Alimente de Origine Vegetala

CAPITOLUL II

ALIMENTE DE ORIGINE VEGETALĂ

II.1 Grupe de alimente

Alimentele sunt un complex de nutrienți pe care omul îi găsește în stare naturală, pe care îl transformă tehnologic și îi utilizează ca sursă de hrană. Nici un aliment nu conține toți nutrienții necesari susținerii vieții, de aici necesitatea de a avea o alimentație variată, echilibrată, care să includă alimente complementare din punct de vedere nutritiv.

Nutriționiștii și biochimiștii clasifică alimentele după origine, având alimente de origine vegetală sau animală, după valoarea nutrițională (număr de calorii per gram de aliment) dar și după ponderea unor nutrienți principali (proteine, glucide, lipide)

Cea mai comună clasificare a alimentelor se referă la împărțirea acestora în 8 grupe:

Carne, pește și ouă (alimente preponderent proteice)

Lapte și produse lactate (alimente preponderent proteice)

Uleiuri vegetale și grăsimi animale (alimente preponderent lipidice)

Cereale (alimente preponderent glucidice)

Zahăr și produse zaharoase

Legume proteice sau lipidice (leguminoase)

Legume verzi și fructe

Băuturi

Carne, pește și ouă (alimente preponderent proteice)

Carnea este o sursă importantă de proteine ușor digerabile. Conține aprox. 75% apă, 20% proteine, 3% lipide, 0,7% săruri minerale și vitamine (în principal din grupa B) și rar, glucide (carnea de cal conține glicogen!). Proteinele din carne sunt de tip sarcoplastic (mioglobina), dau culoarea roșie a cărnii, oxidată brun în timpul păstrării și preparării de tip miofibrilar (miozina, actina care se leagă formând actinomiozina), formează “textura cărnii” și de tip proteine de țesut conjunctiv (colagen, elastină)

Carnea de pește este o sursă de proteine ușor digerabilă și de calitate înaltă, reprezentând 20% din partea comestibilă. Conținutul în lipide este variabil, de la mai puțin de 5% în peștii slabi (păstrâv,știuca,etc), la peste 8% în peștii grași (somn, ton, sardine,anghila). Lipidele sunt bogate în AGN cu catene lungi și proteine cu aminoacizi esențiali. Peștii sunt bogați în fosfor, dar săraci în Ca, sunt o sursă importantă de I, Ca, vitamine din grupul B, vitamina A și D. Fructele de mare (crustacei, scoici) conțin Na în cantități mai mari.

Ouăle sunt o sursă de proteine echivalentă cu carnea și peștele, dar mai ieftină. Un ou conține aproximativ 6g protein și 6g lipide, reprezentând 80 cal. Albușul conține în principal ovalbumină iar gălbenușul, ovovitelină și lipide (în principal fosfolipide și cholesterol, aprox. 250mg/ou). Ouăle sunt o sursă importantă de vitamine B și D, de Fe, P, și Ca. Fierberea are o mare influență asupra digestibilității ouălor: consumat crud, albușul nu este absorbit iar după coagulare, utilizarea digestivă crește la peste 90%. Valoarea nutritivă a ouălor este importantă: 3 ouă aduc atâtea proteină și lipide ca și 100g carne.

Lapte și produse lactate (alimente preponderant proteice)

Laptele este un aliment complet, furnizează nu numai proteine dar și lipide, glucide, enzime, vitamine, minerale. Proteinele constituie aprox. 4% în laptele de vacă. Cazeina reprezintă 80% din proteine, restul fiind reprezentat de β-lactoglobulină și α-lactoalbumină. Laptele conține 5-7% lactoză și aproximativ 4% lipide. Lipidele sunt constituie din trigliceride (98% din lipidele totale), fosfolipide și colesterol.

Grăsimi și uleiuri (alimente preponderent lipidice)

Sunt produse alimentare preparate în urma unui proces de separare a lipidelor de origine vegetală sau animală. Aceste produse includ 4 categorii: uleiuri vegetale, unt, margarină și grăsimi animale.

Uleiurile vegetale se obțin din semințe oleaginoase (floarea soarelui, soia, dovleac, porumb, arahide) sau fructe (măsline, nuci de cocos) prin presare la rece sau prin extracție cu solvenți și rafinare. În funcție de scopul utilizării lor, uleiurile se clasifică în:

uleiuri pentru prăjit: sărace în AGN, stabile la încălzire (ex: uleiul de arahide)

uleiuri pentru salate: bogate în AGN, instabile și oxidabile la încălzire, cu formare de peroxizi ai AGN (ex: uleiul de soia, floarea soarelui, porumb sau răpiță)

Margarinele conțin 16% apă, 83% lipide și au VC apropiată de a untului. Inițial, margarinele s-au obținut prin emulsionarea grăsimilor animale cu apă și lapte. În prezent se folosesc grăsimi de origine animală (ulei de pește) sau uleiuri vegetale hidrogenate. Se adaugă agenți emulsifianți (emulgatori) și stabilizatori, în general mono- și diglucide, lecitină, NaCl, vitamina A,D, coloranți (β- caroten) și arome (acid butiric și caproic) precum și amidon.

Cerealele (alimente preponderent glucidice)

Cerealele și produsele făinoase sunt componente de bază a rației alimentare, întrucât reprezintă o sursă importantă de glucide (60-75%) dar și de proteine (8-15%). Au un rol esențial energetic (VC=300-400) și reprezintă aportul energetic principal în multe țări.

Grâul este consumat sub formă industrializată de făină, din care derivă produse de panificație (pâine, paste, produse de patiserie). Grâul conține 9% proteine, 2% lipide, 66% glucide, 0,03% Ca, 0,035% P, Mg și Fe. Conține vitamine din grupul B. Făina conține 65-75% amidon, 2% lipide, 10-13% proteine, celuloză (VC = 350).

Pâinea are 35% apă, 7% proteine, 55% glucide, 1-2 % NaCl, 0,3-0,5% celuloză, mai multă în pâinea completă. Este bogată îndeosebi în vitaminele B1 și B2 și are VC = 250. Produsele derivate sunt îmbogățite în glucide și/sau lipide și au VC > 360.

Orezul este a două cereală consumată în lume după grâu.. În cursul prelucrării, orezul pierde 75% din vitamina B1 , 56% din vitamina B2 , 63% din vitamina PP. Prin fierbere, orezul mai păstrează 2,5% glucide și VC = 120. Este sărac în Na, Mg, K.

Porumbul este utilizat îndeosebi în alimentația animalelor dar în tări mai sărace este folosit în alimentația umană. Făina are VC = 350. Conține 12% apă, 70% glucide, 10% proteine (deficitare în lisină și triptofan), 3,5% lipide (bogate în AGN). Conține majoritatea oligoelementelor și a vitaminelor B.

Zahăr și produse zaharoase

Zahărul este aliment glucidic prin excelență, indiferent de origine (obținut din sfeclă sau trestie) și este alcătuit exclusiv din zaharoză 100%. Valoarea sa energetică este VC = 400 și este o sursă rapidă de energie în efort fizic intens. Ciocolata este un amestec de zahăr, pastă de cacao cu sau fără lapte, are VC = 300-500. Conține 30-35% lipide, 55-65% glucide (zaharoză) și 2-6% proteine. Conține și elemente minerale (Mg, K, Ca, Na), vitamine B dar este lipsită de vitamină C.

Legume proteice și lipidice (Leguminoase)

În această familie sunt incluse legumele seci (fasole, linte, mazăre) și semințele oleaginoase (soia și arahide). Conținutul de proteine, fosfor și Fe este asemănător cu al cărnii, a peștelui și al ouălor, sunt sărace în metionină, dar conțin lizină, care e deficitară în cereale.

Fasolea are 20-25% proteine, 1,5% lipide, 60% glucide, 4% celuloză, bogată în vitamine A, B și PP. Are un raport înalt Ca/P și este bogată în Fe (6 mg/100g). VC = 340. Glucidele sunt reprezentate în principal de amidon (35%) și de dextrine. Digestibilitatea este mai mică datorită conținutului mare de celuloză dar poate fi ameliorată prin fierbere.

Lintea conține 23% proteine, 60% glucide și 1-2% lipide. Conține vitaminele B1, B2, PP,C și A, Fe și puțin Ca. VC = 320 iar CUD este mic. Este săracă în metionină și triptofan, dar bogată în lisină (7%), ceea ce îi permite să fie complementară cu proteinele de origine cerealieră.

Mazărea are compoziție asemănătoare cu a fasolei și VC = 340, dar CUD este de numai 60-70%. Arahidele sunt bogate în lipide (46%) dar conțin și proteine (27%) și glucide (18%). După extracția uleiului, reziduul este uscat și transformat în făină. Arahidele sunt deficitare în metionină, lisină și treonină. Conțin mult P și vitamină PP. CUD este mai mare decât la celelalte leguminoase.

Soia este utilizată în principal pentru ulei. Boabele conțin 18% lipide (bogate în lecitină), 31% glucide (poliglucide) și 38% proteine. Proteinele sunt deficitare în aminoacizi cu sulf, dar conțin cantități mari de lisină, Ca, vitamine B1, B2 și PP.

Legume verzi și fructe

Alimentele din această clasă sunt caracterizate prin conținut mare în glucide, vitamine, elemente minerale, apă și aport scăzut de calorii.

Cartofii au VC > 80 datorită conținutului crescut de amidon (18%), 0,5% celuloză, 0,1% lipide și 2% proteine, precum și 15mg/100g vitamină C. Conținutul de vitamină C scade gradat pe parcursul coacerii. Maniocul este mai sărac în apă (48%), conține o cantitate mare de glucide (53%), proteine (3%) și vitaminele B și C.

Legumele verzi au cantitate mare de apă (80-90%), conținut variabil de glucide (1-10%), celuloză (1%). Lipidele și proteinele sunt aproape inexistente. Valoarea legumelor verzi rezultă în principal din conținutul mare de elemente minerale (K, Mg, Ca, Fe, P, S), vitamine din grupul B, vitamina C și carotenoide. VC variază între 20-25, au digestibilitate mică datorită conținutului mare de celuloză dar acest fapt este benefic pentru tranzitul intestial.

Fructele conțin 80-90% apă, 10-15 glucide (glucoză, fructoză, zaharoză) dar valoarea lor nutrițională derivă din aportul de elemente minerale (K, Mg, Ca), vitamine C și B, fibre celulozice și pectine. VC este mică și digestibilitatea de asemenea. Proporția diferiților constitueni depinde de gradul de maturare a fructului. Prin preparare la cald, pectinele sunt degradate, de asemenea pereții celulozici, amidonul este hidrolizat și digestibilitatea crește. Concomitent au loc pierderi de săruri minerale și vitamine (îndeosebi vitamina C).

Fructele oleaginoase (nuci, alune, arahide) dețin un loc aparte datorită valorilor VC mari (400-500), sunt mai sărace în apă, mai bogate în proteine, lipide și vitamine B, PP și minerale precum Ca, Mg. Nu conțin vitamina C.

Băuturi

Apa potabilă are o compoziție variabilă de săruri minerale, în funcție de zona de unde provine datorită compoziției solului. Se cunosc ape potabile curente și ape minerale, a căror procent de minerale este controlat și variabil în funcție de sursă. Valoarea calorică a apei este nulă și rolul său principal este aportul de minerale. Unele ape minerale au în mod natural CO2 și bicarbonați (sunt carbogazoase) altele sunt „plate”, au doar minerale în formă de amestecuri de săruri, incluzând carbonați, dar mai puțin bicarbonați. Apele mineralizate se obțin pe cale industrială din ape potabile (de izvor) cu adaos de săruri minerale exogene (carbonați de Na, K, Mg, Ca, etc).

Ceaiul și cafeaua sunt băuturi stimulatoare datorită conținutului de flavonoide, catechine, alcaloizi specifici (teină, teofilină, teobromină, cafeină). Aportul calorie este nul, dar ele fiind consumate cu îndulcitori aduc în final un aport energetic prin zaharoza adăugată.

Vinul și berea sunt băuturi alcoolice obținute prin fermentație. Valoarea energetică a vinului variază în funcție de gradele alcoolice (1g alcool aduce 7 calorii). Berea conține mai puțin alcool (2-5%) și este mai bogată decît vinul în vitamine B. Băuturile spirtoase sunt obținute prin distilarea băuturilor fermentate sau a extractelor de cereale.

Băuturile răcoritoare sunt în majoritate obținute din fructe sau esențe de fructe, sunt îndulcite și aduc un aport energetic important precum și elementele minerale.

II.2 Alimente de origine vegetală

Analizând datele din subcapitolul anterior se observă faptul că în afară de primele două grupe de alimente, toate celelalte fie se referă la alimente vegetale sau se obțin din materii prime de origine vegetală.

Alimentele de origine vegetală provin din flora spontană și din culturi agricole. Ele pot fi consumate ca atare sau prin prelucrare. Flora spontană ne oferă fructe de pădure și ciuperci, în principal. Culturile agricole au ca rezultat legumele, fructele, ciupercile și cerealele.

Legumele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelucrată. De la aceasta categorie de alimente se pot consuma părți diferite:

fructele: tomate roșii, mazăre, fasole, dovleac

rădăcinile: morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, ridichi

tuberculii: cartofi

bulbii: usturoi, ceapă, hașmă

frunzele: salată, spanac, varză, rucola

inflorescența : brocoli, conopidă

Fructele pot fi și ele consumate în stare prospătă sau prelucrată. Fructele pot fi clasificate în mai multe tipuri:

fructe numite bace (struguri, afine, coacăze)

fructe nucifere (nuc comun, nuc negru, migdal, alun, castan comestibil, pecan)

fructe cu sâmburi (prune, caise, piersici, cireșe, vișine)

fructe cu semințe (mere, pere, moșmon, gutui)

Ciupercile, numite și carne vegetală, sunt consumate sub formă prelucrată. Există o multitudine de tipuri în flora spontană – de tip comestibil, de exemplu hribi, ghebe, burete de imaș, trufe. Ciupercile de cultură sunt mai puține, de exemplu champignion și pleurotus.

În ceea ce privește cerealele, de la acestea se utilizează boabele: grâu, porumb, orez, secară, ovăz. Acestea se prelucrează sub forma de făină pentru pregătirea unor alimente (pâine, mămăligă, paste făinoase) sau se expandează.

Compoziția chimică a fructelor și beneficii pentru sănătate:

Glucidele sunt reprezentate de glucoză, fructoză, zaharoză în cazul fructelor zaharate și în plus amidonul în cazul fructelor amilacee. Dintre poliglucidele care intră în constituția fibrei, în fructe sunt prezente hemicelulozele, celuloza și pectinele. Conținutul în glucide variază în limite largi : 4-22% .

Proteinele din fructe sunt reprezentate de albumine, globuline, cromo-proteine, flavoproteine și nucleoproteine. Conținutul nu depășește 1,5% . Cantitativ proteinele din fructe variază în funcție de specie, soiul, condițiile agropedoclimatice, faza de creștere și dezvoltare, agrotehnica aplicată, recolta. (Constantin Banu, 2010 )

Vitaminele se află în fructe în cantități mari. Astfel :

fructele colorate în galben și cele colorate in roșu sunt bogate în provitamina A: piersici,caise,cireșe,capșune,fragi;

fructele citrice sunt bogate în vitaminele C și P: portocale, lămâi, mandarine, grepurile. Portocalele și grepurile mai conțin și și mici cantități de provitamina A, B1, B2. Fructele citrice au acțiune alcalinizantă, chiar daca sunt acide.

foarte bogate în vitamina C mai sunt :agrișele, căpșunele, zmeura, fragii, coacăzele, murele, și măceșele.

Merele conțin cantități mici de vitamine A, B1, B2 dar, datorită pectinelor sunt folosite în tratamentul enteritelor. Prin acizii (malic, citric etc.) și taninul pe care acestea îl conțin, merele intervin în menținerea tonusului intestinal și a motilității acestuia.

Prunele au proprietăți laxative, datorită conținutului bogat în celuloză, apă și glucide.

Strugurii sunt săraci în vitamine,dar bogați în glucide (15%). Cura de struguri produce creșterea diurezei și este indicată în litiaza biliară și în gută.

Fructele uleioase sunt bogate în fier, cupru, mangan, dar sunt sărace în calciu. Ele au cantități mici de vitamine din gupul B și sunt sărace în vitaminele A și C.

Fructele au o valoare nutritivă ridicată datorită substanțelor minerale, vitaminelor și glucidelor care sunt foarte asimilabile. Valoarea lor calorică fiind strâns legată cu conținutul lor glucidic, lipidic si protidic. (Constantin Banu, 2007 )

Sărurile minerale. Distribuția biometalelor în fructe este influențată de gradul de maturare, greutatea fructului, pigmentația și intensitatea ei,porțiunea examinată din masa fructelor. Stratul epidermic al fructelor este mai bogat în magneziu decât restul pulpei, întru-cât în epidermă se găsește mai multă clorofilă. Concentrația de fosfor anorganic în epidermă este de ~3 ori mai mică decât în partea centrală. Concentrația de potasiu s-a dovedit a fi cu ~12% mai mică în partea intens colorată a fructelor decât în cea necolorată (cazul mărului).

(Constantin Banu,2005).

Substanțe fitochimice: acizi flavonici, flavonoli, flavanoli, proantocianidine, antocianidine, flavonone, carotenoizi, taninuri, fitosteroli etc. (Constantin Banu,2010).

II.2.1 Fructele de pădure

Fructele de pădure au numeroși reprezentanți, dintre aceștea amintim: zmeură, mure, afine negre și roșii, coacăze, porumbe, măceșe, cătină. Ele cresc preponderant cresc pe versanți însoriți.

Wild Berries -http://www.thecanadianencyclopedia.ca/en/article/wild-berries/

Over 200 species of small, fleshy, wild fruits occur in Canada. Most people consider them all "berries" but, technically, they are classed in different categories, including drupes (e.g., cherries, elderberries), pomes (e.g., saskatoon berries), true berries (e.g., gooseberries, blueberries) and aggregate fruits (e.g., raspberries, strawberries).

Berries, Wild II

Left to right: (top) choke cherry and highbush cranberry, (bottom) Saskatoon berry, and russet buffaloberry or soapberry (artwork by Claire Tremblay).

Russet Buffaloberry

The russet buffaloberry (S. canadensis) is found across Canada (photo by W. Lynch, courtesy Parks Canada).

Berries, Wild

Left to right: (top) blueberry, gooseberry; (bottom) strawberry, raspberry (artwork by Claire Tremblay).

Over 200 species of small, fleshy, wild fruits occur in Canada. Most people consider them all "berries" but, technically, they are classed in different categories, including drupes (e.g., cherries, elderberries), pomes (e.g., saskatoon berries), true berries (e.g., gooseberries, blueberries) and aggregate fruits (e.g., raspberries, strawberries). Here "berry" is used in its less technical connotation. The following are favourite Canadian wild berries.

Blackberries

Over 12 species of blackberries occur in woods and clearings, mainly in eastern provinces and southern British Columbia. They belong to the Rubus genus in the Rosaceae family. They make excellent pies, jams, jellies and wines.

Blueberries, Bilberries, Huckleberries

There are some 18 species of blueberries, bilberries and huckleberries in Canada — belonging to the Vaccinium genus in the Ericaceae family — including bog cranberries (discussed separately). All are shrubs, with edible fruits which vary in colour from red through blue and black. Cultivated varieties have been developed from wild species.

Buffaloberries

Buffaloberries (genus Shepherdia, family Elaeagnaceae), silver buffaloberry (S. argentea) and russet buffaloberry or soapberry (S. canadensis) are deciduous shrubs with small, reddish orange fruits. In Canada, the former grows mainly on the Prairies, the latter from coast to coast. Fruits are bitter but good in jelly. Silver buffaloberries were used by Aboriginal peoples to flavour buffalo meat. Aboriginal peoples in British Columbia whip soapberries with water to make a favourite confection.

Chokecherries

Chokecherries (Prunus virginiana) are shrubs or small trees, which occur across southern Canada. Fruits, ranging from red to black, grow in long clusters. They have large stones and can be astringent, but are excellent in jellies, juices or syrups. Six other species of Prunus (four cherries and two plums) are native to Canada.

Cranberries

Cranberries are low, vine-like perennials growing in muskeg and peat bogs. Three or four closely related species can be identified, belonging to the Vaccinium genus in the Ericaceae family. One of these species is the forerunner of the cultivated cranberry. Lowbush cranberry or lingonberry, (V. vitis-idaea) is related, but has smaller, clustered berries. Highbush cranberries (Viburnum opulus, and V. edule) are tall shrubs with tart, clustered fruits.

Currants

Some 14 species of currants are found in Canada. They belong to the Ribes genus in the Saxifragaceae family or Grossularioideae (gooseberry) sub-family, many resembling garden varieties and are used similarly. Fruits range from red to bluish to black. Currants lack spines or prickles, distinguishing them from gooseberries.

Gooseberries

Gooseberries are spiny or prickly shrubs related to currants. Gooseberries occur almost everywhere in Canada except the Far North. At least 12 species, belonging to the Ribes genus, are found. The reddish to dark purple berries are tart and, like their cultivated relatives, are best in jellies and preserves.

Raspberries

Raspberries (Rubus idaeus or R. strigosus) are found in woods and clearings from Newfoundland to British Columbia and in the territories. Wild raspberries were used to develop cultivated varieties. Relatives of raspberry include black raspberry (R. occidentalis), blackcap (R. occidentalis leucodermis), cloudberry (R. chamaemorus), arctic raspberry (R. arcticus), thimbleberry (R. odoratus, R. parviflorus) and salmonberry (R. spectabilis).

Salal

Salal (Gaultheria shallon), an evergreen shrub, is restricted mainly to coastal BC. Salal has clustered berrylike fruits which, mashed and dried for winter storage, were, and still are, a major Northwest Coast indigenous food. Four other species of Gaultheria occur in Canada.

Saskatoon Berry

Saskatoon berry (Amelanchier alnifolia), is a deciduous shrub that grows from western Ontario to British Columbia and the Yukon. The city of Saskatoon takes its name from a Cree word for the sweet, fleshy fruits, which were of prime importance to Aboriginal peoples and early settlers. On the prairies, saskatoons were a major constituent of pemmican. They are still enjoyed and plant breeders are developing varieties for commercial production. Some 15 related species, all with edible fruits, occur in Canada.

Strawberries

Three species of strawberries (genus Fragaria, family Rosaceae) are native to Canada, growing in woodlands, meadows, clearings and coastlines. All are herbaceous perennials with leaves in three parts, and they closely resemble domesticated strawberries, which were derived from two wild species. Despite their softness and small size, their delicate flavour makes wild strawberries a favourite.

See also Cultivated Berries, Aboriginal Uses of Plants.

strawberry

gooseberry

raspberry

blueberry

elderberry

cherry

Canada

fruit

berries

Suggested Reading Jennifer Bennett, ed, Berries: A Harrowsmith Gardener's Guide (1991); Adam F. Szczawinski and Nancy J. Turner, Edible Wild Fruits and Nuts of Canada (1979).

Măceșe (Fructus Cynosbati)

http://www.reteteculinare.ro/ghid_alimente/M/macesul/

Măceșele sunt pseudo-fructele speciei numite științific Rosa canina, care face parte din Fam. Rosaceae. Denumirea populară a speciei este răsură. Planta este răspândită, la noi în țară, pe marginea pădurilor de foioase, până în zona celor de rășinoase și pe marginea drumurilor.

Măceșele au o formă globuloasă sau elipsoidală, de culoare roșu-cărămizie la maturitate completă; în interior au achene, denumite impropriu semințe. Ele se recoltează înainte de căderea brumei. Ca principii active, acestea conțin vitamina C, acid dehidroascorbic, β-caroten, vitaminele B, B2, K, P, PP, flavonoide. Conținutul de vitamina C crește proportional cu altitudinea la care se găsește arbustul. Măceșele au proprietăți importante în procesele de oxido-reducere și respiratorii celulare, datorită conținutului ridicat de vitamina C și acid dehidroascorbic. De asemenea, datorită flavonoidelor, consumul lor scade permeabilitatea și fragilitatea vaselor capilare, normalizând circulația sanguină.

Coarne (Fructus Corni)

http://www.sursazilei.ro/ce-beneficii-are-fructul-de-corn/

Coarnele sunt fructele speciei numite științific Cornus mas, care face parte din Fam. Cornaceae. Planta este răspândită, la noi în țară, în pădurile de foioase și în zonele de câmpie.

Coarnele, sunt drupe de formă alungită, cu suprafață lucioasă și culoare roșiatică; se recoltează la sfârșitul verii. Ele sunt bogate în vitamina C, zaharuri, acizi organici, substanțe tanoide (catechina, epicatechina, epicatechin galat), cornină, substanțe minerale. Datorită compoziției, consumul lor are efect astringent și antidiareic.

Porumbe (Fructus Pruni spinosi)

Porumbele – Sirop, Ceai, Gem, Vin și Tinctură – Remediile Naturii

Porumbele sunt fructele speciei numite științific Prunus spinosa, care face parte din Fam. Rosaceae. Denumirea populară a speciei este mărăcine sau spin. Planta este răspândită, la noi în țară, la marginea pădurilor, în zonele necultivate.

Porumbele, sunt drupe de formă globuloasă și culoare negru-albastră care la maturitate devine; se recoltează după prima brumă, când conținutul în nutrienți este mult crescut. Ele sunt bogate în antocianozide, flavonoide, taninuri, fosfați de calciu și de magneziu. Datorită compoziției, consumul lor are efect antidiareic, este indicat în dureri de stomac, afecțiuni renale.