Analiza Comparativa a Politicii Fiscale din Romania Vs Ungaria

Academia de Studii Economice

Facultatea de Finanțe,Asigurări,Bănci și Burse de Valori

Proiect

Analiza comparativa a politicii fiscale

din Romania vs Ungaria

Student: BarbarosGheorghe

Seria A ,grupa 1534

Politica fiscala

“Scopul principal al politicii fiscale este promovarea și menținerea unei rate cât mai ridicate de creștere economică. Acest lucru implică asigurarea unui nivel suficient al investițiilor și reducerea taxelor în special asupra pieței forței de muncă. Aceast aspect ține de promovarea unei strategii de politică fiscală care să reducă riscurile de vulnerabilitate externă și să mențină deficitele de cont curent la un nivel redus”. Politica fiscală este cea care contribuie la finanțarea cheltuielilor publice.

Dacă ne referim la politica fiscală a zonei euro, aceasta se concretizează la nivelul compatibilizării sistemelor fiscale naționale pentru statele membre și cele nou integrate sau în curs de integrare, în baza obiectivelor comune stabilite prin tratatele încheiate.

Politica fiscală se află la granița dintre politica bugetară și tehnica fiscală, în sensul că se stabiliște în raport direct cu opțiunile statului în materie de impozite și taxe, astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor politice, economice și sociale.

Exista mai multe condiții importante pentru asigurarea stabilității și sustenabilității macroeconomice și mai exact a finanțelor publice. Un prim aspect se referă la necesitatea ca politica fiscală să fie anticiclică pentru a putea avea spațiu de manevră și a stimula economia în perioade de criză. Astfel, în perioada de boom economic se poate proceda la creșterea impozitării, reducerea cheltuielilor publice și astfel se generează un impuls fiscal negativ. În perioadele de criză economică se va procedaîn direcția opusă în sensul reducerii impozitelor și creșterii cheltuielilor publice în vederea generării unui impuls fiscal pozitiv.

Un sistem fiscal optim trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să genereze resurse bugetare suficiente și stabile în condiții de eficiență și eficacitate verticală și orizontală, să minimizeze costurile de administrare a aparatului bugetar și de conformare a contribuabililor, să fie flexibil, simplu și transparent și adaptabil în context internațional. În vederea comparării sistemelor fiscale trebuie analizată o perioadă mai mare de timp și trebuie selectat un grup de țări comparabile din mai multe puncte de vedere.

Armonizarea politicilor fiscale în toate statele membre UE este influențată de anumite restricții, precum și de diferențele dintre structurile fiscale ale statelor membre și structurile economico-sociale. Este posibil ca dezechilibrele fiscale existente în prezent în multe state membre UE să necesite în perioada următoare o abordare unitară la nivelul Uniunii. Este cunoscut faptul că atunci când fiscalitatea este rezonabilă, stabilă și ușoară, ea poate genera progrese tehnico-materiale, stimulează investițiile și determină o creștere a locurilor de muncă, dar și o modernizare tehnologică, necesară la cicluri tot mai scurte.

În contrapartidă, atunci când fiscalitatea este pronunțată, excesivă și imprevizibilă ea devine o restricție dură în calea dezvoltării și progresului economic atât de necesar în perioada actuală. Prin politica fiscală se evită concentrarea activităților economice doar în anumite zone și se încearcă uniformizarea interesului economic pentru o mai ușoară distribuție a populației, iar atenuarea diferențelor economico-sociale dintre diferite zone ale unei țări constituie unul din obiectivele politicii fiscale.

Analiza politicii fiscale din România si Ungaria fundamentează următoarele concluzii.Atât în cazul Ungariei cât si în cazul României se observă o situatie de dezechilibru anterior crizei financiare. Dacă Ungaria a sesizat pericolul începând cu anul 2006 si a adoptat încă de atunci o serie de măsuri pentru depăsirea obstacolelor, România a continuat o crestere economică nesustenabilă care a contribuit la adâncirea dezechilibrelor. În urma măsurilor adoptate de Ungaria, previziunile pentru 2011 indicau un surplus bugetar de 2% din PIB urmat în 2012 de un deficit de 2,5% din PIB si 2,2% în 2013, în comparatie cu România care a prognozat deficite asemănătoare pentru perioada 2013-2014.

Situatia bugetelor publice a ambelor tări anterior anului 2008, la care s-au adăugat efectele negative ale crizei economico-financiare globale au îngreunat adoptarea unor măsuri fiscale care să favorizeze depăsirea acestei perioade extrem de dificile. Totusi, în ambele cazuri strategia fiscal-bugetară pe termen mediu care a intrat în vigoare începând cu anul 2011 aduce o serie de modificări fiscale în urma cărora se prognozează o evolutie pozitivă a bugetelor de stat. Ca o regulă generală a ultimilor ani, Ungaria a cunoscut o crestere importantă a gradului de fiscalitate. Desi după o crestere semnificativă de 2,7 puncte procentuale a gradului de fiscalitate în perioada 2006-2008 (de la 37,3% în 2006 la 40% în 2008), anii 2009 si 2010 au adus o usoară diminuare a valorii acestuia, totusi Ungaria se numără printre tările cu un grad al fiscalitătii ridicat, atingând valori comparabile cu cele ale vechilor membri ai Uniunii Europene. Comparativ cu evolutia Ungariei, în România singurele categorii de venituri care au înregistrat cresteri ale ponderii în PIB în perioada 2006-2009 au fost veniturile din impozite directe care au crescut cu circa 0,6 puncte procentuale si veniturile din contributii sociale care cresc în această perioadă tot cu 0,6 puncte procentuale. Totusi România pierde începând cu anul 2009 titlul de “tara cu cea mai redusă presiune fiscală din Uniunea Europeană” în fata Letoniei.

În perioada 2006-2009 cele două state au avut o evolutie extrem de diferită însă, în nici unul dintre cele două cazuri, măsurile luate anterior crizei economice nu au fost suficiente pentru a le proteja de efectele negative ale perioadei următoare. Mai mult, ambele tări au înregistrat cresteri ale deficitelor bugetare în anul 2009 iar măsurile anticriză adoptate au început să producă beneficii începând cu anul 2011.

În anul 2010 ambele state înregistrează o tendintă de majorare a ponderii în PIB a veniturilor din impozite indirecte si de reducere a ponderii în PIB a veniturilor din impozite directe si din contributii sociale. După scăderi majore în zona impozitării companiilor, Ungaria a decis cresterea cotei de impozitare a profitului de la 16% în 2004 la 19% în 2010 ca răspuns la efectele negative ale crizei economice. Desi o cotă redusă de 10% se mentine încă în vigoare, asemenea majorări ale impozitării companiilor pot produce efecte nedorite mai ales în această perioadă în care majoritatea tărilor se luptă pentru a găsi măsuri eficiente de stimulare a mediului economic.

Taxa de 20% în 2010 asupra dobânzilor la depozite a fost redusă la 16% începând cu ianuarie 2011. La polul opus, România a optat pentru mentinerea neschimbată a cotei unice, chiar dacă aceasta a însemnat majorări în alte categorii de impozite cum ar fi cele asupra consumului – TVA si accize si cele asupra veniturilor persoanelor – introducerea impozitării veniturilor din dobânzi (16%), a veniturilor din jocuri de noroc (25%) si a tichetelor de masă (16%). Aceste măsuri au avut drept scop atenuarea impactului crizei asupra economiei românesti si încercarea de mentinere sau chiar crestere a locurilor de muncă disponibile pe piată. La capitolul impozit pe venit, cele două tări analizate au adoptat un sistem al impozitării cât se poate de diferit.

Dacă România a optat începând cu anul 2005 pentru cota unică, renuntând la vechiul sistem bazat pe clase de impozitare, Ungaria si-a mentinut până în 2010 politica de impozitare diferită a veniturilor reduse, respectiv ridicate. Un avantaj al sistemului ungar este acela de a permite statului obtinerea unui venit ridicat din impozitarea la cote înalte a veniturilor mari si, în acelasi timp, protejarea persoanelor cu venituri mici prin aplicarea unor cote reduse. Situatia se schimbă însă începând cu anul 2011, când noul sistem fiscal ungar aduce modificări majore, apropiindu-se astfel de cel românesc. Conform noilor prevederi, cota de impozit asupra veniturilor din salarii, dividende si dobânzi care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2011 este aceeasi ca si în tara noastră, respectiv 16%. În ultimii ani Ungaria încearcă o simplificare a sistemului de impozitare, motiv pentru care a decis eliminarea deducerilor personale din impozitului pe venit spre deosebire de tara noastră unde acestea rămân în vigoare.

Pentru a echilibra efectul acestor eliminări există, totusi, în Ungaria, o serie de beneficii pentru anumite categorii de persoane precum si o serie de exceptii de la impozitul pe venit. În scopul depăsirii perioadei de criză ambele state au adoptat o serie de măsuri care vizează impozitarea veniturilor. Pentru România, cele mai importante modificări au vizat impozitarea veniturilor din activităti agricole cu 2% din venitul brut începând cu anul 2009; începând cu anul 2010 impozitarea veniturilor din dobânzi, a tichetelor de masă si a veniturilor din jocurile de noroc si majorarea din 2011 a cotei contributiilor la sistemul privat de pensii obligatorii de la 2,5% la 3% din veniturile brute ale salariatilor. În acelasi timp au fost adoptate si o serie de scutiri printre care: scutirea temporară de la impozitul pe câstigurile de capital din tranzactionare de valori mobiliare pe piata bursieră românească, cresterea deductibilitătii pentru pensiile facultative si contributiile de sănătate din veniturile corporative si personale si reducerea de la 16% la 10% a impozitului pentru dividendele plătite de o întreprindere română unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

În cazul Ungariei cele mai importante modificări ale Codului fiscal în domeniul impozitării veniturilor au fost: începând cu anul 2010 cele mai multe dintre beneficiile neimpozabile devin impozabile, eliminarea din 2011 a claselor de impozitare a veniturilor si majorarea sumelor ce pot fi deduse de familii din baza de impozitare.

Ultimii ani au determinat ambele state să-si reconsidere politica fiscală în domeniul contributiilor sociale. În aceste conditii s-au adoptat măsuri de crestere a cotelor de impozitare mai ales în ceea ce priveste contributiile angajatilor pentru a nu spori presiunea fiscală asupra firmelor. Măsurile adoptate de România au vizat în principal cresteri ale anumitor cote de impozitare fără modificări majore în normele de impozitare. Ungaria însă a adoptat măsuri mai ample care vizau eliminarea unor impozite, majorarea si /sau diminuarea anumitor impozite sau praguri de impozitare precum si introducerea de noi forme de impozitare. În ceea ce priveste veniturile bugetare din TVA se observă o tendintă opusă a celor două state. Pe de o parte, în Ungaria în perioada anterioară crizei economice s-a urmărit reducerea cotelor de TVA, fapt care a avut drept consecintă o reducere semnificativă a ponderii veniturilor din TVA în PIB si în total venituri fiscale.

Pe de altă parte, România a înregistrat cresteri continue ale acestor categorii de venituri în perioada 2004-2008, fapt pentru care în anul 2008 ponderea TVA în PIB al României depăsea cu mult valorile înregistrate de Ungaria. Declansarea si propagarea crizei economice au însemnat pentru ambele state necesitatea adoptării unor măsuri importante în scopul atenuării efectelor negative. În aceste conditii, taxa pe valoarea adăugată s-a dovedit a fi un mecanism eficient de actiune utilizat atât de Ungaria si România cât si de alte state ale Uniunii Europene. Cu o cotă standard mai ridicată decât a României anterior crizei economice, Ungaria a majorat cota cu 5 puncte procentuale, de la 20% la 25%, de la jumătatea anului 2009. Un an mai târziu, la jumătatea anului 2010, România adoptă aceeasi măsură majorând cota standard de TVA de la 19% la 24%.

Modificările în sfera impozitelor pe consum au fost adoptate pentru a evita cresterea presiunii fiscale asupra firmelor prin majorări ale impozitelor pe profit si asupra persoanelor fizice prin majorări ale impozitelor pe venit. Desi modificări ale legislatiei au avut loc si în aceste zone, ele au fost de mică amploare comparativ cu cele care vizează impozitele pe consum. În sfera accizelor situatia ambelor state este asemănătoare, se tinde către o legislatie armonizată cu prevederile Directivelor Uniunii Europene. Dacă Ungaria a demarat actiunea de armonizare mai devreme si cu pasi mai rapizi, România a adoptat o cale ceva mai lentă. În ceea ce priveste nivelul cotelor practicate este usor vizibil faptul că România a încercat mentinerea acestora la un nivel cât mai apropiat de minimul impus de Uniune si, în unele cazuri, chiar sub minimul Uniunii. Acest lucru a fost posibil mai ales în sfera accizelor la combustibili prin utilizarea de biocombustibili.

Pe de altă parte, Ungaria practică, în toate categoriile, cote mult peste minimul impus, numărându-se printre tările cu accize ridicate. În ceea ce priveste evolutiile ultimilor ani nu trebuie uitat punctul de pornire al celor două state anterior crizei economice precum si gradul în care criza a afectat fiecare natiune în parte. În Ungaria efectele negative si-au făcut simtite prezenta aproximativ în toamna lui 2008, însă această tară se confrunta încă din anul 2006 cu un deficit bugetar major. Ca urmare a intensificării unor probleme în sistemul fiscal ungar, anul 2006 a însemnat cel mai mare dezechilibru din Uniunea Europeană în paralel cu o crestere accentuată a îndatorării sectorului public.

Gradul ridicat al fiscalitătii pe care îl întâlnim în prezent în Ungaria este în cea mai mare parte rezultatul măsurilor adoptate la vremea respectivă în scopul reducerii deficitului bugetar. Situatia tării, deja dificilă, a fost din nou încercată începând cu anul 2008 când planul de reducere a deficitului bugetar s-a confruntat cu nevoia statului de a limita efectele crizei economice care a atins Ungaria.

În acelasi timp, România înregistra, la rândul ei, un deficit bugetar însă de natură diferită. Slaba gestionare a boom-ului economic anterior crizei a cauzat un grav dezechilibru bugetar prin cheltuirea acestor venituri suplimentare. La finele anului 2008, la fel ca si în cazul Ungariei, criza economică cu efectele ei pătrunde si în România, însă tara noastră continuă o crestere economică nesustenabilă, fapt care alimentează în continuare deficitul de cont curent. Ultimii ani au reprezentat pentru ambele state modificări majore ale sistemelor fiscale în scopul reducerii deficitelor si depăsirii crizei economice pe fondul relansării lente a economiei europene.

In Ungaria se impune ca o conditie esentială a cresterii economice în următorii ani, instituirea unor cheltuieli publice sustenabile si o consolidare fiscală mai puternică. Trebuie mentinută cresterea cheltuielilor publice sub rata de crestere a PIB pe termen mediu, în paralel cu prioritizarea unei cresteri sustenabile a cheltuielilor publice în domenii precum cercetarea si inovarea, educatie si energie. In Ungaria sunt necesare în continuare eforturi către o mai echitabilă redistribuire a fiscalitătii prin intermediul unei colectări mai eficiente a impozitelor si sustinerea unei cresteri economice sustenabile si se impune elaborarea unei politici fiscale care să continue lupta împotriva evaziunii fiscale.

ANEXE

Soldul bugetului public

Soldul bugetului public si datoria administratiei publice

Venituri si cheltuieli publice

PIB la preturile actuale de pe piata

PIB pe cap de locuitor

Bibliografie:

1.http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/National_accounts_and_GDP/ro

2. Marinaș Marius-Corneliu -Eficiența politicii fiscale în combaterea efectelor crizei economice. O analiză bazată pe literatura economică 53-54

3. Minea MS. Costaș C.- Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura Rosetti, 2006, pag. 23-24

4. Politica fiscala in Romania si in tarile membre ale UE,teza de doctorat,2011