Studiul Comportarii Unor Soiuri de Mar In Conditiile Ecosistemului Pomicol

BIBLIOGRAFIE

1.Beceanu D. Dumitru, Benea E. – Ghid profesional pentru valorificarea în stare proaspătă a fructelor și legumelor, Edit. Autograph, Iași, 2001.

2. Bodi I. – Soiuri valoroase de măr pentru livezi superintensive de măr din silvostapa Moldovei, Cercet. Agr. în Moldova, vol. 1, 1988.

3. Botez M., Bădescu G., Botar A. – Cultura pomilor și arbuștilor fructiferi, [NUME_REDACTAT], București, 1984.

4. Ceaușescu I., Negrilă A., [NUME_REDACTAT]., Lazăr A. – Pomicultură, [NUME_REDACTAT], București, 1986.

5. Cepoiu N., [NUME_REDACTAT] – Pomicultură, Lucr. Practice, Lito. Univ. de [NUME_REDACTAT] București, 1991.

6. Chira. A, Chira L., [NUME_REDACTAT]. – Pomi fructiferi. Lucrări de înființare și întreținere a plantațiilor, Edit. M.A.S.T., București 2000.

7. [NUME_REDACTAT]. – Pomicultură specială, Edit. Colograf, Chișinău – Com, 2000.

8. [NUME_REDACTAT]., Bucarciuc B., Caimacan I. – Soiurile de măr, Chișinău,[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 2001.

9. Cireașă V., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]-Ann – [NUME_REDACTAT], Îndrumător de lucrări practice, Lito. U.A.I., 1990.

10. Cireașă V. – [NUME_REDACTAT] – Curs lito. U.A.Iași – 1995.

11. Cociu V. – Soiurile noi – Factor de progres în pomicultură, [NUME_REDACTAT], București, 1990.

12. Constantinescu N.,Negrila A. ,Ghena N. – Pomicultură, Edit. Agro. Silvică, București, 1967.

13. [NUME_REDACTAT]-Ann – Pomicultură. Îndrumător de lucrari practice, Lito., U.A. Iasi, 1995.

[NUME_REDACTAT]-Ann – Pomicultură – Curs lito., U.A.I.,1996.

15. Ghena N. și colab.- Pomicultură generala și speciala, Edit. Didactică și Pedagogică, București,1977.

16.Grădinariu G. și colab.- Cercetări privind relația existentă între diferite variante de fertilizare și creșterea fructelor- Analele U.A.I., seria Horticultură 38-1995.

17.Grădinariu G. și colab.- Cercetari privind răritul chimic al merelor, Analele U.A.I., seria Horticultură 38-1995.

18.Grădinariu G., Cireașă V., Istrate M.- Cercetări privind comportarea unor soiuri de măr rezistente la boli în condițiile din N-E României, [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], Rep. Moldova, 1995.

19.Grădinariu G., Istrate M.- Cultura pomilor și arbuștilor fructiferi, [NUME_REDACTAT]., U.A.M.V. Iași,1996.

20.Grădinariu G., Istrate M., Dascălu M.- Pomicultură, Edit. Moldova,1998.

21.Georgescu T.- Curs de Entomologie, vol. I și II. Uz intern, Iași,1990.

22.Georgescu T., Tălmaciu M.- Protecția plantelor viticole și pomicole. Curs de Entomologie. Uz intern, Iasi,1994.

23.Georgescu T., Tălmaciu M.- Lucrări practice de Entomologie. Partea specială și tehnologii de combatere. Uz interen, Iași,1995.

24.Georgescu T., Tălmaciu M., [NUME_REDACTAT]- Caiet de lucrări practice Entomologie, Uz intern, Iași,1996.

25.Ghizdavu I., Pașol P., Pălăgeșiu I., Bobîrnac B., Filipescu C., [NUME_REDACTAT], Georgescu T., Baicu T., [NUME_REDACTAT].- [NUME_REDACTAT]. Edit. Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997.

26.Iancu M. și colab.- Unele particularități ale fertilizării la măr, Creșterea și fructificarea pomilor, [NUME_REDACTAT] I.C.P.P. Pitești, vol.V,1977.

27.Istrate M.,Rominger E.-Comportarea unor soiuri de măr cu rezistență la rapăn și făinare în condițiile din N-E Moldovei,[NUME_REDACTAT] în Moldova,vol.I și II ,1992.

28.Liacu A.-Pomicultură generală vol.I și II ,lito.U.A. Iași,1974.

29.Mihăiescu G.- Pomicultură specială, Edit. Ceres, București,1977.

30.Negrilă A. și colab.- Pomicultură și viticultură, Edit. Didactică și Pedagogică, 1980.

31.Pașol P., Costescu C., Filipescu C., Ghizdavu I.,Pălăgeșiu I., Georgescu T., Baicu T., Cândea E.- Entomologie horticolă vol.I și II, Edit. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca,1991.

32.Popescu M. și colab.- Pomicultură generală și specială, Edit. Didactică și Pedagogică,București,1982.

33.Popescu M. și colab.- Pomicultură generală și specială , Edit. Didactică și Pedagogică, București,1992.

34.Roman R.- Structura sortimentelor pomicole admise la înmulțire în anul 1994, Mapa documentară I.C.P.P. Pitești, nr.38 / 1994.

=== Lucrare de diploma ===

CAPITOLUL I

PREZENTAREA CULTURII MĂRULUI

1.1.Importanța culturii mărului

Mărul (Malus domestica Borkh., genul Malus, subfamilia Pomoideae,fam. Rosaceae) este principala specie pomicolă cultivată în zona climatului temperat, iar în lume ocupă locul al II lea ca producție totală de fructe (după citrice și banane).

Fructele sunt deosebit de apreciate datorită proprietăților alimentare organoleptice și terapeutice, conținând importante cantități de zaharuri, acizi organici, substanțe pectice și substanțe tanante. Conținutul în substanțe hrănitoare precum și echilibrul zahăr/aciditate specific, face ca mărul să constituie o îmbinare fericită de proprietăți alimentare și organoleptice. Armonia gustului, parfumul subtil și textura plăcută a merelor sunt apreciate unanim și le situează în categoria alimentelor solicitate pe toate meridianele și paralelele globului.

Principalele componente chimice ale mărului

Tabelul 1

*după G.Grădinariu, M.Istrate,M.[NUME_REDACTAT] de valoarea alimentară și gustativă, merele au proprietăți terapeutice,ceea ce explică prezența lor în regimurile alimentare dietetice recomandate multor categorii de bolnavi.

Existența unui număr mare de soiuri, cu maturitate eșalonată a fructelor, în diferite epoci, contribuie la sporirea importanței merrelor care asigură consumul de fructe proaspete, o mare parte a anului și în special în perioada de iarnă când posibilitățile de aprovizionare a organusmului uman cu vitamine sunt mai reduse. Alături de acesta se adaugă și o serie de alte însușiri ale fructelor: suportă transportul cu mai multă ușurință comparativ cu alte fructe, se pot păstra în stare proaspătă timp îndelungat și constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară.

La importanța culturii mărului, contribuie de asemenea, particularitățile agrobiologice ale pomilor. Specie rustică, foarte bine adaptată climatului temperat, ale cărui variații le suportă mai bine decât toate celelalte specii pomicole, mărul poate fi cultivat în condiții pedoclimatice foarte diferite ale acestui climat, dând cele mai mari producții. Această specie se pretează la cele mai variate sisteme de cultură, de la pomi uriași până la pomi cu vigoare redusă,intensive,superintensive și chiar culturi artistice, palisate.

Mărul este specia pomicolă care aduce importante venituri la unitatea de suprafață datorită fructelor de calitate ce se caută pe plan local și internațional , fiind obiectul unui comerț deosebit de intens.

1.2 Scurt istoric al pomiculturii în țara noastră

Mărul a fost cultivat în țara noastră din timpuri îndepărtate, fapt atestat de numeroase izvoare istorice scrise, precum și de numeroase documente arheologice.

Dacii, strămoșii poporului nostru, cunoșteau și cultivau mărul inainte de cucerirea romană, începând din sec. al XVI lea, numeroase documente istorice, autohtone și străine, vorbesc despre calitatea merelor din diferite regiuni ale [NUME_REDACTAT].

Pomicultura pe teritoriul țării noastre și a județului Iași a fost practicată din timpuri foarte îndepărtate. Astfel, populațiile din bazinul Carpatic au selecționat și ameliorat din flora spontană numeroase biotipuri locale la toate speciile de pomi.Migrațiile populațiilor nomade (tătarii,secXIII-XIV), apoi dependența de imperiul Otoman (sec.XV – XIX), au avut repercusiuni asupra întregii vieți sociale și desigur, a pomiculturii, care devenise o sursă de trai a populației și de acoperire a birurilor.

Începând din sec.al XV lea s-au păstrat documente scrise – hrisoave domnești, tranzacții între diverși comercianți prin care se atribuiau unor mănăstiri sau persoane, alături de moșii sau clădiri și livezi.

Mai târziu, numeroși cronicari români, începând cu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și istoriografi sau călători străini, pomenesc în scrierile lor, tot mai des și mai elogios despre bogăția în pometuri a Moldovei și [NUME_REDACTAT]. Putem enumera aici pe Matei de Murano, medic venețian, chemat la curtea lui Ștefan cel Mare (1502); [NUME_REDACTAT] (1595), istiriograful vieții lui [NUME_REDACTAT]; arhiepiscopul catolic [NUME_REDACTAT] (1646);Paul de Allep însoțitorul patriarhului Mcarie, în vizita acestuia la mănăstirea Galata din Iași (1650 – 1660), și în mod special și pe dealurile Moldovei se găsesc nu livezi ci poduri întregi de pomi.

În sec. al XVII lea este atestată intervenția statului în protejarea și dezvoltarea pomiculturii prin pravila lui [NUME_REDACTAT]: “ cei care vor intra în vie sau pomet, să mănânce numai poame, să nu fie certați, iar de se va arăta lucru, cum că au mers să fure, să-I bată și să le ia hainele, iar cei care vor tăia pomii să fie certați ca niște tâlhari”.

În feudalism, în Translivania, pomicultura a avut parte de o dezvoltare însemnată. De acolo se aduceau în Moldova și [NUME_REDACTAT] “pomi rari și fructe usacte”. Tot acolo au apărut mai multe scrieri de pomicultură începând cu ”[NUME_REDACTAT] – ne Latinum”, publicat de un autor anonim la 1742.

Arealul plantațiilor pomicole din trecut, de pe teritoriul actual al țării noastre se poate aprecia după actuala repartiție. Și atunci,ca și în zilele noastre, pomii se cultivau mai mult în zona dealurilor – leagănul speciilor pomicole sălbatice.

Din a II a jumătate a sec. trecut a început organizarea pomiculturii, în această perioadă s-au importat sâmburi și semințe de pomi, material săditor pomicol, mai ales din Franța,Germania și Belgia.

O pleiadă de autori ca Hentescu I,Nicoleanu G,Buzeanu V,MogaV,Alecsiu D, s.a., publică o serie de lucrări de pomicultură.

[NUME_REDACTAT] de la Brad – părintele științei agricole românești, scrie “ Secțiuni elementare de agricultură, unde prezintă și noțiuni elementare de cultură a mărului, părului, cireșului și vișinului.

În 1852 s-a înființat la Pantelimon “ Școala de Agricultură “ care în 1853 s-a transformat în “institutul de agricultură” și în 1867 în “ Scoala centrală de agricultură și silvicultură”. În 1869 P.S. Amelion publică “Manualul de Agricultură” și I.Hentescu (1871) publică Pomologia, soiuri și agrotehnicia”.În 1937 se înființează Institutul de de [NUME_REDACTAT] al României și totodată se înființează primele Stațiuni de Cercetare (Stuhaia și Fălticeni).

În timpul celui de-al doilea război mondial, pomicultura trece prin mari dificultăți, care se acentuează în primii ani de după război, marcată profund de

regimul instalat și nedreptățile sociale care le-a generat (naționalizarea ,cooperativizarea agriculturii etc) are loc, totuși, consolidarea bazinelor și centrelor pomicole prin înființarea de sute și chiar mii de hectare de plantații pomicole, inițial în sistem clasic, apoi intensiv și superintensiv.

Odată cu extinderea plantațiilor pomicole se poate aprecia că au fost redate pomiculturii dealurilor țării noastre, și a județului Iași, prin amenajarea terenurilor în pantă sub formă de terase și plantarea pomilor pe direcția generatoarei curbelor de nivel.

1.3. Situația culturii mărului pe plan mondial și național

1.3.1. Situația culturii mărului pe plan mondial

Cultura mărului corespunde zonelor de climat temperat. În prezent pe glob există circa 4350.000 ha cultivate cu măr atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică, de la 66 grade latitudine nordică (aproape de cercul polar – Norvegia) și până la 40 grade latitudine sudică (Chile, Africa de Sud, Australia). Între aceste limiteextreme culturile masive formează două centuri amplasate în cele două emisfere. Cea mai lată este centura din emisfera nordică,care pornește de la limita nordică a culturii mărului și ajunge la circa 35 grade latitudine nordică în nordul Africii pe platformele cu 800-1200 m altitudinea [NUME_REDACTAT], precum și în California, în emisfera nordică ponderea culturii mărului este situată între 30-40 grade latitudine.

În prezent, cultura mărului se întâlnește și în zone intertropicale la altitudini de 2000-3000 m (Kenia,Yemen). În aceste zone în tehnologia de cultură se efectuează lucrări privind întreruperea repaosului și, de asemenea, se cultivă soiuri cu capacitate mare de adaptare.

Producția mondială de mere se situează în jurul a 60 de milioane tone: Asia (32 milioane tone); Europa (15 milioane tone):; America de Nord (5 milioane tone); America de Sud (3 milioane tone); Africa (1 milion tone); Oceania (aproximativ 1 milion tone); (F.AO – Quaterly buletin of statistics – 2000).

[NUME_REDACTAT] țări mari producătoare sunt: Franța, Italia, Polonia,Germania, Spania.

În ceea ce privește sortimentul de soiuri la specia măr, se produc permanent modificări ca urmare a adaptării la cerințele consumatorilor din țările respective. Astfel, în Belgia și în țările nord-europene, în mod simțitor, s-a restrâns producția de mere din soiul [NUME_REDACTAT], în timp ce în Italia, a crescut, menținâmdu-se această tendință și în prezent.

Creșterea pieței unice europene ridică o serie de probleme pentru țările din Europa de Est (inclusiv C.S.I) între care și România, țări care au devenit sai își manifestă interesul de a dobândi statutul de tări asociate.

Dintre multitudinea problemelor care se întrevăd, două se conturează și se impun a fi luate în considerare: accentuarea productivității și calității în pomicultură și diminuarea caracterului regional al consumului de fructe, ca urmare a modernizării mijloacelor de transport (actual, piața merelor se află la Koln – Germania).

Se apreciază ca pe viitor dezvoltarea pomiculturii să se realizeze prin următorii factori:

producerea de material săditor pomicol liber de viruși;

densitatea optimă a plantațiilor;

raționalizarea formelor de coroană;

perfecționarea structurii sortimentului de soiuri și, nu în ultimul rând, ridicarea eficienței economice și profitabilității unităților de producție pomicolă

Maximizarea profitului va trebui să constituie funcția obiectiv în activitatea agenților economici din toate ramurile agriculturii inclusiv în sectorul pomicol.

Producția mondială de mere (după anuarul F.A.O)

Tabelul 2

1.3.2. Situația culturii mărului în [NUME_REDACTAT] noastră are condiții de climă și sol foarte favorabile pentru cultura mărului, astfel încât au fost extinse permanent suprafețele pomicole.

Datorită acestor condiții prielnice și dragostei poporului român pentru cultura plantelor pomicole, s-au format de-a lungul veacurilor, numeroase bazine și centre pomicole în perimetrul cărora s-au dezvoltat construcții pentru depozitarea fructelor pe perioada de iarnă și de industrializare a producției pomicole.

Pe teritoriul României s-au delimitat 13 mari zone pomicole din care 5 în zona subcarpatică a pădurilor de fag și stejar sau a piemonturilor și dealurilor, 3 pe podișuri și platforme, 4 în zona de șes și una în lunca inundabilă a Dunării.

Evoluția patrimoniului și a producției de fructe în România

(Anuarele statistice ale României 1938-1992)

Tabelul 3

Privind retrospectiv, constatăm că pomicultura românească a trecut prin multe transformări structurale, determinate pe de oparte de orientările politicii agrare, iar pe de altă parte de rezultatele aplicării cercetării științifice.(Tab. 3)

Actuala structură a speciilor apare mult mai îmbunătățită față de structura din trecut, când prunul domina suveran pomicultura țării noastre.Astăzi, ca urmare a acțiunilor întreprinse în ultimele două decenii, a crescut mult suprafața ocupată de măr, specia cu cea mai mare pondere în cultură, o atenție din ce în ce mai mare acordânde-se extinderii piersicului, cireșului, vișinului și arbuștilor fructiferi, specii mai puțin cultivate în trecut.

Structura speciilor pomicole în 1993

(După anuarul statistic al României 1993)

Tabelul 4

În țara noastră, mărul se cultivă pretutindeni, de la nivelul mării până în zonele premontane. Dar cei mai mulți meri se întâlnesc în județele Argeș (55 mii tone); Suceava (45 mii tone); Mureș (40 mii tone); Dâmbovița (39 mii tone); Maramureș (39 mii tone); Iași (32 mii tone); Cluj (29 mii tone); [NUME_REDACTAT] (25 mii tone); Bihor (25 mii tone) în timp ce unele județe sunt deficitare: Ialomița (sub 1000 t); Călărași, Giurgiu, Brăila, Covasna, Teleorman, Tulcea, București, cu producții de 3000 tone fiecare (1999).

În privința producției de mere țara noastră se află pe locul 11 în lume cu o pondere în jur de 495.000 tone mere (F.A.O. – Fruit inteligence, 2000).

Referitor la producția de material săditor la specia măr, la noi în țară, în ultimii ani, dar și în prezent s-au produs în pepiniere și plantat în livezi, mai mult următoarele soiuri: Jonathan, [NUME_REDACTAT], Goldspur, Starkrimson și Idared, atât în unitățile de stat cât și în sectorul particular.

[NUME_REDACTAT] sunt admise la înmulțire conform [NUME_REDACTAT] de soiuri, publicată de Institutul de Stat pentru testarea și încercarea Soiurilor (ISTIS) în 1999, 36 de soiuri: 7 soiuri de mere de vară, 11 de toamnă și de iarnă asigurând consumul de fructe proaspete timp de 9-12 luni și se remarcă prin următoarele caracteristici tehnologice superioare:

– intrare timpurie a pomilor pe rod (precocitate);

– obținerea de producții mari și calitativ constante an de an;

fructe atractiv colorate și uniforme ca mărime, rezistente la transport și păstrare, calități gustative corespunzătoare cerințelor interne și externe

În plantațiile existente, se întâlnesc și alte soiuri scoase din sortimentul actual datorită calității inferioare a fructelor și productivității scăzute a pomilor.

În ceea ce privește dezvoltarea pomiculturii în Romănia se urmărește înființarea de noi plantații, prin defrișarea plantațiilor în declin, iar noile plantații să se proiecteze și înființeze în sistem intensiv și superintensiv și totodată trebuie acordată o atenție deosebită promovării unei politici normale de independență alimentară exprimată prin exercitarea unor măsuri hotărâtoare pentru asigurarea nevoilor populației din resurse interne și a unor disponibilități crescute la export.

Deci, specialiștilor le revine sarcina de a căuta și găsi soluții optimr pentru utilizarea economică a fiecărei suprafețe din patrimoniul funciar agricol, să introducă raționalizări și inovații în procesele tehnologice, urmărind continuu sporirea eficienței lor, conștienți de faptul că, în agricultură nu există rețete universale, ci numai soluții judicios concepute de specialiști competenți, corespunzătoare condițiilor ecologice și socio-economice locale.

1.3.3. Situația culturii mărului în județul Iași

(după anuarul statistic al României)

Situația patrimoniului pomicol în perioada 1960-1990 și la sfârșitul anului 1995- mii ha.

Tabelul 5

1.4. Tendințe și orientări în cultura mărului

Modernizarea producției pomicole și intensivizarea acesteia vizează (concentrarea pomiculturii în bazinele și centrele consacrate, organizarea de exploatații pomicole noi, cu sortiment specializat de soiuri care să asigure producția de fructe marfă în cantitate mare, de calitate superioară și cu costuri scăzute.

Dezvoltarea culturii mărului, realizarea de producții mari și de calitate, reprezintă obiective a căror rezolvare este posibilă prin găsirea și adoptarea unor măsuri menite să sporească eficiența producției pe terenurile ocupate de această cultură.

O prioritate a pomiculturii contemporane o constituie organizarea producerii materialului săditor pomicol din cele mai valoroase soiuri, stabilirea sortimentului de soiuri productive și pentru industrializare.

De la un număr foarte mare de soiuri s-a ajuns la câteva sute, tinzându-se spre o standardizare a producției.

Cercetătorii din lumea întreagă, cât și cei din România sunt preocupați de crearea de soiuri rezistente la rapăn și făinare. Dintre aceste creații enumerăm soiurile: Pionier, Generos, Voinea, Delia, Romus 1, Romus 2, Romus 3 (soiuri românești), precum și Florida, Prima, etc.

O altă tendință manifestată pe plan mondial, este crearea de noi portaltoi și soiuri valoroase, adaptate la noile condiții de cultură a mărului, stabilirea sortimentului cu soiuri productive și calități comerciale deosebite pentru cnsum în stare proaspătă și pentru industrializare.

Prin lucrările de modernizares-au imbunătățit gruparea soiurilor în parcelele existente, în funcție de gradul de fertilitate, asigurând astfel o mai bună polenizare a lor.

S-a completat și schimbat sortimentul de soiuri prin supraaltoirea pomilor din plantații vechi, intervenție tehnologică ce se poate aplica rezultate foarte bune în grădinile populației. Tendințele imediate în cultura mărului urmăresc:

defrișarea plantațiilor izolate, imbătrânite și înființarea de plantații îm masiv, urmărindu-se concentrarea și specializarea producției de fructe;

ridicarea potențialului productiv al livezilor existente prin aplicarea în complex a tehnologiilor moderne, recomandate de cercetare pentru prducție;

modernizarea plantațiilor a căror vârstă garantează realizarea unor producții susținute și de calitate;

extinderea înmulțirii “in vitro”, prin culturi de meristeme în vederea obținerii de material săditor liber de viroze;

obținerea de portaltoi de vigoare scăzută și cu rezistență bună la ger bine adaptați la fiecare zonă de cultură.

Situația patrimoniului pomicol în perioada 1960-1990 și la sfârșitul anului 1995- mii ha

CAPITOLUL II

Particularitățile biologice și tehnologice ale culturii de măr

2.1 Particularitățile biologice

2.1.1 Evoluția sortimentului pe plan mondial

Mărul este fructul care se caută pretutindeni, motiv pentru care se cultivă pe toate continentele globului, ceea ce face ca producția mondială de mere să fie situată la aproximativ 60 mil t (2000 – F.A.O). Din această cantitate mai bine de 1/3 se produce în Europa, principalul furnizor de mere. [NUME_REDACTAT] cu 15 – 18 % din totalul mondial, apoi [NUME_REDACTAT] cu 13 – 16 % în Europa, țări mari producătoare de mere sunt: Franța, Italia, Polonia, Germania, Spania.

Un moment important în evoluția sortimentului de măr îl constituie introducerea în Franța a primelor soiuri americane: Starking delicious.

Ritmul de extindere al acestor soiuri a fost mult accelerat în deceniile VI- VII, astfel soiurile europene tradiționale au pierdut teren, sortimentul restrângându-se din ce în ce mai mult; în Franța în perioada 1955 – 1970 raportul între soiurile americane și cele tradiționale a fost practic inversat în etapa acutală, soiul [NUME_REDACTAT] domină încă continentul în 5 din 10 țări din C.E.E în Italia și Franța el deține o pondereîntre 41,9 % și respectiv 54,9 % ceea ce definește inaintatea soiului în cadrul comunității. Remarcăm faptul că în țările cu un climat mai răcoros (Anglia, Irlanda, Danemarca ) acest soi se situează în urma altora, cum ar fi [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], care sunt tradiționale în aceste țări.

Deasemenea, soiurile din grupa [NUME_REDACTAT] ocupă lolul II în Italia și Franța cu 25,8 % și respectiv 12,9 %, iar în Grecia locul I cu 76,1 % remarcăm și aici că soiurile din aceasă grupă preferă o climă mai călduroasă, fapt confirmat și de expierența cultivării lor în țara noastră.

[NUME_REDACTAT] și Irlanda, șări cu suprafețe mici cultivate cu pomi fructiferi (cu 587 ha, respectiv 337 ha), suprafața patrimoniului pomicol reprezintă 0,3 5 și respectiv 0,2 % din suprafața totală a C.E.E.

Olanda are un sortiment mai diversificat, din cele 15.984 ha – 24,9 %meste constituit de soiul [NUME_REDACTAT]; 21,1 % Frumos de Boskoop; 16,7% [NUME_REDACTAT] și 7,8 % [NUME_REDACTAT]

Mapa documentară nr. 10 a I.C.P.P.Pitești – V. Cociu, Suta V., Isac H

Tabelul 6

Mapa documentară nr. 10 a I.C.P.P.Pitești – V. Cociu, Suta V., Isac H

2.1.2 Evoluția sortimentului în [NUME_REDACTAT] zonele favorabile de cultură pentru măr, sortimentul de soiuri este mai restrâns sau mai bogat în funcție de preferințele consumatorilor și destinația producției. Acestea explică de ce în prezent se cultivă mai mult soiurile din grupele [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], soiurile Antonovka, [NUME_REDACTAT] ,Jonathan, Frumos de Boskoop, [NUME_REDACTAT] și Fuji. Toate aceste soiuri sunt foarte productive și dau fructe de cea mai bună calitate. Dar aceste performanțe se obțin numai cu tehnologii de vârf, în care un rol aparte îl au tratamentele fitosanitare și dozele mari de îngrășăminte.

Pentru prevenirea acestor neajunsuri au fost create și introduse în cultură soiuri noi, cu rezistență mare la bolile principale ale mărului. Dintre acestea mai imporatante sunt: Prima, Liberty, Florina, Priscila, Pionier, Romus 3, Generos, Ciprian.

În zona subcarpatică meridională, sortimentul de mere este alcătuit din soiurile: Jonathan, [NUME_REDACTAT], Starkrimson, [NUME_REDACTAT], Mutsu, Wagener, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Frumos de Voinești, Delicious de Voinești, Generos, Pionier, Romus 3, iar în zonele mai înalte – din soiurile: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Kidd's [NUME_REDACTAT].

În nordul și nord – vestul Transilvaniei, sortimentul este format din soiurile: Jonathan, [NUME_REDACTAT], Delia, Wagener premiat, Melba, Prima, Starkrimson, [NUME_REDACTAT], etc.

În centrul Transilvaniei, alături de sortimentul comercial (Jonathan, [NUME_REDACTAT] și Starkrimson) se mai cultivă, în completare, soiurile spur derivate din Golden (Goldenspur, Yellowspur), Pătul, Parmen auriu, Idared, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], etc.

În vestul Transilvaniei și în Banat, pe lângă Jonathan, [NUME_REDACTAT], mai prezintă interes soiurile: Prima, Florina, Romus 3, [NUME_REDACTAT], etc

[NUME_REDACTAT], la Fălticeni și în zona Bacăului, rodesc foarte bine soiurile care provin din grupa [NUME_REDACTAT] iar în partea de sud a țării și în Dobrogea soiurile de vară: Ark 2, Cardinal, NJ R 60, NJR, Akane, [NUME_REDACTAT], Romus 3, etc.

Pe nisipurile irigate din Oltenia, soiurile de măr dau fructe de o calitate excepțională numai în anumite condiții de microclimat. Astfel soiul Jonathan realizează fructe intens colorate (roșu închis) pe [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]) și în localitățile Sisești și Bistrița (Mehedinți); soiul [NUME_REDACTAT]

produce fructe galben porocalii în județul Bacău; [NUME_REDACTAT] cultivat pe [NUME_REDACTAT] produce fructe roșii, iar Frumos de Voinești capătă culoare și strălucire numai pe [NUME_REDACTAT] (N. Cepoiu).

Situația culturii mărului pe plan mondial (ha) și a producției de mere (t)

(după [NUME_REDACTAT] al României)

Tabelul 7

Situația culturii mărului pe plan mondial (ha) și a producției de mere (t)

(după [NUME_REDACTAT] al României)

2.1.3 Specii care au contribuit la formarea soiurilor și

portaltoilor

Din punct de vedere sistematic, mărul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoidea, genul Malus.

În cadrul genului Malus au fost determinate 33 specii, din care la formarea soiurilor aflate în cultură au participat următoarele:

Mărul pădureț – Malus silvestris (L) Mill., sin Malus communis Lam crește sălbatic în pădurile Europei. La noi se întâlnește în poieni, crânguri și pădurile de stejar, fag, arțar și frasin. Din această specie provin numeroase soiuri, caracterizate prin creștere viguroasă și ramificare bogată, cum sunt cele din grupele Calville, Rambure și Rosenapfel (merele traddafirii). După A.M. Skibinskaia, mărul pădureț a contribuit și la formarea altor soiuri, cum sunt Antonovka comună, Papirovca. De asemenea, din această specie provin multe din soiurile noastre autohtone.

Mărul pitic – Malus pumila Mill – are mai multe varietăți botanice dintre care cele mai importante sunt:

dusenul – Malus pumila praecox (Pall)

paradisul – Malus pumila paradisiaca (L)

Mărul siberian – Malus baccata (L) Borkh – crește sălbatic în Siberia, dela [NUME_REDACTAT] până la [NUME_REDACTAT], în Manciunia, [NUME_REDACTAT], Japonia și Himalaia. Are fructe mici, roșii sau galbene, cu caliciu caduc. Suportă temperaturi până la –40 grade Celsius. A participat la formarea unor soiuri de măr miciuriniste și americane, cu fructe fără caliciu, denumite “crebe”. Are o rezistență mare la ger, dar slabă la secetă. Se înmulțește și prin butași de rădăcină.

Mărul chinezesc – Malus prinifolia (Willd.) Borkh – nu s-a găsit încă în stare sălbatică. Se cultivă în China și Siberia. După caracterele lui, ocupă un loc intermediar între mărul pitic și mărul siberian. Este rezistent la ger și productiv. Această specie este vestita Kitaika, pe care I.V.Miciurin a folosit-o la obținerea soiurilor Belle fleur Kitaika, Pepping șofran, Candill – Kitaika, Borsdorf – Kitaika.

Mărul lui Sivers – Malus sieversii (Lolb) Roem – crește sălbatic în [NUME_REDACTAT], Tian – Șau și alte regiuni ale Asiei, este rezistent la secetă, relativ rezistent la ger și drajonează puternic. După A.M.Skibinskaia a participat la formarea soiurilor Borovinka, Aport, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Wealthy.

[NUME_REDACTAT] – Caucazian – Malus orientalis (Uglitz) crește sălbatic în Caucaz, [NUME_REDACTAT], Iran, Crimeea și [NUME_REDACTAT]. Este o specie precoce dar putin rezistentă la ger, din cauză că-și încheie vegetația toamna târziu. După A.M.Skibinskaia, [NUME_REDACTAT] a participat, împreună cu mărul pădureț la formarea soiurilor Rosmarin alb și Renet ananas (acesta din urmă are și caractere de la Malus pumila), iar împreună cu mărul lui Sievers, la formarea soiurilor Aport și [NUME_REDACTAT].

Mărul coronat – Malus coronaria (L) Mill.- crește spontan în America de Nord, ca pom înalt până la 10m. Aservit ca bază pentru formarea mai multor soiuri americane.

2.1.4 Portaltoii mărului

Gama portaltoilor existenți în cultură este mare, pentru producerea materialului săditor la măr se folosesc atât portaltoi vegetativi cât și generativi.

Portaltoii vegetativi

M 27 Portaltoi cu vigoare foarte scăzută, nu drajonează, are o înrădăcinare slabă, necesită spalier. Se pretează pentru soluri foarte fertile cu suficientă umiditate, fiind sensibil la secetă, are o rezistență satisfăcătoare la ger. Imprimă pomilor o vigoare foarte mică, este indicat pentru soiuri de vigoare mijlocie ([NUME_REDACTAT], Kidd s [NUME_REDACTAT]) în plantații de mere, cu panta până la 6% și pe luncile largi ale râurilor din zonele inalte.

M 9 Portaltoi de vigoare slabă, cu înrădăcinare superficială, necesită spalier, cere soluri fertile, de preferință argilo-nisipoase, bine drenate. Este sensibil la secetă, păduchele lânos și cancerul bacterian. Are afinitate cu majoritatea soiurilor, se recomandă pe soluri foarte fertile, adăpostite.

M 26 Portaltoi de vigoare mijlocie – slabă, drajonează putin, ancorare mijlocie în sol, necesită spalier. Este pretențios față de fertilitatea și umiditatea solului, are rezistență mijlocie la secetă și ger. Fiind sensibil la putrezirea coletului preferă soluri drenate, fără exces de umiditate.

M 7 Portaltoi de vigoare mijlocie, prezintă ancoraj bun în sol, are tendință de drajonare, rezistent la ger. Cere soluri profunde, cu textură mijlocie, are pretenții față de apa din sol.În zonele înalte acest portaltoi este indicat pentru soiurile standars ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]), în plantații intensive situate pe terenuri uniforme cu panta până la 15%, pe soluri cu fertilitate mijlocie, mai compacte si cu unmiditate suficientă.

MM 106 Portaltoi de vigoare mijlocie, ceva mai viguros decât M 7. Având înrădăcinare bună nu necesită sustinere. Este rezistent la ger, dar sensibil la secetă. Cere soluri fertile, profunde, bine aprovizionate cu apă, dar cu drenaj bun. Având o compatibilitate cu soiurile de vigoare mică și pentru spururi este cel mai indicat pentru livezile cu densitate mare din zona dealurilor, pe terenurile cele mai fertile de la baza pantelor și în luncile deschise ale râurilor ferite de curenți reci.

M 4 Portaltoi de vigoare mijlocie cu sistmul radicular fibros și trasant, necesită sistem de sustinere. Dă rezultate bune pe soluri cu fertilitate mijlocie, suficient de umede. Este slab rezistent la secetă dar rezistent la ger. În prezent se folosește din ce în ce mai putin fiind inlocuit de MM 106.

M 11 Portaltoi de vigoare mare, cu înrădăcinare destul de puternică. Este rezistent la ger, sensibil la secetă.

A 2 Portaltoi viguros cu înrădăcinare foarte bună, rezistent la ger, merge bine pe soluri cu fertilitate medie, putând fi folosit în zona dealurilor mijlocii pe terenurile mai profunde și cu umiditate satisfăcătoare.

În ultimii ani, au fost selecționați câtiva portaltoi cu vigoare mai mică decât M9 (linia C-G 60), sau care se înscriu între M 9 și M 26 (selecțiile CG 10, CG 44, CG 80). Toți acești portaltoi induc însă o productivitate mai mică decât M9 ([NUME_REDACTAT], 1996)

Rezultate bune au dat seriile de portaltoi MAC (SUA), Jork, DAB și Pillnitz (Germania, Budagovski (Rusia), P 10/ Ln 19 Pojaru (Franța).

Portaltoii generativi

Portaltoii generativi obținuți din semintele, Crețesc, Pătul, Moșanski, Viești sunt de vigoare mare,cu comportare superioară portaltoiului sălbatic, imprimă soiurilor rezistență mare la ger, boli și virusuri. Au un sistem radicular profund, bine ancorat în sol, dau rezultate foarte bune pe o gamă variată de soluri fiind cei mai indicați pentru plantațiile intensive și clasice din zona deluroasă.

2.1.5 Particularitățile de creștere și fructificare ale mărului

Sistemul radicular este infuențat ca volum, ritm de creștere de portaltoi, soi, natura solului, etc. Masa mare a rădăcinilor merilor altoiți pe diverși portaltoi este repartizată în straturi de sol de la 15-18 cm (Constantinescu,1967), fiind în corelație directă cu modul de înrădăcinare a portaltoiului respectiv. O parte dintre rădăcini pot ajunge la adâncimi de 2-4 m, iar unele chiar până la 9 m.

În cazul cultivării mărului altoit pe pe portaltoi cu înrădăcinare superficială (M27, M9, M26, M4) este necesară sustinerea pomilor cu tutori sau pe spalier, pentru a evita dezrădăcinarea lor de vânturi sau sub greutatea recoltelor. Aceleași soiuri altoite pe M7 au o înrădăcinare medie iar când sunt folositi portaltoii MM106, MM104, A2 și franc, înrădăcinarea este profundă. Extinderea sistemului radicular este mai mare de 2-3 ori raza proiecției coroanei la pomii maturi.

Forma și dimensiunile coroanei specifice soiului. Coroanele pot fi sferice sau globuloase (Crețesc, Pătul, Jonathan); larg piramidale (Starking delicious); invers piramidale (Parmen auriu, Wagener premiat) sau chiar columnară (Wijcik, Wolz, Bolero). Vigoarea merilor cultivați este foarte variată, fiind determinată de soi, portaltoi, factorii de mediu, agrotehnica folosită. Vigoarea foarte diferită a soiurilor existente în cultură a permis gruparea lor în mai multe grupe: soiuri foarte viguraose (Frumos de Boskoop, Gravenstein); viguroase (Voinea, Frumos de Voinești, Auriu de Bistrița); vigoare mijlocie (Romus 3, [NUME_REDACTAT], Pionier, Idared, [NUME_REDACTAT]); submijlocie (Gloria, Romus 1, Fălticeni); slabă (Starkrimson, Wagener premiat, Golden spur, Delia).

Capacitatea de ramificare

Unele soiuri (Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) au capacitate de ramificare mare iar altele mijlocie (Golden delicious) sau slabă (Wagener premiat, Parmen auriu, în general toate tipurile de spur). Soiurile care ramifică slab și rodesc pe ramuri scurte formează coroane rare și mai înguste, cele care ramifică puternic și rodesc pe ramuri lungi, dau coroane mai dese și largi, de regulă mai slab luminate.

Specificul fructificării

Tipul de fructificare este caracterizat prin volumul zonei productive, prin amplasarea ramurilor de rod pe lemn mai tânăr sau mai vârstă, precum și prin evoluția zonei productive în coroană.Pe baza acestor criterii au fost determinate patru tipuri de fructificare:

Tipul I de fructificare

Cuprinde soiurile cunoscute și sub denumirea “spur”. Acestea sunt putin numeroase: Starkrimson este considerat soiul tipic, apoi Wellspur, Goledenspur, Yellowspur, Wagener premiat.

Fructificarea tipurilor spur prezintă următoarele particularități:

volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă este redus datorită absenței sau numărului redus de ramificații;

ramurile de rod caracteristice sunt țepusile; mielușile și mlădițele, lipsesc sau apar numai în mod excepțional; ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele datorită internodurilor scurte, caracteristice pentru spur;

ramurile de rod sunt situate pe lemn bătrân de 2-5 ani, sau chiar mai bătrân, direct pe șarpante;

zona productivă rămâne apropiată de ramura de schelet, nu se depărtează de centrul coroanei, șarpantele nu se degarnisesc, în schimb se manifestă mai pregnant, alternanța de rodire;

ramificarea la aceste soiuri este săracă; ele manifestă însă, tendința de a emite creșteri noi, puternice în treimea bazdă a șarpantelor. Această tendință bazitană se manifestă mai puternic pe portaltoi viguroși și este mai redusă pe portaltoi de vigoare scăzută, predominanța axului central nu este

întotdeauna evidentă, ramurile bazde concurează axul devenind egale cu el, sau în unele cazuri chiar îl depășește.

Tipul II de fructificare

Prezintă ca soi caracteristic Parmen auriu. Caracteristicele acestui grup de soiuri sunt:

inserția șarpantelor pe trunchi se face sub unghiuri deschise și este rezistentă;

sunt caracteristice ramurile de rod ce sunt inserate pe ramuri în vârstă de 2-5 ani;

volumul zonei de fructificare este ceva mai mare și mai depărtată de șarpantă, situându-se pe ramificații de schelet puternice (2-5 ani) care nu-și modifică poziția sub greutatea rodului și nu se degarnisesc;

soiurile din această grupă prezintă o evidentă predominanță a axului central, dar și o puternică tendință bazitană, mai des pe portaltoi viguroși si semiviguroși; în schimb, pe portaltoi de vigoare scăzută bozitonia este atenuată, dar se menține predominanța axului

Tipul III de fructificare

Denumit și “atandard” are ca soi caracteristic [NUME_REDACTAT] și cuprinde marea majoritate a soiurilor cultivate, întreaga “familie” [NUME_REDACTAT], cu excepția tipurilor spur, “familia Jonathan, Mutsu, Idared, [NUME_REDACTAT], Richared și [NUME_REDACTAT]. Aceste soiuri au următoarele particularități:

volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă este mare datorită ramificațiilor;

ramurile de rod cele mai frecvente sunt mielușile și mlădițele și sunt situate pe lemn tânăr (schelet și semischelet) de 1-3 ani și lipsesc pe lemnul mai bătrân;

zona productivă se depărtează rapid de centrul pomului și de ramurile purtătoare, ramurile de semischelet se apleacă, iar șarpantele se degarnisesc;

la soiurile din această grupă ramurile nu ajung să concureze axul (ca la tipul spur), cresterea axului și ramificarea fiind bine echilibrate și dau pomului aspectul de trunchi de con.

Tipul IV de fructificare

Are ca soiuri caracteristice [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], ce prezintă următoarel particularități:

ramurile de rod caracteristice sunt mielușile și mlădițele, ce sunt situate pe

lemn tânăr de 1-3 ani și lipsesc de pe ramurile mai bătrâne care sunt degarnisite;

zona productivă se depărtează rapid spre vărful ramificațiilor lungi situate

în treimea superioară a șarpantelor;

ramificațiile de schelet se arcuiesc sub greutatea fructelor dând un aspect

“plângător”;

la soiurile din această grupă se manifestă o accentuată tendință acrotonă, pomul având aspect cilindric

Tipul columnar

Are ca soiuri caracteristice Bolero, Wijcik, ce prezintă următoarele particularități:

ramurile de rod caracteristice sunt țepușele care sunt situate pe lemn de 2-3 ani, inserate direct pe ax;

capacitatea de ramificare foarte redusă, volumul coroanei este redus, creșterile vegetative anuale reduse, internodii foarte scurte.

Datorită numărului mare de fructe pe pom apare alternanța de rodire.

Polenizarea mărului

În multe zone din țara noastră există plantații de pomi de vârste diferite care nu rodit niciodată, deși au beneficiat de cele mai bune condiții climatice și agrotehnice. Faptul că mulțio dintre acești pomi au înflorit, dar nu au legat fructe, dovedește că florile lor s-au polenizat cu polen propriu. Florile de măr, în marea lor majoritate sunt autosterile și de aceea pentru legarea fructelor ele au nevoie să se polenizeze cu polen străin (de la alte soiuri sau specii).

Unele soiuri de măr (Renet de Canada și Frumos de Boskoop) au polenul rău și nu sunt bune polenizatoare, iar altele ([NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]) în anumite condiții climatice se comportă bine ca soiuri autofertile. [NUME_REDACTAT] auriu și [NUME_REDACTAT] formează în unele zone polen cu vitalitate scăzută și nu sunt bune pentru polenizare.

În anumite condiții naturale, unele soiuri de măr leagă fructe și pe cale partenocarpică, cum este cazul la Renet de Canada, [NUME_REDACTAT], Crețesc, [NUME_REDACTAT]. Uneori, procentul fructelor partenocarpice este destul de ridicat și influiențează producția. Astfel, Desqmard, citat de Coutanceau a găsit la Clermont – Ferrand (Franța) următoarle proporții de fructe partenocarpice la soiul Renet de Canada: 24,4 % în anul 1935; 40,8 % în anul 1936 și 18 % în anul 1937.

Căderea fiziologică a fructelor

La măr, căderea fructelor are loc în două etape:

una la circa două săptămâni după legare și

în iunie, când fructele ating mărimea unei alune (căderea fiziologică din iunie).

Căderea fiziologică a fructelor se datorește în primul rând insuficienței substanțelor nutritive din plantă, mersului anormal al climei (sezon prea rece după legat sau prea cald, care produce un dezechilibru fiziologic), fecundașiei incomplete.

În ceea ce privește căderea fiziologică a fructelor în cele două etape, soiurile de măr se comportă în mod diferit. Astefl:

la unele soiuri (Parmen auriu, [NUME_REDACTAT], Ontario), prima cădere fiziologică este slabă, în schimb căderea din iunie este foarte intensă;

la alte soiuri ([NUME_REDACTAT]) se inregistrează o cădere fiziologică moderată în ambele etape;

un alt grup de soiuri (Frumos de Boskoop, Renet de Canada, Renet cox orange, [NUME_REDACTAT]) leagă în general puține fructe, iar căderea fructelor este foarte accentuată în prima etapă și slabă în etapa a doua.

Soiurile la care căderea fiziologică nu constituie unpericol sunt: Astrahan alb, Borovinka, Banana de iarnă, Clar alb, Parmena auriu.

Dintre soiurile la care căderea fiziologică este de obicei foarte accentuată, astfel încât recoltele pot fi uneori compromise, se pot menționa: Jonathan, Pătul durabil, Frumos de Boskoop, Wagener premiat, Crețesc.

Prin apicarea corectă și la timp a complexului de măsuri agrotehnice, căderea fiziologică a fructelor poate fi atenuată sau chiar prevenită.

Căderea prematură

Începe din lunile iulie-august și durează până la recoltarea fructelor. Fenomenul se accentuează pe măsura apropierii de maturare. Este un fenomen negativ care determină mari pierderi economice.

Căderea prematură se manifestă pregnant la măr, la soiurile Parmen auriu, Jonathan.

Considerăm că această cădere se datorează unor particularități genetice ale speciei și soiului.Totodată, precizăm că unii factori tehnologici sau ecologici pot accentua sau diminua acest fenomen nedorit.

De ex. Seceta, atacul de boli și dăunători, ploile sau irigarea exagerată după o secetă prelungită,lipsa hranei din sol, accentuează căderea prematură a fructelor.

Pentru reducerea căderii premature a fructelor se aplică lucrări culturale care converg către asigurarea unei hrăniri abundente (combaterea bolilor și dăunătorilor, fertilizare echilibrată, irigare), iar ca măsură directă, efectuarea unor tratamente care sporesc legătura fructului de ramură. Se folosesc pentru aceasta acidul alfanaftilacetic,naftilacetamidă și acidul diclorfenoxiacetic.

2.1.6. Cerințele mărului față de factorii de vegetație

2.1.6.1Cerințele mărului față de lumină

Mărul face parte din grupa speciilor pomicole cu cerințe moderate, care sunt satisfăcute pe teritoriul întregii țări. O iluminare bună a aparatului foliar și fructelor asigură o corelație mai atrăgătoare și un conținut mai bogat în hidrați de carbon, deci o valoare comercială ridicată. Acest lucru trebuie avut în vedere la stabilirea distanțelor de plantare și la formarea coroanelor, astfel încât, toate orgenale să fie bine expuse la soare. Lumina are un rol esențial în formarea pigmenților în ultimele patru săpătmâni înainte de recoltare. Din această cauză tăierea in verde favorizează colorarea fructelor în regiuni cu toamne însorite.

2.1.6.2 Cerințele mărului față de căldură

Mărul are cerințe moderate față de căldură, cultura dând rezultate bune în zone cu temperatura medie anuală de 7,5 – 11 grade C.

În oerioada de vegetație, optimul coloric este de 12 – 19 gtade C, dar majoritatea soiurilor de toamnă și de iarnă reușesc și la 15 – 16 grade C.

Mărul pornește în vegetație primăvara târziu, când se realizează 8grade C în aer, iar pentru înflorire necesită peste 11 grade C.

[NUME_REDACTAT], Red delicious, Starking delicious sunt foarte pretențioase la temperatura din timpul înfloririi, având nevoie de 18 – 22 grade C cel puțin 3 – 7 zile consecutiv, pentru a asigura 10% fructe legate.

Pentru maturarea fructelor sima globală de temperatură este de 1350 grade C la soiurile de vară, 2750 grade Cla cele de toamnă, iar la soiurile de iarnă 2950 grade C (Gh. Mihăiescu).

Temperaturile excesive din timpul verii grăbesc maturarea frcutelor și provoacă arsuri superficiale la soiul Jonathan,vitrozitate în centrul fructelor de Parmen auriu sau brunificare internă.

Mărul este o specie rezistentă la ger. Bioelementele epigee suportă în timpul iernii temperaturi de (-33 grade C) – (-36 grade C), iar cele hipogee (-7 grade)- (-12 grade) în sol. Florile în faza de boboc rezistă la (-2,5 grade C) – (-3,5 grade C), în plină înflorire la (-1,6 grade C) – (–2,2 grade C), iar fructele abia legate la -1,1 grade C. [NUME_REDACTAT] delicious și Jonathan pot suporta în faza de boboc –5 grade C.

2.1.6.3Cerințele mărului față de apă

Mărul are cerințe mari față de apă, necesitând annual 650 –700 mm precipitații pentru soiurile de iarnă și toamnă și minim 550-600 mm pentru cele de vară. Umiditatea atmosferică favorabilă este de 70 – 80 % în perioada de repaus, 55-70 % în perioada înfloririi și 65-70% în restul perioadei de vegetație. Umiditatea atmosferică favorabilă este de 70-80% în perioada de repaus, 55-70 % în perioada înfloririi și 65 –70 % în restul perioadei de vegetație. Umiditatea optimă a solului este de 75 % din capacitatea de câmp pentru apă. Seceta prelungită este greu suportată de măr, în special când este altoit pe portaltoi vegetativ cu înrădăcunare superficială (M9,M26,M27,M106), fructele rămân mai mici sau cad prematur, sunt fade și slab suculente.

Stagnarea apei în sol mai mult de 10-12 zile în timpul perioadei de repaus și 4-5 zile în timpul vegetației, provoacă asfixia radiculară și uscarea pomilor mai ales în cazul altoirii pe M2,M104, M109,M111.

2.1.6.4 Cerințele mărului față de factorii edafici și expoziția terenului

Mărul are față de sol o plasticitate mare datorită gamei foarte largi de portaltoi. Cele mai bune rezultate se obțin pe soluri fertile, adânci, bine aerate și drenate. Mai pretențioși la sol, sunt pomii altoiți pe M9,M106,M4. Nu sunt corespuzătoare pentru cultura mărului solurile reci, compacte, slab aerate, cu exces de umiditate, cu cel mult 15% calciu activ. Necesită ca reacția solului să fie slab acidă sau neutră (ph = 6,2 – 7,2) iar pânza de apă freatică să fie situată la 1,2 – 1,5 m în cazul portaltoilor de vigoare mică și de 2 – 2,5 m la portaltoii viguroși.

Referitor la expoziția terenului, această specie, în regiunile răcoroase și umede din zona dealurilor înalte din apropierea munților preferă expozițiile sudice, sud – estice și sud – vestice unde găsește mai multă căldură în sudul țării datorită temperaturilor mai mari sunt acceptate și expozițiile vestice, nord-vestice și nord – estice.

2.2 Particularități tehnologice

2.2.1. Specificul producerii materialului săditor

Producerea portaltoilor la măr este relativ ușoară, deoarece specia beneficiază de cea mai largă gamă de portaltoi.

Pentru obținerea de pomi de vigoare mijlocie și mare mărul se altoiește pe portaltoi franc (P.F.Pătul, P.F. Crețesc, P.F. Bistrița 50), care dau puieți uniformi. În școala de puieți mărul franc are o răsărire de 35-75 %, iar creșterea puieților este lentă, motiv pentru care li se rezervă terenurile cele mai fertile din pepinieră și se aplică fertilizări suplimentare și udări la circa 25 zile după răsărire.

Înmulțirea portaltoilor vegetativi de măr se face prin marcotaj.

În câmpul I al școlii de pomi, mărul crește încet, încât în unii ani puieții portaltoi nu ajung la grosimea necesară pentru altoire în caeste cazuri trebuie să liu se administreze îngrășăminte suplimentare cu azot.

Creșterea soiurilor de măr în pepinieră este, în general, uniformă, cu excepția unor soiuri ca Goldenspur, Mutsu, [NUME_REDACTAT], Starkrimson, care prezintă un material neuniform (M.Popescu,1989).

Makoritatea soiurilor dau lăstari anticipați pe toată lungimea vergii fapt care ușurează formarea coroanei încă din câmpul II.

Unele soiuri de măr formează lăstari anticipați putini (Golden spur, Mutsu, [NUME_REDACTAT], Starkrimson), iar soiurile Idares și Wagener premiat dau lăstari anticipați scurți.

2.2.2 Specificul înființării plantațiilor de măr

Mărul se plantează în sistem clasic, intensiv și superintensiv, realizând densități de 200 – 2500 pomi/ha.

În exploatațiile viabile , soiurile de măr asociate cu portaltoi de vigoare mică (M27, EMLA,Mac9, P22) pot realiza în densități de 2670 pomi /ha, peste 60t fructe/ha în anii 4-7 de la plantare.

Formele de coroană recomandate sunt: piramida etajată rărită (pentru liveu’zile clasice), palmete (pentru livezile intensive), fusul subțire, cordonul fus-tufă și Tesa (pentru livezile superintensive).

[NUME_REDACTAT], Nuberling a a lansat un model nou de plantare a mărului de mare densitate, cu rânduri scurte (80-100m) simple și sau duble, la distanța de 2,2 – 2,5 m între rânduri și benzi; între pomi pe rând distanța este de 0,2-0,3 m iar între rândurile din bandă de 15m.

Plantarea se face în șanturi superficiale și inguste, nu mai adânci de 15-20 cm. Peste rădăcini se așează un amestec din pământ și gunoi fermentat, înraport de 2:1, care să acopere 4/5 din portaltoi.

Pomii se conduc pe spalier (în formă de V sau T) confecțioant din beton, lemn sau fier cornier, prevăzut în partea superioară cu două sârme paralele, distanțate la 80-100 cm una de alta.

Până la atingerea înăltimii de 2,2 m, pomii sunt dirijati inclinat sub unghiuri mici, pe tulpini de trestie.

Pe versanți, mărul va fi amplasat în treimea inferioară și mijlocie, pe expozițiii mai însorite (S,S-V), în zonele dealurilor mijlocii și mici (E,V,NV).

Întrucât soiurile sunt în marea lor majoritate autosterile în parcelă se plantează alternativ 2-4 soiuri interfertile alternând câte 6-8 rânduri din fiecare soi.

2.2.3 Specificul întreținerii planațiilor de măr

2.2.3.1 Conducerea pomilor tineri

În livezile intensive de măr formele de coroană aplatizate sunt cele mai indicate (palmeta etajată, palmeta neetajată) și intr-o mică măsură fusul tufă aplatizat, tripla încrucisare Delbard, drapel Morchand. Sub formă de palmetă cu brațe oblice se conduc bine soiurile Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și alte soiuri de vigoare mijlocie și mare. Soiurile de vigoare slabă, de tip spur ca Wagener și Starkrimson, altoite pe portaltoi de vigoare redusă (M9,M26), se comportă bine când sunt conduse sub formă de palmetă cu brate oblice dispuse neregulat.

În toată perioada de formare a coroanelor trebuie să predomine operațiile de modificare și dirijare a pozițiilor ramuilor de schelet și semischelet, tăierile reducându-se la minimum.Indifernt de forma de coroană operațiile în verde trebuie să predomine față de cele efectuate în periada de repaus.

2.2.3.2 Tăierile de fructificare

Mărul necesită tăieri de fructificare an de an.Tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și sustinute și nu sunt eficiente în prevenirea și combaterea alternanței de rodire. Aceste tăieri se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor, soi, incărcătura cu muguri de rod și alți factori.

Îm condiții favorabile de agrotehnică, pomii care se află la începutul perioadei de rodire, prezintă creteri vegetative viguroase, iar proporția de muguri mixti ce se diferențiază an de an este în crestere. În plus la acesti pomi, ramurile de semischelet sunt tinere în formare.

La soiurile cu crestere viguraosă și cu intrare târzie pe rod ([NUME_REDACTAT]) pentru a grăbi începerea fructificării, tăierile vor fi cât mai sumare, limitându-se la rărirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifică cresterea vegetativă, în detrimentul rodirii la aceste soiuri arcuirea unor ramurianuale, în vederea grăbirii fructificării lor, este necesară. Dimpotrivă,la soiurule foarte precoce, cu vigoare slabă sau mijlocie (Wagener premiat, Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesară, ea încărcând inutil costul producției. La aceste soiuri pomii au tendința să se supraîncarce cu fructe încă de la a doua sau a treia fructificare. Sub greutatea rodului, ramurile principale de schelet încă neconsolidate, se arcuiesc, formând prematur “arcade de rodire”,care le diminuează și mai mult

cresterea. Pentru a preveni apariția acestui fenomen nedorit, este necesar să se suprime inflorescențele ce apar pe prelungirile anuale ale șarpantelor să să se normeze riguros producția de fructe. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative , se recurge în măsură mai mare la răritul ramurilor și chiar la scurtarea lor.

Cu alte cuvinte, la soiurile de tip spur, cultivate în sistem inensiv, inmtervențiile urmăresc stimularea cresterilor vegetative (care în mod natural sunt foarte slabe) și temperarea proceselor de fructificare, care încep prea de timpuriu si se desfășoară cu mare intensitate.

La pomii care se află în perioada de plină producție, creșterile vegetative slăbesc considerabil, tinzând să se uniformizeze, iar diferențierea mugurilor este deseori exagerată. Ramurile de semischelet se alugesc, devin atârnânde și se epuizează. Ramurile roditoare îmbătrânesc, iar vetrele de rod se complică. Îtrucât noile ramuri de rod se formează pe porțiunile tinerea ale scheletului, care au poziție periferică rodul se îndepărtează către părțile exterioare ale coroanei.

Pentru aputea fructifica anual și în mod susținut, pomii în plină producție trebuie să formeze lăstari lungi de cel puțin 30-40 cm,astfel ca la fiecare fruct să revină în medie 30-50 de frunze; mugurii mixti să reprezinte până la 30-35 % din totalul mugurilor formați pe pom, ramurile de semischelet să fie tinere (2-4 ani), cu potențial biologic ridicat, iar între ramurile de rod florifere (țepușe, mielușe, mlădițe) și neflorifere (pintenu și smicele) să existe în raport de 1:2-3.

Ramurile de rod ale mărului purtătoare de fructe (bursele) au nevoie de o perioadă de “refacere biologică”.Numai la unele soiuri (Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) și într-o proporție foarte redusă, ele sunt apte să formeze muguri mixști în anul când poartă fructe. Obișnuit, la cele mai multe soiuri (Parmen auriu, Banana de iarnă, Wagener premiat) există o alternanță de rodire de la ramura la ramură în cadrul fiecărui pom.De obicei,pe bursele care porată fructe se formează pinteni sau smicele, încât ele nu vor fructifica anul următor, ci peste un an. Așadar, pomul este apt să rodească în fiecare an și în mid susținut, dar nu pe aceleași ramuri de rod, ci în mod alternativ.

Principala verigă în tăierile de fructificare o reprezintă ramurile de semischelet. Ele trebuie să fie scurte și tinere,.Când nu depășește vârsta de 4 ani, se scurtează deasupra a 1-3 ramuri de rod situate spre baza lor. Porțiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regulă se atrofiază natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet întinerite dau fructe mari și de bună calitate formând totodată și lăstari mai viguroși.

În mod curent la tăierile de fructificare se procedează astfel:

În primul rând se apreciază “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numărul mugurilor diferențiați (mixști) , gradul de alungire și vârsta semischeletului, desimea ramurilor în coroană, prezența sau absența alternanței de rodire.

Când cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au mulți muguri mixști, se efectuează o rărire și o scurtare mai energică a elementelor de schelet și semischelet, concomitent cu diminuarea încărcăturii cu muguri mixti. Dimpotrivă, când creșterile anuale indică un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar să se lase pomului I încărcătură mai mare cu muguri mixti.

Când încăcătura cu muguri mixști este cu mult sub cea optimă, se va căuta să se mențină pe cât posibil toate ramurile purtătoare de rod în anul respectiv; dimpotrivă, la o supraînărcare cu muguri mixti se elimină până la 60-70 % din acestia.

Ramurile de semischelet și cele de rod se tratează diferit și în funcție de poziția lor în coroană. Este cunoscut că seva se dirijează de preferință spre părțile laterale ale pomului, unde favorizaeză cresterea de ramuri viguroase (fenomenul polarității), în detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni într-o anumită măsură acest fenomen nedorit, în partea inferioară a coroanei se rețin ramuri de semischelet mai viguroase și cu poziție oblică, pentru a favoriza circulația sevei, se elimină, când sunt supranumerare, ramurile de semischelet atârnânde, debile, îmbătrânite, iar cele rămase se normează cât mai judicios. Dimpotrivă, în partea superioară a coroanei se retin ramuri de semischelet cu poziție mai apropiată de orizontală, de vigoare mijlocie sau relativ slabă, cărora li se lasă și o încărcătură mai mare cu muguri mixti, pentru ca florile și apoi fructele ce vor rezulta din acestia să consume excesul de vigoare.

Fiecare ramură de rod a mărului necesită un tratament diferențiat. Astfel, pintenii și țepușele nu se scurtează, ci se răresc dacă sunt așezate prea des, lăsând între ele spațiu de 8-10 cm.

Smicelele nu se scurtează, chiar când depășesc lungimea de 25-30 cm mai des la începutul perioadei de rodire; ele se garnisesc în mod natural cu pinteni și țepuse; după ce se realizaeză această garnisire, se poate reduce ramura (acum devenită de semischelet) deasupra a 3 –4 pinteni sau țepușe situate spre baza ei.

Nuielușele nu se scurtează, ci doar se răresc lăsând între ele spații de 15-18 cm, în anii când pomii poartă o încărcătură cu muguri bine dezvoltați de la baza lor, renunțându-se deci la rodul pe care-l poartă în anul respectiv.

Mlădițele prezintă mai multe situații: când, în afară de mugurele mixt terminal mai au încă 1-2 muguri mixti laterali, ele nu se scurtează, se răresc doar când sunt prea dese, la distanța indicată la mielușe. Dacă însă mlădițele poartă mai ulți muguri mixti laterali, se lasă numai 2-3 din acestia și deasupra lor se scurtează ramura. Trebuie reținut că la mlădițe scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cât și a unui mugure mixt, întrucât acesta din urmă, dând naștere unei burse, asigură continuitatea ramurii.

Ramificațiile fructifere (vetrele de rod) pot fi tăiate și simplificate după necesități cu condiția ca pe fiecare din ele să se mențină cel puțin o ramura de rod floriferă (țepușă, mielușă, mlădiță) sau nefloriferă (pinten smicea). O ramificație fructiferă (vatră) tânără sau întinerită la timp, trebuie să fie aptă să-și hrănească bine fructele pe care le poartă și să formeze cel puțin un lăstar lung de 15-25 cm.

Ramurile anuale vegetative, situate de regulă la periferia coroanei, în cazul când sunt prea dese, concurente, așezate deasupra și dedesubtul brațelor, se suprimă în întregime; cele necesare pomului rămân o parte nescurtate (acestea se garnisesc în mod natural cu țepușe, mielușe și pinteni), iar o altă parte se scurtează cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lăstari viguroși, care să oprescă suprafața foliară a pomului.

Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecința unui exces de vigoare sau a unei încărcături de fructe cu mult sub posibilitățile plantei, fie urmare a unei greșeli de tăiere. Aceste ramuri se tratează diferit, în funcție de situația pomului. Când sunt necesare pentru completarea unor goluri în coroană, ramurile lacome se scurtează deasupra unui mugur sau ramură orientată spre exteriorul coroanei; când sunt de prisos se elimină în întregime.

Pomii care se află în peridicitate de rodire, necesită tăieri de fructificare diferențiate de la un an la altul până la lichidarea acestui fenomen.

În anul fără sau cu producție slabă este necesară o întinerire radicală a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lăstari viguroși, care să difernțieze muguri mixti în cantitate mai mică.

În anul cu rodire maximă, să se elimine prin tăieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inducției florale, datorită unui înflorit și legat abundent.În plus să se conserve ma maximum, lemnul de semischelet tânăr, cu potențial biologic ridicat, apt să formeze lăstari mai viguroși care să asigurr suprafața foliară necesară pentru creșterea fructelor concomitent cu fiferențierea mugurilor.

În practică, mulți portaltoi procedează invers, agravând alternanța. Ei lasă mult semischelet în anul fără rod, de teamă să nu ajungă la o creștere excesivă a lăstarilor. În acest caz rezultă lăstari numeroși, în general de vigoare slabă, care diferențiază o cantitate excesivă de muguri, ajungându-se din nou la supraîncărcarea pomului în anul următor.

2.2.3.3 Întreținerea solului

Sistemul de întreținere a solului infliențează ritmul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc și prin aceasta are un efect direct asupra dezvolării pomilor, producției și calității acesteia (Grădinariu, 1994).

Cel mai indicat și eficient sistem de întreținere a solului în plantațiile intensive și superintensive din zonele cu precipitații abundente, este înierbarea intervalelor dintre rânduri combinată cu lucrarea pe rândul de pomi în . În cazul înierbării intervalelor se aplică 4-6 cosiri, iar iarba rezultată se lasă ca mulci.

Se mai folosește ogorul negru întrerupt pe terenurile fără pericol de eroziune, sistem în care mobilizarea solului se face prin lucrări superficiale până în luna august, după care se lasă să se înierbeze intervalele.

În livezile clasice situate pe pante nemecanizabile solul se lucrează în copcă cu cazmaua la 20-25 cm adâncime toamna, iar în perioada de vegetație se aplică 2-3 prașile.

Pentru majoritatea tonelor de cultură a mărului din țara noastră se recomandă folosirea benzilor înierbate în alternanță cu ogorul negru, chiar dacă cele mai moderne tehnologii din țări cu pomicultură avansată recomandă covorul înierbat pe întreaga suprafață pentru obținerea fructelor de calitate superioară.

Ogorul lucrat, pe lângă avantajele cunoscute, prezintă multe dezavantaje atât tehnologice, cât și boi-pedologice și fizico-mecanice.

Această metodă se recomandă în zonele aride, neirigate.

2.2.3.4 Fertilizarea plantațiilor de măr

Fertilizarea în plantațiile de măr presupune și o analiză a factorilor care condiționează absorbția elementelor minerale de către rădăcini.

În prezent există o serie de elemente care permit conceperea mai rațională a tehnicii de fertilizare, luând în considerare variabile pe care tehnicile de cultură și irigație le introduc în actualele sisteme culturale .

Noua concepție de fertilizare a mărului presupune controlarea, mai ales în perioadele specifice, a absorbției, translocației, disponibilităților de energie și competiției dintre organele pomului. În acest sens fertilizarea trebuie să se coreleze cu sistemul de întreținere a solului, irigarea.

În plantațiile tinere de măr (2-3 ani) dozele de îngrățăminte ce se aplică trebuie să fie moderate sau chiar pot lipsi, dacă fertilizarea de bază s-a efectuat corect și solul este bine aprovizionat cu elemente nutritive.Dacă acești parametri nu sunt îndepliniți, atunci se va fertiliza annual cu circa 80 kg N, 60 Kg P2O5 și 40 kg K2O s.a /ha. Odată la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd. Se recomandă ca aplicarea acestor îngrășăminte să se realizeze numai pe rândurile de pomi, în benzi a căror lățime crește progresiv cu vârsta pomilor.

În plantațiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odată la 3-4 ani, iar annual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 și 60-80 kg K2O la hectar, funcție de fertilitatea solului, încărcătura de rod, vârsta pomilor.

Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și 1/3 din azot se vor aplica toamna și se încorporează odată cu arătura.

A doua treime de azot se aplică primăvara devreme, pe solul dezghețat și umed, iar ultima după legarea fructelor. În anii care se administrează gunoi de grajd, dozele de îngrășăminte minerale se reduc la jumătate.

În funcție de momentul în care azotul este făcut disponibil se modifică în mod considerabil comportamentul vegetativ și productiv al mărului. Azotul stimulează producția totală de substanță uscată mai ales dacă este disponibil în perioada iunie – iulie, când substanța uscată produsă este orientată cu precădere spre structurile permanente ale pomilor (tulpină, ramuri de schelet și rădăcini). Dezvoltarea vegetativă superioară, astfel indusă, determină un mai mare consum hidric, de care depinde rata mai mare a absorbției calciului si potasiului, îndeosebi în intervalul iulie-august.

Diferențierea mugurilor de rod este infuențată net de disponibilitățile de azot în perioada iunie – septembrie a anului precedent.

Forma de azot utilizată influiențează în mod considerabil reacța plantelor la fertilizare, chiar și în condițiile aplicării unor doze egale. În general foema nitrică stimulează activitatea vegetativă mai mult decât forma amoniacală. Totodată,forma amoniacală favorizează acumularea azotului și fosforului în frunzele de măr în timp ce forma nitrică conduce la acumularea unor cantități sporite de calciu.

În general, elementele nutritive sunt furnizate pomilor prin intemediul solului, prin diferite moduri: ptin aplicare generalizată sau localizată, la suprafașă sau încorporate. Alegerea între un mod sau altul poate depinde de modelele de întreținere a solului, metada de irigare.

Aplicarea îngrășămintelor se mai poate realiza la nivelul părților aeriene (fertilizarea foliară) precum și prin irigația fertilizantă.

În toate cazurile, cantitățile de îngrășăminte ce se vor aplica vor fi calulate în urma cartării agrochimice a solului;analizelor de fructe și frunze. În urma acestor analize, precum și a altora efectuate mai mulți ani consecutivi s-a ajuns la concluzia că pentru o plantație superintensivă de măr (2500 pomi/ha), amplasată pe un sol cernoziom cambic în zona de NE a României se recomandă următoarea conduită de fertilizare:

N200 P180 K300 Ca 250 Mg 80 kg s.a/ha, completată cu o normă de irigare de 1500 m/ha (G. Grădinariu, 1994) .

2.2.3.5 Irigarea plantațiilor de măr

Cât privește aportul hidric, ținând cont de condițiile actuale și previzibile, s-a ajuns la concluzia că irigarea mărului presupune aplicarea de udări frecvente cu norme mici de apă, pentru asigurarea unei cantități optime în anumite zone ale sistemului radicular, care sunt în măsură să sustină metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat să se utilizeze metode de irigare localizată, la suprafață sau subteran în funcție de tipul de sol și mai ales în condițiile climitoce.

În livezile tinere de măr situate în zonele de stepă și silvostepă, pentru pomi și portaltoi vegetativi cu înrădăcinare superficială se folosesc 200-250 m cubi / ha apă la o udare, pentru umectarea solului până la adâncimea de 35 – 40 cm. Pentru pomii cu înrădăcinare mai profundă se utilizează cantități mai mari de apă la o udare (300-350 m cubi/ha), pentru a se umecta solul pe o adâncime de 50-60 cm. Numărul de udări variază de la 2-3 până la 4-5 funcție de perioadele de secetă.

În livezile pe rod se aplică 4-5 udări cu cantități de apă cuprinse între 400-700 m cubi/ha.

Momentele de aplicare a udărilor sunt: înainte de dezmugurit (dacă iarna a fost secetoasă); la 15-20 zile după legarea fructelor; după căderea fiziologică din iunie, în timpul cresterii intense a lăstarilor la 20-25 zile înainte de recoltatul fructelor și după recoltare pentru aprovizionarea solului.

În condițiile ecologice de NE a României, pentru optimizarea umidității din sol la cultura intensivă a mărului este necesară o normă de irigare de 900 m cumi apă/ha pentru metoda de irigare localizată (prin picurare( și de 1500 m cubi/ha pentru udarea prin aspersiune deasupra coroanei. Pentru celelalte metode (prin scurgere la suprafață) este necesară o normă de irigare de 200 m

cubi /ha administrate în minim 4 reprize mai ales în perioadele critice pentru pomi (G.Grădinariu, 1994) .

2.2.3.6 Normarea încărcăturii de rod

La soiurile de măr care nu au tendința de a se supraîncărca cu rod, fie datorită proporției reduse de muguri de flori fecundate (Renet de Canada, Frumos de Boskoop), fie căderii fiziologice intense (Jonathan) se poate obține o bună normare a producției numai prin tăieri de fructificare nu au eficiența dorită, fiind necesară completarea lor cu răritul chimic al florilor, eventual cu rărirea fructelor pe cale chimică pe cale chimică sau manuală.

Rărirea chimică a florilor se realizează prin stropiri cu DNOC (Sandolin) sau Naftilacetamida. DNOC se aplică la înflorirea maximă (80 % flori deschise) sau la căderea petalelor, în concentrație de 200-500 mg/l, pentru soiurile autosterile si cu 50 – 100 % mai concentrate pentru soiurile parțial autofertile. Naftilacetamida se aplică la căderea petalelor sau în următoarele 5 zile, în concentrație de 50-100 mg/l.

Pentru rărirea chimică a fructelor se aplică cu Sevin sau acidul Alfanaftilacetic (ANA).Sevinul (Carbonil) se utilizează în doze de 1000-2500 mg/l, când fructele au 12-14 mm în diametru. [NUME_REDACTAT] se aplică în concentrație de 10-20 mg/l, după 14-15 zile de la căderea petalelor.

Rărirea normală trebuie încheiată în max 40 zile de la înflorirea primelor flori. Distanța între fructele rămase se recomandă să fie de 10-15 cm în cazul soiurilor cu fructe mici și 15-20 cm la soiurile cu fructe mari, păstrându-se în fiecare inflorescență fructul cel mai mare.

2.2.3.7 Combaterea bolilor și dăunătorilor

Mărul este una din speciile cele mai atacate de boli și dăunători.După mai mulți cercetători (Parker, 1979, Way,1988) la măr s-au intâlnit 80 de boli, 64 de specii de insecte de nematozi. Aceste cifre sunt intr-o dinamică permanentă, în același timp trebuie să precizăm că nu toate aceste boli sau dăunători sunt prezente în majoritatea zonelor de cultură a mărului și nici acolo unde există,nu toate provoacă pierderi economice importante.

Bolile cele mai importante sunt: Mozaicul mărului (Apple mosaic virus), Proliferarea mărului (Apple proliferation), Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter pv tumefacieus), Focul bacterian (Erwinia amylovora), Făinarea mărului (Podosphaera leucotricha), Pătarea cafenie a frunzelor și fructelor și rapănul merilor (Venturia inequalis).

Dăunătorii cei mai importanți sunt: Păduchele țestos din [NUME_REDACTAT] (Quadraspidiotus perniciosus), Păduchele lânos al mărului (Eriosoma lanigerum), Păduchele verde al mărului (Aphis pomi), Gărgărița bobocilor de măr (Anthonomus pomorum), Viermele merelor (Cydia pomonella).

Combaterea merelor și dăunătorilor la măr se face prin aplicarea a două tratamente în perioada de repaos cu unl din produsele: Oleocalux 1,5 %; zeamă sulfocalcică 20 % sau polisulfură de bariu 6 %; în perioada de vegetație se efectuează minim 6-9 tratamente, din care trei inainte de inflorit. Primul tratament se face la inceputul dezmuguritului, contra gărgăritei florilor cu Detox 25 0,6 %; Carbetox 37 0,4 % sau Fosfatox R35 0,1 %. Al doilea trarament se face contra rapănului și făinării, cu zeamă sulfocalcică 2% sau cu zeamă bordoleză 0,5 %+sulf muiabil 0,7 % eventual cu Captan 50 0,25 % +Karathane 0,1 %.

Acest tratament se repetă în subfaza de răsfirare a inflorescențelor pănă la deschiderea primelor flori. În locul Captanului se poate folosi Dithane M45 0,2 % SAU Topsin M70 0,070 %.

După inflorit, începând din momentul când la 10-15 % din flori au căzut petalele, se mai manifestă încă 4-5 tratamente mixte la avertizare.

2.2.3.8 Particularitățile maturării și recoltării merelor

Spre deosebire de fructele altor specii, merele ai insusirea sa-și continue maturarea și să-și desăvârșească însușirile gustative în timpul păstrării.

Soiurile de mere de vară și de toamnă se recoltează în pârgă, cu 7-10 zile inainte de maturarea de consum, când au ajuns la mărimea și colorația specifică. Recoltarea se face în momentul optim, pentru a preveni căderea și deprecierea fructelor. Fiind mai perisabile, acestea se expediază la beneficiar, imediat după recoltare, când rezistența lor la manipulare si transport este mai mare.

Pentru soiurile de iarnă, recoltarea merelor are loc la un grad de maturare care asigură o capacitate de păstrare cât mai bună și care se stabilește prin urmărirea unui grup de indicatori cum ar fi:

mărimea specifică a soiului;

culoarea de fond a pielitei variază de la verde intens spre o culoare verde-gălbui;

amidonul este prezent în sectiunea transversală a fructelor în zona cuprinsă între partea exterioară a casei seminale și partea exterioară a fasciculelor libero-lemnoase mediene;

fermitatea fructelor; intensitatea respiratorie;

Recoltarea se face manual, productivitatea la cules fiind infuențată de talia pomilor, densitatea și mărimea fructelor.

Fluxul temnologic al valorificării merelor cuprinde ca verigi principale: recoltarea, ambalarea, manipularea, transportul, condiționarea, păstrarea și comercializarea.

CAPITOLUL III

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] “V. Adamachi”

3.1 Istoric și perspective

Ferma “V.Adamachi “ ca unitate a luat ființă odată cu organizarea unor ferme model pe lăngă catedra de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (1918). La insistențele profesorului [NUME_REDACTAT] se propune Ministerului instrucției să intervină și să obțină un loc viran în apropierea [NUME_REDACTAT]. Abia în 1920 prin străduința catedrelor didactice dar mai ales a profesorului [NUME_REDACTAT], terenurile Universității au fost completate cu terenurile [NUME_REDACTAT] cu o suprafață de 31 ha, cedate de secția agricolă cu un fond de 50.000 lei pentru inființarea [NUME_REDACTAT] Copou.

Ferma didactică ia ființă cu adevărat în 1922 prin adresa cu numărul 24.549 a [NUME_REDACTAT] și Domeniilor, formată din terenul mai sus amintit și în plus, [NUME_REDACTAT] cu o suprafață de 16 ha care este fostă proprietate a [NUME_REDACTAT] și trec în proprietatea Catedrei de [NUME_REDACTAT].

În anul 1924 aceste terenuri sunt predate laboratorului de [NUME_REDACTAT].

În anul 1945 a luat ființă institul Agronomic “[NUME_REDACTAT] de la Brad” cu cele două facultăți: Agricultură și Medicină veterinară, iar în 1951 s-a adăugat Facultatea de Horticultură și Zootehnie.

De la înființare și până la astăzi ferma didactică a avut diverse nume: “ [NUME_REDACTAT] V.Adamachi “ care în anul 1959 primeste de la [NUME_REDACTAT] Iași suprafața de 625 ha iar în anul 1960 suprafața de 8,37 ha..

În baza ordinului [NUME_REDACTAT] de la 1 februarie 1964 poartă numele de “ [NUME_REDACTAT]”.

La 28 iulie în baza dispoziției cu numărul 206 a [NUME_REDACTAT] a Agriculturii, [NUME_REDACTAT] Horticolă-Viticolă cecdează suprafața de 4,27 ha pentru înființarea câmpurilor didactice pe lângă Facultatea de Horticultură.

Sub denumirea de [NUME_REDACTAT] funcționează până în anul 1967 când își schimbă denumirea în “[NUME_REDACTAT] nr. 3 a [NUME_REDACTAT] Experimentale V.Adamachi”.

3.2. Așezarea geografică a [NUME_REDACTAT] „V. ADAMACHI” din cadrul Universității de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] horticolă nr.3 “ V.Adamachi “a [NUME_REDACTAT] este amplasată în partea de NV a municipului Iași, fiind încadrată între coordonatele geografice de 47 grade 10` ;I 47 grade 15` latitudine nordică și respectiv, de 27 grade 30`longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial administrativ, ferma horticolă face parte din teritoriul Cadastral al municipiului Iași fiind delimitată de către următoarele unități:

la nord municipal Iași;

la est Universitatea de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] Iași;

la sud [NUME_REDACTAT] Iași și S.C Copou S.A”;

la vest [NUME_REDACTAT] Agricol S.C Copou S.A”;

Sub aspect geomorfologic ferma este situată în extremitatea de SV a Jijiei-Bahlui.

Teritoriul cadrastal al fermei horticole este compus dintr-un singur trup cu o suprafață totală de 84,00 ha din care 60,00 ha teren agricol și 24,00 ha teren neagricol.

Structura principalelor categorii de folosință a terenului, estimat în baza evidentei funciare la sfărșitul anului 2000 a situat pe primul loc plantațiile pomicole care au ocupat o suprafață de 23,0 ha, urmate de plantațiile viticole cu 17,0 ha și de celelalte categorii de terenuri (Tab.8).

În urma aplicării proiectului de amenajare antierozională și combatere a excesului de umiditate, organizare și sistematizare a teritoriului, din perioada 1977-1985, s-a modificat modul de parcelare a terenului plantat cu pomi și viță de vie, care în prezent crează condiții optime pentru aplicarea tehnologiilor diferențiate de intreținere a plantațiilor .

Organizarea teritoriului s-a efectuat, în concordanță cu schema hidrotehnică a lucrărilor de combatere a eroziunii solului și a excesului de umiditate de pe terenurile în pantă, precum și în funcție de cerințele de amplasare față de relief și expoziție a versanților, pentru speciile pomicole și viticole (harta cu amplasarea plantațiilor și amenajarea teritoriului).

În ceea ce privește conducerea [NUME_REDACTAT] din cadrul U.S.A.M.V Iași, aceasta se realizează de către un Comitet director având ca președinte pe [NUME_REDACTAT], cât și personal propriu.

Acest sistem inchide și participarea directă a cadrelor didactice de la Facultatea de Horticultură și catedra de specilitate din cadrul facultății.

Structura suprafețelor în exploatare.

Tabelul 8

Modul de folosință al [NUME_REDACTAT] Didactice „V. Adamachi” din cadrul U.S.A.M.V. Iași

3.3. Studiul geologic și hidrologic

Prospecțiunile geofizice, forajele de mare adâncime, studiile de specialitate indică existența în zonă a unui fundament vechi precamrian, puternic cutat și metamorfozat. Deasupra acestuia se suprapun depozite paleozoice și neozoice, iar straturile naturale din roci apar sub forma unor pânze neliante spre sud-est.

Platforma este brăzdată de numeroase văi erodate și cuprinde în componența sa două etape:

etajul inferior precambrian, constituit din roci cristaline;

– etajul superior de acoperire, ce cuprinde depozite sedimentare având grosimea de 1000 m. Acest etaj a suferit repetate scufundări și ridicări devenund fund de mare sau regiune de uscat, fapt ce a favorizat un fenomen de modelare a strturilor superioare ca urmare a acțiunii unor factori externi. Sunt cuprinse în acest etaj argila și marnele cu intercalări de nisipuri și orizonturi subtiri de gresie slab cimentată.Actualul relief deluros a fost sculptat în pliocenul superior și în pleistocen.

Studiul hidrologic se referă la existența apelor de suprafașă cu caracter permanent sau temporar și a apelor subterane.

Apele de suprafață provin din ploi sau topirea zăpezilor iar datorită înclinării terenului curg spre văile apropiate, antrenând mari cantități de pământ din stratul fertil de la suprafață.

Apele subterane se găsesc din abundență și inchid straturi acvifere sub presiune, cu caracter ascensional, acumulate în depozitele sedimentare.

3.4. Studiul solului și eroziunea

În urma cartării pedologice, pe teritoriul stațiunii s-au identificat următoarele categorii de soluri: cernoziomuri tipice și erodate, cernoziomuri cambice tipice și regradate si pe unele suprafețe apar și soluri desfundate.

Cernoziomurile tipice,în cadrul fermei sunt răspândite pe unele forme de relief cum sunt versanții și terasele.În această zonă, cernoziomurile tipice se formează pe materiale loessoide și marne. Aceste soluri prezintă o morfologie de tipul: Am – A/C – Cca (fig. 1)

[NUME_REDACTAT], prezintă grosimi de 40-45 cm, de culoare brună foarte închisă sau neagră (10YR –2/1-2) în stare umedă și brun – cenușie, foarte închisă (10 YR –3 –4/2) în stare uscată; cu structură grăunțoasă mică la partea

superioară a orizontului și medie la partea inferiaoră; cu numeroase acumulări de carbonați sub formă de inflorescențe, poros, friabil și cu numeroase rădăcini și canale de râme.

Orizontul de tranziție A/C, prezintă grosimi de 25-30 cm; de culoare brun închisă (10YR-3/2) în stare umedă și brună (10YR-5/3) în stare uscată; cu structură poliedrică subangulară mică; cu numeroase acumulări de carbonați sub formă de eflorescențe, numeroase crotovine.

[NUME_REDACTAT], apare la adâncimi de 60-80 cm, de culoare brun-gălbuie închisă (10YR-4,5/3) în stare umedă și brun foarte pol (10YR – 5,5 – 6/3 – 4) în stare uscată, astructurat sau masiv, cu numeroase acumulări de carbonați sub formă de eflorescențe, vinișoare și concrețiuni, numeroase crotovine.

Am A/C [NUME_REDACTAT].1 Morfologia cernoziomului tipic

Cernoziomurile tipice reprezintă o textură lutoasă până la luto – argiloasă. Conținutul în argilă în orizontul Am variază între 28-32%. Printre mineralele argiloase în aceste soluri predomină illitul și montmorilanitul.

Sunt soluri afânate întrucât valoarea medie a densității aparente pe profil este de 1,10 – 1,25 g/cm cubi, iar cea a porozității totale în jur de 50%. Coeficientul de higroscopicitate în orizontul Am este de 6-7 %, iar coeficientul de ofilire este de 9-10%. Capacitatea de apă este de 14-15%. Permeabilitatea pentru apă este în general bună.Cu privire la însușirile chimice ale acestor soluri se poate spune că acestea au următoarele valori: continutul de humus în orizontul Am = 3,9 – 4,8 g /100 g sol, raportulC/N oscilează între 11-13, capacitatea de schimb cationic între 25-38 ml/100 g sol în orizontul Am, iar gradul de

Saturație în baze foarte ridicat de 100%. Printre cationi predomină net cei de Ca +2 și Mg +2. Reacția solului este în general neutră în orizontul Am (Ph = 7,5 – 7,6). Carbonații din sol apar chiar de la suprafața profilului de sol printr-un proces de recarbonatare. Continutul în N total este cuprins între 0,23 – 0,25 % iar cel de P între 0,10 – 0,20 %.

Aceste soluri au în general fertilitate bună datorită insușirilor fizice și hidrofizice bune, rezervelor ridicate în humus și elemente nutritive.

Cernoziomurile cambice tipice și regradate sunt răspândite în cadrul fermei horticole pe culmi interfluvide și versanți slab înclinați. Aceste soluri ocupă aproximativ 80% din totalul suprafeței și se formează predominant pe

materiale loessoide și marne.Ele prezintă o morfologie de tipul: Am – A/B – BV –Cca (fig.2).

[NUME_REDACTAT] , prezintă grosimea de 42-46 cm, culoare brună foarte inchisă sau neagră (10YR – 2/2), în stare umedă și brun cenușii, foarte închis (10YR – 3 – 4/2) în stare uscată, cu structură grăunțoasă mică spre medie, bine dezvoltată, afânat , poros, cu numeroase rădăcini.

Orizontul de tranziție A/B, prezintă grosimi de 15-20 cm, de culoare brun cenușiu – închis (10 YR – 4/2) în stare umedă și brun cenușiu (10 YR – 5/2) în stare uscată, cu structură poliedrică, subangulară mică, bine dezvoltată, slab compact.

Am A/B [NUME_REDACTAT]

Fig 2. Morfologia solului cernoziom cambic tipic

[NUME_REDACTAT], prezintă grosimi de 20-30 cm de culoare brună (10 YR – 3 – 4/3) în stare uscată, cu structura columnoid-prismatică, compact. La cernoziomurile cambice tipice regradate apar în treimea inferioară a orizontului Bv și neoformațiuni calcaroase de tipul eflorescențelor, petelor și vinelor.

[NUME_REDACTAT],apare la adâncimi de 80-90 cm, de culoare brun gălbuie (10YR-5,5-6/3-4), sau chiar gălbuie, astructurat sau masiv, cu acumulări de carbonați, sub formă de pete, vine, mici concrețiuni. Textura acestor soluri este lutoasă sau luto-argiloasă, cu indici de diferențiere texturală având valori între 1,1 – 1,2; porozitatea totală = 44-55 %, coeficientul de higroscopicitate între 6-7 %; coeficient de ofilire între 8-12 %, capacitatea de apă în câmp între 20-30%, capacitatea de apă utilă între 7-15 5. Referitor la însușirile chimice se poate spune că aceste soluri conțin humus între 3,0-5,9 g/100 g sol; raportul C/N oscilează între 11-14; capacitatea de schimb cationic variază între 25-35 ml /100 g sol în orizontul Am. Gradul de saturație în baze este între 88-95 %, pH= 6,8-7,2 iar conținutul în N total variază între 0,16 și 0,26 %.

Cernoziomurile tipice erodate,sunt răspândite în cadrul fermei pe versanți puternic înclinați și mai ales în treimea superioară a acestora.Aceste soluri reprezintă o varietate a cernoziomurilor tipice, diferența dintre acestea fiind grosimea de nuami 15-20 cm a orizontului Am, de 15-25 cm pentru orizontul de tranziție A/C și situarea orizontului Cca la adâncimea de 30-40 cm. Suprafețele de teren destinate plantațiilor pomicole au panta medie auprinsă între 5-21%, astfel încât la amplasarea fiecărei specii pomicole s-au avut în vedere măsurile antierozionale; nivelarea și uniformizarea suprafeței terenurilor în plan înclinat, executarea teraselor cu platformă lată de 8m și înăltimea taluzului de 1,30m; amplasarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel, inființarea benzilor înierbate între rânduri, după caz.

În zonele de origine a văilor amintite, terenul prezintă ravene cu maluri abrupte și denivelări până la 8 m adâncime, pentru stăvilirea extinderii acestora s-a efectuat plantații în masiv de salcâm 70%, sălcuoară 15% și plop+salcie 15%. În prezent aceste ravene prezintă o stabilitate foarte bună.

3.5. Studiul vegetației

Terenul fermei horticole se încadrează din punct de vedere al zonării vegetației în silvostepa nordică, districtul Moldovei de nord, raionul silvostepa Iașului (Pașcovschi s. și Doinița N,1967). Silvostepa acestui raion se caracterizează prin alternanța pădurilor care au suprafețe restrânse, cu pajiști xerofite pe versanti și întinse suprafețe agricole.

Pădurile sunt caracterizate de prezența stejarului pedunculat (Quercus robus) și al gorunulor (Quercus petraea), prin abundența speciilor de amestec reprezentate prin: carpeu (Carpinus betulinus), tei (Tilia cordata, Ttomentosa), ulmi (Ulmus foliacea), frasin (Feaxinus excelsior). Arbuștii sunt reprezentați prin:Viburnum lantana, Cornus mas, Staphylea pinnata. În fine, remarcăm apariția frecventă a arbuștilor de stepă: Prunus fruticosa și Prunus tenella.

Speciile strarului erbaceu sunt reprezentate prin: Poa nemoralis, Dactilis glomerata, Asarum europaceum, Geum urbanum, Poligonatium latifolium, Melica uniflora.

Pajiștele xerofite de pe versanții însoriți sunt reprezentate prin asociații ca: [NUME_REDACTAT] valesiaca, Stipa lessingiana, Festuca pseudovina, Bthriochloa iscaemum.

La baza versanților și pe văile principale se întâlnesc asociații ca: lolium perenae, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Agropyron repeus, etc,. În împrejurimile Iașului se găsesc numeroase plante rar întâlnite în alte locuri din țară, ce constituie adevărate comori floristice, dintre care menționăm câteva: Centaurea banatica, Asperulla moldavica, Iris branzae,Tifolium neglectum, Rumex tuberosus, [NUME_REDACTAT], s.a.

3.6. Analiza factorilor climatici

Clima unei regiuni se deduce din valorile medii normale ale tuturor elementelor și fenomenelor meteorologice calculate pe o perioadă îndepărtată.

Pomicultura este direct interesată în cunoașterea acestor valori precum și a variațiilor anuale, deparece acestea influiențează nivelul producției.

Pentru studiul climatologic s-au folosit date de la stația meteorologică Iași.

3.6.1. Regimul termic

Temperatura este unul din factorii limitativi în cultura speciilor pomicole. Pornirea în vegetație, creșterile anuale ale pomilor în primăvară, încep atunci când se realizează un anumit nivel al temoeraturilor numit “ prag biologic “, care este caracteristic fiecărei specii. La pomii fructiferi acesta este cuprins între +6 …+80 C, iar mărul poate crește și rodi în regim de temperatură medie anuală cuprinsă între 7,5 – 11,50 C (A.Negrilă).

În privința temperaturilor din perioada de repaos, două aspecte interesează în mod deosebit: rezistența la gerurile specifice climatului temperat și satisfacerea cerințelor de frig ale soiurilor. Gerurile mari de iarnă nu provpacă pagube mărului, decât dacă sunt foarte timpurii sau sunt foarte puternice. Organele epigee, inclusiv mugurii de rod suportă în timpul repaosului –330C până la –350C. Rădăcinile mărului au limita de rezistență la ger cuprinsă între –70C –120C.

Temperatura medie anuală în zona în care este situată ferma horticolă a S.D. “V.Adamachi” Iași pe ultimii 10 ani (1992-2001) este de 10,30 C, mai mare cu 0,70 C decât normala anuală de 9,60 C. Temperatura medie lunară cea mai ridicată este de 20,20 C și s-a înregistrat în luna august, iar cea mai scăzută medie lunară în această perioadă s-a înregistrat în luna ianuarie (-4,10 C) (Tab.9).

Temperatura maximă absolută în perioada 1992-2001 a fost de +34,50 C înregistrată în Mai 2001, iar minimă absolută –27,20C în luna decembrie 2001 (Tab.10 și 11).

Numărul zilelor fără îngheț, în medie este 175-193 zile. Este necesar de asemenea să se aibă în vedere variațiile accidentale, o atenție deosebită acordându-se perioadelor de răcire semnalate primăvara între 9-11 și 20-25 Mai și toamna în a treia decadă a lunii septembrie.

3.6.2 Regimul pluviometric

Prin analiza datelor înregistrate privind pecipitațiile căzute în perioada anilor 1992 – 2001 (tab.12), se constată că normală anuală este de 535,1 mm, fașă de 638mm pe țară. Cantitatea maximă înregistrată anuală a fost de 760,6 mm (1996) iar cantitatea minimă 397,4 mm (1995).

Lunile cu cele mai puține precipitații sunt: decembrie (23,5 mm) și ianuarie (93,7 mm) și iulie (83,5 mm).

În perioada celor doi ani când am urmărit expierența, se poate concluziona că lunile august și septembrie au fost cele mai bogate în precipitații iar luna octombrie a fost cea mai secetoasă.

Temperatura medie a aerului, lunară și anuală, în perioada 1992-2001

Tabelul nr. 9

Temperatura medie a anului, lunară și anuală, în perioada 1992-2001.

Temperatura maximă absolută în aer, [NUME_REDACTAT] Iași

(anii 2000 – 2001)

Tabelul nr. 10

Tempeartura minimă în aer, [NUME_REDACTAT] Iași

(anii 2000 și 2001)

Tabelul nr.11

Suma precipitațiilor lunare și anuale (mm), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] nr. 12

Umiditatea relativă a aerului înregistrată la [NUME_REDACTAT] Iași

(%) (1992 – 2001)

Tabelul nr. 13

Temperatura maximă absolută in aer-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] minimă absolută în aer-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] precipitațiilor lunare și anuale(mm)-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] relativă a aerului înregistrată la [NUME_REDACTAT] Iași

3.6.3 Umiditatea relativă a aerului

Mărul necesită o umiditate relativă a aerului în jur de 70-80 % la o umiditate scăzută a aerului, fructele pierd din calitate, pe lângă alte incoveniente. Totuși, soiurile de vară, [NUME_REDACTAT] și descendenții săi se comportă relativ bine la o umiditate relativă mai scăzută, respectiv 60-70 5.

Analizând valorile din tabelul nr. 13 se constată că nu sunt variații mari de la an la an , valorile fiind cuprinse între 70-81 %. Media lunară a umidității relative a aerului variază în limite largi, maxima fiind de

Se constată că lunile de iarnă au o umiditate atmosferică mai ridicată datorită prezentei la suprafața solului a stratului de zăpadă.

Umiditatea atmosferică este în general ridicată,asigurând condiții optime de creștere și dezvoltare a pomilor, seceta atmosferică fiid relativ scurtă, neinfluiențând negativ vegetația pomilor.

3.6.4. Regimul eolian

În caracterizarea regimului eolian în această zonă interesează direcția, prezența și intensitatea vânturilor care au o frecvență deosebită.

Vântul reprezintă unul din factorii de mediu a cărui influiență asupra organismului plantelor se manifestă fie mecanic, fie fiziologic.

Din punct de vedere fiziologic, vântul modifică intensitatea unor procese fiziologice: fotosinteza, transpirația, fecundarea, înflorirea și maturarea fructelor.

Din punct de vedere mecanic, vântul determină ruperea, îndoirea sau răsucirea ramurilor și tulpinilor, dezrădăcinarea pomilor sau eroziunea eoliană. Frecvența și viteza vântului este prezentată în tabelul nr.14.

Frecvența și viteza vântului la [NUME_REDACTAT] Iași (media anilor)

Tabelul nr.14

Primăvara are loc cea mai mare frecvență a vânturilor ceea ce diminuează procentul de calus, în general frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului .

3.6.5 Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui

Nebulozitatea reprezintă factorul climatic determinat de gradul de acoperire a cerilui cu nori.

Importanța studiului acestui factor climatic, rezidă din dublul lui rol, determină realizarea gradientului termic necesar pentru maturarea fructelor și în al II lea rând influiențează valorile imudității relative a aerului.

Este cunoscut rolul important ce recine luminii în viața plantelor, deoarece numai în prezența ei poate avea loc procesul de fotosinteză și o bună iluminare a fructelor asigură o colorație mai atrăgătoare și un conținut mai ridicat în hidrați de carbon, rezultând o valoare comercială mai ridicată.

Datele privind durata de strălucire a soarelui prezentate în tabelul 15, prezintă valori cuprinse între 58,3 ore (decembrie) și 281,6 ore (iulie), insolația în perioada de vegetațe însumând aproximativ 82 % din suma mediilor anuale.

Luna cu nebulozitatea cea mai mare este decembrie (7.1 ore), urmată de februarie și martie (7,0 ore ) dar nebulozitatea acestor luni nu afectează ciclul bilogic al speciilor pomicole, acestea aflându-se în repaosul vegetativ.

Orientarea rândurilor de pomi pe direcția N-S realizează o iluminare omogenă și cât mai puternică în toate zonele gardului fructifer și pe o perioadă cât mai lungă din zi.

3.6.6. Accidentele climatice

Accidentele climatice, prin gradul lor de intensitate și frecvență, au uneori efect hotorâtor asupra cantității și calității producției.

Alături de geruile deosebit de aspre sau de grindină și vânturi puternice, ce sunt fenomene mai rare , înghețurile și bruma la Iași, și mai ales în locurile joase, cum este cazul și la ferma horticolă, sunt fenomene normale pentru lunile aprilie și octombrie. Cu o frecvență mai mică ele se pot produce și mai târziu, primăvara în luna mai sau toamna timpuriu, în septembrie și atunci pagubele produse plantațiilor pomicole sunt mult mai mari.

Din datele cuprinse în tabelul nr.16 se constată că luna cu cele mai frecvente zile cu brumă este octombrie (2-11 zile), iar în luna aprilie, în care înfloresc de regulă, pomii fructiferi, se instalează în medie 3,9 zile cu brumă. Dacă acestea aurvin către sfârșitul lunii, pot afecta înfloritul la unele soiuri ci înflorire timpurie.

Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui (ore) la [NUME_REDACTAT] Iași ( media anilor 1992 –2001)

Tabelul nr. 15

Numărul de zile cu brumă la Iași (anii 1992-2001)

Tabelul 16

3.6.7. Concluzii asupra factorilor pedoclimatici privind favorabilitatea pentru cultura mărului

Sintetizând analiza factorilor climatici din zonă, cât și cei pedologici, având în vedere cerințele culturii mărului față de condițiile de mediu, de desprind următoarele concluzii:

temperatura medie anuală este de 10,3 grade C, iernile moderat geroase, care nu depășesc limita de rezistență termică a mărului (valoarea medie lunară cea mai coborâtă fiind de –4,1 grade C). Verile sunt calde, iar zilele cu temperaturi maxime excesive, care ar putea dăuna creșterii și rodirii mărului sunt foarte rare;

cantitatea de precipitații este (în medie 7) de 535,1 mm annual, acestea fiind repartizate relativ uniform în perioada de vegetație, insuficiente pentru specia măr (necesită 600-650 mm), obținându-se recolte mulțumitoare;

Nebulozitatea și durata de stălucire a soarelui (ore) la [NUME_REDACTAT] Iași

umiditatea relativă a aerului, cu o medie anuală de 76,7 % este potrivită pentru cultura mărului, neinfluiențând negativ cultura acestuia;

vânturile nu ating viteze care să aibă efecte negative asupra pomilor. În unii ani cu încărcături mari de rod pot produce pagube prin dezbinarea ramurilor la punctul de inserție pe axul pomului;

expoziția terenului are orientare estică și sud-estică, considerată satisfăcătoare pentru cultura mărului în această zonă;

solurile sunt favorabile, având pH = 7,8 – 6,2, conținutul în humus între 3,0 – 5,9 g/100 g sol, iar apa freatică la adâncimi de peste 3 m.

În concluzie, se poate afirma că factorii ecologici naturali își amplifică favorabilitatea numai prin aplicarea unei agrotehnici diferențiate și corespunzătoare speciei măr.

Gradul de favorabilitate a ecositemului horticol Copou – Iași, pentru cultura mărului

Tabelul nr.17

3.7 Organizarea unității

Ca sistem tehnico- productiv și economico – social unitățile agricole desfășoară o serie de activități de natură tehnică, tehnologică, organizatorică, economică, socială.

Stațiunea didactică cuprinde următoarele sectoare:

Sectorul de producție care include activitățile principale de exploatație ce se finalizeazăcu obținerea de buburi materiale sau prestări servicii, întreținerea utilajelor, executarea de lucrări.

Sectorul de cercetare – dezvoltare grupează activități tehnico-științifice.

Totodată ferma “V.Adamachi” constituie unitatea de producție unde studenții Facultății de Horicultură își desfășoară practica pe anii de studii, precum și practica pentru întocmirea lucrării de diplomă.

Efectuarea practicii în diferite perioade de timp permite studenților să parcurgă întreg ciclul de producție, asigurând condiții pentru însușirea cunoștințelor tehnice de organizare și economice specifice plantațiilor din cadrul fermei.

CAPITOLUL IV

MATERIALUL ȘI METODA DE

CERCETARE

Evoluția calitativă a sortimentului de soiuri la specia măr, survenită în ultima perioadă de timp a necesitat orientări importante privind cunoașterea posibilităților de adaptare ecologică ale soiurilor nou create în șară sau pe plan mondial în vederea precizării celor mai favorabile zone de cultură, cât și a comportamentului și rezultatele obținute în diferite condiții ecologice. Cercetările întreprinse au evidențiat cât de mari sunt aceste posibilitâți și ce implicații economice oferă adaptarea sortimentului corespuzător unei anumite etape.

Având în vedere că promovarea în cultură a soiurilor valoroase, bine adaptate condițiilor pedoclimatice date, constituie o condiție de importanță majoră în pomicultură, colectivul de cadre didactice de la disciplina de Pomicultură, împreună cu studenții care își susțin „Proiectul de diplomă” la acestă disciplină au efectuat permanent cercetări în acest sens.

Prin prezenta lucrare se urmărește studiul contribuției speciei de măr în condițiile ecosistemului horticol de la stațiunea „V. Adamachi” Iasi, respectiv a cinci soiuri , fiecare reprezentând o variantă a experienței:

-IDARED martor

-STARKRIMSON

-JONATHAN

-JONAGOLD

-GENEROS

4.1 Organizarea experienței și aspecte luate în studiu în vederea precizării caracteristicilor de creștere și fructificare

Colecția pomologică cu soiuri de măr și păr a fost înființată în anul 1996, soiurile luate în studiu au fost altoite pe portaltoiul MM106. Distanța de plantare este de 4 x 2 m, pomii au fost conduși sub formă de palmetă neetajată prin intervenții de tăiere. Coroana prin creșterea și dezvoltarea pomilor la șapte ani de la plantere a ocupat parțial spațiul rezervat inițial pe lungimea rândului, formând garduri fructifere continui. Parametrii gardului fructifer (înălțimea, lățimea, volumul) oscilează în funcție de variantă. Ca martor în acest studiu comparativ a fost folosit soiul Idared, considerat a fi un soi răspândit în cultură pe plan național și european.

Date privind organizarea experienței.

Tabelul 18

În lucrarea de față s-au luat în studiu cinci soiuri fiecare soi constituind o variantă a experienței. Numărul de pomi în variantă a fost de trei pomi, constituind trei repetiții a câte un pom (tabelul 18).Sistemul de întreținere a fost ogorul lucrat. Combaterea bolilor și dăunătorilor s-a efectuat la avertizere. Solul pe care este amplasată experiența este un cernoziom cambic format pe marne și considerat ca sol tipic aceste regiuni. Reacția solului, în orizontul A și B este neutră, iar în orizontul C alcalină fiind favorabilă pentru cultura mărului.

S-au făcut observații, măsurători și determinări privind următoarele elemente, în scopul desprinderii unor concluzii asupra acestor soiuri de măr, obiectivele urmărite sunt:

-înălțimea medie a pomilor

-vigoarea pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului

-diametrul coroanei pe lungimea și lățimea rândului

-numărul creșterii anuale

-lungimea creșterii anuale

-numărul de pinteni

-numărul de smicele

-numărul de nuielușe

-numărul de țepușe

-producția de fructe

Metoda de cercetare:

Pentru a stabili modul de comportare a câtorva soiuri de măr din colocția pomologică a [NUME_REDACTAT] „V. Adamachi” s-au folosit următoarele metode de cercetare:

-metoda staționară: se referă la studierea prin intermediul observațiilor fenologice ale dinamicii de creștere a pomilor pe o perioadă lungă de timp. Asupra pomilor luați în studiu s-au efectuat observații fenologice și măsurătoră biometrice care au fost interpretate în funcție de condițiile specifice ale locului de cercetare. Măsurătorile s-au făcut cu rigla, șublerul, șipca gradată, etc..

-metoda biologică: relevă procesul creșterii și dezvoltării pomilor în urma aplicării tehnologiei de întreținere într-o perioadă de trei ani.

4.2 Descrierea soiurilor luate în studiu

Idared, obținut în USA in anul 1945 prin încrucișarea soiurilor Jonathan x Wagener premiat.

Soiul este semiviguros, foarte productiv și precoce.

Fructele sunt mari (200-230g) sferic-turtite, cu cinci coaste largi aparente. Pialeța este subțire, galbenă, acoperită pe majoritatea suprafeței cu roșu zmeuriu și dungi roșii-intens. Pulpa este albă, foarte fină, dulce-acidulată și plăcut aromată. După formă, fructele seaseamănă cu cele de Wagener, dar sunt uniforme ca mărime și mai intens colorate (tip Jonathan).

Perioada de consum: noiembrie-aprilie.

Starkrimson: a fost obținut în SUA în anul 1950 dintr-o variație mugurală a soiului Starking delicious (Delicios dublu roșu).

Soi de vigoare mică, reprezentant caracteristic al tipului spur de fructificare, recomandat pentru livezile superintensive. Intră pe rod în anul trei de la plantare, are potențial productiv ridicat, este rezistent la ger, pretențios la sol și căldură, necesitând temperaturi mai ridicate în timpul înfloritului. Cultivat în zone cu altitudinea peste 600 metri fructele rămin mici, slab colorate și cu gust mediocru.

Fructele sunt mari (120-150 g), conic-trunchiate, cu cinci coaste și creșteri proeminente, caracteristice, colorate în roșu-intens, carmin pe toată suprafața, cu puncte subcutanate galbene. Fructela se coloreză în roșu imediat după legare. Pulpa este alb-gălbui, dulce, aproape lipsită de aciditate și devine făinoasă în timpul păstrării.

Perioada de consum: octombrie-ianuarie-februarie.

Jonathan: este un soi de origine nord-americană, cultivat foarte mult la noi în țară.

Fructul este mijlociu sau supramijlociu (130-160 g) aproape tronconic are culoarea roșie intens și galben-verzui pe partea umbrită. Pulpa este alb-gălbuie, aromonios acidulată cu aromă caracteristică.

Soi foarte sensibil la făinare și rapăn, de vigoare mijlocie, fructificare de tip III, standard, productiv.

În timpul păstrării este sensibil la Bitter pit, formând pete negre sub epidermă.

Perioada de consum: noiembrie-aprilie-mai.

Jonagold:soi american, de vigoare mare, coroana sferică, unghiuri mari de fructuficare, precoce, productiv, rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare.

Fructul este mare, sferic-turtit sau conic-trunchiat, culoarea de fond verde-gălbuie, cea de acoperire roșu pal dungată cu roșu închis.

Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce, mediu acidulată, aromată.

Se recoltează în octombrie și se păstrează 6-8 luni.

Generos:soi de iarnă obținut la S.C.P.P. Voinești (Dâmbovița) în anul 1985.

Este in soi foarte rezistent la rapăn si partial rezistent la făinare, necesitând 2-3 stropiri în perioada de vegetație.

Pomul are vigoare mijlocie, intră repede pe rod, și fructifică pe ramuri de rod scurte.

Fructele sunt mari (180-200 g), de formă sferică/sferoconică, au culoarea verde-gălbui acoperite cu roșu-rubiniu, pe 60-70% din suprafață.

Perioada de consum: noiembrie-ianuarie.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

4.3. Tehnologia cultivării mărului la [NUME_REDACTAT] „V. Adamachi” Iași

4.3.1 Tehnologia de înființare a platației

Având în vedere înclinarea terenului și panta medie a parcelei de 20%, solurile mijlociu-fertile, afectate în diferite grade de procese ale eroziunii de suprafață și adâncime, s-a impus amenajarea acestuia, astfel:

-s-a început cu executarea de terase continuie cu înclinarea platformei în sensul pantei de 1,5%;

-după efectuarea cercetării pedologice și agrochimice corespunzătoare, s-a efectuat o fertilizare cu îngrășăminte organice, îngrășăminte chimice pe bază de superfosfat și sare potasică;

-încorporarea fertilizanților și executarea desfundatului la 60 cm adâncime;

-pichetarea terenului și săparea gropilor cu dimensiuni de 40x40x40 cm;

-alegerea, fasonarea și mocirlirea materialului săditor pomicol;

-administrarea la fiecare groapă a 10-15 kg mraniță și amestecarea uniformă cu pământul din groapă;

-executarea corectă a lucrării de plantare a pomilor pentru a nu înregistra pierderi și goluri în plantații;

-udarea obligatorie a pomilor după plantare cu aproximativ 20 litri apă;

-executarea imediat după infiltrarea apei (fiind cazul plantatului de toamnă) a unui mușuroi de pământ în jurul pomului, înalt de 30-40 cm, pentru protejarea rădăcinilor de îngheț;

-protejarea pe timpul ierni a vergii cu folie de poletilenă, împotriva rozătoarelor;

-întocmirea schiței colecției cu menționarea denumirii soiului și cu numărul de exemplare din fiecare soi.

4.3.2 Specificul întreținerii colecției pomologice

După plantarea pomilor și în anii următori sistemul de întreținere a solului a fost ogorul lucrat. Acest sistem se caracterizează prin menținerea solului pe tot parcursul anului fără crustă și curat de buruieni, prin mobilizarea repetată, realizată pe intervalele dintre rânduri prin efectuarea unei arături de toamnă (18 cm) iar primăvara și în cursul verii prin executarea a 3-4 discuiri. Pe rândul de pomi solul se mobilizează manual în perioada de vegetație, iar prin combaterea buruienilor s-a folosit erbicidul ROUNDUP 36 CS în doză de 1,5 litri în 150 litri apă (două tratamente cu interval de pauză de 50-70 zile).

Formarea și întreținerea coroanei pomilor. Plantația de măr este înființată în sistem intensiv cu distanțe de 4 x 3 m, forma de coroană fiind palmeta neetajată liber aplatizată prin intervenții de tăiere. Pentru formarea coroanei se ține cont de criteriile: tipul de fructificare și tendințele de habitus ale soiului respectiv; iluminarea optimă a coroanei pomilorși necesitatea aplatizării coroanei pe lungimea rândului, rezultând astfel un gard fructifer continuu ce permite efectuarea mecanizată a lucrărilor și a tratamentelor sanitare.

La formarea coroanei s-au avut în vedere o serie de principii riguros respectate:

a).- în perioada de tinerețe s-a urmărit conducerea rațională a coroanei care a determinat apariția de ramuri viguroase cu o ramnificare corespunzătoare și o scurtare a timpului de formare prin „lucrări în verde” (ciupirea, suprimarea lăstarilor, frângerea parțială în verde a lăstarilor, etc.) la care se adaugă operații de înclinare , drasare si arcuire în repausul vegetativ.

b).- aplicarea tăierilor la pomii tineri determină întârzierea intrării pe rod în timp ce neglijarea acestora duce la epuizarea timpurie a pomilor.

c).- evitarea scurtărilor repetate ale axului prin ciupiri în verde a lăstarilor de prelungire folosind o ramură laterală de vigoare mijlocie pentru substituirea axului prea viguros (în perioada de repaus).

d)- pentru majoritatea soiurilor de măr aflate în colecția pomologică, care rodesc pe ramuri de rod lungi, ce se formează pe ramuri de semischelet de 2-3 ani, rezultă că aceste ramuri trebuiesc conservate cel puțin 3-4 ani, urmărind menținerea în coroană a ramurilor în diferite stadii.

e)- prin lucrări de formare trebuie să se stimuleze rodirea și să se tempereze creșterile anuale din coroană.

f).- realizarea unui echilibru în plan orizontal și vertical a ramurilor de schelet prin stimularea sau temperarea creșterii lor.

g).- etajele superioară se vor forma după ce s-au consolidat cele cu poziție inferioară.

h).- șarpantele se vor forma prin ramnificarea bilateral-altern-exterioară.

i).- distanțele de ramificare se stabilesc în funcție de vigoarea soiului.

j).- elementele de semischelet și de rod să fie armonios repartizate pe ramurile de schelet.

Lucrările de întreținere a coroanei sunt aplicate în perioada de rodire maximă, când mărul are nevoie de tăieri de întreținere și fructificare efectuate cu multă atenție. Acestea au ca obiectiv principal menținerea neschimbată a structurii scheletului și a echilibrului morfo-fiziologic între procesele de creștere și fructificare, pentru a obține producții de fructe mari, constante și de calitate superioară.

Tăierile de întreținere au următoarele obiective:

a).- întreținerea coroanei sub aspect structural și la volum stabilit.

b).- menținerea distanțelor și raportului optim între ramurile de semischelet, cele de rod și creșterile anuale.

c).- respectarea și reactivarea potențialului biologic de creștere al pomului în funcție de perioada de vârstă.

Aceste obiective s-au realizat prin aplicarea următoarelor lucrări de întreținere a coroanelor:

-plafonarea înălțimii și limitarea lățimii coroanei;

-crearea unui regim favorabil de lumină în coroana pomului prin tăieri de rărire;

-reechilibrarea tuturor elementelor de schelet prin reducerea la poziția lor inițială, folosind înclinarea, dresarea și arcuirea în perioada de repaus vegetativ;

-suprimarea ramurilor lacome, concureante, rupte sau cu simptome de atac a agenților patogeni.

Fertilizarea. Necesitatea administrării îngrășămintelor este determinată de câteva particularități ale soiurilor:

-plantația este amplasată pe terase, sistemul radicular este plasat în orizonturile slab fertile, ameliorate inițial la fertilizarea de bază și la plantarea pomilor;

-livada este o monocultură care ocupă terenul 15-20 ani epuizând astfel unilateral solul în substanțe nutritive, aprovizionarea cu îngrășăminte influențează nivelul producției în anul respectiv precum și gradul de diferențiere a mugurilor floriferi pentru recolta anului viitor (1 kg îngrașăminte complex NPK 1.1.1 s.a. determină un spor de 6-7 kg de fructe);

-fertilizarea în livezi se efecuează în concordanță cu buletinele agrochimice elaborate de laboratorul de pedologie și agrochimie;

-menținerea sau ridicarea, dacă este cazul, a nivelului de substanță organică și aprovizionarea regulată a microflorei solului cu această substanță;

-utilizarea combinată a îngrășămintelor organice și chimice cu efecte pozitive nu numai asupra consumurilor specifice ci și în ameliorarea fertilității solului;

Evaluarea unui sistem de fertilizare a livezilor intensive și semiintensive (cazul colecției pomologice) ia în calcul următoarele: soiul, portaltoiul, gradul de aprovizionare în elemente nutritive a solului, condițiile de climă, vârsta pomilor și sistemul de întreținere a solului.

Pornind de la aceste considerente s-a stabilit și aplicat următorul sistem de fertilizare: la plantarea pomilor s-a administrat 10-15 kg mraniță pentru fiecare pom, iar în timpul perioadei de vegetație, după intrarea pomilor pe rod s-au administrat 150 kg N, 100 kg P2O5 și 120 kg K2O s.a./ha.

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică toamna înaintea arăturii, împreună cu 1/3 din doza de N, restul pâna la 150 kg s.a./ha se administrează primăvara.

Prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor. Pomicultura face parte din categoria celor mai intensive ramuri ale agriculturii. Investițiile mari făcute în acest domeniu se pot recupera prin profit, numai dacă se aplică întregul complex de măsuri agrotehnice și de proteție a plantelor, după cum se poate pierde foarte mult, datorită neglijenței sau ignorării unor condiții de climă sau de sol, ce pot provoca pagube de 30-95% din recoltă.

De cele mai multe ori, ca o consecință a atacului bolilor și dăunătorilor este afectată nu numai producția de fructe a anului respectiv ci și producția următorilor 2-3 ani.

În zona ecosistemului horticol Copou, condițiile climatice și edafice duc la apariția și atacul unor boli și dăunători ai pomilor și arbuștilor fructiferi. Cele mai păgubitoare și frecvente boli sunt rapănul (Venturia inaequalis-Che.-Wint.), făinarea (Podosphaera leucottrica-Ell. et Ev.-salm.), putregaiul fructelor (Monilinia fructigena –Aderh. [NUME_REDACTAT].-Honey), iar din insectele care produc pagube importante la măr, sunt Păduchele de [NUME_REDACTAT] (Quadraspidiotus perniciosus Comst.), viermele merelor (Carpocapsa pomonella L.), gărgărița florilor de măr (Anthonomus pomorum L.), acarieni (Tetranychus vievensis Zach. și Panonychus ulmi Koch.).

Combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor se realizează prin toate măsurile în sistemul luptei integrate, începând cu cele culturale, care se completează cu cele de protecție propriu-zisă.

Alegerea terenului, calitatea materialului săditor, examinarea pomilor în câmp, testarea de bază pentru identificarea virusurilor, înmulțirea în plantația mamă furnizoare de ramuri altoi, numai a exemplarelor sănătoase și nu în ultimul rând igiena fitosanitară și măsurile agrotehnice în livadă, sunt aspecte ce se au in vedere în scopul realizării unei protecții eficiente. De asemenea în prognoză și avertizare se are în vedere criteriul biologic și cel ecologic în evoluția și dezvoltarea bolilor și dăunătorilor.

Într-un ciclu de vegetație se aplică 15-25 tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor, în funcție de biologia acestora, din care un tratament de iarnă și trei tratamente înainte de înflorire cu produse pe bază de sulf (tabelul 19.).

Aplicând întreg complexul de măsuri amintit, în cadrul sectorului de producție și în cel didactic s-a reușit să se obțină producții economice de fructe în fiecare an, chiar dacă factorii pedoclimatici nu au fost dintre cei mai favorabili.

Recoltarea și valorificarea fructelor

Operația de recoltare presupune în prealabil o estimare a prodicției de fructe în vederea asigurării forței de muncă, a ambalajelor și mașinilor necesare pentru transportul acestora și evitarea pierderilor, dar și stabilirea momentului optim derecoltare.

Estimarea producției s-a efectuat în patru perioade:

-toamna după căderea fruzelor, s-a apreciat încărcătura de muguri de rod, cu scopul stabilirii intensității de tăiere în vederea normării producției de fructe.

-primăvara la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai s-a stabilit gradul de înflorire al pomilor.

-după căderea fiziologică (luna iunie) a fructelor, s-a efectuat o a treia estimare;

-la începutul intrării în pârgă a fructelor s-a efectuat ultima evaluare, moment în care s-a stabilit și data recoltării fructelor, precum și destinația lor.

Stabilirea momentului optim de recoltare s-a efectuat pornindu-se de la mai mulți indici:

-schimbarea culorii de fond a fructelor;

-evoluția hidrolizei amidonului;

-dinamica creșterii fructelor;

-numărul de zile de la înflorire la recoltare.

Recoltarea merelor la ferma horticolă se face manual respectându-se următoarele reguli:

-recoltarea de la periferie spre interiorul coroanei;

-evitarea ruperii ramurilor putătoare de rod;

-pentru transport și depozitare s-au folosit lăzi paletă și lăzi tip P.

Tratamente fitosanitare aplicate la măr în scopul combaterii bolilor și dăunătorilor(după I.D. Șandru , 1996)

Tabelul 19

CAPITOLUL V

Rezultate obținute și interpretarea lor

5.1 Influența soiului asupra particularităților biometrice ale pomilor

Experiența organizată cuprinde pomii aflați în anii VII de la plantare. Cele cinci variante ale experienței sunt reprezentate de cele cinci soiuri de măr luate în studiu. Pentru a putea desprinde concluzii privitoare la vigoarea de creștere a pomilor, la soiurile studiate s-au făcut observații, măsurători și determinări asupra următorilor parametrii: înălțimea medie a pomilor, diametrul trunchiului, diametrul coroanei pe lungime, diametrul coroanei pe lățăme, numărul creșterilor anulale, lungimea medie și lungimea totală a creșterilor anuale.

5.1.1 Infuența soiului asupra înălțimii pomilor

Înălțimea reprezintă valoarea măsurată pe verticală de la nivelul suprafeței solului până la vârful săgeții. Analizând înălțimea pomilor se constată că cea mai mare înălțime s-a înregistrat la soiul Generos (303,2 cm) iar cea mai redusă la soiul martorIdared (205,4 cm). Valori intermediare au obținut soiurile Starkrimson (214,1 cm), soiul Jonagold (260,2 cm) și soiul Jonathan (264,4). Se constată ca soiul Jonathan și Jonagold înregistrează diferențe pozitive semnificative față de martor iar soiul Generos pozitiv distincte semnificative.

Infuența soiului asupra înălțimii pomilor

Tab 20.

Infuența soiului asupra înălțimii pomilor

5.1.2 Infuența soiului asupra vigorii pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului

Unul din indicatorii sintetici care concurează la ilustrarea vigorii soiurilor este diametrul trunchiului. Acesta s-a măsurat la 25 cm deasupra nivelului solului, cu șublerul, efectuându-se două măsurători: Una măsurând diametrul pe direcția rândului de pomi, cealaltă perpendiculară celei anterioare. Datele luate în calcul reprezintă media suprafeței secțiunii trunchiului pe anii 2000-2001. Suprafața secțiunii trunchiului (SSTT) are valori mai reduse comparativ cu vârsta pomilor deoarece aceștia au fost plantați la distanțe reletiv mici pe rând.

[NUME_REDACTAT] a înregistrat valori negative foarte semnificative (11,9 cm) având și o vigoare mai redusă specifică soiului, aceeași semnificație obținându-se și la soiul martorIdared (17,3 cm). Valori pozitive foarte semnificative s-au obținut la soiurile Generos (48,9 cm) și Jonagold (39,2 cm) având o vigoare foarte mare.

Influența soiului asupra vigorii pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului (cm2)

Tabelul 21

SSTT = r2

DL 5% =1,3 cm

DL 1%=1,9 cm

DL 0,1%=2,8 cm

Influența soiului asupra vigorii pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului (cm2)

5.1.3 Influența soiului asupra diametrului coroanei pe lungime și pe lățime

Diametrul coroanei pe lungime.

În tabelul 22 a fost analizat diametrul coroanei pe lungimea rândului. Se poate constata faptul că soiurile Jonathan, Jonagold și Generos au înregistrat diferențe pozitive față de martorIdarad și soiul Starkrimson a înregistrat diferențe negative.

Gradul de semnificație respectă diferențele față de martor astfel că soiul Jonagolg și Generos înregistrează valori pozitiv distincte semnificative, soiul Jonathan pozitiv semnificative iar soiul Starkrimson diferențe negativ semnificative.

Diametrul coroanei pe lungime rândului (cm)

Tabelul 22

DL 5% =65,7 cm

DL 1%=95,5 cm

DL 0,1%=143,3cm

Diametrul coroanei pe lungimea rândului(cm)

Diametrul coroanei pe lățimea rândului

În ceea ce privește diametrul coroanei pe lățimea rândului se observă în tabelul 23 că cea mai mare lățime a coroanei s-a înregistrat la soiul Generos (218,7 cm) urmat de soiul Jonagold (168,9 cm) și soiul Jonathan (146,0 cm).

[NUME_REDACTAT] fiind un soi de vigoare redusă, pretabil pentru livezi super intensive a înregistrat valori mai mici decât soiul martor respectiv (65,2 cm).

În toate variantele rezultatele au fost susținute statistic, astfel soiul Starkrimson a înregistrat diferențe negative distinct semnificative, soiul Jonathan înregistrând o diferență pozitivă distinct semnificativă iar soiurile Jonagold și Generos având o diferență pozitivă foarte distinct semnificativă.

Diametrul coroanei pe lățime (cm)

Tabel 23

DL 5%=35,2cm

DL 1%=51,3cm

DL 0,1%=76,9cm

Diametrul coroanei pe lățimea rândului (cm)

Diametrul coroanei(media)

Tabelul 24

DL 5%=71,6 cm

DL 1%=104,1 cm

DL 0,1%=156,2 cm

Din analiza datelor cuprinse în tabelul 24 se observă că soiul Starkrimson înregistrează valori pozitive foarte semnificative urmat de soiul Jonagold, comparativ cu soiul martorIdared.

[NUME_REDACTAT] a înregistrat valori negative iar soiul Jonathan înregistrează valori negative foarte semnificative.

Diametrul coroanei(media)

Tabel de sinteză

Indicatorii biometrici ai pomilor

Tabelul 25

Concluzii asupra vigorii de creștere a pomilor:

1). Cea mai mare înălțime a pomilor a înregistrat soiul Generos (303,2 cm) urmat îndeaproape de soiul Jonathan (264,4 cm). Înălțimea cea mai mică a înregistrat-o soiul Starkrimson (214,1 cm).

2). Analizând suprafața secțiunii trunchiului s-a constatat că soiul Starkrimson a înregistrat o valoare mai redusă respectiv 11,9 cm2, având și o vigoare mai redusă. Valori ridicate s-au înregistrat la soiul Generos 48,9 cm2 prezentând o vigoare foarte mare.

3).Dintre soiurile luate în experiență, valori maxime la diametrul mediu al coroanei pomilor au fost înregistrate de soiul Starkrimson (223,8 cm) urmat de soiul Jonagold (223,1 cm), iar valori minime a înregistrat soiul Jonathan (84,4 cm).

4). În cadrul experienței cea mai mare vigoare s-a înregistrat la soiurile Generos și Jonagold iar cea mai redusă la soiul Idared și Starkrimson, soiul Jonathan înregistrând valori intermediare.

Indicatorii biometrici ai pomilor

5.2. Influența soiului asupra particularităților de fructificare ale pomilor

5.2.1. Numărul creșterii anuale

Cunoașterea numărului creșterilor anuale are o mare o importanță în stabilirea intensității de tăiere a pomilor în vederea asigurării producției viitoare.

Pentru a putea interveni rațional în formarea și dirijarea coroanei pomilor, se impune cunoașterea particularităților de ramnificare diferențiate pe soiuri. Numărul creșterii anuale reprezintă o caracteristică de soi și depinde de tipul de fructificare și capacitatea de ramnificare.

Analizând datele prezentate în tabelul 26 se poate observa că soiurile Jonathan și Starkrimson înregistrează cele mai numeroase creșteri. Echilibrul între creștere și fructificare este menținut atunci când lugimea medie a creșterilor anuale la soiurilor standard este de 30-40 cm.

Diferențe pozitive față de martor a înregistrat soiul Starkrimson (+96,7) urmat îndeaproape de soiul Jonathan (+95,7), iar soiul Jonagold a înregistrat diferențe negative față de soiul martorIdared (-121,7).

Influența soiului asupra numărului creșterilor anuale

Tabelul 26

DL 5%=34,9 buc/pom

DL 1%=48,4 buc/pom

DL 0,1%=67,2 buc/pom

Influența soiului asupra numărului creșterilor anuale

5.2.2. Lungimea medie a creșterii anuale

Este indicatorul care sugerează aprecierea gradului de scurtare a ramurilor anuale, în scopul aplicării celei mai ridicate metode de tăiere.

Lungimea medie și totală a creșterilor anuale este influențată de calitatea de fructe pe pom, starea de aprovizionare a solului cu apă și substanțe nutritive, numărul și mai ales eficiența tratamentelor fitosanitare. Diferențe foarte semnificative pozitive au înregistrat soiurile Starkrimson și Jonathan iar diferențe foarte semnificative negative s-au constatat în cazul soiurilor Generis și Jonagold. Aceste observații ne duc la concluzia, că este indicată tăierea diferențiată pe soiuri ținând cont de particularitățile de creștere ale fiecărui soi.

Cea mai mare lungime medie e creșterilor anuale o înregistrează soiul Idared și cea mai mică soiul Generos. Diferențe negativ foarte semnificative au înregistrat soiul Generos și Jonagold. Lungimea medie a creșterilor anuale este influențată de soi, dar și de agrotehnica aplicată, fiind totodată și un indicator al corelației între procesele sincrone de creștere-diferențiere-rodire.

Lungimea medie a creșterii anuale

Tabelul 27

DL 5%=6,28 cm

DL 1%=8,83 cm

DL 0,1%=12,21 cm

Lungimea medie a creșterii anuale

5.2.3. Lungimea totală a creșterilor anuale

Este indicatorul care oferă o imagine sintetică asupra aspectului general al pomilor și totodată asupra vigorii soiurilor luate în studiu. Din tabelul 28 se constată că lungimea totală a creșterii anuale a fost cuprinsă între 180,48 cm la soiul Jonathan și 21,72 cm la soiul Generos, toate celelalte soiuri obținând valori intermediare. Rezultatele cu semnificație statistică pozitiv distinctă semnificativă a înregistrat soiul Starkrimson iar soiul Generos a înregistrat valori negative foarte distinct semnificative (-115,30).

Lungimea totală a creșterilor anuale

Tabelul 28

DL 5%=20,02 m

DL 1%=27,75 m

DL 0,1%=38,35 m

Lungimea totală a creșterilor anuale

5.2.4. Numărul de pinteni (bucăți / ml ramuri de semischelet)

Pentru a măsura numărul de pinteni la fiecare soi luat în experiență, s-au ales două dintre cele mai viguroase șarpente, măsurându-se pe lungimea de 1 m.

Din datele obtinute, prezentate în tebelul 29 se observă că valorile relative celemai mari s-au obținut la soiul Jonagold (164,15) și soiul Jonathan (137,74 buc.), iar valoarea cea mai redusă soiul Generos (113,21 buc.).

Numărul de pinteni (bucăți / ml ramuri de semischelet)

Tabelul 29

DL 5%=4,2 buc.

DL 1%=6,2 buc.

DL 0,1%=9,2 buc.

Numărul de pinteni (bucăți / ml ramuri de semischelet)

5.2.5. Numărul de smicele (bucăți / ml pe ramuri de semischelet)

În tabelul 30 se poate observa că cel mai redus număr la înregistrat soiul Generos (1,3 buc/ml) și soiul martorIdared (1,3), iar soiul Jonagold înregistrând un număr mai ridicat ( 4,3), urmat de soiul Jonathan (3,0). [NUME_REDACTAT] înregistrând valori intermediare (2,7).

Numărul de smicele (bucăți / ml ramuri de semischelet)

Tabelul 30

DL 5%=3,0 buc.

DL 1%=4,3 buc.

DL 0,1%=6,5 buc.

Numărul de smicele (bucăți / ml ramuri de semischelet)

5.2.6. Numărul de nuielușe (bucați / ml ramură de semischelet)

Este o ramură de rod propriu-zisă, mugurele terminal este mixt, mugurii axilari sunt toți vegetativi.

În tabelul 31 se poate observa că diferențe pozitiv distinct semnificative s-au înregistrat la soiul Generos (5,3) iar la soiul Jonathan diferențe pozitiv semnificative (4,0). Valori relative cele mai scăzute s-au înregistrat la soiul Starkrimson (135,29).

Numărul de nuielușe (bucați / ml ramuri de semischelet)

Tabelul 31

DL 5%=3,2 buc.

DL 1%=4,7 buc.

DL 0,1%=7,0 buc.

Numărul de nuielușe (bucați / ml ramuri de semischelet)

5.2.7. Numărul de țepușe (bucați / ml ramuri de semischele)

Țepușa evoluează astfel: din mugurele mixt apare o rozetă de funze și o inflorescență cu 4-8 flori, din care se formează 1-4 fructe.

Analizând numărul de țepușe se constată câ cel mai mare număr s-a înregistrat la soiurile Generos și Jonathan (7,3), iar cel mai redus număr la soiul Idared (3,3). Valori intermediare s-au obținut la soiurile starkrimson (7,0) și soiul Jonagold (5,0). Se constată că soiurile Jonathan și Generos înregistrază diferenșțe pozitive față de martorIdared.

Numărul de țepușe (bucați / ml ramuri de semischelet)

Tabelul 32

DL 5%=4,5 buc.

DL 1%=6,6 buc.

DL 0,1%=9,9 buc.

Numărul de țepușe (bucați / ml ramuri de semischelet)

TABEL DE SINTEZĂ

privind influența soiului asupra particularităților de fructificare Tabelul 33

Concluzii asupra particularităților de fructificare

Cel mai mare număr mediu al creșterii anuale (buc/pom) s-a înregistrat la soiul Starkrimson (327,7 buc/pom) iar cel mai mic la soiul Generos (54,3 buc/pom).

Ca lungime medie maximă s-a înregistrat la soiul martor Idared (58,3) și minimul la soiul Generos (32,3), soiurile Starkrimson, Jonathan și Jonagold variind între aceste valori.

Lungimea maximă totală o are soiul Jonathan (180,41 cm) iar minima s-a înregistrat la soiul Generos (21,72 cm).

Cel mai mare număr de pinteni o are soiul Jonagold (8,6 buc), urmat de soiul Jonathan (7,3 buc), soiul Starkrimson (6,7 buc), valori mai mici s-au înregistrat la soiurile Generos (6,0 buc) și Idared (5,3 buc).

Numărul de smicele au variat la soiurile luate în experiență de la 4,3 buc/ml înregistrat de la soiul Jonagold la 1,3 la soiurile Generos și Idared.

Soiul cu cel mai mare număr de nuielușe este soiul Generos (7 buc), iar cu cel mai mic număr este Idared (1,7).

Maxima și minima numărului de țepușe s-a înregistrat la soiurile Jonathan și Generos (7,3 buc) și respectiv Idared (3,3 buc).

5.2.8. Studiul desfășurării fenofazelor organelor vegetative și de fructificare

Cunoașterea capacității de fructicare a pomilor are o importanță deosebită în stabilirea agrotehnicii diferențiate, cu scopul obținerii unor recolte mari, constante și de calitate superioară.

Experiența privind comportarea unor soiuri de măr, a impus urmărirea desfășurării fenofazelor organelor de rod. Astfel, în anii de studiu 2000-2001 fenofezele organelor de fructificare se succed între diferite date calendaristice, parcurgerea lor făcându-se în funcție de condițiile pedoclimatice, temperatura deținând rol primordial.

A). Fenofazele organelor vegatative

Fenofazele organelor vegatative au ca obiect de observație toate fenofazele fiziologice prin care trec în fiecare an lăstarii noi. Aceștia cresc din mugurii vegetativi formați în anul anterior și au dimensiuni diferite, crelterea lăstarilor desfășurându-se în majoritatea cazurilor într-un singur val de creștere trecând prin cele patru fenofaze:

1). Dezmugurirea și începutul creșterii lăstarilor începe cu unflarea mugurilor vegetativi și se continuă până la formarea celei de-a cincea și a șasea frunză pe lăstar. Aceasta se desfășoarăîn principal pe seama substanțelor sintetizate în anul anterior și se parcurge aproape concomitent cu înflorirea și legatul fructelor.

2). Creșterea intenșă a lăstarilor se manifestă începând cu apariția celei de-a șasea-saptea frunzăși are ca extremă momentul încetiniriiritmului de creștere. Acestă creștere intensă, la specia măr, se manifestă prin mugurul terminal.

3). Încetinirea și încetarea creșterii lăstarilor este fenofaza în care creșterile care se manifestă în 24 ore încetinesc până la stagnare și durează până la formarea mugurelui terminal. Astfel, în acestă perioadă suprefața de asimilație se mărește, intensitatea fotosintezei atingând valori maxime, efectul fiind sinteza intensă a substanțelor proteice și a hidraților de carbon, care nu mai sunt consumate în procesul creșterii vegetative, ci depozitate ca substanțe de rezervă sau utilizate în procesul creșteriipropriuzisă a fructelor.

4). Maturarea țesuturilor șo pregătirea pomilor pentru iernare, începe odată cu formarea mugurelui terminal și se încheie la căderea totală a fruzelor. Caracteristic acestei fenofaze sunt îngroșarea lăstarilor și a membranei celulare, sinteza și depunerea substanțelor de rezervă în țesuturi, apariția stratului se suber pe lăstari.

Aceste patru fenofaze, în decursul unui ciclu anual se desfășoară într-o succesiune clară, din primăvară până în toamnă. Durata fiecărei fenofaze depinde de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt: specia, soiul, condițiile climatice și tehnologia de cultură.

B). Fenofazele organelor de rod

La specia măr fenofazele de fructificare decurg în mod succesiv, eșalonându-se pe soiuri, una din cauze fiind diferențierea mugurilor floriferi în anum precedent fructificării, deci fenomenul de creștere și fructificare care se desfășoară simultan trebuie studiat și dirijat în cadrul ciclului anual al pomilor.

Fenofazele de fructificare studiate au fost:

înfloritul și legarea fructelor;

creșterea și dezvoltarea fructelor;

maturarea fructelor;

1). Înfloritul și legarea fructelor.

Fenofaza începe în luna martie, odată cu umflarea mugurilor de rod și cuprinde următoarele etape: dezmugurirea, apariția butonilor florali, apariția petalelor, deschiderea florilor, polenizarea și fecundarea, căderea petalelor și a florilor nefecundate, legarea fructelor. Fenofaza se încheie în cursul lunii aprilie în momentul când ovarul atinge dublul dimensiunilor inițiale. La măr fenofaza se desfășoară concomitent cu înfrunzirea.

După depășirea nevoii de frig, dacă temperatura este normală, pomii înfloresc. Umflarea mugutilor de rod are loc când temperatura aerului atinge 8C, considerată ca „prag biologic” pentru majoritatea speciilor pomicole. Florile se deschid după ce plantele au acumulat o temperatură de 388-693C. Durata înfloririi este influiențată de temperatură și soi. Înflorirea și legarea fructelor au loc pe baza sunstanțelor de rezervă acumulate în anulprecedent.

Numărul de flori, care se deschid în condiții normale, este foarte mare, depășind de 10-20 de ori numărul de fructe necesar pentru o recoltă normală.

În acestă fenofază se desfășoară microsporogeneza, macrosporogeneza, polenizarea și fecundarea. Îndepărtarea ușoară a solzilor la vărful mugurilor corespunde cu apariția în masă a tetradelor, iar umflarea mugurilor corespunde cu începutul formării grăunciorilor de polen.

Fecundarea este precedată de germinarea polenului depus pe stigmat și de pătrundere a tubului polenic prin stil până la ovul. Fecundarea este urmată de reluare creșterii părții din floare care participă la formarea fructului și, în același timp, de o sporire a conținutului în substanțe stimulatoare (auxine, gibereline).

La măr formarea fructului poate avea loc și fără fecundarea ovulelor. Fenomenul este numit partenocarpie, iar fructele sunt lipsite de semințe.

2). Creșterea și dezvoltatrea fructelor.

Această fenofază începe odată cu „legarea” fructepor și se încheie la începutul maturării (pârgă).

Durata de timp pe care se eșalonează creșterea fructelor este o caracteristică de specie și soi.

Creșterea fructelor se realizează, la început, prin diviziune celulară, apoi, prin alungirea celulelor.

Factorii care influiențează creșterea fructelor:

condișiile de fecundare și origine a polenului;

vigoarea ramurilor fructifere;

răritul fructelor – asigură raportul optim frunze-fruct;

asigurarea condițiilor tehnologice optime pentru pomi; diferite variante de fertilizare au influiențat atât creșterea fructelor, cât și incidența unor deranjamente fiziologice (G. Grădinariu, 1992).

Biochimic, în acestă fenofază predomină procesele de sinteză, acumulându-se în fruct acizi organici, și mai ales, amidon.

3). Maturarea fructelor.

Această fenofază începe odată cu intrarea fructelor în starea de pârgă, și se încheie odată cu atingerea calităților organoleptice maxime.

Modificările fizice, biochimice și fiziologice evidențiate pe parcursul procesului de maturare a fructelor servesc la stabilirea gradului de maturare a acestor produse și deci a momentului optim de recoltare.

Din acest punct de vedere pot fi precizate mai multe grade de maturitate:

prepârga și pârga sunt faze de început ale maturării, în care valorile însușirilor fizice, biochimice și organoleptice ale fructelor sunt apropiate de cele caracteristice pentru produsele mature;

maturitatea de recoltare este specifică pentru fructele care nu se consumă imediat ci numai după o anumită perioadă de păstrare. În acestă fază fructele au o capacitate bună de păstrare și îsi realezează însușirile caracteristice după o anumită perioadă de timp;

maturitatea fiziologică este faza ân care semințele fructelor sunt apte pentru înmulțire după ce sunt supuse unor procese cum ar fi postmaturarea;

supramaturarea este caracterizată prin reducerea intensității proceselor metabolice din fructe și prin deprecierea însușirilor calitative –reprezintă faza de declin din viața fructelor care precede moartea acestora.

Referitor la datele cuprinse în tabelul 33 s-au tras urmăroarele concluzii:

În perioada de experiență 200-2002 s-a observat că umglarea mugurilor a avut loc mai devreme în primăvara anului 2000 la toate soiurile. Cel mai devreme umflarea mugurelui a avut loc la soiul martor Jonagold (9.03.2000) iar cel mai târziu umflarea mugurelui s-a produs la soiul Starkrimson pe data de 13.03.2000.

În anul 2002 cel mai timpuriu dezmugurit a fost întregistrat în perioada 24.04 la soiurile Idared, Starkrimson și Jonathan iar pe 26.04 la soiul Generos.

Începutul înfloririi a avut loc pe data 2.05.2002 la soiurile Idared și Starkrimson iar pe 3-4.05.2002 la soiul Starkrimson.

Desfășurarea principalelor fenofaze de fructificare la soiurile luate în studiu (2000, 2001 și primăvara 2002)

Tabelul 34

Durata înflloritului (număr de zile) la soiurile luate în studiu în anii 2000, 2001 și primavara anului 2002.

Numărul de zile de la înflorit la recoltarea (2001-2002).

5.3. Producția de fructe

Recoltarea fructelor finalizează complexul de măsuri aplicat în livadă, care determină evoluția cantității și calității produselor în procesul de valorificare. Recoltarea se execută manual, cu peduncul, evitând smulgerea și ferind fructele de lovituri și leziuni. Se recomandă pentru cules folosirea sacilor și găleților și evitarea perioadelor cu timp nefavorabil și ploios. Durata de recoltare a unui soi nu va depăși zece zile. În prima etapă se recoltează fructele de calitatea extra și întâi destinate păstrării și exportului. În etapa a doua, după cinci șase zile se efectuează recoltarea fructelor rămase pe pomi, cu destinația consumului imediat sau pentru industrializare.

Una din preocupările permanente ale pomiculturii este aceea de a căuta noi tehnologii care să permită obținerea de producții ridicate din punct de vedere cantitatativ și calitativ, astfel încât prin valorificarea producției să se obțină maximul de eficiență economică.

În cazul culturii mărului, capacitatea productivă este mare, dar dependentă de sistemul de cultură, condițiile pedoclimatice și de agrotehnica aplicată.

În tabelul 34 observăm producția de fructe kg/pom, astfel soiul Generos (26,0 kg/pom) a înregistrat valori pozitive foarte distinct semnificative, urmat de soiul Jonagold (10,4 kg/pom), iar soiul Idared (7,8 kg/pom) a înregistrat valori negative foarte distinct semnificative. [NUME_REDACTAT] înregistrând valori intermediare (7,3 kg/pom).

Producția de fructe

Tabelul 35

Producția de fructe

Indicele de productivitate

Este cunoscut faptul că intre vigoarea pomilor și producția obținută există o corelație pozitivă o vigoare mai mare a pomului decât cea specifică soiului, determinată de intensitatea tăierilor este însoțită de scăderea producției și întârzierea intrării pe rod. O vigoare mijlocie sau mică sporește precocitatea de rodire, dar micșorează longevitatea pomilor.

Pentru a avea o imagine mai completă asupra însușirii de productivitate a soiului, s-a calculat indicele de productivetate (Ip), aceste fiind raportul dintre producția medie de fructe exprimată în kg/pom și suprafața secțiunii trunchiului exprimată în cm 2 :

Din anliza datelor cuprinse în tabelul 35, rezultă că indicele de productivitate cel mai ridicat îl are soiul Starkrimson (0,51) urmat de soiul Generos (0,53) iar cel mai mic l-a înregistrat soiul Jonathan (0,35) și soiul Johnagold (0,34).

Indicele de productivitate (kg/cm2)

Tabelul nr.36

Indicele de productivitate (kg/cm2)

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

1. Studiul condițiilor de cadru natural evidențiază faptul că ferma horticolă a [NUME_REDACTAT] „ V Adamachi ” din cadrul U.S.A.M.V. Iași, unde s-au efectuat cercetările asupra a cinci soiuri de măr, oferă condiții bune culturii mărului.

2. Analizând înălțimea pomilor se constată că soiul Generos a înregistrat cea mai mare valoare (303,2 cm) urmat înaproape de soiul Jonathan (264,4 cm), înălțimea cea mai mică a înregistrat-o soiul Starkrimson (214,1 cm).

3. În ceea ce privește suprafața secținii trunchiului s-a constatat că soiul Starkrimson a înregistrat o valoare mai redusă, respectiv (1,11 cm2 ), având și o vigoare mai redusă. Valori ridicate s-au înregistrat la soiul Generos (48,9 cm2 )prezentând o vigoare foarte mare .

4. Valori maxime la diametru mediu al coroanei pomilor au fost înregiatrate de soiul Starkrimson (223,8 cm) urmat de soiul Jonagold (223,1 cm), iar valori minime a înregistrat soiul Jonathan (84,4 cm).

5. Cea mai mare vigoare s-a înregistrat la soiurile Generos și Jonagold, iar cea mai redusă la soiurile Idared și Starkrimson, soiul Jonathan înregistrând valori intermediare.

6. Cel mai mare număr mediu al creșterii anuale s-a înregiatrat la soiul Starkrimson (327,7 buc / pom), iar cel mai mic la soiul Generos (54,3 buc / pom).

7. Ca lungime medie, maxima s-a înregistrat la soiul martorIdared (58,3) și minima la soiul Generos (32,3).

8. Lungimea maximă totală o are soiul Jonathan (180,41 cm) iar minimă s-a înregistrat la soiul Generos (21,7 cm).

9. Cel mai mare număr de pinteni îl are soiul Jonagold (8,6 buc.) urmat de soiul Jonathan (7,3 buc.), iar valorile cele mai mici au fost înregistrate la soiul martorIdared (5,3 buc.).

10. Numărul de smicele au variat la soiurile luate în experiență de la( 4,3 buc. ) înregistrat la soiul Jonagold la 1,3 buc. la soiul martorIdared (58,3).

11. Soiul cu cel mai mare număr de nuielușe este Generos cu (7 buc. / ml) iar cel mai mic număr îl prezintă soiul martorIdared cu (1,7 buc. / ml.).

12. Maximul și minimul numărului de țepușe s-a înregistrat la soiurile Jonathan și Generos (7,3 buc. / ml.) și respectiv, la martorIdared (3,3 buc. / ml.).

13. Studiul desfășurarii principalelor fenofaze evidențiază faptul că începutul înfloritului la soiurile studiate s-a înregistrat între 18,04 (2000) și 5,05 (2001).

14. Analizând producția de fructe pe cei doi ani (2000 și 2001), reiese că producțiile obținute au oscilat între 9,1 tone / ha la soiul Jonathan și 15,7 tone / ha la soiul Generos.

15.Indicele de productivitate are cea mai mare valoare la soiul Generos (0,53 kg / cm2), iar cea mai mică valoare o prezintă soiul Jonagold (0,34 kg /cm2).

16. Din concluziile anterioare rezultă că soiul Generos se remarcă prin productivitate ridicată (15,7 tone / ha) și este recomandat pentru extinderea în cultură, fiind bine adaptat ecosistemului de la [NUME_REDACTAT] „ V. Adamachi ” Iași.

17. Nerecomandat a fi extins în cultură este soiul Starkrimson care în lucrarea de față a înregistrat valori negative în ceea ce privește înălțimea pomilor și productivitatea.

CUPRINS

CAP.I. PREZENTAREA CULTURII MĂRULUI……………………….5

1.1.Importanța culturii mărului…………………………………………………………………..5

1.2 Scurt istoric al pomiculturii în țara noastră……………………………………………..6

1.3. Situația culturii mărului pe plan mondial și național………………………..7

1.3.1. Situația culturii mărului pe plan mondial…………………… .……7

1.3.2. Situația culturii mărului în România……………………………….8

1.3.3. Situația culturii mărului în județul Iași……………………..….…11

1.4. Tendințe și orientări în cultura mărului………………………………… ….11

CAP.II. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ȘI TEHNOLOGICE ALE CULTURII DE MĂR…………………………………………………………………………..… .14

2.1 Particularitățile biologice…………………………………………………………………….14

2.1.1 Evoluția sortimentului pe plan mondial……………………..…… .14

2.1.2 Evoluția sortimentului în România………………………………. .17

2.1.3 Specii care au contribuit la formarea soiurilor și potaltoilor…………20

2.1.4 Portaltoii mărului………………………………………………… .21

2.1.5 Particularitățile de creștere și fructificare ale mărului………… …..22

2.1.6. Cerințele mărului față de factorii de vegetație………………… …26

2.1.6.1 Cerințele mărului față de lumină……………………..… ..26

2.1.6.2 Cerințele mărului față de căldură…………………………27

2.1.6.3 Cerințele mărului față de apă…………..……………… …27

2.1.6.4 Cerințele mărului față de factorii edafici și expoziția terenului……………………………………………………………………………28

2.2 Particularități tehnologice……………………………………………………………………28

2.2.1. Specificul producerii materialului săditor…………………………28

2.2.2 Specificul înființării plantațiilor de măr…………………………. .29

2.2.3 Specificul întreținerii planațiilor de măr……………………………………29

2.2.3.1 Conducerea pomilor tineri……………………………….. 29

2.2.3.2 Tăierile de fructificare……………………………………30

2.2.3.3 Întreținerea solului………………………………………. 33

2.2.3.4 Fertilizarea plantațiilor de măr……………………………33

2.2.3.5 Irigarea plantațiilor de măr……………………………….34

2.2.3.6 Normarea încărcăturii de rod……………………………..35

2.2.3.7 Combaterea bolilor și dăunătorilor……………………….36

2.2.3.8 Particularitățile maturării și recoltării merelor……………36

CAP.III. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

“V. Adamachi”……………………………………………………………………………………..38

3.1.Istoric și perspective………………………………………………….…….38

3.2.Așezarea geografică a [NUME_REDACTAT] „V. ADAMACHI” din cadrul

Universității de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT]

Iași…………………………………………………………………………………………………..39

3.3. Studiul geologic și hidrologic………………………………………….…..42

3.4. Studiul solului și eroziunea…………………………………………………42

3.5. Studiul vegetației…………………………………………… . ……….…..44

3.6. Analiza factorilor climatici……………………………………………….45

3.6.1. Regimul termic……………………………………………………45

3.6.2 Regimul pluviometric………………………………… ..…………46

3.6.3 Umiditatea relativă a aerului……………………….. …………….53

3.6.4. Regimul eolian………………………………………… ..……….53

3.6.5 Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelu………….. ………..54

3.6.6. Accidentele climatice…………………………………… .………54

3.6.7. Concluzii asupra factorilor pedoclimatici privind favorabilitatea pentru cultura mărului…………………………………………………… .………55

3.7 Organizarea unității………………………………………………. ……….57

CAP.IV. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE……..…… .……59

4.1 Organizarea experienței și aspecte luate în studiu în vederea precizării caracteristicilor de creștere și fructificare……………………………………. …..59

4.2 Descrierea soiurilor luate în studiu………………………………………….61

4.3. Tehnologia cultivării mărului la [NUME_REDACTAT] „V. Adamachi” Iași…73

4.3.1 Tehnologia de înființare a platației…………………………………73

4.3.2 Specificul întreținerii colecției pomologice……………………… .73

CAP.V. REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR………. .78

5.1 Influența soiului asupra particularităților biometrice ale pomilor…….78

5.1.1 Infuența soiului asupra înălțimii pomilor……………………… .…78

5.1.2 Infuența soiului asupra vigorii pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului ………………………………………………………………………80

5.1.3 Influența soiului asupra diametrului coroanei pe lungime și

pe lățime ……………………………………………………………………………….82

5.2 Influența soiului asupra particularităților de fructificare …….……………90

5.2.1. Numărul creșterilor anuale……………………………………………………..90

5.2.2. Lungimea medie a creșterii anuale…………………………………………..92

5.2.3. Lungimea totală a creșterilor anuale ………………………………………..94

5.2.4. Numărul de pinteni………………………………………………………………..96

5.2.5. Numărul de smicele……………………………………………………………….98

5.2.6. Numărul de nuielușe…………………………………………………………….100

5.2.7. Numărul de țepușe……………………………………………………………….102

5.2.8. studiul desfășurării fenofazelor organelor vegetative și de

fructificare………………………………………………………………………….106

5.3 Producția de fructe…………………………………………………………………………..112

CAP.I. Concluzii și recomandări……………………………………………….114

Bibliografie………………………………………………………………………………115

=== Anexa1 ===

Infuența soiului asupra înălțimii pomilor

Influența soiului asupra vigorii pomilor exprimată prin suprafața secțiunii trunchiului (cm2)

SSTT = r2

Diametrul coroanei(media)

Influența soiului asupra numărului creșterilor anuale

Lungimea totală a creșterilor anuale

TABEL DE SINTEZĂ

privind influența soiului asupra particularităților de fructificare

Influența soiului asupra particularităților de fructificare

Influența soiului asupra particularităților de fructificare

Numărul de pinteni bucăți / ml a ramurilor de semischelet

Numărul de smicele bucăți / ml pe ramuri de semischelet

Numărul de nuielușe bucați / ml a ramurilor de semischelet

Numărul de țepușe bucați / ml la ramuri de semischelet

Desfășurarea principalelor fenofaze de fructificare la soiurile luate în studiu (2000, 2001 și primăvara 2002)

Durata înflloritului (număr de zile) la soiurile luate în studiu în anii 2000, 2001 și primavara anului 2002.

Numărul de zile de la înflorit la recoltarea (2001-2002).

Producția de fructe

Indicele de productivitate (kg/cm2)

Tabel de sinteză

Indicatorii biometrici ai pomilor

Concluzii asupra vigorii de creștere a pomilor:

1). Cea mai mare înălțime a pomilor a înregistrat soiul Generos (303,2 cm) urmat îndeaproape de soiul Jonathan (264,4 cm). Înălțimea cea mai mică a înregistrat-o soiul Starkrimson (214,1 cm).

2). Analizând suprafața secțiunii trunchiului s-a constatat că soiul Starkrimson a înregistrat o valoare mai redusă respectiv 11,9 cm2, având și o vigoare mai redusă. Valori ridicate s-au înregistrat la soiul Generos 48,9 cm2 prezentând o vigoare foarte mare.

3).Dintre soiurile luate în experiență, valori maxime la diametrul mediu al coroanei pomilor au fost înregistrate de soiul Starkrimson (223,8 cm) urmat de soiul Jonagold (223,1 cm), iar valori minime a înregistrat soiul Jonathan (84,4 cm).

4). În cadrul experienței cea mai mare vigoare s-a înregistrat la soiurile Generos și Jonagold iar cea mai redusă la soiul Idared și Starkrimson, soiul Jonathan înregistrând valori intermediare.

Producția mondială de mere (după anuarul F.A.O)

Evoluția patrimoniului și a producției de fructe în România

(Anuarele statistice ale României 1938-1992)

Temperatura medie a aerului, lunară și anuală, în perioada 1992-2001

Suma precipitațiilor lunare și anuale (mm), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de favorabilitate a ecositemului horticol Copou – Iași,

pentru cultura mărului