L:

Rata lichidității generale calculată în cei 3 ani dovedește capacitatea activelor circulante de a acoperii datoriile curente, cu alte cuvinte, se evidențiază echilibrul pe termen scurt, entitatea având capacitatea de a-și plătii datoriile curente din activele circulante.

Rata lichidității reduse marchează o situație nefavorabilă în ceea ce privește capacitatea unității de a-și achita datoriile la scadență, în toți ani analizați această rată fiind sub pragul de normalitate stabilit de teoria economică.

În ceea ce privește indicatorul lichidității la vedere, putem concluziona faptul că disponibilitățile bănești nu sunt capabile să finanțeze datoriile curente în totalitate, astfel încât, entitatea poate intra în incapacitate de plată.

Rata solvabilității generale oferă o situație mai favorabilă, entitatea fiind solvabilă în cei 3 ani analizați, având capacitatea de aș-i onora obligațiile față de terți.

Bonitatea firmei este relatată prin intermediul ratei solvabilității patrimoniale care înregistrează în perioada analizată specifice intervalul de siguranță stabilit de specialiști (0,3-0,5).

Din nefericire, activitatea entității este rentabilă numai în anul 2014 obținând un profit de 7.260 lei , în anii 2013, respectiv 2015 aceasta înregistrând pierderi.

Rata rentabilității resurselor consumate arată faptul că, la 100 de lei cheltuiți pentru obținerea producției vândute se realizează profit din vânzări în valoare de 1 leu, această situație fiind specifică numai anului 2014, singurul an în care se obține profit. În anii 2013 și 2015 nu există rentabilitate în ceea ce privește resursele consumate, rata rentabilității acestor resurse fiind de 0%.

Valorile specifice ratei stocurilor în perioada analizată sunt valori apropiate și conforme cu intervalul stabilit de specialiști (40-45 %), interval specific entităților cu activitate de comerț.

Ponderea stocurilor de mărfuri în totalul activelor circulante a fost în anul 2015 mai mic comparativ cu primii 2 ani, astfel diminuându-se nevoie de finanțare a stocurilor de mărfuri în acești ani analizați.

Viteza de rotație a stocurilor de mărfuri, arată prin numărul de rotații specific fiecărui an, situația favorabilă a entității cu precădere în anul 2014, unde stocurile de mărfuri au fost rulate de 6,1 ori pe parcursul exercițiului financiar.

În anul 2014, fondul de rulment are cea mai mică contribuție la finanțarea stocurilor, de numai 10 %, o situație mai favorabilă fiind în anul 2015, când datoriile curente scad cu 49.869 lei iar rata de finanțare a stocurilor crește cu 0,7 %.

Pentru îmbunătățirea activității și implicit pentru obținerea unor rezultate economice mai bune, S.C. ARON S.R.L. își poate propune ca principale obiective:

– controlul mai riguros al gestiunii stocurilor pentru evitarea situațiilor de supra și sub-dimensionare a acestora. O  propunere ar fi diminuarea stocurilor pentru produsele care nu se cer pe piață și aprovizionarea ritmică și la timp cu produsele căutate pe piață. În acest fel se obțin venituri mai mari și automat se generează profit;

– creșterea vitezei de rotație a stocurilor în vederea realizării unor venituri cât mai rapide;

– îmbunătățirea vitezei de circulație a mărfurilor prin aprovizionarea cu mărfurile cerute pe piață;

BIBLIOGRAFIE

ANEXE