Amenajarea Unui Salon de Frumusete

Amenajarea unui salon de frumusețe

CUPRINS

INTRODUCERE

1.CLĂDIRILE PUBLICE. ISTORIA ȘI PARTICULARITĂȚILE ACESTORA

1.1. Istoria saloanelor de frumusețe

1.2. Părțile componente ale clădirilor

1.3. Concluzii la capitolul 1

2. PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A CLĂDIRILOR ȘI INTERIOARELOR CU MENIRE PUBLICA. SALONUL DE FRUMUSEȚE

2.1. Principii de proiectare a spațiului public

2.2. Criterii de clasificare a saloanelor de frumusețe

2.3. Cerințele de calitate în salonul de frumusețe

2.4. Noțiuni de igiena si protecție a muncii

2.5. Ergonomia în saloanele de frumusețe

2.6. Concluzii la capitolul 2

3. SALONUL DE FRUMUSEȚE. PROIECTAREA INTERIORULUI

3.1. Salonul de frumusețe și zonele componente ale acesteuia

3.2. Evaluarea ergonomică a utilajului si mobilierului

3.3. Trăsăturile distincte a stilului ar deco

3.4. Lucrările de finisaj

3.5. Gama cromatică folosită în proiect

3.6. Sursa iluminării în interiorul salonului de frumusețe

3.7. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Saloanle de frumusețe din todeauna au fost un punct de atracție pentru femei , dar și un loc unde barbații deasemenea pot acorda atenție aspectului exterior. Iar odată cu creșterea concurenței între saloanele de frumusețe este necesară și implimentarea de noi metode de promovare și atragere a clienților. Una dintre ele fiind aspectul vizual al interiorului salonului. Cu cît mai atractiv acesta fiind, cu atît mai mari sunt șansele ca clientul să se oprească anume aici pentru a lăsa o parte din banii săi.

În proiectul de licență cu tema ”Amenajarea unui salon de frumusețe”, va fi abordată o soluție pentru amenajarea armonioasă a unui salon de frumusețe, ceea ce este un obiectiv, la prima vedere, destul de complex. În crearea designului se va orienta pe clasa salonului, serviciile acordate, statutul clienților doriți etc.

Inițializînd proiectul de design al unui salon de frumusețe este neapărat necesară determinarea asortimentului de servicii, alegerea echipamentelor și consumabilelor calitative, deoarece de numărul de servicii depinde și numărul de încăperi în salon. Există deosebiri radicale între designul unui salon de frumusețe și designul altor oficii. La efectuarea proiectului de design este obligatoriu luarea în considerație recomandările instituțiilor abilitate în certificarea lucrărilor de amenajare cu referire la solicitarea asupra rețelei electrice, instalarea comunicațiilor cum ar fi, apeductul, canalizarea, internet, telefonie etc. De asemenea treubuie atrasă atenția la iluminarea zonelor, mai ales zonelor de lucru. În crearea designul de interior al salonului de frumusețe sunt multe detalii care aplicate în practică se pot dezvolta probleme serioase. Cel mai important lucru la crearea designului interior al unui salon de frumusete este aplicarea unui stil unic si memorabil, care să creeze un sentiment placut de relaxare, dar totodată și o stare energică și vioaie.

Odată cu aplicarea designului nu trebuie sa uităm și de particularitățile specifice instituției date, asta deoarece saloanle de frumusețe au particularități deosebite față de cluburi, cafenele sau alte localuri publice. În saloanele de frumusețe este foarte important îmbinarea corectă a esteticului cu funcționabilitatea. Astfel trebuie să atragem atenție la particularitățile specifice fiecărui cabinet în dependență de destinația acestuia.

Actualitatea temei este condiționată de cererea pe piață de localuri unde femeile, dar și bărbații își pot satisface capriciile legate de frumusețea exterioară.

Obiectivul cercetării este implimentarea unui design armonios în interiorul unui salon de frumusețe și obținerea echilibrului între estetică și funcționabilitate.

La realizarea tezei au fost utilizate următoarele metode: examinarea științifică, analiza și sinteza, metoda comparației, examinarea ș.a.

Proiectul conține 3 capitole , iar acestea la rîndul lor de la 3 la 7 subcapitole

– Capitolul 1. Clădirile publice, istoria și particularitățile acestora.

– Capitolul 2. Principii genereale de proiectare a clădirilor și interioarelor cu menire publică. Saloanele de frumusețe.

– Capitolul 3. Salonul de frumusețe. Proiectarea interiorului.

1.CLĂDIRILE PUBLICE. ISTORIA ȘI PARTICULARITĂȚILE ACESTORA

1.1. Istoria saloanelor de frumusețe

Rareori ne întrebăm care este istoria apariției saloanelor de frumusețe și cum sau dezvoltat acestea. De fapt cosmetologia și îngrijirea aspectului exterior sa dezvoltat nu ca o ramură a medicinei aplicate, ci ca un gen de artă, pus la dispozție doar celor ”aleși” și care servea în primul rînd ca o subliniere statul social al persoanei sau importanța unor evinemente la care acesta participă. Astfel, primii oameni își aplicau pe față culori aprinse cînd mergeau la vînătoare sau aduceau jertfe zeilor. Iar privilegeul de a-și vopsi corpul permanent îl aveau doar conducatorii.

Arta cosmetologiei era deosebit de dezvoltată în antichitatea în Egipt, Grecia, India, Imperiul Roman etc… Anume locuitorilor acestor țari le datorăm apariția primelor preparate cosmetologice și chiar a saloanelor de frumusețe.

Primul salon de frumusețe în viziunea contemporana a apărut în Grecia Antică. Grecii antici credeau că frumusețea exterioară îl apropie pe om de zei. Și de aceea fiecare se străduia să pară ales, adică frumos ca un zeu. Toate statuile și frescele extraordinare ce ilustrează corpuri și coafuri ideale de fapt nu redau frumusțea oferită de natură, ci sunt rezultatul unei munci minuțioase asupra propriului corp [4].

Corpurile erau aduse la perfecțiune în gimnazii, iar coafurile erau aranjate de catre niște sclave numite calimistre în ginecee – saloanele de frumusețe din acele vremuri. De facto, majoritatea grecilor antici nu aveau parul ondulat de la natură. Buclele lor erau învârtite artificial cu o tijă metalica rotundă numită ”calamisa”, care de fapt este prototipul ondulatorului modern. El era înfierbîntat pe foc, apoi erau îvârtite buclele. Pârul la fel ca și corpul, părul era uns cu ulei de măsline, proprietățile miraculoase ale caruia sunt cunoscute și astăzi și aplicate în saloanele spa.

Modelarea coafurilor lua foarte mult timp din cauză că conform canoanelor de frumusețe antice coafura trebuie să fie în armonie cu fața și forma corpului. Existau și numeroase modalități de întunecare și iluminare a părului rețetele cărora sau pierdut din păcate. Părul des și greu al femeilor era cu iscusință folosit la împletirea nodurilor complexe și cosițe ce atîrnau pe ceafă, pentru înfrumusețare se foloseau diferite mergele, firișoare de aur, panglici, coronițe etc.

Apropo, termenul grecesc ”cosmetica”, are alt sens decât cel pe care îl cunoaștem astăzi cu toții – el este apropiat de cuvîntul ”cosmos”, care pentru grecii antici era expresia superioară a orînduilei omenirii. Iar cosmetica – procesul de orînduire, introducerea în stadiul superior al armoniei. Anume ”cosmetica” numeau vechii eleni întregul complex de proceduri: îngrijirea corpului, feței, părului, depilarea, aplicarea măștilor, machiajul, manichiura și pedichiura. Pentru multe femei fața albă însemna un atribut al statului social, un semn al aristrocației. De aceea înălbirea feței deasemena intra în spectrul de servicii ale caselor de frumusețe.

După cum vedem saloanele de frumusețe aveau un rol la fel de important precum casa, templul sau alte obiective sociale.

În evul mediu interesul oamenilor pentru frumusețea exterioară scade mult. În acele timpuri reprezentatele sexului frumos avînd de o nepasare aproape totală față de frumusețea exterioară erau extrem de modeste și simpliste [22].

În secolul XX, a revoluționat radical evoluția saloanelor de frumusețe, nemaivorbind de sec XXI, cînd sunt implimentate cele mai noi tehnologii.

1.2. Parțile componente a clădirilor

O clădire este alcătuită din componente pe orizontală și verticală.Componentele grupate pe orizontală sunt partiuri iar cele pe verticală sunt etaje sau niveluri. (anexa 1 fig. 2)

Diviziunea elementelor componente ale clădirii continuă cu infrastructura clădirii, suprastructura clădirii și lucrări de instalații.

Infrastructura cuprinde acele elemente ale construcției situate sub nivelul terenului natural (cota ± 0,00m). Aceste elemente alcătuiesc fundația și subsolul.

Suprastructura sau elevația clădirii cuprinde elementele construcției executate peste nivelul terenului natural. Aceste elemente se desfășoară pe orizontală și verticală.

Elementele verticale sunt alcătuite din stâlpi, pereți de rezistență și pereți de compartimentare.

Elementele orizontale sunt formate din planșee care sunt elemente de rezistență și de compartimentare a clădirii pe verticală.

In partea superioară a cladirii se afla acoperișul cu elementele de rezistență: planșeul ultimului etaj in cazul acoperisului terasa și șarpanta cu învelitoarea în cazul acoperișului cu pantă.

Lucrările de instalații cuprind: instalațiile tehnologice (ventilație, transport pe verticală, etc.) instalațiile sanitare (apă, canalizare)instalații de încălzire (centrale termice, rețea termică) instalații electrice (alimentarea cu energie electrică, cablu TV, telefonie etc.). Lucrările de finisaj și protecție sunt alcătuite din izolații (hidroizolații, termoizolații, ignifugare) tencuieli și placaje,zugrăveli și vopsitorii,pardoseli și tâmplăria ușilor și ferestrelor [16].

În cadrul lucrărilor de finisaj, deși a fost amintită la suprastructură, poate fi inclusă și învelitoarea la acoperiș.

În alcătuirea unei clădiri, având ca referință terenul natural se includ: subsolul situat sub cota ± 0,00m, parterul ce reprezintă primul nivel peste cota ± 0,00m, etajele care succed deasupra parterului, podul alcătuit din spațiul de deasupra ultimului planșeu și învelitoarea.

Când subsolul are funcțiunea de locuință căreia i se asigură o iluminare și ventilare naturală poartă denumirea de demisol.

Podul dacă este suficient de înalt și se pot amenaja spații cu iluminare și ventilare naturală poarta denumirea de mansardă.

Întreaga dimensionare și compartimentare a unei cladiri se face potrivit destinației raporatată la structura de rezistență a clădirii [34].

1.3. Concluzii la capitolul 1

Putem concluziona că saloanele de frumusețe, la fel ca și alte edificii cu menire public, au avut o dezvoltare continuă ceea ce a dus la o schimbare a spectrului de servicii oferite. Dacă pe timpuri de deservire personală puteau beneficia doar reprezentanții claselor aristrocatice, în zilele noastre fiecare persoană, indifferent de clasa social își poate permite să meargă la un salon de frumusețe unde sa fie deservit personal, și unde poate găsi o gamă largă de la prețuri accesibile , pînă la deservire de lux.

Deasemenea în primul capitol a mai fost abordată și tema părților componente ale unei clădiri și care sunt funcțiile acestora.

2.PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A CLĂDIRILOR ȘI INTERIOARELOR CU MENIRE PUBLICĂ. SALONUL DE FRUMUSEȚE

2.1. Principii de proiectare a spațiului public

Destinația clădirilor publice dictează alegerea arhitecturală și artistică, design unic și construcția elementelor decorative în interior.

După construirea proiectului conceput pentru sport, de exemplu, este semnificativ diferită de structura, unde este construit un teatru sau a centru comercial. Unicitatea creează dificultatea de proiectare și construcție obligă designerul arata imaginea expresive din fiecare din aceste instalații. Pe de altă parte, construcția de clădiri publice cu privire la proiecte standard de a diversifica decorarea interioară face uz de piese de performanță individuală, caracteristicile intrinseci ale tradițiilor regionale și naționale. În acest caz, creați o clădire publică memorabilaă posibil dacă abordarea creativă, căutarea de mijloace originale de expresie.

Știind cerințele pentru interiorul clădirilor publice, încercăm să înțelegem principiile generale de proiectare a acestora. Dimensiunile clădirii, structura opțiune tecare a spațiului public

Destinația clădirilor publice dictează alegerea arhitecturală și artistică, design unic și construcția elementelor decorative în interior.

După construirea proiectului conceput pentru sport, de exemplu, este semnificativ diferită de structura, unde este construit un teatru sau a centru comercial. Unicitatea creează dificultatea de proiectare și construcție obligă designerul arata imaginea expresive din fiecare din aceste instalații. Pe de altă parte, construcția de clădiri publice cu privire la proiecte standard de a diversifica decorarea interioară face uz de piese de performanță individuală, caracteristicile intrinseci ale tradițiilor regionale și naționale. În acest caz, creați o clădire publică memorabilaă posibil dacă abordarea creativă, căutarea de mijloace originale de expresie.

Știind cerințele pentru interiorul clădirilor publice, încercăm să înțelegem principiile generale de proiectare a acestora. Dimensiunile clădirii, structura opțiune tectonice formă defini parametrii de sali, camere, holuri și volumul principal pentru care a crea o structura de beton. Raportul dintre spatiile interioare vor fi subordonate scopului clădirii în care este posibil. De exemplu, teatrul trebuie să aibă un bilet de sala, hol, vestiar, camera de zi, sala si un complex de camere artistice, auxiliare, sali de repetitii, cutie etapă [12].

Variante de realizare a solutiilor compozite din interiorul clădirilor pot fi diferite: acest spațiu de construcție în profunzime de-a lungul axei (teatre), acesta poate fi implementat frontal (stații), uneori camere situat pe ambele maluri ale coridorului (hotel). În plus, planul este uneori dictată de particularitățile terenului, care este în curs de construcție.

Camere de primire mai multe categorii: de același tip puse în camere un etaj, care diferă în mărime de la precedent – nivelul următor, camere mici sunt situate în jurul volumul principal, în cele din urmă, în apropiere de complexul principal este construit o clădire separată, cum ar fi sala de sport școală.

De multe ori, spatiile interioare sunt separate de pereți despărțitori, ecrane, mobilier, scari. Toate aceste elemente de design oferă funcționalitatea spațiilor și, în același timp, decorat artistic interioare [2].

Metodele și principiile de mai sus ale organizării spațiului sunt aplicabile la toate clădirile, inclusiv modelul de construcție. In anumite tipuri de spații, este posibil să se utilizeze alte metode de organizare spațială.

Idei originale nu sunt un scop în sine plan. Ei – rezultatul căutare arhitecturale pentru a îmbunătăți soluțiile standard, sau capacitățile tehnologice recente în curs de dezvoltare: construirea, materiale decorative pot îmbunătăți proiectele vechi. Este important să fie creativi în utilizarea experienței existente.

Caracteristicile specifice ale structurilor urmăm exemplul.

Grupul de teatre, cinematografe, sali de concert, funcția de divertisment teaming, dar toate aceste cladiri au un scop specific, care dictează principiile mediului intern. Camere, de asemenea, diferă în capacitatea: unul destinat pentru a zeci de oameni, în timp ce altele pot găzdui mii de spectatori.

Săli de concert universale combină capabilitățile arată filme, productii teatrale, pentru întâlniri comemorative. Calculată cu grijă vizibilitate din scaunele, acustica, generale și lumină specială. Screening-ul de film ridică cerințe suplimentare sunt condiții necesare pentru demonstrative de obicei, lat și lat filme. Apare pe târguri trebuie să demonstreze mai multe filme până vizualizarea circular. Introducere stereopokaza, utilizarea tehnologiei laser, holografie complică echipamentul, și pune arhitecți, artiști, designeri provocări în dezvoltarea de proiecte de clădiri și a interioarelor acestora.

În plus față de legile de planificare, este de dorit să se ia în considerare caracteristicile de vârstă. Pentru fiecare grupă de vârstă, este de dorit să se definească dimensiunile de mobilier, de informare și de standuri expozitionale. Interioare trebuie saturat cu lumina, soare, culori vii, verde, flori, muzica.

Obiectele răspândite culturii și educației sunt bibliotecile. Acesta nu este un depozit mort de manuscrise și cărți, ci este în mod constant în mișcare de idei Centru de știință și cunoștințe. Prin urmare, sistemul de unități de stocare a informațiilor disponibile este destinat să furnizeze cele mai bune proceselor functionale, materialele de căutare operaționale relevante pentru cititor.

Modul optim asigură rațional soluțiile spațiale și tehnice. Mai multă atenție este acordată pentru a automatiza de livrare și de căutare de cărți, utilizarea mai multor medii compacte, cum ar fi microfilm. Cerințe ridicate de igienă includ atenuare a sunetului și schimb de aer. Interior săli de lectură de design nu este numai în scopul lor funcțional, dar diferă în severitate, frumusete [13].

Companii operabile determină clearance lor. Restaurantele, cafenelele oferă podele de cazare de dans, scena, tonomate, casetofoane. Atunci când se planifică sistemul ia în considerare serviciu – chelneri sau de vizitatori înșiși. Exemple de soluții artistice de succes sunt multe. În ultimii ani, camerele din cladirile renovate aranjate de multe ori. Mai mult și mai mult se atrage atenția, amenajat cu tematică în unele cazuri, utilizate opere de artă populară, ustensile, mobilier din trunchiuri de copac – toate care creează confort, situație extraordinară, crește valoarea estetică a interiorului [3].

2.2. Criterii de clasificare de bază ale saloanelor de frumusețe

Este greșit ca principalul parametru pentru clasificarea saloanelor de frumusețe este nivelul prețurilor pentru serviciile acordate Prețuri sunt o reflectare a clasei, dar nu însă un parametru de clasificare.

În practică acestea se divizează în 3 clase "Econom", "Business" și "Lux» (VIP), iar parametrii declasificare a lor sunt destul de variați [4].

Sunt criteria exterioare și interioare. Poate cea mai controversata problema intr-un salon de frumusete pentru proprietarul său este clasa acestuia.

Factori externi de clasificare:

1. Locație

Saloanaele econom sunt de obicei situate în locuri unde există o circulație sporită a populației, de acolo unde salonul este disponibil pentru majoritatea oamenilor.

Pentru saloanele de clasa business este important un mediu "bun".

– Poate fi un sector bine de dezvoltat cu mulți locuitori cu o infrastucturăbine dezvoltată (supermarket-uri, cafenele, etc.). Sistemul interior de marketing este ajustat la mediul de afaceri din jur.

Saloanele VIP sunt amplasate exclusive în cele mai pretigiose zone ale orașului, și nu neapărat în centrul.

2. Parcare

Problemă parcare la saloanele econom nu este relevantă. Mai mult, ele pot fi situatw în apropiere de stațiile de autobus.

Clasa business presupune posibilitatea unei parcări spontane. În orice caz în preajmă lipsesc semnele de interzicere a parcării, sau cel puțin este posibilitatea de a parca în ograzile din preajma.

Saloanele VIP au propria parcare cu semn oficial serviciu deparcare cu valet, sau cel puținsupraveghere video.

3. Fațadă (exterior)

Saloanele econom nu prea cordă atenție aspectului exterior al clădirii în care se află. Deseori principiul de bază este doar ”să nu se sperie clientul”.

Salonul din clasa business se distinge printr-un exterior distins și îngrijit.

Mai degrabă, este vizibilă munca unui ”maestru ieftin."

Saloanele de clasă VIP pot avea fațade foarte elegante sau uneori pot nici sa nu fie observe din cauza ce aici există doar discret un panou informative foarte scump pe fațada clădirii de elită elitei.

4. Publicitatea exterioară

Saloane econome se axesează mai mult pe expunerea prețurilor șa seviciile acordate. Relația cost-calitate la producerea publicității exterioare este axată pe obținerea unor rezultate cît mai înalte cu cheltuieli minime.

Saloane clasa business au o publicitate de brand, adică afișează marcile consumabilelor calititave și folosesc un design corporative.

Saloanele VIP reclamează statutul și brandul a însăși salonului. Acestea nu expun însă panouri informative pe fațadele clădirir, sau pe bilboarde în apropierea ei. Publicitatea se face prin intermediul mass-media și internet.

Factorii interni de clasificare

5. Interior

Principiul de amenajare a salonului econom este – curat, lumina si destul de compact.

Interiorul salonului business poate fi numit un interior pentru acordarea de servicii, calitatea interiororului are o mare importanță, dar este o amenajare în limitele necesare pentru furnizarea de servicii.

Salonul interioruilui unui salon VIP este unul exclusiv și este superior serviciilor prestate

6. Aspectul angajaților

În salonul econom cel mai important este igiena și curățenia hainelor

În saloanele business angajații lucreaza în uniforme ce corespund stilului salonului și culorilor corporative.

Întru-n salon VIP clientul va fi deservit de angajați stilați, ce pot fi caracacterizați prin individualitate înaltă.

7. Nivelul de profesionalizm

Client salonului econom interior sunt deserviti de profesioniști (coafori profesionali, profesioniști pedichiură și manichiură ) dar și de stagiari.

Experții salonuluii business sunt cel mai bun din clasa profesioniștilor cu experiență.

Întru-n salon VIP lucrează starurile în domeniu, adică specialiști de 5 stele

8. Nivelul prețutilor

Pentru salonul de frumusețe econom sunt caracteristice prin prețuri mici și servicii accesibile.

Salonul business class oferă servicii la prețuri rezonabile.

În saloane VIP sunt prezint prețuri ridicate și exclusive, astfel o parte din servicii pot fi furnizate gratuity.

9. Nivelul de deservire

Saloanele econom oferă o deservire destul de zgîrcită, de obicei asta se limiteaază la zîmbetul de pe fața administratorului.

În saloanele de clasă business este un standart unic de servicii, pot fi în număr de aproximativ 35.

În saloane VIP sunt prezinte standarde individuale de deservire cu adaptare la necesitățile fiecărui client.

10. Numărul de clienți prezenți în procente față de capacitatea maximă.

În saloane de clasa econom – 50-70%.

În saloanele de clasă business – 30-50%.

În saloane VIP – 15-30%. [34].

2.3. Cerințele de calitate în salonele de frumusete

Toate serviciile salonului de frumusețe, cum ar fi: pedichiura, masaj, solar, piercing, tatuajele – ar trebui să fie plasate în camere separate. Pot fi combinate serviciile de manichiură și pedichiură în aceeași sală în cazul în care spațiile de lucru sunt separate. Pedichiura trebuie să aibă 2 bai picioare cu dermatograf apă caldă și rece și o chiuvetă separată pentru spalarea mainilor. Prezența unei băi cu utilizarea de garnituri de unică folosință [3].

– sala de coafură trebuie să fie dotatată cu camera auxiliare, precum și o cameră sau spațiu pentru depozitare de echipamente, (camere, camere de odihnă și mese, grupuri sanitare, camere de depozitare dressing) si trunchiate păr.

– sala de relaxare a personolalului, în cazul în care nu avem sufficient spațiu poate include și vestiarul unde aceștia își pot lăsa lucrurile personale, asta doar în cazul în are numarul persoanelor angajate este mai mic de 10. La fel și pentru vizitatori garderoba poate fi amplasată în sala de așteptare.

– cameră pentru bronzat (solariu) trebuie echipate cu ventilație forțată cu acționare mecanică, care prevede schimbul de aer de 4,3 ori pe oră. La instalarea modelelor de solariu echipate cu sistem propriu de ventilație, e permisă organizarea fluxul natural al aerului în cameră.

– saloanele de frumusețe trebuie să fie conectatate la sisteme de alimentare cu apă, inclusive apă caldă și canalizare.

Dimensiunile minimie spațiului de lucru:

Sali de serviciu frizerie: un loc de muncă frizer universal 4,5-8,0 metri. Locul de muncă de a coaforului – 4,5 m² în prezența unei camere separată pentru spălarea și colorarea părului, 8 m²- când spălarea echipamentelor din serviciul de coafură camerei. Frizer 1 stație de lucru de cel puțin 15,0 mp, cu vedere la sala de așteptare, vestiar pentru vizitatori și coafor la locul de muncă.

Facilități pentru spălare și colorare a părului, păr permanent 8,0 m²

Sala de cosmetologie de 12,0 metri. Zona unui loc de muncă – 12 m² pentru fiecare loc suplimentar + 2 m2.

Manichiură 4.5 m²

Pedichiură 4.5 m²

Manichiura 6.0 m² (anexa 2 fig.3)

Sala de masaj 1 masaj de masă de cel puțin 8,0 mp, cu spatii de birouri de cel puțin 12 m²Locatii pentru postiger muncă 4.5 m² – Zona 1 Masa de lucru 4.0 m² pentru fiecare stație de lucru suplimentar

Solariu 10 m2 , vestiarul cel puțin 3 m²,

Camera sau locul pentru dezinfectarea, curățarea și sterilizarea instrumentelor cel puțin 6 m²

un operator de postare de cel puțin 6 m²

Machiaj Cabinet 12-16 m²

Camera de odihnă și masă de 1,5 m² pentru 1 persoana, dar nu mai puțin de 6 m² în coafură cu 5 angajați. În cazul a mai mulți angajați, fiecare angajat + cel puțin 1,5 m² . ..

Astfel pentru ca angajții să nu se încurce unul pe altul în procesul de deservire sau în timpul deplasării trebuiesc respectate suprafețele minime ale spațiilor de lucru și a celor de deplasare. (anexa 5 tabelul 1)

2.4. Noțiuni de igiena si protecție a muncii

Prin instruire în domeniul protectiei muncii se întelege un ansamblu de activitati organizate prin care se urmareste însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitatea muncii, care face parte integranta din pregatirea profesioanala. Instructajul de protectie a muncii este destinat pregatirii personalului si este considerat unul dintre cele mai importante masuri de protectie a muncii.

Se efectueaza conform reglementarilor legale în viguare noilor încadratii în munca celor transferati de la o unitate la alta, celor veniti în unitate ca detasati precum si ucenicilor, elevilor si studentilor care efectueaza practica profesionala.

Scopul instructajului introductiv general este cunoasterea specificului activiatii în unitati, a factorilor de risc principali de accidentare în munca de îmbolnavire profesionala, precum si a masurilor generale de protectie a muncii.

Continutul acestui tip de instructaj este exact pe urmatoarele probleme:

– legislația muncii, cu accent pe aspectele privind protectia muncii;

– principalii factori de risc, de accidentare, de munca si îmbolnavire profesionala, defalcati pe sectii si ateliere sau activitati;

– masuri generale de prevenire a accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale(masuri de electrosecuritate, ventilatie, combaterea zgomotului si vibratilor, igiena muncii, protectia individuala);

– măsuri de prevenire si stingerea incendiilor (manipularea materialelor inflamabile si explozibile, modul de interventie în caz de incendiu, materiale si dispozitive de stingere);

– acordarea primului ajutor în caz de accidentare cu accent pe modul de executare a respiratiei artificiale.

Se efectueaza atât celor noi încadrati cât si celor ce se transfera de la un loc de munca la altul în cadrul aceleasi unitati, de catre conducatorul procesului de munca unde îsi va desfasura activitatea persoana instruita. Are loc de acomplecta si aprofundat cunostiintele specifice de protectie a muncii si se efectueaza tuturor angajatilor la intervale de timp stabilite prin norme sau instructiuni în functie de gravitatea riscurilor proprii activitatii desfasurate.

Instructajul periodic se mai realizeaza si în urmatoarele situatii:

– la revenirea în productie dupa o absenta mai mare de 30 zile, inclusiv, consecutiva unei incapacitati temporare de munca, datorate unor accidentari sau a unei îmbolnaviri profesionale;

– când se modifica procesul tehnologic, conditiile de munca, se introduc utilaje sau tehnologi noi.

Toate cele 3 faze ale instructajului se incheie prin testarea cunostintelor asimilate.

Pentru predarea cunostiintelor specifice, instructori de protectie a munci folosesc mijloace de instruire: aparate audio-vizuale materiale didactice si demonstrative. Printre materialele didactice utilizate, rolul pricipal îl detin legile, normele si instructiunile de protectie a muncii manuale, lectiile si testele în domeniu. Procesul de instruire a personalului mai cuprinde si alte forme respective:

– pregatirea instructorilor care efectueaza diverse tipuri de instructaje;

– auto instruirea persoanelor de conducere;

– conferinte, informari, filme în cazul produceriunor accidente de munca, a necesitati relifari unor probleme deosebite de protectie a muncii.Toate activitatiile de instruire dintr-o unitate sunt coordonate metodologic de cabinetul de protectie a munci.

În cazul normelor departamentale de protectie a muncii sunt incluse si normele de igiena a muncii, acestea având un rol important în asigurarea si respectarea capacitatii de munca si în prevenirea îmbolnavirilor.

Cunoasterea si mai ales respectarea acestor norme sunt obligatori pentru toti cei ce lucreaza în ateliere de frizerie si coafura.

Necunoasterea sau nerespectarea lor se sanctioneaza dupa gravitate.

Instructajul se efectueaza periodic la locul de munca si cu prilejul încadrari. Cu aceasta ocazie se recomanda si se completeza o fisa de instructaj. Unele norme de protectie si igiena a muncii se refera la conditiile generale în care se desfasoara procesul de munca.

Ele prevad:

– asigurarea unei bune aerisiri si ventilatie la locul de munca;

– iluminatul natural si artificial;

– întrtinerea instalatiilor electrice sanitare;

alimentarea cu apa potabila, precum si judicioasa amplasare a utilajelor si instalatiilor.

Numeroase norme îi privesc pe muncitori, ele se refera la dotarea echipamentului corespunzator cât si la mânuirea si intretinerea uneltelor si aparatelor.

Norme de igienă si protecție a muncii.

Instalatiile electrice ca si aparatele electrice cu care se lucreaza în aceste ateliere vor fi controlate periodic de catre tehnicieni autorizati. Pentru orice defectiune evita instalatiile, aparatele sau tablourile electrice se va anunta electricianu de serviciu.

Este interzis a se lucra fara echipament de protectie (halat , mănuși).

Este interzis a se purta foarfeca sau briciul în buzunarul halatului.

Este interzisa întrebuintarea tuturor ustensilelor înainte de a fi dezinfectate. Este interzisa întrebuintarea tuturor ustensilelor îninte de a fi dezinfectate. Este interzisă întrebuintarea aparatelor electrice cu mâna udă.

În timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa lucrarea cu cea mai mare atentie pentru a evita accidentele.

Ustensilele cu care se lucreaza în aceste unitati vor fi bine ascutite si în cea mai buna stare de functionare [33].

Noțiuni de prim ajutor

Eficacitatea masurilor de prim-ajutor depinde de timpul cu care se executa, de corecta lor aplicare si de prezenta de spirit a persoanelor din inedita apropieri a accidentului fapt pentru care ele trebuie sa fie cunoscute de întreg personalul. Primul ajutor se va acorda la locul accidentului, actionând foarte repede dupa urmatoarele reguli:

1.Examinarea exterioara completa accidentatului.

2.Acordarea primului ajutor în ordinea gravitatii.

– extrema urgenta: – hemoragii (cap, gât);

– hemoragii interne ( raniti în zona toracelui, arsuri mari);

– prima urgenta: – raniti care au pierderi de sânge, raniti cu membrane zdrobite;

– a doua urgenta: – fracturile de craniu deschise si rani adânci;

– a treia urgenta: – fracturi mici.

Toate unitatiile economice – sociale au obligatia de a se da cu truse de prim ajutor care sa contina:

– pansamente sterile

– tinctura de iod

– apa oxigenata

– rivanol

– alcool sanitar

În cazul ranilor deschise se curata zona prin spalare cu apa oxigenata sau cu apa fiarta si racita si se dezinfecteaza cu alcool sanitar la sângerare abundenta.

Se va repeta directia de stergere dinspre marginea plagii spre exterior.

Spalarea ranii propriu-zise sau îndepartarea cheagurilor de sânge sunt interzise.

În cazul ranilor superficiale, vor fi spalate cu o solutie antiseptica (apa oxigenata si rivanol) dupa care se va aplica compresa sterila doua, trei bucati peste care se pune vata si se executa înfasurarea cu fase.

Hemoragia poate fi externa atunci când sângele este de culoare rosu deschis, tâsneste în ritmul batailor inimii iar hemoragia externa venoasa se manifesta prin culoarea rosu închis a sângelui si curge continuu, se opreste prin compresie digitala sau sub rana se va aplica tifon peste care se aplica garoul.

Strângerea garoului se face când membrul devine palid iar pulsul arterial la nivelul lui nu se simte. În apropierea garoului se pune un bilet pe care se scrie ora si minutul la care s-a aplicat.

Fracturile pot fi închise (pielea si muschii nevatamati) sau deschise (însotite de rani). În cazul fracturilor atele în asa fel încât sa nu apese pe fractura si sa nu depaseasca cele doua articulatii vecine. În cazul fracturilor deschise se vor imobiliza cu atele numai, dupa ce s-au luat masurile de prim-ajutor indicate pentru rani.

Corpurile straine care patrund sub pleoape se îndeparteaza usor cu un tampon de vata sau tifon sau prin spalarea ochiului cu un jet de acid baric sau de apa curata fiarta anterior dinspre coltul de la tâmpla a ochiului spre coltul interior spre nas. Daca astfel nu se reuseste înlaturarea corpului strain accidentatul va fi transportat imediat la medicul oftalmolog [33].

Reguli ce trebuie respectate în timpul desfăsurării activitățiilor profesionale.

In timpul serviciului personalul este obligat sa poarte halat alb si încheiat care nu se va folosi în afara locului de munca.

Lucratorii care efectueaza vopsit, samponari si permanent rece sunt obligati pentru a preîntâmpina accidentele.

Înaintea servirii clientilor lucratorul va trebui sa execute în fata clientului stergerea foarfecii, pieptenului, dezinfectarea sculelor dupa fiecare client de septal.

Se va folosi rufarie curata la fiecare client.

Este interzisa purtarea sculelor (foarfeci) în buzunarul halatului pentru a preîntâmpina accidentele.

Sticlele si materialele existente pe noptiere trebuie sa fie etichetate cu scris citet aratându-se continutul respectiv.

Se interzice servirea clientilor, a persoanelor suferite de boli de piele, par, unghii sau alte boli molipsitoare. Pot fi serviti clientii care prezinta o adeverinta medicala de specialitate din care sa rezulte ca boala respectiva nu este contagioasa.

La executarea lucrarilor de vopsit parul pentru clientele care fac pentru prima oara aceasta lucrare, în mod obligatoriu se vor face teste.

Testele se executa prin tamponarea cu vopsea în spatele urechii si daca dupa 24 ore nu se produce alergii în locul tamponat se poate face vopsitul parului. Se interzice vopsirea parului pentru prima oara fara teste.

Atentie deosebita trebuie data la pregatirea apei pentru spalarea parului care sa nu depaseasca temperatura normala si astfel sa produca accidente clientei prin oprire.

Pentru dezinfectarea pensulelor si periilor se vor folosi urmatoarele solutii: apa calda cu 2% soda, sau scufundarea lor într-o solutie cloromina de 2% sau fenol de 5% bine agitate timp de 30-40 min. Dupa dezinfectare se clatesc bine cu apa.

Dupa fiecare client se va face curatenie la locul de munca.

Locul de munca va fi mentinut în permanenta curat, zilnic, spalat, sters praful, etc. Toaleta (wc) va fi mentinuta în perfecta stare de curatenie si dezinfectata zilnic. Responsabilul de unitate este obligat sa faca instructajul fiecaruia la locul de munca.

Personalul este obligat sa se supuna urmatoarelor examene medicale, controlul periodic lunar dermatovenerian, examenul radioscopic pulmonar, analiza serologica. Fiecare lucrator va avea în carnetele lor înscrise aceste examene. Carnetele se pastreaza la unitate si vor fi prezentate la organele de control.

În fiecare unitate trebuie sa existe dulapior sanitar cu medicamente necesare, conform baremului si care se vor completa la nevoie. Consultatiile medicale pentru membrii cooperatori precum si obtinerea de certificate medicale se face numai la policlinici. Se va afisa în unitate numarul de telefon si adresa policlinicii cu care este în colaborare unitatea.

La fiecare loc de munca se vor afisa instructiuni de protectia a muncii cuprinzând principalele prevederi care trebuie respectate pentru evitarea accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale.

Locurile de munca, instalatiile de grad ridicat de pericol în exploatare, astfel sub incidenta decretului 400/81 si nominalizate prin decretia UCECOM nr. 47/81 vor fi amenajate conform prevederilor din decret.

Măsuri de protecție a muncii specifice activitățiilor cu instrumente manuale.

Un mare numar de accidente de munca au drept cauza unor instrumente necorespunzatoare. În aceasta categorie intra: întepaturi si taieturi. Pentru evitarea lor trebuie respectate o serie de masuri referitoare la alegerea utilizarea, întretinerea si pastrarea instrumentelor manuale. În primul rând instrumentele manuale trebuie sa fie confectionate din materiale de calitate.

Instrumentele manuale actionate electric trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de fixare si cu dispozitive care sa împiedice functionarea lor necontrolata.

Mânerele lor trebuie sa fie netede bine fixate si de dimensiuni care sa permita prinderea lor si sigură și comodă.

Instrumentele manuale prevazute cu articulatii (foarfeci) nu trebuie sa aiba joc în articulatia bratele de actionare ale acestora vor fi în asa fel confectionate încât la închidere sa ramâna spatiu suficient între ele pentru a preveni prinderea degetelor, se va evita contactul cu partiile ascutite. În timpul transportului instrumentelor taioase, ele vor fi verificate protejate cu teci (huse adecvate); pentru evitarea clientelor vor fi corespunzator si vor fi verificate la fiecare început si sfârsit de lucru [33].

2.4. Ergonomia în saloanele de frumusete

Proiectarea unui salon de frumusețe, în care se dorește crearea un mediu de servicii pentru clienți și a personalului, în care creșterea productivității, confortului clientului, oboseala redusă, a menține o stare de spirit bună sunt foarte importante. Atitudine prietenoasă a personalului față de clienții nu este posibilă, dacă în timpul zilei personalul este obosit de organizarea ineficientă a locului de muncă, deci și a numărul de clienți deserviți va fi mic, prin urmare, trebuie să se gândească cu atenție fluxul de lucru, funcționalitatea fiecarei săli și optimizarea activităților și serviciilor [27].

Prea multe lucruri de la standardele de ergonomie corecte prevăzute în: nivelul de iluminare, distanta, zona pentru un loc de muncă, etc. Normele sunt bazate pe cercetări științifice pentru a preveni angajații surmenaj, iar respectarea acestor standarde nu este numai necesar pentru a deschide cabina, dar, de asemenea, vă permite să organizați serviciul clienți.

Cele mai frecvente deficiențe în proiectarea ergonomică a saloanelor de frumusețe sunt:

1) Amplasarea rețelelor de electricitate față de locul de muncă. Ca urmare, este necesar să se conecteze prelungitoare care pot împiedica deplasarea.

2) Utilizarea luminii puternice pe cap cu nuanțe colorate. Lămpile puternice cu lumini colorate pot distorsiona și culoarea părului. În termeni de design, utilizarea nefuncțională a luminilor pot contribui la design plăcut, dar complică fluxul de lucru.

3) Amplasarea prea apropiată a locurilor de muncă unul față de altul. Specialiștii pot necesita mai mult timp pentru efectuarea procedurilor, n cazul în care sunt limitați de spațiu la locul de muncă (Anexa 3 figura 5, 6).

Cunoașterea proceseior de lucru și de luarea în considerare a tuturor nuanțelor vor contribui la evitarea acestor probleme potențiale.

2.5. Concluzii la capitolul 2

În capitolul cu numărul 2 sa atins în special descrierea generală a spațiilor publice, dar și a saloanelor de frumusețe în particular. Astfel sa reușit clasificarea saloanelor de frumusețe pe categorii de clasă, de la clasa econom, pînă la clasa VIP sau lux. Aici sa vorbit despre diferențele deservire, design, locație, parcare, publicitate etc.

Deasemenea tot aici este descrisă ergonomia care trebuie aplicată în saloanele de frumusețe. Aceasta este o particularitate foarte importantă, întrucît doar datorită unei ergonomii comode, se va evita oboseala și stresul suplimentar a angajaților și clienților.

3. SALONUL DE FRUMUSEȚE. PROIECTAREA INTERIORULUI

3.1. Salonul de frumusețe și zonele componente ale acestuia

Practic, orice companie a industriei de frumusete poaet fi împărțită în patru zone funcționale:

• zona de intrare (clienții de agrement, administratorul, sala);

• producția de imagine (camera păr, manichiură, pedichiură, solar);

• estetica (corecție figura, masaj, cosmetică);

• zona de spa (jacuzzi, tratamente spa, cabină cu infraroșu, dușuri);

• medical (cosmetica medicala, sterilizare);

• facilități auxiliare (dressing, toaleta, camera de personal, de depozitare).

Fiecare cameră, inclusiv primar și secundar trebuie să respecte zonele recomandate specificate în lege "normele și standardele pentru diferite tipuri de coafură sanitar de stat."

Aspectul corespunzătoare a zonei de intrare a oricărei salon de frumusete este extrem de important pentru acest tip de spații, cum este semnul distinctiv al companiei dumneavoastră. Aceste birouri, cum ar fi frumusete, un solar și o manichiura si pedichiura pentru a fi plasate în anumite zone izolate. Specialisti cu experienta va ajuta la numirea limitele exacte ale zonelor funcționale în scopuri economice și alte comune. La elaborarea de frumusete este important să se ia în considerare fiecare detaliu și să fie întotdeauna în măsură să se uite la viitor prin ochii unui salon vizitator. Este necesar de a forma un spațiu în așa fel încât să atingă în final confort, accesibilitate si confort pentru clienți și de masterat și nu se îndepărtează de standardele și cerințele organismelor de reglementare (Anexa 2, figura 3).

3.2. Evaluarea ergonomică a utilajului si mobilierului

Potrivit experților, un salon de frumusețe începe cu un echipament bun. Totul depinde de posibilitățile și dorința proprietarului.

Un set tipic de echipament pentru un salon este:

Toaletă de lucru (tot ce stă în fața clientului în momentul de frizării – raft pentru bunuri și instrumente și, cel mai important, o oglindă) [6].

Fotoliu (acestea trebuie să respecte stilul aplicat în interior, în primul rând pentru a crea confort pentru client si coafor) (Anexa 5, tabelul 1.);

Chiuvetele- acestora ar trebui să li se acorde o atenție deosebită deoarece ele trebuie să fie confortabil și de încredere în funcționarea. Dacă acestea is din funcțiune – activitatea în salonul de coafură este paralizat;

Insrtumentele electrice includ uscătoare de păr, aparate pentru a îmbunătățirea și accelerarea procesului de vopsire a părului. Deasemena se includ masini pentru extensii de par, tuns profesional, și tot felul de ondulatoare etc…

Cărucioare de atelier pentru scule și materiale.

Dulapuri și comode pentru produse, materiale, prosoape, halate, coș de deșeuri și un coș pentru prosoape utilizate ș.a.

Pentru activitatea unui salon de frumusete mai sunt necesare următoarele echipamente:

Zona de receptie:

Masa administratorului cu scaun; Vitrine; Canapele pentru vizitatori; Dulap pentru hainele vizitatorilor; Masuță de cafea;

Centru multimedia; Calculatoare;

Zona coafura:

Toaletă; Scaune (principala caracteristică după care este apreciat un scaun este tipul de ascensor;se disting: staționar, pneumatic, hidraulic alte tipuri de ascensoare); Chiuveta (ceramică și plastic); Guler petru chiuveta; Cărucior pentru instrumente; Cărucior pentru vopsirea și colorare; Scaun pentru copii; Recirculator (sterilizator de aer); Rezervor de stocare părului tăiat; Container pentru prosoape utilizate; Sterilizator UV pentru depozitarea instrumentelor frizerilor; Cântare pentru cântărirea vopsea; Urnă [7].

Zona manichiura si pedichiura:

Masă de manichiura cu suport pentru mîna clientului; Scaun specialistului pe roți cu ascensor; Scaunul clientului fără roți; Stand pentru lacuri; Sterilizatoare de instrumente cu UV; Cărucior express pentru manichiura si pedichiura; Lampă de masă pentru manichiură; Canapea pentru cosmetologie și pedichiură cosmetic; Chiuvetă; Vitrine pentru depozitare uneltelor și soluțiilor de unică folosință; Container pentru prelucrarea instrumentelor (manichiura si pedichiura separat); Cos de gunoi; Raft pentru cosmetice / vitrina; Cosmetolog scaun; Lampă – lupă

Uscătoare de păr, dispozitive care îmbunătățesc și accelerează colorarea părului), uscatoare de par, tuns părul profesional, și tot felul de clești, clește curling etc…

Instrumente: pieptene, foarfece, perii, căști pentru coafură, masini, haine speciale, aparate de ras, prosoape, diverse instrumente mici care fac viața mai ușoară pentru coafor; Consumabile

Locul de muncă al manichiuriste la ar trebui să fie uscat, luminos, bine ventilat. Suprafața ocupată de un singur loc de muncă trebuie să fie de cel puțin 8 m2.Pentru activitate este necesar un birou de lucru cu sertare pentru instrumente speciale, textile și instrumente pentru manichiură, două scaune – pentru unul pentru specialis și unul pentru client. Suprafața mesei trebuie fie acoperite cu materiale care sunt ușor de curățat și dezinfectat, plastic, linoleum sau mușama. Masa trebuie să fie bine luminată atât cu lumina naturală și artificială. Este necesar de a se asigura că lumina cade pe mâinile clientului. Iluminarea la locul de muncă – nu mai putin de 100 de lumeni.

Locul de muncă al coaforului:

Locul de muncă al coaforului trebuie să se afle într-o cameră cu inaltime de cel puțin de 2,7 m. Distanța dintre stațiile de lucru (scaune, măsuță de toaletă) ar trebui să fie de minim 1,8 m, iar ultimul scaun de la perete 0,7 m. Locurile de muncă sunt dotate cu mobilier, capabil să fie prelucrat cu detergenți și dezinfectanți, și situate astfel încât să permită curățareași să împiedice sursa de lumină.

Există mai multe modele de masă toaletă de coafura, de obicei, o masă căptușită cu folie de plastic, cu chiuvetă montată în ea sau fără. În toaletă se află sertare pentru instrumente, accesorii, parfumuri si prosoape. Deasupra mesei este amplasată o oglindă dreptunghiulară sau ovală,cu dimensiunile de cel puțin 60×100 cm.

Scaunul de doafură ar trebui să aibă un șezut semi-moale cu spătar și cotiere, tapițeria din materiale impermeabile și liber să se rotească în jurul axei verticale. De asemenea, este de dorit ca aceasta să fie echipat cu un stivuitor, cu scopul de a se seta în dependență de înălțimea clientului sa se poată putea ridica sau coborî și roti în poziția dorită. Pentru comoditatea clienților, scaunul trebuie să fie prevăzute cu suport special pentru picioare.

Localizare meselor de toaletă și scaune din sala de frizerie poate fi diferită, în funcție de suprafața spațiului și a formei sale. Toaletel sunt plasate de-a lungul peretelui sau în mijlocul sălii. Pot fi, de asemenea, grupate cîte două sau trei. Condiția principală care trebuie îndeplinită, atunci când montează echipamentele și mobilierul este respectarea distanței stabilite între scaunele de lucru. Se consideră că zona de lucru a coaforului nu trebuie fi mai departe de axa verticală a scaunului mai mult de 90 cm.În consecință, distanța minimă dintre axele celor două scaune este 180 cm.

Atunci când sunt plasate în sala de coafură maele de toaleta si scaunele pentru fiecare loc de muncă după standardele de sănătate este se rezervează cel puțin 4,5 m2.

Coaforul este obligat să păstreze curat locul de muncă și toaleta. La sfârșitul zile de lucru masa de toaleta trebuie prelucrată cu soluție de clor de 0,5%. Coaforul trebuie să respecte regulile de igienă personală, pentru a evita să devină un purtător de boală.

La locul de muncă de manichiura si pedichiura.

Locul de muncă trebuie să fie bine luminat, să fie amplasat întro zonă spațioasă astfel încît nimic să nu distragă de la procesul de manichiură sau pedichiură, la care de obicei se folosesc instrumente ascuțite ce pot fi periculoase

Sala de manichiura trebuie să aibă următoarele echipamente:

Masa de manichiura. Se deseobesc prin materialul din care este fabricat; forma blatului; prezența sau absența de sertare și cutii. Cel mai bun material pentru masă este plastic, pentru că acesta poate fi ușor dezinfectate. De asemenea, mesele pot fi construite băi pot avea containere pentru dezinfecție.

Un scaun pentru client și pentru specialist; Dulap sau comodă pentru prosoape curate; Vas cu capac de tecxtile murdare; Urnă pentru gunoi cu capac; Masă sau raft pentru instrumente și resurse necesare; Tava pentru manichiura. Posibil din sticlă, porțelan sau din material plastic. Principalul ca pe pereții băii să nu rămînă resuri de soluții utilizate și să fie ușor de dezinfectat; Lampă pe un suport mobil (cel puțin 500 lyuks); Chiuvetă pentru mîine;. Baie parafină; Containere pentru prelucrarea cu parafină.

Toate echipamentele trebuie să fie din materiale ușor tratabile – sticlă, plastic. Aceste materiale sunt cel mai bine suportă influența agresivă a dezinfectanților menținându-și în același timp un aspect atractiv [8].

Containere pentru textilele folosite și murdare ar trebui, de asemenea, să suporte cu ușurință dezinfecția (Anexa 2, figura 3).

3.3. Trăsăturile distincte a stilului ar-deco

Sintagma „Art Deco” este în principiu o abreviere a Expozition Internationale des Art Decoratifs et Industriels Modernes, inaugurată în anul 1925. Între timp Art Deco a cunoscut diverse mișcări artistice manifestate încă la începutul secolului al XX-lea în ceea ce ține de artele decorative, evoluînd în special în domeniul arhitecturii, artelor vizuale și exclusiv ceea ce ține nemijlocit de fashion. (Anexa 2, figura 4) Art Deco s-a manifestat ca un stil major cristalizat în domeniul artei europeane încă de la începutul anului 1910, dar fără a obține un statut renumit ce l-a dobândit în urma expoziției parisiene [11].

Indiferent că vorbim despre mobilier, despre arte vizuale sau fashion și desigur accesorii, Art Deco impresionează tot mai mulți admiratori dornici de cunoaște. Printre renumitele personalități care au proclamat acest curentă se enumeră: Jaques Emile Ruhlmann, Jean Jaques Rateau, Rene Lalique, designerii firmei producătoare de ceasuri și bijuterii Cartier, designerul vestimentar Paul Poiret, Jeanne Lanvin sau pictorul Raoul Dufy.

Interioarele decorate în stilul respective sunt cu un aspect de lux opulente, iar conceptul art deco este recunoscut sub numele de zig-zag modern, fapt ce presupune ornamente cu diverse forme geometrice, stilizate, ce se îmbină într-un mod perfect. Astfel, dacă vorbim despre printurile predilecte atunci acestea sunt vegetale, simboluri astrologice, forme abstracte. La fel, art deco este reprezentată și de piesele de mobilier ce posedă forme rotunjite, linii orizontale, sau un mix divers de culori. O decorare Art Deco poate fi impresionantă datorită acelor texture deosebite, cu toate că aparent mobilierul are linii destul de simple. Stilul respectiv este influențat de cubism, expresionism sau futurism, rezultatul fiind unul destul original.

Conceptul Art Deco este acel stil de decorare specific care a fost implimentat atît cladirilor cît si spatiului de lîngă casa, bijuteriilor, hainelor si în special artei vizuale. Astfel, culorile vii, formele geometrice au schimbat arhitectura, mobilierul si în mod special moda din întreaga lume.

Stilul Art Deco este constituit dintr-o totalitate de contraste, formată din crom, albastru cobalt, cristal si desigur negrul fierului forjat. Stilul respectiv este identificat prin forme simple si curate, cu linii elegante.

Arhitectura si arta aplicata din perioada respectivă dezvaluie un amestec variat. Deși, fundamentală este geometria precum si simplitatea, adesea alaturi de culorile vibrante si extreme de simple care conduc la cresterea pozitivă a comertului si tehnologiei. Regăsim obiecte luxoase confecționate din diverse materiale exotice, precum si produse de serie si desigur obiecte pentru clasa mijlocie.

Art Deco în general reprezintînd o gratie a formelor din timpurile mai simple.

Art Deco este asimilat stilului Art Nouveau din trecut, diferența fiind în ceea ce constă istetica mult mai modernistă. Stilul Art Nouveau este reprezentat de acele linii curbe si tipare detaliate, regăsindu-și radacinile in miscarea britanica Arts&Crafts.

Art Deco incorporează în sine piesele de mobilier curbate, oglinzi, linii simple, obiecte din crom si sticla. Astfel, stilul elegant servește ca un raspuns modern stilului Art Nouveau ce cuprinde forme la fel simple, natural, reprezentată de imagini feminine si lampi Tiffany.

Stilul Art Deco isi începe existența intre anii 1920 si 1930. Art Deco a condus nemijlocit catre designul pompos de la Hollywood al anilor 1940.

Art Deco face uz de acele forme geometrice echilibrate. Fiind denumit și stilul modern al anilor 1925.

Atmosfera anilor de pînă la primul razboi mondial a influențat destul de profund acest stil, care a fost ca un strigăt la societatea industriala de atunci. Orasul Paris fiind atunci leaganul stilului Art Deco.

Stilul Art Deco posedă diverse forme din cadrul decorarii moderne impreuna cu influentele eclectice sosind din partea artelor primare din Mexic, Africa si Egipt, in contrast cu imaginile puternice ale erei Hi-tech, de exemplu: radioul si zgarie-norii.

Art Deco utilizează materiale unice: aluminiu, lemn, lac, otel si piele de zebra. Stilul Art Deco a fost frecvent din abundență in natura fiind deseori folosit in cinematografie si teatru.

Majoritatea pieselor de mobilier Art Deco se incadreaza perfect in stilul contemporan, de astăzi. Daca ai nevoie de o modalitate deosebită de a adauga ceva unic unei camere moderne sau putina istorie, atunci utilizezi mobilierul Art Deco, accesoriile si printurile acestuia se vor combina perfect.

Stilul Art Deco este desigur o cale rapida de modernizare a lumii. In timp ce stilul este raspandit in Statele Unile ale Americii si Europa, termenul in sine de Art Deco nu era prea cunoscut.

Dacă ai dorința de ceva deosebit să faci acasa, atunci foloseste metale, piele, stiluri importate ori stiluri din imperiile coloniale sau Orient. Elementele de bază ale stilului Art Deco sunt formele geometrice simetrice. Materiale artificiale, otel, aluminiu, lemn si piele cu motive caracteristice stilului Art Deco.

Stilul Art Deco în designul interior este îndreptat in special persoanelor independente si acelor persoane care iubesc arta, percep frumosul si doresc sa îsi transforme locuinta ceva deosebit.

Conceptul Art Deco s-a bucurat de succes in Franta in perioada anilor 1930 – 1940, atunci cand, cativa designeri francezi cunoscuti au dorit sa creeze ceva deosebit. Au hotărît sa îmbine arta cu simplitatea si cu comoditatea, respectiv creat stilul Art Deco.

Pe parcursul timpului, stilul s-a manifestat in diverse moduri si a avut parte de unele modificari. Stilul respective e o explozie de lux îmbinat cu modernism, pe fonul decorului Art Deco predomina de obicei structuri masive.

Spiritul Art Nouveau a fost de fapt fondatorul stilului Art Deco, primul fiind schimbat intre cele doua razboaie, asa încît a aparut Art Deco. A aparut la o inaugurare de arta cu obiecte decorative si piese de unicat. Obiectele commune erau reprezentate de mobilier: fotoliile cu tapiterie din piele rara de sarpe sau de rechin ori obiecte din fildes si roci vulcanice sculptate de mâină. Lemnul exotic a fost si el cel ce a adus in fata stilul Art Deco.

Stilul Art Deco depărtîndu-se de stilul Art Noveau a suferit schimbări din cauza influentelor orientale, exotice, indiene si africane, fiind tot timpul in continua expansiune dorind totodată sa atragă influență asupra sa. E acel stil ce se individualizează prin forme geometrice din abundență realizate din materiale rare, unice, diverse ornamente de cristal sau chiar perle prețioase.

Materialele cele mai des utilizate pentru decorarea unei încăperi in stilul Art Deco sunt: sticla, metalul, fierul forjat, lemnul, portelanul [25].

Din mobilier se utilizează: masute mici de coktailuri, antichitati, mobilier pictat si patinat, scaune cu tapiterie din piele rara, verande si dulapuri impunatoare.

Din categoria contrastelor si iluminării se vor folosi: lustrele si candelabrele necesită să fie sferice, din materiale sticloase ori din cristal.

În ceea ce privește culorile, trebuie să fie: luminoase, tesaturi cu imprimeuri, contraste ce vor crea o incarcatura pozitiva.

Din categoria accesoriilor, se vor utiliza: ceasurile vechi cu cuc, diferite sculpturi si statuete, portelanuri, decoratiuni exotice, nuduri de femei, picturi simterice ori asimetrice.

La tîrgurile de expozitii se vor regăsi mereu obiecte si decoratiuni ce sunt parte component a stilului Art Deco, acestea avînd preț scump datorita originalitatii lor.

Art Deco este utilizat in fashion de catre diverși creatori renumiți de moda. Se individualizează prin culori impunatoare și prin forme simetrice precum și asimetrice. Se caracterizeaza prin culori impunatoare, forme simetrice si asimetrice (Anexa 3, figura 6).

3.4. Lucrări și lucrări de finisaj

Lucrările de finisaj au un rol impunător de funcționalitate, unul decorativ și desigur igienico-sanitar, se realizează, în general, după ce construcția (fundații, pereții) și respective acoperișul au fost finisate. (Anexa 3, figura 5)

Finisajele unei construcții înglobează urmatoarele lucrari: pardoseli, tencuieli, placaje, zugraveli, vopsitorii, tapete si tamplarii, posedînd un rol functional, decorativ si respectiv igienico-sanitar. Valoarea materială a acestor lucrări este aproximativ 15-20% din costul material si în jur de 25-30% din cel salarial al unei clădiri, datorită cărui fapt se impun masuri de reducere a cheltuielilor prin intermediului:

mecanizării proceselor tehnologice ale lucrarilor de finisaje;

prefabricării elementelor de finisaj;

folosirii eficiente a materialelor de care este nevoie;

introducerii metodelor modern de lucru;

alegerii corespunzatoare a forțelor de muncă calificată.

1 Pardoseli

Pardoseala este cel mai important element care conturează clădirea pe partea inferioară sau pe partea superioară a planșeelor. Pardoseala cuprinde o structură diferită în cadrul aceleiași hale agro-zootehnice în dependență de scopul tehnologic propus pe care trebuie să-î realizeze. Astfel, deosebim următoarele tipuri principale:

– suprafețele destinate circulației utilajelor, oamenilor și animalelor;

– suprafețele de depozitare a acelor produse agricole;

– suprafețele destinate pentru odihna animalelor;

– suprafețele care au funcția de a acoperi canalele pentru diverse instalații.

Pardoselile sunt acele părți component ale constructiei, care sunt situate la fata superioara a planseelor sau direct pe pamant, alcatuind suprafata plana, neteda si rezistenta la uzura, avînd rolul de a prelua si ulterior a transmite incarcarile date de circulatie si depozitare, la fel si un rol estetic și anume cel de izolare termica sau fonica.

Respectiv, pardoselile sunt constituite din:

– stratul-suport, care este unul rigid, constituit din beton simplu ori elastic, din nisip, pietris, piatra sparta;

– stratul de uzura, este constituit din diverse materiale, cum ar fi: pamant, lemn, piatra naturala, piatra artificiale, bituminoase, materiale pe baza de polimeri sintetici, materiale speciale.

Pardoselile necesită a îndeplini unele criterii stricte:

– să fie rezistente la uzura produsa de circulatia oamenilor, a animalelor sau a unor vehicule cu tonaj mare;

– să nu se distrugă la socuri prin cadere;

– să fie rezistente la poansonare;

– să fie durabile;

– să fie termoizolante si fonoizolante;

– să fie rezistente la foc;

– să fie estetice, adică să aibă un aspect placut;

– să fie usor de executat, intretinut sau reparat;

– să fie de o eficienta economica ridicată;

– să aibă proprietatea de impermeabilitate la apa si la vapori de apa;

– să fie usor de întretinut, elastic;

– să posede proprietati antiderapante.

Pardoseala, în principiu nu îndeplinește in ansamblu aceste conditii enumerate mai sus, astfel încît alegerea tipului de pardoseala se face in dependentă de destinatia construcției, respectiv vorbim despre domeniul : socio-cultural, de locuit, domeniuladministrativ, industrial, ori domeniul agro-zootehnica [12].

Criteriul cel mai de bază in functie de care se va ține cont la clasificarea pardoselilor îl formează în exclusivitate anume – materialul din care este îndeplinită stratul respectiv de uzură.

Astfel, în funcției de materialul utilizat, pardoselile se pot clasifica, astfel:

– pardoseli confecționate din lemn;

– pardoseli din piatra naturala;

– pardoseli constituite din piatra artificiala nearsa;

– pardoseli ce au ca element constitutiv – piatra artificiala arsa;

– pardoseli din produse pe baza de anumiți polimeri sintetici;

– pardoseli alcătuite din pamant;

– pardoseli formate din sticla;

– pardoseli compuse din anumite materiale special, destinate pentru utilizarea lor in domeniul dat.

Astfel, lucrarile de pardoseli se vor efectua după finisarea efectuării procedurii de tencuială, ulterior montării tamplaria si desigur după finisarea probării instalatiilor ce vor fi fixate sub pardoseală.

Pardoselile din lemn, vor fi utilizate, in starea lor inițială datorita unor calitati de care dispune, și anume: elasticitate mare, termoizolatoare precum si fonoizolatoare, antiderapante, estetice.

Pardoselile din lemn pot fi grupate la rîndul lor in mai multe tipuri:

– din dușumele brute

– confectionate din scanduri brute, care se vor folosi la construcția de magazii, poduri sau dusumele oarbe sub parchet;

– din parchete, înfăptuite din lamele de stejar ori de fag;

– din placi fibrolemnoase (create din placi extradure de dimensiuni relativ mari);

– din pavale de lemn (acestea se folosesc adesea in constructiile agro-zootehnice si industriale).

Pardoseli din piatra naturala, dispun de un exterior frumos, atractiv, de diverse culori si desene, acestea se folosesc in mod particular, la cladirile socio-culturale, administrative, sa la magazine. Ele se confecționează din marmura alba sau colorata, porfir, granit, gresie, au forma unor placi taiate, dale, lespezi, obtinute prin procesul anevoios de cioplire, cuburi, sparturi de marmura etc.

În dependentă de modalitatea de prelucrare, pardoselile se deosebesc:

– cu imbracaminte din placi;

– cu imbracaminte din mozaic cu rosturi opus incertum;

– din mozaic venetian;

– din mozaic roman;

– din dale sau calupuri de piatra.

Pardoseli din piatra artificiala arsa sau nearsa. Acestea sunt rezistente la uzura precum si umiditate, sunt de durată si usor de intretinut, pot fi folosite in incaperi cu circulatie intensă (cum ar fi. holuri, sali de asteptare, coridoare, sau vestiare), sau in incaperi cu umiditate ridicata (bai, bucatarii, spalatorii), ori in incaperi cu destinatie speciala (precum sunt : restaurante, cantine, laboratoare).

In dependentă de natura materialului care este folosit, pardoselile din piatra artificiala se impart in urmatoarele tipuri:

– pardoseli din piatra artificiala nearsa, formata din : beton de ciment, mortar de ciment sclivisit, mozaic turnat, placi de beton mozaicate;

– pardoseli din piatra artificiala arsa, constituită din: placi de gresie ceramica, placi ceramice din argila arsa, caramida.

Pardoseli din materiale bituminoase. Categoria respectivă de pardoseli prezinta un ansamblu intreg de calitati (ele sunt elastice, impermeabile, rezistente la uzura, dispun de termoizolare, sunt destul de usor de reparat, practic nu produc praf, au proprietatea de siguranta contra alunecarii, dar si sunt rezistente la actiunea acizilor si alcalilor. Pe lingă părtile pozitive, posedă si unele dezavantaje, cum ar fi: au un aspect inestetic din cauza culorilor inchise a bitumului, posede suprafete destul de aspre, nu sunt rezistente la temperaturile foarte inalte, și se deformeaza repede la greutate inaltă) [2].

Pardoseli din produse pe baza de polimeri sintetici. Pardoselile respective au calitatea de a fi rezistente la uzura, sunt destul de igienice, au un aspect vizual destul de plăcut si colorat, sunt potrivite din punc de vedere al izolarii termice si fonice, sunt destul de ușor de a fi montate si procedura de întretinere este destul de simpla. Acestea, sunt folosite în special pentru : holuri, vestibule, pentru oficii, ori chiar camere de locuit, bucatarii, pot fi folosite si pentru bai, pentru anumite constructii social-culturale (cum ar fi : anumite sali de lectura, cluburi de distractii, sali de asteptare, saloane de frumusete si culoare de spital, birouri, magazine, laboratoare speciale, incaperi de productie a anumitor produse, unde nu pot pătrunde agentii chimici destul de agresivi.

Pardoseli din linoleum. Aceste tipuri de pardoseli se produc sub in formă de anumite covoare speciale dintr-un amestec anumit de faina de lemn, praf de piatra precum si ulei de in fiert cilindrat pentru o tesatura tare de iuta.

Pardoseli din mocheta. Se vor folosi aceste pardoseli pentru constructia locuintelor, camerelor de hotel, sau a salilor de teatre si concerte, pentru sali de conferinta, biblioteci, magazine, ori pentru birouri. Punctele pozitive ale pardoselilor este că acestea sunt din mocheta: foarte estetice, termoizolatoare si fonoizolatoare, se intretin destul de usor, se curata si se instalează destul de simplu.

2. Tencuieli

Tencuielile reprezintă acele elemente de finisaj ce se vor aplica pe toată suprafața brută a pereților, pe tavane sau pe alte elemente de construcție, au un rol destul de estetic, sunt igienice și de protecție împotriva tuturor acelor agenți exteriori c ear putea să dăuneze (intemperii, radiații) sau interiori (apă ori alți vapori de apă), impotriva gazelor, a focului, precum și a diverșilor agenți chimici și mecanice din mediul înconjurător.

Se impune a respecta anumite condiții tehnice pentru tencuieli, și anume faptul că

impun acestei tencuieli anumite proprietăți specifice legate de procedeul de aplicare, de cerințele de exploatare, care sunt:

– condițiile capitale, care sunt legate de calitatea de durabilitate, care este determinată de menținerea în timp a acelor trăsături fizice, chimice și mecanice ale tencuielilor, ținînd cont de condițiile mediului înconjurător;

– condițiile mecanice, ce se referă nemijlocit la acea relație de reciprocitate dintre stratul suport și fisurile care posibil ar putea să apară;

– condițiile fizice precum și cele igienice din cadrl procesului de exploatare și utilizare;

– condițiile de natură arhitecturală precum și estetică;

– condițiile economice prielnice și respectiv cele organizatorice.

Clasificarea tencuielilor, in funcție de anumite criterii:

– în funcție de poziția încadrul construcției: tencuieli interioare și tencuieli exterioare.

– în funcție de materialul de suport pe care se vor aplica, deosebim: amplasate pe cărămidă, pe beton greu ori beton ușor, din piatră, pe trestie .

– în funcție de tehnologia de executare, tencuielile pot fi clasidicate în următoarele categorii specifice: tencuieli umede, semiumede sau tencuieli uscate.

– în funcție de modul lor specific de prelucrare a fețelor vizibile, se vor deosebi:

a) tencuieli care sunt brute și au suprafata prelucrată cu grosier, ( se utilizează la subsoluri, calcane, poduri) posedă funcția principală de protecție;

b) tencuieli ce sunt drișcuite, netezite cu ajutorul drișcăi din lemn;

c) tencuieli care sunt gletuite, drișcuite pe suprafața căreia se aplică un strat destul de fin de var ori ipsos, și care ulterior sunt netezire cu ajutorul drișcăi metalice. Ulterior, acestea sunt folosite în principal pentru netezirea suprafeței, unsă cu un fel de ulei special.

d) tencuieli ce sunt sclivisite iar aspectul exterior vizibil se va prelucra cu un amestec din ciment, fiind ulterior neteziță cu drișca de oțel.Respectiv, acestea sunt utilizate la încăperile unde predomină umiditatea relativ mare;

e) tencuieli care sunt decorative, acestea în special sunt folosite mai des în cadrul clădirilor monumentale.

Tencuielile sunt acele lucrări de finisaje interioare ori exterioare ce sunt aplicate pe acea suprafață bruta a elementelor de constructie, astfel posedă rolul determinant de: decorațiune, rolul igienic, de protectie, de o izolare termica foarte buna, precum si izolare fonica.

Din categoria cel mai obișnuite tencuieli, cele mai des folsite sunt acestea:

– tencuielile brute;

– tencuielile driscuite;

– tencuielile sclivisite;

– tencuielile gletuite.

O altă categorie unicală de tencuieli sunt cele decorative:

– tencuielile cu praf de piatra ce sunt driscuite;

– tencuielile stropite;

– tencuielile formate din terasit, granulit, sau dolomit;

– tencuielile din marmura artificiala.

Acele trei tipuri initiale de tencuieli decorative se aplica, in parcticular, in cadrul constructiilor de fatade.

Tencuielile care sunt umede intrebuintează drept material principal : mortarul care este format dintr-un amestec de : nisip, praf de piatra și praf de caramida, din liant format din : ciment, var, ipsos, si argila, din plastifianti (compus din : var, argila) si din alte tipuri de materiale auxiliare, cum ar fi :(o paleta intreaga de culori, intarzietori de priza, sau cînepă).

Procedura de tencuială se va repeta de trei ori, respectiv se va aplica de trei ori, pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Respectiv, primul strat este stratul de amorsaj (spritul), al doilea strat este – grundul si al treilea strat este stratul vizibil (sau se mai spune si stratul de finisare).

3. Zugrăveli

Zugrăvelile sunt reprezentate de acele – lucrările de finisare care se vor aplica pe toată suprafața elementelor de construcție în formă de un strat subțire constituită dintr-o legătură de pigmenți în apă. Dacă stratul respectiv este format din suspensia de ulei sau de emulsie, atunci aceste lucrările de finisare se vor intitula vopsitorii, și nu zugrăveli [6].

Zugrăvelile și vopsitoriile se înfăptuiesc pentru menținerea stratului suport în condiții de maximă igienă, în scop de protecție hidrofuge, ignifuge și protecție de anticoroziune, precum și pentru a crea un aspect vizual plăcut, se va realiza manual sau mecanizat. Procedura de văruit sau de spoit cu var – reprezintă una din cele mai simple și ușoare tipuri de zigrăveală, care poate fi realizată cu un amestec simplu de var stins.

Zugrăvelile simple cu structură de ulei (pentru un efect mai bun la tencuială) se utilizează în interior, pe suprafețe sau pe locuri destul de uscate. Se face dintr-un amestec format din humă, clei și culoare, ce ulterior se amorsează cu ajutorul unei soluții diluate de săpun deasupra căreia se vor da de două ori trei straturi de zugrăveală pregătite cu un clei tipic animal. Tavanele se realizează cu praf de caolin ori alb de zinc.

Vopsitoriile din ulei se vor face direct pe tencuieli, pe tâmplăria din lemn sau cea din metal, pe țevi sau radiatoare.

Zugravelile precum si vopsitoriile sunt acele lucrari de finisaje interioare sau exterioare care se vor aplica pe suprafețele elementelor constitutive de constructie un strat relativ subtire format dintr-o substanță de pigmenti in apa.

Daca stratul este format din suspensia de pigmenti in ulei ori emulsii de lian in apa, lucrarile de finisaj se vor numi nu zugrăveli ci vopsitorii.

Zugravelile în dependență de specificul lor se vor clasifica in mai multe categorii: varuit (se face din var stins si apoi strecurat, cu ajutorul pompe speciale), pe baza de clei sau de vinarom (efectuate pe beton, caramida, lemn, tesaturi), decorative (se vor folosi cu ajutorul unor pensule speciale, bureti din cauciuc, sabloane din hartie etc).

Vopsitoriile se clasifică în mai multe categorii, în functie de importanta lor, respectiv, deosebim:

– vopsitorie in ulei pe tencuiala, se aplică primul strat, apoi se aplică grundul de imbibare, ulterior se chituieste, iar dupa procesul de uscare se va slefui si respectiv se aplica 2-3 straturi pe directie verticala, ultimul strat de tencuială se va aplica cu mișcări de sus in jos;

– vopsitorie pe lemnarie, procedura va fi : se va aplica pe tamplaria usilor, ferestrelor, 2-3 straturi de vopsea deasupra suprafetelor grunduite si spacluite cu chit de lac, iar ultimul strat se va aplica in lungul fibrelor lemnului;

– suprafetele metalice, se vor vopsi dupa ce anterior au fost destul de bine curatate de rugina sau de alte substanțe netrebuincioase si vor fi grunduite cu miniu de plumb;

– vopsitorie in imitatie de marmura, se efectuează manual, se va utiliza în cadrul finisarii coloanelor, soclurilor sau lambriurilor pentru a le oferi un aspect estetic marmurei. Stratul de imitatie se protejeaza cu un strat subțire de lac.

Tapetele sunt acele lucrari de finisare ce constă in aplicarea la interior pe pereti a fasiilor decorative din: hartie, carton, stofa, matase, PVC etc. Suprafata suport necesită a fi perfect plata, curata precum si uscata. Pentru indepartarea tapetelor vechi, acestea in prealabil sa va umezi cu apa calda si ulterior se va purcede la procedura de razuire cu spaclul.

4. Placaje

Lucrările de placaj sunt reprezentate de acele lucrări de finisaje interioare ori exterioare prin intermediul căreia se va purcede la aplicarea pe suprafata peretilor interiori sau exteriori, a unor placi sau panouri din diverse materiale.

Lucrările de placaj dupa natura materialelor folosite, pot fi :

– placaje din plăci de faianță, confectionate din argile refractare, caolinuri, feldspati, acoperite la fata cu smalt iar pe cealalta cu striuri in relief. Se utilizează la placarea bailor, bucatariilor, grupurilor sanitare, laboratoarelor etc.;

– placaje din plăci ceramice smălțuite. Tipul respectiv de placi, divers și destul de colorat, cu dimensiuni relativ mici, fata smaltuita, neteda, ondulata, boltita, scobita, rombica sau piramidala. Se utilizează ca placaje decorative la placari interioare si la fatade;

– placaje din plăcuțe de sticlă colorată. Placute de diverse culori, cu fata dreapta si cealalta cu striuri, se folosesc la finisarea cladirilor, cu placaje interioare si exterioare;

– placaje din plăci de sticla (opaxit), sunt de culoare laptoasa, au o fata neteda iar cealalta fată cu striuri;

– placaje din caramida aparenta. Aceste placaje se intrebuintează cu caramizi speciale si se folosesc la exterioarele construciilor;

– placaje de tip marmoroc. Sub forma de foi flexibile (support textile) si se utilizează la finisaje interioare;

– placaje din placi imitatie de piatra naturala sau beton mozaicat. Aceste placi sunt constituite dintr-un strat de principal (beton sau mortar de ciment) si un strat secundar (mortar de ciment cu aggregate de mozaic sau marmura);

– placaje din piatra naturala. Se utilizează pentru placaje de interioare dar si exterioare. La exterior se folosesc roci de granit, andezit, trahit, ruf vulcanic, calcar, marmura, ele necesită ca sa reziste la intemperii, legarea acestora in zidarie facundu-se cu scoabe, carlige sau domuri;

– placaje din placi de PVC. Placile respective se lipesc cu adeziv Prenadez pe suprafete netede, plane si uscate. Se utilizează la suprafete interioare indiferent de umiditatea aerului, dar care nu sunt expuse agentilor agresivi;

– placaje din lemn. Se utilizează la interioare pentru lambriuri, utilizandu-se fibre din lemn (PFL), tablii, scânduri;

-placaje din carton gips. Materialul respectiv se utilizează ca pereți divizori și plafoane suspendate din carton gips, placări de pereți cu carton gips, scafe decorative, izolații termice și fonice.

Din datele indicate mai sus reiese că cele mai bune domenii de folosire ale finisajelor interioare pe bază de carton-gips sunt:

– hotelurile, birourile, școlile, spitalele, căminele.

– studiourile artistice, sălile de recepții sau de spectacole cu acustică pretențioasă.

– locuințele noi, casele de vacanță, cabanele confectionate din lemn

– finisare de bucătării, băi, grupuri sociale, repartajarea spațiilor existente

– amenajări de spații locative în poduri, mansarde, subsoluri, terase

– incinte industriale sau sociale cu rezistență mare la foc și umiditate

– depozite, magazii, expoziții, angrouri, supermagazine.

Avantajele constructive ale finisajelor pe bază de carton-gips sunt următoarele:

estetica unicala și deosebită cu eforturi minim.

greutate scăzută – încărcări statice mici – dimensiuni reduse la elementele de rezistență

gradul inalt de valorificare a suprafețelor construite și a celor utile

consumuri cit mai reduse de materiale de bază, reutilizarea acestora avansată.

izolare termică și fonică deosebita

rezistență inaltă la foc și la umezeală

compatibilitatea deplină cu sistemul instalații electrice și sanitare înglobate in ele.

un grad sporit de inalt de igienă și comfort

inofensive pentru sănătate și ecologice

acuratețe constructivă, adaptabilitate și flexibilitate arhitecturale

plasticitate, acceptantă și permisivitate deosebită pentru decorarea suprafetelor de sus.

calitate europeană garantată [13].

3.5 Gama cromatică folosită în proiect

Atunci când cocepem paleta de culori a interiorului este necesar să ținem cont de "reflexe".

Teoretic,un exemlu ar fi razele de lumină care cad pe peretele colorat, iar razele reflectate de aceeași culoare cad pe obiectele care sunt în apropiere.

Iar cu cît interiorul este mai luminos și colorat, cu cît iluminarea este mai saturată și mai puternică, cu atît mai aprinse vor fi și reflexele. Pe obiectele de culoare deschisă, iar mai ales pe cele albe reflecțiile de culoare se văd mai bine.

Prin urmare, în sala de coafură pereții salii ar trebui să fie luminoși! Oricât de mult nu ne-am dori să fie creative și luminoase. În caz contrar, reflecțiile de lumină nu va permite specialistului să identifice în mod corect nuanțele de culoare a parului, mai ales la femeile blonde. Astfel după colorare cu lumina naturala, specialistul și clientl vor aveao surpriză neplăcută. Uneori, deși rar, se întâmplă dimpotrivă – se obține un rezultat frumos. Dar pentru a asigura un serviciu de calitate clientului, este mai bine să fim siguri de rezultat.

Pentru ca salonul de frumusețe să nu fie monoton și plictisitoar culorile pot fi combinate. Un interior unde totul este conceput într-o culoare monotonă va provoca oboseala. Dar și designul realizat în două culori contrastante vor duce la același rezultat. În proiectarea spațiilor este dearmonie, excesul de culoare va fi monotonie suplimentar.

În saloanule de frumusete, ca nicăieri altundeva, trebuie să se cunoască și să se maximizeze impactul psihologic al culorilor. Deci terapia de culoare (cromoterapie), care este adesea oferit ca un serviciu,își începe impactul chiar din pragul salonului. Coloristica generală trebuie să se supună unui stil dar și unui concept deoarece acestea sunt interlegate. Cu toate acestea, la conceperea gamei de culori având în vedere impactul psihologic al culorilor asupra clienților nu trebuie de uitat și de comfortul personalului. De obicei, maestrul lucrează cîte 8-12 ore pe zi. În timpul zilei ei preia energia de mai multe persone care nu este întotdeauna pozitiv. De aceea camera de recreere a personalului trebuie creată culori de armonioase. Un colectiv liniștit și pozitiv este visul oricărui manager.

De exemplu, impactul asupra psihicului uman de flori:

Culoarea albastru este legată de pace și liniște este o culoare adîncă, culoarea cerului îndepărtat. Cu cît mai moale este culoarea albastru, cu atât se simte mai mult liniștea și relaxarea. Culoare albastru deschis dă un sentiment de lejeritate,, iar culoarea albastru mai inchisă este un simbol spontaneității și creativității.

Galbenul are roluri contradictorii. Pe de o parte aceasta înseamnă soare, bogăția, bucurie și libertate. Pe de altă parte, este culoarea de neliniștii, infidelității, trădari. Aceastei culoari îi acordă prioritate o persoană care dorește eliberarea și dorește să se realizeze și să abțină mai multe.

Roșu – culoarea pasiunii, entuziasmului, tensiunii . Aceasta este o culoare foarte puternică care atrage oamenii puternici și de obigei iritanți. Calitățile sale de excitare oamenii de stiinta le atribuie începind cu antichitatea făcînd o asocierea cu focul și sânge.

Calm de culoare, energie potențială, și chiar uneori o apatie da culoare verde,care este alcătuită din galben și albastru. Verdele este asociat cu prospețimea și cu cît mai mult se prevalează în albastru, este mai rece, iar predominanța galbenului face verdeli mai activ și mai cald. Verde este nelimitat în nuanțele sale. Este de preferat de oameni calmi și chiar oarecum conservatoare, dar de încredere și loiali.

Acestea și culorile lor apropiate în interior crează spații liniștitoare unde se poate relaxa. Combinația de tonuri de maro și bej ajută la reducerea stresului liniștire. Minge de sănătate verde, combinate cu liliac duce la reacții mentale lente și vindecă rănile. După cum știți, acesta este aspectul psihologic este important să păstrați în zonele spa în cosmetologie. În sălile de imagine (sala frizer, manichiura cameră) însă este nevoie de o abordare foarte diferită. Aceste servicii sunt expres și nu e nevoie de o relaxare excesivă (Anexa 3, figura 6).

3.6. Sursa iluminării în interiorul salonului de frumusețe

Iluminarea unui salon de frusețe frumusete contemporan este un proces extrem de complex. În scopul de a combina maxim functionalitatea iluminării, design și bugetul, avem nevoie de o abordare largă a iluminării spațiului: de la proiectare si calculul parametrilor iluminării pînă la punerea sa în aplicare.

Experiența de lucru arată că spațiile de diferite complexitate și niveluri de diferite de finanțare a spațiului, în cazul în care diferența dintre bugetele diferă de până la de două ori, se poate obține același nivel de iluminare. În plus, echipamentele de iluminat modern sunt din ce în ce, mai econimisitoare și mai profesionisionale.Inginerii de iluminat apreciază posibilitățile corpurilor de iluminat modern [33]. Cu ajutorul lor, putem obține un aspect respectabil al salonului sau să creem o atmosferă familială. Putem mări vizual sau reduce dimensiunea spațiilo și face zonarea cu ajutorul jocurilor de lumină. Dar este nevoie de o abordare competentă și profesional. Numai atunci o soluțiile de iluminare vor fi optime și confortabile [16].

Zona de recepție

Recepția – este cartea de vizită a oricărui interior. Este important să subliniem faptul interiorul salonului de frumusețe mai mult ca oricare altul ar trebui să arate estetic și tematic. În interioare moderne recepția și o zona de așteptare sunt în aceeași încăpere. Regizorii de lumini recomandă să se recurgă la zonarea spațiilor cu ajutorul iluminărilor diferite.

Masa de recepție trebuie să fie un punct luminos în încăpere, este important de a organiza o dispoziție vioaie și energetică. Pentru acesasta sunt ideale corpurile de iluminat joase cu lămpi fluorescente. Zona de așteptare poate fi accentuată cu o lămpi de culoari decorative. În cazul în care camera are un tavan înalt pentru iluminat general pot fi aplicate deasupra lămpi suspendate, cu lumină directă și lumină sispersată.

De obicei,în zona de recepție sunt expuse diverse postere, diplome și certificate,atenția asupra lor poate fi atrasă prin utilizarea corpuri de iluminat încorporate cu lumină direcționată. Cînd se face zone zonare mare importanță o are culoarea de iluminare și textura pereților, tipul și culoarea materialului, care este tratat suprafață podelei, culoare și materialul din care mobilierul este realizat. Toti aceste parametri afectează iluminarea, deoarece suprafetele intunecate absorb lumina, iar cele luminoase – reflecta.În dependență de faptul podeaua este acoperită de plăci ceramice reflectante sau un covor întunecat care absoarbe o cantitate mare de lumină, parametrii iluminării vor fi diferiți. Dar nu merită să exdagerăm cu cantități mari de lumină, deorece va exisa o probabilitate mare de apariție a unui efect nedorit de orbire.

Sala de coafură

Nimic nu ar trebui să distragă atenția femeii de la propria persoană, iar iluminatul calitativ în sala de coafură, va păstra vederea coaforului și va face vizitatorul să facă aprecieze suplimentar talentul său. O soluție interesantă a iluminării generale, pot fi sistemele modulare cum ar fi Cobra pentru lămpile fluorescente.

Pentru iluminatul de accent a zonelor de lucru din sala pot fi folosite reflectoarelor sisteme de șinile. Un avantaj important al sistemului este posibilitatea, fără costuri adăgătoare de a schimba unghiului de iluminare a proiectoarelor sau înlocuirea lor. Dacă este necesar, în lumina reflectoarelor poate fi deconectată de la sursa de alimentare, la toate sau particular. Multe proiectoare au un design modern, și sunt folosite în interioarele cu cele mai înalte cerințe tehnice și estetice. Pentru a determina corect culoarea și nuanța părului (la efectuarea vopsirii) este necesar ca lumina să fie destul de puternică, dar dispresată. Cea mai simplă soluție pentru îndeplini această condiție sunt lămpile fluorescente liniare, care sunt situate deasupra oglinzilor. De asemenea aceasta eliminarea umbrelor de pe fața clientrului ceea ce va aduce un plus stării sale emoționale, deoarece umbrele pe față deobicei accentuează defectele [19].

Cabinetul manichiura si pedichiură

În mod ideal,în proiectarea iluminatului în cabinetul de manichiura si pedichiura este necesar în primul rând, să fie instalată o iluminarea maximă și în al doilea rând a oferi posibilitatea de a varia nivelul iluminării.

Acest lucru este realizat prin utilizarea variatoarelor care controleaza toate sursele de iluminare în spațiul de lucru.În cazul tavanelor joase, poate fi utilizate lămpi de tip spot. Acestea sunt ușor de montat în tavan, lumina printr-un dispozitiv special poate fi orientată (pentru modelele rotative) în direcția cea bună și au o mare varietate de opțiuni de design. Dacă plafoanele sunt înalte, este recomandat să se aplice lămpili suspendate. Intensitatea luminii la locul de muncă este deasemnea ajustată de către specialist cu ajutorul lamilor de masă sau de podea lămpi. Este important de a găsi o cale de mijloc aici – pe de o parte, pentru a crea un mediu confortabil de lumină pentru vizitator, pe de alta – posibilitatea specialistului de a avea un mediu de lucru comod [29].

Cabinetul tratamente corporale

În proiectarea luminii în cabinetul îngrijiri corporale este necesar a se ghida de un factor foarte important care asigura comfortul psihologic al clientului – intimitatea. Culoarea luminii în interiorul cabinetului de masaj, îm general este mai bine sa fie neutră, dar se poate folosi de exemplu o nuanță slabă de verde, aceasta va relaxa și va calma. Lumina trebuie să fie moale și foarte slabă. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul lămpilor, al cărui design este realizat cu posibilitatea să ilumineze nu numai lumină direct, dar, de asemenea, reflectat. Luminile directa si reflectată vor crea în timpul procedurii un sentiment de confort psihologic.

Cabinetul de cosmetică

În cabinetul cosmetologie, este foarte important să fie respectate toate cerințele de igienă pentru proceduri, precum de a nu uita de necesitatea de a crea un mediu confortabil pentru odihnă și relaxare. Rezultatul ar trebui să fie un dublu efect: lumina destul de puternică, dar totodată nu obositoare.

Un rol important în punerea în aplicare a acestor cerințe este jucat, desigur de dinamica lumii. Aceasta permite ca lumina, și să fie în conformitate cu toate reglementările, și să se creeze o atmosferă armonioasă. Crearea unui asemenea sistem flexibil de fapt, nu este deloc complicată. În primul rând, lumina împrăștiată poate fi aranjată cu ajutorul de corpurilor de iluminat îcadrate în tavan, cum ar fi cele de tip ”downlight” cu lentile mată și lămpi cu culoare de temperatura rece. În al doilea rând, regizat, lumina de lucru poate fi obținută de la lămpile laterale, acestea oferind lumina pe pereți și pe feța clientului. Totodată fluxul luminos reflectat pe perete sconces este cel mai bun pentru relaxarea privirii în timpul procedurii [21].

Solariu

Camera de design, cu solar este mai bine să aibă tonuri de temperatura caldă de culoare caldă al lămpii care aminteste de vara. Cea mai des întîlnită soluție pentru cabinetul de solariu este tendința a folosi o iluminare cît mai apropiata de spectrul luminei naturale. Aproape întotdeauna corpurilor de iluminat se instalează uniform, la un anumit nivel și pe întreaga suprafață a salii. În acest scop, pot fi utilizate sisteme de iluminat modulare cu lămpi fluorescente sau LED-uri. Anume aici, de regulă, o persoană apreciază și își studiază corpul său. De aceea, accentul este pus pe numărul de oglinzi și calitatea iluminării. Trebuie evitată amplasarea sursele de lumină în părțile laterale ale oglinzilor. Reflectînduse în oglindă, lumina se va îndrepta spre ochi, și va sublinia deficiențele pielii. Este mult mai optim ca o lampă să stea pe oglindă – astfel lumina va ”netezi” fața și va adauga încredere celor care arunca o privire în ea [20].

3.7. Concluzii la capitolul 3

În capitolul 3 au fost descries următoarele detalii: zonele salonului de frumusețe, ergonomia acestuia, lucrările de finisaj, ergonomia mobilierului, lucrările de finisaj, gamacromatică aplicată și iluminarea salonului de frumusețe. Toate acestea au fost aplicate în proiect și în ansamblu au contribuit la crearea unui design interior esthetic și funcțional.

O foarte mare importanță o are ergonomia mobilierului, aceasta face comod lucrul specialistului, și daca nu avem o ergonomie bine gîndită în spațiul de lucru, asta poate duce la accidente de muncă, sau cel puțin la un process neplăcut de muncă.

Gama cromatică este cea care crează dispoziția clienților dar și a angajaților , o gama cromatică poate relaxa sau încorda… Poate face clientul să vină din plăcere, sau necessitate la salonul dat. De aceea trebuie folosite colori relaxante dar în același timp jucăușe, care parcă te invită să mai stai.

Iluminarea nu este pe ultimul loc: de ea depinde prcoesul de lucru correct, alegerea culorilor corecte, și crearea impresiei reale despre necesitățile pe care le are clientul.

CONCLUZII FINALE

Începînd proiectul de design al unui salon de frumusețe este necesar în primul rînd să ne determinăm ce asortiment de servicii vor fi oferite, să alegem echipamente și consumabilele calitative, deoarece de numărul de servicii depinde și numărul de încăperi în salon. Există deosebiri foarte mari între interiorul unui salon de frumusețe și interioarele altor instituții cu menire publică. La efectuarea proiectului de design este obligatoriu luarea în considerație recomandările instituțiilor abilitate în certificarea lucrărilor de amenajare cu referire la solicitarea asupra rețelei electrice, instalarea comunicațiilor cum ar fi, apeductul, canalizarea, internet, telefonie etc. De asemenea sa atras atenția la iluminarea zonelor, mai ales a zonelor de lucru. În crearea designul de interior al salonului de frumusețe sunt multe detalii care aplicate în practică s pot dezvolta probleme serioase. Cel mai important lucru la crearea designului interior al unui salon de frumusete este aplicarea unui stil unic si memorabil, care să creeze un sentiment placut de relaxare, dar totodată și o stare energică și vioaie.

Saloanele de frumusețe din totdeauna au fost un punct de atracție pentru femei , dar și un loc unde barbații deasemenea pot acorda atenție aspectului exterior. Iar odată cu creșterea concurenței între saloanele de frumusețe este necesară și implimentarea de noi metode de promovare și atragere a clienților. Una dintre ele fiind aspectul vizual al interiorului salonului. Cu cît mai atractiv acesta fiind, cu atît mai mari sunt șansele ca clientul să se oprească anume aici pentru a lăsa o parte din banii săi.

În proiectul de licență cu tema ”Amenajarea unui salon de frumusețe”, sa găsit o soluție pentru amenajarea armonioasă a unui salon de frumusețe, ceea ce era un obiectiv, la prima vedere, destul de complex. În crearea designului sa orientat pe clasa salonului, serviciile acordate, statutul clienților doriți etc..

În saloanele de frumusețe este foarte important îmbinarea corectă a esteticului cu funcționalitatea. Astfel trebuie sa atras atenția la particularitățile specifice fiecărui cabinet în dependență de destinația acestuia.

Sa reușit proiectarea unui salon de frumusețe atrăgător prin stilul său unic, detaliile utilizate correct în locurile potrivite, dar și funcționalitate și ergonomie maximă.

BIBLIOGRAFIE

Botton Al. The Architecture of Happiness. London: Penguin Books Ltd, 2007. 280 p.

Bradbury D. Mid-Century Modern Complete. London: Thames & Hudson 2014. 544 p.

Canizares A. 150 Best ECO House Ideas NY: Collins Design, 2011. 600 p.

Carlson J. Remodelista. NY: Artisan Division of Workman Publishing, 2013. 400 p.

Chalmers E. Modern Vintage Style. London: Ryland, Peters & Small Ltd, 2011. 160 p.

Court S. Etcetera. Millers Point: Murdoch Books, 2012. 265 p.

Copestick J. Decorate: 1000 Professional Design Ideas for Every Room in the House. London: Jacqui Small LLP, 2011. 288 p.

Field-Lewis J. My Cool Shed: An Inspirational Guide to Stylish Hideaways and Workspaces. London: Pavilion Books, 2012. 160 p.

Finnanger T. Tilda's Studio: Over 50 Fresh Projects for You and Your Home. Abbot Newton: David & Charles, 2011. 160 p.

Finnanger T. Tilda Homemade and Happy. Newton Abbot: David & Ch, 2014. 144 p.

Kemp K. A Living Space. South Yarra: Hardie Grant Books, 2012. 260 p.

Jason G. A Place Called Home: Creating Beautiful Spaces to Call Your Own. South Yarra: Hardie Grant Books, 2013. 272 p.

Kingston K . Clear Your Clutter with Feng Shui: Space Clearing Can Change Your Life. London. Piatkus Books, 2013. 272 p.

Needleman D. Domino: the Book of Decorating. New York: Simon & Schuster, 2008. 272 p.

O'shea L. The Interior Design Reference & Specification Book: Everything Interior Designers Need to Know Every Day. Gloucester: Rockport Publishers Inc., 2013. 288 p.

Norrman S. Simply Scandinavian London: Ryland, Peters & Small Ltd. 2010. 160 p.

Paas S. 100 Interiors Around the World Cologne Taschen GmbH, 2012. 720 p.

Potestad M. Vintage Industrial: Living With Design Icons. New York: Rizzoli International Publications, 2014. 224 p.

Petersik Sh., Petersik J. Young House Love: 251 Ways to Paint, Craft, Update, Organize, and Show Your Home Some Love. New York: Artisan Division of Workman Publishing, 2012. 304 p.

Richardson S. Sarah Style. New York: Gallery, 2014. 368 p.

Ehmann S., Borges S., Hide and Seek: The Architecture of Cabins and Hideouts. Berlin: Die Gestalten Verlag, 2014. 256 p.

Smith M. The Nesting Place: It Doesn't Have to Be Perfect to Be Beautiful. Grand Rapids: Zondervan, 2014. 208 p.

Coloristica în saloanele de frumusețe. http://www.salonmechti.ru/page10/23.html (accesat 04 .03.2015).

Cerințe sanitare în saloanelele de frumusețe. http://www.florens.ru/ p./2_0.html (accesat 07 .03.2015).

Consumabile în saloanele de frumusețe. http://backstage.ua/news/ackstage-predstavlyaet-produkty-serii-expert-solar-sublime-ot-loreal-professionnel/ (accesat 03 .03.2015)

Clasificarea saloanelor de frumusețe. http://www.openbusiness.ru/html/dop5/piter-salon-tip.html (accesat 09 .03.2015).

Deschiderea salonului de frumusețe.http://www.freediz.ru/index.php?content=article-&id=13 (accesat 14 .04.2015).

Echipamente în saloanele de frumusețe. http://archik3d.ru/torgovoe-oborudovanie-/torgovoe-oborudovanie (accesat 28 .04.2015).

Ergonomia saloanelor de frumusețe. http://yzum.ru/dizayn_salona_krasoty (accesat 02.05.2015).

Iluminarea saloanelor de frumusețe. http://www.mdm-light.ru/publications/articles/806/

Obiecte de lux. http://spb-beauty.ru/ (accesat 07 .05.2015).

Noțiuni de igiena si protecție a muncii http://www.scritub.com/medicina/cosmetica/-Salonu-de-coafura21599136.php (accesat 15.05.2015).

Parțile componente a clădirilor. https://instalatiipentruconstructii.wordpress.com/2-010/06/01/partile-componente-ale-unei-case-cladiri/ (accesat 10 .05.2015) 32)

Servicii oferite de saloanele de frumusețe. http://www.fabrikabiz.ru/salon/2/57.php (accesat 12.05.2015).

Saloane VIP. http://backstage.ua/ (accesat 12.05.2015).

ANEXE

ANEXE GRAFICE

Anexa 1

Figura 1. Parterul unde este amplasat salonul de frumusețe

Figura 2. Secțiune și vedere laterala a clădirii în care este amplasat salonul de frumusețe.

Anexa 2

Figura 3. Zonele salonului de frumusețe

Figura 4. Plan mobilier

Anexa 3

.

Figura 5. Sala de manichiură-pedichiură.

Figura 6. Sala de coafură.

Figura 6. Recepția, sala de așteptare.

Anexa 4

Figura 7. Vedere fațada vest.

Figura 8. Vedere fațada est.

Figura 9. Vedere fațada nord.

Figura 10. Vedere fațada sud.

Anexa 5

Tabel 1. Lista inventar

ANEXE

ANEXE GRAFICE

Anexa 1

Figura 1. Parterul unde este amplasat salonul de frumusețe

Figura 2. Secțiune și vedere laterala a clădirii în care este amplasat salonul de frumusețe.

Anexa 2

Figura 3. Zonele salonului de frumusețe

Figura 4. Plan mobilier

Anexa 3

.

Figura 5. Sala de manichiură-pedichiură.

Figura 6. Sala de coafură.

Figura 6. Recepția, sala de așteptare.

Anexa 4

Figura 7. Vedere fațada vest.

Figura 8. Vedere fațada est.

Figura 9. Vedere fațada nord.

Figura 10. Vedere fațada sud.

Anexa 5

Tabel 1. Lista inventar