Analiza Bonității Clienților Băncii și Calculul Costului Împrumutului
Capitolul 1. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI
Operațiunile de creditare efectuate de băncile comerciale au la bază prudența bancară, criteriu fundamental de politică bancară, care presupune cunoașterea temeinică a activității clienților băncii, printr-o permanentă activitate de informare și documentare.
Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situației economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiară se bazează pe documentele de sinteză contabilă (bilanțul contabil și raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, raportări contabile periodice etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum și pe analiza fluxului de lichidități (cash flow-ului) pentru perioada următoare.
Analiza economico-financiară a activității clienților conține:
Analiza bilanțului contabil, care presupune:
examinarea bilanțurilor pe ultimul an încheiat și situațiile financiare cumulate de la începutul anului curent, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Bilanțurile contabile ale societăților comerciale sunt supuse verificării și certificării de către cenzori, experți contabili, contabili autorizați cu studii superioare sau societăți comerciale de expertiză contabilă, după caz, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor. În același mod se stabilesc și condițiile privind verificarea și certificarea bilanțurilor contabile ale regiilor autonome.
analiza imobilizărilor corporale și necorporale și a resurselor de acoperire a acestora;
analiza decontărilor, prelevărilor, datoriilor și obligațiilor față de terți;
analiza costurilor, în vederea dimensionării corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditării.
Analiza veniturilor, cheltuielilor și contului de profit și pierdere, care presupune:
analiza rezultatelor activității și a profitului obținut pe ultimul an încheiat și, respectiv, pe anul curent;
analiza repartizării profitului net;
analiza pierderilor înregistrate și recuperarea lor.
Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, oferă posibilitatea unei mai
bune înțelegeri, la nivelul fiecărei activități (exploatare, investiții, financiară), a modului în care au fost generate fondurile (sursele) și utilizarea acestora, precum și impactul asupra disponibilităților bănești ale agentului economic, la sfârșitul perioadei analizate. Această analiză se efectuează atât pentru activitatea de producție cât și pentru cea de investiții, pentru o perioadă de cel puțin un an.
Analiza fluxului de lichidități pe perioada următoare, presupune ca pe baza rezultatelor obținute anterior și a portofoliului de contracte de aprovizionare, producție, desfacere, a perspectivei variației stocurilor etc., să se evalueze și să se prognozeze:
posibilitățile clientului de a genera în viitor lichidități;
capacitatea clientului de a-și onora obligațiile de plată viitoare¹.
Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor.
———————————
¹Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag.21
În consecință, în vederea protejării fondurilor proprii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții, deoarece performanțele ei depind de eficiența cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acordă un credit, ea face, pe baza cunoașterii detaliate a clientului, un act de încredere.
1.1.ANALIZA STRUCTURII ȘI CONȚINUTULUI
BILANȚULUI CONTABIL
În procesul obținerii de informații despre client, o importanță deosebită o are cunoașterea situației economico-financiare a acestuia. Analiza financiară are ca punct de plecare bilanțul contabil care este documentul oficial de gestiune al agentului economic. Bilanțul oferă o imagine contabilă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute, pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Pentru obținerea unei imagini cât mai reale asupra situației financiare a clienților este necesar ca pe baza bilanțului să se elaboreze noi informații care să corespundă mai bine necesităților de analiză a băncii, respectiv, de diagnostic, dar și de evaluare.
Bilanțul contabil întocmit de client conține elemente patrimoniale reflectate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv la valoarea contabilă, care poate fi diferită de valoarea reală, de piață a acestora.
Pornind de la balanța de verificare lunară, situațiile financiar-contabile periodice și bilanțul contabil prezentate de clienți, ofițerii de credite vor proceda la analiza acestora pentru ajustarea și adaptarea lor în vederea obținerii elementelor și informațiilor care servesc mai bine scopurilor și principiilor de analiză ale băncii.
Utilizarea datelor obținute este impusă de necesitatea determinării valorii reale a activului și a întregului patrimoniu și stabilirea cât mai corect posibil a mărimii riscului asumat de client (proprietar) în comparație cu cel al băncii.
1.1.1.ANALIZA FINANCIARĂ A BILANȚULUI CONTABIL
Analiza structurii financiare a bilanțului contabil are în vedere 3 capitole ale activului și pasivului împărțite pe 3 niveluri, respectiv:
ACTIV PASIV
Nivelul I Active imobilizate Pasive pe termen lung
Nivelul II Active realizabile Datorii cu scadența mai mică de un an
Nivelul III Trezoreria pozitivă Trezoreria negativă
Diferența dintre pasivele pe termen lung și activele imobilizate reprezintă fondul de rulment. În cazul în care pasivele pe termen lung finanțează nu numai activele imobilizate, dar și o parte din activele realizabile, avem de-a face cu un excedent al pasivelor pe termen lung față de activele imobilizate, care se numește fond de rulment pozitiv .
———————————
Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag.23
În caz contrar, când activele imobilizate nu sunt acoperite integral de pasivele pe termen lung, rezultă un deficit, care se numește fond de rulment negativ. În cazul clienților cu un fond de rulment negativ se urmărește preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor și a altor fonduri din profitul realizat, obținerea de subvenții, vânzarea de active imobilizate etc., evitându-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.
Diferența dintre activele realizabile și datoriile curente cu scadență mai mică de un an reprezintă necesarul de fond de rulment. Necesarul de fond de rulment reflectă nivelul II al bilanțului și se caracterizează prin variații mai mari decât fondul de rulment, datorită instabilității atât a activelor realizabile cât și a datoriilor curente cu scadența mai mică de un an.
Necesarul de fond de rulment poate fi:
Pozitiv, atunci când activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadența mai mică de un an și deci există o insuficiență de resurse la acest nivel al bilnțului, care trebuie acoperită prin excedentul de fond de rulment (dacă există) sau prin credite bancare pe termen scurt.
Negativ, atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente cu scadența mai mică de un an și deci există un surplus de resurse atrase.
Factorii care influențează nivelul necesarului de fond de rulment sunt:
• tipul de activitate desfășurată;
• volumul activității;
• sezonabilitatea activității;
• viteza de rotație a principalelor elemente care constituie necesarul de rulment etc.;
Nivelul III al bilanțului se referă la trezoreria netă și reflectă diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
Trezoreria netă poate fi definită și ca diferență între trezoreria pozitivă și trezoreria negativă. Dacă fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment avem o trezorerie netă pozitivă, situație în care, de regulă, nu sunt angajate credite pe termen scurt, sau, în mod conjunctural, disponibilitățile depășesc eventualele credite angajate.
În situația în care fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment trezoreria netă este negativă, iar finanțarea activelor realizabile este asigurată prin credite bancare pe termen scurt.
Ofițerii de credite vor acorda o atenție deosebită corelării fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment, acesta fiind unul din principalele obiective ale unei bune gestionări financiare.
Pentru a optimiza situația financiară se pot avea în vedere:
mărirea fondului de rulment, printr-o intervenție în partea superioară a bilanțului (Nivelul I) prin:
• creșterea capitalului prin aport în numerar;
• practicarea unei politici de majorare a rezervelor;
• împrumuturi pe termen lung;
• vânzarea de active imobilizate etc..
micșorarea necesarului de fond de rulment, printr-o intervenție în partea inferioară a bilanțului (Nivelul II) prin:
• accelerarea rotației stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim corespunzător unei anumite cifre de afaceri, reducerea duratei ciclului de fabricație etc.);
• accelerarea rotației clienților (diminuarea amânărilor la plată și urmărirea riguroasă a încasărilor, dar fiind foarte atenți la concurență și posibilitatea pierderii piețelor);
• încetinirea rotației furnizorilor (obținerea unor amânări la plată mai lungi, dar fiind foarte atenți la eventualele penalizări în conformitate cu condițiile contractuale).
———————————
Paraschivescu, D., Păvăloaie, Willy, Analiză financiară, Editura Neuron, Focșani, 1994, pag. 15
1.1.2.ANGAJAMENTE ÎN AFARA BILANȚULUI ȘI ALTE ELEMENTE NEPATRIMONIALE
Bilanțul contabil prezintă, în rezumat, situația financiară a unei firme, respectiv starea activului și pasivului corespunzătoare operațiunilor deja realizate.
Dar anumite operațiuni nerealizate încă pot avea o mai mare importanță pentru aprecierea exactității situației financiare.
De exemplu, atunci când o întreprindere eliberează garanții în favoarea altei întreprinderi sau unui terț, acestea nu apar în înregistrările contabile și, în consecință, ele nu se reflectă în bilanț.
În cazul în care beneficiarul garanției are dificultăți financiare și nu-și poate respecta propriile obligații, există riscul ca acestea să se transfere asupra întreprinderii garante.
Datorită caracterului lor, aceste angajamente acordate sau primite care se referă la giruri, avalizarea cambiilor, cauțiuni, garanții etc., constituie datorii sau creanțe potențiale și sunt deci susceptibile de a modifica mărimea și conținutul patrimoniului.
Alături de angajamentele prezentate anterior există și alte elemente în afara bilanțului care pot influența direct sau indirect situația patrimoniului, ca de exemplu: mijloacele fixe luate cu chirie, valorile materiale primite în custodie, debitorii scoși din activ și urmăriți în continuare, debitorii din amenzi etc..
Având în vedere că angajamentele și alte elemente în afara bilanțului pot influența mărimea și conținutul patrimoniului, este necesar ca acestea să fie cunoscute prin analiza conturilor în afara bilanțului sau prin solicitarea de informații de la celelalte bănci.
1.2.PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE
Bilanțul contabil exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la o anumită dată, respectiv la încheierea exercițiului, iar contul de profit și pierdere exprimă modul cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și de cheltuieli ce au definit evoluția economico-financiară a agentului economic analizat, de la începutul și până la sfârșitul exercițiului . Din multitudinea de activități economice și financiare pe care le desfășoară un agent economic în vederea atingerii rentabilității scontate, ofițerii de credite își vor concentra, în principal, atenția, asupra acelora care generează venituri și cheltuieli.
Pentru a răspunde mai bine necesităților de analiză ale băncii, ofițerii de credite vor prelucra contul de profit și pierdere elaborat de clienți, prin introducerea unor indicatori denumiți solduri intermediare de gestiune (marja comercială, excedentul/deficitul brut din exploatare, excedentul/deficitul brut financiar, excedentul/deficitul brut excepțional, capacitatea de autofinanțare etc.).
Pentru realizarea sarcinilor privind efectuarea analizei financiare privind bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, ofițerii de credite vor introduce în computer datele din balanța de verificare lunară, controlând corectitudinea soldurilor, și vor interpreta datele și indicatorii obținuți. Introducerea acestei metode standard de analiză computerizată prezintă, o serie de avantaje:
• informațiile contabile prezentate de client sunt ajustate, prelucrate și regrupate, obținându-se indicatori care corespund mai bine principiilor de analiză ale băncii;
• prin corelarea volumului mare de informații și sintetizarea lor, se oferă posibilitatea observării tendințelor în evoluția clientului, pot fi sesizate mai ușor aspectele negative precum și cele care necesită noi detalii și precizări din partea acestuia, având astfel loc o cunoaștere mai bună a afacerilor clientului;
———————————
Ișfănescu, A., Robu, V., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, București, 1998, pag. 43
• se reduce substanțial durata elaborării indicatorilor privind bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, lăsând ofițerilor de credite timpul necesar pentru interpretarea situației economico-financiare a clientului;
• se constituie, prin arhivare electronică, o bază de date care poate fi folosită la elaborarea diverselor lucrări.
Contul de profit și pierdere reprezintă documentul prin care se regrupează fluxurile reale, financiare și excepționale ale unei societăți. Cu ajutorul lui se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape, permițând astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale activității desfășurate de o societate într-o anumită perioadă de gestiune.
Fluxurile economice vor fi grupate în:
Fluxuri de exploatare, care sunt acele operațiuni economice cu caracter specific, obișnuit și repetitiv, care se referă la activitatea normală și curentă a societății excluzând orice influență cu caracter financiar sau excepțional.
Operațiunile de exploatare permit determinarea rezultatului de exploatare care este un rezultat real deoarece este generat de activitatea propriu-zisă, de bază, a societății.
Fluxurile financiare sunt acele operațiuni economice care se referă la activitatea financiară și care au un caracter obișnuit, repetitiv și specific, cuprinzând, de asemenea, și acele operațiuni excepționale cu caracter financiar.
Aceste fluxuri permit determinarea rezultatului financiar.
Fluxurile de exploatare și financiare formează fluxurile curente, care sunt generatoare ale rezultatului curent.
Fluxurile excepționale sunt acele operațiuni economice care nu au o legătură directă cu obiectul normal de activitate al societății. Ele au un caracter nereprezentativ, accidental. Fluxurile excepționale permit determinarea rezultatului excepțional.
Contul de profit și pierdere pune în corelație următoarele niveluri:
NIVELUL CHELTUIELI VENITURI
I. Exploatare Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
II. Financiar Cheltuieli financiare Venituri financiare
III. Excepțional Cheltuieli excepționale Venituri excepționale
IV. Global Impozit pe profit
I. NIVELUL DE EXPLOATARE
În această parte a contului de profit și pierdere sunt prezentate date contabile cuantificate în indicatori care permit determinarea performanței societății la nivelul activității de bază, respectiv activitatea de exploatare.
Acești indicatori sunt:
Marja comercială, reprezintă valoarea nou creată obținută în sfera comerțului en gros și en detail, atât de societățile de profil cât și de alte societăți care desfășoară o astfel de activitate prin magazine proprii de desfacere.
———————————
Institutul Bancar Român, Băncile și operațiunile bancare, Editura economică, București ,1997, pag.142
Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 158
Marja comercială = Vânzările de mărfuri – Costul mărfurilor vândute
Cifra de afaceri este constituită din totalitatea veniturilor obținute din activitatea de vânzare a produselor, serviciilor, mărfurilor etc., într-o anumită perioadă. Cifra de afaceri reprezintă volumul desfacerii realizat cu terțe persoane în cadrul activității normale și curente a societății.
Cifra de afaceri = Vânzări de mărfuri + Producția vândută
Acest indicator este foarte important în caracterizarea mărimii unei societăți și a situației economico-financiare a acesteia. Cifra de afaceri este influențată atât de variațiile de preț cât și de cele de volum.
Producția exercițiului reprezintă valoarea totală a bunurilor executate și a serviciilor prestate de o societate într-o anumită perioadă, vândute sau păstrate în stoc sau utilizate drept active fixe.
Producția exercițiului = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată
Producția exercițiului + Vânzări de mărfuri măsoară volumul global al activității unei societăți într-o anumită perioadă. Utilizarea acestui indicator este necesară în vederea determinării ponderii elementelor din contul de profit și pierdere față de întrega activitate a clienților, întrucât agenții economici pot desfășura în același timp atât activitate de producție cât și de comerț.
Producția exercițiului + Vânzări de mărfuri = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată + Vânzări de mărfuri
Marja industrială reprezintă valoarea nou creată, obținută din activitatea productivă desfășurată de o societate, alta decât cea pur comercială, într-o anumită perioadă de timp.
Marja industrială = Producția exercițiului – (Cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, lucrări și servicii executate de terți).
Valoarea adăugată este valoarea nou creată obținută de o societate din întreaga sa activitate, atât din cea productivă cât și din cea de comerț.
Valoarea adăugată = Marja comercială + Marja industrială
Valoarea adăugată reprezintă sursa de constituire a rezultatului de exploatare și prin acesta a rezultatului net al exercițiului.
Valoarea adăugată este un indicator care permite măsurarea puterii economice a unei societăți, fiind importantă pentru bancă, întrucât ea exprimă posibilitatea reală a clientului de a plăti costul creditelor angajate.
Excedentul brut de exploatare reprezintă rezultatul obținut de o societate comercială din exploatare, respectiv din activitățile sale curente, neinfluențat de volumul amortizărilor și provizioanelor precum și de alte venituri și cheltuieli din exploatare.
Se obține astfel un rezultat neafectat de elemente de politică economică internă a clientului privind constituirea amortizării și provizioanelor. Excluderea ,,altor venituri și cheltuieli din exploatare” se explică prin aceea că acestea se referă la perioade de activitate altele decât exercițiul curent, care face obiectul contului de profit și pierdere analizat.
În cazul în care acest indicator este negativ el se numește insuficiență brută a exploatării.
Excedentul brut din exploatare = Valoarea adăugată + Subvenții din exploatare – (Impozite și vărsăminte asimilate + Cheltuieli cu personalul)
Veniturile totale din exploatare sunt constituite din totalitatea veniturilor unei societăți înregistrate într-o perioadă.
Venituri totale = Cifra de afaceri +/- Producția stocată + Producția imobilizată + Subvenții din exploatare + Alte venituri din exploatare + Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
Cheltuielile totale din exploatare reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate într-o anumită perioadă de timp.
Cheltuieli totale = Cheltuieli materiale + Lucrări și servicii pentru terți + Impozite și taxe + Cheltuieli cu personalul + Alte cheltuieli de exploatare + Cheltuieli cu amortizări și provizioane.
Rezultatul din exploatare este un indicator prin care se evaluează rentabilitatea economică a unei societăți din activitatea de exploatare.
Atunci când rezultatul din exploatare este pozitiv se înregistrează profit din această activitate, iar când rezultatul este negativ se înregistrează pierdere din activitatea respectivă.
Acest indicator poate fi calculat în două moduri:
Rezultatul din exploatare = Venituri totale din exploatare – Cheltuieli totale din exploatare
sau
Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (Alte venituri din exploatare +/- Amortizări și provizioane)
Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economică a unei societăți comerciale și corespunde activității normale și curente a acesteia.
II.NIVELUL FINANCIAR
Excedentul brut financiar reprezintă rezultatul obținut de societate din fluxurile financiare neinfluențat de provizioane și amortizări financiare.
Excedentul brut financiar = Venituri financiare (mai puțin venituri din provizioane) – Cheltuieli financiare (mai puțin amortizările și provizioanele)
Veniturile financiare totale sunt veniturile obținute din toate fluxurile generate de acest nivel economic al activității unei societăți.
Cheltuielile financiare totale sunt acele cheltuieli aferente fluxurilor financiare, respectiv creanțelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferențelor de curs valutar și plății dobânzilor.
Pentru bancă, deosebit de importante sunt cheltuielile pentru plata dobânzii, deoarece volumul acestora arată gradul de risc pe care și-l asumă în relațiile cu clienții.
Rezultatul financiar este un indicator care măsoară rentabilitatea societății obținută în activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare.
Rezultatul financiar = Venituri financiare totale – Cheltuieli financiare totale
sau
Rezultatul financiar = Excedentul brut financiar +/- Amortizări și provizioane financiare
Excedentul brut curent este un sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului obținut în activitatea curentă (de exploatare și financiară) neinfluențat de alte venituri și cheltuieli din exploatare precum și de amortizări și provizioane din exploatare și financiare.
Excedentul brut curent = Excedentul brut din exploatare + Excedentul brut financiar
Rezultatul curent al exercițiului este un indicator care măsoară rentabilitatea unei societăți în întreaga sa activitate de exploatare și financiară.
Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar
III. NIVELUL EXCEPȚIONAL
Excedentul brut excepțional este un sold intermediar de gestiune care arată volumul rezultatelor obținute în activitatea excepțională neinfluențate de amortizările și provizioanele specifice acestor fluxuri.
Excedentul brut excepțional = Venituri excepționale (mai puțin venituri din provizioane)
– Cheltuieli excepționale (mai puțin amortizările și provizioanele)
Veniturile excepționale totale sunt acele venituri obținute la acest nivel al activității economice.
Cheltuielile excepționale totale constă în cheltuielile efectuate la acest nivel al activității economice.
Rezultatul excepțional este un indicator care comensurează rentabilitatea unei societăți obținută la acest nivel de fluxuri economice, respectiv cel excețional.
Rezultatul excepțional = Excedentul brut excepțional +/- Amortizări și provizioane excepționale
sau
Rezultatul excepțional = Venituri excepționale totale – Cheltuieli excepționale totale
———————————
Bontaș, Cristina , Bonitatea agenților economici, Galați, 1998, pag. 86
IV. NIVELUL GLOBAL
Excedentul brut total reprezintă un sold intermediar de gestiune care arată volumul rezultatelor tuturor fluxurilor economice, mai puțin cele corespunzătoare altor venituri și cheltuieli
din exploatare, amortizărilor și provizioanelor din exploatare, financiare și excepționale.
Excedentul brut total = Excedentul brut din exploatare + Excedentul brut financiar + Excedentul brut excepțional
sau
Excedentul brut total = Excedentul brut curent + Excedentul brut excepțional
Rezultatul înaintea dobânzii și impozitului pe profit este un sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului obținut de o societate neinfluențat de cheltuielile cu plata dobânzilor și a impozitului pe profit.
Rezultatul înaintea dobânzii = Rezultatul curent + Rezultatul excepțional + Cheltuielile cu și impozitului pe profit dobânzile
Veniturile totale sunt veniturile obținute de o societate din toate fluxurile economice, respectiv de exploatare, financiare și excepționale, într-o anumită perioadă de timp.
Cheltuielile totale reprezintă cheltuielile efectuate pentru desfășurarea întregii activități a unei societăți într-o anumită perioadă.
Rezultatul brut al exercițiului este un sold intermediar de gestiune care, măsoară rezultatul obținut de o societate în întreaga sa activitate înaintea plății impozitului pe profit.
Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent al exercițiului + Rezultatul excepțional
sau
Rezultatul brut al exercițiului = Venituri totale – Cheltuieli totale
Rezultatul brut al exercițiului se calculează la volumul livrărilor de mărfuri efectuate și nu la volumul încasării contravalorii acestora, deci el nu este un rezultat fiscal. De aceea, impozitul pe profit nu se deduce direct din rezultatul brut al exercițiului, ci printr-o metodologică specială care are în vedere volumul încasărilor efective în perioada respectivă.
Rezultatul net al exercițiului este un sold intermediar de gestiune care comensurează rezultatul final al activității unei societăți după plata impozitului pe profit.
Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut al exercițiului – Impozitul pe profit
Capacitatea de autofinanțare reprezintă surplusul de resurse de finanțare rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune.
Mărimea ei arată capacitatea reală a unei societăți de a finanța creșterea sa economică din surse proprii. Capacitatea de autofinanțare se poate calcula în două modalități:
• Pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă alte venituri din exploatare, veniturile financiare și excepționale (fără provizioane) și se scad alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli financiare și excepționale (mai puțin amortizări și provizioane) și impozitul pe profit.
• Pornind de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă suma amortizărilor și provizioanelor.
Capacitatea de autofinanțare netă reprezintă surplusul de resurse rezultat din activitatea unei societăți pe parcursul unei perioade, după repartizarea dividendelor.
Capacitatea de autofinanțare netă = Capacitatea de autofinanțare – Dividende
Subcapitolul 1.3. CONCEPTUL DE BILANȚ FINANCIAR
Documentele de sinteză, bilanțul contabil și anexele sale răspund multor cerințe de ordin juridic, contabil și fiscal. Dar bilanțurile contabile nu răspund întotdeauna cu promptitudine obiectivelor financiarilor , mult mai preocupați de prezent și viitor decât de trecut.
Pentru a obține bilanțul financiar plecând de la bilanțul contabil, se procedează la o serie de grupări a datelor. Se vor agrega anumite date ale bilanțului contabil, altele se vor diviza de așa manieră încât să se obțină mărimi semnificative pe plan financiar. Se vor opera corectări atât în activ cât și în pasiv.
Corecții aplicate în activul bilanțului:
Aceste corecții vizează obținerea unor mărimi utile analizei financiare și anume:
• activul imobilizat corectat sau imobilizări nete și
• activele circulante corectate sau active circulante.
Pentru a obține cele două mărimi se procedează astfel:
• imobilizările financiare se disociază în două: cele ce au durata mai mare de un an și cele cu durata mai mică de un an;
• creanțele se detaliază de aceeași manieră;
• cheltuielile constatate în avans li se aplică același tratament. În urma acestor regrupări, imobilizările nete vor îngloba următoarele elementele:
• imobilizări necorporale;
• imobilizări corporale;
• din imobilizări financiare se include numai cele mai mari de un an;
• din creanțe se includ numai cele mai mari de un an;
• din cheltuieli constatate în avans numai cele ce afectează o perioadă mai mare de un an;
• prime de rambursare a obligațiilor.
Activele circulante cuprind disponibilitățile bănești, stocuri, imobilizări financiare, creanțe și cheltuieli constatate în avans care afectează o perioadă mai mică de un an.
Schematic corecțiile aduse bilanțului contabil se prezintă astfel:
———————————
Paraschivescu, D., Păvăloaie, Willy, Analiză financiară, Editura Neuron, Focșani, 1994, pag. 46
ACTIV ACTIV CORECTAT
Fig. 1.1. Corecțiile aduse activului contabil
Corecții aduse în pasivul bilanțului:
Aceste corecții au ca scop constituirea a trei mărimi semnificative în pasiv (pasivul bilanțului financiar). Pentru constituirea celor trei mărimi, se procedează astfel:
• capitalurile proprii;
• datoriile pe termen mediu și lung;
• datoriile pe termen scurt;
Se are în vedere sumele din pasiv după repartizarea rezultatelor. Capitalurile proprii regrupează la un loc capitalul social, rezervele, primele legate de capital, rezultatul reportat, fondurile, subvențiile. Pe scurt, toate elementele componente ale capitalurilor proprii din bilanțul contabil, mai puțin rezultatul exercițiului.
Pentru a determina celelalte două posturi, pozițiile din bilanț: provizioane pentru riscuri și cheltuieli, datorii și conturi de regularizare se diferențiază separat după cum urmează:
• provizioanele pentru riscuri și cheltuieli mai puțin de un an din total;
• datoriile pe termen scurt;
• regularizări mai puțin de un an;
Suma lor formează datoriile pe termen scurt.
Datoriile pe termen lung cuprind:
• datoriile mai mari de un an;
• partea din provizioane pentru riscuri și cheltuieli pe termen lung;
• partea din regularizări mai mari de un an;
Suma capitalurilor proprii și a datoriilor pe termen lung și mediu constituie capitalurile permanente.
Fig. 1.2. Corespondența între pasivul contabil și pasivul financiar
———————————
Dumitrașcu, Vadim, Dumitrașcu, Roxana, Tudoran, Gregoriana, Elemente de evaluarea firmelor, Editura Junimea, Iași, 2002, pag. 104 -105
Capitolul 2. ANALIZA BONITĂȚII CLIENȚILOR
O bună strategie de creditare vizează, în principal, trei obiective majore: plasarea resurselor băncii în investiții profitabile; acordarea de credite rambursabile la scadență; încurajarea extinderii creditelor ce satisfac nevoile de performanță bancară.
Printre multiplele criterii în raport de care o bancă acordă credite, cele mai importante sunt cele legate de bonitatea agenților economici, exprimată pe baza unui set de indicatori.
Bonitatea unui agent economic reprezintă capacitatea de plată a obligațiilor pe care le are precum și cele care urmează să și le asume.
Pornind de la conținutul bilanțului contabil prelucrat (situației contabile periodice) și de la contul de profit și pierdere prelucrat, ofițerii de credite vor analiza situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori de structură și performanță.
Indicatorii care stau la baza analizei și evaluării bonității clienților pot fi grupați în¹º:
Indicatori de nivel și structură:
cifra de afaceri
capitaluri proprii
rezultatul exercițiului (profit / pierdere)
fondul de rulment
necesarul de fond de rulment
trezoreria netă
lichiditatea
• lichiditatea imediată
• lichiditatea curentă
• lichiditatea la o dată viitoare
solvabilitatea
gradul de îndatorare
• gradul de îndatorare generală
• gradul de îndatorare financiară
viteza de rotație
• rotația activelor circulante
• rotația stocurilor de materii prime
• rotația stocurilor de materii prime în curs de fabricație
• rotația stocurilor de produse finite / mărfuri
• durata medie de încasare a clienților
• durata medie de plată a furnizorilor
Indicatori de performanță:
rentabilitatea
• rentabilitatea de exploatare
– rentabilitatea brută
– rentabilitatea netă
• rentabilitatea economică
• rentabilitatea financiară
riscul financiar
• gradul de acoperire a dobânzii
rata valorii adăugate
politica de dividende
———————————
¹º Gorincu, Gheorghe, Bonitatea agenților economici, Brăila, 1991, pag. 67
Pentru a efectua o apreciere finală corespunzătoare asupra bonității clienților, ofițerii de credite vor urmări coroborarea rezultatelor și interpretarea tuturor indicatorilor prezentați într-un sistem unitar care să scoată în evidență punctele tari și pe cele slabe ale respectivului agent economic și mai ales să poată conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.
Analiza bonității clienților se va efectua de ofițerii de credite:
ori de câte ori se solicită un credit;
pentru creditele aflate în portofoliu cel puțin o dată pe trimestru;
ori de câte ori conducerea unităților bancare consideră necesar.
În scopul urmăririi cu ușurință a evoluției indicatorilor de bonitate, ofițerii de credite vor întocmi pentru toți clienții cu credite aflați în portofoliu dinamica indicatorilor privind bonitatea acestora.
Pentru asigurarea comparabilității datelor privind indicatorii de bonitate se vor extrapola rezultatele obținute la trim.I, trim.II ș.a.m.d. (numai acei indicatori de nivel și structură care pot fi extrapolați), la nivelul unui an prin înmulțire cu 4, cu 2 etc.¹¹.
Subcapitolul 2.1. FORMULELE DE CALCUL ALE
INDICATORILOR DE ANALIZĂ A BONITĂȚII CLIENTULUI
Cifra de afaceri – reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei (lună, trimestru, an) cu terții. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evoluția cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă, orice declin al cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.
În aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se va avea în vedere și influența creșterii prețurilor, aceasta fiind necesară a se calcula atât în termeni nominali cât și în termeni reali.
De asemenea, în cazul analizei cifrei de afaceri se va urmări evoluția producției fizice la principalele produse.
Capitalurile proprii.
În cadrul acestui indicator se va acorda o atenție deosebită analizei atât a capitalurilor proprii în sens larg și în sens strict cât și mai ales, a capitalurilor nete în sens strict.
În acest sens, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor și altor active incerte care diminuează valoarea capitalurilor proprii.
Rezultatul exercițiului (profit/pierdere) în cifre absolute reprezintă indicatorul sintetic care caracterizează eficiența activității desfășurate, aceasta influențând direct capitalurile proprii în sensul majorării lor cu profitul și al diminuării cu pierderea.
De regulă, banca nu poate intra în afaceri cu agenții economici care nu reușesc să-și recupereze cheltuielile din veniturile realizate și deci înregistrează pierderi, iar afacerile cu clienții cu un profit mic se vor face cu mare prudență¹².
Fondul de rulment = Pasive pe termen lung – Active imobilizate.
În cazul unei bune gestionări financiare activele imobilizate trebuie să fie acoperite integral cu pasivele pe termen lung, și deci fondul de rulment trebuie să fie pozitiv.
———————————
¹¹ Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 29-30
¹² Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003 pag. 131
În cazul clienților cu un fond de rulment negativ, la care activele imobilizate depășesc pasivele pe termen lung, se va urmări preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor și a altor fonduri din profitul realizat, obținerea de subvenții, vânzarea de active imobilizate etc., evitându-se acoperirea cu credite pe temen scurt a surplusului de active imobilizate.
Necesarul de fond de rulment = Active realizabile – Datorii curente < 1 an.
O atenție deosebită se va acorda determinării corecte a necesarului de fond de rulment cunoscându-se că atunci când activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadența mai mică de un an, și deci necesarul de fond de rulment este pozitiv, poate interveni creditul bancar pe termen scurt.
Trezoreria netă = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment;
sau
Trezoreria netă = Trezoreria pozitivă – Trezoreria negativă.
Ceea ce face ca trezoreria să varieze, nu este atât fondul de rulment, care este relativ stabil în cursul unui exercițiu, cât mai ales necesarul de fond de rulment, în funcție de ciclul de exploatare, agentul economic având un necesar de fond de rulment pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricație este mai îndelungat. Creditul bancar pe termen scurt poate interveni în cazul trezoreriei nete negative.
Lichiditatea reprezintă capacitatea unui client de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități.
Calculul lichidității se face cu ajutorul următorilor indicatori:
Lichiditatea imediată = Active circulante – Stocuri – Clienți incerți x 100
Datorii cu scadența mai mică de un an
Lichiditatea curentă = Active circulante – Stocuri nevalorificate – Clienți incerți x 100
Datorii cu scadența mai mică de un an
Credite bancare și
Disponibilități Încasări prognozate alte împrumuturi
bănești proprii + până la finele + prevăzute a se obține
Lichiditatea = și împrumutate perioadei până la finele perioadei x 100
la o dată Plăți exigibile prevăzute până la finele perioadei
viitoare
NOTĂ:
prin finele perioadei se înțelege orizontul de timp pentru care se face analiza lichidității viitoare (peste o lună, un trimestru, șase luni etc.).
Importantă pentru bancă este capacitatea agentului economic de a-și transforma activele sale circulante în „cash”, pentru a-și achita la timp datoriile pe termen scurt. Utilizând acești indicatori, care măsoară cât de repede agenții își pot transforma activele lor circulante în lichidități, o bancă prudentă trebuie să elimine acele active care nu se pot transforma rapid în numerar la o valoare prestabilită.
Analiza pe verticală și pe orizontală a indicatorilor de lichiditate reflectă:
• tipul de activitate desfășurată de societate (de exemplu: dacă nu apar diferențe semnificative între lichiditatea curentă și lichiditatea imediată, înseamnă că activitatea este preponderent comercială sau viteza de rotație a stocurilor este foarte mare; dacă diferențele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productivă cu ciclu lung de fabricație, având o viteză mică de rotație a stocurilor de producție neterminată);
• eficiența conducerii societății, modalitățile de finanțare a societății (de exemplu: o valoare mare a lichidității ca urmare a datoriilor pe termen scurt poate reflecta o finanțare a societății din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de rulment);
Modul de interpretare a lichidității;
• mai mică de 100 % : lichiditate necorespunzătoare;
• între 100-120 % : lichiditate satisfăcătoare;
• între 120-150 % : lichiditate bună;
• peste 150 % : lichiditate foarte bună;
Solvabilitatea reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale (ajustate cum s-a prezentat anterior) în „cash” pentru plata tuturor datoriilor.
În cadrul acestei analize, banca urmărește evidențierea ponderii contribuției personale a acționarilor la finanțarea datoriilor, comparată cu participarea terților (inclusiv banca).
Solvabilitatea se va calcula după următoarea formulă:
Total – Stocuri – Clienți – Alte active
active nevalorificate incerți incerte
Solvabilitatea = ——————————————————— x 100
Datorii totale – Diferențe de conversie pasiv
În aprecierea acestui indicator se va urmări ca pe total el să fie supraunitar, iar pe structură acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale să fie acoperită, de regulă, cu surse proprii, și în total activ, ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, bancă etc.) să nu fie mai mare de 50 %.
Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii și se calculează astfel:
Gradul de îndatorare Datorii totale
generală (Leverage) = —————————————— x 100
Capitaluri proprii nete în sens strict
Gradul de îndatorare Datorii financiare totale
financiară (Gearing) = —————————————— x 100
Capitaluri proprii nete în sens strict
unde:
Datorii financiare = Datorii financiare cu scadența < 1 an + Datorii financiare totale cu scadența > 1 an (partea < 1 an) + Datorii financiare cu scadența > 1 an
În aprecierea acestui indicator se va avea în vedere că banca participă ca partener la finanțarea unei firme alături de proprietari, dar nu poate risca mai mult decât aceștia, întrucât singurul beneficiu pentru bancă este dobânda, iar pentru proprietar dividendele și creșterea valorii acțiunilor ca urmare a capitalurilor proprii¹³.
———————————
¹³ Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, pag. 135
Tabelul 2.1
Scara de apreciere a gradului de îndatorare este următoarea:
Viteza de rotație:
Viteza de rotație a activelor circulante arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade și se determină astfel:
Cifra de afaceri
Viteza de rotație = ———————
a activelor circulante Active circulante
Cu cât numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare, cu atât activele circulante au fost folosite mai eficient.
Pentru a avea o imagine clară asupra acestui indicator, el trebuie analizat în evoluție și în comparație cu situația din alte societăți comerciale din ramuri de activitate similare.
Viteza de rotație poate fi calculată și distinct pentru diverse tipuri de stocuri (materii prime, produse în curs de fabricație, produse finite etc.).
În aceste cazuri indicatorul se poate determina în două modalități:
număr de rotații efectuate de stocuri în decursul unei perioade și se exprimă printr-un număr de rotații;
durata medie de staționare a stocurilor, și se exprimă în zile;
Rotația stocurilor de materii prime:
• exprimată în număr de rotații:
Costul aprovizionării
Stocul mediu
• exprimată ca durată medie de staționare în zile:
Stocul mediu x 360
Costul aprovizionărilor
Stocul mediu = Stocul inițial + Stocul final
2
Rotația stocurilor de producție în curs de fabricație:
• exprimată în număr de rotații:
Cifra de afaceri
Stocul mediu
• exprimată ca durată medie de staționare în zile a producției în curs:
Stocul mediu x 360
Cifra de afaceri
Rotația stocurilor de produse finite/mărfuri:
• exprimată în număr de rotații:
Cifra de afaceri
Stocul mediu
• exprimată ca durată medie de staționare în zile a produselor finite:
Stocul mediu x 360
Cifra de afaceri
Durata medie de încasare a clienților:
• exprimată în zile, reprezintă amânarea medie a plății acordată clienților și se calculează astfel:
Soldul mediu x 360
Cifra de afaceri
Mărfurile livrate și neâncasate reprezintă valoarea creditelor comerciale acordate clienților și acest indicator arată durata medie a acestor credite.
Durata medie a creditului comercial acordat clienților depinde de natura activității, de forța financiară a societății creditoare, de raporturile acesteia cu clienții săi.
În spiritul unei bune gestionări financiare a societății, conducerea acesteia trebuie să urmărească reducerea amânărilor la plată acordate clienților, fără însă a prejudicia prin aceasta piețele de desfacere.
Durata medie de plată a furnizorilor:
• exprimată în zile, reprezinta amânarea medie a plății către furnizori, calculată astfel:
Soldul mediu x 360
Costul aprovizionărilor
În cazul în care costul aprovizionărilor este dificil de determinat, se poate folosi cifra de afaceri. Valoarea furnizorilor neplătiți reprezintă mărimea creditelor comerciale obținute, iar indicatorul arată durata acestor credite.
Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporește volumul surselor atrase de care societatea are nevoie pentru finanțarea activelor sale circulante. Aceste surse nu sunt gratuite și societatea trebuie să aleagă între costul creditelor – furnizori și costul creditelor bancare.
Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din activitatea proprie. Având în vedere modul de structurare a contului de profit și pierdere și baza de raportare, indicatorii de rentabilitate pot fi grupați astfel:
Rentabilitatea de exploatare exprimă capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din activitatea propriu-zisă, înaintea oricăror influențe ale elementelor financiare și excepționale și poate fi calculată astfel:
Rentabilitatea Excedentul brut din exploatare
brută de = ————————————— x 100
exploatare Producția exercițiului
Rentabilitatea netă Rezultatul de exploatare
de exploatare = ——————————— x 100
Cifra de afaceri
Rentabilitatea economică exprimă capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din întrega sa activitate economico-financiară.
Dintre indicatorii care exprimă rentabilitatea economică prezentăm:
Excedentul brut curent x 100
Total bilanț
Rezultatul curent x 100
Total bilanț
Capacitatea de autofinanțare x 100
Total bilanț
Rezultatul net al exercițiului x 100
Total bilanț
Cu cât acești indicatori au valoare mai mare, cu atât rentabilitatea este mai bună.
Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului investit de a produce
profit. Indicatorii care reflectă rentabilitatea capitalului sunt:
Capacitatea de autofinanțare x 100
Capitaluri proprii nete în sens strict
Rezultatul brut al exercițiului x 100
Capitaluri proprii nete în sens strict
Rezultatul net al exercițiului x 100
Capitaluri proprii nete în sens strict
Indicatori ai riscului financiar.
Riscul financiar apare în momentul în care se apelează la credite pentru a completa sursele de finanțare ale unei activități.
Premisa fundamentală ca o firmă să-și sporească rentabilitatea financiară în condițiile apelării la credite, este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii. În caz contrar, când apelarea la credite se face în condițiile în care rata rentabilității este inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilității financiare datorită diminuării profitului.
———————————
Ișfănescu, A., Robu, V., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, București, 1998, pag. 128
Din punct de vedere bancar, acești indicatori au o importanță deosebită întrucât ei prezintă indicii asupra posibilității societăților comerciale de a rambursa împrumuturile și de a plăti dobânda.
Riscul financiar se exprimă prin indicatorul de acoperire a dobânzii, care arată capacitatea societății de a plăti dobânda la creditele angajate.
El se exprimă astfel:
Rezultatul înaintea plății dobânzii
și a impozitului pe profit
Acoperirea dobânzii = ——————————————
Cheltuieli cu dobânzile
Se consideră că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a agentului economic de a-și achita dobânda.
În procesul de analiză a riscului financiar mai pot fi folosiți și alți indicatori, ca de exemplu:
Datorii financiare totale
——————————— x 100
Excedentul brut curent
Datorii financiare totale
—————————— x 100
Excedentul brut curent
Cu cât valoarea indicatorilor este mai mică, cu atât rambursarea datoriilor se va face mai rapid.
Cheltuieli cu dobânzile
———————————— x 100
Excedentul brut curent
Cheltuieli cu dobânzile
——————————— x 100
Excedentul brut total
Acești indicatori reflectă capacitatea clientului de a plăti dobânzile și arată perioada de timp necesară pentru plata acestora.
Cu cât valoarea acestor indicatori este mai mică, cu atât plata dobânzii este mai sigură.
Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadența < 1 an
————————————————————————
Excedentul brut curent
Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadența < 1 an
————————————————————————
Excedentul brut total
Indicatorii de mai sus comensurează capacitatea clientului de a-și plăti toate datoriile financiare cu scadența mai mică de un an și arată perioada de timp necesară acestor plăți.
Cu cât valoarea indicatorilor este mai mică cu atât plata acestor datorii este mai sigură și se face mai rapid.
Cheltuieli cu dobânda
————————— x 100
Cifra de afaceri
Acest indicator reflectă ponderea cheltuielilor cu dobânda în cifra de afaceri realizată de client. Indicatorul este mai bun cu cât este mai redus.
Cheltuieli cu dobânda
————————— x 100
Datorii financiare
Acest indicator reprezintă de fapt rata dobânzii. El prezintă informații cu privire la natura creditelor angajate (termen scurt, mediu și lung, în lei și valută) și la ratele dobânzilor practicate de bănci la creditele acordate.
Rata valorii adăugate reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul activității sale.
Valoarea adăugată
Rata valorii adăugate calculată în funcție = ——————— x 100
de volumul cifrei de afaceri realizat Cifra de afaceri
Cu cât valoarea acestui indicator crește de la o perioadă la alta, cu atât aprecierea sa va fi mai bună.
Politica de dividende, respectiv politica conducerii societății de repartizare și utilizare a profitului poate fi reflectată de următorul indicator:
Dividendele
Politica de dividende = ———————————— x 100
Rezultatul net al exercițiului
Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât acționarii au beneficiat de o pondere mai mare de dividende din totalul profitului obținut, cunoscut fiind faptul că banca agrează reinvestirea într-o proporție cât mai ridicată a profitului net.
———————————
Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 172
Ișfănescu, A., Robu, V., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, București, 1998, pag. 128
2.2. ASPECTE NEFINANCIARE PRIVIND CLIENȚII BĂNCII
Analiza nefinanciară vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducătorilor agenților economici solicitanți de credite, a principalilor asociați și colaboratori, precum și a reputației privită prin calitatea produselor, serviciilor și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate în relațiile cu partenerii de afaceri.
În acest scop, se va face evaluarea cât mai reală a riscului în activitatea de creditare, iar banca va analiza atât riscurile financiare, cât și cele nefinanciare la care se expune. Factorii nefinanciari care influențează activitatea clientului pot fi interni sau externi.
În fundamentarea deciziei de acordare a unui credit, ofițerii de credite vor ține seama suplimentar și de următoarele aspecte interne:
Conducerea activității (managementul):
• pregătirea profesională, prestigiul și experiența în ramura sau sectorul de activitate;
• experiența în funcții de conducere și reputația echipei manageriale;
• conducerea este asigurată de o echipă sau de către o singură persoană, cunoscând că în cele mai multe cazuri conducerea în echipă poate avea rezultate mai bune decât luarea deciziilor de către o singură persoană;
• asigurarea succesiunii manageriale;
• gradul de participare a echipei de conducere la capitalul societății, fiind de așteptat ca implicarea conducerii să fie cu atât mai ridicată cu cât gradul de participare la capital este mai mare;
• structura conducerii, specializarea în funcție de aptitudinile în domeniile tehnic, financiar-contabil, marketing etc.;
• moralitatea conducerii;
• calitatea sistemului informațional (informații primite de conducere, circulația acestora în interiorul societății, modul de obținere a informațiilor prin utilizarea tehnicii moderne de calcul etc.);
• capacitatea de a se achita de obligații;
• perioada de rotație a personalului îndeosebi a celui de conducere și a specialiștilor, care poate constitui un semnal atunci când este prea scurtă (câteva luni) sau prea îndelungată (peste 10-20 ani);
Activitatea clientului:
• existența și viabilitatea planului de afaceri;
• evoluția activității și profilul acesteia;
• caracterul activității: permanent, sezonier, ciclic;
• sfera de activitate: producție, comerț, prestări servicii etc.;
• produsele și serviciile sunt: de strictă necesitate/lux, de serie/unicat, vechi/noi, competitive/mai puțin competitive, profitabile/neprofitabile;
• importul;
• concurenții: numărul și mărimea concurenților, reputația lor, caracteristicile produselor fabricate de aceștia etc.;
• segmentul de piață deținut: în creștere /declin, cuantificabil /necuantificabil;
• portofoliul de clienți ai acestuia: număr, reputație, dependența de anumiți clienți, modalitatea de vânzare: pe credit comercial / cu plata imediată;
• relațiile cu furnizorii: număr, dependența de anumiți furnizori, modalitatea de plată (la vedere / la un anumit timp de la vedere);
• politica de prețuri: nivel față de concurență, facilități;
• publicitate și reclamă;
• resursele materiale: clădiri, mașini, utilaje, instalații, mijloace de transport (proprietate, metode de evaluare, de amortizare, stare fizică, fiabilitate, finanțare etc.);
• resurse umane: evaluarea angajaților din punct de vedere al pregătirii profesionale, priceperii, eficienței, costul personalului, disponibilități de înlocuire, fluctuația personalului, relații conducere – personal – sindicat etc.;
Strategia:
• existența unei strategii pe următorii 3-5 ani. Dacă aceasta este realistă, realizabilă sau cu risc de eșec;
• modalitățile de realizare a strategiei propuse;
• alternative și implicații în cazul nerealizării strategiei propuse;
• existența sau nu a planurilor de restructurare și redresare financiară;
Factorii nefinanciari externi care trebuie avuți în vedere la fundamentarea deciziei de creditare sunt:
• Domeniul de activitate – caracteristicile domeniului de activitate din punct de vedere al competitivității, profitabilității, tehnologizării, cheltuielilor de capital, costuri fixe ridicate sau reduse. Principalele firme care evoluează în respectivul domeniu de activitate;
• Încadrarea activității clientului în politica economică generală și în tendințele strategiei viitoare privind respectivul domeniu de activitate;
• Impactul legislației asupra activității clientului;
• Impactul unor factori macroeconomici asupra activității clientului;
• Dependența și poziția geografică față de sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, față de căile de transport etc.;
• Caracteristicile sociale ale piețelor de desfacere: obiceiuri alimentare, înclinația spre un anumit tip de consum, religie etc..
Analiza aspectelor nefinanciare privind clienții se va efectua de ofițerii de credite astfel:
– ori de câte ori un client al băncii solicită un credit, dar nu mai mult de o dată pe an;
– ori de câte ori din informațiile obținute de bancă rezultă că ar putea fi posibile modificări majore în activitatea clienților beneficiari de credite aflați în portofoliu.
Concluziile rezultate din analiza aspectelor nefinanciare privind clienții se vor utiliza de bancă la:
□ fundamentarea deciziei de preluare a unor noi clienți;
□ fundamentarea deciziei de creditare;
□ întocmirea și analiza situației clienților;
□ analiza calității portofoliului de împrumuturi.
———————————
Gust, Marius, Management Bancar, Editura Independența Economică, 1999, pag. 148
Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 16
2.3. CREDIT SCORING
Scopul analizei bonității firmei trebuie să fie acela de a evalua performanțele firmei, riscurile și managementul.
În practică, se constată două tendințe privind tehnica de calcul a performanțelor firmei pe baza indicatorilor de bonitate și anume:
– pe baza bilanțului contabil, al contului de profit și pierdere și a anexelor aferente, întocmite conform metodologiei elaborate de Ministerul Finanțelor;
pe baza bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere restructurat, care după părerea unor specialiști, ar permite o fundamentare mai riguroasă a indicatorilor de bonitate, precum și calculul unor alți indicatori (trezoreria netă, necesarul de fond de rulment) specifici țărilor cu economie de piață dezvoltată.
Stabilirea performanțelor financiare ale împrumutaților are la bază un sistem de analiză și clasificare a agenților economici în cinci categorii (A, B, C, D, E), după cum urmează:
categoria A – performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată, se prefigurează și menținerea în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat;
categoria B – performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menține acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;
categoria C – performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;
categoria D – performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;
categoria E – performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.
Încadrarea agenților economici într-o categorie sau alta din cele prezentate mai sus, se face pe baza analizei performanțelor economico-financiare ale acestora, în funcție de punctajul obținut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.
• Factorii cantitativi luați în considerare sunt:
– lichiditatea imediată și patrimonială;
– solvabilitatea;
– rentabilitatea capitalului propriu și rentabilitatea în funcție de costuri;
– gradul de îndatorare;
– serviciul datoriei;
Tabelul 2.2
Criteriile de acordare a notelor la factorii cantitativi
• Factorii calitativi se referă la aspecte legate de modul de administrare a entității analizate, de calitatea acționariatului, de garanțiile primite și de condițiile de piață în care acesta poate să își desfășoare activitatea, și sunt redați în tabelul de mai jos.
Tabel 2.3
Criteriile de acordare a notelor la factorii calitativi
Pentru determinarea categoriei de performanță financiară a unui agent economic, se procedează la însumarea punctelor obținute atât pentru indicatorii cantitativi cât și pentru cei calitativi. În funcție de punctajul obținut se va realiza o încadrare în una din categoriile de clasificare:
Tabel 2.4
Categorii de clasificare
Acest mod de interpretare a indicatorilor este utilizat de către bănci și în procesul de clasificare a creditelor și constituirea provizioanelor de risc.
———————————
Stoica, Maricica, Management bancar, Editura Economică, București, 1999, pag 107
2.4.GARANȚIILE CREDITELOR
În conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998, „la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop, băncile cer solicitanților garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele lor de creditare”.
Activitatea de creditare se bazează pe viabilitatea planului de afaceri prezentat băncii și pe capacitatea împrumutaților de a genera venituri și, respectiv, lichidități, care constituie principala garanție și sursă de rambursare a creditelor și de plată a dobânzilor, cu condiția ca fluxul de lichidități (cash flow-ul) al agenților economici împrumutați să fie cesionat băncii și să se deruleze prin conturile deschise la aceasta.
Clienții băncii pot beneficia de credite pe termen scurt, mediu și lung, scrisori de garanție bancară, precum și alte facilități în lei și valută numai dacă prezintă garanții cu privire la rambursarea la scadență a ratelor din credit și achitarea dobânzilor aferente.
Prin „dobânzi aferente” se înțelege dobânzile calculate de la data acordării creditului până la scadența finală, în cazul creditelor pe termen scurt și, respectiv, dobânzile calculate la data acordării creditului pentru o perioadă de cel puțin 12 luni de la această dată, în cazul creditelor pe termen mediu și lung.
În raporturile sale cu debitorul, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanței. În cazul în care în ziua scadenței debitorul nu își poate achita datoriile și nu mai poate să-și execute obligația asumată, creditorul, dacă are garanții contituite în condițiile legii, pe baze contractuale, le poate executa îndestulându-și creanța.
După natură lor, garanțiile pot fi:
Garanții reale;
Garanții personale.
Garanțiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligației asumate.
Bunul constituit drept garanție este protejat de la urmărirea celorlalți creditori chirografari – a căror creanță nu este însoțită de nici o formă de garanție reală sau personală sau garanția are un grad de prioritate inferior celui al băncii – fiind, deci, destinat urmăririi și satisfacerii cu prioritate a creanței garantate.
Garanțiile reale conferă creditorului garantat:
• dreptul de preferință în temeiul căruia, în cadrul executării silite, din valoarea bunului respectiv se va asigura mai întâi satisfacerea integrală a creditorului garantat și numai ceea ce prisosește va servi satisfacerii celorlalți creditori;
• dreptul de urmărire, în temeiul căruia creditorul va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla, în măsura necesară satisfacerii creanței garantate;
Garanțiile reale sunt:
• garanții reale mobiliare – gajul propriu-zis – ce poate fi la rândul său cu deposedarea debitorului de bunul afectat drept garanție sau fără deposedarea acestuia de bunul adus în garanție;
• garanții reale imobiliare – ipoteca.
Garanțiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin care una sau mai multe persoane se angajează printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti el însuși.
Formele de garanții personale aplicabile conform reglementărilor în legislația românească sunt:
• fidejusiunea (cauțiunea), reglementată de art. 1652 din Codul Civil;
• garanțiile prezentate sub formă de scrisori de garanție emise de bănci, instituții financiare și de asigurări și autorități administrative (ministere), companii inter(naționale) ce au această competență;
• garanțiile personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiază pe ideea de fidejusiune (de exemplu: garanția constituită de o terță persoană pentru acoperirea eventualelor pagube ce ar fi cauzate unui agent economic de către un gestionar, conform Legii nr. 22/1969, cu copletările ulterioare).
Cesiunea de creanță – deși nu face parte din categoria garanțiilor reale sau personale – întrucât este un mijloc specific de trasmitere a obligațiilor, se constituie pentru garantarea propriu-zisă a creditelor acordate de bancă și a dobânzilor aferente. Prin rezultatul său, cesiunea de creanță asigură, ca orice garanție, recuperarea creanțelor băncii, dacă aceasta a fost constituită cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare.
La acordarea creditelor și a altor facilități, ofițerii de credite vor solicita clienților în mod obligatoriu, ca primă garanție cesionarea în favoarea băncii a fluxului de lichidități (cash flow) care trebuie derulat prin bancă.
Pentru creanțele viitoare, banca va solicita încheierea unui angajament sub semnătură autentică sau privată în care se va stipula că, respectivele creanțe vor fi cesionate în favoarea băncii în momentul în care acestea vor deveni certe și exigibile, conform contractelor încheiate.
Pentru aplicarea permanentă a prudenței bancare, ca principiu fundamental ce caracterizează activitatea băncii, unitățile bancare teritoriale vor accepta, în funcție de situația concretă a fiecărui solicitant de credite, constituirea uneia sau mai multor garanții (mix de garanții) dintre cele prezentate:
– garanții necondiționate de la Guvernul României;
– garanția bancară;
– depozitul bancar (cash-ul colateral);
– contractul de asigurare pentru neplata ratelor de credit și a dobânzii aferente (asigurarea de risc financiar);
– cesiunea de creanță;
– ipoteca;
– contractul de garanții reale mobiliare, reglementat de Legea nr. 99/1999;
– fidejusiunea (cauțiunea);
– garanția de firmă (companie);
– planul de afaceri;
– alte garanții.
În cazul în care garanțiile asiguratorii acceptate de bancă în momentul aprobării creditului se transformă, shimbându-și forma materială în procesul de producție, prin prelucrare, introducere în consum, vânzare sau își reduc valoarea ca urmare a unor cauze fizico-chimice, economice sau din alte motive, banca va solicita împrumutatului, iar acesta este obligat să constituie noi garanții, de tipul celor prezentate mai sus, a căror valoare să acopere integral creditul și dobânda aferentă.
Banca nu va accepta, de regulă, schimbarea unor garanții existente cu altele, indiferent de valoarea acestora, dacă cele propuse să înlocuiască colateralele existente au gradul de risc mai mare.
Pentru a fi acceptate de bancă, garanțiile trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiții:
– existența piețelor de desfacere sau de potențiali cumpărători pentru bunurile propuse drept garanție;
– să poate fi transformate rapid în lichidități;
– să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic etc.;
– bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea solicitantului sau a girantului și să nu fie afectate de alte creanțe, decât ale B.R.D. – G.S.G.;
– proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le aduce în garanție;
– bunurile care sunt achiziționate și puse în funcțiune anterior solicitării creditului trebuie să fie în stare corespunzătoare de funcționare în exploatare;
– bunurile achiziționate și încă nepuse în funcțiune, precum și bunurile care urmează a fi procurate și achitate parțial din credit, să fie noi și însoțite de certificatul de calitate și garanție;
– bunurile admise în garanție de natura activelor imobilizate corporale trebuie să îndeplinească condițiile de selectare prevăzute în Normele Tehnice ale BRD – GSG nr. 2/1999 privind evaluarea activelor imobilizate corporale.
Neîndeplinirea acestor criterii și neidentificarea altor garanții conduce la imposibilitatea acordării creditului solicitat.
Garanțiile solicitate de bancă și constituite drept colaterale pentru creditele acordate și scrisorile de garanție eliberate, vor fi înregistrate în afara bilanțului în contul „garanții primite de la clientelă”. Soldul contului reprezintă angajamente de garanție existente primite de la clientelă, aferente creditelor în sold.
Banca nu va accepta în garanție bunuri din proprietatea publică aparținând regiilor autonome sau unităților administrativ teritoriale care sunt organizate și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale – industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare – precum și în unele domenii aparținând altor ramuri stabilite de guvern.
Fac obiectul exclusiv al proprietății publice bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite prin lege. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.
Creditele, scrisorile de garanție bancară și alte facilități pe care banca le poate acorda fundațiilor sau altor organizații non-profit, constituite potrivit legii, vor fi garantate cu depozite colaterale.
Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanție de solicitanți pot fi valorificate, dacă din analiza financiară și a planului de afaceri rezultă că rambursarea împrumutului și plata dobânzilor aferente nu este asigurată în primul rând din lichiditățile generate de activitatea economică desfășurată, aceasta constituind sursa principală de rambursare, valorificarea garanțiilor fiind o sursă secundară, de protecție a creditorului în cazul unor împrejurări neprevăzute.
Creditele acordate de bancă și dobânzile aferente trebuie să fie acoperite integral cu garanții asiguratorii. Valoarea luată în calcul a bunurilor corporale și necorporale acceptate de bancă în garanția creditelor acordate se va determina prin aplicarea unei marje variabile (coeficient), în funcție de mărimea riscului în valorificarea acestora. Valorile sunt prezentate în tabelul 2.4.1.
———————————
Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 101
Tab.2.4.1
Valoarea garanțiilor asiguratorii
*) Valoarea acceptată de bancă în cazul contractului de asigurare pentru neplata ratelor de credit și a dobânzilor aferente (asigurări de risc financiar) este în funcție de clauzele de acoperire a riscului prevăzute în contractul de credite și poate varia între 80 – 100%.
**) Aceste valori sunt maxime, ele având, de regulă, valori mai mici ținând cont de riscul în valorificare; acest risc va fi apreciat de ofițerul de credite.
***) Valoarea acceptată de bancă în cazul fidejusiunii (cauțiunii) se situează la nivelul procentului corespunzător tipului de garanție pentru care s-a constituit (depozit bancar, ipotecă, garanții reale imobiliare, etc.).
****) Garanția de firmă (companie) are la bază angajamentul ferm al debitorului dat sub semnătură autentică sau privată, de a derula prin ghișeele băncii total/parțial cash flow-ul rezultat din activitatea curentă desfășurată de acesta, fiind în fond o cesiune de creanță care nu este necesar a fi formalizată juridic. Valoarea acceptată de bancă în cazul garanției de firmă (companie) este în funcție de standingul financiar al companiei, cifra de afaceri derulată prin bancă, de renumele firmei în comunitatea de afaceri, putând ajunge până la nivelul de 75% din cash flow-ul care îl derulează firma prin bancă²¹.
———————————
²¹ Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 102
*****) Planul de afaceri poate fi adus în garanția creditelor îndeosebi în cazul întreprinderilor mici și mijlocii care nu dispun de alte forme de garanții. Banca poate admite drept garanția creditelor cel mult 50% din cash flow-ul încasări) rezultat din planul de afaceri cu condiția ca, potrivit planului, încasările să fie mai mari decât cheltuielile.
Având în vedere gradul diferit de lichiditate al diverselor tipuri de garanții, cât și posibilitățile reale ale debitorilor de a constitui aceste garanții, este recomandabil utilizarea mix-ului de garanții, în sensul solicitării constituirii de către împrumutați a garanției sub diverse forme (ex. 25% cash colateral, 50% cesiune de creanță, 25% ipotecă etc.).
Constituirea garanțiilor se efectuează având în vedere că funcțiile pe care acestea le îndeplinesc sunt următoarele:
• stimulează și asigură respectarea disciplinei contractuale prin executarea în mod corespunzător și la termen a obligațiilor asumate de către împrumutat;
• asigură economisirea de lichidități, în sensul că împrumutatul dovedește că dispune de lichidități potențiale;
• asigură securitatea creditului prin faptul că garanția poate fi valorificată de bancă în vederea acoperirii creditului nerestituit și a dobânzilor neachitate de către debitori.
În cazul clienților cu capital privat, a căror activitate depinde de una sau câteva „persoane cheie” (patron unic sau asociați), banca va solicita acestora ca o garanție suplimentară cesionarea drepturilor de încasat din polița de asigurare mixtă pe viață a „persoanei cheie” de care depinde direct bunul mers al activității.
Valoarea poliței de asigurare va trebui să acopere cel puțin 10% din suma creditului și a dobânzilor aferente²².
2.5. PLANUL DE AFACERI
Planul de afaceri reprezintă un document care se întocmește de agenții economici, cu sprijinul firmelor de specialitate și are drept scop fundamentarea din punct de vedere financiar, nefinanciar, al pieței de aprovizionare/desfacere, resursele de personal, oportunități, constrângeri, rezultate, etc., a viabilitații afacerilor.
În cazul firmelor cu cifra anuală de afaceri mai mare de 1 milion echivalent USD, prezentarea planului de afaceri este obligatorie ca anexă la documentația de credit, indiferent de tipul garanțiilor propuse a se constitui.
Planul de afaceri poate constitui garanție a creditelor îndeosebi în cazul întreprinderilor mici și mijlocii care nu dispun de alte forme de garanții. Banca poate admite drept garanția creditelor cel mult 50% din cash flow-ul (încasări) rezultat din planul de afaceri elaborat/avizat de o firmă de specialitate, cu condiția ca încasările prevăzute în planul de afaceri să acopere integral cheltuielile și să asigure obținerea unui profit rezonabil.
Planul de afaceri reprezintă o planificare de ansamblu a tuturor elementelor ce contribuie la reușita unei afaceri și un sprijin util în cadrul relațiilor clientului cu banca.
Termenul în afacere, în acest context, se referă fie la activitatea propriu-zisă ce o va derula un agent economic nou înființat, fie la o nouă activitate, un nou produs, în cazul agenților economici care deja funcționează și intenționează să-și diversifice, modernizeze, restructureze sau să-și dezvolte activitatea prin inițierea unor proiecte noi.
———————————
²² Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag. 103
2.5.1. STRUCTURA PLANULUI DE AFACERI
~ Prezentare generală ~
Agentul economic
Se prezintă datele de indentificare ale agentului economic.
Se prezintă una din formele de constituire conform legislației în vigoare: societate comercială (în nume colectiv, în comandită simplă, în comandită pe acțiuni, pe acțiuni, cu răspundere limitată), societate agricolă, societate națională, companie națională, regie autonomă, regie națională, etc..
Se va preciza adresa sediului central și dacă este cazul, localizarea filialelor, sucursalelor, etc..
Se nominalizează acționarii / asociații și contribuția acestora la capitalul social.
Se prezintă succint istoricul agentului economic de la data înființării până în prezent, precizând când s-a început efectiv activitatea pentru care s-a înființat, evoluție, evenimente mai importante în activitate, etc..
Se va menționa una din următoarele activități; producție, constructii, transport, servicii, comerț.
Se va preciza categoria de produs / marfă / serviciu.
Se va preciza structura ierarhică a conducerii ; se nominalizează cine conduce efectiv societatea comercială, funcția deținută, studii, înlocuitorii prevăzuți în contract (în caz de absență, boală, deces).
Afacerea
Se prezintă date referitoare numai la afacerea / activitatea pentru care s-a solicitat creditul, chiar dacă s-a participat la mai multe activități, în domenii diferite.
Se prezintă activitatea ce urmează a se desfășura.
Se menționează data când a demarat sau preconizați să începeți afacerea.
Se menționează faza în care se situează afacerea propusă ; lansare, avânt, maturitate sau declin.
Se prezintă acțiunile întreprinse în cadrul afacerii până în momentul solicitării creditului (achiziții de materiale, materii prime, mărfuri, studii de piață, contracte încheiate cu furnizorii, clienții, analize tehnico-economice, etc.).
Se vor enumera acțiunile preconizate a fi realizate după aprobarea creditului (asigurarea spațiului productiv/comercial, aprovizionare cu materii prime, materiale, produse finite, mărfuri, achiziționare de utililaje, echipament, mobilier, asigurarea condițiilor tehnico-economice, sanitare, etc.).
Se va preciza necesarul de surse de finanțare pentru realizarea afacerii: total, din care surse proprii (existente în conturile agentului economic) și surse atrase (împrumuturi).
Se determină prin mijloace disponibile mărimea afacerii: volum de încasări anuale, volumul profitului, mărimea segmentului de piață ocupat (număr clienți, importanța acestora, arie geografică).
Se menționează cantitățile și caracteristicile emisiilor poluante; mijloacele de tratare si neutralizare a acestora, costurile generate cu tratarea mijloacelor poluante, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea rețelei de drumuri, utilități publice, etc..
Dacă există o strategie de perspectivă, să se arate principalele jaloane pentru viitor.
Analiza pieței
Se va prezenta concluziile ce se desprind dintr-un studiu de piață întocmit de agentul economic sau de un specialist în domeniu, referitoare la noua activitate / noul produs, etc..
Produsul nou
În cazul produselor, se realizează o descriere fizică, caracteristici tehnice, performanțe, utilitate, căror nevoi corespund, etc..
În cazul serviciilor, se va descrie trăsăturile caracteristice ale acestora, în așa fel încât să se înțeleagă la ce servesc serviciile prestate. În cazul comerțului, se va preciza gama de produse ce se vor vinde și aria de valorificare, dacă vânzarea este cu amănuntul sau cu ridicata și dacă se va furniza servicii specifice (post vânzare, transport, garanție, reparații, etc.).
Se vor preciza parametrii economici ai produsului/serviciului/comerțului: cost unitar, preț vânzare unitar, adaos comercial, taxe, comisioane, marja importatorului, etc..
Segmentul de piață
Se prezintă caracteristicile specifice ale segmentuluui de piață, căror nevoi se adresează (ex. vestimentație, alimentație, electro-casnice, birotică, turism, etc.).
Se va preciza amplasarea pieței (locală, regională, națională, internațională) , cu detalii.
Se precizează care sunt tendințele actuale ale pieței produsului/serviciului/comerțului dumneavoastră (declin, stagnare, progres lent, expansiune rapidă).
Se prezintă trăsăturile caracteristice ale cererii (cerere zilnică, anuală, de sezon, evoluția în ultimii ani și cea previzibilă, etc.).
Se precizează cine sunt clienții pentru produsul/serviciul firmei (individuali, colectivități, comercianți cu ridicata, cu amănuntul, societăți comerciale, agricole, etc.). Ce îi determină să cumpere produsul/serviciul dumneavoastră. Cât de des cumpără de obicei. Ce caracteristici îi interesează, ce preț sunt dispuși să plătească. De ce credeți că vor cumpăra de la dumneavoastră.
Se nominalizează principalii concurenți pentru același tip de produs/serviciu/comerț în cadrul pieței dumneavoastră, menționând pentru fiecare dintre ei trăsăturile caracteristice pe care le cunoașteți (mărimea – cantitativ – valoric, număr personal, caracteristicile produsului / serviciului lor, reputația, modalități de valorificare, mărimea segmentului lor de piață).
Strategia de comercializare
Se descrie modul de prezentare a produsului/serviciului, aspectul comercial, ambalaj, tip de garanții și servicii prestate, dacă aveți un singur produs/serviciu sau mai multe tipuri de produse / servicii sau o gamă sau o diversitate de game.
Se precizează cum se va stabili prețul produsului/serviciului, dacă și când se vor oferi reduceri de prețuri.
Se menționează care sunt canalele de distribuție (vânzări directe, cu ridicata, intermediari, prin agenți, la comandă, etc.).
Se precizează care sunt modalitățile de vânzare ale produselor dumneavoastră ( cu ridicata, cu amănuntul prin magazin propriu, rețea de magazine specializate, la domiciliul clientului, dacă veți angaja vânzători sau se va folosi comercianți independenți, dacă veți face export, etc.).
Se menționează prin ce mijloace de promovare (cataloage, broșuri, participare la târguri și la expoziții) sau reclamă ( radio, TV, presă, afișaj) se va face publicitate produsului/serviciului dumneavoastră.
Organizarea activității
Condițiile necesare desfășurării activității propuse.
Organizare
Se descrie procesul de producție, etapele de bază, menționând pentru fiecare timpul și fondurile necesare.
Se descrie fluxul de producție/magazinul/biroul, menționând etapele, iar pe fiecare etapă: costurile, dificultățile, riscurile, cerințele procesului de producție (personal, suprafețe productive, echipamente, mijloace de transport, materiale).
Se vor menționa norme, standarde, tehnici pentru asigurarea și controlul calității.
Se vor preciza modalitățile utilizate pentru transport intern și manipularea produselor în cadrul activității și cu ce forțe se realizează.
Suprafețe de producție / comercializare
Se descriu caracteristicile imobilelor și terenurilor aflate în folosință: suprafața, destinația actuală ( producție, depozitare, comercializare, etc.), forma de proprietate, chirie, locația gestiunii, etc..
Se precizează dacă pentru afacerea propusă, în funcție de resursele financiare de care se dispune este suficientă suprafața existentă sau există posibilitatea de extindere. Se menționează căile de extindere ( achiziție, închiriere), mărimea suprafețelor, localizarea sau amplasarea, costurile de achiziție sau închiriere.
Echipamente și utilaje
Se nominalizează tipurile de echipamente, utilaje, mijloace de transport care se vor utiliza pentru a asigura desfășurarea afacerii și destinația acestora: pentru producție, auxiliare, servicii, etc..
Se precizează parametrii tehnici, economici și funcționali ai echipamentelor, anul de fabricație, starea fizică ( noi, utilizate și gradul de uzură), capacitatea maximă de producție.
Se menționează sursele și costurile pentru achiziția mijloacelor fixe noi, a mijloacelor fixe la mâna a doua, chiria și durata contractului de închiriere, locația de gestiune.
Materiale / Mărfuri
Se vor specifica materiile prime, materialele, semifabricatele, produsele finite, mărfurile necesare desfășurării procesului de producție (cantitativ și valoric).
Se nominalizează cei mai importanți furnizori reali, ce vor asigura aprovizionarea cu materii prime, materiale, produse finite, semifabricate, mărfuri; precizați dacă s-a luat deja contact cu aceștia. Daca este cazul, se precizează stadiul contractelor cu furnizorii ( încheiate, în curs de negociere, preconizate), condițiile de plată ( cash, la termen, acreditiv).
Conducerea
Se precizează responsabilitățile fiecărui conducător pentru noua activitate / noul produs.
Se nominalizează cine este persoana care prin cunoștințele pe care le posedă sau informațiile pe care le deține, poate influența bunul mers al afacerii.
Se descrie modalitățile de supraveghere a personalului angajat.
Personalul
Precizările sunt valabile numai pentru activitatea propusă.
Se arată numărul de angajați necesari pentru realizarea proiectului și cum preconizați că va evolua numărul acestora; prezentați organigrama.
Se menționează structura angajaților la începutul afacerii, evoluția acesteia în perspectivă (operatori, auxiliari, administrativi, lucrători comerciali, conducere) și calificarea necesară.
Se descrie modalitățile de plată, premiere, penalizare.
Se precizează metodele utilizate pentru protecția muncii.
Informații financiare
Situația financiară curentă.
Se prezintă activele corporale imobilizate disponibile, regimul juridic al acestora ( proprietate, leasing, închiriere, etc.) și valoarea contabilă a acestora; menționați care active sunt ipotecate / gajate.
Se anexează ultimele 2 situații financiare încheiate: bilanț contabil, contul de profit și pierdere, balanțe de verificare în cazul agentului economic ce funcționează de mai mult de 12 luni.
Proiecții financiare
Se va transpune în termeni financiari diversele obiective pe care le urmăriți în viitor. Veți avea în vedere finanțarea afacerii, veniturile și costurile, identificând: necesarul de fonduri și sursele din care se vor acoperi acestea. În proiecție este recomandabil să se acopere toate cheltuielile cu veniturile provenite din activitatea propusă, să se determine profitul realizat, urmărind să nu se supraevalueze veniturile și să nu se minimizeze cheltuielile sau invers. Nu pot fi înscrise cheltuieli fără stabilirea resurselor din care ar urma să fie efectuate. Veți face estimări lunare pentru primul an, iar pentru următorii, la nivel anual.
• Se va întocmi un bilanț contabil de plecare pentru primul an de activitate, preluând acele elemente patrimoniale ce se regăsesc în evidențele contabile curente.
• Veniturile vor cuprinde toate încasările din activitatea de exploatare, financiară și excepțională a afacerii propuse. Cheltuielile vor cuprinde toate încasările din activitatea de exploatare, financiară și excepțională.
• Cash flow-ul reprezintă un instrument de planificare financiară. Acesta furnizează o proiecție a următoarelor date:
– disponibilități bănești la începutul perioadei la care vă referiți ( în casă și la bancă, inclusiv capitalul social vărsat în numerar);
– intrările previzionate pentru perioada respectivă, prin datorii financiare, încasări din activitatea de exploatare, din cea financiară și din cea excepțională;
– ieșirile de numerar pentru aceeași perioadă, care include; plata datoriilor financiare, achiziții de active fixe, dotări/modernizări, plăți pentru activitatea de exploatare, pentru impozite, taxe, rambursări de credite, plăți de dobânzi, plăți excepționale.
Soldul inițial al disponibilului/necesarului de lichidități dintr-o lună (an) va fi întotdeauna egal cu soldul final al disponibilului/necesarului de lichidități din luna (anul) anterioară.
• Se vor evidenția riscurile care ar influența previziunea, cum ar fi: caracterul sezonier al produselor, intensificarea gradului de concurență pe piață, scăderea puterii de cumpărare a populației²³.
———————————
²³ Norme Metodologice privind activitatea de creditare – BRD, 2003, pag.48
2.6.CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE.
EVALUAREA CREDITULUI PRIN PUNCTAJ
2.6.1. CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE
Băncile acordă credite persoanelor fizice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Creditele pe termen scurt sunt solicitate pentru finanțarea cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată: automobile, aparatură electronică etc..
La determinarea valorii creditului, banca ia în considerare veniturile solicitantului, rata lunară de rambursat inclusiv dobânda nu poate depăși 35% din venitul lunar al solicitantului.
În vederea acordării creditului, banca solicită garanții, de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garanție prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia în favoarea băncii.
Capacitatea de rambursare a creditului de către client este analizată de bancă pe baza unor informații care vizează în principal următoarele:
• situația patrimonială și starea socială (vârsta, familia, reputația, moralitatea);
• veniturile și stabilitatea lor;
• obiectul creditului.
Ca și în cazul creditelor acordate agenților economici, băncile trebuie să evalueze riscurile la care se expun prin acordarea creditelor persoanelor fizice.
Analiza dosarelor de credit, când numărul lor este mare și valoarea unitară este mică, devine costisitoare pentru bancă, iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de către clienți devine descurajantă pentru aceștia. În plus, procesul de investigare este greoi, cere timp, ceea ce conduce la micșorarea numărului de credite promovate de bancă.
Pentru depășirea acestor inconveniente, băncile au posibilitatea de selecție a solicitărilor de credit printr-o metodă de evaluare a cererii de credit prin punctaj: ,,credit scoring”.
Metoda permite băncii ca, pe baza unor informații preliminare, pe care clientul le pune la dispoziția băncii prin intermediul unui formular (completat odată cu cererea de credit), să admită sau nu dosarul solicitantului.
Metoda are la bază tehnici statistice de tratare a informațiilor referitoare la comportamentul solicitanților de credit, care permit să identifice riscul de nerambursare a unui credit prin intermediul unei note (scor).
Problema cheie este aceea de a descoperi, printre informațiile despre solicitantul de credite, acele informații care explică cel mai bine solvabilitatea sa. Fiecărei informații îi este atribuită o pondere, suma ponderilor comparată cu o notă de referință stabilită în prealabil de bancă indică dacă dosarul se acceptă sau nu pentru a fi instrumentat de bancă.
Metoda evaluării creditului prin punctaj se aplică în special creditelor pe termen scurt, creditelor imobiliare, deoarece aceste credite se adresează unor solicitanți care prezintă un comportament omogen, deci criteriile decizionale sunt valabile pentru toți, iar obiectul creditului este identificabil ca valoare și durată, pentru ca riscurile asumate să fie comparabile.
Aplicarea metodei conduce la reducerea cheltuielilor și timpului aferent investigării dosarelor de credit.
———————————
Stoica, Maricica, Management bancar, Editura Economică, București, 1999, pag. 62
2.6.2.EVALUAREA CREDITULUI PRIN PUNCTAJ (SCORING)
Metoda creditului evaluat are la bază analiza discriminatorie, care este o metodă statistică ce permite, plecând de la un ansamblu de informații care caracterizează fiecare individ care aparține unei populații, să se distingă mai multe clase omogene vizavi de un criteriu prestabilit.
Aplicarea metodei creditului evaluat necesită două etape:
Determinarea claselor și informațiilor ce caracterizează fiecare clasă;
Utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitanții noi.
Pe baza dosarelor de creditare derulate și arhivate de bancă, se disting două clase de clienți: clienți buni, care au rambursat creditele la timp și fără probleme și clienți răi, care, fie că nu au rambursat creditele, fie că au avut probleme la rambursarea unor rate (întârzieri).
Pentru ambele clase de clienți trebuie găsite criterii care să-i caracterizeze cel mai bine, în acest scop, se vor determina succesiv următoarele elemente:
Determinarea criteriilor de solvabilitate.
Din dosarele de credit se vor reține pentru fiecare titular de credit o serie de informații referitoare la adresă, profesie, vârstă, situația familială, venit etc.. Se vor reține între 20-30 de informații care se vor asocia clienților buni și răi. Apare astfel o identitate de criteriu specifică fiecărei clase, de exemplu:
• clienții răi se caracterizează prin:
nu au telefon;
nu au cont la bancă;
sunt divorțați;
au mai mult de patru copii;
au vârsta între 25-30 ani;
lucrează mai puțin de 6 luni într-o întreprindere;
nu sunt proprietari ai locuinței;
• clientii buni se caracterizează prin:
au telefon;
sunt proprietari ai locuinței;
au cont în bancă;
lucrează în aceeași întreprindere de peste 10 ani;
sunt căsătoriți și au 2-3 copii;
Determinarea notei totale (scorului).
Fiecărui criteriu i se atribuie o notă care ține loc de pondere în funcție de importanță. Analiza discriminatorie pune în evidență că anumite criterii sunt mai semnificative decât celelalte și permite să se calculaze ponderea care trebuie asociată fiecăruia dintre ele.
Pentru fiecare dosar, ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obținându-se nota totală (scorul). Dacă analiza discriminatorie s-a făcut corect, cele două clase apar distinct pe cele două curbe ca în graficul prezentat în figura 2.6.1.
Fig. 2.1. Determinarea claselor de clienți
Determinarea notei limită
Determinarea notei limită constă în a determina o notă limită sub care probabilitatea ca un client să fie nesolvabil este foarte mare. Această etapă este fundamentală pentru creditul evaluat. Se observă că cele două curbe au o suprafață comună, cu cât această suprafață este mai mare, cu atât evaluarea făcută este mai puțin sigură.
Dacă se acceptă nota limită la un nivel mic (n1) se acceptă toți clienții buni, dar și mulți dintre cei răi (suprafața hașurată pe orizontal arată numărul de clienți răi acceptați). Dacă se acceptă nota limită la un nivel mare ( n2), se elimină toți clienții răi, dar și un număr mare de clienți buni (suprafața hașurată pe vertical arată numărul de clienți buni refuzați).
Deci, nota optimă este aceea care elimină cei mai mulți clienți răi posibil și cel mai puțini dintre cei buni. Pentru determinarea acestei note optime, este necesar să se facă mai întâi o analiză de rentabilitate a clienților buni și a celor răi.
Aceasta înseamnă să se evalueze contribuția la profitul băncii a fiecărui client, care va fi pozitivă pentru clienții buni și negativă pentru clienții răi, ca urmare a cheltuielilor pe care le face banca cu aceștia (cheltuieli de judecată, de executare silită) inclusiv pierderile pe care banca le suportă ca urmare a nerecuperării creditului. Nota optimă va fi aceea care are o influență favorabilă asupra profitului băncii.
Odată fixată nota limită, toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informațiilor utilizate în analiza discriminatorie, informații pe care banca le obține de la clienții noi care au completat formularul (chestionarul). Un exemplu de chestionar este dat în tabelul 2.6.1. prezentat mai jos.
———————————
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag. 31
Tab.2.6
Criteriile de solvabilitate și ponderea lor
În chestionar au fost reținute opt criterii de solvabilitate, pentru fiecare criteriu se admite varianta cărora li se acordă o anumită notă (pondere). Criteriile trebuie să aibă un enunț simplu, pentru a ușura verificarea de către ofițerul de credite a declarațiilor solicitantului de credite. Clientul a cărui notă totală este inferioară notei limite optime i se va refuza cererea de credit.
Deși metoda este atrăgătoare, ea prezintă o serie de probleme, două dintre ele sunt cele mai importante și anume: cum să se selecționeze eșalonul de dosare care fac obiectul analizei discriminatorii și care sunt criteriile discriminatorii stabile.
Pentru prima problemă, dosarele analizate, deci creditele derulate și acceptate de bancă nu sunt reprezentative pentru analiza discriminatorie, deoarece banca a eliminat, prin metoda clasică de analiză a fiecărui client, clienții cu risc mare de nesolvabilitate.
Pentru depășirea acestei situații, care nu reprezintă în fapt realitatea, banca are trei posibilități:
– să evite analiza dublă a dosarelor;
– să se includă în analiză și dosarele refuzate de ofițerii de credite care le-au analizat după metoda clasică, dar s-ar mări în mod artificial numărul clienților răi;
– să se accepte toate cererile de credit în vederea constituirii eșantionului pentru analiza discriminatorie;
Analiza dosarelor de credit deja derulate de bancă presupune practic o reanalizare a dosarelor, deci evaluarea creditelor se suprapune peste metoda clasică necontribuind practic la ușurarea analizei dosarului, prin faptul că nu înlocuiește metoda clasică, iar controlul suplimentar nu va fi acceptat de ofițerii de credite care au instrumentat dosarele derulate.
Din punct de vedere statistic, ultima posibilitate este cea mai bună pentru că elimină primele două inconveniente.
Din punct de vedere al costurilor, această posibilitate duce la creșterea pierderilor pentru bancă. Dacă această creștere a pierderilor va fi comparată ulterior – prin introducerea metodei de evaluare punctaj ( scor ) – de o creștere a profiturilor pentru bancă, deci, reducerea pierderilor, acceptarea tuturor cererilor de credit pe o anumită perioadă este justificată.
A doua problemă – stabilirea criteriilor de solvabilitate este la fel de grea. Criteriile luate în calcul: venit, profesie, etc., se modifica de la an la an, au un caracter dinamic datorită schimbărilor care au loc în viața economică și socială a țării.
De aceea, criteriile de solvabilitate a clienților trebuie revizuite periodic în analiza discriminatorie pentru a verifica eficacitatea lor. Aceste modificări impun luarea în considerare a altor criterii de solvabilitate, deci banca ar trebui să accepte din nou o perioadă toate cererile de credite și implicit riscurile (pierderile).
Aceste probleme vin să sublinieze limitele metodei de evaluare a creditului prin punctaj (scor), dar nu elimină în mod radical eficacitatea metodei.
———————————
Stoica, Maricica, Management bancar, Editura Economică, București, 1999, pag. 97
2.7.UTILIZAREA METODELOR INFORMATICE ÎN
FUNDAMENTAREA DECIZIILOR DE CREDITARE.
SISTEME EXPERT
2.7.1. UTILIZAREA METODELOR INFORMATICE
ÎN FUNDAMENTAREA DECIZIILOR DE CREDITARE
În vremea noastră, epocă a bancarizării masive, în care nu numai agenții economici dar și marea majoritate a familiilor și persoanelor au devenit clienți obișnuiți ai băncilor, în condițiile majorării explozive a volumului de operațiuni și desfășurării ample pe teritoriu a rețelei de filiale și agenții, activitatea bancară implică utilizarea pe scară largă a informaticii și telecomunicației.
În cele ce urmează ne vom referi la acele implicații ale informaticii care vin în sprijinul operatorilor bancari și le ușurează deciziile.
Considerate altădată ca rezultate ale raporturilor strict personale între client și ,,bancher” și a unor orientări proprii ale bancherului, adesea încărcate de accente subiective, decurgând din acestea, deciziile de creditare sunt astăzi supuse unor alte cerințe.
Deciziile de creditare sunt orientate, în primul rând, în scopul evitării riscurilor.
Multiplicarea condițiilor de garantare, prin avere, prin venituri, prin profil profesional și comportament, fiecare situate pe alte scări de valori, implică dificultăți în ierarhizare.
Necesitatea de a obiectiviza fenomenele, a asigura criterii care să acționeze, cu exactitate, în exprimarea și comensurarea situațiilor diferite, specifice, fiecărui virtual debitor, implică intervenția informaticii în munca operatorului bancar.
Astfel adoptarea metodelor informatice în activitatea bancară necesită rezolvarea a două probleme distincte:
– construirea unui sistem de cuantificare și ierarhizare a condițiilor și a premizelor de acordare a creditului (credit scoring);
– implementarea unui sistem informatic și de prelucrare electronică a fiecărei solicitări, în sine, și prin aceasta, între diferiți solicitanți.
Binențeles, rezultatele acestor acțiuni reprezintă numai o bază a procesului de stabilire a deciziei. Cazurile ce se afirmă, prin îndeplinirea corectă a condițiilor și premiselor stabilite, vor fi soluționate mai ușor, în favoarea lor pledând elemente semnificative.
Pe de altă parte, se supun pe această cale atenției, cazurile dificile, care urmează să fie analizate pe baza unor criterii complementare, nereprezentate în preselecție și unde caracterul subiectiv al aprecierilor bancherului, se poate angaja hotărâtor în adoptarea deciziei, cu toate consecințele sale acceptate conștient, ca expresie a riscului.
———————————
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag. 161-162
2.7.2. SISTEMELE EXPERT
Sistemul expert reprezintă un model superior de prelucrare a datelor, exprimat prin programe speciale, în măsură să simuleze raționamentele unui specialist, prin punerea în ecuație a cunoștințelor sale.
Sistemele expert sunt utilizate în special pentru a stabili diagnostice în situații de disfuncționalități, sau pentru a stabili programe de acțiune în vederea perfecționării pornind de la o stare de fapt dată.
Sistemele expert au pătruns pe larg în practica bancară, în 1988 considerându-se că 39 % din băncile comerciale dezvoltau sau exploatau asemenea sisteme. O treime din instituțiile financiare considerau la acea dată, strategic și vital, de a investi în acest domeniu, și, funcție de aceste intenții, se considera necesară și posibilă creșterea de patru ori a acestei activități până în 1992. Sistemele expert au aplicație în activitatea bancară pe planuri multiple: în stabilirea deciziei privind acordarea creditului, în analiza financiară legată de acesta; în creșterea precauției privind plățile și optimizarea plasamentelor și a vânzării produselor financiare.
În cadrul unui asemenea sistem analiza împrumutului bancar a fost descompusă pe două niveluri. Primul se referă la ,,istoricul creditului” , perspectivele de dezvoltare, situația financiară, starea relațiilor cu furnizorii și clienții.
Acest tip de informații sunt ușor de prelucrat și considerat (respectiv transcris) căci ele fac obiect al unor proceduri bine definite în interiorul băncii.
Al doilea nivel de analiză este mai complex. Programul ia în considerare tehnicile de evaluare, proprii băncii, reflectate într-un context economic dat, și concluziile unei experiențe în adoptarea deciziilor privind acordarea creditului.
Procedeul care permite transcrierea acestei expertize se bazează pe o funcțiune de învățare cu ajutorul exemplelor.
Pe această bază calculatorul furnizează aprecieri și soluții funcție de caracteristicile cazului supus analizei. Astfel, în final, se obține un raport confidențial, care este utilizat de cadrele superioare ale băncii, dar care nu este dezvăluit clientului.
Evaluările inițiale apreciază că acest sistem expert poate fi capabil a înlocui, (ca nivel de competență), un om, cu o experiență între șase luni și un an în domeniul acordării creditelor.
Un rol deosebit are în rețeaua American Expres expertul AA (Authorizor’s Assistant) generalizat în perioada 1986-1988. Acesta are capacitatea să ia decizii unice în cadrul a 20-35 % din acordările de credite. Dar refuzurile de credite revin sistematic ca sarcini ale personalului uman.
Una din problemele, a căror rezolvare a fost dificilă, legată de funcționarea expertului AA în asigurarea securității în desfășurarea plăților din disponibilitățile din cont sau din credite, a fost operarea în timp real (maximum 10 secunde) dacă se dorește servirea nestânjenită a clienților băncii și evitarea suspiciunilor neavenite ( în asemenea împrejurări se recurge la întrebări care prin răspuns să verifice rapid cunoașterea unor detalii privind identitatea titularului de cont, informații de regulă cunoscute numai de acesta, ca de pildă: numele de fată al soției).
Comparațiile făcute, cu soluțiile date în timp infinit ( în 870 cazuri), arată corectitudine în 96.5 % din cazuri față de 85 % în condițiile autorizatorilor neasistați, ceea ce relevă încă o dată eficiența și credibilitatea acțiunii sistemelor expert.
În legătură cu acordarea creditului adesea este necesară o analiză financiară riguroasă. Sistemul expert CHARIS al societății ACASTE realizează rapoarte specializate și ilustrate minuțios cu ansamble de dispozitive, tablouri ale fluxurilor privind necesarul de fonduri de rulment, diagnostic prin metoda scorului și, în fine, un text de analiză pe opt pagini.
O serie de instituții de credit ( Caisse Ouvriere Beige, Caisse Populaire de Lorraine) pun la dispoziția clientului programe pe calculator în sprijinul orientării privind vânzarea de produse financiare, respectiv pentru a le ușura opțiunile de plasament, de capital.
Însăși poșta franceză s-a angajat în a asigura asemenea servicii pentru a lărgi tot mai mult informarea și stimulând participarea persoanelor, din toate mediile, la plasamentul în hârtii de valoare.
Folosirea calculatoarelor în programe complexe, denumite de fapt și intelegență artificială, se extinde tot mai mult în sfera bancară. Aceste sisteme sunt utilizate pe larg pentru a ierarhiza condițiile și premisele economice și sociale ale deciziei de creditare, sau de plăți, în general, de angajare bancară.
Din toate sursele de informare utilizate se desprinde însă faptul că aceste sisteme (ele însele orientate de om prin programe) sunt folosite mai ales pentru preselecționare, pentru pregătirea deciziei, pentru formularea unui suport obiectiv, în speță cuprinzător și multilateral al deciziei.
În marea majoritate a cazurilor, decizia revine omului, în toată plenitudinea răspunderilor ce și le asumă, mai ales când fundamentele sunt exprimate, prin folosirea acestor metode, fără echivoc.
Decurgând din toate acestea, cerința formării multilaterale și în sprijinul unei ferme responsabilități a lucrătorilor bancari la toate nivelurile, se impune.
Pentru realizarea sarcinilor privind efectuarea analizei financiare privind bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, ofițerii de credite vor introduce în computer datele din balanța de verificare lunară, controlând corectitudinea soldurilor, și vor interpreta datele și indicatorii obținuți. Introducerea acestei metode standard de analiză computerizată prezintă, o serie de avantaje:
• informațiile contabile prezentate de client sunt ajustate, prelucrate și regrupate, obținându-se indicatori care corespund mai bine principiilor de analiză ale băncii;
• prin corelarea volumului mare de informații și sintetizarea lor, se oferă posibilitatea observării tendințelor în evoluția clientului, pot fi sesizate mai ușor aspectele negative precum și cele care necesită noi detalii și precizări din partea acestuia, având astfel loc o cunoaștere mai bună a afacerilor clientului;
• se reduce substanțial durata elaborării indicatorilor privind bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, lăsând ofițerilor de credite timpul necesar pentru interpretarea situației economico-financiare a clientului;
• se constituie, prin arhivare electronică, o bază de date care poate fi folosită la elaborarea diverselor lucrări.
———————————
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag. 163-165
Nițu, Ion, Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000, pag.87
Capitolul 3. CALCULUL COSTULUI ÎMPRUMUTULUI
Dobânda reprezintă interesul care stă la baza oricărei operațiuni de credit și constituie prețul creditului utilizat, cu adânci implicații în economia de piață.
Dobânda percepută pentru creditele acordate se negociază de băncile comerciale având în vedere dobânda pieței, raportul între cererea și oferta de capital, ea neputând fi sub nivelul taxei oficiale a scontului.
Dacă în succesiunea logică, creditul deține o poziție primară, dobânda constituie o condiție sine qua non a oportunității și eficienței lui. Dobânda trebuie privită deopotrivă în ipostaza de efect și în cea de cauză, cu corolarul funcțiilor ce i se atribuie în prefacerile monetare și financiar economice.
În prima ipostază cuantumul dobânzii, într-o ecuație clădită pe relația cerere-ofertă, va reflecta punctul de intersecție și cel de echilibru dintre capitalul disponibil și necesitățile de împrumuturi. Dacă punctul de intersecție coincide cu cel de echilibru, dintre disponibilități și necesități de împrumuturi, atunci veridicitatea ratei dobânzii nu poate fi contestată. Prin jocul conjunctural, nivelul dobânzii este influențat și de dividendele plătite în acțiuni, veniturile din negocierea valorilor mobiliare, evoluția operațiunilor la bursă etc..
În ipostaza de cauză, dobânda condiționează procesele economice, în primul rând prin mărimea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pieței capitalului.
În practică, dobânda își exercită funcțiile de corelare cu finalitatea sectorului finanțat: investiții, producție, consum. În toate cazurile rata redusă a dobânzii va stimula procesul economic respectiv, după cum creșterea ei va avea efecte contrare.
Intervenția băncii nu se manifestă în sfera proceselor economice, ci are numai rolul de a orienta către scopurile majore ale economiei naționale, cu repercusiuni pozitive și la nivelul microeconomic.
În domeniul mijloacelor circulante, funcția dobânzii va avea efect benefic în proporția în care fondurile împrumutate vor completa lichiditățile întreprinderilor. În sfera consumului majorarea procentului dobânzii va frâna creșterea intempestivă a prețurilor, după cum creșterea ratei dobânzii va conduce la creșterea producției prin stimularea consumului bunurilor cu parametri tehnici superiori.
Pe plan intern, dobânda își va exercita funcțiile pozitive în măsura în care efectele ratei dobânzii vor fi adaptate după criteriul integrării creditului în concordanțele eficienței economice la nivel micro si macroeconomic.
Pe plan extern, dobânda contribuie la circulația echilibrată a capitalurilor și la menținerea cursurilor de schimb valutar.
Dobânda este influențată și influențează prin postura ei de efect și cauză în procesele economice, însă la apariția fenomenului inflaționist mai contribuie o serie de factori. Nivelul dobânzii față de inflație este reflectat de indicatorul dobânzii real-pozitive.
La o rată a inflației acceptabilă de până la 3 – 5 %, rata reală a dobânzii nu provoacă obstacole insurmontabile, în măsura în care efectele negative sunt compensate de altele pozitive.
Problema capătă valențe grave o dată cu creșterea galopantă a inflației. În țara noastră s-a aplicat metoda indexării în funcție de rata mare a inflației.
Optimizarea evoluției dobânzii în funcție de potențialul ei și de cerințele reale ale economiei reprezintă o chestiune majoră în economia de piață contemporană.
———————————
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag.147
3.1. DOBÂNDA NOMINALĂ ȘI DOBÂNDA REALĂ
Aprecierile privind nivelul dobânzii sunt valabile atâta timp cât stabilitatea monetară asigură, la expirarea termenului împrumutului, recuperarea integrală a valorii avansate, respectiv o putere de cumpărare echivalentă momentului acordării împrumutului. Perioada actuală caracterizată prin intense, permanente și generalizate procese inflaționiste, influențeaza evident acest proces și pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.
Astfel, se desprinde concluzia că în condițiile procesului inflaționist, rata dobânzii implică două ipostaze:
dobânda nominală, exprimată ca atare (prin rata curentă de piață);
dobânda reală, ca diferență între dobânda nominală și gradul de eroziune a capitalului, determinat de evoluția procesului inflaționist. În acest context, dobânda reală este direct proporțională cu dobânda nominală și invers proporțională cu gradul de depreciere monetară.
O egalitate simplă poate fi folosită pentru a arăta relația dintre rata nominală a dobânzii și rata reală a dobânzii:
• Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflației
Egalitatea poate fi reașezată astfel:
• Rata reală a dobânzii = Rata nominală – Rata previzibilă a inflației
Egalitatea poate fi rescrisă:
1 + rata dobânzii nominale
• Rata dobânzii reale = ————————————— – 1
1 + rata previzibilă a inflației
Un aport teoretic la dezvoltarea teoriei dobânzii, cu ample rezonanțe cu caracter practic aduce Irving Fischer. Acesta acordă o importanță deosebită aprecierii diferite a dobânzii nominale (de piață), față de dobânda reală. După Fischer, rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic, care depinde de înclinația spre economii a populației și starea tehnologică.
Rata reală a dobânzii este, după Fischer, rata fundamentală a acesteia, pe când rata nominală este în esență o secundară a ratei reale.
Rata nominală a dobânzii încorporează „o primă a inflației”, expresie a echilibrului monetar.
Deci trebuie să avem în vedere întotdeauna în evoluția dobânzii, o posibilă rată a inflației. Relația între dobânda reală și cea nominală este un element esențial al teoriilor contemporane asupra dobânzii.
Rata dobânzii nominale este definită ca rată de schimb dintre un dolar astăzi și un dolar la timpul viitor.
Rata reală a dobânzii, pe de altă parte, este rata de schimb între bunuri și servicii astăzi și bunurile și serviciile la o dată viitoare.
Într-o lume fără inflație și fără deflație, rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii. Dar care este situația într-o lume în care inflația sau deflația este anticipată? Perioada actuală caracterizată prin intense, permanente și generalizate procese inflaționiste pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.
Riscul eroziunii capitalului se referă la posibilitatea pierderilor pe care creditorii le pot suferi prin faptul că valoarea reală (la momentul de referință) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceeași termeni.
În aceste condiții, creditorul nu renunță a-și valorifica capitalul prin împrumuturi, dar va căuta, prin condițiile creditului, să-și asigure o compensare corespunzătoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monetară, prin ridicarea nivelului dobânzii, etc..
Dobânda reală este deci direct proporțională cu dobânda nominală și invers proporțională cu gradul de depreciere monetară.
Rata reală a dobânzii este foarte dificil de măsurat deoarece rata previzibilă a inflației nu poate fi măsurată. Numai rata nominală a inflației este dată publicității.
Unii economiști au încercat să estimeze rata previzibilă a inflației luând în considerare ratele trecute. Aceste încercări sau dovedit a fi fără succes.
În America, Federal Reserve obișnuia să publice o rata estimativă a dobânzii reale, dar s-a oprit în momentul în care a realizat cât de imprecise sunt aceste estimări.
Cu toate acestea, distincția între rata nominală și cea reală a dobânzii este de foarte mare importanță într-o lume a inflației sau cu o inflație previzibilă.
Evoluția dobânzii reale în lumea contemporană demonstrează disparitățile dintre dobânda nominală și dobânda reală.
3.2. FACTORII CARE DETERMINĂ NIVELUL RATEI DOBÂNZII
Nivelul dobânzii se exprimă în diferitele segmente ale piețelor creditului și în diferitele raporturi între debitori și creditori, în special între bănci și clienții lor, în variate tipuri și variate mărimi.
Fiecare bancă își calculează o rată activă de bază a dobânzii, rată în jurul căreia gravitează ratele diferitelor categorii de credite.
La stabilirea ratei active de bază a dobânzii, managementul ia în considerare următorii factori:
• nivelul ratei dobânzii de pe piața monetară (interbancară);
• nivelul prognozat al inflației;
• politica monetară practicată de B.N.R.;
• costul de achiziție a resurselor;
• rata de recuperare a investiției acționarilor în bancă;
• Rata dobânzii pe piața monetară se stabilește zilnic pe baza cererii și ofertei de credit negociate între bănci și adesea sub influența băncii de emisiune. Nivelul ratei dobânzii practicate pe această piață constituie pentru bănci costul aferent resurselor pe care acestea le achiziționează fie pentru a depăși probleme de lichidități, fie pentru a-și asigura resurse în vederea realizării unor investiții.
• Există o relație directă între nivelul ratei dobânzii și nivelul inflației.
Ratele scad când inflația scade și cresc când inflația crește.
Inflația este prezentă în orice economie însă diferă în funcție de intensitatea creșterii prețurilor, acest lucru impune a lua în considerare cele două ipostaze de existență a dobânzii: dobânda reală și dobânda nominală.
Relația dintre cele două rate ale dobânzii este dată de relația următoare:
———————————
Dedu, Vasile, Managementul bancar, Editura Sildan, București, 1996, pag. 46
i = r + pc
În care:
i = rata nominală a dobânzii;
r = rata reală a dobânzii;
pc = rata inflației;
Dacă pc = 0, atunci i = r .
Pentru calculul ratei nominale a dobânzii pe perioada următoare se impune deci înlocuirea lui „pc” cu rata inflației prognozate. Începând cu anul 1990, în România au fost perioade când s-au înregistrat rate real negative ale dobânzii, dobânda nominală situîndu-se sub nivelul inflației (perioada 1991-1993; mai, iulie, noiembrie 1996 – până în martie 1997; octombrie 1997 până în februarie 1998).
Băncile trebuie să ia în considerare nivelul inflației din următoarele motive:
– pentru a-și proteja capitalul propriu împotriva eroziunii generate de inflație;
– pentru a proteja deponenții;
• Dobânda este un instrument fundamental al politicii monetare. Prin intermediul politicii monetare conduse de B.N.R., statul intervine în economie pentru a asigura controlul lichidității economiei, în scopul de a asigura stabilitatea monedei naționale.
Pentru atingerea acestui obiectiv, B.N.R. elaborează politica monetară, valutară și de credit, în cadrul politicii generale a statului.
Pentru stăvilirea procesului inflaționist declanșat odată cu liberalizarea prețurilor ( octombrie 1990), Banca Națională a intervenit printr-o serie de instrumente de politică monetară, cum ar fi: taxa scontului, dobânda de refinanțare, rata rezervelor minime obligatorii, dobânzile practicate la licitații în cadrul operațiilor pe piața liberă, introducerea, începând cu 9 iulie 1997, a noului instrument de politică monetară – atragerea de depozite de la societățile bancare de către B.N.R..
Utilizarea acestor instrumente de politică monetară au vizat reducerea lichidităților din economie și stoparea inflației.
Măsurile promovate de B.N.R. pentru stăvilirea procesului inflaționist în perioada 1990-1998 nu au fost însoțite însă și de măsuri în economia reală, care să ducă la creșterea producției și a cererii.
Practicarea unor dobânzi înalte pe o perioadă atât de mare, 1990-1998, s-a dovedit a fi o măsură ineficientă, care s-a materializat în alimentarea blocajului financiar în economie, blocaj care a generat creșterea soldurilor creditelor și dobânzilor restante înregistrate de bănci.
• Costurile de achiziție a resurselor cuprind atât costurile cu dobânda pe care o bancă o bonifică, cât și alte costuri, cum ar fi: costuri de operare, costuri de asigurare a resursei, costuri de marketing ( de promovare), costuri privind rezervele minime obligatorii.
Costurile de achiziție sunt specifice fiecărei categorii de resurse, constituind un reper funcție de care fiecare bancă își restructurează structura pasivelor ( resurselor).
• Asigurarea unui nivel ridicat al ratei de recuperare a investiției proprietarilor în bancă – return on equity (ROE), constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare bancă.
La stabilirea nivelului ROE-ului managementul trebuie să ia în considerare rata inflației prognozate și rata dobânzii la depozitele la termen practicate în sistemul bancar, pentru ca nivelul ROE-ului să se situeze peste nivelul inflației și dobânzilor practicate de bănci.
———————————
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pag. 31
3.3.MANAGEMENTUL RATEI DOBÂNZII
În activitatea băncilor un factor important este reprezentat de dimensiunile pasivelor și respectiv activelor, care sunt semnificative pentru însăși proporțiile rezultatelor, ale profitului.
Dar factorul calitativ în aceste rezultate revine modului de corelare a dobânzii activelor cu pasivele care, în ultimă instanță, este hotărâtor în obținerea unor rezultate pozitive și care se manifestă astfel ca o latură esențială a exercitării managementului bancar.
Schimbările neanticipate în nivelul ratei dobânzii și compoziția pasivelor băncii pot ridica sau coborî în mod semnificativ profiturile băncii deoarece cheltuiala cu dobânda poate crește sau scade mai mult decât venitul din dobândă.
Asupra riscului ratei dobânzii managerii își concentrează atenția în mod deosebit, deoarece fluctuația ratei dobânzii pune în pericol atât câștigurile, dar și întregul portofoliu bancar ( active, pasive, capital propriu).
Variațiile mari ale ratei dobânzii, potențate de inflație și conjunctura economică, pot influența în mod drastic costurile, rambursările și valoarea activelor băncii.
Băncile care dau împrumuturi cu rata dobânzii fixă și susțin aceste împrumuturi prin depozite pe termen scurt cu rata dobânzii fluctuantă au, în mod cert, rezultate dezastruoase, fiind condamnate la faliment.
Situația ideală ar fi ca fiecărei categorii de activ să-i corespundă un pasiv cu aceleași caracteristici din punct de vedere al valorii, volatilității și duratei. Or, această situație în mod real nu există, în schimb, se poate crea printr-o corelare ( echilibrare) a resurselor și plasamentelor băncii de către managementul băncii.
O bancă care își asumă un risc mic al dobânzii va fi insensibilă la modificările ratei dobânzii.
Fluctuațiile ratei dobânzii modifică valoarea de piață a unei bănci dacă managementul nu elaborează strategii în vederea reducerii impactului. Riscul ratei dobânzii depinde de această volatilitate a ratelor dobânzii. Toate băncile dispun de un management al activelor și pasivelor care evaluează în mod regulat riscul ratei dobânzii.
Politicile elaborate de managementul active – pasive vizează nevoia de fonduri, veniturile din afara dobânzilor pentru acoperirea cheltuielilor indirecte și de asemenea monitorizează resursele lichide.
În funcție de caracteristicile cash-flow-ului pasivelor și activelor unei bănci, schimbările în ratele dobânzii pot crește sau scădea venitul net din dobânda și valoarea de piață a activelor și pasivelor.
În marja inițială dintre dobânda încasată de bancă și cea plătită se consideră atât venitul băncii, cât și schimbările prognozate în ratele dobânzii pe perioada derulării împrumutului.
Dacă ratele dobânzii cresc, (atât la active, cât și la pasive) peste ceea ce a prognozat banca, cheltuiala cu dobânda pe depozite va crește mai mult decât venitul din dobânda la active, astfel încât venitul net din dobândă și valoarea băncii scad.
Dacă ratele dobânzii scad sub pragul prognozat, diferența dintre venitul din dobândă și cheltuiala cu dobânda se va mări, iar valoarea băncii va crește.
———————————
Dedu, Vasile, Managementul bancar, Editura Sildan, București, 1996, pag. 93
Capitolul 4. ANALIZA BONITĂȚII ÎN CAZUL S.C. ,,INSTALTERM” S.R.L.
4.1 PREZENTAREA GENERALĂ A BĂNCII ROMÂNE PENTRU DEZVOLTARE – GSG – SUCURSALA VRANCEA
BRD – Groupe Societe Generale, constituită ca societate pe acțiuni, cu capital majoritar privat, funcționează ca persoană juridică română, cu sediul central în Municipiul București și își desfășoară activitatea prin intermediul a 175 de unități teritoriale.
Banca Română pentru Dezvoltare și-a început activitatea ca societate bancară cu capital de stat la sfârșitul anului 1990, prin preluarea patrimoniului fostei Bănci de Investiții.
Apartenența la Grupul Societe Generale începând cu martie 1999, a condus la formarea unei bănci puternice, cu un sistem de valori bazat, atât pe experiența acumulată în domeniu, cât și pe cele mai noi produse și servicii la standarde europene.
Începând cu luna septembrie 2003, BRD are o nouă identitate corporativă – BRD – Groupe Societe Generale, care subliniază apartenența la unul dintre cele mai importante grupuri bancare din zona euro – grupul financiar Societe Generale. Acest demers se înscrie în strategia globală a societății mamă – Grupul Societe Generale, care urmărește unificarea mărcilor filialelor sale din întreaga lume. Noul logo lansat pe piața românească a fost însoțit de un slogan – «Puterea de a reuși », slogan care ilustrează principalul obiectiv strategic pe care BRD – Groupe Societe Generale și l-a stabilit – plasarea clienților în centrul preocupărilor sale. În completarea acestei acțiuni, s-a inițiat și promovarea în rândurile personalului a unor valori comune Grupului Societe Generale – profesionalism, inovație și spirit de echipă.
Sucursala BRD Vrancea este o unitate operativă și de profit, ea păstrându-și continuitatea și activitățile pe care o parte din același personal le desfășura la Banca de Investiții. De aici rezultă că această continuitate se regăsește calitativ și în valoarea personalului, un personal cu un nivel de profesionalism și experiență ridicat.
Imediat după înființare, Sucursala și-a stabilit prioritățile, în vederea menținerii și creșterii numărului de clienți, a calității creditelor acordate și a deservirii exemplare.
A doua prioritate a fost cea legată de evidența pe calculator a activității bancare, Sucursala beneficiind de politica BRD de creștere a nivelului de informatizare, atât prin dotarea cu noi echipamente și produse de soft bancar, cât și prin continuarea implementării proiectului sistemului informatic integrat.
Activitatea Sucursalei în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare și diversificare deosebită, care se concretizează în sporirea resurselor, majorarea pe această bază a volumului creditelor pe termen scurt, mediu și lung, în creșterea clientelei băncii și a operațiunilor efectuate pentru aceasta.
Banca Română pentru Dezvoltare acționând pe baza unor strategii și politici flexibile, cu prudența impusă de evoluția mediului românesc, a reușit să se adapteze cerințelor economiei de piață actuale, concomitent cu dezvoltarea sa permanentă sub aspect organizațional, patrimonial și financar.
Beneficiind de o puternică infrastructură, formată din 175 unități teritoriale, coordonate de 19 grupuri, răspândită pe tot cuprinsul țării, precum și menținerea unor relații bune cu o puternică
———————————
Degău, Ioan, Pagini din istoria Băncii Naționale a României, Editura Abaddaba, Oradea, pag. 95
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag. 2
rețea de peste 200 de bănci corespondente, situate pe toate continentele, B.R.D. – G.S.G. și-a extins permanent aria de activitate, pe lângă serviciile și produsele bancare clasice, asigurând și unele produse și servicii care reprezintă premiere în sistemul bancar românesc.
B.R.D. este singura bancă autorizată să execute evaluări de patrimoniu în vederea privatizării, fiind agreată să participe la evaluarea patrimoniului societăților comerciale cu capital de stat care vor intra în procesul privatizării.
Începând cu anul 1991 s-a asigurat an de an auditarea B.R.D. cu firme internaționale de auditing, care au apreciat și cotat rezultatele din bilanțurile anuale pe bază de criterii și indicatori de performanță cu conotații internaționale în conformitate cu reglementările Băncii Reglementelor Internaționale.
Toate acestea definesc și cotează B.R.D. ca fiind o bancă puternic consolidată din punct de vedere organizatoric, economic și financiar, cu un nivel ridicat de profitabilitate și de capitalizare, cu o imagine tot mai favorabilă pe piața bancară românească și externă.
Evoluția capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a forței financiare a unei bănci. Capitalurile proprii însumează 11.911,03 mld. lei și se compun din: capital social, rezerve legale, rezerva generală pentru riscul de credit, alte rezerve, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe și rezultatul reportat.
Evoluția elementelor componente ale capitalurilor proprii în perioada 2001-2003 se prezintă astfel:
Fig.4.1.Evoluția componentelor capitalurilor proprii
Tab.4.1
Evoluția componentelor capitalurilor proprii
———————————
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag. 5
În luna ianuarie 2003, capitalul social al băncii s-a majorat cu valoarea de 696,90 mld. lei, de la 3484,51 mld. lei la 4181.40 mld. lei, din următoarele surse:
• 70,00 mld. lei rezerve din diferențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută reprezentând capital social în valută;
• 98,26 mld. lei reprezentând diferențe favorabile din reevaluarea disponibilităților în valută;
• 528,64 mld. lei diferențe favorabile din reevaluarea patrimoniului.
La 31.12.2003 structura acționariatului Băncii se prezenta astfel:
Fig.4.2. Structura acționariatului Băncii
O realizare de excepție în anul 2003 este inaugurarea noului sediu situat în Piața Victoriei, însemnând gruparea activităților centralei băncii precum și a filialelor acesteia.
BRD este a doua bancă comercială din România, având peste 1.3 milioane clienți, oferind o gamă largă de produse și servicii bancare în conformitate cu legea bancară nr. 58/1998, cu modificările și completările ulterioare. În cursul anului 2003, venind în întâmpinarea cerințelor manifestate de clienți, BRD a dezvoltat dispozitivul comercial prin lărgirea gamei de produse și servicii oferite clienților.
Banca oferă o gamă largă de servicii constând în : depozite la vedere și la termen, certificate de depozit, operațiuni de plată interne și externe, acordarea de credite, precum și alte servicii bancare, atât clienților persoane juridice cât și persoanelor fizice.
Serviciile bancare destinate societăților comerciale reprezintă, tradițional, punctul forte al BRD. În ciuda unui mediu economic dificil, banca și-a urmat strategia de a-și consolida poziția pe piață, mai ales prin întărirea relațiilor cu întreprinderile private, BRD fiind al doilea creditor al sectorului privat, punând accent pe segmentul cel mai dinamic al economiei, întreprinderile mici și mijlocii.
Urmărind permanent adaptarea și flexibilizarea produselor în funcție de necesitățile de lucru ale clientelei corporative și cerințele pieței, BRD a actualizat gama de servicii și produse, printre care se află: dezvoltarea produselor multicurrency/multioptions/multicompanies, promovarea creditelor pentru administrațiile publice, participarea mai frecventă la acordarea de credite sindicalizate, factoring-ul și forfaiting-ul intern.
———————————
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag. 5
Pentru a-și atinge obiectivele, dar și a păstra un portofoliu de bună calitate, BRD și-a întărit relațiile cu clienți solvabili și a încercat să pună bazele unei noi oportunități de afaceri cu companiile multinaționale prezente în România.
Începând cu anul 2000, banca a pus la dispoziția clienților persoane juridice un nou serviciu bancar, din gama produselor Electronic Banking, MultiX. Acesta permite clientului să realizeze o serie de operațiuni bancare la propriul sediu.
Oferind servicii de bancă la distanță și bazat pe schimbul de date de la client la bancă, MultiX se adresează în special clienților care au relații de afaceri frecvente cu BRD și care fac în mod regulat viramente naționale și internaționale. Pentru client MultiX înseamnă un acces la serviciile bancare 24 de ore din 24, operațiuni în cont urmărite zi de zi, proceduri simplificate pentru operațiunile bancare, o securitate mai bună, schimburi mai rapide de informații între client și bancă, mai puține costuri legate de clientelă.
Angajamentele BRD pe piața clientelei corporative rămân diversificate și acoperă în întregime sectoarele economiei naționale, astfel:
Fig.4.3. Dispersia riscului de credit între diferitele sectoare economice
Dinamica foarte ridicată a clientelei confirmă cu prisosință încrederea pe care aceasta o are în capacitatea de lucru a băncii, în calitatea personalului și a ofertei de produse și servicii.
O realizare deosebită a BRD o reprezintă pașii făcuți în domeniul informatizării. Dezvoltarea infrastructurii de comunicare și de prelucrare a datelor, începută în 1999, a continuat și în 2003, prin continuarea unor ample proiecte informatice precum iBank, BankTrade, prin dezvoltări în domeniul moneticii, îmbunătățirea ecranelor bancomatelor, plata facturilor și extinderea rețelei de bancomate. Banca are deschis, de asemenea, un site Internet: www.brd.ro.
În domeniul aplicațiilor software cumpărate de bancă din exterior pot fi nominalizate:
• sistemul SWIFT, prin care se efectuează tranzacții valutare cu băncile corespondente și alte bănci din străinătate;
• sistemul NOSTRO, prin care se realizează reconcilierea cu băncile corespondente;
• Reuters, sistemul care furnizează o interfață cu piețele valutare.
Pentru BRD , factorul uman a constituit și va constitui principala condiție a succesului său. Factorii responsabili acordă o atenție sporită creșterii în continuare a gradului de competență profesională a tuturor lucrătorilor din unitățile băncii, prin programe adecvate și eficiente. Principala direcție de acțiune în acest domeniu o constituie continuarea activității de pregătire și formare a resurselor umane ale băncii în cadrul programului de promovare a valorilor grupului.
Conversia profesională, în urma dezvoltării unor noi servicii și produse și a transformării posturilor administrative în posturi comerciale, a fost asigurată de proprii formatori ai băncii (cursuri „Primirea clienților ”și „Tehnici de vânzare”).
De asemenea s-a urmărit furnizarea de cunoștințe angajaților, care să le permită să se adapteze la schimbările intervenite pe piață și la cererea de noi servicii, completarea pregătirii echipelor, în funcție de meseriile pe care le exercită, prin dezvoltarea competențelor tehnice, comerciale și de management.
Finanțarea exporturilor constituie o altă prioritate a BRD, aceasta profitând de vânzările încrucișate, punând la dispoziția clienților, între altele, pachete structurate de finanțare a comerțului internațional, adaptate clienților. Prin rețeaua Băncii Române de Dezvoltare foarte multe societăți își derulează afacerile proprii de comerț exterior și apelează la toată gama de servicii specifice acestor operațiuni, lucru datorat unei bune reputații a BRD pe plan extern, concretizată prin relațiile cu instituțiile financiare internaționale ca BIRD, BERD, BEI, precum și cu un număr important de bănci corespondente.
Activitatea de creditare în valută a luat amploare, utilizându-se în mod curent creditarea în valută sub forma unor linii de credit revolving pentru importul de materii prime, materiale, sau creditul pe termen mediu și lung.
Anul 2003 a însemnat pentru BRD recunoașterea ca instituție de credit de maximă încredere a populației și a mediilor de afaceri, care apreciază seriozitatea, stabilitatea și prudențialitatea tipică activității băncii. Acest lucru, este confirmat în plan intern și internațional, de importante premii acordate de către publicații prestigioase, printre care se numără:
• Premiul pentru ,,Cea mai bună bancă din România”, oferit de prestigioasa revistă financiar-bancară The Banker;
• Premiul pentru ,,Cel mai bun raport anual al unui emitent”, acordat de Bursa de Valori București în cadrul Galei Pieței de Capital;
• Premiul pentru ,,Investitorul anului 2002” oferit de South East Europe Regional Roundtable for Investment Promotion, instituție a Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est.
Succesele obținute de BRD au la bază în principal calitățile personalului propriu, dar și activității administratorilor, prin utilizarea unor metode moderne de management, acordând o atenție deosebită următoarelor acțiuni:
• Elaborarea politicii de marketig în concordanță cu strategia generală a băncii, bazată pe plasarea clientului în centrul preocupărilor cotidiene, utilizând metode de lucru și proceduri care caracterizează activitatea băncilor occidentale;
• Creșterea forței comerciale, perfecționarea structurii organizatorice, consolidarea rețelei teritoriale și lărgirea bazei materiale în scopul bunei serviri a clienților și asigurării unui parteneriat de lungă durată cu aceștia;
• Susținerea și consolidarea, în continuare, a poziției și imaginii de care se bucură BRD pe piața de capital, dezvoltarea serviciilor de specialitate prin implicarea în activități de consultanță oferite societăților supuse privatizării, continuând politica de a fi una din principalele bănci ce acționează pe această piață, prin Structura de Investment Banking (SIB), respectiv:
BRD/SG Corporate Finance, societate specializată în servicii de consultanță financiare în domeniul de fuziuni- achiziții;
BRD Securities, societate de servicii de investiții financiare autorizată să desfășoare întreaga gamă de operațiuni prevăzută de legislația română;
• Dezvoltarea segmentului de retail, în condițiile oferirii celor mai inovante produse și servicii. Această activitate este susținută și prin deschiderea de noi unități, în special în orașele mari, precum și prin extinderea și modernizarea sediilor existente;
• Dezvoltarea gamei de produse adresate clientelei persoane fizice. Intrarea pe piața creditului ipotecar reprezintă, dincolo de lansarea unui produs nou și tot mai solicitat în ultima vreme, continuarea strategiei BRD care vizează formarea, într-un cadru organizat a pieței creditului ipotecar în România;
• Extinderea bazei de clienți pe criterii judicioase de selecție a acestora, susținând prin creditare atât sectorul privat și persoanele fizice, cât și, selectiv, proiectele companiilor de stat, cu risc scăzut și garanții solide;
• Evaluarea permanentă și pertinentă a riscurilor în activitatea de creditare, respectiv supravegherea și consolidarea parteneriatului cu clientela băncii, prin menținerea nivelului creditelor neperformante în limite rezonabile;
• Gestionarea eficientă a resurselor și plasamentelor băncii, fapt ce a condus la asigurarea permanentă a lichidității băncii, prin:
Diversificarea resurselor atrase de la clientelă și prelungirea duratelor de constituire a acestora, practicarea unor dobânzi atractive și utilizarea unor instrumente noi cum ar fi certificatele de depozit, contul de economii ATUCONT etc.;
Realizarea politicii de plasamente prin continuarea creditării clienților corporativi, implicarea activă în domeniul creditelor de consum și o abordare prudențială a oportunităților oferite de sectorul IMM-urilor;
• Menținerea bunei reputații a BRD pe plan extern, concretizată prin relațiile cu instituțiile financiare internaționale ca BIRD, BERD, BEI, precum și cu un număr important de bănci corespondente;
• Continuarea activității de îmbunătățire și/sau completare a normelor și procedurilor de lucru specifice activității bancare, prin adoptarea acelora care caracterizează activitatea băncilor occidentale în domeniul sistemelor informatice, al organizării, al gestiunii carierei, al metodelor de lucru și al procedurilor;
• Creșterea nivelului de informatizare al băncii, atât prin dotarea cu noi echipamente și produse de soft bancar, cât și prin continuarea implementării proiectului sistemului informatic integrat;
• Continuarea activității de pregătire și formare a resurselor umane ale băncii în cadrul programului de promovare a valorilor grupului.
4.2. SCURTĂ PREZENTARE A AGENTULUI ECONOMIC
Date de identificare a agentului economic:
• Denumirea firmei: S.C. INSTALTERM S.R.L. Focșani, jud. Vrancea
Adresa: str. Caraiman nr. 16, telefon 241652.
• Nr. de înregistrare la Registrul Camerei de Comerț:
Societatea a fost înmatriculată la Registrul Comerțului cu numărul J39/1023/1994 și la Direcția Finanțelor Publice a Jud. Vrancea sub nr. 526142.
• Forma juridică de constituire: societate cu răspundere limitată.
• Natura capitalului: privat.
• Capital social subscris: 2.000.000 lei.
• Obiectul de activitate: producție, servicii și comerț în domeniul instalațiilor.
• Asociați/Acționari principali: Dobre Constantin 100%.
• Număr salariați: 18, din care 15 direct productivi.
După cum arată și numele societății, obiectul de activitate este reprezentat de producție, servicii și comerț în domeniul instalațiilor sanitare și a instalațiilor de gaz metan.
Dezvoltarea sectorului construcțiilor civile și racordarea celor existente la rețeaua de gaz metan, i-a permis acesteia să-și desfășoare activitatea în condiții optime. Societatea are contracte și comenzi încheiate pe o perioadă îndelungată care să-i asigure fluența în desfășurarea activității.
———————————
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag. 5
Neavând suficiente resurse financiare pentru procurarea materialelor, societatea contactează banca la care are contul deschis, pentru obținerea unei linii de creditare. În urma discuțiilor purtate cu ofițerul de credite, acesta îi solicită reprezentantului societății, domnul ing. Dobre Constantin, următoarele documente necesare acordării creditului:
• Dosarul juridic al firmei, care cuprinde:
certificatul de înmatriculare la Registrul Camerei de Comerț;
codul fiscal;
hotărârea judecătorească de înființare;
actul constitutiv;
statutul societății;
• Bilanțul contabil pe ultimii trei ani, precum și bilanțul comparat aferent lunii septembrie 2003 și 2002. Anexa 1 și Anexa 2.
• Situația contului de profit și pierderi. Anexa 3 și Anexa 4.
• Bugetul activității generale. Anexa 5.
• Ultima declarație cu obligațiile achitate la Bugetul Statului.
• Situația furnizorilor și clienților.
• Cererea de credit. Anexa 6.
4.3. ANALIZA DOCUMENTAȚIEI
Ofițerul de credite analizează documentația prezentată sub aspectul existenței celor necesare și completează raportul de întâlnire, care cuprinde date despre societate și garanțiile prezentate, precum și opiniile și recomandările acestuia.
RAPORT DE ÎNTALNIRE
Comitetul de credite analizează datele înscrise în raportul de întâlnire al ofițerului de credite și aprobă cererea de credit a SC INSTALTERM S.R.L.
4.4. ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
Analiza financiară a împrumutului începe cu bilanțul contabil și situația contului de profit și pierderi, documente oficiale de gestiune ale agentului economic.
În cadrul acestei analize interne, ofițerul de credite, prin prelucrarea electronică a bilanțului, urmărește corelația dintre elementele de activ și cele de pasiv. Analiza are la bază mai multe bilanțuri contabile, succesive, putând fi constatată evoluția în timp a elementelor componente, conform datelor înscrise în Anexa 1 și Anexa 2.
Astfel se poate observa că cifra de afaceri a societății a fost în continuă creștere, ajungând la 31.12.2002 la 6404,4 milioane lei.
Comparând cifra de afaceri la septembrie 2002 față de septembrie 2003, se observă o creștere de la 4225,6 mil. lei la 5958,8 milioane lei.
La sfărșitul anului 2002, societatea s-a înregistrat cu un profit net de 532,4 mil. lei. La septembrie 2003, societatea are un profit net de 230,5 mil. lei. Activele imobilizate au crescut de la 162,9 mil. lei la septembrie 2002, la 247,1 mil. lei la septembrie 2003, iar activele circulante au crescut de la 968,2 mil. lei la 31.12.2001 la 1852 mil. lei la 31.12.2002.
Comparând septembrie 2002 cu septembrie 2003, se constată o creștere a activelor circulante de la 1303,5 mil. lei la 2097,1 mil. lei.
Concluziile rezultate din analiza situației economico-financiare, a indicatorilor de bonitate ce caracterizează activitatea clientului, a evaluării riscului de credit pe baza prelucrării electronice a datelor din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, precum și aspectele nefinanciare sunt sistematizate de ofițerul de credite în fișa sintetică a clientului (prezentată în subcapitolul 4.7.), precum și opiniile sale cu privire la rezultatele analizei efectuate.
4.5. CALCULUL INDICATORILOR DE BONITATE
1. Cifra de afaceri (C.A)
C.A. 2000 = 2.970.901 mii lei
C.A. 2001 = 2.617.873 mii lei
C.A. 2002 = 6.386.094 mii lei
Se observă că evoluția cifrei de afaceri este în creștere, ceea ce constituie un semnal pozitiv pentru bancă. O evoluție pozitivă a cifrei de afaceri denotă un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare.
2. Capitaluri proprii (C.p.)
C.p. 2000 = 37.234 mii lei
C.p. 2001 = 37.234 mii lei
C.p. 2002 = 91.876 mii lei
În exercițiul financiar 2002 capitalurile proprii au crescut față de exercițiul precedent.
3. Rezultatul exercițiului (Rex)
Rex 2000 = 180.879 mii lei
Rex 2001 = 204.389 mii lei
Rex 2002 = 718.787 mii lei
Rezultatul exercițiului exprimă eficiența activității desfășurate. Astfel, din evoluția crescătoare de la un exercițiu la altul, putem concluziona că afacerea are perspective certe de dezvoltare.
4. Fondul de rulment (FR) = Pasive pe termen lung – Active imobolizate
Pasive pe termen lung = Capitaluri proprii în sens larg + Provizioane pentru
riscuri și cheltuieli + Datorii cu scadența > 1 an
Capitaluri în sens larg = Capitaluri proprii în sens strict + Diferențe din
reevaluare + subvenții pentru investiții + Provizioane
reglementate
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli = Provizioane pt. riscuri + Provizioane
pt. cheltuieli de repartizat
Datorii cu scadența > 1 an = Datorii financiare cu scadența > 1 an + Datorii nefinanciare
cu scadența > 1 an
Pasive pe termen lung 2000 = 37234 + 0 = 37234 mii lei
Pasive pe termen lung 2001 = 37234 + 0 = 37234 mii lei
Pasive pe termen lung 2002 = 91876 + 0 = 91876 mii lei
Active imobilizate = Imobilizări necorporale + Imobilizări financiare + Creanțe comerciale
cu scadența > 1 an
Active imobilizate 2000 = 43659 mii lei
Active imobilizate 2001 = 96869 mii lei
Active imobilizate 2002 = 231445 mii lei
Deci:
FR 2000 = 37234- 43659 = – 6425 mii lei
FR 2001 = 37234- 96869 = – 59635 mii lei
FR 2002 = 91876- 231445 = -139569 mii lei
5. Necesarul de fond de rulment(NFR)
NFR = Active realizabile – Datorii curente cu scadența < 1 an
Active realizabile = Stocuri + Creanțe comerciale cu scadența < 1 an + Conturi de reg.
și asimilate + Prime privind rambursarea obligațiilor
Active realizabile 2000 = 156425+95013+60222+408395 = 720055 mii lei
Active realizabile 2001 = 151763+122617+50097+643763 = 968240 mii lei
Active realizabile 2002 = 361005+324617+453903+692363 = 1831888 mii lei
Datorii curente cu scadența < 1 an = Datorii nefinanciare cu scadența < 1 an
+ Conturi de regularizare și asimilate
Datorii cu scadența < 1 an = 519410+78413+128657 = 726480 mii lei
Datorii cu scadența < 1 an = 327498+406954+293423 = 1027875 mii lei
Datorii cu scadența < 1 an = 999215+214790+777392 = 1991397 mii lei
NFR 2000 = 720055- 726480 = – 6425 mii lei
NFR 2001 = 968240- 1027875 = – 59635 mii lei
NFR 2002 = 1831888- 1991397 = – 159509 mii lei
Un necesar de fond de rulment negativ reflectă capacitatea societății de a-și finanța parțial sau integral o investiție viitoare, putând interveni creditul pe termen scurt.
6. Trezorerie netă (TN)
TN = Trezoreria pozitivă – Trezoreria negativă
TN = ( Titluri de plasament + conturile băncii, casa acreditive) –
(Datorii financ. cu scadența > 1 an + Dat. financ. cu scad. < 1 an)
TN 2000 = ( 0 + 397010 + 11385 ) – 0 = 408395 mii lei
TN 2001 = ( 0 + 622129 + 21634 ) – 0 = 643763 mii lei
TN 2002 = ( 0 + 682129 + 9872 ) – 0 = 692363 mii lei
7.Lichiditatea
a)Lichiditatea totală (LT)
Acest indicator indică măsura în care activele curente ale societății sunt disponibile pentru plata obligațiilor curente. Lichiditatea arată capacitatea societății de a-și achita obligațiile de plată la scadență.
LT = Active circulante x 100
Datorii mai mici de un an
Tab.4.5.1 Calculul lichidității totale mii lei
Lichiditatea imediată (LI)
Acest indicator reflectă posibilitatea agentului economic de a-și achita obligațiile exigibile, fără a face apel la mobilizarea stocurilor.
Lichiditatea imediată = Active circulante – stocuri – clienți incerți x100
Datorii cu scadența < 1 an
Tab.4.5.2 Calculul lichidității imediate mii lei
Pentru o mai bună vizualizare a evoluției lichidității totale și a lichidității imediate, am prezentat fig. 4.4., în care pe axa valorilor lui „Y” am trecut scara de apreciere a lichidității.
Fig.4.4. Evoluția lichidității în perioada 2000 – sept. 2003
Ca urmare a rezultatelor obținute din calculul lichidității, putem aprecia că agentul economic se situează pe poziția unei lichidități imediate necorespunzătoare ( mai mici de 100 %), iar lichiditatea totală este satisfăcătoare ( între 100 – 120 %).
8.Solvabilitatea (S)
Acest indicator reprezintă capacitatea agentului economic de a face față obligațiunilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.
S = Total active- Stocuri nevalorificabile – Clienți incerți – Alte active incerte x 100
Datorii totale – Diferențe de conversie
Tab.4.5.3 Calculul solvabilității mii lei
Fig. 4.5. Calculul solvabilității
Se observă din rezultatele obținute, o solvabilitate supraunitară, deci foarte bună, și totodată o creștere a gradului de solvabilitate pe septembrie 2002 și septembrie 2003.
Gradul de îndatorare (Gî)
Acest indicator arată proporția din totalul activelor care este finanțată din datorii curente și datorii pe termen mediu și lung.
Gradul de îndatorare financiară este 0, deci bun, unitatea neavând datorii financiare curente sau pe termen mediu și lung.
Gî(generală) = Datorii termen scurt + Datorii termen mediu și lung x100
Total active
Tab.4.5.4 Calculul gradului de îndatorare generală mii lei
Fig. 4.6. Calculul gradului de îndatorare generală
Din calculele efectuate rezultă un grad de îndatorare generală apreciat ca fiind satisfăcător.
10. Viteza de rotație a activelor circulante = Cifra de afaceri
Active circulante
Viteza de rotație a activelor circulante 2000 = 2970901 = 4,12 rotații
720055
Viteza de rotație a activelor circulante 2001 = 2617873 = 2,70 rotații
968240
Viteza de rotație a activelor circulante 2002 = 6386094 = 3,44 rotații
1851828
Numărul de rotații efectuate în decursul perioadei analizate a scăzut, deci activele circulante au fost folosite ineficient, constatându-se o ușoară creștere la finele perioadei analizate.
Rotația stocurilor de materii prime, materiale, exprimată în număr de rotații:
Costul aprovizionărilor
Stocul mediu
Stoc mediu = stoc inițial + stoc final
2
Stoc mediu 2001 = 63438 + 6980 = 35209
2
Stoc mediu 2002 = 6980 + 2536 = 4758
2
Rotația stocurilor de materiale 2001 = 1192731 = 33,87 rotații
35209
Rotația stocurilor de materiale 2002 = 2979403 = 626,18 rotații
4758
Numărul de rotații a crescut foarte mult în anul 2002, ceea ce denotă o bună gestionare a stocurilor de materiale.
Rotația medie a stocurilor de materiale, exprimată ca durată medie de staționare :
Stocul mediu x 360
Costul aprovizionărilor
Durata medie de staționare a materialelor în 2001 = 35209×360= 10,6 zile
1192731
Durata medie de staționare a materialelor în 2002 = 4758 x 360 = 0,57 zile
2979403
Durata medie de plată a furnizorilor, exprimată în zile
Soldul mediu x 360
Cifra de afaceri
Sold mediu = Sold inițial + Sold final
2
Sold mediu furnizori 2001 = 519410 + 327498 = 423454
2
Sold mediu furnizori 2002 = 327498 + 999215 = 663356
2
Durata medie de plată a furnizorilor în 2001 = 423454 x 360 = 58,2 zile
2617873
Durata medie de plată a furnizorilor în 2002 = 663356 x 360 = 37,3 zile
6386094
Valoarea furnizorilor neplătiți reprezintă mărimea creditelor comerciale obținute de societate, iar rezultatele obținute la calcularea duratei medii de plată a furnizorilor ne arată durata acestor credite. Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporește volumul surselor atrase de care are societatea nevoie pentru finanțarea activelor sale circulante, dar aceste termene trebuiesc reduse în vederea obținerii unui credit bancar.
Durata medie de încasare a clienților, exprimată în zile:
Soldul mediu x 360
Cifra de afaceri
Sold mediu clienți 2001 = 95013 + 122617 = 108815
2
Sold mediu clienți 2002 = 122617 + 324617 = 223617
2
Durata medie de încasare a clienților în 2001 = 108815 x 360 = 14.9 zile
2617873
Durata medie de încasare a clienților în 2002 = 223617 x 360 = 12,6 zile
6386094
Mărfurile livrate și neîncasate reprezintă valoarea creditelor comerciale acordate clienților și rezultatele obținute arată durata medie a acestor credite. Pentru o mai bună gestionare financiară a societății, conducerea acesteia trebuie să mai reducă aceste termene, fără a prejudicia prin aceasta piața de desfacere a serviciilor sale.
11.a) Rata rentabilității în funcție de cifra de afaceri (RCA)
Profit net
RCA = ——————— x 100
Cifra de afaceri
Tab.4.5.5. Calculul rentabilității în funcție de cifra de afaceri mii lei
b) Rata rentabilității în funcție de venituri din exploatare R(VDE)
R(VDE) = Profit din exploatare x 100
Venituri din exploatare
Tab.4.5.6. Calculul rentabilității în funcție de venituri din exploatare mii lei
Fig. 4.7. Calculul rentabilității economice
Rentabilitatea economică calculată în funcție de veniturile din exploatare ne arată măsura în care societatea realizează vânzări care depășesc costul activității, iar rata rentabilității calculată în funcție de cifra de afaceri arată ponderea profitului ca procent din cifra de afaceri, rezultatele obținute arătând o situație bună pentru unitate.
c) Rentabilitatea financiară = Capacitatea de autofinanțare x100
Capitaluri proprii în sens strict
Capacitatea de autofinanțare = Rezultatul net al exercițiului + amortizări și
provizioane
Capacitatea de autofinanțare 2000 = 112145 + 10119 = 122264
Capacitatea de autofinanțare 2001 = 126721 + 23297 = 150018
Capacitatea de autofinanțare 2002 = 532433 + 27408 = 559841
Rentabilitatea financiară 2000 = 122264 x 100 = 328,36 %
37234
Rentabilitatea financară 2001 = 150018 x 100 = 402,91 %
37234
Rentabilitatea financară 2002 = 559841 x 100 = 609,34 %
91876
Din analiza rentabilității financiare se observă o creștere a capacității capitalului investit de a aduce profit, fiind superioară ratei dobânzii.
12. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri (GAC)
GAC = Venituri totale x 100
Cheltuieli financiare
Tab.4.5.7. Calculul gradului de acoperire a cheltuielilor din venituri mii lei
Fig. 4.8. Calculul gradului de acoperire a cheltuielilor din venituri
Acest indicator reprezintă măsura în care veniturile totale acoperă cheltuielile totale. Din analiza rezultatelor obținute reiese că unitatea și-a acoperit în totalitate cheltuielile din veniturile realizate din activitatea proprie.
13. Rata valorii adăugate, calculată în funcție de volumul cifrei de afaceri:
Valoarea adăugată x 100
Cifra de afaceri
Valoarea adăugată = Marja comercială + Marja industrială
Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul mărfurilor vândute
Marja industrială = Producția exercițiului – ( Cheltuieli cu materii prime, materiale,
energie + lucrări și servicii executate de terți)
Producția exercițiului = Producția vândută + Producția stocată + Producția
imobilizată)
Marja comercială 2000 = 0 – 450737 = -450737
Marja comercială 2001 = 0 – 586763 = -586763
Marja comercială 2002 = 0 – 1595081 = -1595081
Marja industrială 2000 = 2982643 – ( 1815373 + 155038) = 1012187
Marja industrială 2001 = 2645330 – ( 1192731 + 235017) = 1217582
Marja industrială 2002 = 6404348 – ( 2979403 + 375410) = 3049535
Valoarea adăugată 2000 = – 450737 + 1012187 = 561450
Valoarea adăugată 2001 = – 586763 + 1217582 = 630819
Valoarea adăugată 2002 = – 1595081 + 3049535 = 1554454
Rata valorii adăugate 2000 = 565063 x 100 = 19,01
2970901
Rata valorii adăugate 2001 = 630819 x 100 = 24,09
2617873
Rata valorii adăugate 2002 = 1554454 x 100 = 24,34
6386094
Din analiza rezultatelor obținute la acest indicator, rezultă că valorile lui cresc de la o perioadă la alta, deci aprecierea sa este bună.
14. Politica de dividende = Dividendele x 100
Rezultatul net al exercițiului
Politica de dividende 2000 = 112145 x 100 = 100 %
112145
Politica de dividende 2001 = 126721 x 100 = 100 %
126721
Politica de dividende 2002 = 532433 x 100 = 100 %
532433
După cum reiese din calculul acestui indicator, profitul net obținut a fost repartizat în totalitate la dividende, lucru neagreat de bancă, aceasta fiind pentru reinvestirea într-o proporție cât mai ridicată a profitului net.
Toți indicatorii prezentati mai sus se obțin prin prelucrarea electronică a datelor din bilanțul contabil și a contului de profit și pierdere, rezultatele obținute fiind necesare în fundamentarea deciziei de creditare și determinarea performanței financiare.
Performanța financiară se calculează prin însumarea punctelor acordate fiecărui criteriu cuantificabil, astfel:
Tab.4.5.8
Clasificarea performanței financiare
S.C. INSTALTERM S.R.L. Focșani a obținut un număr de 22 puncte, încadrându-se în categoria de performanțe ,,C” ( performanțe financiare satisfăcătoare), având serviciul datoriei (BUN) ,, 1 ” , prezentat în ANEXA 7.
4.6. ASPECTE NEFINANCIARE
În fundamentarea deciziei de acordare a creditului se va ține cont și de următoarele aspecte nefinanciare interne:
Conducerea activității
• este asigurată de unicul asociat, care deține pregătirea profesională corespunzătoare, cu o bună reputație managerială;
• managerul are experiență în funcție de conducere, gradul de implicare în conducere fiind maxim, fiind unicul asociat;
• structura de personal a societății: 18 salariați din care 15 direct productivi;
• nu se pune problema calculării perioadei de rotație a personalului.
Activitatea clientului;
• caracterul activității este permanent;
• sectorul economic este în continuă dezvoltare;
• prețurile practicate sunt competitive în raport cu concurența;
• sfera de activitate se caracterizează ca fiind necesară și profitabilă;
• concurența nu constituie o problemă, societatea având încheiate contracte pe o perioadă îndelungată, asigurându-și fluența în activitate;
• perioada de rotație a personalului direct productiv se estimează la 3,5 ani, ceea ce nu constituie un semnal de alarmă pentru bancă;
Puncte ale strategiei utilizate de conducerea societății comerciale:
• menținerea prețurilor la un nivel atractiv;
• creșterea volumului de activitate;
• creșterea calității serviciilor prestate;
• stimularea personalului productiv prin creșterea salarială, pentru o sporire a eficienței acestuia;
Factorii nefinanciari externi avuți în vedere la fundamentarea deciziei de creditare sunt:
• competitivitatea pe piața prestărilor de servicii și comerț este relativ ridicată, însă este o piață în continuă creștere, datorită dezvoltării sectorului construcțiilor civile și racordarea celor existente la rețeaua de gaz metan și apă curentă. Costurile pentru retehnologizare în acest domeniu sunt relativ scăzute. Principalele firme care evoluează pe acest segment de piață sunt: SC TELECONSTRUCT, SC AISPA STAR SRL, SC INSTALTERM SRL și SC TOPGAZ SRL.
Activitatea SC INSTALTERM SRL Focșani se încadrează perfect în tendința de acoperire a segmentului de piață aflat în continuă dezvoltare. Dezvoltarea acestui segment se datorează dezvoltării construcțiilor civile și racordarea la rețeaua de gaz a celor existente, dar și forța de muncă calificată, relativ ieftină.
Piața de operare a societății comerciale nu se rezumă numai la localitatea în care își are sediul, ci se extinde la nivel de județ și chiar mai departe.
Datele obținute în urma analizei aspectelor nefinanciare sunt prezentate în tabelul 4.6.1.
Tab.4.6.1
ANALIZA S.W.O.T.
4.7. CREDIT SCORING
Concluziile rezultate din analiza indicatorilor de bonitate și a aspectelor nefinanciare, sunt înregistrate de ofițerul de credite în fișa sintetică de prezentare a clientului SC INSTALTERM SRL și în fișa sintetică de analiză a creditului, care vor fi înaintate împreună cu toată documentația necesară, Comitetului de credite, pentru a fi analizată în prima ședință.
FIȘA SINTETICĂ
DE PREZENTARE A CLIENTULUI SC INSTALTERM SRL
FIȘA SINTETICĂ
DE ANALIZĂ A CREDITULUI PE TERMEN SCURT / SGB ÎN VALOARE DE 700.000.000LEI
Ca urmare a rezultatului obținut de 22 de puncte, agentul economic se încadrează în categoria de performanțe ,,C” ( performanțe financiare satisfăcătoare), având serviciul datoriei ,,1” (BUN), și ținând cont de analiza S.W.O.T., Comitetul de Credite analizând datele din referatul ofițerului de credit și din documentația anexată, dispune aprobarea creditului, urmând să se încheie contractul de credit.
Împrumutul a fost aprobat în întregime, 700 milioane lei, și se acordă pe o perioadă de 12 luni cu o dobândă de 29 %.
4.8. COSTUL ÎMPRUMUTULUI
Creditul se acordă cu o dobândă de 29 % pe an, indexabilă, care se va calcula la sold, de la data punerii la dispoziție și până la rambursarea integrală a creditului.
Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, BANCA poate indexa procentul de dobândă, în conformitate cu costul resurselor de creditare și dobânda de refinanțare practicată de B.N.R. Noul procent de dobândă se va comunica împrumutatului în scris, la sediul ales pentru comunicarea actelor, sau prin fax, la numărul indicat anterior, în termen de 10 zile de la aprobare și se va aplica la soldul creditului existent, de la data modificării nivelului dobânzii.
Fiind linie de credit, dobânda se calculează zilnic la soldul creditului din ziua precedentă și se încasează lunar în ziua din luna punerii la dispoziție a liniei, sau la fiecare rambursare, cu acordul împrumutatului.
Calculul dobânzii se va efectua la un număr exact de zile raportat la un an de 365 zile.
Ratele de credit se încasează de către bancă, cu notă contabilă, la sfârșitul fiecărei zile lucrătoare în limita disponibilităților din contul curent al împrumutatului (respectând ordinea de prioritate a plăților și după rezervarea sumelor care urmează să se plătească din fondurile proprii), împrumutatul autorizând banca să ramburseze cu notă contabilă creditul.
Banca percepe pentru creditul acordat următoarele comisioane care se vor reține pe bază de notă contabilă din contul curent al împrumutatului:
• comision inițial de angajament 0.5 %, la valoarea creditului acordat, calculat și încasat la semnarea contractului de credit (sau pe măsura tragerii creditului);
• comision de neutilizare 5 % pe an, calculat zilnic asupra sumei neutilizate din credit și se încasează lunar, în ultima zi lucrătoare (sau la data tragerii creditului);
• comisionul de urmărire (gestionare) a respectării condițiilor contractuale, de 0.05 % la soldul creditului existent în ziua de 30 a fiecărei luni, calculat lunar pe toată perioada de creditare.
În cazul în care, din creditul acordat, împrumutatul efectuează plăți în alte valute cotate de BNR, acesta va suporta riscul de schimb valutar generat de efectuarea plăților cât și de reconstituirea sumelor pentru rambursarea creditului în valuta în care a fost acordat.
4.9. PLAN DE AFACERI
AGENTUL ECONOMIC
S.C. INSTALTERM S.R.L. a luat ființă la data de 09.12.2003 fiind înscrisă la Registrul Camerei de Comerț – Focșani cu numărul de identificare J39/1023/2003, și la Direcția Finanțelor Publice a Județului Vrancea sub codul 526142. Firma a fost constituită ca societate cu răspundere limitată având ca domeniu de activitate: producție, servicii și comerț în domeniul instalațiilor.
S.C. INSTATERM S.R.L. este situată în Focșani, strada Caraiman, nr. 16, telefon 241652, Județul Vrancea.
Societatea este condusă de unicul acționar principal, în persoana domnului ing. Dobre Constantin.
Activitatea propriu-zisă, pentru care a fost înființată societatea, s-a început la data de 05.01.2004.
AFACEREA
După cum arată și numele societății, obiectul de activitate este reprezentat de producție, servicii și comerț în domeniul instalațiilor sanitare și a instalațiilor de gaz metan. Activitatea pentru care a fost înființată societatea a început deci la data de 05.01.2004, fapt pentru care situăm afacerea la stadiul de lansare.
Până în momentul solicitării creditului au fost întreprinse acțiuni de înființare a societății, de amenajare a unui spațiu pentru depozitarea materiilor prime și materialelor, au fost încheiate contracte cu clienții, contracte ce asigură desfășurarea activității pe o perioadă lungă de timp, au fost încheiate contracte cu furnizori de materii prime și materiale, au fost asigurate condițiile tehnico-economice și sanitare.
Societatea și-a început activitatea deținând un capital propriu în valoare de 37.234.000 lei. De curând S.C. INSTALTERM S.R.L. a încheiat un contract important cu S.C. AURORA S.R.L., societate care și-a construit o fabrică de mase plastice, constând în realizarea în întregime a rețelei de conducte de apă și gaz metan. Societatea urmează a fi plătită lunar pe baza devizelor de lucrări efectuate.
Neavând suficiente resurse de finanțare pentru procurarea materialelor, societatea contactează banca la care are deschis contul pentru obținerea unei linii de creditare, în valoare de 700.000.000 lei. Acest împrumut va fi rambursat în decursul unui exercițiu financiar ( 1 an) din veniturile din exploatare preconizate a se obține, în urma calculelor realizate pe baza contractelor existente și a celor posibile a se încheia cu alți clienți, la un nivel de 1.200.000.000 lei.
Societatea are un număr de 18 salariați, din care 15 direct productivi, cu un nivel de experiență și pregătire ridicat, lucru dovedit prin calitatea lucrărilor pe care le execută și a contractelor încheiate cu clienții anticipat.
ANALIZA PIEȚEI
S.C. INSTALTERM S.R.L. Focșani, condusă de domnul ing. Dobre Constantin, de profesie inginer, cu experiență de peste 15 ani în domeniu și prin personalul calificat pe care îl deține, îi dă speranța, căci nu putem vorbi de certitudine pentru o firmă nou înființată, ocupării unui loc de frunte pe podiumul firmelor ce activează pe acest segment de piață.
Sectorul economic în care activează firma este în continuă creștere, datorită dezvoltării sectorului construcțiilor civile și racordarea celor existente la rețeaua de gaz metan și datorită faptului că există multă forță de muncă calificată neocupată.
Segmentul de piață pe care acționează S.C. INSTALTERM S.R.L. este deci cel al prestărilor de servicii și comerț în domeniul instalațiilor sanitare și a instalațiilor de gaz metan, firma desfășurându-și activitatea numai pe baza contractelor încheiate cu clienții anticipat.
Ca urmare a seriozității și promptitudinii cu care S.C. INSTALTERM S.R.L. își tratează clienții, a calității serviciilor și lucrărilor prestate, firma nu duce lipsă de contracte încheiate, clienții ei fiind atât societăți comerciale dar și foarte multe persoane fizice.
Chiar dacă în orașul Focșani mai sunt câteva firme care lucrează în același domeniu de activitate, nu se pune problema unei concurențe mari din partea lor, deoarece așa cum am arătat mai sus, piața este în continuă creștere și cererea de prestări servicii în domeniu mare.
În afară de lucrările de prestări servicii, firma mai are amenajat un spațiu de comercializare a produselor de instalații sanitare și de gaz metan, care se dovedește a fi un lucru viabil, ținând cont de cererea mare de centrale termice de apartament, pe care nu numai le comercializează, dar le și montează la cerere.
Ca strategie de activitate, firma lucrează numai pe bază de contracte ferme încheiate cu clienții, iar în ceea ce privește politica de prețuri, se oferă prețuri care să reflecte puterea de cumpărare a consumatorilor, se oferă reduceri de prețuri la contractele cu valoare mare și un timp îndelungat de execuție.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII
S.C.INSTALTERM S.R.L își desfășoară activitatea în două spații închiriate, unul situat în strada Caraiman nr.16, unde se află și sediul societății și unul situat în strada Dornei nr. 5. Aceste spații au fost alese de conducerea societății astfel încât să satisfacă întru totul desfășurarea în bune condiții a activității.
Astfel, spațiul din strada Caraiman nr. 16 a fost amenajat, compartimentat, în alcătuirea căruia s-au format magazii pentru materii prime și materiale și birou-conducere. În spațiul din strada Dornei nr.5, ținând cont că se află în centrul orașului și reprezintă un vad comercial bun, s-a amenajat un magazin pentru comercializarea produselor pentru instalațiile sanitare și de gaz. Aici au fost achiziționate rafturi, materiale pentru instalații sanitare și de gaz dar și tehnică de calcul (computer) și alte utilități. De asemenea și biroul unde se realizează activitatea de conducere a societății a fost echipat cu mobilier și tehnică de calcul.
S-a avut în vedere ca spațiile să funcționeze în conformitate cu legile în vigoare, obținându-se autorizațiile de funcționare ale CONEL, Pompieri, Sanepid, ș.a.
Societatea are în dotare două mijloace de transport proprii și utilajele necesare pentru desfășurarea activității. Acestea au fost procurate de pe piața internă, având un grad de uzură redus. Aceste achiziții s-au realizat la costuri relativ scăzute, iar pentru utilaje s-au obținut certificate de garanție.
Materiile prime și produsele de instalații sanitare și de gaz metan sunt procurate de la diferiți furnizori, care corespund cerințelor firmei în privința calitate-preț. Relațiile cu furnizorii se concretizează prin contracte cu plata la termen.
Conducerea societății este asigurată de o singură persoană, și-anume unicul asociat domnul ing. Dobre Constantin, care întreprinde acțiuni de manageriat, aprovizionare-desfacere, gestiune, contabilitate financiară primară. În activitatea financiar-contabilă, își aduce aportul un contabil autorizat în persoana domnului Grigoraș Benone.
Pentru activitatea de supraveghere a personalului productiv, controlul calității lucrărilor și serviciilor executate, firma are angajați doi maiștri, care mai au ca obligații și întocmirea diferitelor proiecte tehnice necesare executării lucrărilor.
Societatea își începe activitatea cu un număr de 18 salariați, angajați cu carte de muncă, urmând ca numărul acestora să crească pe măsură ce va spori și volumul de activitate.
Organigrama funcțională a S.C. INSTALTERM S.R.L. va arăta astfel:
Fig.4.1. Organigrama funcțională a S.C. INSTALTERM S.R.L.
Previziuni financiare
BILANȚ CONTABIL PREVIZIONAT 2004
S.C. INSTALTERM S.R.L.
4.10.EVOLUȚIA CREDITELOR ACORDATE DE SUCURSALA VRANCEA A BĂNCII ROMÂNE DE DEZVOLTARE – GSG
Tab.4.10.1
Evoluția creditelor în perioada 2000 – 2003
Col. 1 = anul de referință
Coloanele 2, 3, 4, reprezintă evoluția creditelor de la an la an, în perioada 2001 – 2003.
Col. 5 = reprezintă evoluția creditelor în anul 2003 față de anul 2000.
Urmărind evoluția volumului creditelor acordate de B.R.D. Sucursala Vrancea pe perioada 31.12.2000 – 31.12.2003, se observă o creștere cu 170,84 %, această creștere fiind rezultatul politicii băncii de a veni în ajutorul clienților persoane juridice și clienților persoane fizive, acordând credite atât în lei cât și în valută, la un nivel al dobânzii în scădere.
Permanent BRD a venit în întâmpinarea cerințelor manifestate de clienți și a dezvoltat dispozitivul comercial prin lărgirea gamei de produse și servicii oferite clienților. Acest lucru a determinat o creștere a numărului de clienți ( + 12 % față de exercițiul precedent ), precum și a numărului de conturi (+ 16 % față de 2002 ) .
O creștere deosebită s-a înregistrat la volumul creditelor acordate persoanelor fizice, ponderea fiind deținută de creditele pentru nevoi personale, respectiv 49 % urmate de creditele auto 16 % și habitat plus 11 %.
Având în vedere dezvoltarea accentuată a marilor lanțuri de distribuție precum și mediul concurențial actual de pe piața bancară, în special în ceea ce privește creditele pentru cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată, BRD a oferit posibilitatea acestora de a beneficia de credit direct la locul de vânzare a bunurilor.
Această evoluție a volumului de credite acordate este prezentată, pentru o mai bună vizualizare în fig.4.9., în care sunt redate evoluțiile creditelor în lei și în valută, și în fig.4.10., în care sunt prezentate evoluțiile creditelor acordate persoanelor fizice și cele acordate persoanelor juridice.
———————————
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag. 12
Figura 4.9. Evoluția creditelor acordate în lei/valută
Figura 4.10 Evoluția creditelor acordate persoanelor fizice/juridice
4.11.EVOLUȚIA RATEI DOBÂNZILOR PRACTICATE
DE BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE – G.S.G.
Tab.4.11.1
Evoluția dobânzilor în perioada 01.01.2001– 08.02.04
În tabelul 4.11.1 am prezentat evoluția dobânzilor în perioada 01.01.2001 – 08.02.2004. Astfel, se observă interesul deosebit de care dă dovadă Banca Română de Dezvoltare, prin orietarea către client, rezultată din evoluția ratelor dobânzii, practicată în continuă scădere.
Se observă de asemenea că prin nivelul scăzut al ratei dobânzii, banca acordă prioritate creditelor pentru finanțarea producției de export și exportului de produse, dar și creditelor destinate persoanelor fizice, în special la creditul pentru imobiliare.
Politica dusă de BRD, bazată pe plasarea clientului în centrul preocupării cotidiene, a dus la extinderea bazei de clienți, pe criterii judicioase de selecție a acestora, susținând prin creditare atât sectorul privat și persoanele fizice, cât și, selectiv, proiectele companiilor de stat, cu risc scăzut și garanții solide.
Toate aceste schimbări, evoluții, ale ratei dobânzilor, sunt prezentate în figurile 4.11 și 4.12.
———————————
Raportul de activitate a BRD – GSG pe anul 2003, pag.23
Fig 4.11.Evoluția ratei dobânzilor persoane juridice
Fig.4.12. Evoluția ratei dobânzilor persoane fizice
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Banca Română pentru Dezvoltare ( BRD), societate pe acțiuni cu capital majoritar privat, și-a început activitatea ca societate bancară cu capital de stat la sfârșitul anului 1990, prin preluarea patrimoniului fostei Bănci de Investiții.
Sucursala Vrancea a Băncii Române de Dezvoltare este o unitate operativă și de profit. Deși BRD, respectiv Sucursala Vrancea s-a înființat la sfârșitul anului 1990, ea își păstrează continuitatea și activitățile pe care o parte din același personal le desfășura înainte la Banca de Investiții. De aici rezultă că această continuitate se regăsește calitativ și în valoarea personalului, un personal cu un nivel de profesionalism și experiență ridicat.
Imediat după înființare, Sucursala și-a stabilit prioritățile în vederea menținerii și creșterii numărului de clienți, a calității creditelor acordate și a deservirii exemplare.
Banca operează ca o entitate unică de afaceri întrucât există un grad ridicat de omogenitate între produsele Băncii, între riscurile și beneficiile generate de acestea, între activitățile desfășurate de Bancă și reglementările legale corespunzătoare.
Banca oferă o gamă largă de servicii constând în : depozite la vedere și la termen, certificate de depozit, operațiuni de plată interne și externe, acordarea de credite, precum și alte servicii bancare, atât clienților persoane juridice, cât și persoanelor fizice.
Apartenența la Grupul Societe Generale începând cu martie 1999, a condus la formarea unei bănci puternice, cu un sistem de valori bazat, atât pe experiența acumulată în domeniu, cât și pe cele mai noi produse și servicii la standarde europene.
Începând cu luna septembrie 2003, BRD are o nouă identitate corporativă – BRD – Groupe Societe Generale, care subliniază apartenența la unul din cele mai importante grupuri bancare din zona euro – grupul financiar Societe Generale.
BRD este a doua bancă comercială din România, având peste 1,3 milioane clienți, oferind o gamă largă de produse și servicii bancare în conformitate cu Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Structura clientelei B.R.D. este dintre cele mai diversificate. Astfel, pe lângă societățile comerciale cu capital de stat, regii autonome diverse, instituții bugetare, organizații politice și obștești, societăți comerciale cu capital privat, numărul persoanelor fizice cu cont deschis la bancă a crescut considerabil. BRD urmărește să-și extindă baza de clienți în toate sectoarele de activitate, cu accent pe clienții din sectorul privat, întreprinderi mici și mijlocii, prin această diversificare diminuându-și riscul ce derivă din concentrarea doar pe câteva segmente de clienți.
Concluzia care se desprinde analizând evoluția clientelei și situația conturilor deținute de aceasta este aceea că, pe fondul situației generale a societăților comerciale și instituțiilor care au colaborat și colaborează cu BRD, balanța clienților veniți și a celor plecați înclină permanent în favoarea clienților veniți.
Toate produsele și serviciile bancare își au importanța lor, dar creditul rămâne principalul produs oferit de bancă. Banca Română de Dezvoltare a destinat cea mai mare parte a resurselor sale – proprii și atrase – creditării economiei, pentru finanțarea în principal a activelor circulante.
Banca și-a continuat eforturile pentru a-și promova gama extinsă de credite pentru clientela individuală, precum creditele imobiliare, pentru nevoi personale, pentru bunuri de folosință îndelungată sau pentru automobile, și mai nou creditul ipotecar, care câștigă teren pe piața românească.
Pentru a-și atige obiectivele, dar și a păstra un portofoliu de bună calitate, BRD și-a întărit relațiile cu clienții solvabili și a încercat și a pus bazele unei noi oportunități de afaceri cu companiile multinaționale prezente în România.
Plasamentele BRD se află în economia românească. Acesta este un fapt care confirmă ancorarea puternică a băncii în dezvoltarea țării.
Dacă industria agro-alimentară, sectorul cel mai dinamic, domina fondul de comerț, riscurile sunt totuși bine împărțite și bine repartizate pe toate sectoarele economice.
Finanțarea exporturilor constituie o altă prioritate a BRD, oferind clienților săi individuali, întreprinderilor mici și mijlocii, precum și marilor clienți corporativi o gamă variată de produse și servicii în valută : acreditive de import și export, acreditive stand-by, scrisori de garanție de diverse tipuri, avalizări de efecte de comerț, transferuri electronice în sistem Western Union, etc.
Banca a avut, de asemenea, avantajul de a avea acces la rețeaua internațională a grupului Societe Generale, reușind să asigure o derulare rapidă și sigură a operațiunilor valutate, în toată lumea.
Banca Română de Dezvoltare oferă posibilitatea de a obține credit nu numai societăților comerciale care au deja un traseu marcat, cu experiență pe piață, deci societăților a căror activitate poate fi analizată pe baza unor date din documente financiar – contabile, ci oferă posibilitatea și firmelor nou înființate, care nu dispun de acele documente financiar – contabile, care și-au început activitatea cu mai puțin de 12 luni. Firmele nou înființate pot obține credit pe bază de Plan de Afaceri.
Astfel, lucrarea de față, prin conținutul ei, redă cele două posibilități de obținere a unui credit, o primă variantă aplicându-se societăților ce își desfășoară activitatea de mai bine de un an, iar cea de a doua variantă fiind utilă societăților nou înființate.
În ambele situații se efectuează o analiză a bonității clientului care, prin rezultatele, concluziile obținute, poate conduce la acordarea sau neacordarea creditului solicitat.
Vorbim de analiză a bonității clientului și în cazul planului de afaceri deoarece și aici se analizează viabilitatea afacerii propuse, dacă această afacere poate conduce la obținerea unor venituri care să acopere integral împrumutul solicitat și cheltuielile cu dobânda aferentă sumei împrumutate.
Astfel, în această lucrare a fost prezentat teoretic modul de analiză a bonității clienților, dar și structura și conținutul unui plan de afaceri, pentru ca în final, în capitolul IV, să se regăsească practic analiza bonității efectuată pe baza documentelor financiar – contabile ce redau activitatea desfășurată, până în momentul efectuării cererii de împrumut către BRD – Sucursala Vrancea, de către S.C. INSTALTERM S.R.L. Focșani. Tot în capitolul IV am alcătuit practic, un plan de afaceri de la S.C. INSTALTERM S.R.L., presupunând că societatea este nou înființată.
Banca Română de Dezvoltare, prin analizele efectuate asupra activității desfășurate de solicitantul de credit sau asupra unui plan de afaceri prezentat în vederea obținerii unui împrumut, urmărește eliminarea pe cât posibil sau reducerea la maximum a riscurilor ce decurg din activitatea de creditare.
În vederea îmbunătățirii relației bancă-client, a activității de creditare, se pot lua în considerare câteva propuneri, care în mod cert, se regăsesc printre obiectivele propuse de bancă pentru anul 2004:
Crearea unui sistem rapid de scorare pentru produsul credit pe contract în scopul creșterii calității analizei, reducerii timpului de analiză și aprobare în maxim 24 ore;
Îmbunătățirea gamei de produse de creditare cu produse noi, astfel încât acestea să vină în întâmpinarea dorințelor clienților, în special la persoanele fizice, și diversificarea canalelor de distribuție (telemarketing, etc.);
Eliminarea anumitor comisioane ce cresc nejustificat costul împrumutului;
Menținerea orientării băncii pe linia creditării cu precădere a sectorului privat, dar și realizarea , nu numai teoretică, a creditării pe baza planului de afaceri, deoarece aceasta ar fi o reală posibilitate de dezvoltare pentru firmele nou înființate;
Evaluarea mai flexibilă a activității agenților economici interesați de produsele de creditare, prin acordarea unei mai mari importanțe stafului managerial al firmei;
Urmărirea cu strictețe a derulării creditului prin implicarea totală a personalului bancar.
Un alt aspect în activitatea de creditare îl reprezintă calculul costului împrumutului. Acest aspect, prezentat în capitolul III al lucrării de față, și anume calculul costului împrumutului, am văzut că prezintă un interes deosebit atât pentru bancă cât și pentru agentul economic ca solicitant al creditului.
În capitolul III am arătat ce înseamnă managementul ratei dobânzii; dar cum se aplică acesta la BRD Sucursala Vrancea ?
Conform Normelor Tehnice de Creditare ale Băncii Române de Dezvoltare, rata dobânzii la un credit se negociază la cererea solicitantului împrumutului. Astfel, ofițerul de credite în urma analizei bonității clientului, va efectua calculele necesare pentru a verifica dacă rata dobânzii solicitată de client diminuează veniturile băncii, chiar dacă acestea se vor obține într-o perioadă mai îndelungată.
Dacă rata dobânzii solicitată de agentul economic nu contravine intereselor băncii, ofițerul de credite va anexa rezultatele obținute din analiza bonității clientului, unui referat prin care se solicită aprobarea cererii de creditare a agentului economic, cu rata dobânzii solicitată de acesta.
Cererea de creditare, după aprobarea Comitetului de Credite de la Sucursala Vrancea, va fi transmisă către Centrala BRD.
În general, oricare ar fi valoarea împrumutului solicitat, nu se negociază mai mult de 3 – 4 procente la rata dobânzii practicată de bancă.
În ce privește creditele neperformante, acestea pot apărea oricând, cauza apariției lor nefiind datorată unui management bancar inadecvat, unei analize a bonității clientului efectuate ineficient, ci ca urmare a unor cauze ce nu țin de bancă și nici de modul acestora de previzionare.
Pot apărea credite neperformante datorită ajungerii în incapacitate de plată a agenților economici, ca urmare a schimbărilor legislative imprevizibile, a blocajului financiar ( neîncasării la scadențele prevăzute în contractele cu clienții ), și a altor factori care nu pot fi întotdeauna prevăzuți de bancă.
În finalul lucrării au fost prezentate evoluția dobânzilor practicate de Banca Română de Dezvoltare – GSG, pe o perioadă semnificativă, și evoluția creditelor acordate de Sucursala Vrancea, pentru a evidenția înclinația băncii către client, capacitatea acesteia de a răspunde cererii tot mai variate de produse și servicii bancare noi.
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Bonității Clienților Băncii și Calculul Costului Împrumutului (ID: 109114)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.