Activitatea Lui John Davison Rockefeller Si Influenta Sa Asupra Lumii

ministerul educației al republicii moldova

liceul teoretic ,,nicolae iorga”

REFERAT

ACTIVITATEA LUI JOHN DAVISON ROCKEFELLER ȘI INFLUENȚA SA ASUPRA LUMII

Disciplina: Istorie Universală

Coordonator științific: Scutaru Silvia, profesor de istorie

Autorul: Digore Ernest, elev clasa a XI-a ,,C”

Chișinău 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. În perioada secolului XIX economia Statelor Unite ale Americii s-a caracterizat printru-un mare progres determinat de revoluția industrială și procesele modernizatoare.

Odată cu raspîndirea pe scară largă a capitalismului financiar s-a conturat o caracteristică specifică companiilor ample. Marile corporații se contopeau în monopoluri sau trusturi,care controlau ramuri întregi ale industriei sau chiar ale economiei. Apogeul total în această direcție a fost atins de John Davison Rockefeller, care deținea 90% din industria petrolului SUA.

Modul agresiv de dezvoltare a afacerii petroliere a acestei figuri istorice a avut un mare răsunet la nivel mondial, marcînd procesul de globalizare economică și fiind cauza individuală a întocmirii primului act de natură antimonopolistă “Sherman Antitrust Act”. În prezent el este un adevărat exemplu pentru toți antreprenorii și afaceriștii, iar colosala avere pe care a obținut-o nu i-a schimbat viziunea asupra vieții. A rămas același om care muncea pentru binele său, al familiei și al celorlalți din jur.

Scopul și obiectivele lucrării. Scopul prezentei lucrări rezidă în realizarea unei cercetări ample în vederea elucidării ad integrum a rolului și impactului pe care îl are personalitatea lui John D. Rockefeller în dezvoltarea economică a SUA și în evolutia comerțului petrolier actual .

Atingerea scopului propus presupune realizarea următoarelor obiective:

Studierea activității lui J.D.Rockefeller;

Cercetarea pluriaspectuală a comerțului petrolier în perioada sec. XIX;

Argumentarea locului și rolului lui J.D.Rockefeller în dezvoltarea comerțului petrolier și globalizarea economică ;

Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Noutatea științifică a acestei lucrări constă în efectuarea unui studiu temeinic asupra activitații lui John D. Rockefeller și nu în ultimul rînd, prin identificarea și soluționarea problemei științifice de importanță majoră, care constă în determinarea impactului la nivel atît regional cît și mondial a afacerilor petroliere din SUA din secolul XIX pînă în prezent.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

Importanța teoretică a lucrării de față se exprimă în: sistematizarea abordărilor teoretice privitor la rolul și importanța activității companiei „Standard Oil Co. Inc.”, care a influențat direct fluxul economic mondial.

Ipoteza lucrării.

Am pornit de la ideea că puterea mondială atît economică cît și politică este deținută de catre oameni înstăriți, astfel figura personalitații lui John D. Rockefeller care deținea 360 de miliarde de dolari are un impact major asupra funcționării sistemului politic și economic ba chiar și la nivel global. Prin urmare voi demonstra influența semnificativă a acestuia prin intermediul abordării problemelor generale și factorilor științifici și istorici veridici.

Strucura lucrării.

Structura propriu-zisă a lucrării cuprinde trei capitole:

Capitolul I intitulat Biografia lui John D. Rockefeller redă viața si activitatea personalității în cauză de la un simplu visător la cel mai bogat om din istorie.

Capitolul II – Privire istorică asupra evoluției companiei „Standard Oil” tratează aspectele privind evoluția celei mai mari companii petroliere de la fondarea sa în 1870.

În Capitolul III intitulat Influența lui John D. Rockefeller asupra economiei SUA abordează problemele economice din SUA și elucidează rezultatul impactului acestei personalități sub diferite aspecte. Lucrarea se încheie cu Concluziile, care cuprind dispozițiile finale ale lucrării.

CAPITOLUL I. BIOGRAFIALUI JOHN D. ROCKEFELLER

Anii timpurii

Alimentînd un rezervor cu benzină sau făcînd vreo tranzacție la banca JP Morgan Chase, poți să consideri că ai făcut afaceri cu familia Rockefeller.  

În timp ce alți afaceriști pierdeau bani și influență, familia Rockefeller își constituia un imperiu colosal, întins pe toate continentele lumii. Astfel,vă propun în cele ce urmează un istoric a unei familii cu tradiție istorică în domeniul banilor.

Numele original al celebrei familii se spune că era ,,Rockenfeller”, scriu cei de la Business Insider. Istoria începe cu John Davison Rockefeller, care s-a născut pe 8 iulie 1839 în Richford, New York, în sânul unei familii de oameni simpli. A fost al doilea din cei șase copii ai lui William Avery Rockefeller ( 1810 – 1906) și Eliza (Davison; 1813 – 1889).

Se susține că, părinții lui Rockefeller au avut o căsnicie dificilă: în timp ce Eliza, o femeie cu puternice convingeri religioase (era baptistă), încerca să țină familia unită, William ducea o viață de o moralitate îndoielnică, dispărînd perioade îndelungi de acasă, cu pretextul că vinde “door to door” tot felul de loțiuni ,,magice”. El era un negustor ambulant care se dădea drept surdo-mut. Totuși, părinții au avut o influență crucială în evoluția lui John D Rockefeller. De la mamă, a învățat să-i fie frică de Dumnezeu, iar de la tată, să înmulțească banii.

În timp ce tatăl lipsea de acasă, tînărul Rockefeller a contribuit la menținerea gospodăriei și a cîștigat bani din creșterea curcanilor, vînzarea de cartofi și bomboane, dar și din creditarea cu sume mici a vecinilor.

Familia sa a fost nevoită să se mute de mai multe ori, la Moravia, New York, în 1851, la Owego, unde John a urmat cursurile la Academia Owego, în 1853, familia sa s-a mutat la Strongsville, o suburbie din Cleveland, Ohio. Rockefeller a fǎcut cursuri la Cleveland's Central High School și a studiat contabilitatea 10 saptamani la Folsom's Commercial College.

În ciuda faptului că practic a trăit făra tată și se muta des, tînǎrul Rockefeller a fost un băiat bine educat, serios și iubitor de carte.

Contemporanii săi l-au descris ca fiind rezervat, serios, religios, metodic și discret. Își susținea dezbaterile excelent, de asemenea, iubea muzica și visa sǎ-și facă o carieră, sǎ facă o avere de 100 000 $ și sǎ trǎiască pînǎ la 100 de ani.

Ultimul și cel mai important lucru care ar trebui menținut este legătura cu titlul acestei istorii a faptului că genealogii susțin că, John D Rockefeller a avut ca strămoși francezi hugenoți care au fugit în Germania în secolul XVII. Astfel, cel care s-a născut în Germania este Johann Peter Rockefeller. Acesta s-a născut în septembrie 1682 și a fost fiul germanului Johannes Rockenfeller, care trăia în Rhenania.

Familia acestuia era foarte săracă, în special din cauza distrugerilor masive făcute de armata franceză, din timpul lui Ludovic al XV-lea. Acesta a fost motivul premordial pentru care Johann Peter Rockefeller a părăsit continentul european și a emigrat în America în anul 1723.

Salvarea germanilor a venit datorită reginei Anna a Marii Britanii, care a hotărît să le acorde un ajutor punînd sub protecția engleză mii de oameni săraci. Astfel, lor li s-a deschis calea către coloniile engleze, iar mulți dintre ei au mizat pentru plecarea în America, care le-a oferit libertate dar și bune oportunități de a se îmbogăți.

Cariera și familia

John D. Rockefeller avea o mare pasiune pentru muzică fiind, în acest sens, cel mai talentat dintre toți frații săi. Dar cum din muzică nu se putea trăi, în data de 26 septembrie 1855, la vîrsta de 16 ani, Rockefeller s-a angajat ca asistent de contabil la o companie din Cleveland, Hewitt & Tuttle. Avea un salariu de 50 dolari pe trimestru și perspectiva de a ajunge cîndva un contabil adevărat. Astfel, contabilitatea i-a pus în față mirajul cifrelor și al calculelor. Tot contabilitatea l-a pus în contact cu forfota lumii de afaceri, cu efervescența celor avizi de cîștiguri. Odată intrat în lumea unui asemenea mediu, mintea lui a început să născocească idei.

Din anul în care a primit prima sa slujbă, tînărul Rockefeller a sărbătorit fiecare zi de 26 septembrie pentru a celebra intrarea în lumea afacerilor. Pentru el, această zi era mai importantă decît ziua de naștere, considerînd că „tot viitorul meu părea să depindă de acea zi”.

În 1859, la 20 de ani, John D. Rockefeller și-a găsit un partener de afaceri, Maurice B. Clark, pe baza principiului: ,,eu cu ideile, tu cu banii”. Împreună au demarat prima afacere – o firmă de brokeraj, reușind astfel să facă 4.000 de dolari, iar acest pas a fost prima treaptă în cariera fulminantă a tînărului Rockefeller.

În timpul Războiului Civil (1861 – 1865), cu toate că era un aboliționist convins, Rockefeller nu a s-a implicat pe front. El a fost scutit de prestarea serviciului militar pe motivul că era unicul susținător al familiei sale; în schimb, a putut angaja soldați suplinitori care să lupte în locul său, o bine cunoscută și destul de folosită în război. „Voiam să merg în armată, dar pur și simplu nu se putea. Nu era nimeni care să-mi ia locul. Eram într-o afacere nouă și dacă nu aș fi rămas, afacerea trebuia închisă – și prea mulți depindeau de ea.” Afacerea lui Rockefeller a avut ba chiar de cîștigat de pe seama războiului, el adunînd capitalul necesar pentru a intra în afacerile cu petrol.

Afacerea în domeniul comerțului cu alimente era un domeniu profitabil, dar cu o concurență mare, întrucît la așa ceva se pricep mulți și tot atît de mulți dispun de un capital serios. Din acest considerent, Rockefeller a înțeles că trebuie să se orienteze spre altceva, unde se pricep puțini, ceva care altora poate li se pare mai puțin glorios, dar care, dacă ai idei și curaj, îți deschide un drum încă nebătătorit de alții.

Astfel, în 1863 Rockefeller – în vîrstă de 24 de ani, avea suficienți bani ca să investiască împreună cu vechi parteneri de afaceri, frații Clark și, mai tîrziu, cu Samuel Andrews într-o rafinărie de petrol din Cleveland. Grăsimea de balenă, folosită de cumparători pentru iluminat, devenea din ce în ce mai scumpă, așa că Rockefeller a găsit o portiță extraordinară pentru a face din ce în ce mai mulți bani. Iar din acest moment, într-o Americă unde cuvîntul de ordine era combustibil – pentru fabrici, transport feroviar, iluminat – drumul către primul miliard de dolari din istorie a fost…istorie.

În acest fel au fost puse bazele companiei Standard Oil, care a fost creată în 1870 și care urma să devină cea mai profitabilă companie petrolieră din lume.

În scurt timp, pariind pe principiul ,,totul sau nimic”, Rockefeller și-a investit întreaga avere, inclusiv profiturile de la Standard Oil, în dezvoltarea ei sistematică, în pătrunderea tuturor nișelor colaterale, de care profilul petrolier nu este lipsit.

În acest fel, a creat primul departament corporatist de cercetare și dezvoltare din domeniu. Avea astfel șansa de a obține pe de o parte profituri suplimentare, din reziduurile generate prin procesul rafinării, iar pe de altă parte din perspectiva creării de tehnologii noi, aducătoare la randul lor de profituri.

În scurt timp, laboratoarele de cercetare ale industriașului erau fără concurență în fabricarea combustibilui diesel, a lubrifianților industriali, uleiurilor, vopselelor, și produselor derivate.

Treptat, Standard Oil a reușit să instaureze monopolul pe producția de petrol din SUA, deținînd, în cea mai bună perioadă a sa, 90% din piața de profil.

În ceea ce privește familia lui John D. Rockefeller, menționăm că a fost căsătorit cu Laura Celestia ,,Cettie” Spelman (1839-1915), fiica unui fost un negustor prosper, politician și aboliționist activ în Underground Railroad. Familia Rockefeller a avut patru fete și un băiat:

Elizabeth Rockefeller (1866–1906);

Alice Rockefeller (July 14, 1869–August 20, 1870);

Alta Rockefeller (1871–1962);

Edith Rockefeller (1872–1932);

John Davison Rockefeller, Jr. (1874–1960).

Dintre cele patru fiice doar trei au supraviețuit pînă la maturitate, iar fiul său John Davison Rockefeller, Jr. A fost cel care treptat a preluat conducerea afacerilor familiei.

În viața de zi cu zi, Rockefeller a fost un religios evlavios, un avocat cumpătat și un pasionat jucător de golf. Scopul lui a fost de a ajunge la vîrsta de 100, cu toate acestea, el a murit la 97 de ani (23 mai 1937), la Casements, la casa de iarnă din Ormond Beach, din Florida, fiind îngropat la Lake View Cemetery din Cleve

Filantropie

John D. Rockefeller spunea că, ,,Dumnezeu mi-a dat bani. Cred că puterea de a face bani este un dar de la Dumnezeu. Un dar care trebuie întreținut și folosit cît de bine putem ca să-i ajutăm pe semenii noștri. Pentru că am fost înzestrat cu acest dar, cred că este datoria mea să fac din ce în ce mai mulți bani și să-i folosesc spre binele semenilor mei, în funcție de ceea ce-mi dictează conștiința”.

Acest citat încurajează și în ziua de astăzi, deși este vechi de aproape 100 de ani. Îi aparține celui care a fost cel mai bogat om din lume, primul rechin al businessului și totodată unul dintre cei mai mari filantropi. Primul om din istorie care a făcut un miliard de dolari. Deși a lăsat mare parte din avere copiilor, acesta ia învățat că prima lor datorie este față de semenii lor.

El a donat o parte importantă din profituri către școli, universități și pentru burse în domeniul științelor și artelor. Cele de mai sus sunt suficiente pentru a-l considera pe John D. Rockefeller o persoană cu multe calități.

Crescut de o mamă credincioasă, Rockefeller a început să doneze bani încă de la începutul carierei sale: din primul salariu a donat 10% bisericii. Se spune că oriunde mergea, dădea copiilor din jurul său monede de 10 cenți.

Familia miliardarilor americani Rockefeller a devenit fondatoarea unui nou gen de filantropie, care presupunea acordarea de fonduri în baza unor proiecte realizate de beneficiari. Modelul este asemănător cu cel după care operează în prezent Fundația Soros. De asemenea, magnații americani au susținut instituții importante de învățământ.

Universitatea Rockefeller, pentru care a lucrat inclusiv românul George Palade, este un exemplu în acest sens. Universitatea Rockefeller, specializată pe cercetări în domeniul biologiei și medicinii, i-a oferit lui George Palade instrumentele necesare pentru cercetările asupra funcționării celulei, în urma cărora savantul a devenit primul român laureat al Premiului Nobel.

Totodată, cei 600.000 de dolari dați Universității din Chicago au fost considerați ca fiind ,,cea mai bună investiție făcută vreodată”.

Pe lîngă sumele imense de bani donate în sistemul de învățămînt, magnatul american a donat bani și pentru Seminarul Baptist de femei din Atlanta. Mai tîrziu, școala – dedicată fetelor din comunitatea afro-americană și-a schimbat numele în Seminarul Spelman în onoarea soției lui Rockefeller, Laura, și a părinților ei, Harvey Buel și Lucy Henry Spelman, care au luptat pentru egalitatea oamenilor de culoare. În 1924, instituția a fost redenumită Colegiul Spelman.

După ce s-a retras de la conducerea companiei Standard Oil, în 1897, John D. Rockefeller s-a concentrat pe activitatea filantropică, donînd pentru cauze educaționale, religioase sau științifice. În 1913, devenit deja primul miliardar din istoria Statelor Unite, Rockefeller înființează Fundația Rockefeller, al cărei scop ambițios era de a „promova bunăstarea umanității din întreaga lume”. Fundația, de asemenea a contribuit la dezvoltarea proiectelor importante precum elaborarea și perfecționarea vacinurilor.

În total, se consideră că familia Rockefeller ar fi donat 552 de milioane de dolari pentru susținerea medicinei și artelor.

În final țin să menționez că evolutia carierei lui J. D. Rockefeller ar fi lăsat amprenta penibilă a unui fioros rechin în lumea afacerilor, dacă n-am ști că, atunci cînd a trecut în neființă, donase deja – de-a lungul vietii – o sumă cît jumatate din averea sa pentru opere de binefacere.

CAPITOLUL II. PRIVIREA ISTORICĂ ASUPRA EVOLUȚIEI COMAPNIEI “STANDARD OIL”

2.1 Fondarea companiei și parteneriat

Istoria companiei începe din 1870, când Rockefeller și asociații săi au înființat Standard Oil Company. “Erie Road” avea o centrală de livrare asemănătoare la Weehawken, New Jersey. Ei au solicitat de la compania sa niște livrări din Est , la care au primit ca răspuns urmatoarele: „De ce ar trebui să vă livrez petrolul la centrala dvs. dacă o am pe a mea la Hunter’s Point, ar fi mai bine să lucram impreună pentru a controla piața și livrările”. În acest mod le-a explicat că va efectua livrările si pentru restul companiilor, iar ei vor primi 10 cenți în plus pentru fiecare baril transportat. Erie a fost de acord și Rockefeller a preluat centralele de la Weehawken, controlând instalațiile terminale ale două căi ferate în New York. Aceasta a fost o tactică inteligentă prin care fiecare baril de petrol transportat la est de rivalii săi a trecut în mâinile sale la Weehawken. Astfel, el a intrat în posesia unor informații complete despre volumul, caracterul și destinația lor de vânzare. Înainte de a putea expedia kerosen la New York, el a trebuit să tragă țiței din puțuri către Cleveland. Care costa 50 de centi pe baril și a fost un handicap greu împotriva lui. ROCKEFELLER a avut un monopol aproape absolut al afacerilor cu petrol în teritoriul său, în Cleveland și în occident. Afacerea sa era într-o perfectă ordine, aproape complet integră. A sters avantajul geografic al concurenților și deținea facilitățile terminale de est a două căi ferate și, astfel, a avut un ochi la gaura cheiei competitorilor săi. I-a avut pe: Flagler, Andrews, Payne, William Rockefeller, Iaebeț Bostwick. Dar a rămas în afara unui grup de oameni de mare capacitate-Charles H. Pratt și Henry H. Rogers de la New York, John D. Archbold și Jacob J. Vandergrift din regiunile W.G. Warden din Philadelphia și Charles Lockhart din Pittsburgh. Acum, dacă ar putea aduce toate acești oameni într-o combinație cu el însuși la capul unei singure companii, ar face din regiunile: New York, Philadelphia, și Pittsburgh ceea ce a făcut din Cleveland. Astfel industria de ulei a națiunii ar fi în mâinile sale. La acele timpuri rafinăriile erau împarțite astfel: 15 la New York, 12 la Philadelphia, 22 la Pittsburgh și 27 în alte regiuni. Rockefeller desigur că fiind suprem, și-a pus ca scop să le acapareze pe toate, unificîndu-le într-o singrua companie-„STANDARD OIL TRUST”. Nici un moment nu a fost pierdut în reorganizarea companiei. A fost marit stocul de capital pentru a absorbi noii săi membri și pentru a adăuga către consiliul acelui grup extraordinar de oameni care au fost de acum înainte deacord pentru a încredința destinele sale în mîiinile unui mare antreprenor. Rockefeller, literalmente a descins afacerea cu petrol și a confiscat toate creierele celorlalți șefi. Oil Company Standard a fost întotdeauna vorbită ca fiind o combinație de capital. Așa și era, însă cu atît mai mult a fost o combinație de creiere. Sintetizînd cele spuse mai sus, fondarea acestei companii a presupus un proces complex prin care Rockefeller și-a concentrat în mîiinile sale majoritatea centralelor de rafinărie a petrolului din SUA. Astfel au aparut premise pentru a monopoliza comerțul de kerosen și țiței.

Evoluția prețului unui baril de petrol (1870-1896)

2.2 Problemele monopolizării

Activitatea companiei „Standard Oil”, desigur că avea loc sub acoperirea unor mari secrete. Publicul nu bănuia nimic pîna în primăvara anului 1875. Până la această dată politicienii s-au jucat cu acest cuvânt "Monopoly". Strigătul împotriva monopolului este aproape la fel de vechi ca civilizația anglo-saxon. Dar oamenii nu au fost niciodată mai fermi în convingerea lor împotriva acestuia decât acum. „America, țara tuturor posibilităților individuale!” , aceasta a fost una dintre cele mai preferate replici ale oratorilor. Pe cînd compania lui Rockefeller prospera și se lărgea, atrăgea tot mai mult atenția din partea autoritaților. Desigur că, această situație a deranjat multă lume, de la guvernanți și până la jurnaliști, care au început să atace compania pe toate căile. The New York Times a raportat în 1937: "El a fost acuzat de strivirea concurenței, imbogatindu-se din reducerile impuse căilor ferate, mituirea oamenilor pentru a spiona companiile concurente, de a face acorduri secrete, de constrangerea rivalilor de a adera la Standard Oil Company sub amenințarea iesirii fortate a lor din afaceri, construirea de averi enorme pe ruinarea altor oameni, și așa mai departe. " În anul 1890 a avut loc un congres la care a participat John Sherman- senatorul din Ohio și în acelaș timp fiind un reprezentant Republican. S-a pus în discuție activitatea companiei și au ajuns la concluzia că ea nu respectă principiile comerțului liber. Astfel a fost adoptat „Sherman Act”, primul act legislative, federal care interzice trusturi și combinații comerciale reținute. Doi ani mai târziu, Curtea Supremă din Ohio a dizolvat Standard Oil Trust, cu toate acestea, o parte din afaceri i-au revenit lui Standard Oil din New Jersey, care a funcționat ca o proprietate privata. Sherman Act este împărțit în trei secțiuni. Secțiunea 1 delimitează și interzice mijloacele specifice de comportament anticoncurențial, în timp ce secțiunea 2 se referă la rezultatele finale care sunt de natură anti-competitivă. Astfel, aceste secțiuni se completează reciproc într-un efort de a preveni întreprinderile să încalce prevederile Actului, rămânând în același timp punct de vedere tehnic, în cadrul legii. Secțiunea 3 extinde, pur și simplu prevederile secțiunii 1 la teritoriile SUA și Districtul Columbia. Sectiunea 1: "Fiecare contract care prevede o combinație, sub formă de trust sau în alt mod, sau conspirație, în reținere de comerț sau comerț între mai multe state, sau cu națiuni străine, este declarat a fi ilegal." Secțiunea 2: "Orice persoană care va monopoliza, sau va încerca să monopolizeze, sau combina sau conspira cu orice altă persoană sau persoane, pentru a monopoliza orice parte a comerțului sau comerțul între mai multe state, sau cu națiuni străine, se consideră vinovată de comiterea unei infracțiuni [ …] " Scopul acestei legi nu este acela de a proteja afacerile de modul de funcționare a pieței; este de a proteja publicul de eșecul pieței. Legea în sine funcționează nu împotriva comportamentului competitiv, sau chiar sever, ci împotriva comportamentului care tinde ilegal să distrugă însăși concurența loială. În 1911, după ani de litigii, Curtea Supremă a decis că Standard Oil din New Jersey a încălcat legile antitrust și a forțat-o să se autodizolve (a fost dezembrata în mai mult de 30 de companii individuale).Rockefeller a ramas cu o mare parte dintre actiuni si, în mod ironic, divizarea companiei i-a dublat veniturile personale, peste noapte.

2.3 Tactici aplicate de John D. Rockefeller în dezvoltarea afacerii

Fără îndoială, J. D. Rockefeller încă este regele necontestat al industriei petroliere. Din acest motiv, ar fi profitabil de examinat modelult de business aplicat de el, prin care și-a obținut averea impunătoare. Tactică de afaceri Nr. 1 – Efectuarea portofoliu operational al companiei competitiv poziționat pentru profituri consistente de echilibru, nici mari, nici mici. Când J.D Rockefeller la început a căutat mai întîi să facă distincția competitivă prin înțelegerea unde riscul de a pierde bani este mai mare și unde este incertitudinea în industria petrolieră. El a observat că segmentul de explorare și foraj a industriei a fost suprasaturată de speculații, deoarece profiturile au fost mari, dar acestea au fost, de asemenea, inconsistente și instabile. Astfel a optat pentru a merge în industria de rafinare. Profiturile au fost mai mici, dar mai consistente deoarece, el a avut suficienți clienți datorită popularității segmentului de explorare a industriei. Tactică de afaceri Nr. 2 – Investirea în studii și cercetări pentru a obține un produs mai bun decît al concurenților. Rockefeller practic a inventat „Research & Development”. Din recolta profiturilor din afacerea sa de rafinare, a alocat de fiecare dată un capital pentru a dezvolta produsele căpatate din petrolul rafinat. A fost nu doar o metodă foarte bună de control al costurilor pentru a crește marjele, dar ia dat și un avantaj competitiv. Din ceea ce producea au fost: diferiț lubrifianți, unsori comune, vaselina, vopsea și multe alte produse care pot fi furnizate pe scară largă din această industrie. Tactică de afaceri Nr. 3 – Aprovizionarea strategica blochează inițiativa. Odată ce Rockefeller a avut un portofoliu de produse solide, el a implementat mai apoi noi metode de distribuție, astfel a reușit să vândă un produs în numeroase piețe de multe ori blocate de intermediarii angrosiști. De exemplu, el aproviziona piețile locale transportînd kerosen în cisterne Apoi, prin vagoanele-cisternă, el a livrat produsul direct la clienților, ocolind astfel rețeaua intermediară existentă și, astfel, în mod eficient recolecta profitul care ar fi fost distribuit altora. Tactică de afaceri Nr. 4 – Fiind un furnizor low-cost elimini concurența. Pentru că Rockefeller avea acum un lanț de aprovizionare integral și capacitate de distribuție a ajuns la etape avansate a fost capabil să reducă semnificativ costurile și să ofere, de asemenea, reduceri de transport secrete pentru a menține competitorii la distanță. În unele cazuri, a fost capabil să scadă prețurile cu până la 80% pentru a zdrobi concurența și pentru a bloca începătorii. Tactică de afaceri Nr. 5 – Majorarea cererilor și crearea ofertelor șocante La această etapă a jocului, monopolul lui Rockefeller a fost la punctul de maturitate în care el a fost capabil de a provoca șocuri cererii si ofertei și de a paraliza și mai mult concurenții. El a prelevat strategic o parte din veniturile sale deținute doar pentru a putea face următoarele: * Cumpăra toate barilele de petrol și cauzând un deficit care distrugea din punct de vedere economic companiile mai mici. * O alta tehnică, a fost de a controla prețurile între filialele deținute în întregime, astfel forțînd pe alții să-i vîndă mai ieftin. * O tehnică mai complexă implica limitarea numărului de trenuri disponibile pentru expediere utilizând relația sa strânsă cu companiile de cale ferată. * Cu toate acestea, o altă opțiune a fost procurare a tuturor aparaturilor și echipamentului de la furnizori și refuzul de a vinde piese de schimb pentru negociatori. Tactică de afaceri Nr. 6 – Structura de management centralizat în care inițiativele corporative nu se împotmoleasc în birocrația de management. Legile corporative pe acele timpuri nu permiteau ca o companie să fie încorporata într-un stat,dar să activeze în altul. El, împreună cu avocații săi au căutat o metodă prin care să le înconjoare. Deci, el a înființat corporații de stat individuale, apoi a stabilit un trst- primul de acest gen. Efectiv, el și partenerii săi au schimbat între ei exploatațiile lor individuale pentru a centralizare puterii lor. Drept urmare, Rockefeller a avut un drept de veto care să substituie toate consiliile de administrație existente în industria petrolieră. Tactică de afaceri Nr. 7 – Este mai mult decît o companie petrolieră Compania lui Rockefeller a folosit mii de ingineri și chimiști pentru a îmbunătăți și de a mări sortimentul de combustibil și de a transforma deșeurile în substanțe utilizabile. Petrolul ce iese din pământ a fost rafinat în numeroase produse utile, cum ar fi: vopsele, gel de păr, lacuri, etc. Astfel a devenit un butic mondial care a produs 80% din produsele din lume care conțineau uleiul rafinat!

CAPITOLUL III. INFLUENȚA FAMILIEI ROCKEFELLER ÎN ALTE DOMENII ALE ECONOMIEI

Afacerile bancare a familiei Rockefeller

Dupa absolvirea universitatii de la Brown, Rockefeller Jr. s-a alăturat afacerii tatălui său, în octombrie 1897, inițiînd niște operațiuni în biroul de familie nou format la 26 Broadway, unde a devenit director al companiei Standard Oil. Mai tîrziu, de asemenea, el a devenit directorul companiei J. P. Morgan US Steel, care a fost formată în 1901. Junior a demisionat de la ambele companii în 1910, într-o încercare de a "purifica" filantropia sa în curs de desfășurare a intereselor comerciale și financiare, după ce imperiul mass-media Hearst a descoperit un scandal de corupție care-l implică pe John Dustin Archbold (succesorul în calitate de șef al Standard Oil) și doi membri importanți al Congresului. Rockefeller s-a lansat in sectorul bancar investind rezervele de bani de la Standard Oil in National City Bank. James Stillman era președintele băncii National City si doi dintre baietii lui s-au maritat cu fiicele lui William si John Rockefeller. Asa s-a nascut o alianță de familie super puternica. Rezervele monetare de la Standard Oil erau atat de mari încît National City era una dintre cele mai puternice bănci ale New Yorkului. Dupa criza artificială din 1907,  „rezolvată“ de J. P. Morgan, în 1908 congresul la însărcinat pe Nelson W. Aldrich să gasească soluția și cauzele ei.  Aldrich a condus Comisia Nationala Monetara in 1910 care a emis Planul Aldrich si care a fost piatra de temelie a Sistemului Rezervei Federale. Acesta, dupa o vizita la liderii din domeniul financiar-bancar ai Europei (Rothschilds si prietenii), în noiembrie 1910 la Jekyll Island Club, se întalnește cu Paul Warburg (Kuhn, Loeb & Co.), Frank A. Vanderlip (din partea National City Bank of New York), Henry P. Davison (din partea companiilor J. P. Morgan), Charles D. Norton (din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong (reprezentant J. P. Morgan), si pun bazele Federal Reserve, în conformitate cu înțelegerea prealabilă Aldrich, Warburg, JP Morgan, Rockefeller. Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o „banca națională“ creată de bănci private . De abia in 1913 este recunoscută oficial de catre Woodrow Wilson, fiind influențat de Bernard Mannes Baruch . Pe 7 martie 1933, James Perkin, noul presedinte al celor de la National City, a anunțat că banca va renunta la partenerii afiliați care se ocupau cu investițiile. A doua zi, Aldrich l-a urmat pe Perkin și a anunțat un plan reformator pentru bancă, gest pe care multi l-au considerat a fi o mare tradare. Aldrich a denuntat conexiunea dintre bancile de investitii si bancile comerciale ca o cale inevitabila de a se comite abuzuri.

În 1921, Junior a primit aproximativ 10% din acțiunile Trust Company Equitable de la tatăl său, făcându-l cel mai mare acționar al băncii. Ulterior, în 1930, Equitable s-a fuzionat cu Chase National Bank, ceea ce a facut-o cea mai mare bancă din lume, la momentul respectiv. Cu toate că acțiunile sale au fost reduse cu 4%, ca urmare a acestei fuziuni, el a fost încă cel mai mare acționar la "Rockefeller Bank". În 1960, familia încă păstra aproximativ 1% din acțiunile băncii, timp în care fiul său, David a devenit președinte al băncii. La sfârșitul anilor 1920, Rockefeller a fondat Banca Națională Dunbar în Harlem. Instituția financiară a fost localizată la „Paul Laurence Dunbar Apartments at 2824 Eighth Avenue” aproape de 150th Street, și se ocupa de deservirea unei clientele în primul rînd afro-americană. A fost unică printre instituțiile financiare din New York City, care folosea afro-americanii ca observatori, funcționari și contabilii precum și în fucțiile cheie de conducere. Cu toate acestea, banca și-a pierdut succesul, doar după câțiva ani de funcționare. Astfel, familia Rockefeller pe lîngă afacerile petroliere, s-a lansat, după acumularea unui capital destul de vast, și în domeniul financiar-bancar. Cu timpul sfera de influență a crescut, iar această dinastie a capătat o putere de neimaginat, deținînd pîrghiile economiei mondiale împreună cu femiliile Rotschild, Van Duyn și alții care fac parte din „Consiliul celor 13 familii”. Membrii acestor familii ocupă cele mai înalte poziții în toate ierarhiile existente, sunt cu toții extrem de bogați și se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogați oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuți, ci doar să dețină bogățiile și controlul planetei, precum și să își urmeze planurile de dominare a umanității.

CONCLUZII

Istoria personalitații lui John Davison Rockefeller este plină de mister, dar activitatea sa și rezultatele obținute pe baza acesteia ne-a făcut să ajungem la concluzia că nimeni altcineva n-ar fi reușit să exploateze industria petroliera așa cum a facut-o el. Cu atît mai mult este un exemplu pentru toți afaceriștii și antreprenorii, și de ce nu, chiar pentru fiecare din noi. El a avut două obiective pe care s-a bazat toată viața. Și-a pus ca scop să devină milionar și să trăiască mai mult de 100 de ani. Primul său obiectiv a fost depășit de 1000 de ori, reușind să devină primul miliardar al Statelor Unite ale Americii în 1916. Ajustând averea sa în funcție de inflație, el este adesea considerat ca fiind cea mai bogată persoană din istorie. Ce ține de cel de-al doilea obiectiv, din păcate, Rockefeller a decedat la vîrsta de 97 de ani, aproape de-al îndeplini și pe ăsta. A fost însă criticat pentru concurență neloaială, dar aceasta era numită de alții „Superioritate intelectuală„ el fiin capabil să facă ceea ce nu era în puterile altora. Mulți îl numesc egoist și avar, ignorînd factul că este singura persoană din lume care a donat 550 de milioane de dolari în scopuri caritabile. El zicea : “Dumnezeu mi-a dat bani. Cred că puterea de a face bani este un dar de la Dumnezeu. Un dar care trebuie întreținut și folosit cât de bine putem ca să-i ajutăm pe semenii noștri. Pentru că am fost înzestrat cu acest dar, cred că este datoria mea să fac din ce în ce mai mulți bani și să-i folosesc spre binele semenilor mei, în funcție de ceea ce-mi dictează conștiința.” O altă idee la care am ajuns, este faptul că puterea a devenit direct proporțională averii bănești. Odată ce Rockefeller s-a aprofundat în lumea banilor, obținea o tot mai mare influență asupra economiei și politicii statului, iar dinastia sa și-a făcut loc in rîndul celor mai influente, angajîndu-se în consiliul celor 13 familii.

BIBLIOGRAFIE

http://www.timpul.md/articol/istoria-familiei-rockefeller-cum-au-devenit-nite-nemti-saraci-o-dinastie-nemuritoare-33415.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/10-lucruri-inedite-john-d-rockefeller-primul-miliardar-istoria-sua

T. Flynn, God’s Gold The story of Rockefeller and his times, Harcourt, Brace and Company New York, 1932.

http://www.businessmagazin.ro/lideri/povestea-primului-american-a-carui-avere-a-depasit-un-miliard-de-dolari-13121557

http://www.ziare.com/afaceri/oameni-afaceri/povestea-lui-rockefeller-rechinul-feroce-care-a-pornit-de-la-zero-1069164

https://ro.wikipedia.org/wiki/John_D._Rockefeller

Folsom, Jr., Burton W. The Myth of the Robber Barons. New York: Young America, 2003.

Kert, Bernice. Abby Aldrich Rockefeller: The Woman in the Family. New York: Random House, 1993.

Roberts, Ann Rockefeller. The Rockefeller Family Home: Kykuit. New York: Abbeville Publishing Group, 1998.

Chernow, Ron. Titan: The Life of John D. Rockefeller, Sr. London: Warner Books, 1998.

Yergin, Daniel. The Prize: The Epic Quest for Oil, Money, and Power. New York: Simon & Schuster, 1991.

http://quotesgram.com/ida-tarbell-rockefeller-quotes-on/

Familia francmasonică ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL !

CINE CONDUCE LUMEA? – PIRAMIDA PUTERII

Rockefeller, David. Memoirs. New York: Random House, 2002.

ANEXE

Anexa 1

Rafinăria Standar Oil din Cleveland Ohio 1897

Anexa 2

John D. Rockefeller în 1885

Anexa 3

Certificatul Standard Oil Trust 1896

Anexa 4

J.D. Rockefeller și fiul său J.D.Rockefeller Jr. 1915