Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

Aderarea României la Uniunea Europeană a făcut ca starea de sănătate și serviciile sanitare oferite la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene să devină cadru de referință și pentru cetățenii din România.

Atât pentru țările member ale Uniunii Europeane, cât și pentru cele pe cale de a adera la Uniune, accesul la serviciile de sănătate este hotărât la nivel legislativ și garantat în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, articolul 33: „oricine are dreptul la accesul la serviciile medicale preventive și dreptul de a beneficia de tratament medical” (Health and care in an enlarged Europe, 2003, pg. 1).

Programul Operațional Regional sprijină implementarea strategiei naționale în domeniul sănătății, prin proiecte care au drept scop modernizarea instituțiilor medicale și eficientizarea serviciilor de sănătate. Aceste lucruri sunt posibile prin îmbunătățirea și dotarea spitalelor și în special a dispensarelor cu aparatură de specialitate în concordanță cu normele impuse de Uniunea Europeana, precum și prin reabilitarea și echiparea ambulatoriilor.

Obiectivul specific al acestui domeniu de intervenție îl constituie îmbunătățirea calității infrastructurii serviciilor de asistență medicală și repartizarea teritorial – regională echilibrată a acestora pe teritoriul țării, pentru asigurarea unui acces egal al cetățenilor la serviciile de sănătate.

În anul 2007 Ministerul Sănătății Publice evaluează situația spitalelor din România și identifică un număr important de spitale județene a căror structură de rezistență necesită efectuarea unor lucrări de reabilitare și echipare.

În prezent, se pot face aprecieri în ceea ce privește starea de sănătate a populației pe baza unor indicatori, ca de exemplu: sporul natural rămâne negativ, 0,1 în mediul urban și – 4,0 în mediul rural; rata brută a mortalității: se înregistrează diferențe mari între mediul urban (10,2‰) și mediul rural (14,1‰), ca urmare a standardelor de viață mult diferite. În mediul rural exita un numar scazut de personal medical (sub jumatate din media nationala); accesul la serviciile medicale este restricționat, deoarece în unele zone rurale nu exită dispensare, iar acolo unde există clădirile sunt vechi si nu dispun de tehnologie moderna, cu atat mai puțin se remarcă prezența unor farmacii. Capacitatea autorităților locale de a angaja sau menține personalul specializat la nivelul unităților de servicii de asistență socială este foarte limitată, ducând la discrepanțe mari între mediul urban și cel rural.

Anul 2010 a reprezentat, după o nepermis de lungă întârziere, momentul realizării descentralizării activității de ocrotire a sănătății prin trecerea spitalelor din administrarea Ministerului Sănătății în administrarea autorităților publice locale (consilii județene și consilii locale). Faptul că CNAS se afla în pragul insolvenței în anul 2010 justifică oarecum graba cu care s-a făcut descentralizarea și, foarte important, spitalele au fost predate cu datorii chiar dacă acestea sunt recunoscute de autoritățile centrale. După o ușoara ameliorare in 2008‐2009, cheltuielile publice cu sănătatea au revenit in 2010 la o valoare comparabilă cu cea din 2007. Conform Legii Bugetului de stat pe 2013 alocările publice pentru sectorul de sănătate totalizează 4,51% din PIB pentru acest an, ceea ce arata faptul ca Romania a facut progrese minime, datorită multitudii de probleme care există în toate domenii precum: infrastructură, administrație aflate în strânsă legătură cu serviciile medicale.