Amenajarile Turistice. Termalismul In Franta

Capitolul I Amenajari turistice

Concepte, definititii si notiuni de baza ale turismului international

Primele încercări de definire a turismului, ca fenomen economic și social, datează de la

jumătatea secolului al XIX-lea. Între timp, activitatea de turism a cunoscut evoluții mai lente sau mai spectaculoase, îndeosebi începând din anii ’60 ai secolului XX, transformându-se într-un adevărat„fenomen specific lumii moderne” și care a devenit, prin amploarea activităților desfășurate, princontribuția la crearea produsului brut mondial și la crearea de locuri de muncă, prima „industrie” a lumii.

Deși termenul de „turism” a apărut doar în secolul XIX, activitățile de turism datează încă din antichitate. Astfel, călătoriile de studii ale romanilor, în Grecia sau călătoriile pentru propria plăcere, pe care aceștia le efectuau în Egipt ori frecventarea locurilor unde se găseau izvoare termale,mai mult pentru motive ludice, decât sanitare sunt doar câteva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichității.

Au urmat, în perioada Evului Mediu, alte activități ce pot fi considerate a fi „turistice”,

precum călătoriile de studii la școli și universități de prestigiu din Anglia sau Franța, organizareațde mari târguri și chiar pelerinaje (în perioada anilor 1500). La acestea, se adaugă, în perioada Renașterii, călătoriile de plăcere și cele motivate de curiozitatea intelectuală.

Cuvântul „turism”, apărut la începutul secolului XIX în Marea Britanie, venea din

franțuzescul „tour” și se referea, la acea vreme, la călătoriile efectuate de tinerii englezi, pentru

propria lor plăcere și agrement, în Franța, unde parcurgeau „Marele tur”, incluzând Parisul, zona de Sud-Vest a Franței, cea de Sud (Midi), de Sud-Est și regiunea Bourgogne.

Secolul XIX nu a adus, însă, omenirii, doar acest nou cuvânt (turism), ci și unele elemente importante de tehnologie care au contribuit, în mod esențial, la dezvoltarea activității turistice, în primul rând utilizarea căii ferate, a trenurilor de pasageri, în scopul deplasărilor turistice.

Secolul XX avea să devină, însă, „Epoca de Aur” a turismului, când acesta a cunoscut o

dezvoltare de-a dreptul explozivă, pe fondul evoluției profunde, economice, sociale, tehnologice și politice, a umanității. Sporirea puterii de cumpărare a populației și a dimensiunilor timpului liber au făcut posibilă apariția turismului de masă, care a ajuns la dimensiuni incredibile, în special după cel de-al doilea Război Mondial.

Creșterea nivelului de trai a permis ca sumele pentru cheltuielile pentru turism și pentru

petrecerea plăcută a timpului liber să fie introduse în bugetele unui număr tot mai mare de familii, iar dezvoltarea spectaculoasă a echipamentelor și mijloacelor de transport a condus la crearea unei oferte turistice capabile să răspundă, cât mai bine, cererii și chiar să stimuleze creșterea acesteia.

Principalele noțiuni și definiții utilizate în turismul international

Călătoriile în afara granițelor țării au cunoscut creșteri anuale superioare evoluției altor

indicatori ai dezvoltării economice și comerciale, datorită progreselor înregistrate, îndeosebi în

tehnologiile și echipamentele utilizate în transporturi, în infrastructura de acces, dar și ca urmare a extinderii, în ritmuri rapide, a infrastructurilor turistice, a echipamentelor de cazare, alimentație,agrement etc.

O analiză pertinentă și eficace a turismului internațional, ca fenomen economic, trebuie să se bazeze pe definiții cât mai clare, precise și, pe cât posibil, unanim recunoscute. Din acest motiv, în continuare, sunt prezentate câteva dintre cele mai importante definiții utilizate în acest domeniu.

1.Conceptele de turism și turist

Conceptul de turism a apărut după cel de turist. Noțiunea de turism vine de la transcripția în

limba engleză a cuvântului francez „tour”, utilizat în Anglia în secolul al XVIII-lea. „Marele Tour”(„The Tour”) evoca, în acea perioadă, călătoria de studii, dezinteresată, pentru descoperiri culturale,cu precădere, pe care o efectua, în Europa, tânărul aristocrat englez. Această călătorie inițiatică,menită să permită cunoașterea unor culturi străine, avea ca finalitate perfecționarea educației respectivilor tineri.

Efectuarea acestui „tur” îl consacra, de fapt, pe respectivul tânăr, ca „Gentleman”. Așadar, în acea perioadă, cuvântul „turist” era aplicabil, îndeosebi, călătorilor englezi și abia în secolul al XIXlea avea să fie extinsă și pentru călătorii francezi, în bună măsură datorită publicării operei lui Stendhal, intitulată Memoriile unui turist (1838).

La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumită uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel că, puteau fi regăsite, în multe limbi, cuvinte precum turism și turist.

Organizația Mondială a Turismului (OMT) definește turistul ca fiind „orice persoană care se află într-o altă țară sau în alt loc, situat în țara sa de reședință, altul decât cel ce corespunde domiciliului său obișnuit și pentru care motivul principal al vizitei este altul decât acela de a exercita o activitate remunerată la locul vizitei sale”.

La rândul său, OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), referindu-se la turiștii străini, îi definește pe aceștia ca fiind persoane care nu își au reședința în țara de destinație și sunt admiși în acea țară pe baza unei vize (dacă aceasta este cerută),pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare, vacanță, vizite la prieteni și rude, sănătate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase. Turiștii trebuie să petreacă cel puțin o noapte (să înnopteze) într-o unitate de cazare colectivă sau privată, în țara de destinație, iar durata sejurului lor nu poate depăși 12 luni.

În privința turismului, OECD a formulat propria sa definiție, respectiv: „activitățile

persoanelor care călătoresc către sau își petrec sejururile în afara mediului lor obișnuit, pentru o perioadă consecutivă de mai puțin de un an, pentru plăcere, afaceri sau alte motive, cu nu au legătură cu exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat”.

Definiția data noțiunii de turism, de Organizația Mondială a Turismului (OMT) este

următoarea: Activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței lor obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Turismul reprezintă o componentă a călătoriei, prin călătorie înțelegând, în sens larg,

deplasare, de la o localitate, la alta. Turismul înseamnă activitatea de a călători în afara mediului

obișnuit al unei persoane, în orice scop (cu câteva excepții, în primul rând atunci când persoana

respectivă urmează să desfășoare, în locul în care călătorește, o activitate remunerată sau se află în situații precum efectuarea de tratamente clinice, arest, închisoare, etc.).

1.1.2. Categorii de turiști

În majoritatea statelor lumii sunt acceptate și utilizare clasificările de bază ale OMT privind categoriile de turiști, realizate în 1963, respectiv 1968, clasificări vizând două criterii principale:motivele călătoriei (sejurului) și durata voiajului (sejurului).

Motivul principal al călătoriei (vizitei) este acel motiv în absența căruia călătoria sau vizita nu ar mai fi fost efectuată.

Motivul călătoriei este criteriul prin care se face distincția dintre turiști și ceilalți călători.

În anul 1963, OMT a propus clasificarea în șase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism:

-timp liber, odihnă, vacanțe;

-vizite la rude și prieteni;

-afaceri, motive profesionale;

-tratament medical;

-pelerinaje și alte motivații religioase;

-alte motive.

În 1968, OMT a propus o clasificare a turiștilor în trei categorii:

a) turiștii propriu-ziși, care călătoresc de plăcere, în timpul lor liber;

b) turiștii de afaceri, cărora le sunt asimilați toți cei care călătoresc din motive profesionale;

c) alte categorii de turiști.

După durata sejurului pot fi identificate două categorii de vizitatori:

a) excursionitii (vizitatori de o zi, care nu înnoptează în locul vizitat)

b) turiștii propriu-ziși (adică acei vizitatori care stau cel puțin o noapte în locul vizitat).

1.1.3. Definiții utilizate în turismul internațional

Definiția dată de Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.), în privința noțiunii de turism este următoarea: „Activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive”.

Turismul reprezintă o componentă a călătoriei, înțelegând, prin călătorie, în sens larg,

deplasarea dintr-o localitate în alta. Turismul înseamnă activitatea de a călători în afara mediului

obișnuit al unei persoane, în orice scop (cu câteva excepții, în primul rând când persoana respective urmează să desfășoare în locul în care călătorește, o activitate remunerată sau se află în situații precum efectuarea de tratamente clinice, arest, închisoare ș.a.).

În funcție de o țară dată, conform definițiilor EUROSTAT, se pot distinge trei forme

elementare ale turismului:

1) Turismul intern, cuprinzând activitățile rezidenților unei țări care călătoresc doar în interiorul acelei țări, dar în afara reședinței lor obinuite.

2) Turismul receptor, cuprinzând activitățile non-rezidenților care călătoresc într-o țară dată,

alta decât cea unde își au reședința obișnuită.

3) Turismul emițător (emitent), cuprinzând activitățile rezidenților unei țări date, care

călătoresc și își petrec sejururile într-o altă țară decât cea în care își au reședința lor obișnuită.

Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai multe moduri,

rezultând urm_toarele categorii ale turismului:

a) Turismul interior, format din turismul intern și turismul receptor;

b) Turismul național, format din turismul intern și turismul emițător (emitent)

c) Turismul internațional (al unei țări), format din turismul emițător și turismul receptor.

O definiție oficială a turismului internațional a fost adoptată, la solicitarea O.M.T., în cadrul

Conferinței internaționale privind statisticile și sondajele, în iulie 1991. Această definiție pornește de la noțiunea de „vizitator” și face distincția dintre „turist” și „vizitator de o zi” sau „excursionist”.

Clasificarea călătorilor internaționali, realizată de Organizația Mondială a Turismului, este prezentată în figura nr. 1.1.

Figura nr. 1.1.: Clasificarea călătorilor internaționali

Vizitatorul internațional

Orice persoană aflată într-o călătorie între două sau mai multe țări reprezintă un călător

internațional. Dacă respectiva călătorie prezintă interes pentru turism, atunci ne referim la

„vizitator”, care reprezintă conceptul de bază în ansamblul statisticilor turismului. Conform definiăiei oficiale a O.M.T., nu toți călătorii sunt vizitatori. Astfel, în cadrul statisticilor, termenul de „vizitator internațional” desemnează „orice persoană care vizitează o țară, alta decât cea în care aceasta îți are reședința sa obișnuită, pentru o perioadă care să nu depășească 12 luni și al cărei motiv principal al vizitei este altul decât cel de a exercita o activitate remunerată în șara vizitată”.

Cele două criterii avute în vedere pentru a face distincția dintre vizitatori și ceilalți călători internaționali sunt: reședința și motivația călătoriei. Criteriul reședinței (al rezidenței) indică faptul că se referă la toate persoanele care nu își au locul lor de reședință în țara vizitată, inclusiv cetățenii unei țări care locuiesc în mod permanent (își au domiciliul permanent) în străinătate. Astfel, un cetățean al unei țări A, având rețedința în țara B și care vizitează țara C, cheltuie banii pe care i-a câștigat în țara B și este influențat, în decizia de alegere a destinației turistice, de eforturile de promovare turistică a țării C,vizând țara B. Astfel, este normal ca acest turist să fie înregistrat, în statisticile oficiale, după țara sa de reședință și nu după naționalitatea sa, în scopul de a putea cunoaște cât mai precis diferitele piețe turistice și transferurile de valută efectuate.

– Criteriul motivației călătoriei stabilește o distincție clară între vizitatori și persoanele

care se deplasează într-o țară pentru a munci acolo și pentru a fi retribuit pentru munca sa.

La aceste două criterii ar mai trebui adăugat și un al treilea, respectiv ca perioada de ședere în țara vizitată, să nu depășească 12 luni consecutive, depășirea acestei perioade transformându-l pe vizitator (din punct de vedere statistic) în rezident al acelei țări.

Așadar, vizitatorul internațional reprezintă orice persoană care călătorețte într-o altă țară decât cea în care își are reședința, pentru mai puțin de 12 luni și al cărui principal scop al călătoriei este diferit de exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat.

Turistul internațional

Turiștii internaționali constituie una dintre cele două categorii de vizitatori internaționali,

alături de excursioniști. Atunci când durata deplasării atinge sau depășește 24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în țara vizitată, aceștia sunt considerați a fi „turiști”, în timp ce aceia căror deplasare durează mai puțin de 24 ore, deci fără a comporta o înnoptare, sunt considerați a fin„vizitatori de o zi” sau „excursioniști”.

Următoarele categorii de c_l_tori nu trebuie inclu_i în categoria de vizitatori internaționali:

a) Persoanele care intră sau ies dintr-o țară ca imigranți, inclusiv persoane care îi însoțesc sau

li se alătură;

b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucrători la graniță”, care locuiesc în apropierea

graniței și lucrează în țara învecinată;

c) Diplomații, personalul consular și membrii forțelor armate care călătoresc, din țara lor de

origine, către țara în care au fost repartizați, inclusiv personalul casnic care li se alătură sau îi

însoțesc;

d) Persoanele care călătoresc ca refugiați sau nomazi;

e) Persoanele aflate în tranzit, care nu intră formal într-o țară, prin controlul pașaportului,

precum pasagerii aflați în tranzit aerian, care rămân, pentru o scurtă perioadă, într-o anumită zonă a terminalului sau pasagerii transferați direct între aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave cărora nu li permite să debarce.

Definiția turiștilor internaționali este, deci, următoarea: Turiștii internaționali sunt vizitatori temporari, care se află pentru cel puțin 24 de ore, dar pentru mai puțin de 12 luni, în țara vizitată și pentru care motivele principale ale călătoriei pot fi grupate în:

– loisir (petrecerea timpului liber), vacanță, sănătate, religie, sport;

– afaceri, familie, deplasări profesionale.

Din această definiție se poate remarca faptul că, termenul de turist nu se aplică doar

„vacanțierilor”, adică persoanelor plecate în vacanță, incluzând, de exemplu, și persoanele aflate în călătorii de afaceri.

Vizitatorul de o zi (excursionistul)

Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (internațional, în acest caz) care nu petrece nicio noapte într-o unitate de cazare, colectivă sau individuală, în locul, respectiv țara

vizitat_.

În turismul internațional, importanța economică a excursioniștilor poate să fie foarte mare, îndeosebi pentru micile țări insulare, care primesc pasagerii navelor de croazieră. Atât timp cât respectivii vizitatori înnoptează la bordul navei, aceștia sunt înregistrați, în principiu, în localitatea unde acostează navele, la rubrica „vizitatori de o zi” și nu la „turiști”.

Pentru o destinație turistică (localitate, stațiune, țară), mai importanți decât vizitatorii de o zi sau excursioniștii sunt turiștii, care „consumă” mai multe servicii turistice, inclusiv cele de cazare,pentru cel puțin o noapte.

Capitolul II Turismul balnear

Segmentul balnear este unul din produsele/piețele turismului de sănătate, alături de turismul medical, talasoterapia, hidroterapia, wellbeing/spa și fitness. Dintre cele menționate anterior se situează pe locul doi în ordinea crescătoare a medicalizării. Segmentul balnear folosește o apă minerală naturală care provine din pânze freatice sau surse naturale și ale cărei proprietăți curative sunt recunoscute (efecte chimice, termice și mecanice).

Este în general practicat într-un mediu natural adecvat. Tratamentele balneare sunt din ce în ce mai mult considerate ca tratamente preventive. Turismul balnear reprezintă una din formele de circulație turistică constantă, cu o clientelă relativ stabilă, care contribuie la ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist. Printre destinațiile preferate de turiștii străini, turismul de sănătate ocupă un loc foarte important.

Turismul balnear reprezinta deplaarea unor personae de diferite sexe,varste, si profesii in statiuni balneoclimaterice sau climatice , ori in localitati cu factori naturali de cura pentru ingrijirea sanatatii,odihna,cura de substante balneare natural (ape minerale sau termominerale,namoluri terapeutice,etc.),cu extracte sau medicamente pe baza de plante,pentru profilaxie,intinerire,infrumusetare sau doar pentru turism.

Turismul balnear acopera urmatoarele concept:

1.termalism

2.balneoterapie

3.balneoclimatoterapie

4.talasoterapie

Factori naturali de cura

Apele minerale si terminominerale:

-apele termale (Romania, Sua, China, Filipine, Japonia, Rusia, Franta, Italia, Germania, Maroc, Algeria, Israel)

-termominerale

-gheizerele-izvoare fierbinti ,intemitente ce ajung datorita unei presiuni interne ridicate, la inaltimi variate (Sua,Islanda,China,Japonia,Noua Zeelanda).

Clasificarea apelor minerale :

-in functie de caracteristicile termice:ape hipotermale(20-36°C),mezotermale(36-42°C) si hipertermale (peste 42°C).

-in functie de caracteristicile osmolare:-ape hipotone,isotone si hipertone clasificarea avand ca reper presiunea osmotica a sangelui;

-in functie de caracteristicile chimice:ape oligominerale,carbogazoase,alkaline,alcalino-feroase,feruginoase,arsenicale,cloruro-sodice,iodurate,sulfuroase,sulfatate si radioactive.

Alte zone balneoclimaterice:

1.Salinele(sanatorii)

2.Plantele medicinale(fitoterapia)

3.Factorii climatici de cura(sedativ-indiferent,climat tonico-stimulent)

4.Aeroionizarea

Particularitatile turismului balnear

           Turismul  balnear – forma a turismului

Turismul de tratament este o forma specifica a turismului de odihna care a luat o mare amploare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat mai ales cresterii surmenajului si a bolilor profesionale determinate de ritmul vietii moderne. Din aceasta cauza el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri, mofete, etc. situate intr-un climat de crutare. Este si motivul pentru care el reprezinta una dintre formele de circulatie turistica cele mai constante, cu o clientela relativ stabila, care contribuie la ridicarea coeficientilor de utilizare a capacitatii de cazare si la realizare a unor incasari medii sporite pe zi / turist.

In perspectiva anilor ce vor veni, aceasta forma de turism va lua o amploare si mai mare, constituind una dintre sursele cele mai mari de venituri, mai ales pentru tara noastra, unul dintre statele cele mai bogate in resurse balneoclimaterice 21521b118v din Europa.

Principalii factori naturali de cura care contribue la dezvoltarea turismului balnear sunt: climatul, apele minerale, namolurile si gazele terapeutice (mofetele), lacurile cu proprietati terapeutice, apele destinate imbutelierii etc.

In general factorii de cura balneari si climatici folositi in tratamente complexe sub ingrijire medicala de inalta competenta sunt recomandati diferentiat, dand deseori rezultate exceptionale, in urmatoarele afectiuni : reumatismale inflamatorii  degenerative, si articulare, posttraumatice ale sistemului nervos central si  periferic, afectiuni cardio-vasculare, respiratorii, ale tubului digestiv si hepato-biliare, de nutritie si metabolism, ale rinichilor si cailor urinare, ginecologice, endocrine, ale sangelui si organelor hematopoetice, dermatologice, oftalmologice, otorinolaringologice precum si in afectiuni ale copiilor.

 Evolutia turismului balnear ; factori determinant

Inca din antichitate, tratamentele balneare au ocupat un loc de seama in arsenalul terapeutic atat al medicinelor "savante", cat si a celor traditionale.

Scurgerea vremurilor si progresul tehnologic din domeniul stiintelor medicale nu au reusit sa diminueze insemnatatea balneoterapiei. Chiar acest mod de tratament s-a perfectionat, s-a nuantat cu indicatii si contraindicatii precise, s-a imbogatit cu proceduri noi si si-a castigat o fundamentare stiintifica.

Paralel cu aceasta, numarul statiunilor balneare si al izvoarelor de ape minerale a crescut, iar instalatiile balneare s-au perfectionat. Semnificativ este faptul ca in jurul lor s-a structurat o adevarata industrie hoteliera si ca localitati rurale necunoscute s-au transformat in statiuni de balneoterapie, elegante, in cadrul carora toata recuzita turistica si-a gasit o ampla posibilitate de dezvoltare.

Apele minerale si namolurile terapeutice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Primele aplicatii practice, terapeutice, mai mult intamplatoare s-au extins repede, astfel ca la vechii greci si la romani, apele minerale si mai ales cele termale, erau bine cunoscute ca puncte de aparitie si calitati medicale. Marturie stau scrierile lui Herodot, parintele istoriei si al balneologiei, care a fixat acum 2.500 ani durata tratamentului balnear la 21 zile, parere mentinuta peste veacuri in mentalitatea publicului si a medicilor.

Grecii si mai ales romanii au stiut sa valorifice apele minerale, deoarece timp de peste 600 de ani, dupa cum arata Plinius, ei nu au folosit alt medicament in tratarea bolilor reumatismale decat baile. De altfel, ruine ale lucrarilor de captare a izvoarelor minerale, inscriptii in piatra prin care cei vindecati multumeau zeilor pentru binefacerile apelor se intalnesc peste tot in fostul Imperiu Roman. Sunt cunoscute modul de cercetare si lucrarile de captare efectuate de romani pentru captarea apei curative in Franta, Germania, Austria si mai ales in Italia. Din vremea romanilor dateaza inceputul celor mai multe statiuni balneare din Europa.

Dupa caderea Imperiului Roman sursele de ape minerale au fost folosite in continuare in aceleasi scopuri curative de catre localnici, insa vechile captari s-au deteriorat, conducand in final la reducerea posibilitatilor de utilizare si chiar la pierderea surselor de apa prin inmlastinire. Acest "dezinteres" manifestat in Evul Mediu s-a datorat a doua cauze importante: statiunile balneare  au devenit locul de raspandire al epidemiilor ce au nimicit populatii in acel timp; sub pretextul imoralitatii, biserica interzicea in general tratamentul balnear.

Cu toate superstitiile care au dominat Evul Mediu, oamenii au facut observatii privind eficienta apelor minerale, pe care le-au notat si le-au transmis din generatie in generatie. Datele acumulate au determinat o noua perioada de inflorire a statiunilor balneare in secolele XVI-XVII . Inca din timpul Renasterii si al barocului, curele balneare au capatat o conotatie moderna, iar incepand cu secolul XIX aceste cure s-au integrat in viata de toate zilele, nu numai sub aspectul lor medical, ci si sub cel social. Acum se fac analize chimice pentru apele minerale, se fac observatii analitice privind indicatiile si contraindicatiile curei balneare, hidroterapia capatand o baza stiintifica.

Astazi balneoterapia sau mai cuprinzator balneoclimatologia a devenit o specialitate medicala de seama implicata in procesul de ameliorare a sanatatii publice, cu posibilitati profilactice si recuperatorii, dar si o ramura a turismului cu un rol important in economia nationala.

         1.2. Trasaturile turismului balnear, locul si importanta acestuia

In ultimile decenii, prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul balnear a devenit un segment major al pietei turistice internationale, spre care se concentreaza importante mijloace materiale si umane, cu o implicare tot mai profunda a stiintei si tehnicii, a prestarii unor servicii turistice si medicale de o factura complexa si de un inalt nivel calitativ, chemate sa satisfaca cerintele vitale ale omului modern, determinate de evolutia conditiilor de viata si a starii de sanatate a populatiei.

Turismul  balnear, a devenit astazi o reala industrie generatoare de efecte benefice de ordin multiplu:

➢     la nivelul economiei nationale, creator de beneficii, factor dinamizator, realizator de aport valutar si creator de noi locuri de munca;

➢     la nivel de ramura: promotor al serviciilor de calitate si accelerator al procesului deprivatizare in cadrul unei restructurari rapide, influentate precumpanitor de exigentele pietei internationale.

Posibilitatile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac sa privim viitorul cu real optimism, bazandu-ne pe urmatoarele consideratii:

1. cresterea exponentiala a turismului mondial care a fost inregistrata in ultimii 45 de ani;

2. tendinta de continuare a cresterii cererii de produs turistic balnear;

3. cresterea veniturilor provenite din turism in cadrul produsului intern brut al tarilor dezvoltate ca si al tarilor in curs de dezvoltare.

Turismul balnear are, asa cum declara Dl. Suy Ebrard – presedintele Federatiei Internationale a Termalismului si Climatologiei – FITEC – nu numai valente medicale, profilactice, de recuperare si readaptare functionala, dar si un potential economic major. Aspectul economic reiese atat din activitatea specifica de turism, generatoare de capital, cat si la un nivel mult mai putin vizibil si cuantificabil, ca generator de importante economii in cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativa a cheltuielilor de spitalizare, consumuri de medicamente si a numarului total al zilelor de boala.

Turismul balnear presupune atat realizarea unor tratamente complexe de recuperare in statiunile balneoclimaterice, cat si efectuarea de excursii si calatorii in imprejurimi si odihna.

"Valori ale patrimoniului national", factorii balneari si climatici intereseaza grupuri mari sociale, cuprinse ca limite de varsta intre copilarie si senectute. Rolul acestora in profilaxie este inestimabil. Ei intervin atat in prevenirea imbolnavirii (profilaxie primara), cat si in prevenirea recidivelor unor boli, tratate cu alte mijloace terapeutice, impiedicand evolutia acestora spre forme degenerative (profilaxie secundara).

 Trasaturile specifice ale turismului balnear

1. Adresabilitate. Turismul balnear poate fi considerat un turism social. Turistii care se adreseaza statiunilor pentru a petrece acolo mai multe zile, cu sau fara recomandare medicala, cu sau fara asigurare de sanatate, nu vor sa fie considerati bolnavi pentru ca nici nu sunt. Altfel se prezinta lucrurile daca starea individului, respectiv a bolnavului reclama supraveghere medicala permanenta. Acesta trebuie sa fie internat intr-un spital, sanatoriu etc. indiferent unde este plasata casa de sanatate respectiva, oras sau statiune.

Din punctul de vedere al organizatorului de turism, turismul balnear nu se adreseaza persoanelor bolnave, ci numai turistilor, inclusiv acelora care vin in mod declarat si organizat in statiuni pentru a-si ingrijii si ameliora sanatatea, dar care nu sunt bolnavi, chiar daca isi recuperarea anumite functiuni organice afectate de stari anterioare de boala sau traumatisme.

De aici rezulta rolul curativ si profilactic al turismului balnear. Principalii factori de cura prin care turismul balnear contribuie la ameliorarea starii de sanatate a persoanelor venite la tratament sunt: climatul, apele minerale – sulfuroase, clorurate, usor iodurate, bromurate, sodiu, calciu, magneziene etc., namoluri si gazele terapeutice, lacurile cu proprietati terapeutice, ape destinate imbutelierii etc. Desi modul de actiune al acestora nu este inca pe deplin cunoscut, principala lor utilizare dintotdeauna este balneoterapia. Rolul profilactic al curelor balneare este bine cunoscut prin cresterea rezistentei generale a organismului dupa tratament. Statisticile intocmite in numeroase tari au evidentiat faptul ca membrii populatiei active care au efectuat cure balneare in timpul concediilor de odihna pe o perioada de mai multi am, au inregistrat posterior un numar redus de zile de incapacitate de munca, cu un numar redus de consultatii medicale.

Cura balneara in scop terapeutic este urmata de bolnavii care au nevoie de un tratament complex, in conditii de sanatorizare; unde exista o baza materiala corespunzatoare si asistenta medicala de specialitate.

Tratamentul balnear pentru recuperarea medicala a bolnavilor cronici cu incapacitate de munca se realizeaza in statiuni balneare profilate pe diferite afectiuni.

Functia balneoclimaterica a turismului balnear se completeaza cu cea recreativa. Excursiile in regiune, cu o pondere tot mai insemnata, confera statiunilor si o functie turistica cu caracter specific. In acest sens pe langa fiecare statiune se contureaza o arie imediata de interes turistic si o arie apropiata, aceasta din urma formata din celelalte statiuni si alte obiective turistice.

 2. Sezonalitatea. Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura forma de turism care se bazeaza pe un potential permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil si independent de conditiile atmosferice. Deci turismul balnear nu este influentat de sezonalitate.

3. Pretul. Costul mediu al sejurului a fost in 2015 de 60 euro in Franta. Piata interna a turismului balnear este foarte dependenta de preturi. Specialistii considera ca o crestere cu 20 % a preturilor poate duce la o scadere cu 40 % a cererii. Aceasta se datoreaza in parte sejurului mai lung in statiunile balneare, ceea ce face ca turismul balnear sa fie relativ mai scump decat, turismul de litoral.

4. Fidelitatea clientelei. Turistii carora li se adreseaza turismul balnear sunt in general persoane de varsta a treia care vin in mod regulat la tratament in statiunile balneare. Durata sejurului in cadrul acestei forme de turism este ridicata – 14, 21 sau chiar 29 de zile pe an; unele persoane vin in statiuni chiar de doua ori pe an.

Legatura dintre turismul balnear si economia mondiala

FRANTA

Pe teritoriul Frantei se regasesc cca. 1200 surse de ape minerale si termale si 100 statiuni balneare. Se remarca faptul ca administratia locala joaca un rol important in dezvoltarea statiunilor balneare, tendinta in cadrul acestora fiind de a se orienta catre forma de gestiune de tipul "societatilor economice mixte" sau "regii municipale", statiunea balneara devenind o intreprindere care trebuie promovata si gestionata de catre public. Din cele 100 de statiuni existente, 60 depind de organizatii private, 5 sunt plasate direct sau indirect sub tutela statului si peste 30 sunt finantate si gestionate de catre municipalitati.

Cheltuielile totale legate de sejur si cura balneara sunt de min. 7.000 euro / persoana. Turistii de cura estimeaza in general sa cheltuiasca in medie 100 euro din propriul buget. Un procent din aceasta suma este destinat, de cele mai multe ori cheltuielilor pentru divertisment.

Dupa 1966 in Franta a fost creat "sistemul de varsamant reprezentativ al impozitelor pe salarii", localitatile balneare au beneficiat de o alocatie suplimentara, iar din 1979,  ideea a fost reluata in sensul varsamantului unei alocatii suplimentare de la bugetul de stat. Principiul urmareste sa ia in consideratie nevoile financiare specifice pentru compensarea cheltuielilor suplimentare, rezultate din activitatea de cura balneara din statiuni.

Problema principala ramane de a decide in sarcina cui trebuie sa cada cheltuielile suplimentare legate de turismul balnear: stat, turistii de cura sau comunitatile locale.

Una din constrangerile majore puse in fata solicitantului de cura balneara de astazi din Franta este reprezentata de capacitatea statiunilor balneare de a raspunde la o dubla nevoie a acestuia: a primi ingrijiri medicale adecvate si a fi tratat ca turist.

Exista multe state vest – europene in care oferta este redusa, detinand un numar limitat de statiuni sau centre balneare (ex. Belgia cu 5 centre) si in care datorita absentei unei game largi de factori minerali de cura, s-au dezvoltat metodologii alternative, de tipul centrelor de talazoterapie sau al celor de fitness si remise en forme, cure antistres etc.

Cererea turistica pentru curele balneare cunoaste si ea variatii, uneori foarte mari de la o tara la alta si la nivel regional, datorate in special unor factori economici, culturali si traditionali.

Ponderea din populatia totala a turistilor de cura  balneara in unele state europene este: Franta – 1 % ; Italia – 2 % ; Germania – 2,5 % ; Polonia – 3 %. Cererea este puternic marcata de gradul de acoperire a cheltuielilor legate direct de cura  balneara, din bugetele asigurarilor de sanatate la nivelul fiecarei tari. Acest factor major de influenta depinde direct de situatia economica internationala si nationala, care se rasfrange asupra bugetelor nationale de asigurari sociale.

Se iau in considerare doua criterii: cel al evolutiei globale a veniturilor si cel al repartitiei sociale a acestora.

Aceasta forma specifica a turismului denumita turism termal, turism de tratament sau turism de sanatate joaca un rol deosebit de important in cadrul activitatii turistice, datorita valentelor sale profilactice, contribuind la imbunatatirea si refacerea starii de sanatate a organismului uman.

Orasele termale ale Frantei

Orasele băilor termale pot fi găsite în toată Europa , dar Franța are mai mult de 50. Acestea sunt locuri în care se crede sau a fost dovedit că apa ar avea calități deosebite de vindecare . Beneficiile acestor ape dateaza de secole,inca din vremea romanilor . Noi încă mai putem experimenta beneficiile lor astăzi, într -o varietate de locuri in toate zonele rurale din Franța .

Vichy

Unul dintre cele mai renumite spa-uri gasite in Vichy este regiunea Les Celestins . Vichy este situat pe malul râului Allier . Apele termale Vichy au fost citate chiar și în lumea medicală ca având proprietăți terapeutice .

Dovezi suplimentare pot fi găsite în cei 13.000 de vizitatori care vin la Vichy în fiecare an și mai mult cei care folosesc linia de ingrijire a pielii cu același nume . Mulți încearcă "dușul Vichy " , un tratament care poate fi găsit doar în regiune . Se compune din două persoane care te maseaza în timp ce corpul tau experimenteaza beneficiile apei Vichy .

Dax

Un singur spa popular este Thermes des Arènes . Acest spa special, este specializat în reumatologie și este locul ideal pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți de circulație.

Néris-les-Bains

Situat în inima Franței , în regiunea Masivul Central , este un oraș balnear termal cunoscut bine , pentru vârsta sa . Néris – les – Bains a fost în existența timp de 2000 de ani cel mai vechi spa din Franța , mai întâi locuite de către Daci . Un punct de atractie turistica popular cu cazinouri, terenuri de tenis și vile , acest spa este specializat în tratamentul stresului , dureri de spate și tulburări ale sistemului nervos .

Saint-Gervais-les-Bains

Saint- Gervais utilizeaza regiunea sa cu zăpadă pentru a beneficia clientii de tratamente balneare . Monte – Blanc Spa este una dintre cele mai populare și se mândrește cu o varietate de tratamente de la aplicarea uleiurilor aromatice la aplicații de argilă vulcanice . Acesta nu este doar o destinație de spa populară , dar are si o latură medicament , de asemenea. Aici putem regasi o terapie chiar si pentru a ajuta persoanele fizice în efortul lor de a renunta la fumat . Beneficiile pentru sănătate de la acest tratament au potentialul de a salva chiar o viață .

Aix-les-Bains

Renumit pentru apele sale calde cu proprietati recunoscute , Aix – les – Bains este al doilea spa francez . O statiune , situata între lac și munți , este un oras cu multe atractii . Acesta aduce multe pentru a satisface oaspeții spa și vizitatorii , oferind inclusiv vestigii romane , muzee , un cazinou , centre comerciale, centre spa , hoteluri fine care reflectă trecutul glorios al orașului spa , dar, de asemenea, o plajă de nisip , bulevardul plăcut de platani pe malul lacului Bourget .

Amélie-les-Bains-Palalda

Instalate de-a lungul râului Tech , la 230 de metri deasupra nivelului mării, în inima zonei nealterate Vallespir , orașul balnear Amélie – les – Bains , renumit pentru clima blanda si apele sale calde , este o invitație la relaxare și întinerire . Cu două spa-uri , așa cum sunt băile romane și Spa Mondony , Amélie – les – Bains este un deliciu pentru oaspeții spa , dar și iubitori de spa .

Aulus-les-Bains

Atât stațiune de vacanță verde cat și balneara , micul sat din Aulus – les – Bains , amplasat adânc în valea Garbet în High Couserans , se bucură de un mediu conservat propice pentru vindecare și activități de recreere în aer liber . Specializat în tratamentul colesterolului ridicat , Aulus Spa , alimentat de patru surse cu virtuți recunoscute , ofera , in plus fata de cure de ingrijire medicala , sejururi de fitness și wellness .

Ax-les-Thermes

Situat in inima muntilor Pirinei , în valea superioară a Ariege , la 720 de metri , stațiunea balneară Ax – les – Thermes , specializata în tratamentul bolilor reumatismale și respiratorii , are trei unități spa .

Acesta are , de asemenea, un centru de spa , Băile Couloubret , oferind wellness și relaxare într- un decor care amintește de Roma antică .

Un traseu în orașul vechi , compusă din paisprezece panouri de interpretare , pentru a descoperi istoria si arhitectura Ax – les – Thermes , în cursul Ladres bazinul său , Centrul Spa , Casino la Belle Epoque , străzi și fântâni .

Bagnères-de-Bigorre

Situat în apropierea Munților Pirinei pe malul Adour , primitoarea stațiune balneară Bagnères -de – Bigorre este o destinație cu orașul vechi vibrant , căptușite cu case frumoase vechi și dominat de turnul iacobinilor flamboaiant gotic , curativul său spa , termalele Aquensis Spa , cazinoul său și un parc balnear plăcut favorabil persista .

Bagnères-de-Luchon

Oraș balnear celebru în Pirinei , Bagnères – de-Luchon este un oraș dinamic dedicat bunăstarii și sportului .Pescuit , ciclism montan , canotaj , alpinism , zborul cu parapanta , schi , sau drumeții în cadrul fabulosilor Pirinei .

Bagnoles-de-l'Orne

Amplasat în verdeață luxuriantă, în inima pădurii Andaines, stațiunea balneară Bagnoles de l'Orne, renumita pentru apa cu proprietati benefice, se bucură de un cadru natural privilegiat, de relaxare și activități sportive practice, cum ar fi drumeții, călărie și ciclism montan, golf și tenis.

Spa-ul sau, specializat in tratamentul reumatologic si flebologie, pe langa ofertele de ingrijire medicala, sejururi de bine și de fitness în spațiul Cerny. Turnulete, ferestre de dafin, luminatoare, balcoane si alte detalii arhitecturale, oferă un farmec incontestabil în ansamblu.Vizitatorii pot explora, vechiul castel Goupil, sediul primăriei, și bogatul parc care detine mai mult de 150 de specii de copaci!

Bagnols-les-Bains

Amplasat pe malurile râului Lot , între Mende și Villefort la poalele Muntelui Lozère,cu un climat bland ,stațiunea balneară din Bagnols – les – Bains, este specializata în tratamentul ORL și al bolilor reumatice .

Într-un cadru natural propice pentru vindecare , Băile casei Bagnols – les – Bains este un centru de fitness – cu piscine , băi alternante , hamam,jacuzzi – care oferă tratamente de înfrumusețare și pachete de relaxare, wellness , tonifiere si anti stres !

Barbotan-les-Thermes

Etichetata ca si stațiune de vacanță verde, orașul balnear Barbotan-les-Thermes, în orașul Cazaubon, este renumit pentru apele sale naturale și noroi vegeto-mineral, ale căror beneficii sunt recunoscute pentru tratamentul reumatic și Flebologie.

Bourbon-l'Archambault

Situat într-un cadru verde, în inima zonei rurale deluroasa a Bocage Bourbonnais, stațiunea balneară primitoare Bourbon-Archambault este cunoscuta încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile terapeutice ale apelor sale.

Bourbonne-les-Bains

Renumita încă din cele mai vechi timpuri pentru beneficiile apelor sale termale, stațiunea Bourbonne-les-Bains, situata în Haute-Marne, la granița intre Vosges și Haute-Saône este singurul spa din regiunea champagne-Ardenne.

Apele bogate în oligoelemente și minerale, sunt cunoscute pentru proprietățile sale terapeutice, în special în tratamentul reumatismului, osteoartritei și a tractului respirator.

Cambo-les-Bains

Amplasat în inima Țării Bascilor, fermecătorul oraș balnear din Cambo-les-Bains, pe străzile tipice, se bucură de un climat oceanic blând.Specializat în reumatologie și ale tractului respirator.

Casteljaloux

Renumita pentru apele calde si proprietățile sale benefice , stațiunea balneară Casteljaloux specializata în tratamentul de reumatism , nevralgii și anemie . Situata in aceeași locație a surselor , băile termale Casteljaloux oferă , în plus față de cure de ingrijire medicala , un principal spa dedicat wellness , cu piscine interioare și exterioare cu apă termală , jacuzzi , saună , baie de aburi sau japoneză . Ideal pentru relaxare și întinerire !

Capitolul III

Turismul balnear in economie

În Franța, există 108 de spa-uri și 112 instituții autorizate de către Ministerul Sănătății pentru a oferi un tratament balnear. Printre aceste stațiuni, exista o duzină neactive. Ele sunt răspândite pe întregul teritoriu, în patruzeci de departamente, dar cu o anumită concentrație la sud-est de o linie ,Metz Bordeaux, adică, în munți și la granițe. 69% dintre stațiuni sunt concentrate în cinci regiuni (Aquitaine, Languedoc-Roussillon, Ron-Alpi și Midi-Pyrénées Auvergne).

Patrimoniului balnear reunește mai mult de 1200 de izvoare minerale, peste 20% din capitalul termic european.

Numărul de persoane care fac cura de spa este, în general, în scădere. El a căzut pe perioada 1992-2002, 15%, o scădere de 96 186 de persoane. Numărul de zile tratamentul a scăzut, de asemenea.

În anul 2014, rezultatele înregistrate pentru instituțiile medicale de prezență spa-uri aprobate și contractate sunt de 509 424 vizitatori spa, în scădere cu 3,70% fata de 2013. Sunt 9,2 milioane de zile de tratament.

Trebuie adăugat consumatori de cure medicale gratuite si sejururi, numărul fiind de 65 772, ceea ce corespunde cu 324 624 de zile , cresterea fiind de 2,1 % fata de 2013. Se observă că ponderea de concediu plătit este în creștere ușoară. 60 stațiuni oferă sejururi de fitness.

Regiunea Aquitaine este lider în numărul de oaspeți spa, înainte de Languedoc Roussillon, Ron-Alpi, Midi-Pyrénées și Auvergne, aceste cinci regiuni ofera o primire calduroasa doar pentru aproximativ 73% dintre vizitatorii spa. 14 statiuni primesc peste 10.000 de oaspeți spa. Pe de altă parte, 14 statiuni au raportat faptul ca cifrele lor nu ajunge la scorul de 1000 de persoane spa.

Cea mai aglomerata stație este Dax ( 53 049 vizitatori ) , urmat de Aix – lesBains / Spa

Naționale / Marlioz ( 35740 în total) , Balaruc- les -Bains ( 34794 ) Gréoux – lesBains

( 28 051 ) și Amélie – les – Bains ( 27081 ) . Toate aceste stații și -au pierdut clienții în

2004 .

Stațiunile care au experimentat cele mai mari scăderi sunt Chaldette ( -100 %),

Camoins – les – Bains ( -32.30 % ) si Contrexéville ( -15.81 % ) . Cu toate acestea , se pare că

Chaldette a păstrat o aproape echivalentă in 2013 cu clienții din sejururi de sănătate

non-rambursate .

În Franța, majoritatea clientelei turismului balnear ( 96 % ) este formată din asigurări sociale ,1/3 din acestia sunt scutiti de la coplată . Aceasta situatie este cel mai adesea la oamenii

în vârstă , pensionari : 60 % dintre vizitatorii spa sunt de peste 60 de ani și două din trei

persoane sunt însoțiți de soții lor ; 58 % sunt femei .

Termalismul în Franta

• Cifra de afaceri, ocuparea forței de muncă

Statiunile termale sunt adesea mici orașe la munte , mediu in care hidroterapia este activitatea economică dominantă și cazul în care este primul furnizor de locuri de muncă directe și indirecte în regiune.

90% dintre aceste stațiuni au mai puțin de 10 000 de locuitori, 71% mai puțin de 5000 de locuitori, iar 50% mai puțin de 2 000 de locuitori.

Cifra de afaceri anuală netă totală este de aproximativ 950 de milioane de euro, din care 75% sunt redistribuiti în economia locală.

Hidroterapia rămâne cura de îngrijire medicală ,reprezinta în medie 74% din cifra de afaceri totală . Cu toate acestea, de exemplu, reprezintă doar 57% din Vittel și 20 % pentru Contrexéville.

Venitul mediu per client spa este de 500 €.

Cazarea pentru oaspeții turismului balnear și pentru însoțitorii acestora reprezintă 47% din cheltuielile indirecte generate de activitatea termică și este superior cifrei de afaceri directe.

Oaspeții turismului balnear și persoanele însoțitoare generează 45% sejururi peste noapte, și chiar 72% din înnoptările pentru a inchiria o capacitate de cazare , evaluate la un milion de paturi de comercianti.

Cuantumul veniturilor din cazare au totalizat 326 de milioane de € , 31% la hotel și 62% în pensiuni.

Numărul de (ospitalitate numărare directă, indirectă și indusă, catering și costurile auxiliare) generate de Turism balnear este estimat la 110,030, inclusiv 13 800 de locuri de muncă directe și indirecte 40,300 locuri de muncă , 55,930 locuri de muncă indirecte.

40% din locurile de muncă sunt permanente. Se consideră că, în general, pentru un loc de muncă în turismul balnear, sunt create cinci locuri de muncă indirecte.

AJUTORUL ȘI SUBVENȚII ACORDATE DE STAT

Din punct de vedere financiar, în perioada 2000-2006 multe regiuni au păstrat hidroterapia printre prioritățile lor, fie direct contractate în interiorul regiunii de stat sau prin acorduri interregionale.

Acest lucru este valabil mai ales pentru Auvergne care a furnizat o clapă de "termalism" specifice de 6,6 milioane € pentru stat și 5,6 milioane € în zonă, staținile eligibile fiind termica pentru programul de centre turistice regionale.

Ministerul delegat al turismului trebuie să contribuie cu până la 1,5 milioane de euro, plus inca 1,5 milioane pot fi atribuite acordului inter-regional pentru a se asigura promovarea Turism balneari.

Alte domenii care includ acțiuni în favoarea turismului balnear, fără componenta pot fi identificate în mod suficient pentru a apare finanțarea corespunzătoare:

investiții Languedoc-Roussillon, care vor sprijini și structura produsele turistice inovatoare, inclusiv thermoludismul;

Lorraine, care oferă ajutor la stabilirea proiectelor ,spa-urilor , dezvoltarea generală a turismului ;

Pirineii de Sud pentru sprijinirea studiilor de impact economic regional și beneficiile terapeutice ale termalismului

În cele din urmă, Rhône-Alpes – asistență pentru stațiunile de diagnosticare strategică a acestora înseamnă stabilirea strategiei de dezvoltare a turismului prin integrarea, diversificarea și poziționarea pe piață.

ACȚIUNI ALE STATULUI

• Mai multe rapoarte și studii au fost comandate de către stat, atât în ​​cadrul domeniul turismului balnear medicale cat si ofertelor turistice:

– Raportul prezentat in martie 1998 de către dl Cohen, in cadrul Consiliul Național de Turism, a subliniat necesitatea de a trece dincolo de termalismul medical spre un turism balnear nou și jucăuș care combină virtuțile beneficiilor pentru sănătate a apei termale,bazându-se pe experiența desfășurată în străinătate.

– Raportul Guvernului Lomenie, Inspector General de Afaceri Sociale, prezentat în octombrie 2000 privind turismul balnear francez preconizeaza renovarea reglementărilor, organizarea cercetării prin crearea unui fond specific pentru evaluarea crenoterapiei, în principal, îngrijire corporală și completată de către stat, asigurări de sănătate sau chiar autoritățile locale în cauză. Acesta susține, de asemenea, ceea ce face gestionarea tratamentelor de asigurări de sănătate, evaluarea beneficiului real al unui comitet științific specific și independent care ar înlocui comitetul Turismului balnear superior și al Academiei Naționale de Medicina.

– Un studiu realizat de Agenția franceză pentru Inginerie Turistica (acum Dezvoltare și Inginerie Turism-Franța) privind bunăstarea pieței și cea de fitness, publicat în octombrie 2002, a arătat potențialul clienților al acestui sector, cât și actuala sa exploatare.

• Intervenția Ministerului în turism în ultimii ani s-a concentrat în special asupra dezvoltării statiunilor termale. Aceste acțiuni au fost realizate cu ajutorul ODIT-Franța:

– Organizarea și comercializarea produselor turistice ale orașelor „de apa”, cu dezvoltarea unei carti de calitate a orașelor „de apa”, validarea conceptului orașului „de apa”, în parteneriat cu 17 stațiuni, care sunt grupate în asociația "Orașe de Apa ale Franței " , ambiția lor este de a structura oferta lor turistice , printr-un catalog comun,cu o gamă de produse specifice;
– Continuarea activității desfășurate pe dezvoltarea activităților turistice destinații spa mici (concept de sat spa sau oraș-apa);

– O reflecție asupra dezvoltării turismului a statiunii termale din Masivul Central, realizata în colaborare cu Oficiul de Planificare și Dezvoltare economică din Masivul Central, ceea ce a dus la crearea de douăzeci de stațiuni, a unei asociații "Ruta orașelor “de apa” din Masivul Central". Scopul lui este de a crea o alternativă turistică reală bazată pe două domenii prioritare: sportul și activitatea fizica; patrimoniu și cultură;

– În cele din urmă, un program național de "diagnosticare de turism strategice pentru spa-uri ", al căror scop a fost să-i ajute în mod individual pentru a defini mai bine probleme de dezvoltare a turismului, comercializarea și poziționarea lor elemente esențiale ale strategiei lor de dezvoltare, lansat de minister în turismul în 1999, în parteneriat cu DATAR și Caisse des Dépôts et Consignations.

Cele 19 comune selectate de către Comitetul Național pentru a beneficia de acest program au fost: Aix-les-Bains (Savoy), Amélie-les-Bains (Pyrénées-Orientales), Argelès-Gazost (Hautes-Pyrénées), Ax-les-Thermes (Ariège), Balaruc-les-Bains (Hérault), Bourbonne-lesBains (Haute-Marne), Digne-les-Bains (Alpes-de-Haute-Provence), Gréoux-les-Bains (Alpesde-Haute-Provence) Jonzac (Charente-Maritime), Le Boulou (Pyrénées-Orientales), LesEaux Hot Springs (Pyrénées-Atlantiques), Luchon (Haute-Garonne), Molitg-les-Bains (Pyrénées-Orientales),-de-Prats Mollo-la-Preste (Pyrénées-Orientales), La Roche-Posay (Viena), Rochefort (Charente-Maritime), Saint-Lary (Hautes-Pyrénées), Saujon (Charente-Maritime) Vernet-les-Bains (Pyrénées-Orientales). Evaluarea efectuată după ce procesul a evidențiat necesitatea de trei Partenerii statului care promovează programului, pentru a asigura orașele termice a dorit, sprijin operațional pentru a facilita punerea în aplicare a acțiunile propuse în cadrul diagnosticării. Este în acest spirit managementul turismului a cerut o firmă de cercetare pentru a produc un inventar și o analiză a nevoilor celor 19 beneficiari ai stațiilor de Abordarea experimentală a "diagnostice". Aceste suplimente au fost date în decembrie 2002.

Ministerul francez al turismului intenționează să continue să sprijine procesul turismul balnear , luând în considerare așteptările stațiunilor.Asistenta primita de la stat de catre stațiuni constau intr-o metodologie de acțiune și management de proiect.

In mod specific, ODIT-Franța propune să dezvolte și să ofere toolkit

Abordări metodologice privind dezvoltarea "proiect de stație" și, mai general

"Proiectele strategice ale teritoriului pentru turism," abordările de calitate,

abordări pentru dezvoltarea de bunuri imobiliare operațiunile de reabilitare și petrecere a timpului liber

sate turistice rezidențiale, procese de asamblare și de management de proiect

complexe turistice și dezvoltarea unor sesiuni de informare și de formare

releu teritorial ar avea sarcina de însoțire, la stațiile de la sol.

Într-o viziune pe termen lung, se va continua prin asistență

cu universități și alte instituții de formare care doresc să înființeze sau

să consolideze programe de formare pentru funcția de "Manager Dezvoltare

turistice locale ", cu capacitatea de a deține funcția de manager de proiect.

Ar trebui remarcat faptul că orientarea acestei abordări a fost validată de către

CIADT din 13 decembrie 2002, în ceea ce privește spa-uri situate în

zonelor rurale, astfel cum a fost întrebat ODIT-Franța, pentru a sprijini redresarea

turistic al acestor stații.

CIADT din 3 septembrie 2003 a pledat pentru a încuraja 11 orașe

termice, implicate în operarea pilot "diagnostice turistice" și situate în zona

Rural Revitalizare (AIR), pentru a dezvolta un proiect stațiune.

În cele din urmă, comitetul interministerial de turism din 9 septembrie 2003 a aprobat un plan de

acțiune specificând contribuție metodologică din partea Ministerului Turismului și ODITFrance.

Ministerul francez al turismului și DATAR intenționează să se bazeze pe

prefecții departamentale și prefecți coordonatori masive pentru a efectua, în conformitate cu o

lista de criterii prestabilite, monografii spa-uri situate ZRR si de a face

O parte a abordării "diagnostice turistice strategice pentru spa-uri"

care se află pe teritoriul lor. Aceste monografii vor ști mai bine

stații demografice, financiare de bunuri economice, real, turism … la

grupate pe familii, pentru a aprofunda în a doua etapă, gândindu-lor

de evaluare.

COMPARAȚIE CU ȚĂRI EUROPENE MAJORE

În ciuda importanței sale globale și eforturile de îmbunătățire a calității acestuia,

Franceză Hidroterapia poate sta comparație cu unele țări vecine, în special

Germania și Italia. Prezență a ajuns la doar 1,4% din populație, față de 2,5%

Germania și 2% în Italia, și chiar și 5-7% în anumite țări din Europa Centrală.

– În Germania și în țările vorbitoare de limbă germană, în general, asociații de ședere spa practicile clasice de vindecare, care au ca scop menținerea corpului în ansamblu. aceasta Design include, de asemenea, avantajele oferite de mediu și climă. Germania este prima țară din Europa, în număr de izvoare termale. oferta este umflat. Există 330 de spa-uri, repartizate pe 265 de stații. ei aparțin municipalităților pentru 75% dintre ele, în timp ce 10% sunt deținute de de stat și 15% sunt private. Numărul de vizitatori spa sprijinit a scăzut brusc următoare de știri legislația privind rambursarea tratamentelor în 1996. Creșterea concomitentă oaspeții spa venit pentru a compensa totuși parțial această scădere. Cel mai puternic și mai diversă prezență, multe dintre beneficiile și mai bine definit, modernizarea mai avansată, o politică comercială mai activă, co-plăți reduse de aproximativ 8 € pe zi, în timp ce prețul mediu al unui remediu este de două de trei ori mai mare decât în ​​Franța, înseamnă că Germania rămâne mai întâi în Europa. 5.7 milioane de vizitatori spa au fost primiți în 1999, 39,2 milioane de innoptari (+ 5,1% comparativ cu 1998). Trendul ascendent rămâne. German gazdele Hidroterapia aproximativ 250 000 de persoane de spa străine. – În Italia, 240 de stații de a primi 1,8 milioane de spa-tate dintre cei, dintre care sunt luate două treimi încărcare. Restul este format din 200.000 de persoane de spa gratuite și 380 000 provenind din în străinătate. stații de mari dimensiuni (de exemplu, Albano) Numar de la 300 000 la 400 000 oaspeții spa. Stații ale Euganean bazinului termic și noroi-terapie (inclusiv Albano) le-a permis să se poziționeze într-o nișă foarte specializată în Europa. – Elveția are, la fel ca Germania, o adevărată cultură a apei. țară muntos, are multe spa-uri, care s-au dezvoltat oferta la sala de fitness, alături de practica medicală tradițională. rezultate obținute tind să scadă, și timp de șaizeci de ani, în special pentru clienții casnici. Ele sunt de ordinul a un milion de sejururi peste noapte.

– În Spania, 98 stații primesc aproximativ 425.000 oaspeții spa, care trebuie să fie adăugate 100.000 de însoțitori. O politică care combină guvernului și provinciile își propune să renoveze Patrimoniu, pentru a satisface mai bine nevoile clienților cu privire la calitatea echipamentelor și servicii. Un sistem de rambursare este configurat și reorganizarea Educația medicală susține aceste măsuri. – In Marea Britanie, spa-uri și activități de wellness și de reabilitare Formele legate de apă nu sunt practici comune din Marea Britanie. Oferta este destul de limitate, cu "Sănătate Farm", mai mult sau mai puțin medicalised și "Spa-uri Hoteluri" mult mai "high end", care funcționează în principal sub formă de cluburi aderenți. Singurul spa este stația de baie. – Belgia are doar un singur centru spa, spa, recesiune și a cărui gestionat de grupul francez Eurothermes. – În Europa Centrală, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și Polonia să depună eforturi pentru a crea cât mai curând posibil condițiile unei dezvoltare și o nouă notorietate pentru o activitate care este tradițională pentru ei, bazându-se, în special, pe un mare efort de renovare facilități.

Thalassothérapie Franța se clasează ca lider global în talasoterapie cu puțin mai mult de cincizeci de centre. Până la mijlocul anilor '70, centrele de talasoterapie au avut o vocație în esență, medical și spitalicesc, primitoare de pacienti tratati in reabilitare si reabilitare funcțională, susținută de securitate socială. Treptat, o nouă generație de centre a crescut pentru a atrage un clienți de sănătate bună, variind de la mai mult de fitness și logica conservarea capitalului de sănătate. 39% din centre au fost stabilite 1986-1990. Din 1989, Ministerul Sănătății probleme nu mai aprobare pentru noua centre. În schimb, numărul de stațiuni balneare și stațiuni de sănătate care au creat produse "Fitness" a explodat. Pentru a distinge de alte produse thalassoterapie axat pe profesioniști de apă au lucrat la recunoașterea oficială a thalassoterapie: datează din 1997, cu crearea de etichete de calitate "Qualicert". Opt centre au primit Până în prezent, eticheta. Calitatea de membru în Federația Internațională a talasoterapie, și, astfel, sa carta de calitate este, de asemenea, o referință în domeniu.

• Oferta

Principalele caracteristici ale centrelor sunt următoarele:

– Oceanul Atlantic de conturi de coastă pentru aproape 60% din centrele de talasoterapie și 70%

oaspeții acasă spa capacitate;

– Participarea se concentrează în principal pe trei regiuni (Bretagne, Languedoc-Roussillon

și Poitou-Charentes);

– Parcul este recent, 2/3 site-uri cu mai puțin de 15 ani;

– Facilitățile au o dimensiune medie si poate satisface 192 persoane de spa / zi;

– 90% dintre institutele prezintă un centru de integrare sistematică

Echipamente de talasoterapie / hotel. Aceasta este cea mai mare parte din hotelurile de lux de 4 * și 3 *

(75%), cu o tendință în ultimii ani, spre un hotel, mai degrabă medie

interval de 2 *;

– Beneficiile includ în toate centrele de asistență medicală primară (Turism balnear,

Terapia de alge marine și fizioterapie), dar, de asemenea, o serie de servicii mai mult

(cure de tutun, tehnici diversificate și specializate post-natale, relaxare,

dietetică, …);

– Intervalul de preț este amestecat, în funcție de diferite niveluri de servicii hoteliere.

• Cererea Thalassotherapy rămâne o micro – piață . După o creștere puternică client pentru 10 de ani, în prezent se ridică la 300.000 de clienti pe an , pentru 1,4 milioane de zile / cure. Câștigurile clienților sunt acum în ordinea 8000 curists / an , dar cu un număr de zile de cura relativ stabile . Tendința este flexibilitatea produsului și sejururi mai scurte , care durata medie este de 3,95 zile de creșteri de week-end pentru clienți .

• Investiții și Investitori Prioritatea este în prezent dat răscumpărărilor și ori, mai degrabă decât de proiecte de dezvoltare. Investitorii sunt încă parțial de investitori / operatori izolați, promotori ai propriului lor proiect și în căutarea constantă a inovațiilor; dar există și, de asemenea, din ce în ce prezența unor purtători mari, cum ar fi: – Grupul Accor, care, cu filiala International Thalassa, operează cu 9 locații un hotel integrat, luând rolul de lider, cu o cotă de piață de 40% (Biarritz, Dinard, Hyères, Le Touquet, Les Sables d'Olonne, Oleron, Porticcio, Port-Camargue, Quiberon); – Thalacap care opereaza patru institute, de asemenea, cu spații de locuit construite (Ars-en-Ré, Banyuls-sur-Mer, Cap d'Agde, Saintes-Maries-de-la-Mer); – Monceau Group Royal, care a cumparat marca Louison Bobet și pozițiile în upscale Port-Crouesty / Golful Quiberon; – Groupe Lucien Barrière în La Baule; -Thalazur, Ultima în, al cărui semn a fost creat la începutul anului 2001 de către societate de investiții hoteliere Charente, care este de fapt un francizat important Grupul Accor. Are 5 institute cu cazare construite (Antibes, Arcachon, La Rochelle, Ouistreham, Royan).

• Cifra de afaceri și locuri de muncă

În urma unui studiu din 2004, în care 23 de centre au răspuns la

34 afiliati, datele economice sindicatului thalassoterapie naționale comunicate

ca urmare: cifra de afaceri totală a sectorului (tratament și cazare) sunt pe cale

205 milioane €. Venitul mediu pe Thalasso oaspetele spa este în jurul valorii de 307 €

241.070 pentru oaspeții spa.

De asemenea, în 2004, industria a generat peste aceste 23 de centre de 3,017 locuri de muncă, inclusiv 1.189

pentru stațiunea propriu-zisă, 1379 pentru sectorul hotelier, 38 pentru sectorul

medicale si para-medicale.

• Organizarea sectorului și a distribuției

Două organizații bazate la nivel național, în special, sunt implicate în acest sector:

– Federația Internațională a Talasoterapia, fondată în 1986 și reunește o

douăzeci de centre; thalassoterapie

– Mai recent (1990), Uniunea Națională a thalassoterapie

cu 46 de centre exclusiv talasoterapia.

Slăbiciunea distribuției este o frână în dezvoltarea vânzărilor clienților

marketingul direct rămâne în continuare metoda preferată, deși o clară

promovarea structurare este în curs de dezvoltare.

Centrul de rezervare și consiliere Thalatel oferă introducere pe piață

Multe centre de talasoterapie, dar ele sunt prezentate împreună alte site-uri pentru terapie, recreere Turism balnear și fitness, și

alte destinații străine, ceea ce creează o anumită confuzie.

• Acțiuni întreprinse de stat

AFIT / ODIT Franța a început să lucreze la următoarele subiecte:

– Îmbunătățirea cunoștințelor actuale de pe piață pentru a dezvolta acțiuni asupra

evoluțiile din acest sector;

– Sprijin pentru consolidarea și optimizarea performanțelor profesionale

centre comerciale pe piața internă și în străinătate (lucrând împreună

cu Maison de la France);

– Extinderea clienților francezi și străini adaptând

beneficii; marketings

– Sprijin pentru profesioniștii din talasoterapie pentru a îmbunătăți abilitățile lor

la nivel internațional.

Ea a efectuat, de asemenea, un studiu pe piața de wellness și de fitness,

care a fost prezentat la o conferință tehnică, la începutul anului 2002. Acesta a arătat

potențial client important al acestui sector și actualul său sub-utilizare.

Prin urmare, ODIT Franța pledează să acționeze în mod progresiv în zone

diversificate, dar complementare, cum ar fi dezvoltarea unei oferte adaptate la

diferite segmente de clienți, atât în ​​ceea ce privește produsele oferite de acest nivel

beneficii și tarife, îmbunătățirea comunicării și a rețelelor de trecere

distribuție de turism pentru a atrage o populatie care nu de obicei, participa

aceste centre dedicate de fitness și bunăstarea.

Ar trebui să fie în cele din urmă a menționat că, în urma deciziei Comitetului interministerial

De mare din 26 octombrie 1995, la un club de fitness a fost creat pentru Maison de la France în

cadru de acțiuni de promovare a turismului pe coasta franceză.

Acesta include în prezent 35 de centre care au venit împreună pentru a forma "Wellness

Franța ". Bugetul său în 2005 a fost de 141,193 €. Acest buget sprijină dezvoltarea

acțiuni de promovare și de comunicare către țările țintă prioritare: Elveția,

Belgia Germania, și pe următorul răspuns și piețele de prospectare: Italia,

Marea Britanie, Spania, Olanda, Irlanda, Rusia, Polonia, Danemarca și Emiratele Arabe Unite

State.

O broșură specială a fost publicată și mass-media pe Internet în loc . fișierul

de eliberare a fost rescris în 2005 , cu intenția de a facilita munca jurnaliștilor . include

Ofertele de produse . În cele din urmă , un clip video, fără cuvinte a apărut în iunie 2005, care vizează atât

publicul larg , jurnaliști și profesioniști . Cele trei produse vor fi în curând

descărcat de pe Maison de la France site-ul web .