Adaptarea la Specificul Culturii Românesti a The Psychological Flexibility Questionnaire
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE,
SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Marius-Eleodor MILCU
Absolventă:
Valentina GROSU
SIBIU
2016
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE,
SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
Adaptarea la specificul culturii românești a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN)
Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Marius-Eleodor MILCU
Absolventă:
Valentina GROSU
SIBIU
2016
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Pentru a face față cu succes evenimentelor de zi cu zi, individul trebuie să posede numeroase caracteristici esențiale, printre care: flexibilitate, capacități adaptative, motivație crescută și bune abilități de luare a deciziei și de rezolvare de probleme. În momentul în care se confruntă cu o problemă, indivizii se împart în două mari categorii: în prima categorie se află persoanele care înfruntă evenimentele indiferent de natura lor, acceptându-le așa cum sunt ele, iar în cea de-a doua categorie sunt incluși indivizii care încearcă să evite sau să modifice pe cât posibil evenimentul neplăcut pentru satisfacerea imediată a nevoilor.
Atunci când experiențele sunt acceptate, persoana își poate dezvolta modalități noi de a face față acestora și astfel, îi va fi din ce în ce mai ușor să depășească evenimentele neplăcute care pot apărea în cursul vieții. În caz contrar, atunci când experiența este evitată, persoana își întărește această modalitate de rezolvare a problemelor dificile, iar acest lucru duce la o nedezvoltare a capacităților de adaptare și la o satisfacție imediată și nu pe termen lung.
Lucrarea de față are drept scop principal adaptarea la specificul populației românești a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN), un instrument de măsurarea a flexibilității psihologice. Flexibilitatea psihologică poate fi definită ca și „capacitatea de a persista sau de a modifica comportamentul într-un mod care: cuprinde o legătură conștientă și deschisă cu gândurile și sentimentele, apreciază ceea ce situația îi permite și este în concordanță cu scopurile și valorile individuale” (Hayes, Luoma, Bond, Masuda, & Lillis, 2006, p. 5). Kashdan și Rottenberg (2010, p. 468) definesc flexibilitatea psihologică precum abilitatea de „recunoaștere și adaptare la diferite cereri situaționale; schimbarea seturilor mentale sau patternurilor comportamentale când aceste strategii compromit funcționarea socială sau personală; menținerea balanței în domenii importante din viață; și a fi atent, deschis și angajat în comportamente care sunt congruente cu valorile personale”.
Importanța acestui concept pentru sănătatea mentală a dus la interesul crescut pentru a examina corelațiile dintre flexibilitatea psihologică și alte trăsături și probleme psihologice. Este important de analizat flexibilitatea psihologică deoarece este un predictor important al modului în care oamenii vor reuși să facă față schimbărilor întâlnite pe parcursul vieții.
O persoană flexibilă din punct de vedere psihologic este dispusă să accepte experiențele personale nedorite, în loc să încerce să le evite, să le modifice sau să le controleze. Atunci când se renunță la încercarea de a controla sau evita aceste experiențe, o persoană poate transfera energia către calități sau valori personale pe termen lung, chiar și în prezența evenimentelor personale nedorite. Astfel, persoana poate fi în contact cu experiențele prezente și poate să aleagă un comportament care este în concordanță cu valorile și scopurile importante (Ciarrochi citat în Baer, 2010). Unele studii au arătat că tratamentul prin terapia prin acceptare și angajament (ACT) poate îmbunătăți nivelul flexibilității psihologice și reduce problemele mentale, precum depresia, anxietatea socială și stresul.
O analiză a literaturii de specialitate arată că cele mai multe studii care măsoară flexibilitatea psihologică analizează una dintre cele două categorii de instrumente de măsurare:
prima categorie include instrumente care măsoară flexibilitatea psihologică doar parțial, precum Scala de Deschidere (Norman, 1963), Măsurătoarea Flexibilității de Comunicare (Martin & Rubin, 1994), Scala Duran de Comunicare Adaptată (Duran, 1983), Scala de Sensibilitate Retorică (Hart, Carlson, & Eadie, 1980), Flexibilitatea de Coping (Bonanno, Papa, Lalande, Westphal, & Coifman, 2004) și Scala de Flexibilitate Cognitivă (Martin & Anderson, 1998). Problema cu aceste instrumente de măsurare este că omit aspecte importante ale trăsăturilor (Williams, Ciarrochi, & Heaven, 2012);
a doua categorie conține instrumente care măsoară trăsăturile sau conceptele care coincid doar parțial cu flexibilitatea psihologică, însă cuprinde și fațete care nu au legătură cu flexibilitatea psihologică, precum „descentrarea” (McCracken, Gutierrez-Martinez, & Smyth, 2013) și Chestionarul de Acceptare și Acțiune II (AAQ-II) (Landstra, Ciarrochi, Deane, & Hillman, 2013).
Kashdan et al. (2010, p. 475-476) evidențiază concepte similare folosite pentru a descrie flexibilitatea psihologică: „flexibilitatea psihologică a primit în ultimele cinci decenii numeroase denumiri, printre care elasticitatea ego-ului, controlul executiv, modificarea răspunsului și autoreglare”. Problema cu aceste concepte este că ele măsoară conceptele care par a fi similare cu flexibilitatea, dar includ fațete care nu sunt relevante cu aceasta.
Deși există numeroase instrumente construite pentru evaluarea flexibilității psihologice, niciunul nu a reușit să cuprindă toate aspectele acestui concept. Din această cauză a fost elaborat un nou chestionar. Astfel, pentru a rezulta o evaluare cât mai exactă a flexibilității psihologice au fost formulați itemii The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN). Acest chestionar s-a dovedit a fi o modalitate psihometrică validă și utilă pentru a evalua modul în care oamenii se raportează la evenimentele din jurul lor.
Prin acest chestionar a fost dovedită importanța majoră pe care o are cunoașterea modului în care oamenii fac față la schimbările din mediul intern și extern. Dezvoltarea unui instrument valid care să măsoare flexibilitatea psihologică contribuie la o înțelegere și analiză mai exactă a acestui concept.
PFQ-EN s-a dovedit a fi un instrument foarte util practicienilor din domeniul psihologiei care își propun să evalueze problemele de sănătate în care este implicată flexibilitatea psihologică. Pe baza documentării teoretice a lucrării de față am constatat că în România singurul instrument psihometric valid de măsurare a flexibilității psihologice este Chestionarul de Acceptare și Acțiune II (ACQ- II), însă după cum reiese din cele enunțate mai sus, acesta măsoară trăsăturile sau conceptele care coincid doar parțial cu flexibilitatea psihologică, însă cuprinde și fațete care nu au legătură cu acest concept. Din această cauză am considerat necesară adaptarea PFQ-EN la specificul culturii românești, pentru a se obține o variantă validă PFQ-RO oferită apoi spre utilizare practicienilor români care doresc să evalueze acest concept. Prin adaptarea unui instrument deja dezvoltat și validat pe o altă populație se economisesc resursele necesare pentru dezvoltarea unui instrument nou. Totodată, prin prezenta lucrare doresc să contribui la îmbogățirea literaturii de specialitate din domeniul psihologiei.
CAPITOLUL 2. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE
2.1. Conceptul de flexibilitate psihologică
Flexibilitatea psihologică este „capacitatea de a persista în comportament și de a-l schimba într-un mod conștient și deschis, în conformitate cu gândurile și sentimentele care sunt în concordanță cu valorile și scopurile personale” (McCracken & Morley, 2014, p. 221).
Flexibilitatea psihologică este conceptualizată ca un „proces global de reglare a: experimentării momentului prezent așa cum este el, fără a-l judeca și fără a-l evita și persistării și schimbării comportamentului astfel încât acesta să fie în concordanță cu propriile valori” (Hayes et al., 2006, p. 5). Acest concept a căpătat un mare interes în ultimii ani, acumulând dovezi care sprijină efectele sale pozitive. Astfel, a fost elaborat un model care să explice relația dintre flexibilitatea psihologică și sănătatea psihologică.
Conform modelului flexibilității psihologice, o mai bună stare de bine este caracterizată de contactul deschis și flexibil cu mediul intern și extern al propriei persoane și prin angajarea în activități corespunzătoare propriilor valori. Cercetările au arătat că flexibilitatea psihologică este asociată pozitiv cu starea de bine (Kashdan et al., 2010) și negativ cu o mare varietate de factori stresori, precum depresia, anxietatea și distresul psihologic general.
Kashdan et al. (2010, p. 468) definesc flexibilitatea psihologică precum abilitatea de „recunoaștere și adaptare la diferite cereri situaționale; schimbarea seturilor mentale sau patternurilor comportamentale când acestea intervin în funcționarea socială sau personală; menținerea echilibrului în domenii importante din viață; atenția, deschiderea și angajarea în comportamente care sunt asociate cu valorile personale”. Definiția lor cuprinde două aspecte semnificative ale flexibilității psihologice: este o trăsătură cu mai multe fațete și este un concept dinamic care se exprimă prin „interacțiuni repetate între oameni și contextele de mediu” (Kashdan et al., 2010, p. 469).
În primul rând, flexibilitatea psihologică se referă la abilitatea de adaptare la schimbări, dar ea este alcătuită din mai multe aspecte diferite (Kashdan et al., 2010, p. 470):
Recunoașterea și adaptarea la diferite cereri situaționale – cu cât o persoană este mai rigidă, cu atât mai mult va încerca să aplice aceleași soluții la diferite probleme și evenimente. Totuși, ceea ce funcționează într-o situație e posibil să nu aibă același efect și în altele. Astfel, trebuie să fim capabili să recunoaștem atunci când o situație necesită un răspuns diferit și să ne putem adapta comportamentul în funcție de aceasta.
Abilitatea de a schimba comportamentul atunci când intervine în funcționarea cu succes – deseori oamenii vor ca ceilalți sau situațiile să se schimbe decât să recunoască faptul că ei sunt cei care au control asupra lor și nu alții. Cu cât vom fi mai flexibili în răspunsurile la situații și la ceilalți, cu atât vom fi mai satisfăcuți.
Menținerea unui echilibru în viață – trebuie să fim capabili să controlăm stresul atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și cea psihică. Cea mai bună modalitate de a face asta este de a avea grijă de nevoile noastre fizice și emoționale. Mai specific, trebuie să avem grijă de corpul nostru printr-o nutriție corectă, odihnă și exerciții. De asemenea, trebuie să avem un echilibru între pauză și muncă sau alte scopuri ale vieții.
Concordanță între valori și comportament – de multe ori oamenii experimentează regret și stres din cauză că nu întotdeauna acționează în funcție de ceea ce este important pentru ei. Inflexibilitatea sau dificultatea duc la o adaptare a comportamentului în funcție de credințe, iar acest lucru poate duce la distres emoțional.
2.2. Componentele flexibilității psihologice
Flexibilitatea psihologică este alcătuită din șase componente/procese. Acestea sunt: „acceptarea experienței, contactul cu momentul prezent, reevaluarea cognitivă, eul observator, acțiunea de angajare și valorile” (Hayes, Villatte, Levin, & Heidebrandt, 2011, p. 141). Toate au fost cercetate, dar în special eul observator. Componentele flexibilității sunt deseori studiate separat, de exemplu unele se axează pe reevaluare, altele pe valori. Acest lucru face dificilă generarea de ipoteze, ca de exemplu dacă o parte din populație poate avea niveluri înalte la anumite aspecte ale flexibilității sau o altă parte a populației poate avea niveluri medii sau mici.
2.2.1. Acceptarea experienței versus schimbarea experienței (deschiderea). Intervențiile cognitiv-comportamentale standard deseori se centrează pe îmbunătățirea eficienței comportamentului clientului prin încercarea de a schimba forma sau frecvența sentimentelor și gândurilor. De exemplu, se încearcă creșterea stimei de sine, reducerea stresului sau modificarea credințelor disfuncționale. Totuși, astfel de încercări de a modifica sau controla evenimentele personale pot fi uneori problematice. De exemplu, strategiile de control ar putea îngreuna rezistența la dorința de a mânca și duc la consumul alimentelor dorite, în timp ce strategiile bazate pe acceptare pot reduce dorința de a consuma alimentele interzise. Asemănător, strategiile bazate pe acceptare pot duce la o mai mare disponibilitatea de a-și permite și de a profita de consumul unei varietăți mai mari de alimente, în loc să privească unele alimente ca fiind interzise, fapt ce poate duce la o dorință mai mare de a consuma respectivul aliment (Tylka, 2006).
Forman, Herbert, Moitra, Yeomans și Geller (2007) au realizat un experiment cu un grup de control și un grup experimental. Grupul de control a fost învățat strategii de distragere a atenției de la dorința de a consuma alimente, în timp ce participanții din grupul bazat pe acceptare au fost învățați să accepte această dorință așa cum este ea, fără a încerca să o modifice în vreun fel (strategii de acceptare). De asemenea, au fost învățați și strategii de reevaluare cognitivă („a face un pas în spate în fața poftei” și observarea lor). Acesta a descoperit că beneficiile celor două strategii depind de sensibilitatea participanților la mediul alimentar. Strategiile de control au funcționat cel mai bine la aceia cu sensibilitatea scăzută, iar strategiile bazat pe acceptare au avut cele mai bune rezultate la participanții cu sensibilitate crescută.
2.2.2. Contactul cu momentul prezent (a fi aici și acum). Acest construct este probabil la fel de larg și multi-dimensional ca și flexibilitatea psihologică și deseori se suprapune cu alte componente ale flexibilității. „Conștientizarea emoțională și identificarea sunt două constructe, părți din această componentă, care exprimă o legătură clară cu sănătatea și tulburările de alimentație” (Nowakowski, McFarlane, & Cassin, 2013, p. 5). Linsday și Ciarrochi (2009, p. 318) spun că „persoanele cu o conștientizare emoțională scăzută se luptă să-și controleze sentimentele în moduri adaptative și astfel, acestea se pot transforma în strategii maladaptative.” Referitor la greutatea corporală, Schmidt, Jiwany și Treasure (1993) au descoperit că persoanele care suferă de anorexie au un nivel mai scăzut al conștientizării emoționale. Elfhag și Lundh (2007) au găsit că un nivel scăzut al conștientizării emoționale este asociat cu obezitatea, atât la femei, cât și la bărbați.
2.2.3. Credința în gânduri nefolositoare/fuziunea (urmărește-ți gândirea). În cadrul modelului flexibilității psihologice, credințele nu sunt văzute ca statice, ci ca și un tip particular de comportament verbal, un mod special a răspunsurilor relaționale care este îndreptat spre analize de operare și învățare. Astfel, stima de sine scăzută poate fi definită ca un conținut care întărește legătura dintre stimulii „Eu” și „inutil” și transformarea ulterioară a funcțiilor stimulilor, precum „Eu sunt inutil” produce, de exemplu un comportament de renunțare. Fuziunea are loc atunci când stimulii verbali domină mediul sau alte forme de control comportamental.
În opoziție, „într-un context de reevaluare cognitivă, unde cuvintele sunt experimentate cu grijă ca sunete care vin și pleacă, aceeași secvență de cuvinte, „Sunt inutil”, poate să nu ducă la un comportament de renunțare” (Hayes et al., 2011, p. 145).
Există puține cercetări referitoare la sănătate și evaluarea directă a fuziunii, dar există numeroase studii pe evaluarea indirectă a acesteia. Fuziunea, în ceea ce privește unele cuvinte, tinde să fie asociată cu un comportament nesănătos. De exemplu, contopirea cu ideea „Nu sunt capabil să-mi ating scopurile” sau „Nu mai am nicio speranță”, e posibil să conducă la o încercare scăzută de a atinge scopurile propuse.
2.2.4. Valorile (ceea ce contează) și acțiunea de angajament (ceea ce trebuie). În cadrul terapiei prin acceptare și angajament (ACT), „valorile sunt calități ale acțiunii întreprinse care nu pot fi obținute ca și obiect, dar pot fi în instanțele fiecărui moment” (Hayes et al., 2011, p. 145). Valorile ajută la creșterea autocontrolului prin focalizarea asupra rezultatelor pe termen lung și nu pe impulsurile imediate. Logel și Cohen (2012) au realizat un experiment în care femeile au primit o listă cu valori, nici una nu avea legătură cu sănătatea. Persoanele din grupul de control au trebuit să scrie de ce primele nouă valori alese au fost importante pentru altcineva, iar cele din grupul experimental au fost rugate să scrie care este cea mai importantă valoare pentru ele și de ce. După aproximativ 2 luni jumătate de la experiment, femeile care au scris despre propriile valori au avut un indice BMI mai scăzut și o greutate corporală mai mică, în comparație cu participantele din grupul de control.
Există numeroase modalități de a examina valorile, dar probabil cea mai comună se poate găsi în zona evaluării încercării personale și a teoriei autodeterminării (SDT). SDT presupune faptul că persoanele care se luptă mult timp pentru atingerea unor obiective abstracte din diverse motive care pot varia de la controlate (ex. lupta împotriva vinei sau coerciției) la impulsive (ex. alegerea luptei deoarece produce plăcere sau o însemnătate). Cercetările au arătat că persoanele sunt capabile să aibă un comportament sănătos, adaptativ în măsura în care acesta este motivat autonom (Ng et al., 2012).
2.3. Procesele, structura neurologică și implicațiile în sănătatea mentală a flexibilității psihologice
2.3.1. Procesele mentale implicate în flexibilitatea psihologică. Flexibilitatea psihologică este definită ca „abilitatea de conectare cu momentul prezent, experimentarea gândurilor și sentimentelor fără defense și implicarea în acțiuni care sunt în concordanță cu valorile personale sau schimbarea acelei acțiuni atunci când situația o cere”. Această conceptualizare cuprinde componentele comportamentale ale angajării în acțiune, fapt ce face ca flexibilitatea psihologică să fie mai ușor de înțeles decât acceptarea (Bond et al., 2011). De asemenea, pare a fi independentă de alte constructe ale distresului psihologic, precum anxietatea și depresia. Această definiție are două componente, acceptarea și componenta comportamentală a angajării în acțiune.
Kashdan et al. (2010) oferă o conceptualizare mai complexă a flexibilității psihologică și delimitează trei componente ale acesteia: prima componentă se referă la funcționarea executivă, precum abilitatea de schimbare rapidă a seturilor cognitive și, astfel a atenției, indicând o suprapunere cu constructul flexibilității cognitive. Celelalte două componente se referă la abilitatea persoanei de a atinge o stare de echilibru și se referă la trăsăturile de personalitate, precum nevrotismul, afectele pozitive, deschiderea spre experiențe și auto-controlul.
În ciuda faptului că flexibilitatea psihologică este reprezentată ca un construct format din mai multe componente (Anexa 5), rezultatele din analiza factorilor instrumentelor de măsurare (exemplu: Chestionarul de Acceptare și Acțiune – II) sugerează faptul că există un singur factor. Acest rezultat sprijină premisa conform căreia flexibilitatea psihologică este un construct unidimensional. Procesele mentale specifice implicate în flexibilitatea psihologică nu sunt înțelese pe deplin, dar se presupune că sunt implicate atenția și memoria de scurtă durată (Kashdan et al., 2010).
2.3.2. Substratul neurologic al flexibilității psihologice. Substratul neurologic al flexibilității psihologice a primit puțină atenție din partea cercetătorilor. Totuși, unele studii au evaluat termenul de înțelegere (mindfulness). Ives-Deliperi, Solms, și Meintjes (2011) au demostrat faptul că angajarea în înțelegere duce la o scădere a activității în cortexul prefrontal medial drept, în timp ce Vago și Silbersweig (2012) au concluzionat faptul că activarea se petrece în cortexul prefrontal medial dorsal și cortexul cingular rostral anterior.
O altă componentă a flexibilității psihologice care a avut parte de cercetări neurologice este evitarea experienței, care este opusul flexibilității psihologice. De exemplu, persoanele care au avut scoruri mari la nevrotism și care au fost implicate în activități de evitare, au arătat o activare la nivelul cortexului insular drept atunci când au fost puși să ia decizii cu nivel inalt de risc, în comparație cu persoanele cu un scor scăzut la nevrotism (Paulus, Rogalsky, Simmons, Feinstein, & Stein, 2003). S-a descoperit că evitarea stimulilor negativi (de exemplu, pierderea banilor) activează cortexul medial orbito-frontal (Kim, Shimojo, & O’Doherty, 2006).
2.3.3. Deteriorarea flexibilității psihologice și implicarea sa în sănătatea mentală. Deteriorările în flexibilitatea psihologică au fost asociate cu psihopatologia, „măsurătorile flexibilității psihologice sunt relaționate cu un număr mare de analize de auto-raport în legătură cu distresul psihologic” (Bond et al., 2011, p. 480). Relația inversă dintre distresul auto-declarat și flexibilitatea psihologică s-a stabilit la persoanele care au suferit leziuni cerebrale (ABI). S-a descoperit faptul că rigiditatea sau automatismul (lipsa de flexibilitate) pot duce la instalarea psihopatologiei (Barnes-Holmes, Barnes-Holmes, McHugh, & Hayes, 2004).
Legătura dintre deteriorările în flexibilitatea psihologică și psihopatologie a fost descoperită în multe tulburări, incluzând depresia, tulburările de alimentație și anxietatea.
2.4. Flexibilitatea psihologică și constructele similare
Conform lui Kashdan et al. (2010), flexibilitatea psihologică este prezentată sub diferite nume precum flexibilitatea eului, control executiv și auto-reglarea. Acești autori susțin că flexibilitatea psihologică este un proces comprehensiv care include:
modul în care o persoană își schimbă comportamentul în funcție de context;
optimizarea folosirii energiei mentale;
schimbarea perspectivelor;
balansarea diferitelor nevoi, dorințe, roluri în viață și responsabilități.
Termenii enumerați mai sus fac parte din umbrela largă a conceptului de flexibilitate psihologică. Astfel, flexibilitatea eului, de exemplu, este adaptarea inhibării și expresiei impulsurilor unei persoane bazată pe contextul situațional actual. Controlul executiv este mai limitat și se referă la „inhibarea unui răspuns nepotrivit într-un context care ar putea obține un răspuns” (Posner & Rothbart, 1998, p. 1916). Ultimul termen, auto-reglarea este „abilitatea unei persoane de a-și schimba comportamentele pentru a se adapta la nevoile sociale și situaționale” (Baumeister & Vohs, 2007, p. 352).
În concluzie, toate aceste constructe sunt similare deoarece ele implică pattern-uri de răspunsuri flexibile pentru a schimba mediul intern (gânduri, sentimente, senzații fizice și memorii) și extern. Constructele pot fi toate considerate ca fiind metode de coping sau strategii de reglare emoțională, iar flexibilitatea psihologică este procesul generalizat care le cuprinde pe toate acestea. Această flexibilitate, din perspectiva Terapiei prin Acceptare și Angajament (ACT), nu include încercarea de a schimba sau controla evenimentele și mediul personale. În schimb, scopul este de a accepta ceea ce este prezentat și de a continua să acționeze în serviciul valorilor personale alese.
2.5. Un model de abordare a flexibilității psihologice
Terapia prin Acceptare și Angajament (ACT) este una dintre intervențiile primare care este destinată determinării proceselor problematice și stabilirii unor procese mai sănătoase și mai eficiente.
Modelul flexibilității psihologice este o conceptualizare validă de modalități de coping cu dificultăți psihologice. O meta-analiză asupra studiilor referitoare la componentele ACT sugerează faptul că intervenția în aceste zone poate îmbunătăți funcționarea (Levin, Hildebrandt, Lillis, & Hayes, 2012). În plus, pentru a susține acest model, dovezile arată că terapia prin acceptare și angajament ca și tratament „poate fi utilă pentru persoanele care suferă de o mare varietate de probleme, precum dureri cronice, spitalizarea la persoanele care suferă de psihoză, anxietate, depresie și burn-out la locul de muncă” (Hann & McCracken, 2014, p. 220).
Modelul a fost aplicat cu succes și în ceea ce privește performanța, adaptarea și starea de bine pe eșantioane non-clinice. Toate studiile de meta-analiză conduse până acum sugerează că ACT reprezintă o terapie foarte importantă și utilă în rezolvarea unei game largi de dificultăți. Deși există multe critici referitoare la faptul că ACT nu este o terapie mai bună decât terapia cognitiv-comportamentală, există dovezi care sugerează că modelul flexibilității psihologice este o conceptualizare teoretică viabilă a distresului psihologic, precum și un model terapeutic util.
Pentru scopuri funcționale, modelul separă flexibilitatea psihologică în șase procese (Hayes et al., 2011, p 5):
contactul cu momentul prezent;
acceptarea,;
distanțarea cognitivă;
sinele în context,;
valoarea;
activitatea de angajament.
Totuși, aceste procese nu se petrec în mod independent. Reprezentările acestor relații, de obicei grupează procesele în categorii mai mari. „O conceptualizare a proceselor le împarte în două grupuri: procese de înțelegere și acceptare și procese de angajament și schimbare comportamentală” (Hayes et al., 2004, p. 105). Primul grup cuprinde acceptarea și difuzia cognitivă, în timp ce procesele de angajament și schimbare comportamentală sunt formate din valori și acțiuni de angajament; ambele grupări de procese includ focalizarea în momentul prezent și sinele ca și context.
Potrivit modelului ACT, cele șase procese nu sunt întocmai exclusive; în schimb ele se întrepătrund și se suprapun. Prin urmare, măsurarea unui proces al ACT este dificilă din cauza acestei suprapuneri. În schimb, multe dintre cercetările recente bazate pe funcționarea maladaptativă tind să folosească măsuri ale evitării experiențiale ca un substitut pentru inflexibilitatea psihologică. Pentru a măsura evitarea experiențială, cercetătorii au utilizat diferite variante ale Chestionarului de Acceptare și Acțiune (AAQ), cu cea mai recentă versiunea, AAQ-II (Bond et al., 2011), Chestionarul de Evitare și Fuziune pentru Tineri (AFQ-Y) (Greco, Murrell, & Coyne, 2005), Chestionarul Multidimensional de Evitare Experiențială (MEAQ) (Gamez, Chmielewski, Kotov, Ruggero, & Watson, 2011).
2.5.1. Procesele de înțelegere și acceptare. Înțelegerea nu este un concept nou și nici nu aparține exclusiv conceptualizării flexibilității psihologice. Rădăcinile sale se află în tradiția budistă și s-a extins la multe sisteme de credințe și practici terapeutice din zilele noastre. Datele sugerează faptul că înțelegerea incorporată în ședințele de tratament are rezultate eficiente atât pe populațiile psihiatrice, cât și pe populația normală.
Înțelegerea a fost definită ca și „aducerea completă a atenției unei persoane asupra experiențelor care se petrec în momentul prezent, într-o manieră necritică și de acceptare” (Baer, Smith, Hopkins, Krietemeyer, Toney, 2006, p. 27). De asemenea, implică și focalizarea atenției atât pe experiențele interne, cât și externe. Din perspectiva teoriei prin acceptare și angajament, înțelegerea cuprinde următoarele patru procese (Arch et al., 2012, p. 752):
Contactul cu momentul actual (prezent);
Acceptarea;
Difuzia;
Sinele ca și context.
Contactul cu momentul actual. Una dintre procesele de bază din terapia prin acceptare și angajament este contactul cu momentul actual. Acesta se referă la participarea intenționată, moment cu moment, la o experiență. Bazându-ne pe definiția anterioară a înțelegerii cuvântul „aducere” sugerează un act intenționat asupra atenției. De exemplu, dacă cineva este însărcinat să aducă mâncare unui grup de persoane, trebuie să se gândească la ceea ce trebuie să aducă, să prepare sau să cumpere, iar apoi să ducă acestea dintr-o parte în alta. Toate acestea sunt acțiuni deliberate, realizate cu un scop clar.
În conformitate cu înțelegerea, atenția are cele două calități ale flexibilității și focalizării. Aceasta se poate schimba de la un aspect la altul al experienței. De exemplu, atenția poate fi schimbată de la o experiență internă la una externă.
Acceptarea. Definiția înțelegerii cuprinde și acceptarea necritică a experienței. O componentă importantă a acceptării este luarea contactului cu momentul prezent chiar și în prezența unor stimuli neprielnici (Arch et al., 2012, p. 752). Aceasta nu reprezintă o resemnare în fața circumstanțelor (de exemplu: „Nu mai încerc din cauză că are niciun sens”), dar nici modificarea gândurilor și sentimentelor cu scopul de a dori o situație. Acceptarea implică o atitudine necritică care este caracterizată de așteptarea, plăcerea sau aprobarea experienței. Experiența nu este nici bună, nici rea, nici corectă, nici greșită, ci doar este. De exemplu, o persoană care suferă de anxietate poate accepta această situație fără a-i plăcea sau dori anxietatea.
Distanțarea cognitică. Conform modelului flexibilității psihologice, distanțarea cognitivă „îi permite persoanei să renunțe la situațiile complicate și inutile referitoare la distres, evenimente și experiențe personale nedorite și să le privească într-un mod necritic, pur și simplu ca pe niște activități mentale în curs de desfășurare.” (Hayes, Strosahl, & Wilson, 2011). Conform lui Blackledge (2007), distanțarea cognitivă promovează flexibilitatea psihologică prin „adresarea de funcții de stimuli problematici care provind din procesele indirecte (verbale), așa cum sunt definite de teoria sistemelor relaționale (RFT)”.
Cercetările referitoare la procesele verbale sau regulile verbale au descoperit că insensibilitatea la experimentarea directă a situațiilor neprevăzute este relevantă pentru acest proces. De exemplu, participanții la o cercetare au arătat că sunt insensibili la schimbările de program după ce le-au fost adresate reguli pentru a câștiga mai multe puncte, în comparație cu participanții a căror comportament a fost modificat de contactul direct cu situațiile neprevăzute (Shimoff, Catania, & Matthews, 1981). Similar, în modelul flexibilității psihologice, intervenția asupra gândurilor clientului referitoare la „nevrednicie” nu este neapărat de ajutor pentru înlăturarea gândurilor dureroase, care sunt deseori foarte persistente, dar, în schimb, poate ajuta la reducerea controlului stimulului exercitat de aceste gânduri, atunci când apar. Tehnicile de distanțare ajută la reducerea gândurilor de credibilitate, astfel ele pot fi experimentate ca „activitate mentală”, mai degrabă decât a ceva asupra căruia trebuie acționat sau trebuie ascultat (Hayes et al., 2011).
Sinele ca și context. Sinele ca și context este procesul de recunoaștere și interacțiune cu tine însuți ca un întreg prin care trec o multitudine de experiențe, nu ca și gânduri pe care le ai despre tine sau ca un caracter rigid și fix. Aceste experiențe se schimbă și se pot contrazice între ele. De exemplu, în unele zile poți avea gânduri pozitive despre tine, iar în altele poți fi stăpânit de gânduri de auto-criticare. Totuși, întregul rămâne la fel, capabil să observe și să confirme fiecare dintre aceste experiențe.
Hayes (1984) în examinarea acestei analize comportamentale a eului se referă la aceasta precum eul ca perspectivă. El subliniază faptul că noi nu „vedem” doar lumea, ci noi putem, de asemenea, să „vedem” ceea ce „vedem” în lume. Acest lucru este văzut dintr-o perspectivă particulară. Putem vedea doar ceea ce experimentăm în lume doar din propria noastră perspectivă, prin urmare, eul este contextul din care toată lumea este experimentată. Mai mult, deși experiențele noastre se schimbă, perspectiva din care le vedem („eul ca și perspectivă”) nu se schimbă.
De exemplu, o persoană poate gândi „Sunt leneșă și fără valoare”. Asta poate constitui un gând referitor la cine este ea. Recunoașterea eului ca și context ar trebui să schimbe interacțiunea pe care o avem cu aceste povești pentru a realiza că acestea sunt gândurile și sentimentele pe care le avem despre noi, mai degrabă decât cine suntem noi.
Eul ca și context implică un tip specific de cadre relaționale, cunoscut sub numele de relații diadice. Cadrele „eu – tu”, „aici – acolo” și „acum – atunci” formează bazele eului ca și context.
2.5.2. Procesele de angajament și schimbare comportamentală. Valorile. În modelul flexibilității psihologice, valorile sunt „consecințe alese în mod liber, construite verbal ale dinamismului în curs de desfășurare, dezvoltând patternuri de activitate, care stabilesc întăriri predominante pentru acele activități care sunt intrinseci în implicarea în însuși patternul comportamental valorizat” (Wilson citat în Hayes at al., 2004). În esență, valorile sunt ceea ce contează pentru persoana care deține valoarea. Din cauză că valorile sunt interne și nu neapărat legate de un rezultat particular, consolidarea comportamentului direct se află în procesul de a întreprinde comportamentul. Cadrul flexibilității psihologice distinge între valoare ca și sentiment (exemplu: valoarea de a te simți bine) și valoarea ca și acțiune (exemplu: valoarea de a trăi „bine”). Din cauză că sentimentele sunt tranzitorii, accentul în acest model cade asupra valorii (valorificării) ca și acțiune.
Un exercițiu focalizat pe valorificare se referă la imaginarea faptului că asiști la propria înmormântare. Acest exercițiu de focalizează asupra a ceea ce ți-ai dori să spună oamenii despre tine atunci când mori și asupra legăturii dintre acest lucru și cum îți trăiești viața astăzi. Scopul acestui exercițiu este de a contacta domeniile valorificate și de a stabili dacă acestea sunt înrădăcinate.
Acțiunea de angajament. Acțiunea de angajament este „o acțiune bazată pe valorificare care se petrece într-un moment particular în timp și este destinat creării unui model de acțiune care servește valorii” (Hayes et al., 2011, p. 124). Cu alte cuvinte, aceasta este implicată în comportamente care sunt relaționate cu unul sau mai multe domenii de valorificare. De asemenea, acest proces implică observarea comportamentului atunci când nu este în concordanță cu valorile și se reangajează în comportamente care sunt mai potrivite. Acest tipar de comportament va fluctua pe parcursul timpului; întoarcerea la a acționa în acord cu valorile unei persoane este la fel de importantă ca și acțiunea în sine. De exemplu, intervențiile de suport comportamental, precum expunerea, pot fi conceptualizate ca activități de angajament. Ele implică comportamente care mută actorul într-o direcție valorificată. Terapia prin acceptare și angajament vrea să se implice în expunerea stimulilor nocivi deoarece acest lucru îl conduce pe client într-o direcție valoroasă, mai degrabă decât încercarea de a elimina frica.
Momentul prezent, valorile și angajamentul. Pentru unii clienți, discuțiile despre valori și acțiuni de angajament conduc la reflectare (orientată în trecut) sau frică (orientată în viitor). Când sunt implicați în aceste comportamente, ei nu sunt complet conectați cu momentul prezent. Contactul cu momentul actual permite o explorare a valorilor și evenimentelor personale asociate cu valorile. În plus, acesta lasă acțiunea în acest moment, decât să fie controlată de obstacole, precum gânduri catastrofice despre viitor și despre trecut.
Sinele ca și context, valorile și angajamentul. Hayes et al. (2011) argumentează faptul că amestecul cu conținutul sinelui (exemplu: „Nu sunt suficient”) duce la o deconectare dintre valori și acțiunea de angajament. Contopirea cu conținutul sinelui poate împiedica abilitatea de a explora domeniile valorificate. De exemplu, dacă o persoană consideră că nu poate fi iubită, astfel, este puțin probabil să se implice în explorarea valorii unei relații. Prin implicarea sinelui ca și context, decât ca și conținut, îi permite persoanei flexibilitatea de a continua în explorarea valorii și comportamentului focalizat pe valoare chiar și în contextul unirii sinelui cu conținutul.
2.6. Factori care influențează flexibilitatea psihologică
Există trei factori critici care influențează capacitatea de a fi flexibil din punct de vedere psihologic și de a câștiga acces către beneficiile acesteia: funcționarea executivă, starea mentală generală și configurația personalității.
2.6.1. Funcționarea executivă. Funcționarea executivă reflectă activitatea circuitelor din creier (în special în lobul frontal) care prioritizează și integrează capacitățile cognitive. De exemplu, controlul executiv îi permite unei persoane să se refocalizeze sau să modifice rapid diferite seturi cognitive, iar astfel să-și schimbe atenția, care este un element important al autocontrolului și al comportamentului direcționat spre scop (Goldberg, 2001). Funcționarea executivă oferă suport neuropsihologic pentru autoreglare (Baumeister et al., 2007).
Recunoașterea cererile unice ale situațiilor sau sarcinilor particulare necesită controlul atenției. La ceea ce suntem atenți determină conținutul conștiinței noastre. Aceasta include conștientizarea situației cu care ne confruntăm și a fi capabil să susținem și să schimbăm atenția la cele mai critice aspecte ale situației. Fără aceste abilități vom folosi strategiile pasive bottom-up care deseori completează tendințele comportamentale dominante. De exemplu, o persoană organizată, conștiincioasă tinde să fie mai responsabilă și mai reținută în cele mai multe situații. Totuși, acest răspuns dominant al persoanei devine problematic atunci când situația necesită acțiuni rapide, îndrăznețe. Cu alte cuvinte, controlul atențional este critic într-o anumită măsură din cauză că niciun set comportamental nu este mai bun decât un altul aparte din contextul în care are loc comportamentul. Dacă un manager mai are o singură zi până la prezentarea referitoare la reducerile de buget, efortul conștient devotat asupra detaliilor este foarte important.
Atunci când o persoană este descrisă ca fiind psihologic flexibilă, ea este mai capabilă să fie multilaterală, folosind strategiile top-down. Ea se bazează pe o conștientizare a ceea ce situația necesită și o abilitate de a organiza și prioritiza strategiile care se potrivesc acesteia, decât să se axeze pe strategii generale, dominate (Fleeson, 2001).
O altă funcție cognitivă esențială este abilitatea de a tolera distresul și de a dezvolta o atitudine deschisă, receptivă asupra emoțiilor, gândurilor și senzațiilor. Acest lucru din cauză că emoțiile negative și obstacolele sunt o parte inevitabilă din a fi uman care înseamnă învățare și creștere continuă, trecerea peste schimbările de dezvoltare în identitate și roluri sociale de-a lungul vieții, experimentarea stresorilor zilnici și încercarea de a construi o viață în jurul unor scopuri și valori semnificative (Wilson citat în Hayes et al., 2004).
Oamenii sunt diferiți în ceea ce privește tendințele lor de a evalua negativ emoțiile, precum anxietatea și gândurile (ex. „Îmi este greu să-mi fac prieteni”), și au tendințe de categorizare mai rapide asociate cu o stare de bine mai scăzută (Robinson, Vargas, Tamir, & Solberg, 2004). Etichetarea gândurilor, sentimentelor și evenimentelor particulare ca fiind negative sau dăunătoare reflectă o lipsă de acceptare și deschidere (procesarea bottom-up).
Atunci când o persoană nu este capabilă să accepte frustrarea și experiențele negative nedorite, capacitatea atențională și de luare a deciziei se micșorează. În concluzie, acest lucru necesită un nivel ridicat de rezistență pentru a evita experiențele negative și atunci când sunt implicate gânduri și sentimente, nivelul de dificultate crește din cauză că aceste evenimente nu pot fi îndepărtate sau evitate fizic. De fapt, încercările de a evita sau modifica experiențele interne duc doar la o apropiere și mai mare a persoanei cu acestea. În loc să dea un răspuns flexibil la o anumită situație, o persoană preocupată de evitarea experiențelor este incapabilă psihologic să se adapteze la indiciile oferite de situația existentă.
Procesele de acceptare și conștientizare împreună cu o atitudine curioasă și receptivă la experiențele negative sau cu un potențial negativ, par a fi vestitorii flexibilității psihologice. Cercetătorii folosesc neuroimagistica funcțională pentru a observa funcționarea acestor procese. Astfel, s-a constatat că oamenii care exprimă mai puțină deschidere și receptivitate asupra gândurilor și sentimentelor în desfășurare (ex. nivel scăzut de înșelegere) prezintă activare la nivelul structurilor sistemului limbic atunci când etichetează gândurile și sentimentele ca fiind negative sau pozitive (Creswell, Way, Eisenberger, & Lieberman, 2007). În schimb, persoanele care își evaluează sentimentele și gândurile cu deschidere și curiozitate prezintă activare la nivelul cortexului prefrontal și o inhibare simultana a răspunsurilor sistemului limbic. Alte studii realizate în domeniul neuroștiințelor sociale oferă sprijin suplimentar în legătură cu faptul că acceptarea și deschiderea către experiență și procesele de reglare emoțională asociate sunt legate de funcționarea executivă (Ochsner & Gross, 2008).
În final, funcționarea executivă include și memoria de lucru și de evocare, viteza de procesarea a informației și abilitatea de inhibarea a comportamentului. O memorie de scurtă durată puternică îi permite unei persoane să-și reprezinte mental multiple aspecte ale unei situații complexe, fapt ce este important pentru a o ajuta să selecteze răspunsurile situaționale cele mai potrivite. În schimb, o memorie de evocare slabă este problematică din cauză că dificultățile de evocare din trecut interferează cu învățarea.
Funcționarea executivă este importantă pentru modularea răspunsurilor astfel încât să se potrivească circumstanțelor și să se obțină rezultatele dorite. Fără aptitudini atenționale adecvate, toleranță la distres și memorie, o persoană este incapabilă să recunoască care indicii contextuale sunt mai proeminente și care seturi de răspuns sunt superioare unei situații particulare. Situațiile sociale impun cereri chiar mai mari de la funcționarea executivă din cauza nevoii de reprezentare simultană a rezultatelor dorite atât de eu, cât și de alte părți, fără a compromite niciuna (Baumeister et al., 2007). Deficiențele la nivelul funcționării executive duc la dificultăți interpersonale însoțite de câteva forme psihopatologice.
2.6.2. Starea mentală generală. Pentru a avea flexibilitate psihologică, o persoană trebuie să mențină un echilibru între investirea de efort în mediul curent și păstrarea energiei mentale pentru posibile situații viitoare semnificative. O modalitate fundamentală de a obține acest echilibru este prin stereotipizare și obiceiuri. Oamenii au o tendință de a trage concluzii despre ei, despre alții și despre lume bazându-se pe informații limitate și pe percepții eronate despre măsura de generalitatea cunoștințelor și experiențelor anterioare.
Atunci când facem judecăți despre alte persoane ne bazăm pe euristici, precum stereotipurile pentru a lua decizii eficiente despre cum să ne comportăm cu ale persoane. Euristicile își fac apartiția după câteva secunde după ce cunoaștem o persoană, influențându-ne gândurile despre cât de plăcută este ca persoană și dacă am vrea să lucrăm cu ea sau să legăm o relație.
Dacă oamenilor le-ar lipsi abilitatea predictivă și ar trebui să controleze conștient modul în care să răspunsă și să interpreteze fiecare gest în fiecare interacțiune, interacțiunile sociale ar fi încetinite foarte mult, relațiile ar trebui reînnoite în continuu și este greu de imaginat cum s-ar putea forma grupurile sociale și chiar societatea.
Evaluările făcute de străini pe baza unor informații puține despre o persoană sunt aproximativ similare cu cele făcute de prieteni, familie și alte persoane care cunosc mai multe despre personalitatea acesteia (Borkenau, Mauer, Riemann, Spinath, & Angleitner, 2004). Din păcate, aceste stereotipuri și impresii sunt rezistente la reconsiderare și schimbare.
Din nefericire, seturile metale generale ale celor mai mulți adulți sunt relativ inactive, în timp ce trecutul influențează prezentul. Pe de o parte, aceste euristici creează seturi metale generale necesare pentru flexibilitatea psihologică din cauză că ele oferă persoanei suficientă viteză de procesare într-un mediu potențial imens. Pe de altă parte, acestea au și părți negative; procesarea informației și patternurile comportamentale care reies din euristici devin prea cursive.
Peste 10 ani de cercetări sugerează faptul că majoritatea oamenilor sunt incapabili să recunoască schimbările mari din câmpul lor vizual imediat atunci când obiectul care se schimbă nu este în centrul atenției. Într-un studiu, au fost urmărite mișcările ochilor participanților care priveau o singură fotografie pe calculator. Participanții au fost anunțați că este posibil să apară anumite modificări în aspectul fotografiei, iar atunci când acestea vor apărea ei vor trebui să anunțe experimentatorul. În ciuda faptului că nu au avut altă sarcină în afară de a privi insistent imaginea, doar 50% dintre aceștia au observat când s-au modificat capurile celor doi cowboy; doar 30% au sesizat toate modificările obiectelor, fundalului și au fost detectați și oameni (Grimes citat în Akin, 1996).
Alte studii au arătat faptul că, cunoștințele anterioare interferează cu abilitatea de a aprecia unicul, semnele distinctive noi ale unei situații. Wood și Lynch (2002) au vrut să determine dacă consumatorii cu multe cunoștințe despre produse sunt mai puțin capabili să fie atenți și să învețe despre un produs nou. Jumătate dintre participanți au primit informații generale despre medicamente ce tratează migrenele, iar alții nu au fost informați deloc. Apoi, au fost informați despre un nou produs și au fost testați în legătură cu ceea ce au învățat ei despre acel produs. Rezultatele au arătat că persoanele care aveau mai multe informații despre produs, au avut rezultate mai scăzute la test.
Acestea sunt alte dovezi care susțin faptul că experții deseori tind să-și adapteze vechile cunoștințe la situații noi din cauza încrederii crescute în abilitățile lor de a neglija informațiile contextuale.
2.6.3. Construcția personalității. Flexibilitatea psihologică depinde foarte mult și de trăsăturile de personaalitate ale individului. Aceasta va fi analizată în funcție de următoarele dimensiuni: nevrotism, afectivitate pozitivă, autocontrol și deschiderea spre experiență.
Nevrotismul. Tendințele de a experimenta emoții negative mai frecvent, intens și ușor pentru operioadă mai lungă de timp cuprind esența nevrotismului. Persoanele care au un nivel ridicat de nevrotism tind să fie mai puțin maleabile în ceea ce privește modificarea propriului comportament ca răspuns la o situație, chiar și atunci când există dovezi clare că ceea ce fac este ineficient.
Cercetările susțin faptul că oamenii care au un nivel înalt de nevrotism au dificultăți mari în selectarea de răspunsuri strategice (O’Brien & DeLongis, 1996). De aceea, o posibilitate este că tendința de a experimenta emoții negative și de a încerca să le evite, duc la o funcționare executivă scăzută care ar trebui să permită modificarea gândurilor sau acțiunilor.
Afectul pozitiv. Experiența emoțiilor pozitive lărgește câmpul gândurilor, comportamentelor și capacităților de funcționare executivă. În viața reală, aceste afecte facilitează gândirea flexibilă și răspunsurile comportamentale. De fapt, datele suferează faptul că persoanele cărora le-a fost indusă o stare emoțională pozitivă nu interpretează eronat stimulii pozitivi. În schimb, acestea iau în considerare multiple aspecte ale unei situații pentru a lua cele mai bune și eficiente decizii. De exemplu, o fi într-o stare emoțională pozitivă nu duce la o acceptare oarbă a unui coleg într-un grup, ci acesta este acceptat atunci când posedă calități sociale dezirabile, în timp ce calitățile irelevante au puțină importanță (Urada & Miller, 2000). Acest echilibru între flexibilitate și responsabilitate oferă baza importanței afetelor pozitive.
Deschiderea spre experiență. Atunci când oamenii se simt deschiși și curioși, ei își valorifică oportunitățile de a găsi însemnătate în acțiunile lor și astfel, își măresc eul (Kashdan & Steger, 2006). Acest proces îi ajută pe oameni să-și clarifice valorile și puterile sau să-și adune efortul astfel încât să-și atingă scopurile strâns legate de interesele și valorile personale
O persoană deschisă spre experiențe, privește o situație din mai multe perspective și astfel, găsește numeroase soluții pentru a-și atinge scopul. Cercetătorii au descoperit că în timpul unei situații stresante, persoanele cu un nivel ridicat al deschiderii arată o atitudine de toleranță și compasiune (O’Brien et al., 1996).
Autocontrolul. Autocontrolul sau capacitatea de a modifica tendințele comportamentale și cognitive este o altă componentă importantă a flexibilității. Acesta poate fi înțeles ca o trăsătură stabilă (care are legătură cu conștiinciozitatea) sau ca o stare care poate fi temporar crescută sau epuizată.
Unele abilități de a întârzia gratifierea, de a rezista impulsurilor și de a controla gândurile și sentimentele au nevoie de a deveni o rutină comportamentală flexibilă; fără aceste capacități, comportamentul unei persoane este impredictibil, condus de forțele mediului înconjurător.
Abilitățile unei persoane de a se autocontrola duc la o îmbunătățire a flexibilității psihologice. Cercetările au demonstrat că atunci când efortul de autocontrol este excesiv se vor observa performanțe scăzute în orice sarcină care necesită autocontrol (Muraven & Baumeister, 2000). Efortul mare de autocontrol poate duce la degradarea capacităților neurobiologice necesare pentru flexibilitatea psihologică.
2.7. Beneficiile flexibilității psihologice asupra sănătății
Atunci când se discută despre relația dintre flexibilitatea psihologică și sănătate este important să se facă o deosebire între absența rezultatelor negative (ex. stres și psihopatologie) și prezența rezultatelor pozitive (ex. satisfacția maritală). În ceea ce privește analiza nivelurilor subiective, comportamentale și biologice, cercetătorii continuă să descopere faptul că psihopatologia este relativ independentă de experiențele pozitive (Keyes, 2005). Prin urmare, dacă inflexibilitatea psihologică marchează unele forme de patologie, nu se poate presupune faptul că flexibilitatea psihologică conferă o sănătate bună. În continuare sunt prezentate beneficiile flexibilității psihologice.
2.7.1. Modificările răspunsurilor mentale și comportamentale. Autoreglarea este un concept foarte utilizat în domeniul psihologiei. Deși există cercetări numeroase referitoare la valoarea strategiilor particulare (ex. acceptarea și reevaluarea cognitivă sunt superioare suprimării), abilitatea de a modifica răspunsurile pentru a se potrivi cel mai bine la o situație are o foarte mare importanță.
În timp ce cercetătorii presupun faptul că oamenii sunt motivați să caute fericirea, acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Contextele în care aceștia caută să sporească emoțiile neplăcure sau să reducă emoțiile pozitive sunt, surprinzător, frecvente. Indivizii pot fi motivați să simtă emoții negative deoarece acestea sunt mult mai folositoare în ceea ce privește progresul spre scopuri accesibile și valoroase (Tamir, 2009).
Într-un studiu, participanții au trebui să interacționeze unii cu alții, astfel unii jucau rolul proprietarului, iar o altă persoană era chiriașul care a întârziat cu plata chiriei. Înainte de a începe, unora li s-a spus că obiectivul lor este de a-l face pe chiriaș să plătească rapid datoria (confruntarea), iar scopul altora a fost de a menține o relație pe termen lung cu chiriașul (colaborarea). Cei din primul grup au avut tendința de a apela la activități de inducere a furiei (ex. selectarea de melodii violente) pentru a-și spori furia; în schimb, ceilalți au încercat să-și crească dispoziția pozitivă. Rezultatele au arătat că persoanele cu o dispoziție negativă au avut performanțe mai bune. Indignarea justă poate fi considerată pozitivă atunci când promovează progresul spre atingerea scopurilor dorite. Uneori emoțiile negative pot fi mult mai utile decât cele pozitive. Astfel, învățând oamenii acest lucru se îndreaptă explicit spre dobândirea flexibilității psihologice (Tamir, 2009).
Pe lângă cercetările experimentale, există studii longitudinale impresionante referitoare la flexibilitatea eului. O concluzie importantă este aceea că elasticitatea eului poate fi asociată cu un progres referitor la stadiul de dezvoltare a indentității; trecerea de la a fi tânăr și impulsiv, la învățarea de reguli sociale și conformarea la acestea, iar în stadiile avansate la a fi înțelep și autodeterminat. Odată cu atingerea unor stadii mai mature ale dezvoltării identității, adulții tineri devin mai flexibili în numeroase contexte, în comparație cu persoanele mai puțin mature.
Toate aceste rezultate oferă dovezi pentru faptul că flexibilitatea este strâns legată de alte concepte. Aceasta cuprinde abilitatea de a discerne multiple dimensiuni atunci când examinăm oamenii și evenimentele. În loc să consumăm multă energie pentru a urmări „mixul perfect” dintre gândurile și sentimentele pozitive și negative, persoanele elastice se bazează pe valorile personale semnificative pentru a lua cele mai bune decizii. Flexibilitatea pare să schimbe oamenii de la acțiunile motivate extrinsec la autodeterminare și la aducerea de beneficii în sănătate.
A fi mai deschis și a accepta experiențele emoționale, a fi dispus să te implici în activități dificile și de a continua în funcție de valorile importante, îî permite unei persoane să aibă o viața bogată, plină de înțeles. A fi flexibil și a urma cele mai importante valori ale noastre, în loc să fim concentrați pe obținerea fericirii, ne conduc la a experimenta mai des bucuria și să simțim mai puțin distres; ajungem să aveam un nivel ridicat de vitalitate și de libertate pentru a trăi fiecare moment.
2.7.2. Echilibrul flexibilității în diferite domenii de viață. O altă perspectivă asupra beneficiilor flexibilității psihologice în sănătate provine din abilitatea de a schimba atenția de la un domeniu de viață la altul, de la o perspectivă la alta și asigurarea să elementele importante ale identității unei persoane sunt satisfăcute într-o manieră armonioasă.
Uneori este benefic să fim captivați în prezent pentru a aprecia frumusețile din împrejurimi, înțelepciunea pe care o poate oferi o persoană într-o conversație sau încercarea de a termina un proiect înainte de sfârșitul zilei. Însă, alteori, este bine să vedem în perspectivă pentru a ne clarifica valorile, a ne stabili scopurile și a le lega de cele pe care le avem acum. De asemenea, există momente când ne poziționam în trecut, fie ca vrem să ne îmbunătățim starea prin reamintirea unor evenimente frumoase, fie pentru a extrage anumite lecții de viață.
Sacrifiiciile sunt uneori necesare pentru folosirea timpului în mod constructiv. De exemplu, dacă o persoană se opune consumului de alimente sau privitului la televizor pentru a se pregăti pentru a participa la un maraton, nu trebuie să se simtă vinovată dacă aceasta este un scop valoros, o schimbare a perspectivei de la prezent la viitor presupune urmărirea unui scop pe termen lung. Acest exemplu sugerează faptul că satisfacția și semnificația în viață pot fi obținute doar prin schimbarea perspectivei temporale atunci când situația necesită un anumit mod de a fi (Boniwell citat în Linley et al., 2004).
2.8. Variabile asociate cu flexibilitate și inflexibilitate psihologică
Utilizarea măsurătorilor pentru evitarea experiențială și acceptare au condus către o masă mare de cercetări asupra acestor constructe, atât pozitive, cât și negative. De exemplu, beneficii ale flexibilității psihologice care au fost descoperite la locul de muncă. Bond și Bunce (2003) au demonstrat că persoanele cu un nivel înalt al flexibilității psihologice au o performanță mai bună la locul de muncă în decursul unui interval de timp de un an. De asemenea, Bond și Flaxman (2006) concluzionează că, controlul la locul de muncă și flexibilitatea psihologică prezic abilitatea muncitorilor de a învăța, bunăstarea lor mentală și performanța.
Flexibilitatea psihologică beneficiază, de asemenea, de sănătatea fizică și, mai ales, mentală. Feldner et al. (2006) a descoperit că persoanele care erau flexibili din punct de vedere psihologic au avut o toleranță mai înaltă la durere și o perioadă mai rapidă de vindecare după ce au trecut prin momente foarte stresante. Mai mult, McCracken, Volwles și Eccleston (2005) au descoperit îmbunătățiri în funcționarea emoțională, socială și fizică a eșantionului lor, format din persoane ce sufereau de durere cronică complexă după intervenția ACT cu scopul de a crește flexibilitatea psihologică.
Ciarroch et al. (2010) susțin că întărirea flexibilității psihologice prin intermediul Terapiei prin Acceptare și Angajament (ACT) îmbunătățește sănătatea mentală, și starea de bine. În mod asemănător, într-un proces clinic pentru persoane cu anxietate socială, o flexibilitate psihologică mai mare a fost asociată cu un nivel mai scăzut al distresului și cu mai puține impedimente în funcționarea zilnică.
Impedimentele (deteriorarea) în funcționarea zilnică reprezintă o consecință negativă deseori asociată cu inflexibilitatea psihologică. Inflexibilitatea psihologică este asociată cu depresia, anxietatea, traumele și alte tulburări. În depresie, inflexibilitatea psihologică este deseori prezentă ca un tip de rigiditate, asociată cu reflectare și teamă. O incapacitate asemănătoare de a interacționa cu emoția s-a descoperit în cel puțin un studiu realizat pe persoane cu tulburare anxioasă generalizată (GAD). McLaughlin, Mennin și Farach (2007) au investigat impulsurile emoționale și evitarea experiențială pe persoane cu tulburarea anxioasă generalizată. Rezultatele au arătat că aceste persoane într-o condiție indusă de teamă au exprimat o tristețe mai intensă decât persoanele din grupul de control când au fost rugați să se uite la un film trist. Cercetătorii au concluzionat că persoanele cu GAD înțeleg, acceptă și își controlează emoțiile mai greu în comparație cu persoanele din grupul de control.
Orcutt, Pickett și Pope (2005) au cercetat relația dintre evitarea experiențială, iertarea și trauma pe un eșantion de studenți care au declarat că suferă de distres interpersonal. Astfel, s-a descoperit că persoanele care au avut un scor înalt la evitare experiențială, au relatat mai multe simptome posttraumatice. Mai mult, persoanele care au arătat mai multă iertare, au avut mai puține simptome posttraumatice.
Într-un studiu clinic în legătură cu tratamentul tulburării de personalitate borderline, participanții cărora le lipsea flexibilitatea psihologică aveau tendința mai mare de a avea rezultate slabe, de a termina tratamentul mai devreme și de a arăta o reducere mai slabă a simptomelor depresie (Berking, Neacsiu, Comtois, & Linehan, 2009). Succesul tratamentelor unor tulburări severe care implică comportamente impulsive depind în mare parte de nivelul evitării experiențiale (de exemplu, nivelul substanței folosite, tulburările de alimentație și comportamentele de automutilare au toate legătură cu evitarea experiențială sau cu inflexibilitatea psihologică.
Un alt exemplu a relației dintre comportamentul impulsiv și evitarea experiențială este tricotilomania. Begotka, Woods și Wetterneck (2004) au descoperit că la persoanele diagnosticate cu tricotilomanie, cu cât rezultatele la evitarea experiențială asociată cu severitatea tricotilomaniei erau mai mari, cu atât frecvența și intensitatea impulsului de a se angaja în comportamente impulsive erau mai mari. În concordanță cu cele menționate mai sus, inflexibilitatea este asociată cu un control al atenției slab în ADHD și cu un stil de răspuns dezinhibat în consumul de substanțe.
2.9. Măsurarea flexibilității psihologice
Măsurarea flexibilității psihologice se face prin măsurători de tip auto-raport. A fost sugerată această modalitate de evaluare deoarece în acest mod pot fi notate observații mai elaborate și măsurători mai precise atunci când participanții nu știu exact ceea ce se urmărește prin respectiva măsurătoare pentru a se face o evaluare mai amplă a flexibilității psihologice (Gloster, Klotsche, Chaker, Hummel, & Hoyer, 2011). Mai mult, este recomandat ca măsurătorile să evalueze aspectele emoționale, cognitive și comportamentale pentru ca flexibilitatea psihologică să cuprindă toate domeniile (Ben-Itzhak, Bluvstein, & Maor, 2014).
Unul dintre cele mai utilizate instrumente în terapia prin acceptare și angajament este Chestionarul de Acceptare și Angajament II (AAQ-II) (Bond et al., 2011) care pretindă că măsoară flexibilitatea psihologică și inflexibilitatea, deși indirect, prin evaluarea proceselor asociate cu flexibilitatea psihologică. Recent, analiza factorilor confirmatori ai AAQ-II a identificat faptul că flexibilitatea psihologică este un construc unitar care este diferit de alte constructe psihologice, precum depresia și anxietatea (Gloster et al.,2011). Totuși, cel puțin un studiu a ridicat unele întrebări referitoare la capacitatea lui AAQ-II de a discrimina între flexibilitatea psihologică și concepte ale starii de bine (psychological well-being) (Wolgast, 2014). S-a descoprit că itemii AAQ-II au o legătură mai mare cu itemi care măsoară distresul, decât cu cei care măsoară acceptarea. Wolgast (2014) sugerează faptul că aceasta este o problemă asupra modului de operaționalizare a flexibilității psihologice deoarece aceasta este un concept dinamic și nu poate fi evaluat prin măsurători statice.
Un alt instrument elaborat este Chestionarul de Evitare și Fuziune (AFQ) (Schmalz & Murrell, 2010). Acesta reprezintă o măsurătoare a evitării experiențiale, un component foarte important al inflexibilității psihologice. Instrumentul a fost validat atât pe populația de copii, cât și pe cea de adolescenți, dar și pe un eșantion de tineri de facultate. Rezultatele obținute la eșantionul de tineri au fost comparate cu cele de la AAQ-II. Acestea au arătat faptul AFQ corelează negativ cu AAQ-II, fapt ce sugerează că ele sunt în legătură, dar cuprind constructe diferite. AFQ a fost elaborat pentru a măsura fuziunea cognitivă și comportamentele de evitare, în timp ce AAQ-II măsoară acceptarea/evitarea.
Deseori, în cercetările despre terapia prin acceptare și angajament (ACT), măsurarea flexibilității psihologice implică adaptarea chestionarelor existente, astfel încât conținutul să fie specific pentru populația sau tulburarea dorită de evaluat.
Recent a fost validată și o măsurătoare pentru persoanele cu leziuni ale creierului, Acceptance and Action Questionnaire for Acquired Brain Injury (AAQ-ABI) (Whiting, Dean, Ciarrochi, McLeod, Simpson, 2015). Cei nouă itemi tintesc exact acceptarea și evitarea experiențială asociată cu reacții referitoare la cum este să suferi de leziuni cerebrale. Scopul este de a evalua evitarea și acceptarea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor care ar putea apărea în urma apariției unei leziuni cerebrale.
CAPITOLUL 3. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA/IPOTEZELE CERCETĂRII
3.1. Obiectivul principal
Studiul de față are ca și obiectiv principal adaptarea la specificul culturii românești a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN). Acesta este un instrument dezvoltat și validat în anul 2014 de către o echipă de specialiști din Israel, respectiv Maya Maor, lector la Universitatea Ben Gurion din Negev, în colaborare cu Schulamit Ben-Itzhak, psiholog clinician la Centrul Medical Tel-Aviv Sourasky și Irit Bluvstein, lector în cadru Departamentului de Muncă Socială de la Universitatea Tel-Aviv.
Adaptarea pe populația românească a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) va permite obținerea unei versiuni românești, respectiv Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO), validă și reliabilă, oferind cercetătorilor și practicanților români un instrument cu ajutorul căruia pot evalua modul în care oamenii se pot adapta la diferite situații cerute de anumite circumstanțe.
Dezvoltarea unor ghiduri concrete care definesc o traducere optimă a conceptelor teoretice în unități măsurabile reprezintă un pod necesar între teorie și studiu empiric, vital pentru acumularea de cunoștințe.
3.2. Obiective secundare
În plus, lucrarea de față își propune atingerea a trei obiective secundare:
Îmbogățirea numărului de cercetări în domeniul psihologiei sociale;
Oferirea unui instrument valid și reliabil, accesibil tuturor cercetătorilor și practicanților români în domeniu psihologiei;
Economia de timp și resurse necesare elaborării de noi instrumente.
Astfel, acesta ar fi un instrument mai complex ce măsoară flexibilitatea psihologică. Din nevoia de a economisi timp și resurse necesare dezvoltării și validării unui nou instrument psihometric al flexibilității psihologice, am ales să adaptez la specificul culturii românești, instrumentul PFQ-EN validat în anul 2014 pe populația din Israel.
CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Subiecți
Participanții care au făcut parte din eșantionul final necesar realizării acestui studiu au fost persoane voluntare din populație, 59 de gen feminin (57,3%), iar 44 au fost de gen masculin (47,7%), având vârste cuprinse între 18 și 58 de ani (M = 27,19; AS = 9,239). Aceștia au declarat că dețin cunoștințe de limba engleză și totodată sunt vorbitori nativi ai limbii române. Eșantionul final a fost format din 103 participanți care au îndeplinit criteriile de participare la studiu și, de asemenea, au acceptat în mod voluntar să completeze ambele variante ale chestionarului, The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN), respectiv Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO).
Instrumente de investigare
The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN)
Descrierea intrumentului. Luând în considerare potențialele beneficii pe care le-ar aduce existența unui instrument psihometric pentru măsurarea exactă a flexibilității psihologice, specialiștii Maor, Shulamit și Irit au inițiat în anul 2014 procesul de dezvoltare și validare a PFQ, proces descris în articolul The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN): Development, reliability and validity. Astfel, au existat trei faze în dezvoltarea chestionarului:
crearea unui chestionar preliminar;
construirea PFQ și evaluarea reliabilității lui;
evaluarea validității de construct și validității convergente.
În prima etapă au fost prezentate în fața a 20 de profesioniști (psihiatri, psihologi clinicieni și lucrători în domeniul clinic-social), descrierile generale ale flexibilității psihologice care se referă la aspectele emoționale, cognitive și comportamentale. După ce au citit aceste definiții, au fost rugați să scrie o serie de afirmații pe care le consideră a fi cele mai apropiate de conceptul de flexibilitate. De asemenea, au fost rugați să se gândească la aspecte adiționale referitoare la flexibilitatea personală și să le descrie pe scurt. Răspunsurile lor au fost colectate și s-a ajuns la un total de 60 de propoziții pe care acești specialiști le consideră a fi esența termenului de „flexibilitate”.
În a doua etapă a fost stabilit chestionarul preliminar alcătuit din 60 de itemi. Acesta a fost completat de către 90 de participanți voluntari, studenți absolvenți de la științe sociale și comportamentale. Ei au fost rugați să marcheze pe o scară Likert de la 1 la 6 cât de mult îi caracterizează fiecare afirmație (1 = Deloc, 6 = Foarte mult). 40 de itemi au fost eliminați în urma analizelor statistice.
În ultima etapă s-au analizat validitatea de construct și validitatea convergentă a chestionarului ulterior alcătuit din 20 de itemi. Pentru a testa validitatea de construct a PFQ, acesta a fost aplicat pe un eșantion de 107 studenți absolvenți de la științe sociale și comportamentale. Aceștia au fost rugați să descrie cât de mult îi caracterizează fiecare afirmație pe o scală Likert de la 1 la 6.
Proprietățile psihometrice ale PFQ. Pentru a testa validitatea și fidelitatea instrumentului au fost parcurși următorii pași:
Construirea PFQ și stabilirea reliabilității
În prima fază a fost aplicat chestionarului alcătuit din 60 de itemi. Acesta a fost completat de 90 de subiecți (media de vârstă a fost de 25 de ani, 80% dintre aceștia au fost femei, 2% se proclamau ca fiind religioși, 71% erau necăsătoriți și 84% erau în ultimul sau al treilea an de facultate), iar în urma analizelor statistice 40 de itemi au fost eliminați.
Stabilirea validității de construct și validității convergente
Validitatea de construct
Pentru a măsura validitatea de construct, cei 20 de itemi au fost aplicați pe un alt eșantion format din 107 studenți absolvenți de la științe sociale și comportamentale care erau similari din punct de vedere demografic cu cei din primul eșantion: media de vârstă era de 25 de ani, 4% dintre aceștia se auto-defineau ca fiind religioși și 70% erau necăsătoriți. Aceștia au fost rugați să noteze pe o scală Likert de la 1 la 6 cât de mult îi caracterizează fiecare afirmație. Nu s-au descoperit diferențe semnificative între caracteristicile demografice ale celor două eșantioane. Analiza statistică a rezultatelor a arătat un coeficient Alpha Cronbach de .918.
Au fost identificați 5 factori, fiecare aparținând unui domeniu al flexibilității ca și concept. Factorii au fost definiți astfel:
Percepția pozitivă a schimbării: perceperea schimbării ca o provocare pozitivă și deținerea abilității de adaptare la schimbări (5 itemi);
Auto-caracterizarea ca fiind flexibil: percepția persoanei despre sine ca având o personalitate flexibilă, care este atent și reactiv la schimbările interne și externe (5 itemi);
Auto-caracterizarea ca fiind deschis și inovativ: percepția persoanei despre sine ca fiind deschis și interesat de experiențe noi și diferite (3 itemi);
O percepție a realității ca fiind dinamică și în schimbare: realitatea este văzută ca fiind relativă, schimbătoare și caracterizată de conflicte (4 itemi);
O percepție a realității ca având mai multe fațete: credința că există mai multe moduri de a înțelege și a manipula situațiile (3 itemi).
Validitatea convergentă
Validitatea convergentă a fost examinată prin corelarea răspunsurilor subiecților la acest chestionar și răspunsurile acestora la alte 3 instrumente: Dogmatism (Adorno, Frenkel-Brunswik, Levinson, & Sanford, 1950), care măsoară convenționalismul, supunerea în fața autorității, gândirea stereotipică, etc., Generalized Perceived Self-efficacity (Leganger, Kraft, & Roysamb, 2000) care a fost elaborată pentru a măsura perceperea auto-eficacității și Scala de Deschidere (Scholte, Van-Aken, & Van-Lieshout, 1997) care măsoară gradul în care o persoană este deschisă spre experiențe noi. Astfel, s-a constatat faptul că scala de măsurare a dogmatismului nu corelează semnificativ cu PFQ-EN (sig. = .610). În schimb, rezultatele au atătat că există o corelație puternică între PFQ-EN și celelalte două instrumente (sig. = .000). Pragul de semnificație l-a care s-a realizat analiza statistică a fost de 0.001.
Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO). Acesta este instrumentul obținut în urma procesului de traducere și adaptare. Aplicarea lui se va face la o distanță de 2 săptămâni pe același eșantion pentru a se evita fenomenul de învățare sau de memorare a itemilor. Modalitatea de aplicare va fi tot în format creion-hârtie și prin intermediul internetului.
Procedura de lucru
Adaptarea la specificul unei culturi a unui instrument nu presupune doar traducerea itemilor în limba dorită, ci și înlocuirea acelor concepte vagi sau nerelevante pentru populația țintă, cu alți termeni reprezentativi, păstrându-se totodată sensul itemilor.
Pentru a rezulta o adaptare adecvată a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) în baza celor 22 de linii directoare impuse de ITC (International Test Commission), formulate inițial de către Jean Cardinet și fiind ulterior reformulate în anul 2010 de către Hambleton, a fost stabilit un proces alcătuit din 9 pași. În 1992 ITC a început un proiect pentru a pregăti liniile de ghidare pentru traducerea și adaptarea testelor și instrumentelor psihologice, iar apoi aceste linii au fost testate pe teren, în prezent devenind un cadru de referință pentru mulți psihologi care lucrează în domeniul traducerii și a adaptării testelor și instrumentelor.
Procedura de lucru a lucrării de față a cuprins următorii pași:
Obținerea acordului autorilor instrumentului, spre a utiliza și adapta PFQ-EN;
Traducerea și retroversiunea itemilor și instrucțiunilor instrumentului;
Compararea celor două variante ale instrumentului și stabilirea variantei finale PFQ-RO;
Stabilirea unei populații bilingve și alegerea unui eșantion de conveniență;
Aplicarea variantei originale a instrumentului;
Aplicarea PFQ-RO;
Introducerea scorurilor în baza de date SPSS;
Prelucrarea statistică a datelor obținute;
Compararea rezultatelor obținute la cele două instrumente pentru a stabili dacă există diferențe semnificative între rezultatele obținute la cele două chestionare.
Prima etapă a constat în obținerea acordului din partea autorilor pentru a putea utiliza și adapta la populația românească instrumentul dezvoltat și validat de ei în anul 2014. Prin intermediul internetului am aflat adresele actuale de e-mail ale celor trei specialiști, iar apoi i-am contactat și le-am explicat intenția mea de a adapta instrumentul dezvoltat de ei la populația românească. Am primit aprobarea din partea psihologului clinician Dr Shulamit Ben-Itzhak în data de 21.04.2016 (Anexa 1).
Pentru procesul de traducere a instrumentului am apelat la ajutorul a trei translatori independenți. Astfel am obținut trei variante ale PFQ. Prima este varianta originală primită de la autor, cea de a doua este varianta inițială în limba română, iar cea de a treia variantă este cea în engleză, varianta retroversă.
Pentru a se stabili varianta finală în limba română (PFQ-RO), am apelat la cel de al treilea translator. Împreună cu acesta am realizat compararea pe perechi a itemilor celor trei variante pentru a identifica posibilele exprimări ambigue sau vagi care trebuie eliminate.
Prin procedura back translation a fost comparată varianta originală în engleză și varianta în limba engleză obținută în urma retroversiunii pentru a se verifica dacă cele două variante sunt echivalente, dacă există sau nu diferențe semnificative cu privire la sensul itemilor și la nivelul înțelegerii lor.
Referitor la titlul instrumentului nu au fost constatate diferențe semnificative fiind stabilit de comun acord că cea mai potrivită denumire este aceea de „Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO)”. De asemenea, instrucțiunile sunt clare, iar răspunsurile sunt scorate pe o scală de tip Likert cu 6 trepte. (1 = Dezacord puternic, 6 = Acord puternic).
Nu au fost constatate diferențe semnificative din punct de vedere semantic, fiecare din cei 20 itemi păstrându-și sensul și semnificația. Singurul aspect asupra căruia s-a lucrat în această etapă se referă la topica propozițiilor și au existat modificări sub aspectul ordinii cuvintelor în propoziție.
După ce a fost aleasă varianta finală PFQ-RO am aplicat chestionarul prin intermediul internetului, dar și în format creion-hârtie. Populația a fost aleasă aleatoriu din rândul persoanelor care au dorit să completeze. Am ales această modalitate de aplicare deoarece a fost singurul mod în care am putut colecta datele, iar eșantionul a fost compus din persoane cat mai aleatoriu alese.
Varianta originală în limba engleză a fost prima completată, de către 105 participanți în intervalul 24.04-02.05.2016. Înainte de completarea propriu-zisă a chestionarului, participanții au fost informați cu privire la scopul acestui studiu și cu privire la drepturile pe care le au și la riscurile la care se expun, fiind rugați să completeze individual câte un exemplar de Consimțământ Informat, prezentat la Anexa 2.
Pentru completarea variantei în limba română care se dorește a fi adaptată, am trimis câte un e-mail la fiecare dintre voluntarii care s-au oferit să completeze prima variantă a chestionarului sau le-am aplicat în format creion-hârtie și i-am rugat să recompleteze Consimțământul Informat și pentru varianta în limba română a aceluiași chestionar. Acest proces a început în data de 17.05.2016 și a durat până în data de 27.05.2016, timp în care am reușit să obțin răspunsuri de la 103 subiecți.
A fost necesară alocarea unui interval de timp de cel puțin două săptămâni între aplicarea celor două variante pentru a se evita apariția efectului învățării sau a memorării itemilor. De asemenea, se dorește existența unui interval considerabil între cele două aplicări consecutive pentru a se evita răspunsurile identice intenționate ale subiecților care doresc să fie consistenți în răspunsurile lor.
La primul instrument au răspuns 105 persoane, iar la cel de-al doilea am primit răspunsuri de la 103 persoane. Cele două răsunsuri obținute doar la primul chestionar nu au fost luate în calcul în prelucrarea ulterioară a datelor.
CAPITOLUL 5. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA ACESTORA
Prezentarea și analiza datelor
După colectarea datelor, acestea au fost introduse într-o bază de date, utilizându-se programul IMB SPSS 17.0, fiind ulterior supuse prelucrării statistice. Au fost avute în vedere răspunsurile totalului de 103 participanți care au fost de acord să completeze ambele variante ale chestionarului, respectiv The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) urmat la un interval de aproximativ 15 zile de Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO).
În primul rând a fost evaluată consistența internă a itemilor, prin testarea reliabilității prin metoda test-retest, prin intermediul coeficientului Alpha-Cronbach. Pentru efectuarea acestei analize statistice a fost calculat coeficientul Alpha-Cronbach de 2 ori, respectiv pentru varianta chestionarului în limba engleză, apoi pentru varianta în limba română, obținându-se astfel următoarele rezultate:
The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN)
Tabelul 1. Rezumatul procesării cazurilor
În primul tabel sunt prezentate date despre numărul de subiecți introduși în analiza statistică, numărul de răspunsuri excluse din analiză, despre numărul total al participanților după ce s-au eliminat răspunsurile nevalide și despre procentajul final. Astfel, rezultatele arată faptul că toate răspunsurile oferite de participanți au fost valide și introduse corect, procentajul fiind de 100%.
Tabelul 2. Fidelitatea generală: număr itemi – coeficientul Alpha Cronbach
Acest tabel oferă informații despre nivelul coeficientul de consistență internă al instrumentului, despre acest coeficient dacă itemii individuali ar fi cotați în modalități diferite și despre numărul total de itemi al chestionarului. Prin urmare, un coeficient de .915 semnifică faptul că instrumentul are o validitate excelentă, este valid și poate fi utilizat cu mare precizie și încredere.
Tabelul 3. Statistici referitoare la itemi
Tabelul de mai sus oferă informații despre lista itemilor, media, abaterea standard și numărul de cazuri din eșantion. Aici sunt prezentate tendința centrală și împrăștierea răspunsurilor pentru fiecare item. În acest caz, valorile sunt apropiate unele de altele, ceea ce înseamnă că răspunsurile sunt grupate spre valori mari.
Tabel 4. Corelații între itemi
Tabel 5. Corelații între itemi
Tabel 6. Corelații între itemi
Cele trei tabele de mai sus oferă informații despre gradul de asociere dintre itemii instrumentului. Analizând rezultatele obținute se observă că nu există niciun item care să coreleze negativ, astfel aceștia au fost corect formulați. De asemenea, nu există nici valori foarte ridicate ale acestora, ceea ce confirmă faptul că itemii nu sunt similari și pot fi utilizați în aceeași scală.
Tabel 7. Statistici ale totalului itemilor
Acest tabel cuprinde relațiile dintre itemi și scorul global. În coloana Corected Item-Total Correlation este prezentată corelația dintre fiecare item și scorul flobal, iar Alpha if Item Deleted se referă la valoarea coeficientului de consistență dacă respectivul item ar fi eliminat. Astfel, în prima coloană toate rezultatele sunt pozitive și apropiate ca valoare unele de altele, deci nu este necesară eliminarea niciunui item. În ultima coloană se observă că orice item ar fi eliminat, Alpha-Cronbach devine mai mic decât cel actual, deci această formă a chestionarului este cea mai potrivită.
Tabel 8. Statistici descriptive ale scalei
Tabelul oferă informații despre statisticile descriptive la nivelul întregii scale. Astfel, conține numărul de itemi, media tuturor răspunsurilor la itemi care este de 95.63, varianța dintre itemi de 153.725 și abaterea standard de 12.399.
Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO)
Tabel 9. Rezumatul procesării cazurilor
În primul tabel sunt prezentate date despre numărul de subiecți introdus în analiza statistică (103), numărul de răspunsuri eliminate din analiză, numărul total al participanților după ce s-au eliminat răspunsurile nevalide și despre procentajul final. Astfel, rezultatele arată faptul că toate răspunsurile oferite de participanți au fost valide și introduse corect, procentajul fiind de 100%.
Tabel 10. Statistici de reliabilitate
Acest tabel oferă informații despre nivelul coeficientul de consistență internă al instrumentului, despre acest coeficient dacă itemii ar fi cotați în modalități diferite și despre numărul total de itemi al chestionarului. Prin urmare, un coeficient de .863 arată faptul că instrumentul are o validitate foarte bună și poate fi utilizat cu precizie și încredere.
Tabel 11. Statistici referitoare la itemi
În tabelul de mai sus sunt oferite informații despre lista itemilor, media, abaterea standard și numărul de cazuri din eșantion. Aici sunt prezentate tendința centrală și împrăștierea răspunsurilor pentru fiecare item. În acest caz, mediile sunt apropiate unele de altele, ceea ce înseamnă că răspunsurile sunt grupate spre valori mari.
Tabel 12. Corelații între itemi
Tabel 13. Corelații între itemi
Tabel 14. Corelații între itemi
Cele trei tabele de mai sus oferă informații despre gradul de asociere dintre itemii instrumentului. Este important de urmărit dacă există itemi care au relații negative cu ceilalți, ceea ce reprezintă faptul că există probleme de construire a respectivilor itemi. Analizând rezultatele obținute observăm că există 5 perechi de itemi care coreleze negativ, astfel există mici probleme de construire a acestora. De asemenea, nu există nici valori foarte ridicate ale acestora, ceea ce confirmă faptul că itemii nu sunt similari și pot fi utilizați în aceeași scală.
Tabel 15. Statistici ale totalului itemilor
Acest tabel cuprinde relațiile dintre itemi și scorul global. Cele mai importante coloane sunt Corected Item-Total Correlation și Alpha if Item Deleted. Astfel, în prima coloană toate rezultatele sunt pozitive, iar unii item tind să varieze, însă nu este necesară eliminarea niciunui item deoarece fiecare are o parte de contribuție la formarea instrumentului. În ultima coloană se observă că există trei itemi care, dacă ar fi eliminați s-ar obține aceeași valoare a coeficientului, iar restul itemilor dacă ar fi eliminați, Alpha-Cronbach devine mai mic decât cel actual, deci această formă a chestionarului este cea mai potrivită.
Tabel 16. Statistici descriptive ale scalei
Tabelul oferă informații despre statisticile descriptive la nivelul întregii scale. Astfel, conține numărul de itemi, media tuturor răspunsurilor la itemi care este de 96.27, varianța dintre itemi de 99.572 și abaterea standard de 9.979.
Următorul test statistic utilizat a fost testul Wilcoxon pentru grupuri dependente, prin intermediul acestuia fiind evaluată echivalența dintre răspunsurile celor două variante lingvistice ale chestionarului. Anterior aplicării acestui test statistic, a fost calculat scorul total obținut de către fiecare participant la fiecare chestionar, atât pentru varianta în limba română, cât și pentru varianta în limba engleză. A fost ales acest test statistic deoarece este un test neparametric utilizat pentru a se identifica dacă există sau nu diferențe semnificative între cele două grupuri (în acest caz fiind vorba de grupuri dependente), variabilele fiind măsurate pe scală ordinală. Prin urmare, au fost comparate răspunsurile pentru cele două variante, după cum urmează:
Tabel 17. Statistici descriptive
Acest tabel cuprinde date despre numărul răspunsurilor, media și abaterea standar a rezultatelor celor două chestionare comparate și despre cel mai mic și cel mai mare scor obținut. Astfel, mediile celor două scale sunt apropiate, de asemenea și scorurile obținute sunt asemănătoare.
Tabel 18. Rangurile celor două grupuri
În tabelul de mai sus sunt prezentate date despre rangurile pozitive și negative, numărul subiecților, media rangurilor și suma lor. Din totalul de 103 răspunsuri, 47 au rang negativ, 29 rang pozitiv, iar 27 de răspunsuri de potrivesc. Scorile totale de la PFQ-EN sunt mai mici decât cele obținute la PFQ-RO.
Tabel 19. Coeficientul Wilcoxon
Tabelul prezintă valorile comparative dintre scorurile obținute în urma completării celor două scale. Scorul Asymp. Sig. (2-taild) oferă informații despre existența sau nu a unei diferențe dintre cele două aplicări. Astfel, un scor de .078 demonstrează faptul că nu există diferențe semnificative între rezultatele obținute la cele două aplică ale instrumentului.
Interpretarea rezultatelor
Coeficientul de consistență Alpha – Cronbach a fost primul test utilizat în scopul prelucrării statistice a datelor. Pe baza rezultatelor generate de SPSS se poate afirma faptul că nivelul consistenței interne este excelent pentru varianta originală, cea în limba engleză, deoarece coeficientul Alpha – Cronbach obținut este de .915, iar la chestionarul în limba română, coeficientul are un nivel foarte bun al consistenței interne, obținându-re un rezultat de .863. În urma analizei statistice reiese faptul că instrumentul posedă o precizie mare de măsurare a conceptului de flexibilitate psihologică, iar reliabilitatea a fost dovedită prin metoda test-retest. Prin această procedură s-a asigurat faptul că instrumentul poate fi aplicat în mod repetat, iar rezultatele vor fi mereu aceleași.
Există o convenție între cercetătorii din domeniu cu privire la valoarea pe care trebuie să o aibă coeficientul Alpha – Cronbach pentru ca un instrument să prezinte o consistență internă validă și anume: un coeficient aproximativ egal cu 0,90 prezintă o fidelitate excelentă, un coeficent aproximativ egal cu 0,80 prezintă o fidelitate foarte bună, iar un coeficient aproximativ egal cu 0,70 prezintă o fidelitate adecvată. Totodată se ține cont de numărul de itemi din care este formată scala de măsură, cu cât este mai mare numărul de itemi, cu atât tinde să fie mai mare valoarea coeficientului Alpha – Cronbach (Popa, 2011).
În al doilea tabel, Reliability Statistic, pe lângă valoarea coeficientului de consistență, există secțiunea Cronbach's Alpha Based on Standardized Items care este folosit atunci când itemii individuali nu sunt cotați în aceeași modalitate. În cazul de față, acesta nu trebuie luat în considerare deoarece toți itemii chestionarelor sunt cotați pe acelașii tip de scală.
În tabelul Item Statistics sunt prezentate date despre tendința centrală și împrăștierea răspunsurilor pentru fiecare item al PFQ-EN. Astfel, ținând cont că mediile tuturor rezultatelor pe fiecare item sunt pozitive și cuprinse între 4.43 și 5.14 rezultă faptul că răspunsurile sunt grupate spre valori mari și că itemii au fost aleși corespunzător. De asemenea, și valorile obținute la PFQ-RO sunt tot positive, însă variază între 4.52 și 5.08. În timp ce la primul instrument există 3 itemi care depășesc media de 5 (item5, item, 7 și item 9), la a doua variantă a chestionarului doar media rezultatelor de la itemul 5 depășește valoarea de 5.
Prin intermediul matricei de covarianță din tabelul Inter-Item Correlation Matrix sunt prezentate dovezi ale gradului de asociere între itemi, reprezintă corelația dintre fiecare item și suma tuturor celorlați itemi rămași. Este important de urmărit dacă există itemi care au relații negative cu ceilalți, ceea ce reprezintă faptul că există probleme de construire a respectivilor itemi. Corelațiile pozitive dintre itemi semnifică faptul că aceștia au fost formulați corect. În cazul în care se dorește creșterea consistenței interne, respectiv reliabilitatea instrumentului, este recomandat ca acei itemi care corelează negativ să fie scoși.
În urma analizei se observă faptul că la PFQ-EN nu există itemi care să varieze negativ, astfel aceștia au fost formulați corect pentru a măsura respectivul concept. De asemenea, sunt evitate și valorile foarte ridicate deoarece acestea semnifică faptul că itemii sunt mult prea asemănători și nu necesită a fi utilizați în aceeași scală. În cazul de față, corelațiile dintre itemi variază între .140 și .629 ceea ce reprezintă faptul că itemii PFQ-EN sunt corect formulați și măsoară fiecare anumite dimensiuni bine delimitate. În schimb, analiza PFQ-RO a generat 3 perechi de itemi care presupun corelații negative între Itemul 8 și itemii 3, 4 și 5, iar restul valorilor sunt cuprinse între între .017 și .480. De aici rezultă faptul că există probleme la construirea itemilor enumerați, iar restul pot fi utilizați în cadrul aceeași scale deoarece nu sunt similari.
Este important de analizat gradul de semnificație pe care îl prezintă fiecare item al subscalei, lucru dovedit în cadrul tabelelor Item-Total Statistics. Pe baza acestor rezultate se identifică proprietățile fiecărei subscale în cazul în care un anumit item este scos. Acest aspect este important de analizat deoarece astfel se poate identifica importanța fiecărui item din cadrul scalei și nivelul în care s-ar modifica consistența internă dacă un anumit item ar fi eliminat. Astfel, la PFQ-EN, în secțiunea Corrected Item-Total Correlation se observă toate rezultatele sunt pozitive și apropiate ca valoare unele de altele (între .468 și .683), deci nu este necesară modificarea sau eliminarea niciunui item deoarece fiecare are o parte de contribuție la formarea instrumentului. Exită o regulă referitoare la acest aspect care presupune faptul că valorile trebuie să fie de cel puțin .40 (Gliem, & Gliem, 2003). În ultima coloană se observă că orice item ar fi eliminat, Alpha-Cronbach devine mai mic decât cel actual (.915), deci această formă a chestionarului este cea mai potrivită. La cea de-a doua variantă a chestionarului, PFQ-RO, în secțiunea Corrected Item-Total Correlation, rezultatele generate sunt toate pozitive, iar unele valori tind să varieze între .265 și .605, însă nu este necesară eliminarea niciunui item deoarece fiecare are o parte de contribuție la formarea instrumentului, dar se poate revenit asupra modificării itemilor cu valoarea mai mică decât .40. De asemenea, în ultima coloană se observă că există trei itemi care, dacă ar fi eliminați s-ar obține un coeficient de consistență identic cu cel inițial (.915), iar restul itemilor dacă ar fi eliminați, Alpha-Cronbach devine mai mic decât cel actual, deci această formă a chestionarului este cea mai potrivită.
Au fost, de asemenea, generate informații despre media și abaterea standard pentru fiecare item a celor două variante lingvistice, după cum urmează: pentru The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) au fost obținute o medie de 95.63 și o abatere standard de 12.399, în timp ce la Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO) a rezultat media de 96.27, iar abaterea standard de 9.979.
Cel de al doilea test statistic utilizat în prelucrarea datelor a fost testul Wilcoxon pentru grupuri dependente. Au fost astfel comparate scorurile totale obținute de către fiecare participant la cele două variante lingvistice ale instrumentului. În urma analizei statistice au rezultat trei tabele (Descriptive Statistics, Ranks și Test Statistics).
Primul tabel, Descriptive Statistics, prezintă date despre numărul subiecților, media, abaterea standard și cel mai mic și cel mai mare rezultat obținut de participanți la fiecare dintre cele două aplicări ale instrumentului (rezultatele putând varia între 20 și 120 de puncte). Astfel, la PFQ-EN cel mai mic scor obținut a fost 60, iar cel mai mare a fost 120, în timp ce la PFQ-RO rezultatele au pornit de la 62 de puncte, iar maximul a fost de 120.
În al doilea tabel, Ranks, sunt prezentate date despre rangurile pozitive și negative, numărul subiecților, media rangurilor și suma lor. Din totalul de 103 răspunsuri, 47 au rang negativ, 29 rang pozitiv, iar 27 de răspunsuri de potrivesc. Scorile totale de la PFQ-EN sunt mai mici decât cele obținute la PFQ-RO.
Ultimul tabel, Test Statistics, este cel mai important pentru analiza statistică deoarece oferă informații referitoare la existența sau nu unei diferențe semnificative între rezultatele obținute la cele două aplicări ale instrumentului. Astfel, s-a obținut un scor Asymp. Sig. (2-tailed) de 0,078. Prin urmare se poate afirma faptul că între cele două aplicări, respectiv aplicarea celor două variante lingvistice ale instrumentului, nu există diferențe semnificative statistic, la un nivel de încredere de 5%. Au fost astfel prezentate dovezi ale echivalenței dintre cele două variante lingvistice fapt care arată că ambele scale măsoară același construct și anume nivelul flexibilității psihologice.
CAPITOLUL 6. CONCLUZIILE ȘI IMPLICAȚIILE CERCETĂRII ÎN PRACTICA PSIHOLOGICĂ
6.1. Concluziile cercetării
În lucrarea de față, obiectivul principal a fost acela de a adapta The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) la specificul culturii românești pentru a oferi cercetătorilor și practicienilor români din domeniul psihologiei șansa de a beneficia de un instrument psihometric valid, util pentru evaluarea flexibilității psihologice care reprezintă capacitatea de a face față evenimentelor din viață.
Instrumentul inițial a fost elaborat de specialiști în domeniul psihologiei, Maor, Shulamit și Irit din Israel. Astfel, în anul 2014 au inițiat procesul de dezvoltare și validare a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN), instrument ce a fost aplicat și validat pe studenți israelieni.
În cadrul procesului de adaptare a Chestionarului de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO) au fost urmați 9 pași elaborați în baza celor 22 de linii directoare emise de ITC (International Test Commission), reformulate în anul 2010 de Hambleton. În prima etapă a fost obținut acordul autorilor pentru adaptarea transculturală a instrumentului dezvoltat de ei. Apoi a fost stabilit eșantionul bilingv, format din participnați voluntari din rândul populației care au dorit să răspundă la cele două chestionare. Înainte de de a completarea propriu-zisă a chestionarelor, aceștia au semnat un consimțământ informat prin care erau informați despre scopul studiului și drepturile și responsabilitățile care le revin dacă sunt de acord să participe la studiul de față.
Aplicarea instrumentelor s-a realizat atât prin intermediul internetului, cât și în format creion-hârtie. Aceasta s-a desfășurat în două etape: prima dată, participanții au completat chestionarul în limba engleză, iar la un interval de aproximativ 2 săptămâni au primit instrumentul tradus și adaptat în limba română. A fost necesară această perioadă de timp pentru a nu interveni efectul de învățare, dar și pentru ca subiecții să nu ofere răspunsuri similare în mod intenționat.
Participanții care au făcut parte din eșantionul final necesar realizării acestui studiu au fost persoane voluntare din populație, 59 de gen feminin (57,3%), iar 44 au fost de gen masculin (47,7%), având vârste cuprinse între 18 și 58 de ani (M = 27,19; AS = 9,239). Aceștia au declarat că dețin cunoștințe de limba engleză și totodată sunt vorbitori nativi ai limbii române. Eșantionul final a fost format din 103 participanți care au îndeplinit criteriile de participare la studiu și totodată au acceptat în mod voluntar să completeze ambele variante ale chestionarului, The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN), respectiv Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO).
După ce voluntarii au completat ambele variante ale instrumentului, PFQ-EN, respectiv PFQ-RO, datele obținute au fost introduse și prelucrate statistic prin intermediul programului IBM SPSS 17.0. Primul test statistic efectuat a vizat identificarea coeficientului de consistență internă Alpha–Cronbach pentru fiecare dintre cele două chestionare. Prin intermediul acestuia s-a demonstrat faptul că PFQ-EN prezintă o consistența internă excelentă a itemilor (.915), iar coeficientul de consistență al PFQ-RO este foarte bun, tinzând spre excelent (.863). Cel de al doilea test statistic utilizat a fost Wilcoxon pentru eșantioane dependente pentru a se dovedi dacă există diferențe semnificativ statistic între cele două eșantioane dependente. Astfel, în urma analizei statistice s-a demonstrat faptul că între cele două eșantioane nu există diferențe semnificative la un prag de 5% (Asymp. Sig. (2-taild) = .078).
În concluzie, primul obiectiv a fost atins, dovedindu-se faptul că cele două variante ale instrumentului, The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN), respectiv Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO), sunt echivalente. Cu alte cuvinte, atâta timp cât sunt respectate instrucțiunile de utilizare și condițiile de administrare a instrumentului, PFQ-RO reprezintă un instrument valid pentru măsurarea flexibilității psihologice. În urma rezultatelor obținute se poate concluziona faptul că studiul de față și-a atins scopul adaptării la specificul culturii românești a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN).
Pe lângă obiectivul principal, lucrarea de față s-a propus și atingerea a trei obiective secundare:
Îmbogățirea numărului de cercetări în domeniul psihologiei;
Oferirea unui instrument valid și reliabil, accesibil tuturor cercetătorilor și practicanților români în domeniu psihologiei;
Economia de timp și resurse necesare elaborării de noi instrumente.
Obiectivul al doilea și-a propus să aducă un aport la numărul de cercetări din domeniul psihologiei. Astfel, prin informațiile oferite în cadrul teoretic al lucrării de față despre flexibilitatea psihologică, prin aplicarea celor două instrumente și prin adaptarea la specificul culturii românești a Chestionarului de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO) s-a atins cel ce-al doilea obiectiv. În concluzie, s-a adus o contribuție la creșterea numărului de cercetări în domeniul psihologiei și au fost furnizate mai multe informații referitoare la flexibilitatea psihologică, concept foarte puțin studiat în România.
Al treilea obiectiv și-a propus oferirea unui instrument valid și reliabil care să poată fi utilizat de toți cercetătorii și practicanții români din domeniul psihologiei. Prin procesul de adapatare a Chestionarului de Flexibilitatea Pishologică (PFQ-RO) pe populația românească a fost atins și acest obiectiv. În urma aplicării chestionarului în limba engleză, a traducerii și adaptării itemilor în limba română și a obținerii unui coeficient de consistență internă foarte bun al instrumentului (.863), putem concluziona faptul că s-a atins acest scop, oferindu-se astfel un instrument valid și reliabil ce poate fi aplicat cu încredere pe populația țintă pentru a măsura flexibilitatea psihologică.
În cele din urmă, ultimul obiectiv a fost acela de a economisi timp și resurse necesare elaborării unui nou instrument de măsurare a flexibilității psihologice. Acest demers ar fi presupus mult timp pentru realizarea itemilor, accesul la un eșantion cât mai reprezentativ pentru întreaga populație, stabilirea cât mai exactă a dimensiunilor conceptului dorit de evaluat. Astfel, prin traducerea și adaptarea chestionarului a fost atins și acest obiectiv, fiind necesar mai puțin timp atât pentru conceperea corectă a itemilor, cât și pentru alegerea eșantionului reprezentativ.
În concluzie, lucrarea de față și-a atins toate obiectivele stabilite inițial. S-a îmbogățit numărul de cercetări din domeniul psihologiei, s-a economisit timp și resurse necesare pentru elaborarea unui nou instrument, iar cel mai important s-a obținut un instrument reliabil și valid de măsurare a flexibilității psihologice datorită coeficientului de consistență internă foarte bun obținut ce poate fi utilizat de cercetătorii și specialiștii din domeniul psihologiei.
6.2. Limitele studiului
Deoarece ITC pune la dispoziția cercetătorilor și practicanților o procedură standardizată destinată adaptării instrumentelor psihologice, studiul de față nu prezintă limite sub aspect procedural.
La nivelul eșantioanelor alese, caracteristicile indiviziilor au fost diferite. Pe de o parte, instrumentul a fost pentru prima oară validat pe populația israeliană, fiind evaluați studenți israelieni, din cadrul școlii pentru științe comportamentale și sociale. Pe de altă parte, eșantionul românesc a fost format din indivizi din întreaga populație, care au dorit să participe în mod voluntar la completarea chestionarelor, fiind imposibil un control al caracteristicilor participanților din eșantion, însă fiind cunoscători ai ambelor limbi, română și engleză.
6.3. Direcții ulterioare de cercetare
Ținând cont de faptul că până acum utilitatea Chestionarului de Flexibilitate Psihologică se îndreaptă mai mult spre domeniul psihoterapiei, cercetările viitoare ar putea examina implicațiile acestuia în domeniul resurselor umane (screening-ul flexibilității psihologice ar putea contribui la îmbunătățirea recrutărilor de personal, prezicerea potențialului adaptativ al unui candidat la postul respectiv, în special în cazurile unde este necesară flexibilitatea), în educație (dezvoltarea de metode educaționale) și multe alte domenii.
Mai mult, în urma documentării din surse științifice referitoare la flexibilitatea psihologică am remarcat faptul că în România acest termen este relativ nou și nu există date semnificative în legătură cu acest concept. Astfel, consider că ar fi necesară o aprofundare a acestui termen și introducerea lui în cât mai multe domenii de activitate și la noi în țară.
Sunt necesare cercetări ulterioare pe eșantioane mai mari și mai diverse care să examineze flexibilitatea psihologică sub diferite aspecte circumstanțiale. Prin intermediul acestora se poate ajunge la o înțelegere mai bună a flexibilității psihologice, atât ca și concept teoretic, cât și referitoare la implicațiile sale practice.
CAPITOLUL 7. REZUMATUL LUCRĂRII
7.1. Summanry
It is important to analyze the psychological flexibility because throughout life individuals are facing various events – positively and negatively – and they have to get over these situations in the best way possible. For a better evaluation of the psychological flexibility, there are necesary to have a tool that measures all the components of this concept.
The present study aims to adapt to the specifics of the Romanian culture of The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) to offer a valid and reliabil tool usefull for the romanian psychologists. The tool was developed and validated on the Israelian population in 2014 by Maor, Shulamit and Irit, three specialists in psychology. In order to achieve this goal, I have been followed 9 steps inspired from the ITC 22 guidelines, recast in 2010 of Hambleton.
The final sample was composed of 103 participants, people voluenteers from the whole populatin (57.3% women and 47.7% men with mean age = 27.19 and Std. deviation = 9.239). They agreed to fill in both variants of the English version of the instrument, and then the Romanian variante, with an interval of approximately 15 days. After collecting the data, they were processed statistically in order to establish the validity and fidelity of the variant you want to be appropriate. Firstly, there was run the Alpha-Cronbach Coefficient test to find the internal consistency of the items. Then, through the statistical test of Wilcoxon the equivalence of the two variants has been proved.
The results showed that Alpha-Cronbach coefficient for PFQ-EN was excellent (.915) which mean that the instrument is valid and reliable and can be use with fully confidence. Also, the coefficient for PFQ-RO was very good (.863); this means that it is valid and reliable and can be use to measure the psychological flexibility, but it can be improved for better measurements. The Wilcoxon test showed an Asymp. Sig. = .078 which demonstrates that the two dependent groups are not statisticaly different.
From the analysis and interpretation of data it may be concluded that the PFQ-RO respectively, Chestionarul de Flexibilitate Psihologică represents a valid and reliable tool, useful in assessing individual’s psychological flexibility.
7.2. Rezumat
Este important de analizat și evaluat flexibilitatea psihologică deoarece, în viață, oamenii trebuie să facă față numeroaselor evenimente, atât pozitive, cât și negative, iar ei trebuie să facă față acestor situații. Pentru o evaluare mai bună a flexibilității psihologice este necesară existența unui intrument care să măsoare cât mai exact compornentele acesteia.
Scopul acestui studiu a fost de a adapta la specificul culturii românești a The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN) pentru a oferi specialiștilor din domeniul psihologiei un instrument valid și reliabil pentru a măsura flexibilitatea psihologică. Instrumentul a fost elaborat și validat în anul 2014 pe populația israeliană de către Maor, Schulamit și Irit, trei specialiști din domeniul psihologiei. Pentru a atinge acest scop am urmat 9 pași, având la bază cele 22 de linii directoare ITC din 2010.
Eșantionaul final a fost format din 103 participanți, persoane voluntare din populație (57.3% femei și 47.7% bărbați cu media de vârstă de 27.19 ani și abaterea standard de 9.239). Aceștia au fost de acord să completeze varianta în limba engleză a instrumentului, iar la un interval de aproximativ 15 zile pe cea în limba română. După ce au fost colectate datele, acestea au fost analizate statistic pentru a testa validitatea și fidelitatea versiunii în limba română. În primul rând, a fost aplicat testul Alpha-Cronbach pentru a determina consistența internă a itemilor, iar apoi s-a utilizat testul Wilcoxon pentru grupuri dependente pentru a observa dacă există diferențe semnificative între cele două aplicări.
Rezultatele au arătat un coeficient Alpha-Cronbach excelent (.915) pentru PFQ-EN ceea ce demonstrează faptul că instrumentul este valid și reliabil și poate fi utilizat cu încredere. De asemenea, pentru PFQ-RO s-a obținut un coeficient de consistență internă foarte bun (.863) astfel, acesta poate fi utilizat cu încredere, însă poate fi îmbunătățit pentru o mai bună măsurătoare. La testul Wilcoxon s-a obținut un rezultat Asymp. Sig. = .078, fapt ce demonstrează că nu există diferențe semnificative între cele două aplicări ale instrumentului.
În concluzie, din analiza și interpretarea datelor se poate afirma faptul că Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO) reprezintă un instrument valid și reliabil, util pentru a măsura flexibilitatea psihologică.
Anexe
Anexa 1
Figura 1. Acordul din partea domnului Shulamit pentru a utiliza și adapta The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN)
Anexa 2
CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT
Subsemnata/ul _____________________________________ sunt de acord să particip în mod voluntar la studiul studentei GROSU VALENTINA din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, specializarea Psihologie.
Completarea acestui consimțământ informat reprezintă acordul meu de a participa la adaptarea la specificul culturii românești a chestionarului „The Psychological Flexibility Questionnaire”.
Sunt de acord să completez ambele variante ale chestionarului, prima fiind cea în limba engleză, urmată de cea în limba română la un anumit interval de timp (aprox. 15 zile).
Știu că participarea mea la acest studiu nu presupune expunerea la nici un risc și nici nu îmi va afecta în nici un fel integritatea fizică și psihică. Îmi păstrez dreptul de a mă putea retrage când doresc din cadrul studiului, fără a fi nevoie să îmi explic decizia. Știu că datele obținute sunt confidențiale și vor fi utilizate exclusiv în scopul realizării acestui studiu.
NUME ȘI PRENUME / INIȚIALE: _____________________________________
VÂRSTA: __________________________
GEN: __________________________
E-MAIL: _____________________________________
DATA: __________________________
SEMNĂTURA: _________________
Anexa 3
The Psychological Flexibility Questionnaire (PFQ-EN)
Following is a series of statements. Please indicate the degree to which you agree or disagree with each of the statements below.
Thank you for your cooperation.
Anexa 4
Chestionarul de Flexibilitate Psihologică (PFQ-RO)
Următoarele sunt o serie de afirmații. Vă rog să indicați în ce măsură sunteți sau nu de acord cu fiecare dintre următoarele afirmații.
Anexa 5
Figura 2. Modelul flexibilității psihologice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Adaptarea la Specificul Culturii Românesti a The Psychological Flexibility Questionnaire (ID: 108801)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.