Analiza Datoriei Publice a Trei Statedocx

=== Analiza datoriei publice a trei state ===

CUPRINS

I. CADRUL CONCEPTUAL CU PRIVIRE LA DATORIA PUBLICĂ

1.1. DEFINIREA DATORIEI PUBLICE

1.2. DEFINIREA DATORIEI PUBLICE ÎN PRACTICA INTERNAȚIONALĂ

1.3. FACTORI CARE GENEREAZĂ DATORIE PUBLICĂ

II. FUNDAMENTAREA DATORIEI PUBLICE

2.1. INSTRUMENTELE DATORIEI PUBLICE

2.2. RESURSE AFECTATE DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE

III. RISCURILE ASOCIATE DATORIEI PUBLICE ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA

3.1.STRATEGIA DE GESTIONARE A DATORIEI PUBLICE

3.2.PROBLEME DE EVITAT ÎN GESTIUNEA DATORIEI PUBLICE

MANAGEMENTUL RISCURILOR

IV. SUSTENABILITATEA DATORIEI PUBLICE

V. DATORIA PUBLICĂ TOTALĂ A ROMÂNIEI

5.1.DATORIA PUBLICĂ INTERNĂ ȘI DATORIA PUBLICĂ EXTERNĂ

5.2. INDICATORI DE ANALIZĂ A DATORIEI EXTERNE

VI. INDICATORI PRIVIND GRADUL DE ÎNDATORARE PUBLICĂ A CELOR 3 STATE MEMBRE

6.1. INDICATORI DE ANALIZĂ A DATORIEI PUBLICE

6.2. COMPARAȚII INTERNAȚIONALE

VII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

VIII. BIBLIOGRAFIE

I. CADRUL CONCEPTUAL CU PRIVIRE LA DATORIA PUBLICĂ

Datoria totală a României este formată din datoria publică (internă și externă) și datoria privată (internă și externă). Schematic, datoria totală a României pe elementele sale componente poate fi ilustrată astfel:

DEFINIREA DATORIEI PUBLICE

Datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor financiare directe și indirecte asumate de către autoritățile administrației publice centrale si locale.

Obligațiile financiare directe sunt rezultatul contractării de către autoritățile publice centrale și locale a împrumuturilor de la diverși creditori, persoane fizice și juridice rezidente sau nerezidente în țara debitoare.

Obligațiile financiare indirecte sunt generate de acordarea de garanții de către autoritățile publice centrale și locale la împrumuturile contractate de către autorități și instituții publice, persoane juridice a căror activitate este de interes național sau local.

Tot în cadrul definiției datoriei publice, trebuie înțeleasă distincția între obligațiile financiare ale autorităților publice centrale și locale. Astfel distingem:

Datoria publică guvernamentală, exprimă totalitatea obligațiilor financiare ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în numele țării debitoare.

Datoria publică locală, evidențiază totalitatea obligațiilor financiare ale autorităților administrației publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea.

Clasificarea datoriei publice in funcție de:

Termen, caz în care distingem:

datorie publică pe termen scurt, respectiv sub un an, numită și datorie flotantă

datorie publică pe termen mediu, respectiv între un an și cinci ani, numită și datorie consolidată

datorie publică pe termen lung, respectiv peste cinci ani, ce face parte din categoria datorie consolidată.

Calitatea creditorilor:

datorie publică brută

datorie publică netă

Natura obligațiilor asumate:

datorie publică efectivă

datorie publică garantată

DEFINIREA DATORIEI PUBLICE ÎN PRACTICA INTERNAȚIONALĂ

În practica internațională privind finanțarea și refinanțarea nevoilor financiare publice se disting și alte concepte privind datoria publică. Acestea sunt:

Datoria bugetului general consolidat exprimă obligațiile financiare consolidate asumate de stat la sfârșitul anului.

Preluarea datoriei evidențiază un acord trilateral între creditor, vechiul debitor și noul debitor prin care acesta din urmă își asumă obligația față de creditor de a rambursa datoria vechiului debitor.

Anularea datoriei exprimă un acord bilateral între creditor și debitor în scopul anulării unei părți din datorie sau a întregii datorii.

Renunțarea unilaterala la datorie intervine atunci când creditorul este conștient de faptul că o parte din datorie nu mai poate fi rambursată caz în care acesta renunță la aceasta.

Repudierea datoriei exprimă o anulare unilaterala a datoriei de către debitor.

Forțarea datoriei permite debitorului, a cărei datorie este în mare parte sub formă de titluri de stat, să renunțe la o parte din obligațiile sale financiare.

Ștergerea datoriei intervine atunci când creditorul consimte, pe baza unui acord, să renunțe la întreaga datorie sau doar la o parte a acesteia.

Eșalonarea datoriei evidențiază stabilirea, pe baza unui acord, a rambursării treptate a datoriei.

Debt overhang intervine atunci când rambursarile așteptate ale datoriei externe scad sub valoarea contractuală.

FACTORI CARE GENEREAZĂ DATORIE PUBLICĂ

Problemele actuale generate de gestionarea datoriei publice în România își au originea în schimbarea regimului politic la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut.

Eforturile considerabile făcute de România în perioada regimului comunist pentru achitarea întregii datorii externe către străinătate au facut ca, la începutul anului 1990, aceasta sa fie practic inexistentă. Începerea acumulării datoriei publice prezente coincide cu schimbarea regimului politic.

Nevoia de resurse suplimentare a țării noastre, nevoie care a generat contractarea de împrumuturi publice, are la origini doi factori majori:

deficitul bugetar consolidat stabilit la sfârșitul fiecărui an

rambursarea împrumuturilor contractate de stat ajunse la scadență

Cei doi factori sunt caracteristici oricărui stat cu economie de piață. Caracteristic economiilor în tranziție – situație specifică României – este faptul că suplimentar, față de cauzele de mai sus, apare și un al treilea factor, foarte important ca amploare și dimensiune, și anume: preluarea de către stat a activelor neperfomante de la bancile de stat, pierderi de la întreprinderile industriale, agricole etc. de stat.

Nevoia crescută de resurse a fost accentuată de un dezechilibru general înregistrat de economia românească:

lipsa unei veritabile creșteri economice

persistența deficitului de cont curent al balanței de plăți externe a României

FUNDAMENTAREA DATORIEI PUBLICE

INSTRUMENTELE DATORIEI PUBLICE

Prin instrumentele datoriei publice, înțelegem acele modalități concrete prin care statul sau autoritățile locale se pot îndatora.

Instrumentele datoriei publice guvernamentale

Instrumentele datoriei publice guvernamentale sunt definite de Ordonanța de urgență nr. 64/2007 privind datoria publică, ca fiind:

Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atestă datoria publică. Prin vânzarea acestora se atrag resurse financiare, ce vor genera constituirea unui stoc de datorie publică. Astfel, deținătorii de titluri de stat sunt creditorii statului.Titlurile de stat pot fi emise atât pe piața internă, cât și pe piața externă.

Împrumuturi de stat de la bănci, de la alte instituții de credit, persoane juridice române sau străine, acestea se obțin în urma negocierilor dintre statul român și băncile sau instituțiile de credit solicitate. Finalizarea împrumutului se face în urma unui proces de negociere cu un contract de împrumut.

Împrumuturi de stat de la guverne și agenții guvernamentale străine, instituții financiare internaționale sau de la alte organizații internaționale

Împrumuturile oferite de guvernele altor state sau instituții financiare internaționale se acordă pe baza unor acorduri în care de cele mai multe ori se prevăd criterii de eficiență și/sau de reformă economică.

Împrumuturi temporare din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului, în condițiile legii

Aceste împrumuturi se contractează pentru acoperirea golurilor temporare de casă, ca urmare a decalajului dintre veniturile și cheltuielile unui anumit buget.

Garanții de stat, aceste instrumente se concretizează în scrisori de garanții oferite de stat diferiților solicitanți. Aceste scrisori de garanție angajează statul în calitate de garant, sumele aferente acestora formând datoria publica garantată.

Instrumentele datoriei publice locale

Instrumentele datoriei publice locale sunt stipulate in Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, astfel:

Titlurile de valoare: Principalele titluri de valoare emise de autoritățile publice locale sunt obligațiunile municipale, titluri de valoare emise pe termen mediu si lung pentru finanțarea unor obiective specifice de interes local.

Obligațiunile municipale prezintă toate caracteristicile unor valori mobiliare, ele fiind tranzacționate pe piața secundară, adică la Bursa de Valori.

Împrumuturi de la societățile comerciale bancare sau de la alte instituții de credit: Aceste împrumuturi se contractează de autoritățile publice locale prin negociere și se finalizează printr-un contract de împrumut.

Credite furnizor: Aceste instrumente permit o finanțare bancară post livrare potrivit căreia furnizorul livrează cumpărătorului marfa cu plata amânată pe baza creditului pe care îl contractează de la o bancă, pe o perioada determinată cu plata dobânzii convenite. Concret, rambursarea creditului va fi realizată de catre cumpărător.

Leasing financiar: Operațiune pe termen lung, presupune amortizarea totală pană la expirarea contractului, iar cheltuielile de întreținere, asigurare și taxele sunt suportate de catre beneficiar.

Garanție locală: Acest instrument exprimă angajamentul asumat de o autoritate a administrației publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadență obligațiile neonorate ale garantului, operatorilor economici și serviciilor publice din subordinea acesteia, în condițiile legii.

RESURSE AFECTATE DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE

Resursele afectate datoriei publice guvernamentale sunt:

Disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului

Împrumuturile de stat pentru finanțarea și refinanțarea datoriei publice guvernamentale

Cheltuielile prevăzute cu această destinație în bugetul de stat

Sumele încasate de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele și în contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi

Sumele încasate de Ministerul Finanțelor Publice de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar, încheiate în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și creditori

Sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza acordurilor de împrumut subsidiar și a acordurilor de împrumut subsidiar și garanție încheiată între Ministerul Finanțelor Publice, autoritățile administrației publice locale și agenții economici de sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și creditori

Sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au contractat împrumuturi cu garanția statului

Fondul de risc, pentru situațiile în care sunt executate garanțiile emise de Ministerul Finanțelor Publice sau în cazul în care beneficiarii finali ai împrumuturilor directe și subîmprumutate nu își onorează obligațiile prevăzute în acordurile de împrumut subsidiar sau în acordurile de împrumut subsidiar și garanție

Alte surse, în condițiile legii

Veniturile proprii ale bugetului local

Excedentul anul al bugetului local.

III. RISCURILE ASOCIATE DATORIEI PUBLICE SI MANAGEMENTUL ACESTORA

3.1. STRATEGIA DE GESTIONARE A DATORIEI PUBLICE

Riscurile inerente structurii datoriei publice constituie obiectul unei supravegheri și evaluări atente. Aceste riscuri trebuie atenuate, modulând pe cat posibil structura datoriei, ținând cont de costurile implicate.

Gestiunea datoriei publice vizează atât reducerea costului serviciului datoriei publice cât și limitarea următoarelor riscuri:

Riscul de piață

Riscul de refinanțare

Riscul de lichiditate

Riscul de credit

Riscul operațional

3.2. PROBLEME DE EVITAT ÎN GESTIUNEA DATORIEI PUBLICE

In gestiunea datoriei publice trebuie evitate următoarele probleme:

Fragilitatea poziției financiare a statului ce crește riscul chiar dacă pe termen scurt poate reduce costul și deficitul. Gestionarii datoriei publice trebuie să evite expunerea portofoliului lor la pierderi importante chiar dacă probabilitatea acestora este redusă încercând să surprindă costurile marginale ce par relativ farî risc. Aceasta problemă vizează:

Structura scadențelor

Nivelul ridicat al riscurilor de schimb și neacoperit

Gestionarea necorespunzătoare a obligațiunilor crește incertitudinea emitentului ceea ce poate genera majorarea riscului de piață sau de refinanțare

Pasivele condiționate implicate, de exemplu garanțiile implicite acordate instituțiilor financiare

Contabilizarea eronată a angajamentelor condiționate sau a obligațiunilor datoriei garantate

Recurgerea la mecanisme de finanțare nerelevante pieței. În anumite cazuri această practică poate fi la originea distorsiunilor, respectiv:

Acordurile speciale de finanțare concesionate cu banca centrală sau bonurile speciale de trezorerie

Împrumuturile forțate fie sub forma arieratelor, fie sub forma emisiunii de bilete la ordin. Această practică tinde să crească costul cheltuielilor publice

Crearea unei piete captive a titlurilor publice.

Controlul și/sau al înregistrărilor defectuoase a datoriei contractate și a rambursării ei și/sau a deținătorilor de titluri. Controlul statului asupra bazei de impunere și/sau al ofertei de titluri de stat este redus:

Necontabilizarea dobânzilor implicite aferente obligațiunilor pe termen lung cu rata nulă.

Puterea excesivă de a contracta împrumuturi

Controlul insuficient al datoriei in curs

Constrângeri juridice împovărătoare pentru anumite forme de împrumut

3.3. MANAGEMENTUL RISCURILOR

Trebuie dezvoltată o structură ce permite gestionarilor datoriei identificarea și administrarea de arbitraje între costurile și riscurile inerente portofoliului datoriei publice. Costul datoriei publice este dat de doua elemente:

Costul financiar considerat fiind costul serviciului datoriei pe termen mediu și lung

Costul potențial al pierderilor economice reale ce pot rezulta în urma unei crize financiare dacă statul nu își poate finanța datoria sau se află în incapacitatea de a rambursa împrumuturile contractate

Pentru calcularea costului previzibil al datoriei printr-o strategie de gestiune a portofoliului dat se poate realiza o proiecție a costului serviciului datoriei pe termen mediu si lung pe baza ipotezelor vizând evoluția ratelor dobânzilor și a cursului de schimb, precum și a nevoilor de împrumut. Pentru a nu privilegia o anumită strategie, se stabilește o ipoteză a neutralității vizând ratele dobânzilor și cursul de schimb, adică se bazează pe indicatorii de piață sau ratele la termen, sau se presupune că ratele nu se modifică.

Putem evalua costul previzibil din punct de vedere financiar, adică din perspectiva afectării bugetului, și real, respectiv pierderile economice ce pot interveni dacă serviciul datoriei nu este tolerabil din cauza impactului acestuia asupra presiunii fiscale, programelor guvernamentale sau existenței unui risc de neplată-

Riscul pieței se măsoară, deci, după creșterea costului serviciului datoriei generată de variația ratelor dobânzilor și a cursului de schimb, în raport cu costul previzibil. Trebuie, de asemenea, luate în considerație pierderile economice reale ce pot rezulta din această creștere sau din faptul că statul nu este în măsură să își refinanțeze datoria.

SUSTENABILITATEA DATORIEI PUBLICE

La nivel intenațional, creșterea gradului de îndatorare a țărilor a condus la necesitatea studierii sustenabilității politicii de îndatorare, considerându-se că menținerea deficitului bugetar la un nivel prudent ar asigura și sustenabilitatea politicii fiscale.

Conform prevederilor art. 4 (3) din Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal–bugetară “sustenabilitatea finanțelor publice presupune ca, pe termen mediu și lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situații neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social.”

Sustenabilitatea datoriei publice reprezintă gradul în care un guvern poate menține programele existente și poate îndeplini cerințele creditorilor fără a crește povara datoriei publice asupra economiei.

Sustenabilitatea datoriei publice reprezintă un concept care inter–relaționează cu sustenabilitatea politicii fiscale. Analiza acestora presupune un exercițiu complex și cu implicații multiple. Această analiză trebuie să ia în considerare următoarele:

tendința indicatorului datoria publică raportată la produsul intern brut (PIB);

indicatorul datoria publică raportată la PIB care se consolidează la un nivel ridicat dar cu un risc de refinanțare acceptabil și cu menținerea tendinței de creștere economică;

structura datoriei publice care poate crește probabilitatea apariției unor circumstanțe negative asupra acesteia.

Politica fiscală este considerată nesustenabilă dacă, în absența unei ajustări semnificative, mai devreme sau mai târziu guvernul nu va putea să–și onoreze plata serviciului datoriei publice.

Analiza sustenabilității are scopul de a oferi răspunsuri în ceea ce privește capacitatea guvernului de a menține aceeași direcție a cheltuielilor și veniturilor sau dacă acesta va trebui să realizeze o ajustare pentru a menține constantă datoria publică guvernamentală ca proporție în PIB.

DATORIA PUBLICĂ TOTALĂ A ROMÂNIEI

5.1. DATORIA PUBLICĂ INTERNĂ ȘI DATORIA PUBLICĂ EXTERNĂ

Gestiunea datoriei publice impune prezentarea separată, în evoluție și structură, a celor două componente ale sale, respectiv datoria publică internă și datoria publică externă. Din analiza de ansamblu a datoriei publice nu poate, însă, să lipsească urmărirea evoluției datoriei publice totale.

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

1 u.m. = 1 mld. euro

Sursa: www.ameco.com; Prelucrare proprie

În perioada de referință, observăm o pondere aproximativ egală a celor două tipuri de finanțări, interne sau externe, în totalul datoriei publice și o ușoară depășire a surselor provenind din împrumuturi externe. Astfel, în perioada 2010-2015, datoria publică internă a reprezentat între 53% (în 2010) și 61% (la finalul perioadei analizate). Această situație este favorabilă pentru România, întrucât reflectă un grad mai scăzut de depedență economică și financiară a țării noastre față de străinătate. Totuși, analiza prezintă o ușoară creștere, de aproape 10 puncte procentuale (de la 38% la 46%), a ponderii datoriilor publice externe în datoria publică totală și putem preconiza o creștere cel puțin în același ritm pe viitor, putând ajunge la situația critică de la începutul anilor ‘90, când sursele externe reprezentau 100% din finanțările României.

Pentru a contracara efectele negative ale creșterii datoriei publice, Guvernul va trebui să aplice măsuri concrete în sensul reducerii cheltuielilor publice și stimulării creșterii economice. În ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, ar fi de dorit realizarea unor obiective bugetare pe termen mediu, prin care să se asigure o tendință descendentă pentru datoria publică, prin respectarea cu strictețe a regulilor de politică bugetară. De asemenea, având în vedere asigurarea unui nivel sustenabil al datoriei publice pe termen mediu și lung, se impune ca procesul de consolidare fiscală să plafoneze nivelul datoriei publice la ponderi de sub 40% din produsul intern brut.

Statul ar trebui să se orienteze către atragerea de surse de pe plan intern, în limitele impuse de piața internă de capital de împrumut. Este lesne de înțeles că, pe viitor, structura datoriilor publice ar trebui să se modifice, în sens invers, cel al ruperii trendului ascendent al proporției datoriei publice externe în totalul datoriei publice. Deși, actual, împrumuturile interne surclasează sursele externe de finanțare, ritmul lor este totuși îngrijorător în descreștere.

5.2. INDICATORI DE ANALIZĂ A DATORIEI EXTERNE

La nivelul fiecărui an financiar, gestionarii datoriei publice externe trebuie să calculeze plafonul maxim de îndatorare aferent următorului an. Pe baza datelor preliminate pentru anul financiar în curs, se realizează prognoza aferentă anului următor.

Plafonul de îndatorare publică externă reprezintă suma maximă a împrumuturilor externe pe care le poate contracta și garanta statul pe o perioadă de un an. Se determină prin corelarea indicatorilor datoriei publice cu o serie de indicatori macroeconomici.

Banca Mondială a propus indicatorii de avut în vedere la calculul plafonului de îndatorare publică externă:

Prezentarea datoriei publice externe a României și a indicatorilor ce o caracterizează se va realiza pentru intervalul 2010-2014. Vom încerca să observăm în ce măsură acești indicatori se încadrează în limitele propuse de Banca Mondială, după care vom proiecta serviciul datoriei publice externe pentru perioada analizată.

În mărime absolută, datoria publică externă a crescut într-un ritm aproximativ constant, între 2010 și 2014.

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

1 u.m.= 1 mil. euro

Gradul de îndatorare externă este reflectat de evoluția raportului dintre datoria publică externă și PIB. El arată cât ar trebui sacrificat, la nivelul unui an, din PIB, pentru a putea rambursa integral datoria în anul respectiv. Reprezintă un indicator cu valoare pur teoretică, servind la efectuarea de comparații de la an la an, pe plan național și internațional.

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

VI. INDICATORI PRIVIND GRADUL DE ÎNDATORARE PUBLICĂ A CELOR 3 STATE MEMBRE

6.1. INDICATORI DE ANALIZĂ A DATORIEI PUBLICE

Analiza datoriei publice se face cu ajutorul unor indicatori de: nivel, structură și dinamică.

Indicatorii de nivel

Volumul datoriei publice

Nivelul datoriei publice guvernamentale

Nivelul datoriei publice locale

Serviciul datoriei publice (totale/guvernamentale/locale)

Datoria publică (totală/guvernamentală/locală) / PIB

Datorie publică externă / Exporturi

Scadența medie

Indicatorii de structură

Structura datoriei publice:

Datoria publică guvernamentală / Datoria publică

Datoria publică locală / Datoria publică

Structura datoriei publice guvernamentale:

tipul datoriei (directă sau garantată)

destinații

valută

instrumente

tipuri de scadențe

tipuri de deținători

Structura datoriei publice locale:

tipul datoriei (directă sau garantată)

scadențe

valute

Indicatorii de dinamică exprimă variația absolută sau relativă a datoriei publice (totale/ guvernamentale/ locale).

6.2. COMPARAȚII INTERNAȚIONALE

În scopul identificării poziției României față de celelalte două state membre ale Uniunii Europene, Spania și Germania, am analizat, în figura de mai jos, ponderea datoriei publice în PIB, ce cuprinde subsectoarele reprezentate de autoritățile publice centrale și autoritățile publice locale.

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

1 u.m.=1 mld. euro

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

1 u.m.=1 mld. euro

România înregistrează un nivel mai redus al îndatorării, în comparație cu Spania și Germania, dar și cu media înregistrată la nivelul Uniunii Europene. În țara noastră, gradul de îndatorare a crescut treptat, de la 29,89%, în 2010, la 40,04%, preconizat pentru sfârșitul anului 2015, moment de maxim. De asemenea, ponderea în PIB a datoriei publice în România respectă limita impusă de criteriul de convergență națională.

Germania înregistrează, la începutul perioadei de referință, un grad de îndatorare de 80,5%, însă acesta se află într-o scădere lentă, însă evidentă, atingând nivelul de 71,53%, la sfârșitul perioadei analizate.

În 2010, Spania se încadra în plafonul maxim admis, însă ritmul de creștere al datoriei raportate la PIB este alarmant, depășind 100%, la finalul perioadei de analiză.

Respectarea acestui indicator este importantă, deoarece țările cu o pondere ridicată a datoriei publice în PIB vor avea și cheltuieli cu dobânzile ridicate, fiind nevoite să le acopere în detrimentul altor cheltuieli publice.

Limita de 60% a acestui indicator este prevăzută în Pactul de Stabilitate și Creștere, adoptat la Amsterdam, în anul 1997. Rapoartele statistice scot în evidență faptul că statele membre ale Uniunii Europene respectă, în medie, valoarea de referință a indicatorului, în timp ce statele membre ale zonei euro nu o respectă.

La nivelul statelor membre ale U.E., nu și ale U.E.M., gradul de îndatorare se situează sub 60%, în Cehia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Marea Britanie și România. Ponderi mai mare de 100% întâlnim în Italia, Grecia, iar, la polul opus, există state puțin îndatorate, precum Estonia, Bulgaria și Luxemburg, în categoria cărora ar putea fi inclusă și România.

Potrivit aprecierilor din Raportul de țară nr. 14/87, din martie 2014, elaborat de către Fondul Monetar Internațional, ,,datoria publică a României este sustenabilă”.

Chiar dacă evoluția datoriei publice totale în raport cu produsul intern brut nu prezintă un nivel îngrijorător, în perioada analizată, aceasta a ajuns să atingă 40% din produsul intern brut, în 5 ani, având o creștere de 10 puncte procentuale. Considerăm că acest raport nu poate să crească nelimitat. Fenomenul de creștere a îndatorării trebuie stopat.

Sursa:www.ameco.com; Prelucrare proprie

Cu toate că raportul dintre datoria publică guvernamentală și produsul intern brut se situează cu mult sub pragul de alertă de 60%, prevăzut în tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene publicat în Jurnalul Oficial C191 din 29 iulie 1992), apreciem că, în condițiile menținerii unui ritm de creștere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creștere al economiei, riscul de solvabilitate va crește.

Chiar dacă acest indicator se încadrează în limita de 60% din PIB, ritmul său de creștere rămâne preocupant, având în vedere că datoria publica guvernamentala, conform legislatiei nationale, va crește. Drept urmare, pentru mentinerea la nivel sustenabil a datoriei publice guvernamentale, este necesara continuarea politicii de consolidare fiscala si de mentinere la nivele reduse a deficitului bugetar, dar si mentinerea la un nivel prudent a emiterii de garantii guvernamentale care se realizeaza prin aprobare prin lege a plafonului anual pentru garantii guvernamentale. Acesta este un motiv în plus pentru adoptarea unei conduite proactive, prin continuarea adoptării de către Guvern a măsurilor de consolidare fiscală.

VII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În țările din zona Euro, problema datoriei publice a căpătat o importanță sporită, datorită Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, care cerea țărilor membre UE – printre altele – ca raportul dintre datoria publică și produsul intern brut la prețurile pieței să nu depășească 60% și raportul dintre deficitul public prevăzut sau real și produsul intern brut la prețurile pieței să nu depășească 3%. Eforturile de a reduce nivelul datoriei publice acumulat la mijlocul anilor `90, anticipând Uniunea Economică și Monetară din anul 1999, au condus la diminuarea deficitelor și deci la stabilizarea îndatorării.

Am considerat utilă cercetării noastre o analiză a dinamicii datoriei publice în statele membre UE, Spania, România și Germania, în intervalul 2010-2015. Cu excepția României, statele nu au reușit să respecte condiția impusă de Tratatul de la Maastricht, privind gradul de îndatorare, care, în toți anii intervalului analizat, au depășit cu mult cele 60% recomandate ale raportului datorie publică/PIB, atingând valori alarmante, de peste 100% (Spania, la nivelul anului 2015).

În perioada analizată, ponderea datoriei publice în PIB – indicator care, în opinia noastră, prezintă o mare relevanță practică – înregistrează în România valori reduse (între 30% și ușor peste 40%). La nivelul anului 2014, Estonia deținea cea mai mică datorie guvernamentală, de doar 10,5%, urmată de Luxembrug cu 22,9% și Bulgaria 23,6%, la pol opus față de Italia (133,8% din PIB), Portugalia (129,4%) și Irlanda (116,16%). Germania, cea mai mare economie europeană, a înregistrat o datorie publică de 2170 miliarde euro (75% din PIB), în creștere de la 2.166 miliarde euro.

Recomandările experților Fondului Monetar International sunt ca țarile Europei de Est să revină la nivelul de crestere economica si de atragere a investitiilor de dinaintea crizei financiare, prin reducerea gradului de indatorare.

,,Pentru a relua investitiile si a asigura o revenire economica robusta, politica economica trebuie sa vizeze sustinerea cererii interne si echilibrarea bilanturilor in sectorul privat", considera reperezentantii Fondului.

În concluzie, în lipsa unor eforturi susținute de consolidare fiscală și reforme structurale în statele membre UE, se vor înregistra creșteri explozive ale dobânzilor la plata datoriei publice și ale cheltuielilor aferente sistemului de asigurări sociale. Creșterea cheltuielilor publice, ca și a volumului datoriei publice ar fi un real obstacol pentru o redresare susținută pe termen lung și o creștere economică echilibrată.

VIII. BIBLIOGRAFIE

Tatiana Moșteanu; „Gestiunea datoriei publice”-Editura Universitară, 2008

Magdalena Călin; „Datoria publică”-București: Editura DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, 2006

Emilia Câmpeanu; „Sustenabilitatea politicii de îndatorare a României în contextul economic actual”-București: Editura ASE, 2009

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/datpubRovsUE_10092015.pdf

http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Raport%20%20FIN_PERF_2015.pdf

http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Raport%20audit%20performanta%20sustenabilitate%20si%20vulnerabilitate%20DP%202014v22septembrie2014_finala.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tipsii20&plugin=1

http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html?pagina=buletin

www.ameco.com