Analiza Echilibrului Economico Financiar la S.c.sikma Prodimpex S.r.l

CAPITOLUL I. ELEMENTELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza economico-financiară reprezintă o activitate complexă care, cu ajutorul unui ansamblu de instrumente și metode, permite evaluarea stării financiare, a performanțelor și a potențialului financiar al unei firme.

Din multitudinea definițiilor analizei economico-financiare putem trage concluzia, că vocația analizei financiare este aceea de a evalua performanțele și potențialul financiar, analiza financiară (rentabilitatea, profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea), riscurile financiare, modul de constituire și structura elementelor patrimoniale, eficiența utilizării acestora în vederea obținerii de profit la oricare dintre entitățile analizate.

Scopul analizei economico-financiare:

– în sens restrâns, este stabilirea diagnosticului financiar al unei entități prin atingerea următoarelor obiective:

aprecierea principalelor rezultate financiare obținute;

aprecierea modului de constituire, a structurii, a surselor și a utilizărilor de resurse;

evidențierea modalităților de realizare a echilibrului financiar;

evaluarea bonității financiare a firmei;

evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare;

examinarea randamentului capitalului investit;

aprecierea riscului de exploatare, financiar și de faliment, analiza valorii firmei;

– în sens general, scopul analizei economico-financiare constă în oferirea de informații financiare participanților la activitatea economică, atât celor din interiorul firmei, cât și celor interesați din afara acesteia.

În primul caz, când problema diagnosticului este pusă din perspectiva interiorului firmei, analiza financiară se adresează conducătorilor, acționarilor sau salariaților.

Obiectivul urmărit în acest caz va fi de a furniza acestora informațiile necesare pentru adoptarea deciziilor de gestionare a entității.

În al doilea caz, când problema este pusă din perspectiva exteriorului firmei, utilizatorii vor fi partenerii economici și financiar-bancari ce vor dezvolta viitoare acțiuni de cooperare cu respectiva firmă, acționarii potențiali sau chiar statul. Cel mai frecvent, utilizatorii externi solicită diagnosticul financiar fie pentru acordarea de credite firmelor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de participare la capitalul unei firme sau pentru aprecierea solidității unui partener de afaceri.

Necesitatea și utilitatea analizei economico-financiare este dată de obiectivele pe care aceasta își propune să le atingă și mai ales de:

necesitatea de a oferi, în primul rând managementului firmelor informații financiare prelucrate, pentru îmbunatățirea gestionării entității și fundamentării actului decizional;

necesitatea informării actualilor și potențialilor acționari despre performanțele managementului, reflectat în creșterea valorii entității și implicit asupra avuției lor;

utilitatea cunoașterii resurselor financiare ale firmei în perspectiva dezvoltării sau expansiunii, realizării de investiții, angajării unei lupte concurențiale;

necesitatea surprinderii potențialului financiar al firmelor în condițiile participări lor la capitalul altor societăți, restructurării ori privatizării acestora;

necesitatea fundamentării deciziilor de participare pe piața financiară, în condițiile dezvoltării și diversificării acesteia.

Atingerea obiectivelor firmei, atingerea și păstrarea avantajului concurențial depind în mod direct de:

– elaborarea analizei strategice (analiza macromediului, analiza mediului intersectorial de activitate, analiza sectorului industrial strategic, analiza micromediului, analiza poziționării strategice) dependent de rezultatele înregistrate de întreprindere și de evoluția mediului extern;

– elaborarea unui diagnostic financiar periodic sau ori de câte ori este nevoie, acesta fiind principalul fundament, alături de celelalte componente ale diagnosticului firmei (diagnosticul potențialului comercial, diagnosticul organizării și managementului, diagnosticul potențialului uman, diagnosticul potențialului tehnic și tehnologic, juridic și cultura organizațională), a întocmirii noii strategii de menținere și dezvoltare a firmei în mediul concurențial.

Obiectivul fundamental al analizei este acela de a ridica eficiența valorificării resurselor, descoperirea și mobilizarea resurselor interne. Obiectivele anlizei economico-financiare trebuie să urmărească cu precădere maximizarea valorii de piață a acțiunilor firmei, asigurarea echilibrelor financiare, scăderea vulnerabilității firmei și evitarea riscului de faliment.

Sistemul analizei economico-financiare cuprinde analiza de gestiune si analiza financiară, ambele fiind componente ale sistemului managerial, între care există fluxuri informațional-decizionale care permit în orice moment evaluarea stării generale a entității.

1.1. ETAPELE ACTIVITĂȚII DE ANALIZĂ FINANCIARĂ

Principalele etape ale analizei financiare sunt următoarele:

Întocmirea planului de analiză;

Culegerea și selectarea informațiilor necesare analizei;

Verificarea informațiilor culese;

Analiza propriu-zisă a informațiilor financiare;

Întocmirea referatului de analiză.

Întocmirea planului de analiză presupune precizarea scopului analizei financiare, a obiectivelor principale ce trebuie atinse, a problemelor cheie de cercetat pentru realizarea scopului, ordinea executării lor, locul desfășurării analizei, perioada de timp analizată, perioada cât se desfășoară analiza, baza informațională a analizei, stabilirea echipei de analiză, eventualele colective mixte și repartizarea sarcinilor pe persoane.

Culegerea și selectarea informațiilor asigură baza de date necesară anlizei. Purtătorii de informații economice, evidența economică sau alte informații constituie principalele surse informaționale care pot fi folosite de analiză. Selectarea informațiilor economice în funcție de scopul urmărit, utilizarea informațiilor economice reprezentative, apelarea la mai multe surse de culegere a informațiilor economice, gruparea și clasificarea informațiilor financiare ușurează desfășurarea analizei financiare.

Verificarea informațiilor culese are ca scop asigurarea bazei informaționale a analizei în concordanță cu realitățile din economia entității. Aceasta se referă la:

Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informație, care trebuie să concorde cu normele de întocmire și înaintarea lor ca termen de depunere, conținut economic, semnăturile autorizate, corecturile să fie autorizate etc.

Verificarea calculelor indicatorilor economici comparativ cu normele legale, care evidențiază eventualele erori de calcul și anomalii între diferiți indicatori economici.

Verificarea de fond a informațiilor economice, care are ca scop urmărirea veridicității acestora, a concordanței evidenței economice cu realitatea practică din entitate, verificarea faptică pentru identificarea mijloacelor economice a entității, evaluarea corectă a unor indicatori financiari din bilanțul contabil sau anexele acestuia.

Prin verificarea complexă a informațiilor financiare se garantează exactitatea și realismul concluziilor stabilite de analiza financiară.

Analiza propriu-zisă a informațiilor financiare reprezintă fazele procesului de analiză. Prelucrarea informațiilor financiare cu ajutorul procedeelor analizei financiare presupune efectuarea unei analize prospective, postfaptice și curente (operative). Prin analiza prospectivă se urmărește modul de fundamentare al planului economic al entității pentru asigurarea unui etalon obiectiv, actualizat în aprecierea activității economice. Totodată, se urmăresc posibilitățile reale ale entității față de rezultatele efectiv obținute, evidențiind și valorificând rezervele interne identificate în economia entității.

Sinteza în referatul de analiză oferă posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive și negative ale rezultatelor economice și financiare ale entității. Pe baza cunoașterii factorilor și cauzelor abaterilor rezultatelor economico-financiare de la nivelul planificat sau față de o perioadă luată ca referință, se elaborează măsurile pentru îmbunătățirea situației financiare a firmei.

CONȚINUTUL ANALIZEI FINANCIARE

Analiza financiară se bazează pe datele din bilanț și cuprinde:

analiza resurselor economice controlate de întreprindere;

analiza structurii financiare a activelor, datoriilor și capitalului; structura financiară a capitalului pune în evidență modul în care profitul va fi împărțit între diferiți finanțatori precum și capacitatea creșterii finanțării suplimentare în viitor;

analiza lichidității și solvabilității entității, exprimate prin ratele acestora;

adaptabilitatea financiară, adică capacitatea entității de a influența volumul și momentul generării cash–flow-urilor; adaptablitatea financiară a entității este pusă în evidență în special în perioadele dificile, atunci când entitatea înregistrează pierderi sau când se ivesc oportunități investiționale.

Adaptabilitatea financiară depinde de următorii factori:

de modalitățile de majorare a capitalului propriu;

de reducerea capitalului propriu și de achitarea datoriilor;

de obținerea de numerar din vânzarea unor active disponibile, făra a afecta desfășurarea activității, cum ar fi de exemplu, investițiile financiare de portofoliu care asigură rezerve de lichidități;

de realizare a unei importante creșteri în cash–flow-ul din activitatea de exploatare.

Funcțiile analizei stării economice și financiare a entității sunt evidențiate de conținutul problematicii de cercetare. Analiza exactă a stării economico-financiare post-factum se realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori de eficiență care sunt exprimați fie în mărimi absolute fie în mărimi relative.

Compararea se face cu starea din aceeași perioadă a altor companii aflate în aceeași ramură economică cu entitatea analizată. Pentru o comparabilitate riguroasă, procedeele de evaluare angajate în evaluare trebuie să rămână nemodificate în perioada de gestiune analizată.

Conservarea rezultatelor atinse de entitate se poate realiza prin menținerea poziției și a performanței financiare obținute în exercițiile financiare analizate, prin generarea în permanență de numerar și echivalentele lui necesare finanțării pe viitor a afacerii.

Protecția economică a investitorilor și atragerea de noi investitori sau protejarea acțiunilor entității la bursă se poate realiza prin descoperirea și mobilizarea rezervelor interne de care dispune compania. Analiza economico-financiară poate elabora strategii de prevenire și înlăturare a unor stări de disfuncționalitate.

Orice activitate sau acțiune ce se derulează în interiorul companiei trebuie analizată prin prisma principiului costului minim si al profitului maxim, care stă la baza estimării eficienței economice maxime. De aceea, analiza economico-financiară trebuie să contribuie la sporirea eficienței economice.

1.3. STRUCTURA BILANȚULUI

Structura bilanțului pune în evidență activele, datoriile și capitalul propriu precum și relația care există între acestea, respectiv analiza financiară.

Bilanțul este un document contabil de sinteză care evidențiază elementele de activ și de pasiv ale entității la încheierea exercițiului financiar. Activele sunt resurse controlate de societate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru societate.

Pasivele (datoriile) reprezintă obligații ale unei înreprinderi apărute ca urmare a unor evenimente trecute, a căror decontare se așteaptă să aibă ca rezultat o ieșire de beneficii economice din societate.

În bilanțul simplificat, activele și pasivele sunt grupate după natura lor astfel:

Pentru a-și îndeplini toate funcțiile, analiza economico-financiară utilizează informații puse la dispoziție de sistemul informațional al entității.

Transformarea datelor în informații se realizează de personalul entității prin metode și proceduri specifice. Rezultatele activității economice ale unei companii într-o economie dinamică pot proveni din combinații diferite de factori, pe care anliza trebuie să le sintetizeze.

Pentru o analiză pertinentă, care să ofere soluții viabile managementului entității, infomațiile de analizat trebuie să provină dintr-o contabilitate organizată riguros și care să respecte legile în vigoare.

În prezent, accentul este pus pe prelucrarea electronică în timp real a datelor financiar contabile, care furnizează analizei informațiile necesare evaluării performanțelor companiei, dar mai există și instrumente de muncă empirică, bazate pe studiul direct al documentelor: balanțuri contabile, bilanțuri, conturi de rezultate.

Unul din instrumentele utilizate în analiză este retratarea elementelor de activ și pasiv reflectate cu ajutorul contabilității financiare și de gestiune.

Alte instrumente folosite în practică sunt: tabloul soldurilor intermediare de gestiune, ratele de rentabilitate, capacitatea de autofinanțare, fondul de rulment, efectul de levier financiar, pragul de rentabilitate, fluxurile de trezorerie.

CAPITOLUL II. PREZENTAREA ENTITĂȚII

Elemente de identificare:

1. Denumirea: S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L.

2. Sediul social: FRATA nr 418, JUD. CLUJ

4. Cod fiscal: RO220480

5. Nr.din Reg. Comerțului J12/1561/04.08.1995

6. Forma de proprietate: Societate Privata;

7. Activitate (CAEN) 4711 – Comerț cu amănuntul

2.1. SCURT ISTORIC

La inființare în anul 1995 societatea a fost înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a județului Cluj sub nr. J12/1561/04.08.1995 și denumirea S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L. având ca obiect de activitate ,,Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,băuturi și tutun.

S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L. a fost fondată în anul 1995 de un singur asociat.

Primul punct de lucru deschis în anul 1995 a fost în comuna Frata nr.465 unde firma a activat până în anul 1997 când s-a mutat tot în comuna Frata la nr.418, aici fiind în centrul comunei și în zona celorlalte instituții publice (primaria,spitalul,cec bank…) ,aici având o clientelă mai bună.

În anul 2000 administratorul a mai deschis un punct de lucru în sat Crișeni , com.Mociu .

În anul 2001 firma s-a mai extins cu încă un punct de lucru în sat Boteni ,com. Mociu.

În anul 2008 firma s-a constrâns, închizând punctele de lucru din Boteni și Crișeni.

În anul 2011 firma se extinde prin deschiderea unei plăcintării unde se pregatesc si sandwich-uri pentru elevii școlii din apropiere, care activează până în anul 2015.

În prezent firma activează doar în com.Frata ca și magazin alimentar și bar.

2.2. PREZENTAREA ȘI CARACTERIZAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE

Structura organizatorică se definește ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și relațiilor dintre acestea cu scopul de a asigura premizele organizaționale adecvate realizării obiectivelor entității.

Structura organizatorică se compune din:

Structura funcțională (managerială, de conducere) – reunește ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale astfel constituite încât să asigure condițiile economice, și de personal necesare desfășurării proceselor de execuție.

Structura organizațională (de producție) – include ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale constituite în vederea realizării directe a obiectului de activitate al societății.

Proiectarea unei structuri organizatorice pentru o societate presupune parcurgerea următoarelor etape:

stabilirea activității ce trebuie executată;

determinarea volumului de muncă necesar;

determinarea numărului de compartimente și a gradului lor de specializare;

întocmirea organigramei;

regulamentul de organizare și funcționare;

evaluarea eficienței structurii organizatorice;

În vederea derulării activității și a realizării unei conduceri eficiente societatea prezintă o organigramă alcătuită dintr-un ansamblu de compartimente, funcții de conducere și relațiile între acestea, ce constituie structura de organizare.

Astfel, S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L., este o firmă de comerț.

Figura 1.Organigrama societatii

Departamentul de vânzări este susținut în desfășurarea activității de celelalte departamente neproductive: contabilitate, juridic și resurse umane. (fig.1.)

Divizia de contract vinde produsele entității. Clienții preponderenți ai acestui departament sunt locuitorii comunei.

Principiile de organizare și conducere care stau la baza structurii de organizare sunt:

principiul unității de comandă, răspundere și acțiune;

principiul competenței profesionale și manageriale;

principiul divizării activității compartimentale;

principiul apropierii conducerii de activitatea de bază;

principiul delegării atribuțiilor;

principiul economiei de comunicații;

principiul flexibilității;

principiul eficienței maxime.

Structura organizatorică, respectiv organigrama, relevă distribuția puterii și responsabilității pe diferite niveluri ale ierarhiei manageriale, canalele tipice de comunicație respectiv relațiile dintre indivizii care acționează pentru realizarea obiectivelor generale ale firmei și individual specifice ale managerilor și personalului din subordinea acestora.

În prezent majoritatea personalului societății o reprezintă forța de vânzări. Calitatea și calificarea personalului este mereu îmbunătățită prin training-uri organizate la nivel de divizii de vânzări și pe tipuri de produse. Societatea s-a preocupat de angajarea de personal calificat și specializat, tot personalul având calificarea de lucrător in comerț.

2.3. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI AI SOCIETĂȚII

Principalele rezultate ale societății, atinse în anii analizați (2013, 2014 și 2015) sunt prezentate în tabelul 1. (pentru o detaliere vezi Anexa1).

Diferențele dintre anii 2013 și 2014, care se observă la nivelul profitului , se explică prin faptul că în anul 2014 firma a investit o suma semnificativă în renovarea barului, totodată construind o tersa pentru sezonul de vara .

Semnificativ în scăderea profitului este și cresterea concurenței datorită infințării unui aprozar în incinta școlii ,elevii renuntând la produsele oferite de S.C SIKMA PRODIMPEX ,aceștia fiind principala clientelă a societății noastre .

Aceast impuls negativ are urmări drastice în evoluția resurselor finnciare și ale profitului firmei,aceasta fiind nevoita ca in anul 2015 sa își inchidă unitatea auxiliară de comercializare a plăcintelor și a produselor de panificație deoarece cu venitul pe care il obținea firma nu mai progresa la capitolul profit aceasta nereușind nici să își acopere cheltuielile de consum.

Tabelul 1. Principalii indicatori

-RON-

2.4. ANALIZA PRINCIPALELOR REZULTATE ALE SOCIETĂȚII

Rezultatele unei societăți comerciale sunt concentrate în contul de profit și pierdere, grupând veniturile, cheltuielile și rezultatele aferente unui exercițiu financiar pe tipuri de activități: de exploatare, determinată de obiectul de activitate al firmei; financiare, leagată de relațiile financiare ale activității normale a firmei; excepționale, neinfluențate de activitatea curentă a entității.

Contul de profit și pierdere (Anexa 1) servește analizei dinamice sau statice a rezultatelor obținute în perioadele trecute de către societate. Analiza dinamică urmărește variația de la un an la altul a performanțelor economice și financiare, iar analiza statică le surprinde la un moment dat de timp.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri (CA) este principalul indicator al activității firmei, fiind totodată principala formă de venit a entității. Indicatorul exprimă veniturile obținute din vânzarea producției și a mărfurilor, volumul total al afacerilor firmei evaluate la prețul pieței și se calculează astfel:

Condițiile, pe care cifra de afaceri trebuie să le îndeplinească pentru ca activitatea entității să fie eficientă în relația cost-profit sunt următoarele:

nivelul său să acopere cheltuielile din exploatare și să permită realizarea de profit;

să dețină o pondere de minim 85% din veniturile de exploatare (VE), respectiv de cel puțin 75% din veniturile totale (VT) ale firmei pentru ca să reflecte o situație normală de realizare a activității;

în dinamică să prezinte o tendință de creștere reală, pentru a asigura creșterea reală a volumului de afaceri al firmei;

să fie realizată corespunzător cu specificul activității pe elementele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate.

Tabelul 2. Analiza nivelului și evoluției cifrei de afaceri

Analizând tabelul de mai sus se observă faptul că cifra de afaceri a avut o evoluție dezechilibrată scăzând în anul 2014, urmând ca anul 2015 să îșî reia cursul progresiv,cea mai mare valoare cunoscând-o în 2013. Tendința crescătoare a cifrei de afaceri în perioada analizată se înregistrează în condițiile creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Cifra de afaceri este principalul indicator al unei firme. Modificarea cifrei de afaceri are o serie de consecințe economice și financiare asupra firmei. Principalele consecințe ale modificării cifrei de afaceri se răsfrâng asupra:

-eficienței gestiunii resurselor;

-principalele cheltuieli și rezultate ale exploatării;

-gestiunii creanțelor și datoriilor din exploatare;

-echilibrului financiar;

Ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor din exploatare înregistrează valori foarte ridicate, ceea ce dovedește faptul, că firma își desfășoară bine activitatea de bază. Ca urmare, cifra de afaceri prezintă ponderi foarte ridicate și în totalul veniturilor, permițând acoperirea cheltuielilor din exploatare și realizarea de profit, ceea ce face entitatea atractivă pe piață.

Analiza structurii cifrei de afaceri pe elementele componente permite cunoașterea modului de realizare a afacerilor pe tipuri de venit, adică din prestarea serviciilor și din comercializarea mărfurilor. Interpretarea structurii se face în funcție de specificul activității. Pentru o firmă de comerț, cum este în cazul nostru, ponderea majoritară (adică minimum 85% din cifra de afaceri) ar trebui s-o dețină mărfurile vândute. Ratele de structură ale cifrei de afaceri se calculează prin raporturi procentuale.

Tabelul 3. Ratele de structură ale cifrei de afaceri

Ponderea majoritară în realizarea cifrei de afaceri o au în anii analizați veniturile din vânzarea mărfurilor, aceste ponderi fiind toate peste nivelul minim de 85%. Pe parcursul anilor această pondere este echilibrată Acest fapt reprezintă o situație pozitivă și arată că societatea acordă o importanță crescândă activității de comercializare a mărfurilor, activitate care, înregistrează creșteri.

Analiza marjei comerciale

Marja comercială (Mc) reprezintă câștigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor. Nivelul indicatorului reprezintă practic valoarea adaosului comercial rezultat în urma deducerii cheltuielilor din veniturile rezultate de pe urma vânzării acestora.

Un nivel ridicat al marjei comerciale corespunde, în general, activității de comerț de produse de lux și al celor ce asigură servicii post vânzare. Comercianții care au ca metode de distribuție marile suprafețe și servirea liberă, realizează marje comerciale mici.

Acest indicator poate fi calculat și analizat în mărimi absolute și relative.

În mărime absolută marja comercială se stabilește după relația:

Ca mărime relativă marja comercială se calculează prin intermediul ratei marjei comerciale. Acest indicator reprezintă adaosul comercial exprimat în raport cu veniturile realizate din vânzarea mărfurilor și exprimă eficența activității de comercializare a mărfurilor:

Rata marjei comerciale (Rmc) =

unde Vvm = Venituri din vânzarea mărfurilor.

Tabelul 4. Marja comercială a societății

Se observă că acest indicator a înregistrat o scădere în anul 2014 față de 2013 datorată creșterii cheltuielilor privind mărfuriloe mai rapid decât creșterea veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Ca volum însă, activitatea strict comercială a firmei prezintă o tendință evidentă de dezvoltare în perioada analizată.

Analiza valorii adăugate

Valoarea adaugată (VA) reflectă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor de muncă și capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la terți.

Valoarea adăugată reprezintă principala sursă de autofinanțare a activității, sursa de remunerare a personalului, sursa de finanțare a obligațiilor bugetare și de sporire a rezervelor entității.

unde

Consumuri intermediare = Cheltuieli materiale totale + Lucrări și servicii executate de terți

Sau

Figura 2. Evoluția marjei comerciale

Din graficul din figura se observă cu ușurință evoluția marjei comerciale care are o tendință de scădere în anul 2014, urmând ca în anul 2015 să iși reia cursul progresiv.

2.4.2. Analiza rezultatului din exploatare și al rezultatului financiar

Rezultatul din exploatare se calculează cu formula:

Rezultatul din exploatare (REXP) = Venituri din exploatare (VEXP) – Cheltuieli din exploatare (CEXP)

Figura 3. Evoluția rezultatului din exploatare

Analizând graficul, se observă că rezultatele din exploatare prezintă o scădere semnificativă,ajungând în anul 2015 chiar la o valoare cu minus, datorată cheltuielilor din exploatare mai mari.

Figura 4. Evoluția rezultatului brut

2.4.3. Analiza rezultatului net al exercițiului

Rezultatul net al exercițiului (RNE) exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității firmei, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale și a impozitului pe profit aferent unui exercițiu financiar. Profitul net este măsura absolută a rentabilității financiare a capitalului propriu.

Rezultat net al exercițiului = Rezultat brut al exercițiului–Impozit pe profit

RNE = RBE – Imp

Figura 5. Evoluția rezultatului net

Pentru obținerea rezultatului net al exercițiului este necesară calcularea în prealabil a veniturilor și cheltuielilor totale aferente exercițiului respectiv, și aplicarea cotei impozitului pe profit la diferența pozitivă a acestora.

Tabelul 5. Rezultatul net al exercițiului

Pe baza analizei dinamicii rezultatului net putem constata că ritmul de creștere al veniturilor mai mare decât cel al cheltuielilor a avut un efect pozitiv asupra rezultatului brut generând o creștere a acestuia, influențând pozitiv indicatorul.

Scopul rezultatului net este de a remunera în principal:

firma prin investiții (prin profitul reinvestit aferent autofinanțării);

să remunereze suplimentar personalul firmei:

-salariații prin participarea la profit;

-managementul prin cota de participare;

să acopere eventualele pierderi din perioadele precedente;

Ca principiu, este de preferat ca ponderea majoritară în destinația rezultatului net al exercițiului să fie ocupată de dividende și de profitul reinvestit, poziția unuia față de celălalt depinzând de politica de investiții a firmei.

În cazul S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L., în structura profitului net ponderea hotărâtoare o deține profitul reinvestit, deoarece firma nu acordă dividende. Acest lucru reflectă o politică de investiții a cărei eficență este susținută de creșterea cifrei de afaceri. Pierderea din exercițiul financiar 2014 poate fi acoperită, deoarece activitatea societății are un istoric îndelungat de profitabilitate.

CAPITOLUL III. analiza financiarĂ lA

S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L.

3.1. ANALIZA PATRIMONIULUI SOCIETĂȚII CU AJUTORUL RATELOR DE STRUCTURĂ

Analiza structurii patrimoniului firmei urmărește stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și evidențierea principalelor mutații calitative care au loc în cadrul activelor și elementelor de pasiv.

Elementele de activ precum și cele de pasiv ale S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L. sunt cuprinse în întregime în formularul de bilanț prezentat în Anexa 2.

Structura financiară a firmei se analizează din două puncte de vedere:

din punct de vedere al surselor de finanțare, reflectate de datorii și capitaluri proprii în bilanț;

din punct de vedere al utilizării și materializării acestora reflectate de activele întreprinderii.

Metodologic, caracterizarea generală a structurii financiare se face cu ajutorul mărimilor absolute, a celor relative de structură și a corelațiilor cu dinamica și structura activității. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea bilanțurilor pe mai multe exerciții succesive.

Metoda ratelor constituie un instrument operațional și eficent al analizei financiare. Ratele de stuctura financiară se stabilesc ca raport între elementele de activ sau de pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de elemente de activ, respectiv elementele de pasiv. Cu toată simplitatea sa tehnică această metodă furnizează indicații edificatoare privind situația financiară a entității.

3.1.1. Analiza evoluției activelor

În conformitate cu prevederile legale, activul bilanțului se structurează în următoarele grupe:

valoarea netă a mijloacelor materiale și bănești;

creanțele pe care entitatea le are de încasat de la clienți.

Potrivit legislației românești, posturile de activ sunt structurate în bilanț astfel:

Active imobilizate

Active circulante

Cheltuieli în avans

Active circulante nete

Total active minus datorii curente

Elementele de activ cuprinse în bilanțul contabil la S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L. sunt cuprinse în tabelul de mai jos.

Tabelul 6. Elementele de activ cuprinse în bilanțul contabil la S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L.

Analiza în dinamică a activului bilanțier se bazează pe calculul unor indici care exprimă modificările procentuale ale fiecărui post de activ având ca bază de comparație perioada precedentă (indicii cu bază în lanț), fiind prezentați mai jos.

Totodată, analiza în dinamică a activelor presupune detalierea analizei pe componentele acestora, adică pe grupele de active și pe componentele fiecărei grupe.

3.1.2. Analiza activelor cu ajutorul ratelor de structură

Analiza structurii activului urmărește să reflecte modul de constituire a patrimoniului concret, real, modul de grupare pe termene a utilizărilor de resurse financiare și gradul de lichiditate a acestor elemente. Analiza structurii activului are ca obiective următoarele:

stabilirea și evaluarea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale;

aprecierea stării patrimoniale și financiare;

fundamentarea politicii și strategiei financiare.

Ratele de structură ale activului relevă informații privind destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a capitalului și capaciatatea entității de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

Rata imobilizărilor

Această rată evidențiază ponderea pe care o dețin activele imobilizate în totalul patrimoniului unității economice. La S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L. imobilizările necorporale cuprind diverse softuri, licențe de programe informatice, brevete și mărci înregistrate, imobilizările corporale cuprind terenuri, clădiri, mijloace de transport, iar imobilizările financiare cuprind imobilizări financiare pe termen lung și garanții.

Rata activelor imobilizate se determină ca un raport procentual între activul imobilizat (AI) și activul total (AT), astfel:

AI

RAI = 100 %

AT

Figura 6. Componența activelor imobilizate

În dinamică, rata activelor imobilizate prezintă o scădere în intervalul 2013-2014, ceea ce înseamnă că ponderea imobilizărilor în total activ scade față de perioada de bază, ca efect al modificării valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului, situație nefavorabilă pentru firmă. În anul 2015 rata activelor prezintă o ușoară reducere, ceea ce denotă mai degrabă o situație de stabilizare.

Rata imbilizărilor se compune din trei segmente și anume:

Rata imobilizărilor necorporale (RIN) care exprimă ponderea imobilizărilor necorporale în totalul activelor imobilizate.

Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidențiază ponderea, pe care imobilizările corporale (IC) o dețin în totalul activelor imobilizate . Indicatorul reflectă ponderea investițiilor materiale în total investițiilor și de asemenea, indică și flexibilitatea firmei la schimbările pieței și la evoluția tehnologiilor.

Rata imobilizărilor financiare (RIF) exprimă ponderea valorii activelor financiare (AF) în totalul imobilizărilor, reflectând intensitatea legăturilor și relațiilor financiare ale entității analizate.

Figura7.Evoluția ratelor activelor imobilizate

În perioada analizată la SC SIKMA PRODIMPEX SRL valoarea imobilizarilor necorporale a avut o evoluție crescătoare in anul 2014, reflectând faptul, că societatea a făcut investiții în dezvoltarea structurii complexului,urmând o situație nefavorabilă descrescatoare a acestora in anul 2015

Mărimea ratei imobilizărilor corporale depinde, în primul rând, de natura activității. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum sau costisitoare, această rată înregistrază valori ridicate, pe când în ramurile cu o slabă dotare tehnică, rata imobilizarilor corporale este relativ redusă. Acele întreprinderi la care imobilizările corporale au o pondere ridicată, operează mai dificil o conversie a activelor sale în disponibilități.

Structura imobilizărilor corporale arată compoziția pe elemente a investițiilor materiale reflectată de:

-rata terenurilor;

-rata mijloacelor fixe;

-rata imobilizărilor corporale în curs;

Indicele de creștere a imobilizărilor corporale înregistrează în 2014 o scădere față de anul precedent, deoarece în acest an firma își reevaluează terenurile și clădirile și achiziționează mijloace fixe (scaune,mese,umbrele)

Nivelul ratei imobilizărilor financiare este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară (având valori foarte ridicate în cazul holdingurilor).

După cum se poate observa în primul an analizat valoarea imobilizărilor financiare are o pondere scăzută în totalul activelor imobilizate, dar înregistrează o sporire importantă în ultimul an influențată fiind de politica managerială care a decis creștera imobilizărilor financiare ale entității.

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante (RAC) arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniului. Măsoară indirect și gradul de lichiditate al patrimoniului.

Acest indicator evidențiază ponderea activelor circulante (AC) în totalul elementelor de activ (AT), astfel:

RAC =

Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de creștere, atunci ponderea activelor circulante crește ca urmare a modificării valorii activelor circulante într-o proporție mai mare decât cea a activului total, situație favorabilă atunci când este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară, pentru a asigura realizarea unei viteze de rotație superioare perioadei de bază.

Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de reducere atunci ponderea activelor circulante scade ca urmare a modificării valorii activelor circulante într-o proporție mai mică decât cea a activului total, situație favorabilă dacă este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară, pentru a asigura realizarea unei viteze de rotație superioare perioadei de bază.

În perioada analizată la SC SIKMA PRODIMPEX SRL indicatorul rata activelor circulante cunoaște o tendință de creștere apoi de scădere ca urmare a modificării valorii activelor circulante într-o proporție mai mare și mai mică ă decât cea a activului total.

Figura 8. Evoluția activelor circulante

Situația este favorabilă doar în anul 2014 pentru că este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară.

Analiza mai adâncă a cauzelor evoluției acestei rate impune descompunerea ei pe ratele componente, și anume:

Rata stocurilor (RS) reprezintă ponderea, pe care stocurile (S) existente în societate într-un moment dat o dețin în activele circulante (AC) ale acesteia. Rata se calculează prin raportarea stocurilor la totalul activelor circulante. Această rată depinde de sectorul de activitate (fiind mai ridicată la întreprinderile din sfera producției și distribuției și foarte scăzută la cele din sfera serviciilor), de durata ciclului de exploatare și de factorii conjuncturali ai pieței. Situația se poate considera normală când stocurile nu depășesc 50% din totalul activelor circulante.

Rata creanțelor (RC) arată ponderea creanțelor pe care le are firma în total active circulante. Gradul lor de lichiditate este mai mare decât cel al stocurilor. Rata se calculează ca un raport procentual între creanțele neîncasate și activele circulante existente la un moment dat. Rata creanțelor este influențată de domeniul de activitate, de natura relațiilor comerciale, precum și de termenele de plată practicate – este foarte scazută în cazul firmelor aflate în contact direct cu o clientelă numeroasă ce achită cumpărările în numerar și înregistrează valori mai ridicate în cazul relațiilor între întreprinderi.

Rata trezoreriei (RTR) evidențiază ponderea disponibilităților bănești, a valorilor existente în caserie la un moment dat și a plasamentelor de scurtă durată în activele circulante. O valoare ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi și semnul deținerii unor resurse ineficient utilizate. De asemenea, nivelul disponibilităților poate fi foarte fluctuant într-un interval redus, putând pe de-o parte să crească foarte mult, ca urmare a unor intrări importante de fonduri sau pe de altă parte să scadă ca urmare a unor plăți substanțiale. La nivelul unei întreprinderi nivelul minim acceptat este de 5% în total active circulante, iar cel maxim de 25% în total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total activ.

Tabelul 7. Analiza evoluției activelor circulante

La S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L valoarea stocurilor a crescut pe durata perioadei analizate de la 99.71%, respectiv de la valoarea de 699.632 lei în 2013 la 744.831 lei în 2015. Procentul se menține în jurul valorii de 99,00%, fapt care subliniază natura comercială a activității entității.

Creșterea stocurilor într-un alt ritm decât cel de creștere al activelor circulante arată mărirea vitezei de rotație a stocurilor, respectiv creșterea lichidității imediate. Pe întreaga perioadă analizată însă, ponderea stocurilor în total active circulante înregistrează o valoare mult prea ridicată, cu efecte negative asupra activității firmei.

Figura 9. Ratele componente ale activelor circulante

Rata creanțelor are un trend ascendent în perioada analizată, menținându-se totuși între 20 și 30 de procente.

Ponderea lichidităților se reduce în ultimul an, ajungând de la 31,59% în 2013 la 16,37% în 2015 din total active circulante, apropiindu-se de valoarea de 10% considerată a fi optimă. Din acest punct de vedere situația este satisfăcătoare, justificată de relațiile financiare ale firmei cu clienții și furnizorii și prin specificul activității.

CAP. IV. ANALIZA EVOLUTIEI DATORIILOR SI

CAPITALURILOR PROPRII

4.1. Analiza evoluției datoriilor și capitalurilor proprii

În conformitate cu prevederile legale (OMFP 1752/2005 și Legea contabilității nr 82/1991 cu modificările și completările ulterioare) datoriile si capitalurile proprii din bilant se prezintă astfel:

Datorii curente;

G. Datorii pe termen lung;

H. Provizioane;

I. Venituri în avans;

J. Capital și rezerve.

Structura datoriilor si capitalurilor proprii din bilant la S.C SIKMA PRODIMPEX S.R.L. pe perioada 2013 – 2015 este prezentată în tabelul 8.

Tabelul 8. Structura datoriilor și capitalurilor proprii

Analiza structurii elementelor de datorii si capitaluri proprii urmărește modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (proprii, împrumutate și atrase) și pe termene de exigibilitate (scurt, mediu și lung).

Tabelul 9. Evoluția datoriilor și capitalurilor proprii în dinamică

Din studiul datelor reflectate în tabelul 9. se remarcă o creștere semnificativă a datoriilor curente în anul 2015 față de 2013 datorată creșterii datoriilor comerciale față de furnizori.

Datoriile pe termen mediu și lung au un trend ascendent, fapt care se explică prin limitarea la sursele financiare proprii

Figura 10. Evoluția datoriilor pe periada 2013-2015

.

Datoriile curente au un curs oscilant scăzând in anul 2014, urmând ca în anul 2015 să crească simțitor,pe când datoriile pe termen mediu și lung cresc puțin anul 2014 apoi scad accentuat în anul 2015.

4.2. Analiza datoriilor si capitalurilor proprii cu ajutorul ratelor de structură

O privire de ansamblu asupra principalelor grupe de datorii si capitaluri proprii scoate în evidență creșterea permanentă a capitalului propriu, și o importantă creștere a datoriilor din datoriile si capitalurile proprii din bilanț.

Celelalte grupe de datorii si capitaluri proprii rămân aproape nemodificate.

Analiza ratelor de structură ale pasivului bilanțier evidențiază ponderea pe care fiecare grupă o are în totalul pasivului precum și raportul în care se află două subgrupe de datorii si capitaluri proprii. Evoluția ratelor de structură pe perioada analizată este prezentată în tabelul următor.

Tabelul 10. Evoluția ratelor de structură a datoriilor si capitalurilor proprii bilanțiere

Rata autonomiei financiare totale

Această rată se mai numește și solvabilitatea patrimonială și exprimă gradul în care unitatea patrimonială poate face față obligațiilor de plată. Indicatorul se determină ca un raport procentual între capitalurile proprii și datoriile si capitalurile proprii bilanțiere.

Dupa opinia specialiștilor această rată este considerată bună atunci când valoarea ei depășește 30%.

La S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L. această rată are pe perioada analizată o evoluție oscilantă datorată evoluției ratelor parțiale ale autonomiei financiare totale, dar nivelul ei în perioada 2014-2015 depășește 30%, fapt care arată că entitatea are o autonomie financiară bună, putând să-și dezvolte activitatea prin forțe proprii.

Rata generală a serviciului datoriei (rata de îndatorare globală)

Din punct de vedere financiar această rată trebuie să fie sub 100% pentru o entitate sănătoasă din punct de vedere financiar. Cu cât rata este mai mică, cu atât este mai redus gradul de îndatorare al entității.

Figura 11. Rata generala a serviciului datoriei

La entitatea analizată, acest indicator se situează pe perioada analizată la un nivel rezonabil, totuși în anul 2015 ea atinge un nivel destul de ridicat .

Rata stabilității financiare

Rata stabilității financiare (RSF) reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității, conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Capital permanent

RSF =

Datorii si cap.proprii bilanțiere

Dacă rata în dinamică prezintă o tendință de creștere atunci crește ponderea capitalului permanent în totalul surselor de finanțare, deci are loc creșterea surselor stabile în raport cu sursele ciclice. Este o situație favorabilă dacă majorarea capitalului permanent în raport cu totalul surselor de finanțare se datorează modificării capitalului propriu într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu și lung.

Dacă rata în dinamică prezintă o tendință de reducere atunci scade ponderea capitalului permanent în totalul surselor de finanțare, deci are loc reducerea surselor stabile în raport cu sursele ciclice. Este o situație favorabilă dacă se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung.

Tabelul 11. Rata stabilității financiare

Pe perioadă analizată indicatorul a înregistrat o evoluție oscilantă. Creșterea apreciabilă din anul 2014 este rezultatul creșterii capitalurilor față de 2013 .

Reducerea valorii indicatorului în ultimul an reflectă o descreștere a ponderii resurselor cu caracter ciclic în finanțarea activităților firmei.

Rata îndatorării la termen

Figura 12. Rata îndatorării la termen

Indică evoluția dependenței financiare la termen și se determină raportând suma datoriilor pe termen mediu și lung și a provizioanelor constituite la capitalurile proprii.

Rata securitații financiare

Este inversul ratei îndatorării la termen și reflectă capacitatea entității de a-și onora datoriile pe termen lung pe seama capitalurilor proprii. Evoluția lui la societatea analizată este oscilantă:

Gradul de dependență financiară

Reflectă ponderea datoriilor totale în capitalul propriu. Nivelul optim al acestui indicator se consideră a fi sub 200%, adică mărimea tuturor datoriilor să fie de cel mult două ori mai mare decât capitalul propriu.

La S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L.gradul de dependență financiară atinge nivelul optim în anul 2015 (203,39%) după ce în anul 2014 a scăzut considerabil la 132,26% față de 255,33% în anul 2013.

Concluzii

– societatea dispune de o infrastructură bine dezvoltată în perioada analizată, ceea ce este reflectat de ponderea mare a imobilizărilor în totalul activelor ..

– ponderea activelor circulante în elementele de activ a avut o valoare mai mare spre sfârșitul perioadei analizate, care se datorează creșterii stocurilor. În cazul analizei pe elemente componente a activelor circulante putem constata o modificare a structurii sale, în sensul:

creșterii ponderii stocurilor care reflectă mărirea vitezei de rotație a acestora, degajând astfel un venit suplimentar în creșterea lichidității imediate;

-deși firma nu evoluează progresiv în perioada analizată, urmează ca în anii următori să își revină, având încasări mai datorită terasei pe care a amenajat-o .

CAP. V. ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII FINANCIARE

Lichiditatea și solvabilitatea financiară reflectă capacitatea unei societăți comerciale de a face față plăților scadente. În timp ce lichiditatea comercială reflectă capacitatea de plată pe termen scurt a unei firme, solvabilitatea se referă la capacitatea de plată pe termen mediu și lung a unei societăți. În cele ce urmează vom analiza atât lichiditatea, cât și solvabilitatea societății în vederea obținerii unei imagini globale asupra capacității de plată a acesteia.

5.1. Analiza lichidității firmei

Analiza lichidității unei firme urmărește aprecierea capacității acesteia de a face față obligațiilor scadente. Pe baza acestui indicator putem evalua riscul incapacității de plată pe termen scurt.

Din multitudinea opiniilor exprimate de mai mulți specialiști în domeniu putem trage următoarele concluzii:

lichiditatea evidențiază disponibilitățile de numerar în viitorul apropiat;

lichiditatea financiară este o componentă a diagnosticului financiar;

lichiditatea financiară reprezintă o formă a capacității de plată;

lichiditatea financiară există numai în/și prin formele sale;

lichiditatea financiară este o componentă a capacității de îndatorare a societății comerciale.

Lichiditatea financiară are următoarele forme:

lichiditate generală (LG);

lichiditate intermediară (LI);

lichiditate efectivă (LE).

A. Analiza lichidității generale

Lichiditatea generală (LG) arată capacitatea firmei de a-și achita datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante și reflecta capacitatea activelor curente disponibile de a se transforma în disponibilități bănești care să acopere datoriile scadente. Compară ansamblul lichidităților potențiale, asociate activelor circulante, cu asamblul datoriilor scadente sub un an.

Valoarea minimă acceptabilă a acestui indicator este de 100%, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată, iar valoarea maximă acceptabilă este de 200%, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzator activele circulante.

Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 596/1995, firma are o lichiditate favorabilă în cazul în care rata lichidității este cuprinsă între 200% și 250%. Lichiditatea generală se calculează cu ajutorul ratei lichidității generale, care este un raport procentual între activele circulante și datoriile pe termen scurt, astfel:

ACR > 100 acoperire excedentară a datoriilor

RLG = 100 = 100 acoperire integrală a datoriilor

DCR < 100 acoperire parțială a datoriilor

unde,

ACR = active curente: active circulante și cheltuieli în avans;

DCR= datorii ce trebuie achitate într-un an și venituri în avans.

Tabelul 12. Lichiditea generală a entității

Pe perioada analizată valoarea indicatorului analizat se încadrează în limite normale doar în anul 2013 și 2014 situația firmei putând fi apreciată ca fiind favorabilă, dar în anul și 2015 rata a scăzut simțitor, siguranța financiară a firmei fiind astfel afectată.

B. Analiza lichidității intermediare (LI) (Testul acid)

Lichiditatea intermediară (LI) arată măsura în care datoriile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama creanțelor și disponibilităților bănești. Lichiditatea intermediară exclude stocurile din mijloacele curente de plată, acestea fiind elementele activelor circulante care se transformă cel mai lent în lichidități.

Valoarea lui trebuie să fie cuprinsă în intervalul 50%-100% conform normelor legale.

Formula de calcul a ratei lichidității intermediare este următoarea:

RLI =

unde, ACR = active curente.

S = stocuri

DCR = datorii curente.

Tabelul 13. Lichiditate intermediară a entității

Pe întreaga perioadă analizată, indicatorul are o evoluție descrescătoare, valoarea acestuia ajungând să fie sub limitele normale pe toată perioada , datorită creșterii mai rapide, ca ritm, a datoriilor curente față de creanțe și disponibilități, certificând faptul că firma nu a fost capabilă să-și acopere satisfăcător datoriile curente pe seama disponibilităților bănești, nefiind asigurată din acest punct de vedere.

C. Analiza lichidității efective

Analiza lichidității efective (LE) apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești; pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Valorile de referință ale indicatorului sunt:

valoarea minimă acceptabilă a acestui indicator este de 50%, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacității de plată;

valoarea maximă acceptabilă este de 100%, peste acest nivel considerându-se că nu se utilizează corespunzător activele curente.

Disponibilități și plasamente

LE = 100

DCR

5.2. Analiza solvabilității firmei

Solvabilitatea exprimă capacitatea unei societăți de a-și achita obligațiile pe termen mediu și lung din resursele sale la scadență.

Standardele Internaționale de Contabilitate menționează ca solvabilitatea se referă la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai mare de un an, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.

În conformitate cu prevederile legale, solvabilitatea patrimonială exprimă capacitatea unei entități de a-și achita obligațiile pe termen lung.

Din opiniile specialiștilor din domeniu rezultă următoarele concluzii:

solvabilitatea vizează disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai mare de un an;

solvabilitatea exprimă gradul de acoperire al creditelor;

solvabilitatea se măsoară prin ratele de solvabilitate (care se determină prin raportarea activelor realizabile la datoriile exigibile);

solvabilitatea înseamnă capacitatea entității de a face față scadențelor (pe termen scurt sau lung);

solvabilitatea reflectă gradul în care firmele fac față obligațiilor de plată.

Analiza solvabilității financiare generale

Solvabilitatea generală (SG) reflectă capacitatea firmei de a acoperi datoriile totale (DT) pe seama activelor totale (AT). Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacității totale de plată pe termen lung. Ea se calculează cu ajutorul indicatorului rata solvabilității generale (RGS), raportând activele totale la datoriile totale, astfel:

RGS =

Nivelul minim acceptabil al valorii indicatorului este de 166%, deși normal ar fi de cel putin 200%. Sub acest nivel firma se află în pericolul incapacității de plată. Nivelul optim al indicatorului este considerat de 300%.

Tabelul 14. Solvabilitatea generală

Pe întreaga perioadă analizată nivelul ratei solvabilității generale nu se încadrează la limita normală. Aceasta înseamnă că firma nu se află în siguranță din acest punct de vedere, adică nu este capabilă să-și acopere integral datoriile pe seama activelor.

Analiza solvabilității financiare

Starea de solvabilitate financiară poate fi pusă în evidență cu ajutorul ratei pârghiei financiare, calculată ca un raport între totalul datoriilor și capitalurile proprii:

DT

RSF = 100

CP

Intervalul de siguranță financiară a acestui indicator este cuprins între 80% și 180%

Tabelul 15. Rata solvabilității financiare

Privind lichiditatea entității

Tabelul 16. Analiza lichidității

pe întreg intervalul ratele lichidității au o evoluție descendentă, cea mai bună evoluție având-o rata lichdității generale care se încadrează în intervalul de siguranță; toate ratele ating în anul 2015 niveluri scăzute, sub limita minimă considerată ca acceptabilă;

lichiditatea generală este singura care prezintă valori pozitive, aceasta fiind în anul 2013 și 2014; deși rata lichidității generale este mai mare de 100% în anul 2013 si 2014 valoarea acesteia din anul 2015 nu se încadrează în intervalul de siguranță stabilit de normele Ministerului de Finanțe, ceea ce denotă că starea generală de lichiditate este deficitară.

stocurile și creanțele nu pot fi rapid transformate în lichidități în cazul unei situații de criză, când entitatea trebuie să facă față rapid plății datoriilor;

lichiditatea efectivă este negativă în toată perioada analizată, rata lichidității efective situându-se la un nivel redus fapt ce implică neputința de a acoperi datoriile pe termen scurt pe seama disponibilităților bănești decât într-o proporție de 17 –40%.

Figura 13. Evoluția ratelor de lichiditate în perioada 2013-2015

Din prezentarea grafică din figura 13 se observă că rata efectivă și rata intermediară au o evoluție similară: în perioada 2013-2015 ramân aproximativ la același nivel, iar în 2015 rata lichidității efective prezintă o scădere de aproximativ 30 de procente.

În schimb, rata generală a lichidității are o scădere importantă în anul 2015 de aproape 97 de procente.

Privind solvabilitatea entității

Tabelul 17. Analiza solvabilității

pe baza analizei ratei solvabilității generale putem constata că, societatea nu este capabilă să-și acopere integral datoriile totale pe seama activelor totale în anii analizați, ceea ce este reflectat de valoriile sub valoarea minimă admisibilă, ale acestei rate;

de asemenea, și valorile ratei solvabilității financiare în anii analizați sunt scăzute, prezentând o tendință de scădere și reflectând, în același timp, capacitatea entității de a acoperi integral datoriile financiare pe seama activelor totale

Figura 14. Evoluția ratelor de solvabilitate în perioada 2013-2015

CAP. VI. ANALIZA SWOT PRIVIND ACTIVITATEA

S.C. SIKMA PRODIMPEX SRL

ÎN PERIOADA 2013-2015

VI.1 Rolul analizei SWOT in planificarea afacerii

Analiza SWOT oferă o radiografie a companiei la un moment dat.

Astfel analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru ințelegerea poziției strategice a unei companii/organizații pentru că:

oferă un tablou cuprinzător ce arată valorile interne si punctele critice interne ale companiei/organizației (valori si puncte critice care sunt definite in raport cu obiectivele pe care trebuie sa le atingă organizația, și anvergura lor);

ajută managementul sa identifice forțele externe care influentează, pozitiv sau negativ, succesul companiei /organizației către atingerea obiectivului propus;

ajută managementul sa obtină un răspuns la intrebarea: „Putem să mergem pe calea aceasta pentru atingerea obiectivului organizației ?”;

ajută să se evidențieze rapid punctele forte si punctele de slăbiciune ale companiei/organizației;

ajută la cunoașterea si întelegerea contextului larg in care funcționează compania/organizația.

VI.2 Realizarea unei analize SWOT

O sesiune de analiză SWOT trebuie întotdeauna sa aibă un obiectiv clar si este responsabilitatea managerului de proiect să comunice acel obiectiv către cei prezenți la sesiunea de analiză. In general, o astfel de sesiune trebuie să includă toate părțile interesate, in măsura in care acest lucru este posibil, si principalii membri ai echipei de proiect. Dacă analiza are loc la începutul unui proiect, cel mai probabil obiectivul va consta în identificarea tuturor activităților necesare si riscurilor potentiale, astfel incat să poată fi conceput un plan de rezervă. Cu toate acestea, daca o astfel de analiză are loc in cadrul unui proiect aflat in plină desfășurare, obiectivul trasat poate consta in reevaluarea bugetului sau a planificării.

Analiza SWOT este un instrument foarte util in dezvoltarea strategiei de marketing si implicit in creșterea profitabiliății afacerii.

Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior in comparație cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj in fața lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activități pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă si care depășesc pe cele ale altor firme.

Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firma, altfel spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă in scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. „Oportunități” există pentru fiecare firmă si trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, indeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția si comercializarea de bunuri si servicii.

„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, in măsura semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Ca si in cazul oportunităților, „amenințări” de diverse naturi si cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permitând firmei să-și reconsidere planurile strategice astfel incât să le evite sau sa le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o amenintare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată in oportunitate.

Puncte forte

creșterea capitalului social in anul 2014 cu un procent de peste 50% față de anul 2013

.creșterea autonomiei financiare in anul 2014 față de anul 2013 cu un procent de 18,91%,fapt ce arată că entitatea are o autonomie financiară bună, putand sa+și dezvolte activitatea prin forțe proprii

creșterea valorii stocurilor in anul 2015 față de anul 2013 cu un procent de 10%

reluarea cursului progresiv al marjei comerciale in anul 2015 față de anul 2014

creșterea veniturilor din vanzarea mărfurilor in anul 2015 cu 195.917 RON

creșterea veniturilor totale și a veniturilor din exploatare in anul 2015 față de anul 2014.

investiția realizată duce atat la o scădere a concurenței cat și la o imagine favorabilă asupra clientelei mai ales in perioada de vara datorită deschiderii terasei de unde rezultă și un grad mai ridicat de profit

amplasarea unități se afllă in centrul comunei langă școală, primărie,biserică de unde reiese si scăderea treptată a concurenței si caștigarea progresivă a clientelei

instruire si scolarizare gratuită a personalului in vederea obținerii calificării pe postul dobandit la locul de muncă

Puncte slabe

creșterea datoriilor pe termen lung și mediu în anii 2014 cu 6.76% respectiv anul 2015 cu 27.4% față de anul 2013.

scăderea treptată a rezultatului exercițiului financiar în anul 2014 cu un procent de 32.33% , iar în anul 2015 cu 60.83% față de anul 2013.

Scăderea capitalului propriu în anul 2015 față anul 2014 cu un procent de aproximatuv 25%,

Scădera ratei autonomiei financiare în anul 2015 față de anul 2014 cu un procent de 10.01%.

Scăderea ratei lichidității generale de la 269.94% în anul 2014 la 87.99% în anul 2015.

Creșterea dadoriilor curente în anul 2015 RON la 855.953 de la 282.038 RON în anul 2014.

Oportunități

dezvoltarea portofoliului de afaceri;

valoarea mare a stocurilor de mărfuri existentă în anul 2015 ar putea fi valorificată în anul 2016 fără a fi nevoie de noi investiții în infrastructură sau în personalul angajat pentru vânzări;

pentru micșorarea sau înlăturarea pierderilor financiare managementul firmei trebuie să revizuiască și să restructureze strategia legată de activitatea financiară, acest lucru putându-se realiza prin obținerea unor produse bancare mai ieftine, și care să protejeze societatea de riscurile financiare cauzate de un curs nefavorabil al valutelor comerciale (factoring-ul fără regres sau hedging-ul), astfel încât să fie capabilă să realizeze rezultate financiare pozitive;

alte măsuri pe care entitatea le poate lua în vederea îmbunătățirii vitezei de rotație a activelor sunt următoarele:

optimizarea structurii activului;

creșterea cifrei de afaceri;

entitatea va trebui sa reducă prețurile acelor produse greu vandabile, pentru a disponibiliza fondurile stocate;

pentru a crește gradul de lichiditate și de solvabilitate se impune:

reducerea cheltuielilor.

Riscuri

Administrarea eficientă a afacerilor presupune monitorizarea permanentă a riscurilor existente în sistemul dinamic al afacerilor. Riscul este o componentă fundamentală a unei decizii. Pentru a preîntâmpina apariția riscurilor în activitatea entității, managementul ei trebuie să-l cunoască.

În activitatea societății S.C.SIKMA PRODIMPEX S.R.L. ar putea apărea următoarele riscuri la scară macroeconomică:

imposibilitatea de a atinge țintele strategice ale administrării afacerii (prețuri, cantități, costuri);

administrarea neadecvată a profitului;

alegerea unei strategii nepotrivite de finanțare a oportunităților;

investiții nejustificate în infrastructură.

La scară microeconomică, riscurile s-ar putea concretiza în:

riscul incapacității de plată pe termen scurt;

neputința de a transforma stocurile mari în lichidități;

nerealizarea unei cifre de afaceri și a unei valori adăugate care să producă creșterea eficienței gestiunii resurselor și activităților firmei;

creșterea cheltuielilor totale într-o proporție mai mare decât a veniturilor;

atingerea unui grad redus de autofinanțare;

nereușita obținerii unei finanțări din partea instituțiilor de credit;

riscul de faliment.

ANEXA 1

Județul 12–CLUJ

Entitate: S.C. SIKMA PRODIMPEX S.R.L.

Adresa FRATA ,jud CLUJ C.U.I.7714414

Numărul din registrul comerțului: J12/1561/1995

Forma de proprietate: 35—Societati comerciale cu raspundere limitata

Activitate preponderenta (cod si denumire clasa CAEN): 4711— Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate,cu vînzarepredominantă de produse alimentare,băuturi și tutun.

Cod unic de inregistrare: RO220480

BILANȚ

-RON-

ANEXA 2

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

-lei-

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

CARTI

Alexandru Buglea – “ANALIZA SITUATIEI FINANCIARE A INTREPRINDERII’,Editura Mirton,Timisoara, 2004.

Bătrâncea I, s.a.., – „ANALIZA FINANCIARA PE BAZA DE BILANT”, Presa Universitară Clujană, Cluj – Napoca, 2001.

Bătrâncea M, s.a.., – „RISC SI FALIMENT”, Editura DACIA, Cluj – Napoca, 2003.

Bătrâncea M, s.a.., – „ANALIZA FINANCIARA A INTREPRINDERII”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2004.

Bătrâncea M, s.a.., – „ANALIZA TREZORERIEI ENTITATII ECONOMICE”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2008.

Bătrâncea M, s.a.., – „ANALIZA ENTIT[‚II ECONOMICE ARMONIZATA CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE RAPORTARE FINANCIARA”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2008.

Bătrâncea M, s.a.., – „ RAPORTAREA SI ANALIZA FINANCIARA A ENTITATII ECONOMICE”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2010.

Bătrâncea I, s.a.., – „FINANCIAL STATEMENTS ANALYSIS”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2012.

Bătrâncea M.L, s.a.., – „METODE SI TEHNICI DE ANALIZA FINANCIARA ”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2012.

Bătrâncea I, s.a.., – „STANDING & RATING IN BUSINESS”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2012.

Crisinta Gabriela Florea – „ANALIZA ECONOMICA – FINANCIARA, Aplicații Practice și Teste de Control”, Editura NIS 2006

Deaconu A., – „BILANTUL CONTABIL – modele de analiză”, Editura Intelcredo, Deva, 2000

.

Moscviciov A, – „ RAPORTAREA SI ANALIZA FINANCIARA A INTREPRINDERILOR ROMANESTI DIN INDUSTRIA INFORMATICA”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2010.

Oprean I., – „BAZELE CONTABILITATII”, Editura Intelcredo, Deva, 2001.

Petrescu S., Mironiuc M – „ANALIZA ECONOMICA – FINANCIARA. TEORIE SI APLICATII”, Editura Tiparul, Iași, 2002.

Voica V.,- „CONTABILITATEA,PRINCIPII SI APLICATII PRACTICE PRIVIND NOUL SISTEM DE CONTABILITATE, Editura Eurounion SRL ,Bucuresti,2002

Purdea Dunmitru, Samochiș, Jaradat Mohamad ,,MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE’’ ,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003

Legi,standarde si ordine.

Formularul Bilanțului Contabil aferent exercițiilor financiare.

xxx – Legea nr. 31 din 16.11.1990 privind societățile comerciale, publicată în M.O. nr 126-127 din 17.11.1990, republicată în M.O: nr. 1066 din 17.11.2004.

xxx – Legea contabilitatii nr. 82 din 24.12.1991, publicata in M.O.nr.265 partea I din 27.12.1991, republicată în M.O. nr.454 din 18.06.2008.,actualizata in sept 2013;

xxx – O.G. nr. 24 din 26 iulie 2001 privind impunerea microintreprinderilor, publicată în M.O. nr. 472 din 17.08.2001

xxx- O.M.F. nr. 94 din 29.01.2001, pentru aprobarea Reglementărilor Contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, Publicată în M.O. nr. 85 din 20.02.2001

xxx – O.M.F. nr. 306 din 26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicate în M.O. nr. 279 din 25.04.2002

xxx – Standardele Internaționale de Contabilitate2000,2001, Editura Economică, București,2000,2001

xxx _ O.M.F. nr 3055, din 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în M.Of. Partea I nr. 766 din 10.11.2009,a intrat in vigoare 01.01.2010

xxx _ OMFP nr. 1898 din 2013 pentru modificarea si completarea omfp 3055, privind Reglementarile contabile conforme cu directivele europene,

Pagini internet,

http://www.dexonline.ro

http://www.dictionaronline.ro/dictionar_englez_roman.aspx

www.capital.ro

wwwfirme.ro

www.e-juridic.ro

www.equity.stern.nyu/ealtman.ro

LISTA FIGURILOR

Figura1.Organigra societatii…………………………………………..……………10

Figura 2. Evoluția marjei comerciale………………………………………………………17

Figura 3. Evoluția rezultatului din exploatare……………………………………………..18

Figura 4. Evoluția rezultatului brut……….…….…………………..…..…………….19

Figura 5. Evoluția rezultatului net……………………………………………………..20

Figura 6. Componența activelor imobiliare ….……………………………………………26

Figura 7. Evoluția ratelor activelor imobilizate …………………………………………..26

Figura 8. Evoluția activelor circulante……..…………………………….…..……..28

Figura 9. Ratele componente ale activelor circulante………….………..……..……31

Figura 10. Evoluția datoriilor pe periada 2013-2015…………………….…………..34

Figura 11. Rata generala a serviciului datoriei………………………………….….36

Figura 12. Rata îndatorării la termen…………..……………………………..…….37

Figura 13. Evoluția ratelor de lichiditate în perioada 2013-2015……………….….46

Figura 14. Evoluția ratelor de solvabilitate în perioada 2013-2015…………………47

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Principalii indicatori………………………….……………………………..12

Tabelul 2. Analiza nivelului și evoluției cifrei de afaceri……………………………….13

Tabelul 3. Ratele de structură ale cifrei de afaceri…………………………..……..….15

Tabelul 4. Marja comercială a societății……………………………….……………….16

Tabelul 5. Rezultatul net al exercițiului……………………………………………..…..20

Tabelul 6. Elementele de activ cuprinse în bilanțul contabil la S.C. SIKMA PRODIMPEX SRL ………………………………………………………………………….. ……23

Tabelul 7. Analiza evoluției activelor circulante……………………………………… .30

Tabelul 8. Structura datoriilor si capitalurilor proprii………………………….……….32

Tabelul 9. Evoluția datoriilor si capitalurilor proprii în dinamică……………..………..33

Tabelul 10. Evoluția ratelor de structură a datoriilor si capitalurilor proprii

bilanțiere…………………………………………………………………..…………….35

Tabelul 11. Rata stabilității financiare………………………………………..…………37

Tabelul 12. Lichiditea generală a entității…………………………………..…..……..41

Tabelul 13. Lichiditate intermediară a entității………………………………………….42

Tabelul 14. Solvabilitatea generală……………………………………………….……..44

Tabelul 15. Rata solvabilității financiare…………………………………….…………45

Tabelul 16. Analiza lichidității………………………………………………………….45

Tabelul 17. Analiza solvabilității………………………………………………………..47