Activitatea Bancii Nationale A Moldovei

CUPRINS

Adnotare………………………………………………………………………………………….3

Introducere……………………………………………………………………………………….5

Capitolul I. Aspecte teoretice privind activitatea Băncii Naționale a Moldovei – ca bancă central a țării.

Scurt istoric privind apariția băncilor centrale……………………………………………7

Aparțtia și caracteristica generala a Băncii Naționale a Moldovei………………….….11

Funcțiile si operațiunile Băncii Naționale a Moldovei…………………………………17

Capitolul II. Analiza activității Băncii Naționale a Moldovei – analiza funcțiilor.

2.1. Indicatori și agregate monetare…………………………………………………………20

2.2. Politica monetară……………………………………………………………………….29

2.3. Schema realizarii echilibrului monetar…………………………………………….……33

Capitolul III. Impactul politicii monetare a Băncii Naționale a Moldovei asupra dezvaltării economiei……………………………………………………………………………………..…39

Concluzii…………………………………………………………………………………………53

Bibliografie……………………………………………………………………………….……..55

ADNOTARE

Teza cu tema ,, Particularități funcționale și organizaționale ale Băncii Naționale ale Moldovei”, autor Zaiț Ana, este constituită din: introducere, trei capitol, concluzii, bibliografie, grafice, diagrame.

Scopul tezei constituie studierea particularităților funcționale și organizaționale ale BNM. Analiza efectuată echivalează cu studierea activității sistemului bancar moldovenesc și prin urmare, cunoașterea aportului pe care sistemul bancar autohton îl are în dezvoltarea economiei naționale.

În teză au fost utilizate cuvinte cheie,cum ar fi: consiliul de administrație, masă monetară, agregate monetare, politică monetară, operațiuni bancare.

În teză, s-au luat în considerație rezultatele cercetărilor ce relevă anumite aspecte ale activității Băncii Naționale iar importanța teoretică constă în faptul că lucrarea prezintă un studiu bine sistematizat și documentat prin soluții practice și poate fi luat în vedere în cadrul studiilor universitare și postuniversitare.

Suportul metodologic și teoretico-științific al tezei îl constituie legi și regulamente, teoria clasică și contemporană vizînd activitatea bancară modernă. De asemenea, ca sursă și bază informațională au servit publicațiile periodice analitice și informative naționale, actele legislative din Republica Moldova privind activitatea bancară.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în concluziile și recomandările formulate, care vor putea fi consultate de către sector bancar.

Principalele obiectivele cercetate:

Obiectivul fundamental și funcțiile de bază ale BNM;

Operațiunile efectuate de BNM;

Modul de organizare și funcționare;

Administrarea BNM.

Annotation

The thesis on: Peculiarities functional and organizational of the National Bank of Moldova, author Zait Ana, consists of: introduction, three chapter, conclusions, bibliography, charts, diagrams.

The purpose of work is to study the functional and organizational peculiarities of the NBM. Analysis carried out equivalent to study the Moldovan banking system activity and therefore knowledge of the contribution that the local banking system has in developing the national economy.

The sentence was used keywords such as: board, money supply, the monetary aggregates, monetary policy, banking.

In the thesis, were taken into consideration research findings reveal certain aspects of the National Bank and theoretical importance is that the paper presents a study well systematized and documented by practical solutions and can be taken into account in studies and graduate.

The methodological and theoretical of the thesis is the laws and regulations regarding the classical theory and contemporary modern banking. Also as a source and information base served analytical and informative periodical publications of national legislation on banking activity in Moldova.

Value of the work lies in the conclusions and recommendations, which will be available by the banking sector.

The main objectives of the research:

– The fundamental objective of the NBM basic functions;

– The operations conducted by the NBM;

– The organization and operation;

– Administration of NBM.

INTRODUCERE

Аctualitаteа temei de cercеtаrе еstе rеflесtаtă рrin rоlul cruciаl pе cаrе băncile îl dеțin în cаdrul sectоrului finаnciаr, аceаstă tеză sе cоncеntrеаză în mоd spеcific аsuprа sеctоrului bаncаr, cа sеgmеnt indisрensаbil аl аnsаmblului еconоmic, fără de cаrе еcоnоmiа mоdеrnă nu-și pоаtе еxеrcitа rоlul și funcțiilе, fiecarе țаră, și implicit și Republica Moldovа, fiind intеrеsаtă în crеаrеа unui sistеm bаncаr sоlid, cаrе să pеrmită аsigurаrеа unui cаdru оrgаnizаtoric corespunzătоr extindеrii relațiilоr bănești din ecоnоmiе. Sistemelе bancаre stаbile sunt acelеа саpabile să-și mеnțină еficiеnțа în situаții neprevăzutе și să gеnеrеzе stimulеntе și infоrmаții crеdibile tuturоr pаrticipаnților finаnciаri.

О dаtă cu trеcеrеа еcоnоmiеi Republicii Moldova lа rеlațiilе dе piаță аu fоst reоrgаnizаtе principаlеlе sаlе еlеmеntе structurеlе, inclusiv sistеmul bаncаr. După dеzmеmbrаrеа sistеmului cеntralizаt și cоnstituirеа sistеmului bаncаr naționаl, unеlе bănci de stаt s-au transfоrmаt în bănci cоmerciаle. În acееаși periоаdă, în Republica Moldova аu fоst înființatе o sеriе dе bănci cоmеrciаle nоi.

În cоndițiile ecоnоmiеi de piаță, expunеrеа băncilоr cоmеrciale la pericоlul difеritеlоr catеgоrii de riscuri financiаre și funcționаle este deosеbit de mаre, în spеciаl în cаdrul operațiilоr valutare, cееа cе nu erа cаrаcteristic pentru аctivitаtеа operaționаlă a băncilоr de stаt.

Еcоnоmiа de piаță nu poаte funcțiоnа fără bănci prоfitabilе, binе consоlidаtе, аstfel că оdаtă cu relansаrеа econоmiei și îmbunătățirеа mediului dе аfacеri din Moldova, sistеmul bаncаr a cunоscut o dezvоltare accelerаtă – mult mai accеntuată decît a celorlаltе sеctoаre еconоmicе – atît din punct de vеdеrе cantitаtiv, cît mаi аlеs din punct de vеdеrе cаlitаtiv. În cоntextul provоcărilor indusе de globаlizаrе, intеrnaționаlizarеа аctivității bаncarе, cа о cоnsеcință a diminuării bаrierеlоr cоmerciаle dintre țări și a deschiderii piețelor financiare pentru investitorii străini, nu poate fi realizаtă fără existența unui sistеm bаncаr pеrformаnt, cаrе să fаcă fаță cоncurеnței аcеrbe dintre țărilе lumii.

Dе acееа, analiza Băncii Naționale a Moldovei echivalеаză cu studierеа аctivității sistеmului bаncаr mоldovenеsc și prin urmаrе, cunоаșterea аpоrtului pe cаrе sistеmul bancar autоhton îl аre în dezvоltarea еconоmiei naționаlе.

Obiectul general al cercetării. Obiеctivul stаbilit în procеsul de reаlizare a acеstei tezе a fоst cercetаrea aspеctеlоr importаnte ale opеrаțiunilor bаncаre, cе fаc pаrte din sеrviciile de transfеr dе fonduri, prestаte de cătrе bănci.

Scоpul lucrării este anаlizа particularităților funcționale și organizaționale ale Băncii Naționale a Moldovei., să fie formulаte soluții de pеrformаnță a gеstiunii operаțiunilor efectuate de către bancă și totodаtă să se evаlueze impаctul strаtegiilor de dezvoltаrе a economiei Republicii Moldova.

Structura lucrării este prezentаtă în cоrespundere cu obiectivеlе precоnizаte și оrdinеа rеаlizării cеrcetărilor științifice. Tеza de licеnță cuprindе: introducеre, trеi capitоle cаre cоnstituie cоnținutul de bază al cercetării, cоncluzii și recomandări, literaturа selеctivă studiаtă (bibliografia)

Аstfel, în introducеre, еste argumеntată actuаlitatea temеi dе cеrcetare fiind identificаt subiеctul și obiеctul lucrării, este precizаt scоpul, supоrtul metоdologic și teoreticо – științific al tezеi de licеnță.

Sarcinile lucrării sunt reflectate în cadrul celor trei capitole și anume:

În Capitolul I ,,Aspecte teoretice privind activitatea Băncii Naționale a Moldovei – ca bancă central a țării” – reflectă fundamentele teoretice privind apariția băncilor centrale și importanța lor în sistemul bancar, prezintă aspecte teoretice privind apariția și caracteristica generală a Băncii Naționale a Moldovei care reglementează activitatea băncilor comerciale din Moldova, funcțiile și operațiunile Băncii Naționale a Moldovei, aceste funcții sunt realizate doar de Băncii Naționale a Moldovei pentru o dezvoltare a economiei mai bună, mai eficientă.

În Capitolul II ,, Analiza activității Băncii Naționale a Moldovei – analiza funcțiilor” – prezintă indicatori și agregate monetare, politica monetară și de asemenea schema de realizare a echilibrului monetar în cadrul activității pe care o desfășoara în activitatea sa economică Băncii Naționale a Moldovei.

În Capitolul III ,,Impactul politicii monetare a Băncii Naționale a Moldovei asupra dezvaltării economiei” – cuprinde situația actuală a Republicii Moldova asupta economiei și de asemenea strategiile efectuate de Banca Națională a Moldovei pentru a înlătura probleme cu care se confruntă băncile comerciale la moment în ceea ce privește economia tării.

În cоmpаrtimеntul Cоncluzii și recomandări alе tеzеi sunt rеflеctаtе cоnсluzii аsuprа cеrcеtărilоr еfеctuаtе și recоmаndărilе аfеrеntе, cаrе аr cоnducе lа sоluționarea multоr prоblemе еconоmicо-finаnciarе în cadrul sistemului băncilor din Republica Moldova, prin urmare, ar contribui substanțial la eficientizarea activității acestora.

În ceea ce privește suportul metodologic și teoretico–științific al tezei, constatăm faptul că, drept bază teoretică și metodologică a investigațiilor a constituit teoria clasică și contemporană vizînd activitatea bancară modernă. De asemenea, ca sursă și bază informațională au servit publicațiile periodice analitice și informative naționale, actele legislative din Republica Moldova privind activitatea bancară.

.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI – CA BANCĂ CENTRALĂ A ȚĂRII.

1.1. Scurt istoric privind apariția băncilor centrale

Istoria sistemului bancar își regăsește originile în trecutul îndepărtat. Există mărturii foarte vechi ce atestă practicarea unor activități care, într-o forma mai mult sau mai puțin evoluată, pot marca primii pași pe tărâmul practicii bancare.

Primele dovezi ale unei activități bancare se regasesc în Orietul Apropiat (Babilon) și în Egiptul Antic. În acea perioadă templele era, de o potrivă loc de rugăciune și loc de păstrare a banilor și a tezaurilor. Împrumutînd aceste bogății, preuții realizau un dublu scop: obținerea de cunostințe și a unui mic profit. Au fost descoperite mărturii scrise privind activitatea de depunere și împrumuturi efectuate de către preuții templelor. Încrederea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetară, asemănător băncilor de mai târziu ( detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobînda percepută și rambursarea creditelor se regăsesc deja în Codul lui Hamurabi, descoperit la Susa în anul 1901. Hamurabi a fost suveran al Regatului Babilonian – sec.XVIII-lea î.d.Cr.).[ 36, p.4]

Mai târziu, egiptenii, sirienii, fenicienii, grecii și romanii dezvoltând comerțul sau văzut nevoiți să practice schimbul de monedă și de metale prețioase. În Grecia Antică în sec.VI-lea î.d.Cr., orașele – stat și templele au început să bată monede proprii. Datorită faptului ca fiecare oraș-stat își avea moneda proprie a apărut necesitatea schimbului de monedă contra alteia. Acestea pot fi considerate primele schimburi valutare primitive. Persoanele ce practicau schimburile de monede și de metale prețioase erau zarafii, cămătarii sau trapeziții ( de la “ trapeza “, masa instalată în piețe la care își rezolvau afacerile). Mai târziu trapeziții deschid prăvălii, devenind personaje bogate și influente. Celebrii avocați Socrate si Demostene ne dezvăluie minuțiozitatea cu care trapeziții țineau conturile, buna loc cunoașterea a lumii afacerilor, soliditatea rețele de corespondență pe care o utilizau, dar și discreția cu care tratau afacerile și marea lor influență în societate.

Astefel, în scopul combaterii cămătăriei, în sec.alVI-lea î.d.Cr. în Grecia sunt constituite primele bănci publice administrative. Aceste instituții erau conduse și controlate de agenții publici în baza unor norme ce pot fi asociate primelor reglementări statale cu privire la activitatea băncilor. Pe lîngă rolul propriu-zis aceste bănci aveau și sarcina de a stoca impozitele percepute de la populație. De asemenea, ele mai aveau dreptul de a bate monedă.[20,p.104]

Mai târziu pământurile grecești au fost cucerite de Imperiul Roman. Pe măsură ce aceste teritorii sunt supuse, romanii iau cunoștință de modalitatea funcționarilor băncilor grecești, conștientizând importanța operațiunilor bancare. Foarte curând după aceea Imperiul Roman au apărut atîtea bănci publice, după modelul grecesc, cât și bănci private.

Bancherii privați, cei mai mulți venind din Grecia și din sudeul Italiei, s-au instalat în Forum, în mici birouri închiriate în sat. De aici ei s-au răspândit în întreaga lume latină, desemnarea fiind favorizată de faptul că dobânda era limitată în Roma, fiindliberalizate în proviencie. Băncile publice împrăștiate în provincie, aveau un birou central la Roma, angajații lor fiind numiți mensari sau colectari. Totodată, băncile furnizau clienților situații ale conturilor pentru pentru operațiunile efectuate. Astfel, clienții puteau conta oricând pe extrasul de cont ca mijloc de probă față de terți, iar băncile compensau sistematic creanțele și datoriile de aceeași natură, relevând numai soldul. Din aceste informații se observă că serviciile prestate clienților erau în proces de diversificare.

În evul mediu mănăstirile, la fel ca și templele din Egiptul și din Grecia Antică, au continuat să joace un rol important în efectuarea unor activității bancare specifice. Adepții noii religii creștine nu acceptau ideea de dobândă care stă la baza băncilor și finanțelor, influențați de Evanghelia Sfâtului Lucas „ Iubuți-vă dușmanii, faceți numai bine și împrumutați fără a pretinde ceva…”. Oficial, mănăstirile nu aveau voie să perceapă dobânzi, dar recurgeau totuși la alte metode pentru a obține profit. Acestea își constituia veniturile din imopeci din comisioane pentru creditele acordate și pentru alte servicii prestate.[25, p.120]

Secolele al XIV-lea –al XVI-lea au fost marcate de importante evenimente istorice care au influențat și activitatea bancară. Atuci apar primele instituții de tip bancar, care efectuau preponderent operațiuni de transfer, contribuind la eficiența sistemului de plăți. Prima bancă de acest tip a fost Banca Veneției creată în anul 1171 și recunoscută oficial in 1587 ca „ Banca di Rialto”. Termenul de bancă provine de la cuvântul italian banco, ceea ce înseamnă scaun de schimb, masă de bani.

Dezvoltarea afacerilor impunea crearea unor centre permanente de operare cu banii și în acest scop se constituie în 1531 prima bursă la Anvers și apoi la Londra. Astfel, se accentuează distincția dintre piețile financiare și bănci. În cadrul burselor se întâlnesc pentru afacerii vânzătorii și cumpărătorii sau creditorii și debitorii, în timp ce băncile tratează tranzacțiile separat cu fiecare dinte părți.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea activitatea bancară de dezvoltă în toate formațiunile statale din Europa. Au apărut bănci similare și în alte centre comerciale: Geneva (1407), Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Rotterdam (1635). Banca Angliei (1694) a devenit modelul pe care s-au pliat structurile bancare create ulterior.

Pe atunci activitatea băncilor se limita la emiterea banilor, la acceptarea depozitelor și păstrarea lor, la efectuarea deconntărilor prin virament. În scurt timp băncile au început să folosească pe larg resursele atrase în scopul acordării creditelor. Acordarea de credite implică un venit format din plata dobânzii. Astfe, a apărut un stimulent care a susținut dezvoltarea creditării. Același lucru a favorizat și atragerea depozitelor, păstrarea disponibilităților în bănci, acordate ulterior ca credite. În afară de respectivele operațiuni băncile eliberau certificate de depozit cu termene fixate. Aceste certificate puteau fi rambursate chiar și înainte de termen, deși nu la valoarea nominală, ci la un preț negociabil. De asemena, băncile emiteau carnete de cecuri clienților în scopul eficienței plăților. În afară de certificate de depozite și carnete de cecuri, băncile încep a practica emiterea biletelor de bancă (moneda fudiciară). Deținătorii de monedă metalică aveau posibilitatea de a-și schimba moneda pe bilete de bancă la ghișeele băncilor sau la zarafi. Lărgindu-și sfera de activitate, băncile urmăresc acumularea profitului.[29, p32]

Băncile comerciale puternice, care se bucurau de o încredere mare din partea statului, erau împuternicite să emită bani (monedă fiduciară). Aceste bănci purtau denumirea de bănci emitente.

În secolul al XIX-lea evoluția banilor a conoscut o nouă fază, determinată de fixarea valorii monedei în metal prețios, adică stabilirea greutății, titlului și valorii nominale a monedelor metalice. Astfel, circulă trei categorii de monedă: modeda metalică, moneda fiduciară (bancnota) și moneda scripturală (reprezentată prin efecte de comerț și conturi în bancă la vedere). Pe de o parte, menținerea echivalenței bancnotelor nu poate fi asigurată cu monedele metalice, iar pe de altă parte, pentru ca bileltele să-și conserve valoarea fixată în aur și argint, este necesar ca raportul valoric dintre aur și argint să fie menținut. Ca urmare, la bimetalismul ce se implimentase în tranzacțiile bancare s-a renunțat în Anglia din 1816, iar mai apoi în Franța din 1878, în Statele Unite din 1900, treptat și în alte țări. Totodată pe plan național a fost organizată banca de emisiune, căreia i s-a acordat dreptul de monopol asupra emisiunilor monetare, obligând-o pe aceasta să schimbe în aur bancnotele emise. Acest fapt a avut multiple avantaje, fiindcă permitea clienților unei bănci să efectueze în toată țara, fără dificultăți, tranzacții în monedă legală, în favoarea clienților băncii respective și ai altor bănci.

Organizarea băncii centrale, ca instituție de stat, asigură o conversie perfectă a diverselor forme monetare, vreate de mai multe bănci în parte. Printr primele bănci centrale menționăm Banca Suediei (1668), Banca Angliei (1694). [36, p.9]

Evoluția instituțiilor bancare în acest secol cunoaște următoarele direcții:

dezvoltarea instituțiilor bancare de emisie, care vor monopoliza emisiunea biletelor de bancă pe plan național;

extinderea numărului de bănci private, destinate marilor operațiuni financiare și internaționalizării afacerilor;

constituirea băncilor comerciale ca societăți pe acțiuni;

apariția instituțiilor financiare destinate să satisfacă nevoile specifice ale clientelei populare (case de economii, uniuni de credit etc.).

Contextul istoric, economic și social al fiecarei țări a influențat modul și structura de funcționare a sistemului bancar național.

Secolele al XIX-lea și al XX-lea marchează profund activitățile bancare, ce se caracterizează prin formarea unor bănci cu caracter internațional, deci se remarcă forme ale internaționalizării bancare. Internaționalizarea bancară se desfășoară în două direcții:

cele mai mari și mai redutabile bănci naționale își dezvoltă rețele de unități teritoriale, concomitent efectuând operațiuni și în afara hotarelor statelor de origine;

înființarea unor bănci cu caracter internațional, suprastatal.

În decursul secolului al XX-lea băncile, care până atunci acționaseră în cadrul țărilor de origine și care fuseseră supuse unor procese de centralizare și consolidare a capitalului, încep să își dezvolte unități operative în alte state, fie sub forma unor sucursale, fie prin înființarea unor noi bănci pe care le controlau în totalitate. De ademenea, în această perioadă are loc extinderea funcțiilor băncilor (la cele mai mari și mai puternice bănci), ele asumându-și nu doar funcția de creditor național, ci și cea de creditor internațional. Atunci când aceste bănci acordă credite debitorilor din alte state ele pot acționa singure sau se unesc în consorții bancare.[15, p.259]

Paralel cu internaționalizarea activității bancare, pe parcursul secolului al XX-lea au apărut cu statul internațional, suprastatal. Acest proces a început după Primul Război Mondial, când în anul 1930 este creată Banca Reglementărilor Internaționale. Această bancă a fost înființatpă în scopul colectării despăgubirilor de război, rezultate din lupta dintre blocurile de țări participante și cu alocarea acestor fonduri statelor învingătoare, în funcție de necesitățile acestora. Cu timpul rolul Băncii Reglementărilor Internaționale în această problemă a început să se reducă, fiind unul din principalele organisme bancare internaționale și transformându-se într-o „bancă a băncilor centrale" a țărilor europene.

După al Doilea Război Mondial procesul de înființare a unor bănci cu statut internațional continuă. Apar instituții financiare internaționale cu activitate regională și internațională. Pe plan internațional își desfășoară activitatea Fondul Monetar Internațional, Banca mondială, reprezentată de Banca Internațională de Reconstruție și Dezvoltare, Asociația pentru Dezvoltate Internațională, Corporația Financiară Internațională, Asociația pentru Garantarea Multilaterală a Investițiilor etc. Pe plan regional activează Banca Europeană de Reconstruție și Dezvoltare, Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Asiatcă pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru Dezvoltare etc. Aceste bănci depun o contribuție notabilă la canalizarea fondurilor pentru dezvoltarea economiei sau înlăturarea dezechilibrului economic din unele state.

1.2. Aparțtia și caracteristica generala a Băncii Naționale a Moldovei

Sub denumirea de Bancă Națională a Moldovei a fost creată prima bancă înființată în arealul Românesc, la 12-24 martie 1857, cu sediul central la Iași și subcursale la Galați și București. Fondatorul acesteia a fost bancherul Prusac F.W. Nulandt, director al Creditului Mobilier din Dessau. Capitalul inițial a fost de 10 milioane taleri, împărțiți în 50 mii de acțiuni, din care 45 mii erau deținute de Nulandt și banca din Dessau. Așa-zis „națională”, ea era o realitate o anexă a băncii de Dessau, conducerea efectivă în orașul german. Banca a obținut privilegiu emisiunii de bancnote convertibile la vedere cu valori de la 40 sorocoveți în sus și cu acoperire în aur. Însă BNM nu s-a folosit de acest drept, motiv pentru care nu a fost și prima bancă de emisiune. Cu toate că înființarea ei a fost considerată un succes al expansiunii capitalului bancar german, viața băncii a fost una extrem de scurtă. Conducerea sa a fost de la început defectuoasă. Ea a acordat un volum mare de credite pe termen lung unor mari proprietari funciari, ceea ce contravenea realitățiilor economice. Astfel, în iunie 1857 intră temporar în stare de faliment, dar își reea activitatea. Bancă Națională a Moldovei a fost declarată falimentară și lichidată după numai un an de funcționare, la 14-26 iunie 1858. Însă, ca bancă centrală din Republica Moldova, Bancă Națională a fost înființată in anul 1991 la 4 iunie prin decretul președintelui Mircea Snegur cu desemnarea guvernatorului Leonid Talmaci în vederea realizării politicii unice și independente în domeniul circulației monetare, a creditului, operațiunilor în valută străină și asigurarea unui control eficient asupra activității sistemului bancar din republică prin reorganizarea Băncii Republicane din Moldova a Băncii de Stat a URSS.

Organizarea și funcționarea BNM este reglementată de Constituția Republicii Moldova, Codului Civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, Legea cu privire la Bancă Națională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95, Legea Instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iunie 1995 și altele.

BNM este Banca Centrală a Republicii Moldova. Ea este o persoană juridică publică autonomă care îndeplinește niște funcții specifice și este responsabilă față de Parlament.[1]

Structura organizatorică a BNM include departamente, directe, servicii și alte subdiviziuni.

Obiectivul fundamental al BNM, din 2006, este asigurarrea și menținerea prețurilor. Totodată, BNM promovează și mențene un sistem financiar bazat pe principiile pieții și sprijină politica economică generală a statului. Viziunea BNM este declarația care exprimă concis aspirația instituției pentru viitor și reprezintă punctul de plecare în formularea obiectivelor strategice. BNM este autoritatea publică independentă eficientă și credibilă care promovează politica monetară adecvată și contribuie la asigurarea integrității și stabilității sistemului financiar aplicând cele mai bune practici internaționale în interesul societații.

Valori ale BNM sunt principiile de bază care ghidează activitatea acesteia și la care sunt aliniate deciziile luate au menirea de a stabili modul de comunicare internă precum și de susținere, crearea unei imagini publice credibile a BNM.[1]

Valorile a BNM sunt următoarele:

Angajament civic este activitatea orientată spre beneficiul interesului public.

Deficientă reprezinta aplicarea inovațiilor și tehnologiilor moderne în utilizarea resurselor.

Excelența este demonstrarea competenței și profesionalismului în exercitarea atribuțiilor și adoptarea celor mai bune practici internaționale.

Transparența presupune atitudenea transparentă și imparțială în procesul decizional.

Responsabilitatea presupune atitudenea responsabilă față de societate în implimentarea sarcinilor trasate.

Integritatea este component etic la nivel de bancă și fiecare angajat în parte.

Credibilitatea este conduita care să inspire și să mențină încrederea publicului.

BNM are următoarele atribuții de bază:

stabilirea și implementarea politicii monetare și valutare în stat;

activitatea de bancher și agent fiscal al statului;

licențierea, supravegherea și reglementarea activității instituțiilor financiare;

supravegherea sistemului de plăți în Republica Moldova și facilitarea funcționării eficiente a sistemului de plăți interbancare;

emisiunea monedei naționale;

stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al monedei naționale;

păstrarea și gestionarea rezervelor valutare ale statului;

întocmirea balanței de plăți a statului;

reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a.

Conducerea activității BNM este în competența Consiliului de Administrație, care este alcătuit din 5 membri: guvernatorul – președintele consiliului, primul-viceguvernator – vicepreședinte al consiliului, 3 viceguvernatori ai bancă națională. Membrii Consiliului de administrație, inclusiv guvernatorul, se numesc pe un termen de 7 ani. Mandatul membrilor Consiliului poate fi reînoit.

Președintele consiliului de administrație este guvernatorul BNM. Guvernatorul este numit de Parlament la propunerea președintelui Parlamentului.

Vicepreședinte al Consiliului de administrație este primul viceguvernator al BNM.

Membrii ai Consiliului de administrație sunt 3 viveguvernatori. Primul viceguvernator și guvernatori sunt numiți de Parlament la propunerea guvernatorului BNM. Membrii Consiliului de Administrație trebuie să fie cetățeni ai Republicii Moldova. Să aibă o reputație impecabilă și o experiență de cel puțin 10 ani în domeniul financiar. Membrii Consiliului de Administrație sunt numiți pe un tremen de 7 ani și mandatul membrilor poate fi reânoit cu condiția că ei să fie eligibili pentru a fi realeși conform legislației. Pe durata mandatului membrii Consiliului de Administrație nu au dreptul să facă parte din partide sau din formațiuni social politice, să desfășoare activități cu caracter politic ori să participe la ele să facă agitație electorală. La încadrarea în servicii și ulterior în fiecare au membrii Consiliului de Administrație sunt obligați să depună declarații cu privire la venituri și proprietate. Guvernatorul este responsabil de formarea inițiativelor în domeniul politicii monetare și valutare pentru a fi prezentate Consiliului de Administrație și executarea acestora. El organizează și conduce activitatea BNM, activează în numele acesteia, reprezintă interesele băncii în relațiile cu diferite instituții atât în republică cât și în afara ei. Emite ordine și dispoziții obligatorii pentru salariații BNM, controlează executarea lor, semnează diresct sau prin persoana împuternicită de el, acordurile și alte acte încheeate de banca națională.

Consiliului de Administrație stabilește modul de funcționare al BNM. În exercitarea atribuțiilor sale Consiliului de Administrație examinează rapoarte privind situația economică monetară a statului. În acest scop vicepresedintele Consiliului de Administrație asigură prezentarea periodică a rapoartelor de către departamente directe și secții cu privire la administrarea și realizarea, reglementarea politicii monetare, starea sistemului financiar inclusiv bancar.

Situația pieții financiare și valutare și alte rapoarte la decizia consiliului.

Consiliului de Administrație au următoarele împuterniciri:

stabilește politica monetară de stat, inclusiv limitele ratei dobânzii la instrumetele politicii monetare, condițiile de acordare a creditelor, tipul și nivelul rezervelor pe care instituțiile financiare sunt obligate să le țină la BNM.

Stabileste politica valutară de stat, inclusiv modalitățile de determinare a cursului oficial a leului moldovenesc față de valutele străine.

Adoptă actele normative de aplicare guvernală ale BNM.

Aprobă rapoarte și recomandările ce urmează a fi prezentate Parlamentului și Guvernului.

Adoptă decizii cu privire la participarea BNM la organizațiile internaționale.

Stabilește modul de emisiune, retregere și lichidare a bancnotelor și monedelor metalice.

Aprobă fiecare acordare de credit sau folosirea altor instrumente financiare în favoarea unei bănci sau instituții financiare.

Decide asupra modului de eliberare a licențelor, autorizațiilor, permisiunilor, aprobărilor privind activitatea băncilor comerciale, inclusiv și a unităților de schimb valutar.

Examinează rezultatele controalelor efectuate la bănci și unități de schimb valutar, adoptă hotărârile aferente acestora.

Hotărăște asupra emiterii creanțelor BNM, volumul și condițiile de emitere a lor, determină care creanțe sunt acceptabule pentru investițiile BNM.

Aprobă statutul, stabilește modul de funcționare, administrare și organizare a BNM.

Aprobă rapoartele anuale și situațiile financiare, înaintează propuneri vizând majorarea capitalului social.

Aprobă decizii privind aderarea BNM la organizațiile internaționale financiare.[1]

Ședințele Consiliului de Administrație sunt conduse de guvernator, iar în lipsa acestuia de primul viceguvernator. Ședințele se convoacă cel puțin o dată pe lună cu excepția situațiilor de urgență. Fiecare menbru al consiliului are dreptul la un vot. Ședințele sunt secrete și conform deciziei consiliului toate sau o parte din hotărârile sale pot fi aduse la cunoștință opiniei publice. BNM are un organ de audit intern constituit de specialiști de înaltă calificare cu experiență de muncă în domeniul contabilității, finanțelor și tehnologiilor informaționale și este condus de controlorul general. Consiliului de Administrație aprobă regulamentul cu privire la personalul băncii. Guvernatorul angajează și concediază în modul și condițiile stabilite de Consiliului de Administrație.

La sfârșitul fiecărui an financiar BNM întocmește finanțele financiare în conformitate cu standartele acceptate în practica internațională. Situațiile financiar anuale, conturile și registrele băncii sunt supuse auditului extern, vamal efectuat de către organizația de audit extern independentă cu renume și experiență recunoscută, în domeniul auditului. Băncile centrale și la instituțiile financiare internaționale selectate de Consiliului de Administrație pe bază de licitație. Raportul auditului extern se publică împreună cu situațiile financiare anuale ale BNM. În termen de 4 luni după încherea anului financiar BNM prezintă Parlamentului un raport care include informația privind: situația financiară confirmată de auditul extern, activitatea și operațiunile sale pentru anul financiar încheiat, situația economica a statului. Trimestial banca prezintă Parlamentului și Guvernului un raport ce conține analiza situațiilor macroeconomice și o previziune pe termen mediu a inflației, și a indicatorilor macroeconomici principali.

Anual banca publica balanța de plăți a statului. Capitalul BNM include capitalul statutar și conturile de rezervă.

La rândul său, capitalul statutar reprezintă suma capitalului autorizat și a fondului general de rezervă.

Capitalul autorizat este subscris și deținut exclusive de către stat, el nu este transferat sau nu poate fi grevat cu sarcini. Capitalul statutar este dinamic și se formează din profitul anual disponibil pentru distribuirea din venituri obținute sau din contribuțiile guvernului până când mărimea acestuia va atinge 10 % din totalul obligațiunilor monetare ale băncii naționale și este structurată în felul următor:

1/3 capital autorizat

2/3 fondul general de rezervă

Fondul general de rezervă este format de bancă și se utilizează, în exclusivitate, pentru acoperirea pierderilor înregistrate conform rezultatului exercițiului la finele anului financiar. Capitalul statutar este dynamic și se formează din profitul anului disponibil pentru distribuire și/sau din contribuțiile Guvernului. Mărimea acestuia trebuie să atingă nivelul de 10 % din totalul obligațiilor monetare ale BNM și să fie structurat potrivit proporției: 1/3 – capitalul autorizat și 2/3 – fondul general de rezervă. La finele anului financiar, profitul disponibil pentru distribuire va fi alocat în proporței de 50% pentru majorarea capitalului statutar. Profitul disponibil pentru distribuire reprezintă profitul net obținut după:

defalcarea tuturor veniturilornerealizate în conturi corespunzătoare de rezervă ale veniturilor nerealizate;

acoperirea tuturor pierderilor nerealizate din sursele conturilor corespunzătoare de rezervă ale veniturilor nerealizate, până când soldul acestora devine zero.

Conturile de rezervă ale veniturilor nerealix’zate se crează separat pentru fiecare sursă care a generat aceste venituri și sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor nerealizate ale pierderilor ulterioare, generate doar de sursele care au creat aceste rezerve.

Personalul BNM constituie în jurul a 500 de angajați.

În anul 1995, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei și Legea instituțiilor financiare. Conform primei legi, BNM este independentă în exercitarea atribuțiilor sale, fiind responsabilă față de Parlament. Cea de-a doua lege are drept scop crearea unui sector financiar puternic și competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest sistem și protejarea intereselor deponenților.[46]

BNM în ipoteza de autoritate monetară națională, desfășoară multiple și specifice poziției sale activități, cele de bază fiind: stabilirea și implimentarea politicii monetare și valutare; acționarea ca bancheri și agent fiscal a statului; întocmirea aanalizelor economice și monetare; autorizarea; supravegherea și reglementarea activității instituțiilor financiare; supravegherea sistemelor de plăți în republic și facilitarea funcționării eficiente în sistemul de plăți interbancare; activitatea ca organ unic de emisiune a monedei naționale; stabilirea regimului cursului de schimb al monedei naționale; păstrarea și gestionarea rezervelor valutare ale statului; executarea tranzacțiilor cu instituțiile publice internaționale în domeniul bancar, de credit și monetar; întocmirea balanței de plăți a statului; efectuarea reglementării valutare.

Stabilirea și implimentarea politicii monetare și valutare. BNM este instituția abiliată în elaborarea și promovarea politicii monetare. Deoarece acesta este o activitatea important, iar rezultatele ei au un impact esențial asupra economiei, BNM, annual, evaluează starea economic și financiară din țară și elaboreaza acțiunile de politică monetară și valutară, și prognozele privind rezultatele acesteia. BNM, în limita competențelor sale prin intermediul instrumentului disponibil, în conlucrare cu Guvernul, în special cu Ministerul Finanțelor – autoritatea central de specialitate în domeniul finanțelor publice, realizează politica monetară adoptată.

Acționarea ca bancher și agent fiscal al statului. BNM acționează ca bancher și agent fiscal al statului și al organelor acestuia. În acest context, BNM oferă Guvernului:

consultații curente în problemele monetare și financiare importante ce țin de competența sa;

relatări pe problemele monetare și financiare la elaborarea proiectului bugetului de stat;

consultări și informațiiasupra împuternicirilor sectorului public, inclusive privind obiectivele în domeniul împuternicirilor interne și externe sectorului public pentru următorul an financiar, sumele și condițiile la care aceste împrumuturi vor fi contractate;

accept depozite de la Trezoreria statului și de la alte organe ale statului în baza unui demers al Guvernului. În calitate de depozitar, BNM primește și eliberează bani, ține evidența conturilor și oferă orice alte operațiunii se manifestă prin reducerea cantității de monedă națională în circulație, comparative cu cantitatea de valută. Este evident că rata de schimb a monedei naționale va începe să crească, aceasta constituind un impediment în calea exporturilor, impunându-I tendință negativă soldului balanței de plăți.

Cu toate că instrumentele indirect ale politicii monetare produc efecte mai puțin sensibile și acestea se manifestă, într-o perioadă medie sau lungă, practica elaborării și promovării politicii monetare denotă că autoritățile monetare, în present, cel mai fregvent recurg la instrumentele cu grad sporit de ,,inteligență”, după cum sunt cele indirecte.

1.3.Funcțiile si operațiunile Băncii Naționale a Moldovei

Băncile centrale moderne exercită funcții prin care se evidențiază rolul lor în cadrul sistemelor monetare si bancare, dar și al economiilor în ansamblu. La aceasta se referă: funcția de emisiune monetară, funcția de centru al politicii monetare, funcția de centru valutar, functia de bancă a statului.

Functia de emisiune monetară, fiind monopolizată într-o singură instituție, de fapt, a contribuit cel mai mult la apariția Băncii Centrale. Emisiunea monetară a evoluat odată cu succesiunea formelor monedei și a etalonului monetară. În perioada monedei metalice, baterea monedei și punerea ei în circulație era prerogativă suveranului. Masa monetară la acea vreme era direct determinată de cantitatea metalului monetar disponibil. Odată cu apariția banilor de hîrtie esența și rolul emisiunii monetare se schimbă radical. Capacitatea de a emite biletele de bancă era un privilegiu numai a bancilor, care făceau aceasta în urma depozitării monedei metalice. Însa semnele monetare puteau fi emise și fără acoperire metalică, fapt care a condus la creșterea necontrolată a cantitații de monedă cu urmările respective – deprecierea monedei, creșterea prețurilor, ruinarea deponenților ,îmbogățirea nejustificata a emitetului etc. Soluția s-a prefigurat în monopolizarea emiterii de monedă de o singură bancă, care devine de emisie, respectiv, centrală. La mijlocul secolului XIX-lea, băncile centrale au devenit singurele emitente de bancnote și de monedă divizionară.[20, p 115]

Emisiunea monetară, care înseamnă punerea în circilație a banilor (moneda principală și moneda divizionară), în prezent, are mai multe valențe. Una este aceea ce satisface circulația monetară cu numerar. În acest sens, Banca Centrală este autoritatea împuternicită legal să stabilească designul și semnele de protecție a bancnotelor și monedelor divizionare, să confecționeze și să organizeze alimentarea circulației monetare cu semne bănești, să supravegheze funcționarea monedei. Altă semnificație a emisiunii monetare constă în controlul masei monetare în circulație. În acest caz, Banca Centrală gestionează, prin instrumentele de politică monetară, oferta si cererea de bani.

Funcția de centru al politicii monetare este una recentă, extrem de importantă, care derivă din cea de emisie și control al monedei. În urma cunoașterii efectelor cantității de monedă asupra proceselor economice și rezultatele macroeconomice Banca Centrală a implimentat instrumente de natură monetară de influență asupra ofertei și cererii de bani. Întrega activitate în această direcție a primit denumirea de politica monetară. Banca Centrală, în condiții de independență în acțiuni și de responsabilitate pentru obiectivele sale, a devenit instituția centrală a politicii monetare. Ea analizează evoluțiile monetare și economice, fundamentează tactici de manipulare a instrumentelor monetare în vederea corectării tendințelor și eliminării distorsiunilor în cursul economic.

Funcția de centru valutar, având, inițial, la bază preocupările Băncii Centrale privind raporturile monedei naționale cu monede străine cu alte sisteme monetare, în prezent, odată cu creșterea rolului politicii monetare și amplificarea raporturilor monetare internaționale, a obținut noi conotații. Banca Centrală are competențe în stabilirea genului valutar și cursului valutar oficial, este responsabilă de întocmirea balanței de plăți a țării, formează și gestionează rezerva valutară internațională, reglementează și supravegheză operațiunile cu valută, realizează, în cadrul politicii monetare, acțiuni de menținere a cursului valutar etc. Din acest spectru larg de activitați, se conturează rolul auorității monetare de centru valutar al țării.

Funcția de bancă a statului este una cheie în apariția Băncii Centrale. Băncile regale au fost înființate, în primul rind, cu scopul ca acestea să acorde împrumuturi statului și, ulterior, au obținut monopolul în emisiune de monedă. Pe parcursul evoluției sale, Banca Centrală a servit statul în aspect financiar din plin. Să amintim că băncile, la începuturile lor, au avut rolul de colector de impozite și gestionar al banilor publici. Mai tîrziu, Banca Centrală a evoluat în rolul de trezorerie, fiind, de fapt, casieria statului care ținea evidența și efectua transferurile mijloacelor bugetului public. Banca Centrală, după cum a fost menționat, mult timp a fost creditorul principal al guvernului. În prezent, raporturile Băncii Centrale cu administrația publică diferă de la țară la țară prin atribuțiile deținute, competențele delegate, serviciile prestate etc. Cel mai frecvent, băncile centrale îndeplinesc rolul de consilier financiar al statului, de administrator al datoriei externe și al plății dobânzilor aferente, sprijină direct și indirect, statul în împrumuturile interne etc.

Funcția de bancă a băncilor s-a conturat pe parcursul constituirii sistemului bancar național și devenirii Băncii Centrale drept miez al acestuia. Raporturile Băncii Centrale cu băncile din sistem cuprind multiple aspecte. În primul rând, Banca Centrală gestionează conturile băncilor deschise pentru efectuarea viramentelor și compensărilor interbancare. În al doilea rând, Banca Centrală finanțează băncile potrivit diferitor regimuri de creditare (prin reescontare, avansuri de lombard, linii de credit, credite overnight etc.), totodată, având și rolul de creditor în ultima instanță a acestora. În al trilea rând, Banca Centrală este consultantul metodologic al băncilor pe probleme de evidență, contabilitate, raportare etc. În al patrulea rând, la Banca Centrală se păstreaza rezervele minime obligatorii ale băncilor, care sunt remunerate cu o dobândă. În afară de acestea, Banca Centrală este autoritatea de reglementare și supraveghere a activitații băncilor din sistemul bancar, fapt care, influențează benefic întreaga activitate a băncilor.

Băncile Centrale își exercită funcțiile lor prin desfășurarea a multiple activități și efectuarea a diverse operațiuni în conformitate cu atributiile și competențele lor.[40, p.122]

Operațiuni pe piața deschisă efectuate de BNM

Banca Națională poate efectua pe piețele financiare operațiuni cu creanțe emise de stat, de către Banca Națională sau cu orice alte creanțe prin cumpărarea, păstrarea și vînzarea lor (spot și forward). Operațiunile cu creanțele emise de stat pot fi efectuate de către Banca Națională numai pe piața secundară.

Banca Națională are dreptul:

să cumpere, să vîndă și să negocieze monede de aur, lingouri de aur și alte metale prețioase;

să cumpere, să vîndă și să negocieze valuta străină, folosind activele active:

aur;

valută străină în formă de banknote și monede metalice ori conturi bancare ținute peste hotare în valută străină;

orice alte active recunoscute pe plan internațional;

cambii achitabile în valută străină;

creanțe exprimate și achitebile în valută străină, emise sau garantate de statele străine, băncile lor centrale sau instituțiile financiare publice internaționale precum și de acorduri de cumpărare forward și recumpărarea înceeate cu sau garantate de acestea.

să cumpere și să vîndă bonuri de tezaur și alte valori mobiliare, emise sau garantate de către guverne străine și instituțiile financiare publice internaționale;

să stabilească rata la care va cumpăra, vinde și va efectua operațiunile menționate anterior.[1]

CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI-ANALIZA FUNCȚIILOR.

2.1. Indicatori și agregate monetare

Dimensionarea masei monetare și urmarirea evoluției acesteia, a diferitelor tendințe pe care le înregistrează activele componente cu grade diferite de lichiditate se realizează folosind anumiți indicatori monetari.

Pentru ca indicatorii monetari să permita cuantificarea interacțiunii dintre variațiile masei monetare și a celorlalte fenomene monetare cu principalele procese economice ( plasarea și utilizarea resurselor, producția și comercializarea bunurilor și serviciilor, formarea prețului, oscilațiile cursului de schimb ect.). Este necesar ca aceștea să exprime dinamica masei monetare și evoluția ei și să permită evaluarea legăturilor dintre procesele monetare și cele economice.

Indicatorii trebuie să asigure găsirea unor răspunsuri concrete la 2 întrebări fundamentale:

Daca evoluția masei monetare existente este restrictiva, expansionistă sau neutră; adică dacă masurile de politică monetară adoptate sunt restrictive, expansioniste sau neutre;

Dacă efectele evoluției masei monetare asupra evoluției economice, reale sau restrictive, expansioniste sau neutre; astfel spus, ce fel de influență asupra economiei reale (realizarea obiectivelor politice, economice privind producția, prețurile, balanța de plăți externă etc.) este de așteptat să aiba evoluția masei monetare.

Indicatorii monetari reprezintă o modalitate de a completa lipsa unor modele econometrice care se descrie detaliat procesele monetare și să permită analiza și previzionarea lor. În lipsa unor astfel de modele, indicatorii monetari ofera un volum important de informație pentru a răspunde celor 2 probleme fundamenntale arătate.

Un prim set de indcatori sunt cei care oferă informații privind estimarea evoluției masei monetare și care exprimă caracterul politicii monetare, ca expansionistă, restrictivă sau neutră. Aceștia sunt considerați “ indicatori monetari propriu-ziși”, oferind informații atît asupra caracterului evoluției masei monetare, cît și despre obiectivele pe termen scurt urmărite de autoritățile monetare pentru influențarea economiei reale.

Al doilea set de indicatori informează acei indicatori care oferă informați privind estimarea efectelor estimate de politica monetară asupra celei economice, ei exprimînd în acest caz obiectivele politicii monetare. Aceștia sunt considerați ”indicatori economici “, și reflectă legătura dintre obiectivele politici monetare și scopurile politici economice generale.

Utilizarea acestor două categorii de indicatori este necesară și posibilă în condițiile în care în economia unei țări funcționează o piață financiar-monetară dezvoltată. În schimb, în economiile în care relațiile monetare și structura financiar bancară sunt puțin dezvoltate se folosește o singură categorie de indicatori care să exprime atît caracterul, cit și obiectivele politicii monetare. O astfel de soluție se justifică prin numărul redus de produse monetare și prin gama restrînsă a activelor lichide. [44, p.108]

Modul concret de definire a indicatorilor monetari, obțiunea pentru un singur indicator sau mai mulți constituie o problemă practică și nu una teoritică. Criteriul de alegere a indicatorilor monetary depinde de măsura în care aceștia îndeplinesc urmatoarele condiții:

Să fie legați de politica monetară și să reflecte acțiunea acesteia și să nu fie influențați de alți factori care acționează, de obicei, asupra evoluției monetare;

Să poată fi calculați statistic;

Să indice dacă politica monetară este restrictivă, expansionistă sau neutră.

La baza indicatorilor monetari pot să stea două categorii de variabile (indicatori):

Indicatorii lichidității financiare, cu ajutorul cărora se exprimă disponibilitatea creditului și condițiile de obținere a acestuia și a altor resurse de finanțare. Creditul disponibil se exprima, de obicei, prin volumul lichidităților financiar libere (neplasate) ale băncilor și ale altor instituții financiare și în general, prin oferta de mijloace financiare, iar condițiile prin rata dobînzi; acești indicatori includ atît mijloacele financiare, naționale, cît și cele de pe piața internațională;

Garficul nr.2.1. Ratele dobănzii la creditelor noi acordate ( % anual).

Sursa: www.bnm.md

Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în moneda națională în luna martie 2016 a constituit 15.53 la sută, majorându-se cu 2.04 puncte procentuale față de perioada similară a anului precedent (graficul 2,1). În același timp, comparativ cu luna precedentă, rata medie ponderată a dobânzii la creditele acordate în moneda națională s-a diminuat cu 0.48 puncte procentuale.

Graficul nr.2.2. Ratele dobânzii la creditele acordate în moneda națională, pe scadențe (% anual).

Sursa: www.bnm.md

Ponderea majoră a creditelor noi acordate în moneda națională, 73.8 la sută din volumul total al creditelor în moneda națională, le-a revenit creditelor acordate cu o rată medie de 15.19 la sută persoanelor juridice. În același timp, persoanelor fizice  le-au fost acordate credite în moneda națională cu o rata medie de 16.48 la sută (graficul 2,2).

Indicatorii lichidității subiecților nefinanciari, care cuprind agregate monetare și calculate atît la nivelul băncii centrale, cît și la nivelul băncilor comerciale și a celorlalte instituții financiare.

Avînd în vedere de variabile menționate reflecta aspecte complimentare ale proceselor monetare, ele nu sunt, de obicei contradictorii, ci complimentare. Ca urmare, alegerea completă a variabilelor utilizate ca indicatori monetari este o problemă empirică rezolvată diferit de la țară la țară și chiar în interiorul aceleiași țări de la o perioadă la alta.

În practica monetară din țările dezvoltate se utilizează ca indicatori de reflectare a caracterului și a obiectivelor politici monetare rata dobinzii, agregatele monetare. În prezent, predomina practica utilizării drept indicatori monetari a agregatelor monetare, iar acest lucru se întîmplă în țările care există o îndelugată tradiție a folosirii ratei dobînzii ca indicator monetar.

Rata dobinzii ca indicator monetar are anumite limite determinate de factori cum sunt:

Influența pronunțată a factorilor nemonetari asupa nivelului, structura evoluției ratei dobinzii;

Decalajul mare de timp după care se manifestă acțiunea ratei dobinzii asupra unor procese economice fundamentale (economisirea și investiția);

Unele procese economice sînt diferențiate de nivelul anticipat a dobinziiși nu de nivelul său observat (efectiv), ceea ce este dificil de cuantificat;

Slaba reacție, uneori, a ratei dobinzii la măsurile de politică monetară;

Insuficiența sau slaba dezvoltare a piețelor financiar-monetare din unele țări, caz în care rata dobinzii se fundamentează pe criterii administrative și ca urmare, are o importanță redusă ca instrument de politică monetară și implică în indicatori monetari.

Utilizarea cu prioritate a agregatelor monetare ca indicatori monetari exclude însă folosirea ratei dobînzii în analizele monetare, inclusiv pe aprecierea caracterului politicii monetare promovate de autorități.

Graficul nr.2.3 Ratele dobânzii

Sursa: www.bnm.md

Rata de bază se aprobă în calitate de rată de referință pentru principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt. Facilitatea de depozit și facilitatea de creditare se înscriu într-un coridor simetric de ±3 puncte procentuale față de rata de bază.

Agregatele monetare sunt mărimi diferite de autoritățile monetare servesc ca suport politicii de control a creșterii mijloacelor de plata. Definiția variază de la țară la țară. În aceeași țară agregatul monetar trebuie să schimbe atunci cînd sunt create produse financiare noi. De asemena, autoritățile monetare să se străduiască să gasească agregatele monetare care sunt cel mai corelate cu agregatele economice, cum sunt PIB și cheltuieli interne brute în vederea calculării vitezei de circulație a monedei și să asigure conducerea agregatelor monetare.

Tabelul nr. 2.4 Componentele pasive ale masei monetare

Sursa: www.bnm.md

În luna martie 2016, baza monetară s-a micșorat  cu 293.3 mil. lei (1.0 la sută) fată de luna februarie 2016  și  a  constituit  28543.3 mil. lei. Scăderea bazei monetare a fost determinată atât de micșorarea activelor interne nete cu 243.9 mil. lei (23.0 la sută), cât  și  de scăderea activelor externe  nete cu 49.3 mil. lei (0.2 la sută).

Masa monetară M2 pe parcursul perioadei de referință a  scăzut  cu 346.7 mil. lei, sau cu 0.9 la sută fată de luna februarie 2016 și a constituit 38599.7 mil. lei.

În același timp, masa monetară M3 în luna martie 2016 s-a micșorat cu 654.5 mil. lei (1.0 la sută).

Analiza componentelor  pasive  ale  masei  monetare (M3)  denotă  faptul  că  micșorarea acesteia pe parcursul  lunii  martie  2016  a  fost  determinată de  scăderea  agregatului monetar Bani în circulație (M0) – cu 196.6 mil. lei  și a  soldului total  al  depozitelor cu  457.9 mil. lei (tabelul nr. 2.4).

Agregatele monetare sunt folosite pentru măsurarea puterii de cumpărare a agenților nefinanciari și rezidenți. Pentru a putea construi diferitele agregate monetare, mijloacele de plată sunt plasate în diverse agregate în funcție de gradul lor de lichiditate. Astfel, specialiștii au grupat agregatele monetare în categorii:

Moneda primară (baza monetară sau moneda de rezervă) care cuprinde banii creați de banca centrală, iar, pe de altă parte, constituie suportul pentru alte categorii de bani ( de exemplu, a banilor de cont creați de băncile comerciale);

Masa monetară a mijloacelor de plată, respectiv masa monetară în sens restîns, cuprinde instrumentele de plată create de banca centrală și celelalte bănci și instituții financiar-bancare;

Masa monetară ce desemnează mijloacele de deținere a averii care include, pe lînga produsele monetare amintite, și instrumentele financiare lichide care nu se utiliyeayă ca mijloace de plată în mod curent, dar care se pot transforma, mai rapid sau mai lent, în lichidității (istrumente de plată). Acestea sunt numite adesea „lichidități secundare”.

Agregatele monetare cuprind, atît mijloacele de plată ( moneda efectivă și depunerile în conturi la vedere) deținute de agenții nefinanciari rezidenți, cît și pe acele plasamente financiare care pot fi ușor și cu costuri reduse transformate în instrumente de plata.

Destinația agregatelor monetare din prima grupă este sa servească, în primul rînd, ca “indicatori ai politicii monetare”, în sensul de a permite depreciere dacă politica monetară este expansionisa, restrictivă sau neutră, prin obsevarea schimbarii acestei politici de la o perioada la alta.

A doua grupă de indicatori monetari (masa monetară în sens restrîns) este considerată ca reprezentînd „sarcinile” politicii monetare ) în domeniul producție balanței de plați etc, adica “obiective intermediare” ale acesteia in domenile arătate. Această grupă reprezinntă totodată un indicator al politicii monetare din punct de vedere al aprecierii concordanței acestora cu obiective cum sunt asigurarea stabilității monedei naționale, stimularea creșterii economice etc.

A treia grupă de agregate monetare constituie în exclusivitate „obiective” ale politicii monetare, adică reprezintă ”obiective finale” în domeniul producției, prețurilor, balanței de plați externe etc.

Deși se definesc în mod diferit și au destinații diferite, toate cele trei grupe de indicatori cuprind unele elemente comume și formează un sistem unitar, în cadrul căruia pot fi făcute mai multe conexsiuni. Astfel, în practică, prima grupă de indicatori se alătură celei de-a doua pentru a arăta modul în care se realizează obiectivele politicii monetare în prvința creării masei monetare. De asemenea, prima și a doua grupă de indicatori pot fi privite cu a treia grupă, iar toate la un loc pot fi privite prin prisma obiectivelor politicii economice generale.

Graficul nr.2.5.

Sursa: www.bnm.md

Agregatele monetare sunt indicatorii utilizați pe larg în cazul analizei monetare care presupune studiul fenomenului de creație monetară, dar și a modificărilor consemnate în structura și dimensiunea masei monetare cu efectele ulterioare.

Importanța agregatelor monetare poate fi justificată prin rolul acestora în calitate de:

indicator statistico-monetar ce permite măsurarea masei monetare și explicarea modificării acesteia în timp ca urmare a influențelor de natură economică, politică sau socială, ce acționează atât pe plan intern, cât și extern;

instrument indirect de politică economică pentru atingerea obiectivelor intermediare de politică monetară (regimul de țintire a agregatelor monetare).

Având în vedere că, structura și numărul agregatelor monetare sunt diferite de la o țară la alta, în funcție de gradul de dezvoltare a pieței financiare și de situația economică a țării, sunt necesare criterii comune conform cărora vor fi clasificate aceste agregate. În acest sens, au fost elaborate standarde la nivel internațional de către organizațiile internaționale, precum ar fi Fondul Monetar Internațional sau Banca Centrală Europeană, în baza cărora se fundamentează metodologia de calcul a agregatelor monetare.

Utilizarea agregatelor monetare presupune definirea conceptuală și evaluarea cantitativă a acestor indicatori, luând în considerație următoarele particularități similare agregatelor monetare independent de țară:

caracter progresiv al agregatelor după regula că cel mai mic agregat se conține în toate celelalte, iar agregatul cel mai mare include toate agregatele mai mici.

divizarea acestora conform criteriului lichidității, ordinea acestora ne fiind întâmplătoare (spre exemplu, în cazul Republicii Moldova M0 fiind agregatul cu cea mai înaltă lichiditate, iar M3 fiind format din active cu un grad mai redus al lichidității).

sunt indicatori de stoc, care de regulă sunt definiți la o dată anumită (ex. 31 decembrie 2012, similar graficului nr.2.7.).

Tabelul nr. 2.6 .  Definirea agregatelor monetare în Republica Moldova

Sursa: www.bnm.md

Conform metodologiei elaborate de către BNM, structura masei monetare pentru Republica Moldova este reprezentată în tabelul nr.1, fiind formată din 4 agregate monetare (spre exemplu, în Franța și Anglia se operează, de asemenea, cu 4 agregate monetare, iar în SUA, acestea sunt în număr de 6).

În cazul Republicii Moldova, pe parcursul anilor 1994-2008 agregatele monetare au servit o bună parte de timp ca obiectiv intermediar pentru politica monetară, perioadă în care obiectivul stabilității prețurilor s-a realizat prin intermediul țintirii agregatelor monetare. Începând cu anul 2009 acești indicatori statistico-monetari sunt utilizați în analiza economică pentru determinarea din timp a efectelor inflaționiste.

Diagrama nr.2.7. Cota procentuală a componentelor agregatului monetar M3 (31.12.2012)

Sursa: www.bnm.md

Graficul nr.2.8.  Evoluția structurii agregatelor monetare în perioada anilor 2000-2012

Sursa: www.bnm.md

Datele din statistica monetară disponibile la sfârșitul anului 2012 reflectă componența agregatului monetar M3 conform graficului nr.1. Cele mai mari ponderi le au depozitele la termen și cele în valută străină, deținând câte 29.0 la sută în M3, restul componentelor având ponderi mai mici, banii în circulație – 27.0 la sută, iar depozitele la vedere –15.0 la sută. În graficul nr.2. sunt reflectate modificările structurale ale masei monetare pe parcursul anilor 2000-2012. Cele mai semnificative schimbări au survenit în ponderile depozitelor la termen, care au fost în continuă creștere pe parcursul perioadei observabile, de la 15.7 la sută până la 28.9 la sută, concomitent cu diminuarea pronunțată a ponderii banilor în circulație de la 41.9 la sută la finele anului 2000 până la 26.7 la sută la 31 decembrie 2012. Reducerea banilor în circulație este o consecință a dezvoltării segmentului de piață pe care sunt tranzacționați banii electronici, iar majorarea ponderii depozitelor la termen denotă încrederea deponenților în stabilitatea sistemului financiar bancar al țării și dezvoltarea acestui sector în ultimii 10 ani.

. Politica monetară

Elaborarea și promovarea politicii monatare, în Republica Moldova a devinit posibilă, dupa constituirea Băncii Naționale a Moldovei, în anul 1991, și introducerea monedei naționale în anul 1993.

Cadrul normativ al politicii monetare cuprinde Constituția Republicii Moldova, Legea cu privire la Bănca Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21-07.95, Regulamentele și instrucțiunile aferente domeniului ale Băncii Naționale a Moldovei.

Instituția abilitată pentru elaborarea și promovarea politiici monetare este BMN.

Acesta derivă din articolul 5 al legii cu privire la Bănca Națională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95. care consacră: „Bănca Națională are următoarele atribuții de bancă: stabilește și implimentează politica monetară și valutară a statului”.

În acest sens, Consiliul de administrațiea al BNM are în atribuțiile sale „realizarea si reglementarea politicii monetare” (atricolul 25 aliniatul b). Totdată, potrivi împuternicirilor sale, Consiliul de administrație „stabilește politica monetară în stat, inclusiv limitele ratei dobînzii la instrumentele politicii monetare, condițiilor de acordare a creditelor, tipul și nivelul rezervelor pe care instituțiile financiare sunt obligate să le țină la Banca Națională; stabilește și politica valutară în stat, inclusiv modalitățile de determinare a cursului de schimb al monedei naționale” (articolul 26 aliniatul a).

Obiectivele politicii monetare decurg din scopurile BNM. Astfel, atricolul 4 al Legii cu privire la Băncii Naționale a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95, consacră: „(1) obiectiv fundamental al Băncii Naționale este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. (2) fără prejudiciarea obiectivului său fundamental, Banca Națională promovează și menține un sistem financiar batat pe principiile pieții și sprijină politica economică generală a statului.” Menționăm că acest obiectiv al politicii monetare a intrat în vigoare din 28 iuluie 2006, anterior aceasta constatînd în „realizarea și menținerea stabilității monedei naționale”.[46]

BNM, anual elaborează politica monetara. În acest sens, nu mai tîrziu de 1 februarie transmite Parlamentului si Guvernului și publică un raport privind evaluarea politicii monetare și valutare promovate pe parcursul anului precedent, evaluarea situației economice și financiare curente a țării și descrierea politicii monetare și valutare pentru anul următor și pentru o perioadă mai îndelungată cu argumentările de rigoare.

BNM, pentru exercitarea atribuțiilor sale privind politica monetară și valutară, este autorizată să intreprindă acțiunile respective.

În acest sens, BNM efectuează pe piețile financiare operațiuni cu creanțe emise de stat, de către Băanca Națională sau cu alte creanțe prin cumpărarea, vînzarea și păstrarea lor.

De asemenea, BNM are dreptul să efectueze operațiuni valuatre, care în esență reprezintă cumpărarea-vînzarea valutei, dar și să stabilească cursul valutar al monedei naționale.

În aceeași ordine de idei BNM stabilește instituțiilor financiare cerințele menținerii rezervelor obligatorii față de depozite și alte pasive similare. Aceste rezerve se mențin prin reținerea banilor în numerar în casă sau în conturle de corespondent al băncilor sau ăîn conturi speciale ale instituțiilor financiare la BNM. Pentru pasive de același fel, se stabilesc aceleași rate de rezerve obligatorii și același mod de calcul.

Pe lîngă acestea, BNM acordă credite băncilor. O parte din acestea sunt garantate prin : valori mobiliare emise de Guvern, ceea ce constituie o parte a emisiunii publice cu scadență nu mai mare de un an de la data achiziționărilor de către BNM; valori mobiliare emise de BNM; cambii simple sau trate, emise cu bună-credință în scopuri comerciale, industriale sau agricole, conținînd 2 sau mai multe giruri, din care cel puțin unul să aparțină unei bănci și să fie cu scadența mai de mare de 9 luni de la data achiziționăriilor lor de către BNM; titlurile emise cu privire la bunuri sau mărfuri pe de plin asigurate împotriva riscului sau pierderii la nivelul stabilit de BNM; depozitele și alte conturi la BNM sau la o altă instituție financiară acceptată de bancă, reprezentînd orice fel de active pe care BNM le poate cumpăra, vinde sau negocia. Ele se pot acorda sub formă de avansuri, împrumuturi, cumpărări, vînzări, scontări și rescontări ale instrumentelor negociabile, pe bază compepitivă sau necompetitivă. BNM poate acorda credite neasigurate, dar numai în cazuri excepționale, cînd acesta este necesar pentru protejarea integrității sistemului bancar. BNM stabilește și periodic aduce la cunoștință publicului rata minimală a dobînzii, la care ia acordă credite băncilor și criteriile obiective, conform cărora băncile vor fi eligibile pentru a li se acorda credite în mod competitiv. BNM poate stabili rate diferențiate, plafoane pentru diferite categorii ale acestor tranzacții și terminele excibilităților.

În cadrul acțiunilor evidențiate, BNM utilizează instrumentele politicii monetare disponibile. Aceste sunt preponderent din catedoria celor indirecte și înglobează: operațiunile de piață deschisă, operațiunile valutare, facilitățile permanente și rezervele obligatorii minime.

Operaținile de piață deschisă ale BNM se efectuează în formă de vînzări de certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumene negociabile de datorii ale BNM, tranzacționate în scopul absorbției lichidității din piața monetară. Deși CBN pot fi emise cu scadență de pînă la un an, la monent, aceste se emit pe termene de 7, 14 și 28 de zile. Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat în operațiunile pe piața deschisă.

O altă modalitate de realizare a operaținilor de piață deschisă sunt operațiunile repo de vînzare și repo de cumpărare a valorilor mobiliare de stat (VMS). În esență acestea reprezintă operațiuni de vînzare a VSM cu răscumpărare ulterioară a lor, la o dată anumită sau vedere și la un preț anumit stabilit la data vînzării. BNM poate fi atît vînzătorul (repo de vînzare), cît și cumpărătorul (repo de cumpărare) a VMS, în funcție de situația impusă de piața monetară. Este adevarat că BNM aplică aceste operațiuni foarte rar.

Operaținile valutare se regăsesc în intervențiile BNM pe piața valutară. Intervențele valutare ale BNM se efectuează în forma operațunilor directe și operațiunilor de ajustare.

Operațiunile directe, în esență, reprezintă cumpărării sau vînzări la vedere de valută contra lei moldovenști, în urma cărora se influențează nivelul masei monetare.

Operațiunile de ajustare (tranzacții swap valutar) reprezintă tranzacții valutare care cuprind simultan 2 operațiuni de schimb valutar ale BNM cu aceeași bancă, și anume operațiunea de cumpărare (vînzare) la vedere și (tranzacția spot) de către BNM și comcomitent, operațiunea de vînzare (cumpărare) la termen (tranzacția forward) de către BNM a sumelor identice ale unei valute străine contra monedi naționale cu diferite date ale valutei și cu aplicarea cursurilor valuate spot și forward (difernța fiind exprimată în puncte swap) care sunt determinate la data încheieri tranzacției swap valutar.

Acestea sunt instrumente reversibile și nu influențează masa monetară pe termen lung.

Facilitățile permanente reprezintă avantajele, înlesnirile pe care BNM le oferă băncilor la inițiativa acestora. BNM oferă 2 facilități permanente: facilitatea de deporit overnight și facilitatea de credit overnight.

Depozitul overnight este o facilitate permanentă acordată de BNM, care oferă băncilor posibilitatea de a plasa din propria inițiativă depozite peste noapte la BNM remunerate la o rată a dobînzii prestabilită.

Creditul overnight este un credit acordat de BNM peste noapte băncilor pentru acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfîrșitul zilei operaționale, precum și în scopul menținerii rezervelor obligatorii, garantat cu valori mobiliare gajate la BNM, la o rată a dobînzii prestabilită.

Rezervele obligatorii minime reprezintă nivelul minim a rezervelor pe care băncile trebuie să le dițină la BNM. În acest context, Consiliu de Administrație al BNM stabilește rata rezervelor obligatorii minime, acesta fiind cota procentuală stabilită pentru a determina mărimea rezervelor obligatorii minime consemnate în conturile la autoritatea monetară de băncile care colectează depozite.[46]

În practica autohtonă rezervele obligatori minime au început să fie folosite începînd cu ziua de 29 iunie 1993. Inițial, rata rezervele obligatori minime se stabilesc pe categorii de pasive. În prezent, rata rezervele obligatori minime se stabilește pe 2 categorii de mijloace atrase supuse rezervării:

În lei moldovenești și valute neconvertibile;

Valute liber convertibile. Pe parcursul anului 2011, acestea nu au fost modificate, ambele fiind menținute la același nivel-14 %.

Băncile mențin rezervele obligatori minime separat în lei moldovenești și valută străină (dolari SUA și euro) în conturi deschise la BNM.

BNM plătește dobînda la rezervele obligatori minime ce depașește 5 la sută din pasivele în baza cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru rezervele obligatori minime se efectuează lunar, dupa data de 15 a lunii îm curs pentru luna calindaristică și precedentă. rezervele obligatori în lei moldovenești și în valută străină se remunerează la rate distincte, aplicînd pentru rezervele în lei, rata la depozitele overnight din coridorull ratelor BNM, iar pentru rezervele obligatori în valută străină – rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrasă de sistemul bancar în VLC, calculată lunar de BNM în baza rapoartelor lunare privind rata medie la depozitele atrase de bănci.

Ratele aplicate de către BNM la efectuarea plăților pentru menținerea rezervele obligatori minime se stabilesc și se modifică de către Consiliul de Administrație al BNM.

În promovarea politicii monetare, BNM dispune de suficientă independență.

Diagrama nr.2.9. Indicatorii suficienței activelor oficiale de rezervă ale Republicii Moldova, sfârșitul anilor 2011-2014, mil. USD

Sursa: www.bnm.md

Stocul activelor oficiale de rezervă la 31.12.2014 a însumat 2,156.63 mil. USD, volumul lor corespunzând criteriilor de suficiență: – acoperirea a cel puțin 3 luni de importuri de bunuri și servicii (au acoperit 4.4 luni); – acoperirea a 20% din masa monetară M2 (au acoperit 70.1 la sută); – acoperirea a 100-150% din suma: 30% din datoria pe termen scurt + 15% din alte angajamente de portofoliu + 5% din M2 + 5% din exporturi (au acoperit 205.6 la sută); – cu excepția criteriului ce presupune acoperirea integrală prin rezerve a datoriei externe pe termen scurt (rezervele au acoperit 88.5 la sută din aceasta) (diagrama nr.2.9).

. Schema realizării echilibrului monetar

Echilibrul monetar devine în secolul XX-lea latura de bază a expresiei monetare. Von Wieser la începutul secolului, Aftalion mai tîrziu Keynes ca principal promotor, și apoi în anii mai apropiați de noi Don Patinkin, J. Tobin și M. Friedman aduc, fiecare în parte, un aport majoritar în relevarea laturilor esențiale ale echilibrului mpnetar.

1. Teorie lui J. M. Keynes a reprezentat cea mai semnificativă contrucție științifică a modelului echilibrului monetar care a lăsat urme esențiale în gîndirea teoretică și practică a vieții economice. El promovează acțiunea directă a statului în economie printr-o politică monetară directă.

În teoria keynesiană, schema realizării echilibrului macroeconomic se efectuează în termeni reali. Echilibrul se stabilește prin egalitatea între economii și investiții. Economiile sunt definite ca o funcție crescătpare de venit, iar investițiile ca o funcțiune inversă față de rata dobînzii. Orice dezechilibru între cele 2 variabile (economii și investiții) determina ajustări reale, variabile monetare nejucînd un rol nelimitat.

Echilibru pe piața produselor cere egalitatea:

I=E

Adică economiile sunt integral investite, dar

I=I (r) și E=E (Y)

Deci,

I(r)= E(Y)

Unde,

I=investiții globale;

E=economiile globale;

Y=venitul sau produsul global;

R=rata dobînzii.

Prin ultima formulă s-a obținul o relație între venitul Y și rata dobînzii, pentru funcția de investiție și de economisere date. Aceasta relație este descrescătoare, dacă reținem ipotezele cu Keynes.[49]

Întradevăr, atunci cînd venitul Y crește, economiile E(Y) cresc și ele chiar mai repede, după Keynes; cum trebuie să avem E (Y) = I (r), aceasta înseamna că I (r) crește de asemena ceea ce nu este posibil decît daca r scade, deoarece se presupune că investițiile și rata dobînzii variază în sens invers (înainte de a investi, întreprinzătorii compară eficacitatea marginală a capitalului cu rata dobînzii).

Oricare creștere a lui Y îi corespunde o scăderea a lui r; deci relația dintre Y r se decurge din ecuația E(Y)= I (r) este reprezentată printr-o curbă descrescătoarea. Această relație nu are o semnificație economică sigură; ea nu ne oferă decît condiția pe care trebuie să o verifice rata dobînzii și venitul pentru o ofertă globală și cererea globală de bunuri să fie egală.

Condiția de echilibru semnifică faptul că, pentru orice rată a dobînzii există o singură valoare a lui Y pentru care I proiectat este egal cu E proiectat. În piața produselor, venitul Y (variabilă endogenă) apare ca o funcție descrescătoare de r (variabila exogenă): scăderea lui r antrenează o creștere a investițiilor și a veniturilor.

Echilibru monetar rezultă din confrunarea dintre cererea totală de bani și oferta de bani, adică masa de bani pusă la dispoziție publicului prin sistemul bancar. În punctul de întîlnire între oferta și cererea de bani, se stabilește rata curentă a dobînzii.

Echilibru pe fiecare piață depinde de echilibrul de pe cealaltă. Nu există decît o combinație de r și Y care asigură echilibru simultan a celor 2 piețe ( produselor reale și monetare) și ia corespunde intersecției curbei descrescătoare aferentă economiilor și investițiilor cu curba crescătoare ce exprimă relația dintre cererea totală de bani și venit.

În acest punct, cantitatea de bani existentă determină o rată a dobînzii suficient de coborîtă și o investiție suficient de ridicată pentru a atinge un nivel de echilibru al venitului. Acesta este rata dobînzii care permite să o stabilească legătura între echilibrul real și echilibrul monetar: el exercită o influență asupra volumul de investiții și prin această intermediere asupra nivelului venitului, care reacționează, la rindul său asupra cereri de bani în scopul realizării tranzacțiilor.

Politica bugetară dusă prin modificări ale mărimii cheltuielilor publice și a fiscalitătii va afecta economiile și investițiile, astfel că se va putea împotriva crizelor economice și a inflației în funcție de modificările care au loc și de impactul lor asupra veniturilor.

Politica monetară poate și ea să acționeze asupra cantității de bani din economie. Spre exemplu, dacă are loc o expansiune monetară (prin politica de open-market sau altfel) ea se va concretiza în scăderea ratei dobînzii, în situația folosirii depline a forței de muncă din economie. Acesta va provoca o creștere a investițiilor și deci, a venitul real. Totuși, în această analiză fenomenele monetare nejucînd un rol secundar în raport cu fenomenele reale, politica bugetară tinde să fie privelegiată.

2.Interpretarea lui Milton Friedman a schemei de realizare a echilibrului are ca punct de plecare 2 principii:

Valoarea venitului (produsului) național și în primul rînd componența sa prețul, este determinat de cantitatea de bani;

Cantitatea de bani este determinată, la rîndul său de cantitatea de bani pusă la dispoziția băncilor de banca centrală.

Din cele de mai sus, rezultă ca masa monetară este cea care determină fluctuațiile venitului national. Se admite, așa dar că impulsul monetar exercită o influență primordială, chiar totală, asupra activității economice, cererea de bani trebuind să fie considerată ca stabilă și oferta de bani definită ca exogenă (ea este în mîinile autorităților monetare). Fluctuațiile ofertei de monedă determină atunci fluctuațiile venitului: banii devin factori exogeni de instabilitate economică. În consecință numai reglarea masei monetare exercită un efect global asupra economiei. Celelalte instrumente tradiționale ale politicii macroeconomice (politica bugetară în special) nu produc decît realocări care sunt, în opinia lui Friedman, în general nefaste. Cînd ele exercită un efect benefic asupra economie, acest lucru nu se întîmplă decît prin intermedierea procesului monetar.

Pentru Friedman, banii sunt instrumentul esențial al politicii economice.

Dar intervenția asupra masei monetare trebuie făcută cu prudență, deoarece Friedman consideră că nefasta acțiune obișnuită a băncii centrale care nu face decît să provoace sau să amplifice fluctuațiile economice; banca centrală sar înșela asupra intervalelor dint modificările ofertei de bani și efetele lor asupra economie.

Analizele econometrice efectuate de Friedman tind să arate existența unei întîrzieri în timp între modoficările masei monetare și cele ale activității economice. Acest timp poate fi descompus în 2 faze: după o schimbare în crearea banilor, producția reacționează cu cel puțin 9 luni mai tîrziu, nivelul prețului nefiind afectat decît după 18 luni. Această întîrziere de reacție constituie un pericol major deoarece conjuntura poate să evalueze. O măsură monetară luată cu circa 9 luni mai devreme și destinată a fi anticlică, riscă să aibă un efect contrar, adică „prociclică” asupra activității economice.

În concepția lui Friedman, în locul unui manipulări nereglementate a ofertei de bani (politica discrețională), autoritățile monetare ar trebuie să ducă o politică monetară de stabilizare monetară făcînd să crească masa monetară cu o rată constantă (pilotaj automat). El sugerează o rată de creștere a masei monetare în concordanță cu rata de creștere reală pe termen lung a produsului national. Astfel, pentru a lupta împotriva inflației, trebuie să fie pusă în aplicare o politică monetară restrictivă prevăzînd o încetinire programată pe mai multi ani, a creșterii masei monetare, pe epate și fără zguduiri.[48]

Într-un cunoscut articol, același Milton Friedman spunea că banii nu sunt numai o mașină, ci ei sunt o mașină extraordinar de eficientă. Banii au caracteristică pe care alte mașini nu o au; deoarece ei sunt atît de universali, cînd ei scapă de sub control aruncă o cheie universală în acțiunea tuturor celorlalte mașini.

La întrebarea ce poate face politica monetară, autorul dă 3 direcții:

Politica monetară poate preveni ca banii sa devină ei însățși o sursă majoră de perturbare a economiei;

Al doilea lucru pe care-l poate face politica monetară este să furnizeze un fundal stabil pentru economie;

În fine, politica monetară poate contribuie la anihilarea perturbaților majoare în sistemul economic reyultate din alte surse.

Ceea ce nu poate face politica monetară în opinia lui Friedman, se refera la 2 lucruri:

Nu poate bate în cuie ratele dobînzii mai mult decît pe perioadele foarte limitate;

Nu poate bate în cuie rata șomajului mai mult decît pe perioade foarte limitate.

În legătură cu modul cum trebuie condusă politica monetară autorul indică 2 cerințe. Prima cerință este că autoritatea monetară trebuie să se ghideze după mărimi pe care le poate controla (ratele de schimb, nivelul prețurilor, definit printr-un anumit indice și cantitatea totală de monedă). A doua cerință pentru politica monetară este ca autoritatea monetară să evite oscilațiile bruște în politică.

Din sinteza celor doua curente (keynesean și monetarist), rezultă neecesitatea ocolirii exceselor: caracteristicile empirice trebuie luate în considerare la elaborarea politicii monetare pe baza leziunilor doctrinare. Experiența arată că nu se pot neglija variabilele monetare nici în plan explicativ, nici în plan normativ, dar că este din ce în ce mai dificil să se determine variabilele monetare sau financiare alese cu scopuri ale politicii monetare.

Elaborarea schemei procesului de realizare a echilibrului monetar începe cu stabilirea variabilelor esențiale prin schema de echilibru: masa monetară și cererea de bani. Modificările acestor variabile conduc la perturbarea echilibrului monetar, amploare și felul dezichilibrului (inflație dacă masa monetară depășește cererea de bani și deflație – în cazul invers) depinzînd de sensul și intensitatea acestor modificări.

La modificarea variabilelor monetare se poate ajunge fie prin intermediul politicii monetare, fie prin acțiunea altor factori exogeni.

A două operație pe care o presupune elaborarea schemei generale a procesului de realizare a echilibrului monetar este identificarea variabilelor și a fluxurilor prin care dezechilibrul monetare, odată apărut, acționează asupra resturilor economiei. În general, există două căi principale prin care dezechilibrul monetar influențează celelalte domenii ale economiei:

Acțiuni asupra cererii și ofertei de instrumente financiare;

Acțiunea asupra cererii de mărfuri și servicii.

Măsura în care efectele dezechilibrului monetar se orientează in direcția instrumentelor financiare sau în direcția cererii de mărfuri și servicii depinde de condițiile instituționale și de alți factori concreți. Cert este că modificarea cantității de bani pe care o dețin agenții din economie îi fac pe aceștia să reacționeze prin decizii de modificare a volumului și structurii averilor lor, precum și prin decizii de modificare a întrebuințărilor date veniturilor, ceea ce face să se modifice atît cererilor lor privind mărfurile și serviciile, cît și cererea și oferta de instrumente financiare din partea lor.

Acțiunea dezechilibrului monetar asupra volumului cererii de mărfuri și servicii și prin intermediul acesteia, asupra evoluției producției, prețurilor și tranzacțiilor curente din balanța de plăți externe rezultă din faptul că dezechilibrul cel mai frecvent este cel al unei oferte monetare excesive (inflație monetară). În acest caz, semnele evidente de dezechilibrul sunt creșterea pronunțată a prețurilor și deprecierea monedei pe piețele de schimb.

După Keynes, singurul mecanism de transmisie între sectorul monetar și cel real al economiei l-ar constitui variația ratei dobînzii, adică o creștere a masei monetare conduce la o scădere a ratei dobînzii.

Din punctul de vedere al monetariștilor, pentru a aprecia modificările pe care le-ar produce în economie o creștere bruscă a masei monetare, trebuie luate în considerare trei categorii de efecte: un efect de lichiditate, unul de venit și un efect de anticipație. Primul va determina, intr-adevar, o scădere a ratei nominale a dobînzii pe termen scurt, dar celelalte două, și în special efectul de anticipație, vor conduce la inversarea ulterioară a acestei tendințe. Odată atins noul nivel de echilibru, rata nominală a dobînzii va fi mai ridicată decît a fost înainte de apariția dezechilibrului monetar (creșterea masei monetare).[50]

Efectul de lichiditatea se produce numai atunci cînd creșterea monetară are loc prin surprindere, ceea ce conduce la o scădera a ratei dobînzii. Acesta va dura numai atîta timp cît agenții economici n-au sesizat creșterea prețurilor și nu fac față anticipării asupra inflației.

Efectul de venit constă în creșterea teoretică a venitului peste nivelul prețurilor conducînd la o creșterea avenitului real. Acesta se explică prin faptul că este posibil ca scăderea inițială a ratei dobînzii să stimuleze cererea de consum și cea de investiție, iar producția și venitul real să crească, determinînd o cerere excedentară de credite și cresterea rate nominale a dobînzii.

Efectul de anticipație, cel mai important din cele trei, constă în faptul că atunci cînd prețurile crescî, agenții economici ajung să prevadă inflația, inflația anticipată apropiindu-se încet-încet de nivelul celei efective. Ca urmare, agenții economici vor renunța treptat la încasările monetare, cumpărînd mai multe bunuri și servicii ceea ce va accelara creșterea prețurilor.

În ceea ce privește acțiunea dezechilibrului monetar asupra cererii și ofertei de instrumente financiare, ea are drept consecințe modificarea prețului și a ratei dpbînzii aferente instrumentelor financiare respective. Modificarea prețurilor și a ratei dobînzilor aferente instrumentelor financiare acționează, la rindul său, asupra volumului de cereri de bunuri și servicii prin patru canale:

Efectul asupra valorii averii diverșilor agenți economici și asupra volumului cererii de bunuri și servicii;

Efectul asupra prețurilor relative și randamentelor relative ale diverselor tipuri de instrumente financiare și asupra tendinței de a schimba anumite forme de avere pe altele prin vînzare-cumpărare;

Efectul asupra veniturilor diverșilor agenți economici;

Efectul asupra prețului capitalului care se manifestă prin creștere sau scăderea cererii de bunuri de investiții și prin creșterea sau scăderea cererii totale.

La o nouă situație de echilibru monetar se poate ajunge atît printr-o modificare a cererii monetare, cît și printr-o cererea de modificarea a bunurilor. Astfel, un dezechilibrului monetar constînd într-p cantitate de bani prea mare față de nevoile economiei, poate fi eliminat fie prin reducerea masei monetare, fie prin creșterea cererii de bani, fie pe ambele căi. Rezultă că eliminarea dezechilibrului se face prin măsuri contrare căilor care au adus la dezechilibru.

CAPITOLUL III. IMPACTUL POLITICII MONETARE A BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI ASUPRA DEZVOLTĂRII ECONOMIEI.

Republica Moldova se bucură de o climă favorabilă și de un pamânt fertil. Ponderea maximă în economie o deține sectorull agricol. Principalele produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. După 1990 Moșdova a intrat întru-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anii 2000. Cu PIB pe cap de șocuitor de 4200 dolari pe an (2015), Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia.

Construcția Portului de la Giurgiulești, a mărit accesul Moldovei la piața internațională de petrol și a micșorat dependența sa energetică față de Rusia. Portul a fost finalizat la sfârșitul anului 2006.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2,1% în 2000 și, respectiv, 6,1% în 2001.

Din cauza economiei joase și nepromițătoare, o mare parte a populației a fost nevoită să plece peste hotare în căutarea a noi surse financiare. În prezent, mai mult de jumătate de milion din populația aptă de muncă lucrează în străinatate. Banii transferați în țară de această parte a populației constituie cea mai importantă sursă a PIB-ului (cca 1 miliard dolari legal). În anul 2009, datele Băncii Mondiale arătau că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate.[47]

După anul 2000, Republica Moldova a avut o creștere majoră în economie mai mare de 6%, exceptând anul 2006 (creșterea a fost doar de cca 4% din cauza crizei relațiilor cu Rusia ce a cauzat interzicerea exportului de vinuri pe piața rusească).

În aprilie 2007, în scopul eliminării activităților ilegale, s-a aprobat aministierea fiscală completă pentru activitățile economice efectuate înainte de 1 ianuarie 2007, legalizarea capitalului ilegal contra 5% din sumă și anularea impozitului pe venit.

Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotare.

Economia Republicii Moldova este dependentă direct de economiile țărilor vecine, România și Ucraina, dar (mai ales) și de economia Rusiei. În 2014, în contextul situației tensionate din Ucraina, și a sancțiunilor internaționale aplicate Rusiei și afectarea economiei ei, dolarul american s-a apreciat față de Leul moldovenesc cu 17 procente, iar moneda europeană cu 7 la sută, în decurs de un an.

Impactul politicii monetare a BNM asupra dezvoltării economiei are atăt aspect positive cât și negative.

Din aspectele pozitive putem menționa:

BNM prognozează pentru anul 2016 o rată a inflației de maxim 7%. În primul semestru al acestui an rata inflației a scăzut de la 14,6% în decembrie 2015 la 10,2% în luna martie.

Potrivit rapotului prezentat de guvernatorul Sergiu Cioclea, s-au luat în calcul posibilitățile unei creșteri economice în zona euro, și o scadență a economiei în Federația Rusă. Pentru anul 2017 BNM a prognozat o rată a inflației de 4,8%. Banca Națională a Moldovei își prezintă, „Raportul asupra inflației și prognoza BNM”.

Ultimul raport al inflației a fost prezentat la 1 februarie 2016. Potrivit documentului rata anuală a inflației a constituit anul trecut 13.4 la sută, fiind cu 2.3 puncte procentuale superioară celei din trimestrul precedent.

Un alt aspect pozitiv efectuat de BNM pentru diminuarea problemelor ecoomice este căcomitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei a decis diminuarea cu 2.0 puncte procentuale a ratei de bază, de la 17.0 până la 15.0 la sută anual, aplicată la principalele operațiuni de politică monetară. 

Astfel, ratele de dobândă la creditele overnight vor fi micșorate de la 20.0 până la 18.0 la sută anual, iar la depozitele overnight de la 14.0 până la 12.0 la sută anual.

BNM anunță că se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în valută liber convertibilă la nivelul de 14.0 la sută din baza de calcul, precum și norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei moldovenești și în valută neconvertibilă la nivelul de 35.0 la sută din baza de calcul.[49]

Comitetul executiv al BNM a aprobat Raportul nr.2 asupra inflației di acest an. Analiza indicatorilor macroeconomici recenți relevă dinamica descendentă a ratei anuale a inflației pentru a treia lună consecutiv, deși aceasta încă se menține peste limita superioară a intervalului de variație de ± 1.5 puncte procentuale de la ținta inflației de 5.0 la sută.

Rata anuală a inflației pentru luna martie 2016 a înregistrat nivelul de 9.4 la sută sau cu 0.9 puncte procentuale inferior celui din luna precedentă. Temperarea respectivă s-a produs preponderent datorită diminuării contribuțiilor din partea prețurilor la produsele alimentare și a inflației de bază.

În luna martie 2016, rata anuală a inflației de bază s-a situat cu 0.4 puncte procentuale sub nivelul consemnat în luna precedentă, constituind 10.2 la sută.

Dinamica nefavorabilă a comerțului extern și a producției industriale în primele două luni ale trimestrului I 2016 semnalează continuarea contractării activității economice în perioada de referință și relevă persistența presiunilor dezinflaționiste din partea cererii agregate. Astfel, exporturile au scăzut față de perioada similară a anului 2015 cu 18.5 la sută, importurile cu 13.8 la sută, iar producția industrială cu 2.3 la sută. Transportul de mărfuri în trimestrul I 2016 a marcat o diminuare de 13.3 la sută comparativ cu perioada similară a anului precedent.

Din perspectiva cererii de consum, în perioada ianuarie-februarie 2016, ritmul anual de creștere al salariului mediu real pe economie a constituit minus 2.0 la sută, fiind cu 4.2 puncte procentuale superior celui din trimestrul IV 2015. Transferurile de mijloace bănești în favoarea persoanelor fizice prin intermediul băncilor din Republica Moldova s-au redus în perioada ianuarie-martie cu 8.0 la sută și în luna martie 2016 cu 2.2 la sută, în termeni nominali, comparativ cu perioadele similare ale anului 2015.

Procesele de creditare și de economisire în trimestrul I 2016 au consemnat evoluții similare. Volumul creditelor noi acordate în perioada de referință s-a micșorat cu 14.0 la sută, iar depozitele noi atrase s-au diminuat cu 10.7 la sută față de perioada similară a anului precedent. Soldurile totale ale creditelor și depozitelor la sfîrșitul lunii martie s-au diminuat cu 9.9 la sută și, respectiv, cu 3.6 la sută față de perioada similară a anului precedent.

Rata medie la creditele noi acordate în moneda națională s-a diminuat cu 0.48 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în luna februarie 2016, constituind 15.53 la sută. Rata la depozitele noi atrase în lei a sporit cu 0.01 puncte procentuale pînă la un nivel de 2.06 la sută în luna martie 2016.

În aceste condiții, membrii Comitetului executiv al BNM, în ședința din 28 aprilie 2016, au decis prin vot unanim să diminueze rata dobînzii de politică monetară cu 2.0 puncte procentuale, de la 17.0 pînă la 15.0 la sută anual.[53]

Decizia respectivă vizează ancorarea anticipațiilor inflaționiste în contextul readucerii și menținerii ratei inflației în proximitatea țintei de 5.0 la sută pe termen mediu, cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale. Calibrarea graduală a conduitei politicii monetare, susținută de așteptările cu privire la reducerea ratei inflației, urmărește favorizarea unui climat monetar capabil să stimuleze activitatea de creditare și economisire, alături de adaptarea în continuare a mediului economic intern la volatilitatea și incertitudinea aferente situației macroeconomice externe.

Dinamica deviației PIB pe parcursul următoarelor opt trimestre se va menține în mare parte negativă. Evoluția activității economice preponderent sub nivelul său potențial va determina presiuni dezinflaționiste din partea cererii interne, deși mai moderate comparativ cu prognoza anterioară.

Conform noii runde de prognoză, rata inflației medii anuale pentru anii 2016 și 2017 se plasează la nivelul de 7.0 la sută și, respectiv, 4.8 la sută, cu revenirea în limitele intervalului de variație al țintei în trimestrul III 2016. BNM a diminuat prognoza inflației medii anuale față de prognoza precedentă publicată în luna februarie 2016 cu 3.1 puncte procentuale pentru anul 2016 și, respectiv, cu 1.8 puncte procentuale pentru anul 2017. Revizuirea proiecției ratei anuale a inflației în sensul diminuării decurge din contribuțiile inferioare ale tuturor componentelor inflației.

Conduita politicii monetare continuă să fie configurată în funcție de riscurile și incertitudinile asociate evoluțiilor din mediul extern și intern. Riscurile externe la adresa inflației rămîn ridicate, dezinflaționiste, avînd ca sursă activitatea economică slabă din țările zonei euro și continuarea recesiunii din Federația Rusă – principalii parteneri comerciali externi ai Republicii Moldova. Propagarea riscurilor externe se efectuează prin canalul remiterilor populației și cel al comerțului extern cu implicații asupra diminuării pe termen scurt a veniturilor valutare ale populației și ale exportatorilor autohtoni, ceea ce se reflectă în dinamica ulterioară a inflației. Potențialele riscuri la adresa inflației decurg și din volatilitatea prețurilor internaționale la materiile prime alături de incertitudini asociate cotațiilor petroliere. Astfel, analizînd balanța riscurilor, se anticipează un proces de reducere graduală a ritmului anual de creștere a prețurilor, inclusiv datorită bazei înalte de comparație din anul 2015.

O evaluare mai detaliată a situației macroeconomice, a prognozei pe termen mediu a inflației și a eventualelor riscuri și provocări la care este supusă politica monetară în perioadele următoare va fi prezentată în Raportul asupra inflației nr. 2, 2016. Raportul dat urmează a fi publicat pe data de 5 mai 2016, conform calendarului stabilit.

În vederea susținerii funcționării adecvate a pieței monetare interbancare, BNM va continua să gestioneze ferm surplusul de lichiditate prin operațiuni de sterilizare, conform calendarului anunțat.[52]

În același timp, Banca Națională va propune în continuare lichidități băncilor, conform calendarului anunțat pentru anul 2016, prin operațiuni repo pe termen de 14 zile, la rată fixă, egală cu rata de bază a Băncii Naționale plus o marjă de 0.25 puncte procentuale.

Reiterăm că, BNM va monitoriza și va anticipa în continuare evoluțiile interne și cele ale mediului economic internațional, astfel încît, prin flexibilitatea cadrului operațional specific strategiei de țintire a inflației, să asigure menținerea stabilității prețurilor pe termen mediu.

Un alt eveniment important în dezvoltarea economiei este că una din cele mai mari bănci din România își extinde proiectele investiționale în Moldova.

Banca Comercială Română (BCR), una dintre cele mai mari din România, plănuiește să-și extindă mai mult activitatea de la Chișinău.

Astfel, după restructurarea filialei din Republica Moldova, banca intenționează să fie prezentă mai activ pe piața internă atât prin extinderea rețele de filiale, cât și prin participarea la unele proiecte investiționale în diferite domenii ale economiei naționale.  

Potrivit președintelui BCR, instituția examinează posibilitatea extinderii rețelei de filiale atât prin suplinirea acestora în Chișinău și Bălți, cât și prin deschiderea unor noi și în Cahul. Printre prioritățile băncii se numără perfecționarea serviciilor pentru clienți, prin implementarea unor platforme moderne de acordare a serviciilor.

În cadrul discuțiilor, Sergiu Manea a reiterat interesul BCR de a veni cu investiții prin participarea la diferite proiecte investiționale în diferite domenii ale economiei naționale, inclusiv din sectoarele agrar, energetic, infrastructurii, etc.

BCR Chișinău a fost fondată în anul 1998 și este în prezent a noua ca mărime bancă din Moldova. În anul 2015 BCR Chișinău a înregistrat un profit de 26 milioane de lei. 

Datele oficiale arată că circa o treime din investițiile românești au fost făcute în sistemul bancar, iar BCR Chișinău (ce face parte din grupul BCR/ Erste) este principalul investitor românesc în economia Republicii Moldova.

Din aspectele negative menționăm:

Banca Națională a Moldovei a avut pierderii foarte mari 300 de milioane de lei.

În primul trimestru al acestui an Banca Națională a Moldovei (BNM) a înregistrat pierderi-record de 300,5 milioane lei (15,2 milioane dolari), comparativ cu un profit de 3,11 miliarde de lei (circa 173 milioane dolari) în aceeași perioadă a anului trecut, arată raportul instituției,

Potrivit BNM mai mult de jumătate din aceste pierderi au fost înregistrate (153,2 milioane lei) din tranzacții și diferențe de curs valutar. În aceeași perioadă a anului trecut tranzacțiile valutare aduceau un profit de 3,1 miliarde de lei.

Un alt factor ce a contribuit la aceste pierderi a fost evoluția negativă veniturilor din dobânzi.

Datele BNM mai relevă că activele totale ale băncii au crescut la 55,45 miliarde lei la sfârșitul lunii martie, de la 54,15 miliarde lei, la finele anului trecut.

În anul 2015 Banca Națională a înregistrat un profit net de 4,19 miliarde de lei, din care disponibil pentru repartizare este 1,96 miliarde de lei.

În anul 2014 instituția înregistra un profit net de 4,17 miliarde de lei, din care disponibil pentru repartizare este 1,78 miliarde de lei.

O nouă lovitură de imagine pentru sectorul bancar din Republica Moldova. Pentru prima dată în ultimii ani nicio instituție financiară din Moldova nu a fost menționată și premiată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) la capitolul cei mai de succes participanți ai Programului de facilitare a comerțului (TFP).

Într-un comunicat al BERD sunt menționate 24 instituții financiare din 21 de state din regiune, care au fost premiate în cadrul unei ceremonii în cadrul reuniunii TFP în ajunul Reuniunii Anuale a băncii din Londra.

Ceremonia de premiere a fost precedată de discuții despre noile direcții în domeniul finanțelor comerciale, în special explorarea lacunelor și constrângerilor în soluții de finanțare comercială pentru importul de mașini și echipamente eficiente energetic.

"Programul nostru este bine stabilit pe piață și suntem mândri că împreună cu băncile partenere putem contribui în mod activ la creșterea economică. Pentru noi acest lucru înseamnă că vom explora continuu noi domenii și activități în care putem fi relevante", a declarat Rudolf Putz, șef al BERD pentru TFP.

Programul de Facilitare a Comerțului (TFP) cuprinde în prezent peste 113 bănci emitente din 26 de țări din regiunea BERD și peste de 800 de bănci confirmative la nivel mondial.

Din Moldova din program mai fac parte doar două bănci, Mobiasbancă și Moldindconbank, care au fost și ultimele două premiante ale acestui program. Anterior de liniile de creditare acordate de BERD în cadrul TFP beneficiau șapte bănci.

"În anul 2013 situația în sistemul bancar moldovenesc s-a deteriorat, iar BERD a fost nevoită să-și reducă finanțările în Republica Moldova. Dacă în anul 2011 colaborăm cu șapte din cele 14 bănci din Moldova, apoi în prezent cu doar două bănci. De vină a fost netransparența în structura de acționariat. Noi trebuie să știm cu cine lucrăm și care sunt beneficiarii finali din bănci”, a explicat Julia Otto, fost șefă a oficiului BERD din Moldova.

Lansat în anul 1999, programul BERD de susținere și dezvoltare a comerțului este orientat spre stimularea relațiilor comerciale externe cu țările Europei Centrale și de Est, regiunea mediteraneană de sud-est și țările CSI.[44]

Programul respectiv prevede acordarea creditelor și eliberarea garanțiilor bancare pentru tranzacțiile de export-import efectuate de către companiile din țările participante.

Lichidatorii Băncii de Economii, Unibank și Băncii Sociale au reușit să obțină până în prezent, din vânzarea gajului și activelor celor trei instituții, 613 milioane de lei din totalul de 1,48 miliarde preconizate. În ce privește recuperarea miliardului furat din băncile respective, „investigația se află încă la etapa acumulării informației și stabilirea strategiei de recuperare a banilor”, a declarat guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei (BNM).

La momentul luării de către BNM a deciziei de lichidare a celor trei bănci moldovenești, jefuite în 2014 de un miliard de dolari, adică în septembrie 2015, acestea acumulase 369 milioane de lei din vânzarea activelor și a gajului dintr-o sumă totală de 1,48 miliarde. La moment, suma banilor obținuți din aceste vânzări se ridică la 613 milioane.

Referindu-se la prețurile mici cu care se vinde gajul, potrivit unor articole în presă, șeful băncii centrale susține că acest fapt are la bază lipsa cererii față de obiectele scoase la vânzare. „Obiectelor scoase la vânzare li se reduce prețul la fiecare următoare licitație, dacă la cea anterioară nu sunt vândute. Astfel, ajung să fie vândute la prețuri mult mai mici față de valoarea indicată în contractele de gaj. Piața determină până la urmă prețul lor real”, a menționat guvernatorul. Totodată, el a spus că scopul lichidatorilor este să lichideze Banca de Economii, Banca Socială și Unibank cât mai repede și, din această cauză, depun eforturi să vândă repede gajul, chiar dacă prețul este scăzut considerabil. 

Referindu-se la recuperarea miliardului de către consorțiul format din Kroll și Stepton Johnson, Cioclea a spus că acestea informează cu regularitate BNM despre mersul investigației. „Acum ei au misiunea să colecteze toate materialele necesare și să le analizeze pentru a constitui o bază de dovezi, care să fie acceptabile în orice jurisdicție străină. În primul rând, pentru a demonstra paguba și apoi pentru a putea recupera fondurile delapidate.

Este un lucru și de anchetator, dar și de jurist. În al doilea rând, ei trebuie să confirme nu doar frauda dar să identifice și toți beneficiarii prin analiza fluxurilor financiare. Și, în al treilea rând, să elaboreze o strategie juridică câștigătoare. Cel mai frustrant pentru noi ar fi să descoperim active despre care credem că au fost finanțate din banii furați și să nu-i putem recupera.

Acesta este tocmai ce face Kroll și Stepton Johnson la moment. În paralel, noi susținem acest efort prin dialog cu băncile centrale și toate autoritățile financiare pe unde credem că banii delapidați au trecut. Există câteva țări care lucrează foarte deschis cu noi, prezentând toată informația solicitată”, a menționat guvernatorul. 

Kroll lucrează ”doar pe extern”

Guvernatorul este de părere că pentru a avea o strategie juridică bună, trebuie să identifici jurisdicția unde poți să acționezi. „Din câte știți, Kroll-ul lucrează doar pe partea externă. În Republica Moldova nu lucrează și este o întrebare față de organele de drept și procuratură, cum avansează dosarul în R. Moldova și cum sunt coordonate cele două părți distincte ale investigației”.

Amintim că de rezultatele obținute de lichidatorii băncilor fraudate, dar și de câți bani vor fi recuperați depinde cum guvernul va administra datoria internă – adică în ce măsură aceasta va crește. La moment cele trei bănci în proces de lichidare datorează Băncii Naționale 13,7 miliarde lei, care urmează a fi transformată în datorie de stat cu o dobândă de 5% anual. Astfel, cu cât se vor recupera mai mulți bani, cu atât mic va fi ritmul de creștere a datoriei interne. 

La finele anului 2015, datoria externă totală a Republicii Moldova a constituit circa 6,38 miliarde de dolari, în scădere cu aproximativ 232 milioane de dolari, față de sfârșitul anului 2014, potrivit unui raport al Băncii Naționale a Moldovei (BNM).

Este al doilea an consecutiv când datoria externă totală scade și totodată este și cea mai mare scădere a datoriei externe din istoria Moldovei.

Potrivit datelor BNM diminuarea este rezultatul scăderii cu circa 238 de milioane de dolari a datoriei externe a băncilor comerciale, care a coborât la finele lunii decembrie la cota de doar 351,6 milioane de dolari.

98% din PIB

Cu toatea acestea cota datoriei externe în Produsul Intern Brut a ajuns la un nivel-record de 98%. Aceasta în timp ce în anul 2014 cota datoriei externe în PIB a constituit 82%, iar în anul 2013, când s-a ajuns la nivelul maxim de 6,67 miliarde de dolari, cota a fost de 83,6% din PIB.

Aceasta se datorează în special deprecierii monedei naționale și recesiunii economice.

Potrivit datelor BNM, pe sectoare instituționale, la 31 decembrie 2015, datoria externă este repartizată după cum urmează: alte sectoare – 50,5%, sectorul guvernamental – 21,4%, angajamentele față de investitorii străini direcți – 17,2%, sectorul bancar – 5,5%, autoritățile monetare – 5,4%.

În aceași perioadă și datoria publică (a statului și a BNM) și public garantată s-a diminuat cu 1,7% și a ajuns la 1.702 milioane de dolari, iar cea privată negarantată s-a redus cu 4,2% până la 4,64 miliarde de lei.

Datoria publică și public garantată reprezintă 26,6% din totalul datoriei, ira celei private îi revine o cotă de 73,4%.

La 31 decembrie 2015, angajamentele pe termen lung au însumat 3,99 miliarde de dolari (-3,9%) față de 31.12.2014) constând din: împrumuturi de la investitorii străini direcți în proporție de 23,6%, alte împrumuturi pe termen lung – 72,3% și alocări de drepturi speciale de tragere (DST) – 4,1%.

Datoria externă pe termen scurt s-a cifrat la 2,35 miliarde de dolari (-2.8% comparativ cu situația la 31.12.2014), mai arată datele BNM.

Potrivit datelor Băncii Naționale circa 73% din obligațiile externe ale Republicii Moldova sunt datorii private. Datoria externă publică și garantată public constituie circa 27% din total și nu depășește încă plafonul de 40% din Produsul Intern Brut (PIB), stabilit de Banca Mondială în baza scorului CPIA (Country Policy and Institutional Assessment).[46]

În ultimii 10 ani datoria externă a Moldovei s-a majorat de trei ori și ceva.

La finele lunii martie 2016 datoria de stat internă a Republicii Moldova a constituit 8.184,5 milioane de lei, cu 959,1 milioane lei mai mult decât era la 31 decembrie 2015, arată un raport al Ministerului Finanțelor. 

Pentru comparație anul trecut datoria de stat internă a Republicii Moldova s-a majorat doar cu 150 de milioane de lei.

Este cea mai mare creștere a datoriei de stat interne din ultimii ani. Ceea ce surprinde și mai ales îngrijorează este ritmul de creștere – cu circa 10 milioane de lei pe zi. Acesta este de 24 ori mai mare decât ritmul din anul 2015.

Potrivit Ministerului Finanțelor, "modificarea datoriei de stat interne s-a produs din contul majorarii emisiunii Valorilor Mobiliare de Stat (VMS) pe piața primară".

Pentru 3 luni ale anului 2016 rata medie ponderată a dobânzii la VMS comercializate prin licitații a constituit 24,75% (pe tipuri de VMS: 91 zile – 23,97%, 182 zile – 24,57%, 364 zile – 25,57%, 2 ani – 24,94 %), care comparativ cu perioada analogica a anului 2015 este mai mare de 1,7 ori, precizează Ministerul Finanțelor.

Raportul Ministerului Finanțelor nu include și datoria de circa 13,69 miliarde de lei, formate în prezent ca urmare a garanției de stat acordate de Guvern Băncii Naționale, pentru a acoperi gaura formată la cele trei bănci lichidate, după dispariția miliardului.

În schimb datoria de stat externă a crescut mai lent. Astfel în primul trimestru aceasta s-a majorat cu 17,80 milioane de dolari sau cu 1,33% și a ajuns la circa 1.355 milioane de dolari.

Potrivit Ministerului Finanțelor, pe parcursul primului trimestru al anului 2016, finanțarea externă netă a avut o valoare negativă, constituind circa 8,2 milioane de dolari. În consecință creșterea datoriei a fost rezultatul fluctuației ratei de schimb a dolarului față de alte valute, care pe parcursul primelor trei luni ale anului 2016, a atins valori pozitive și a constituit 26 milioane de dolari.

Ministerului Finanțelor relevă că în anul 2015 pentru serviciul datoriei interne (dobânda) s-au cheltuit circa 794 milioane de lei, de trei ori mai mult decât pentru angajamentele externe.

Aceasta se datorează creșteri de aproape trei ori a dobânzilor la aceste împrumuturi.

În ultimii trei ani costul serviciului datoriei de stat interne s-a majorat de 2,6 ori, în timp ce al datoriei externe cu circa o treime. 

Evoluții ale activității economice

În anul de raportare, economia Republicii Moldova a înregistrat un declin de 0.5 la sută, această dinamică anuală fiind cu 5.1 puncte procentuale inferioară celei din anul 2014. Evoluția negativă a activității economice a fost determinată, în mare parte, de seceta din anul 2015 care a redus substanțial din performanța sectorului agricol, dar și de deteriorarea climatului economic regional și de persistența unei incertitudini economice și politice interne care au generat scăderea cererii interne din partea populației și contractarea investițiilor. În acest sens, consumul final al gospodăriilor populației și formarea brută de capital fix s-au diminuat cu 2.3 și 1.2 la sută, respectiv, comparativ cu anul 2014. Impactul negativ asociat variației stocurilor la dinamica PIB a fost unul și mai pronunțat. Consumul administrației publice, similar anilor precedenți, nu a influențat esențial dinamica activității economice, înregistrând o diminuare de 0.4 la sută. Impactul negativ al factorilor menționați a fost parțial atenuat de deprecierea monedei naționale față de dolarul SUA care a compensat contractarea influxurilor de valută și care, în același timp, a ameliorat competitivitatea produselor autohtone. În consecință, diminuarea cererii interne, precum și deprecierea monedei naționale au condus la contractarea semnificativă a importurilor (4.3 la sută). Totodată, exporturile de bunuri și servicii au înregistrat o majorare de 2.3 la sută în anul 2015. Valoarea adăugată brută din agricultură a înregistrat un declin de 13.4 la sută, după doi ani în care a susținut activitatea economică, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile. O evoluție negativă, dar care a generat un impact mai puțin semnificativ în anul 2015, a fost semnalată în comerț. Aportul negativ al componentelor sus-menționate a fost atenuat de dinamica pozitivă a sectorului financiar, industrial și al comunicațiilor.[49]

Evoluția inflației

În anul 2015, rata medie anuală a inflației a constituit 9.7 la sută, fiind cu 4.6 puncte procentuale superioară celei din anul 2014. Pe parcursul anului 2015, rata anuală a inflației și-a conturat o traiectorie ascendentă pronunțată. Aceasta s-a majorat de la 4.7 la sută în luna ianuarie până la 7.1 la sută în luna martie sub presiunea deprecierii monedei naționale, depășind, astfel, limita superioară a intervalului de ±1.5 puncte procentuale de la ținta inflației de 5.0 la sută stipulată în Strategia politicii monetare pe termen mediu. Ulterior, rata anuală a inflației s-a majorat treptat până la 8.6 la sută în luna iulie 2015, fiind influențată de efectele deprecierii, dar și de condițiile agrometeorologice nefavorabile care au exercitat presiuni asupra prețurilor la produsele alimentare. Majorarea tarifului la energia electrică și la gazul din rețea a determinat o accelerare pronunțată a inflației până la 12.2 la sută în luna august, iar la finele anului 2015 rata inflației a constituit 13.6 la sută. Presiunile inflaționiste existente pe parcursul anului au fost parțial atenuate de cererea internă modestă, de embargourile la unele categorii de produse, precum și de tendința de diminuare a prețurilor la produsele alimentare și la petrol pe plan internațional.

Promovarea politicii monetare

Pe parcursul anului 2015 au avut loc treisprezece ședințe ale Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei cu privire la deciziile de politică monetară. În urma evaluării balanței riscurilor interne și externe, cărora ar putea fi supusă economia Republicii Moldova, și a perspectivelor inflației pe termen scurt și mediu au fost emise șapte decizii de menținere și șase decizii de majorare a ratei de bază aplicate la principalele operațiuni de politică monetară de la nivelul de 6.5 la sută până la 19.5 la sută anual și a normei rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldovenești și în valută neconvertibilă de la 14.0 la sută până la 35.0 la sută din baza de calcul.

În anul 2015 a fost consemnată diminuarea ritmurilor de creștere a indicatorilor monetari. Astfel, dinamica agregatelor monetare a fost una negativă, valorile înregistrate fiind mult sub nivelul creșterilor din anii precedenți, constituind în termeni anuali -9.2 la sută pentru M2 (cu 5.0 puncte procentuale sub nivelul anului 2014) și -3.0 la sută pentru M3 (cu 8.3 puncte procentuale mai puțin față de creșterea din anul 2014).

În perioada de referință, rata medie anuală a dobânzii aferente creditelor noi acordate în moneda națională a crescut cu 3.47 puncte procentuale, iar rata medie anuală a dobânzii aferente creditelor noi acordate în valută străină s-a diminuat cu 0.98 puncte procentuale față de anul 2014, înregistrând valori la nivelul de 14.06 la sută în moneda națională și 7.01 la sută în valută străină. Rata medie a dobânzii pentru depozitele în lei a constituit 12.10 la sută, în creștere cu 6.38 puncte procentuale față de anul 2014, în timp ce rata dobânzii pentru plasamentele în valută străină a reprezentat în medie 2.56 la sută, în scădere cu 1.63 puncte procentuale față de anul 2014.

Sistemul bancar

Având în vedere situația de criză financiară sistemică, necesitatea asigurării stabilității financiare și protejării intereselor deponenților, la 5 august 2015, în cadrul ședinței Comitetului Național de Stabilitate Financiară, s-a decis retragerea licențelor Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A. Totodată, având ca scop neadmiterea perturbării stabilității financiare a sectorului bancar sau activității instituțiilor publice, Guvernul Republicii Moldova, Banca Națională a Moldovei și unele autorități ale administrației publice centrale și instituții publice au încheiat un Memorandum de înțelegere „Cu privire la măsurile ce urmau a fi îndeplinite pentru retragerea licențelor deținute de Banca de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A. și termenele de realizarea a acestora”.

În conformitate cu prevederile Memorandumului, fiecare autoritate a realizat un șir de acțiuni ce țin de transferarea conturilor trezoreriale și a altor conturi ale bugetului de stat, ale plăților sociale și ale altor indemnizații, precum și transferarea conturilor persoanelor fizice și juridice de la băncile menționate în alte bănci. Astfel, în perioada 12-15 octombrie 2015, Banca de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A., cu asistența Băncii Naționale, au realizat transferarea conturilor persoanelor fizice și juridice în alte bănci. Fondurile deponenților și ale agenților economici transferate în alte bănci licențiate au înregistrat valoarea de 737.3 milioane lei sau 44.5 la sută din totalul depozitelor persoanelor fizice și juridice la situația din 30 septembrie 2015.

La data de 16 octombrie 2015, Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei a retras licențele de desfășurare a activităților financiare ale Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A. ca urmare a insolvabilității băncilor respective, dar și a altor încălcări ale prevederilor legislației în vigoare și a numit lichidatori pentru lichidarea silită a băncilor.

De menționat că, din momentul retragerii licențelor Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A. și până la data de 31 decembrie 2015, băncile respective au încasat mijloace bănești (din achitarea creditelor, comercializarea gajului, vânzarea activelor, alte încasări) în sumă totală de 326.5 milioane lei, inclusiv: Banca de Economii S.A. – 153.3 milioane lei; BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. – 96.1 milioane lei; B.C. „UNIBANK” S.A. – 77.1 milioane lei. Totodată, de la data retragerii licenței și până la 31 decembrie 2015, băncile în cauză au rambursat datoriile aferente creditelor de urgență acordate până la numirea lichidatorilor în sumă totală de 441.4 milioane lei, dintre care: Banca de Economii S.A. – 74.8 milioane lei; BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. – 121.8 milioane lei; B.C. „UNIBANK” S.A. – 244.7 milioane lei.

La 31 decembrie 2015, în Republica Moldova funcționau 11 bănci licențiate de Banca Națională a Moldovei, inclusiv 4 sucursale ale băncilor și grupurilor financiare străine.

Din 11 bănci licențiate de BNM, la 3 bănci (BC „Moldindconbank” S.A., B.C. „VICTORIABANK” S.A. și BC „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A., care dețineau în total 66.7 la sută din activele sectorului bancar), ca urmare a constatării unor aspecte ce țin de structura netransparentă a acționarilor, angajarea în operațiuni de creditare cu risc sporit, Banca Națională a Moldovei, la 11 iunie 2015, în conformitate cu prevederile Legii instituțiilor financiare, a instituit procedura de supraveghere specială pe un termen de trei luni. Totodată, BNM prin hotărârile în cauză a prescris băncilor vizate efectuarea unui studiu de diagnostic de către o companie specializată în acest sens.[46]

De menționat că, la 12 septembrie 2015 și ulterior la 14 decembrie 2015, Banca Națională a menținut procedura de supraveghere specială încă pe un termen de trei luni, ca urmare a nesoluționării problemelor aferente transparenței structurii acționarilor și angajării în tranzacții cu risc sporit.

Capitalul de gradul I pe sectorul bancar a atins valoarea de 8 995.7 milioane lei, majorându-se comparativ cu finele anului 2014 cu 1 384.9 milioane lei (18.2 la sută).

Creșterea capitalului de gradul I a fost determinată în principal de obținerea profitului pe parcursul anului 2015 în mărime de 1 442.7 milioane lei. Totodată, în perioada de referință 4 bănci au distribuit dividende în sumă totală de 164.0 milioane lei.

Media indicatorului suficienței capitalului ponderat la risc pe sector a înregistrat valoarea de 26.2 la sută, majorându-se cu 4.5 puncte procentuale față de finele anului 2014. La situația din 31 decembrie 2015, toate băncile au respectat indicatorul suficienței capitalului ponderat la risc (limita pentru fiecare bancă ≥ 16.0 la sută).

Activele totale pe sector au constituit 69 095.6 milioane lei, majorându-se comparativ cu finele anului 2014 cu 9 117.0 milioane lei (15.2 la sută).

Ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor s-a majorat cu 1.5 puncte procentuale față de finele anului 2014, constituind 9.9 la sută la 31 decembrie 2015. Ponderea creditelor neperformante nete în capitalul normativ total s-a majorat cu 3.4 puncte procentuale, constituind 15.0 la sută la 31 decembrie 2015.

În anul 2015, rentabilitatea activelor și a capitalului băncilor licențiate a înregistrat valoarea de 2.1 și 12.8 la sută, respectiv, majorându-se față de finele anului 2014 cu 0.5 și 3.5 puncte procentuale, respectiv.

Marja netă a dobânzii a constituit 5.5 la sută la 31 decembrie 2015, fiind cu 0.8 puncte procentuale mai mare față de finele anului 2014.

Valoarea indicatorului lichidității pe termen lung pe sectorul bancar (principiul I al lichidității) a constituit 0.7 (limita pentru fiecare bancă ≤1). Valoarea indicatorului lichidității curente pe sector (principiul II al lichidității) a constituit 41.5 la sută (limita pentru fiecare bancă ≥ 20.0 la sută), majorându-se pe parcursul anului 2015 cu 8.6 puncte procentuale. Ambii indicatori au fost respectați de către toate băncile.

Moldova a primit doar o fracțiune din finanțarea și granturile externe planificate din cauza instabilității politice și a întârzierii reformelor economice. Pe lângă aceasta, costul serviciului datoriei a sporit semnificativ întrucât deprecierea monedei și restrângerea monetară au sporit ratele reale ale dobânzilor. Pentru a se adapta la noile circumstanțe, guvernul a raționalizat cheltuielile începând cu jumătatea anului 2015. Unele categorii de cheltuieli, în special investițiile capitale, au fost reduse brusc.

Pe termen mediu, aceste presiuni se vor agrava din cauza caracteristicilor demografice adverse, obligațiilor aferente cheltuielilor sociale și recunoașterii datoriilor contingente în sectorul bancar în valoare de peste 12% din PIB.

CONCLUZII

Cercеtările efectuаte în cаdrul tеzei au pеrmis dе a idеntifica orgаnizare și spеcificul operаțiunilor efеctuate de bănci cаre cоnstă dintr-o serie lаrgă de operаțiuni bаncare necesаre dezvоltării cоntinuei atît a instituțiilоr financiаre cît și pentru întrеаga econоmie a țării. În acelаși timp, însă, ele jоаcă și un rоl impоrtant cоntribuind la eficientizаrea cоmerțului extеrior și asigurînd trecеrea econоmiei țării la o nоuă etapă de dezvоltare.

Determinаte de globаlizarea și integrаrea piețelоr finаnciare, precum și de creșterеа concurеnței în cаdrul acestоra, autоritățile publicе mаnifestă o preоcupare din ce în ce mai evidеntă pеntru buna funcțiоnare și pentru cоntinuarea dezvоltării sistemеlor națiоnale de plăți cu obiеctivul declаrat al spоrii eficiențеi ecоnomice și operаționale în cоndițiile stimulării cаdrului concurențiаl lоial și s reducеrii riscurilоr spеcifice în acеst dоmeniu.

Acțiunilе desfășurаte atît la nivеl nаționale, rеgional, cît și internаțional privind dezvоltarea și diversificаrea sеrviciilor ofеrite de bănci se dаtorează în mаre măsură ritmului actuаl al creșterii ecоnomice și transformărilor structurаle intervеnite în cаdrul econоmiilor naționаle și al ecоnomiei mоndiale, prеcum și necеsitățile sprijinirii liberаlizării piețelоr monetаre, valutаre și de cаpital.

Totalitatea operațiunilor efectuate de banca centrală sunt foarte importante atît pentru activitatea bancară cît și pentru economia țării, deoarece ele contribuie la dezvoltarea unui sistem bancar mai performant, care le permite clienților o siguranță în efectuarea plăților și le permite acestora de a menține legături externe cu parteneri din alte țări pentru dezvoltarea activității.

În general, se consideră că rolul băncilor centrale constă în două misiuni:

protejarea puterii de cumpărare a monedei naționale, și

menținerea stabilității financiare.

Privind astfel, obiectivul pe care foarte multe bănci centrale îl urmăresc astăzi pare de fapt să fie doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Acest scop este de obicei desemnat prin expresia „dezvoltarea economică sustenabilă”.

În spatele acestei afirmații despre rolul băncilor centrale și obiectivele acestora, stă peste o jumătate de secol de evoluție în aplicarea politicii monetare. Această experiență a demonstrat că pe termen scurt politica monetară are impact asupra producției și ca atare asupra numărului de locuri de muncă. Mai exact, pe termen scurt există un compromise  între inflație și șomaj, așa cum arată observațiile empirice cu privire la salarii și rigiditatea prețurilor. Pe termen lung însă, politica monetară are impact doar asupra ratei inflației. În aceste condiții, politica monetară își atinge obiectivele pe termen lung iar sarcina politicii monetare este de a asigura stabilitatea macroeconomică pe termen scurt. Guvernatorul băncii centrale a Japoniei arăta într-un discurs : „concentrarea obsesivă asupra stabilității indicelui prețurilor de consum pe termen scurt ca un mijloc pentru asigurarea stabilității economice va avea de fapt efectul invers de a mări instabilitatea”.
Motivul pentru care se produce acest efect este că sectorul financiar devine instabil. Astfel, în condițiile persistenței așteptărilor cu privire la stabilitatea unei economii pe termen lung, sunt încurajate creșterea gradului de îndatorare și dezechilibrelor dintre maturitățile activelor și pasivelor instituțiilor financiare.

Finalmente, criza financiară a demonstrat nevoie cooperării la nivel internațional între băncile centrale pentru a evita problemele de lichiditate. Însă pentru evitarea unei revers al politicilor economice prin întoarcerea la controlul fluxurilor de capital este nevoie de supraveghere la nivel regional și internațional al instituțiilor financiare. Din acest punct de vedere este nevoie de o creștere a independenței băncilor centrale care în genere sunt definite ca instituții care reprezintă un stat și politica națională.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative, regulamente

Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, nr. 548-XIII, 21.07.1995 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995 ;

Legea privind reglementarea valutara nr.62-XVI din 21 martie 2008 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.127-130, art.496;

Regulament provizoriu privind modul de eliberarea garanțiilor și cauțiunilor bancare Monitorul Oficial Nr. 004   Promulgat : 16.04;

Regulamentul cu privire la poziția valutară deschisă a băncii nr. 126 din 28.11.1997 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.112-114/198 din 14 octombrie 1999;

Regulament cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 8, art.24;

Regulament privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din Conturile bancare Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1-4/6 din 6 ianuarie 2006;

Regulament cu privire la operațiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 120-123/441 din 04.08.2006;

Regulamentul privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile licențiate din Republica Moldova Monitorul Oficial Nr. 104-108     art Nr : 673;

Regulamentul cu privire la supravegherea sistemului automatizat de plăți interbancare, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.154 din 28.06.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.131-135/514 din 24.08.2007;

Regulamentul privind condițiile de acordare rezidenților a creditelor în valuta străina de către băncile licențiate Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48 din 03.03.2009, art.180;

Regulament cu privire la transferul de credit Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 191-197 din 6 septembrie 2013, art. 1370;

Hotărîre  Nr. 53 din  05.03.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire 
la unitățile de schimb valutar Monitorul Oficial Nr. 62-64 art Nr : 269;

Hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 196 din 22.09.2011 cu privire la aprobarea Conceptului privind optimizarea transferurilor internaționale și a cadrului de supraveghere aplicabil Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-163 din 30.09.2011, art.1503;

Recomandări cu privire la sistemul de dirijare a riscului de țară și de transfer de către băncile din Republica Moldova Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116-119/430 din 28.07.2006;

Instrucțiunea privind ordinea acordării creditelor în valută străină nr. 8-1001 din 02.02.1996 Monitorul Oficial Nr. 11-12 art Nr : 14 ;

Instrucțiunea BNM cu privire la controlul asupra repatrierii mijloacelor bănești provenite din exportul de mărfuri și cu privire la controlul asupra plăților pentru importul de mărfuri, servicii din 22 mai 1998 Monitorul Oficial Nr. 66-68 art Nr : 16;

Instrucțiunea privind modul de transfer/scoatere din Republica Moldova a mijloacelor bănești de către unele categorii de persoane fizice nr. 196 din 07.08.2003 Monitorul Oficial Nr. 116-119 art Nr : 426 ;

Surse literare și statistice:

Basno C., Darac N. Management bancar. București, Editura Economica, 2002. – 272 p.

Basno C., Darac N. Monedă, bănci și politici monetare, Editura Didactica și Pedagogica, 2005. – 440 p.

Basno, Cezar; Dardac, Nicolae. Operațiuni bancare : instrumente si tehnici de plata. București: Editura Didactica si Pedagogica, 1996. – 252 p.

Burciu A. Tranzacții comerciale internaționale. Iași, Editura Polirom, 2010. – 616 p.

Burciu A., Sandu, P., Sandu G. Activitatea bancara internaționala. București, Editura Economica, 1999. -160 p.

Ciobanu G. Relații economice și tranzacții internaționale. Cluj Napoca, Editura Risoprint, 1997. – 318 p.

Cobzari L. Competitivitatea băncilor în formarea sistemului bancar concurent. Chișinău, ASEM 1996. – 86 p.

Cociug V. Cinic L., Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău, ASEM, 2008. – 214 p.

Cociug V., Mistrean L. Operațiuni bancare. Chișinău, ASEM, 2006. – 270 p.

Cuhal R. Operațiuni bancare. Chișinău, USM, 2012. – 118 p.

Dănilă N., Berea A. Managementul bancar: Fundamente și orientări. București, Editura Economică, 2000. – 256 p.

Dedu V. Gestiune bancară și audit bancar. București, Editura Economică, 2001. – 366 p.

Dedu V. Gestiunea bancară. București, Editura didactică și pedagogică – R.A., 1996.

Diaconecu M. Bănci. Sisteme de plăți. Riscuri. București, Editura Economică, 1999. – 276 p.

Dorel M. P., Tehnica plăților internaționale. Editura Economică, București, 2003.

Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare. Chișinău, Editura ASEM, 2001. – 195 p.

Georgescu-Golosoiu L. Mijloace, modalități si instrumente de plata. București, Editura ASE, 2003. – 250 p.

Gribincea Al. Tranzacții internaționale. Chișinău, ULIM, 2008, – 165 p.

Grigoriță C. Activitatea bancară, Ediția a VI-a. Chișinău, Editura Cartier, 2004. – 420 p.

Lobanov N. Tranzacții comerciale internaționale. Chișinău, Editura ASEM, 2012, 303 p.

Mihai I. Operațiuni de încasări și plăți. București, Editura Fundației România de mîine, 2007. – 272 p

Negruș M. Plați și garanții internaționale. Ediția a III-a. București, Editura C.H: Beck, 2006. – 205 p.

Popa I. Tehnica operațiunilor de comerț exterior. București, Editura Economică, 2008. – 408 p.

Roșca. P. Relații economice internaționale. Chișinău Editura Centru editorial ULIM, 2002. – 280 p.

Stoica M. Managementul bancar. București, Editura Economică, 1999. – 224 p.

Stoica V., Diaconu P. Bani și Credit. București, Editura Economica, 2003. – 536 p.

Vasilescu E., Dimitrie T. Circulația bănească și creditul. București. Editura didactică și pedagogică, 1980. – 412 p.

Revista ProfitNr. 4, 2014.

Surse electronice:

http://www.bnm.md accesat la data de 15/04/2016

http://www.swift.com accesat la data de 19/04/2016

http://www.profit.md accesat la data de 22/04/2016

http://www.statistica.md accesat la data de 23/04/2016

http://www.cnaa.md accesat la data de 27/04/2016

http://www.eco.md accesat la data de 15/04/2016

http://www.cnpf.md accesat la data de 25/04/2016

http://www.mec.gov.md accesat la data de 30/04/2016