Acordul General Despre Tarife Si Comert (gatt)
Cuprins :
Capitolul I:,, Acordul general despre tarife si comert (GATT). Necesitatea, înființările, realizările (1947-1995)
Necesitatea înființării GATT.
Funcțiile de baza a GATT.
Principalele rezultate ale GATT.
Capitolul II: ,,Organizația Mondială a Comerțului – baza noului sistem comercial multilateral”.
2.1 Necesitatea reorganizării GATT și înființării OMC.
2.2 Funcțiile și principiile OMC.
2.3 Principalele rezultate OMC (1995-2015)
Capitolul III: ,,Eficiența conlucrării RM cu OMC”.
3.1 Evoluția comerțului exterior a RM. Structura pe ramuri.
3.2 Tratativele de aderare, Aderarea și consecințele ei.
3.3 Eficiența si beneficiile conlucrării RM cu OMC.
INTRODUCERE
Tendința către sistemul comercial multilateral este determinată de evoluția adîncirii proceselor economice internaționale, a interdependențelor în producția și circulația mărfurilor, în cadrul diviziunii internaționale a muncii, sub incidenta și impactul progresului tehno-științific. În aceste condiții, politicile comerciale promovate de diverse state dobîndesc forme, dimensiuni și valențe noi.
Primul mare efort de adoptare a regulilor care să guverneze relațiile comerciale internationale a fost facut de unele țări imediat după cel de-al doilea razboi mondial, cînd a aparut necesitatea creării unui organism care să vegheze, să controleze și să se implice direct în desfășurarea comerțului internațional. Aceste eforturi au condus la adoptarea în 1948 a Acordului General pentru Tarife si Comerț (GATT), regulile sale aplicindu-se comerțului internațional cu bunuri. În decursul timpului, textul GATT a fost modificat pentru a include noi prevederi, în special pentru a trata problemele comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare. În plus, a fost adoptat un numar de Acorduri conexe care detaliaza cîteva din prevederile principale ale GATT. Regulile GATT și Acordurile conexe au fost în continuare revizuite și îmbunătațite în timpul mai multor runde de negocieri, cea mai importantă fiind Runda de la Uruguay care a durat din 1986 pină în 1994.
Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizației Mondiale a Comerțului la 1 ianuarie 1995. GATT, sub suspiciile căruia au fost lansate aceste negocieri, a fost inclus în cadrul OMC.
Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este responsabilă pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evoluat treptat în ultimii 50 de ani. De asemenea, OMC constituie un forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii, prin desființarea barierelor și elaborarea de noi reguli în domeniile legate de comerț. Acordurile OMC prevăd un mecanism comun de reglementare a diferențelor, prin care membrii își apără drepturile și reglementează divergentele care apar între ei.
La ora actuală în afara sistemului OMC au rămas doar unele tări care în trecut aveau economii planificate și o parte din țările în curs de dezvoltare. Țările cu economiile în tranziție privesc la OMC ca la o structură ce oferă o posibilitate importantă de integrare în economia mondială și de perfecționare a bazei legislative naționale în domeniile economic și comercial.
În jurul oportunității aderării Republicii Moldova la OMC sau purtat și se poarta multe discuții contradictorii, dat fiind importantă acestui pas pentru integrarea de mai departe a Republicii Moldova în economia mondială. Aderarea RM la OMC la 8 mai 2001 (Protocolul de Aderare la OMC a fost ratificat de Parlament la 1 iunie 2001) a fost determinată de avantajele pe care le oferă cadrul juridic al comerțului internațional și de motivele pentru care e mai bine să fii în cadrul OMC decît în afara acestei organizații. Cu toate acestea, mulți reprezentanți ai businessului cred în continuare că acest eveniment a fost grăbit și că piața noastră nu este pregătită pentru noile standarde.
Toate acestea au și servit ca motiv în alegerea și pregătirea prezentei teze de licență. Este nevoie de o analiză profundă a realizărilor sistemului OMC în lume pentru a înțelege esența acestei prestigioase organizații mondiale, precum și implicațiile aderării Republicii Moldova, atît cele pozitive, cît și negative.
În acest scop am recurs la elaborarea unui plan care ar conține diverse analize ale rolului și priorităților OMC și necesității de reglementare a conflictelor ce apar în cadrul comerțului mondial.
Lucrarea este structurată în trei capitole, fiecare abordînd un aspect aparte al acestei teme ample.
Primul capitol face o descriere acordului general despre tarife și comerț (GATT), necesitatea înființării GATT, funcțiile de baza și principalele rezultate ale GATT.
Capitolul II traseaza pe scurt evoluția sistemului comercial multilateral înca de la adoptarea GATT în 1948 pînă la înființarea OMC în 1995 și descrie obiectivele, rolul, funcțiile, principiile precum și principalele rezultate pe care le oferă sistemul comercial OMC.
Analizei stării de lucru în Republica Moldova pîna și după aderarea ei la OMC îi este dedicat un capitol aparte. O importanță deosebită am acordat negocierilor ce au avut loc în cadrul Conferinței Ministeriala de la Doha, Qatar (9-13 noiembrie 2001) dat fiind faptul ca aceasta a fost prima Conferință la care Moldova a participat în calitate de membru cu drepturi depline, precum și rezultatelor obținute de către Republica Moldova în cadrul acesteia.
Prezenta lucrare are un scop propriu și el se manifestă în voința autorului de a elucida originea GATT-OMC și rolul OMC în reglementarea comerțului internațional, de a elucida esența pe înțelesul tuturor a creării cu ajutorul OMC a unui cadru politic și economic favorabil dezvoltării de mai departe a Republicii Moldova.
Capitolul I:,, Acordul general despre tarife și comerț (GATT). Necesitatea, înființările, realizările (1947-1995)
Necesitatea înființării GATT
Ca urmare a faptului ca cel de-al doilea Razboi Mondial a afectat profund intreaga economie, Acordul General pentru Tarife și Comerț a fost negociat în timpul Conferinței ONU pentru Comerț și Ocuparea forței de muncă și a fost rezultatul eșecului de negociere a guvernelor de a crea Organizația Internațională a Comerțului (ITO).
In acest scop, o comisie pregatitoare formata din reprezentantii ai 23 de state, a trecut inca din 1945 la elaborarea unei carte a viitoarei Organizatii Mondiale a Comertului, aceasta fiind prima incercare de codificare a unor reguli fundamentale care sa guverneze relatiile economice internationale. Comisia pregatitoare a hotarit ca, paralel cu activitatea de elaborare a Cartei pentru viitoarea OMC si pina la ratificarea ei, sa initieze si primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale si a altor restrictii din calea comertului international. Aceste negocieri au avut loc in perioada aprilie – octombrie 1947 si rezultatele lor au fost incorporate intr-un tratat multilateral, denumit Acordul General pentru Tarife si Comert, care constituie baza oficiala, juridica a concesiilor tarifare convenite. Totodata in acest tratat, care urma sa fie o anexa la Carta pentru OMC, au fost inscrise si o serie de reguli, principii si discipline dupa care sa se calauzeasca statele semnatare in desfasurarea schimburilor comerciale reciproce. Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948.
A fost elaborata si Carta proiectata pentru OMC, cunoscuta sub denumirea de Carta de la Havana (1948), dar, nefiind ratificata de statele semnatare, n-au putut sa fie puse bazele OMC, raminind in vigoare GATT care nu a avut statut juridic de organizatie internationala, dar a intretinut legaturi cu organizatii specializate ale ONU.
Acordul General pentru Tarife și Comerț este un tratat multilateral interguvernamental prin care țările membre se obligă să respecte anumite principii, reguli și discipline în domeniul relațiilor comerciale, să reducă, să elimimine sau să consolideze taxele vamale și să înlăture restricțiile cantitative sau se altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecînd treptat la liberalizarea acestora.
Obiectivul inițial pricipal al GATT a fost crearea de condiții favorabile pentru desfășurarea schimburilor comerciale între țările membre. Acest obiectiv își păstrează valabilitatea și în prezent. În ultimii 30-35 ani ca urmare a faptului a crescut numărul țărilor membre și în special al țărilor ăn curs de dezvoltare, atribuțiile și obiectivele GATT s-au lărgit, îndeosebi pe linia sprijinirii dezvoltării comerțului exterior al acestora și implicita economiilor lor. Reiese aceasta din prevederile părții a patra a GATT, precum și din faptul că au fost stabilite legături organizate cu UNCTAD ( United Nations Conference on Trade and Development- Conferința Națiunilor Unite prentru Comerț și Dezvoltare) prin crearea, de la 1 ianuarie 1968, a Centrului comun pentru comerțul internațional GATT-UNCTAD.
Acest organism internațional specializat în probleme de comerț, a fost creat pentru a acționa în direcția eliminării treptate a restricțiilor din calea schimburilor comerciale internaționale.
Principalul obiectiv al GATT este crearea si implementarea unui sistem comercial liberalizat si deschis in cadrul caruia intreprinderile comerciale din tarile membre pot face comert unele cu altele in conditiile de competitie impartiala. Din textul Acordului mai pot fi deduse urmatoarele obiective: liberalizarea comertului; aplicarea clauzei natiunii celei mai favorizate, fapt ce presupune nediscriminarea; respectarea obligatiilor asumate; micsorarea tarifelor; un regim comun pentru statele in curs de dezvoltare; politica antidumping etc. Aceste obiective isi pastreaza valabilitatea si in prezent. In ultimii 15-20 de ani, ca urmare a faptului ca a crescut numarul tarilor membre si, in special, al tarilor in curs de dezvoltare, atributiile si obiectivele GATT s-au largit. indeosebi pe linia sprijinului dezvoltarii comertului exterior al acestora si implicit a economiilor lor. Reiese aceasta din prevederile partii a patra a GATT-ului, precum si din faptul ca au fost stabilite legaturi organizate cu UNCTAD-ul prin crearea de la 1 ianuarie 1968 a Centrului comun pentru comertul international GATT-UNCTAD.
Conditiile in care a fost elaborat si a inceput sa fie aplicat Acordul General pentru tarife si Comert au determinat si structura organizatorica initiala deficitara a acestuia, corectata, treptat, pe parcursul activitatii sale. Desi GATT-ul nu este o organizatie internationala, in practica el exercita atributiile unui organism international, asigurand cadrul organizatoric corespunzator pentru negocierile comerciale, precum si structura organizatorica menita sa dea rezultatelor acestor negocieri forma unor instrumente legale. In prezent, activitatea GATT-ului se desfasoara in cadrul urmatoarei structuri organizatorice:
– Sesiunea partilor contractante;
– Consiliul reprezentantilor;
– Comitete si grupe de lucru specializate pe probleme (permanente si temporare);
– Secretariatul.
Sesiunea partilor contractante (membrii cu drepturi depline) este alcatuita din delegatii tuturor tarilor membre si este forul suprem al GATT; se intruneste, de regula, odata pe an (sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea partilor contractante (sesiuni extraordinare). Are ca principale atributii:
– dreptul si obligatia de a veghea la respectarea prevederilor Acordului General;
– aproba modificarile si completarile aduse textului Acordului General;
– aproba prin vot (trimis prin corespondenta) primirea de noi membri in GATT;
– aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT-ului si le directioneaza activitatea.
Consiliul reprezentantilor, alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, a inceput sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante, indeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atributii mai importante:
– indruma activitatea organelor din subordine (comitete, comisii si grupe de lucru specevederilor Acordului General;
– aproba modificarile si completarile aduse textului Acordului General;
– aproba prin vot (trimis prin corespondenta) primirea de noi membri in GATT;
– aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT-ului si le directioneaza activitatea.
Consiliul reprezentantilor, alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, a inceput sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante, indeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atributii mai importante:
– indruma activitatea organelor din subordine (comitete, comisii si grupe de lucru specializate pe probleme);
– organizeaza negocierile pentru primirea de noi membri in GATT;
– organizeaza consultari cu partile contractante asupra diverselor aspecte ale evolutiei schimburilor comerciale reciproce;
– elaboreaza, cu sprijinul organelor din subordine, recomandari pentru Sesiunea partilor contractante in legatura cu problemele inscrise pe ordinea de zi a acestora.
Comitetele si grupele de lucru specializate pe probleme asigura activitatea permanenta a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost incredintate, fie de catre Sesiunea partilor contractante, fie de catre Consiliul reprezentantilor. Concluziile si recomandarile lor sunt supuse aprobarii organelor superioare.
In afara comitetelor specializate cu activitatea permanenta pot fi create si comitete cu activitatea temporara (cum sunt, de pilda, Comitetele pentru organizarea negocierilor comerciale din cadrul rundelor, organizate periodic de catre GATT), a caror misiune inceteaza odata cu terminarea actiunii pentru care au fost create.
Secretariatul GATT, cu sediul la Geneva, indeplineste functii administrative ce rezulta din activitatea celorlalte organe ale GATT-ului si este condus de un director general. El sprijina derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda asistenta de specialitate tarilor in curs de dezvoltare.
Din 1964, mai face parte din structura organizatorica a GATT-ului si Centrul de comert international, care din 1968 a devenit Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD.
Acordul permite, în anumite condiții practicarea de sisteme vamale preferențiale, crearea de zone ale liberului schimb și de uniuni vamale cu tarife externe comune, introducerea de către țările în curs de dezvoltare a unor măsuri de politică comercială cu caracter protecționist în vederea protejării industriei naționale, admiterea de restricții cantitative la importul unor produse pentru motive, cum ar fi, de exemplu, echilibrarea a balanței de plăți externe.
Activitatea G.A.T.T. pe linia reducerii tarifelor vamale se concretizează în organizarea unor runde de negocieri comerciale multilaterale. Cele opt runde de negocieri tarifare care au "fost inițiate până în prezent au condus la importante concesii de ordin tarifar (concesii vamale).
Concesiile vamale pot apare sub diferite forme, cum sunt: reducerea nivelului taxelor vamale existente, micșorarea decalajului dintre nivelul taxelor vamale generale și al celor preferențiale; consolidarea taxelor vamale în vigoare la nivelul existent; angajamentul de a nu efectua măriri de taxe vamale peste un anumit nivel.
Obiectivele negocierilor tarifare pot fi realizate fie pe baza metodei reducerii directe a taxelor vamale, adică reducerea taxelor vamale „produs cu produs" sau „țară cu țară", fie a metodei reducerii lineare a taxelor vamale, adică stabilirea unui procent de reducere a taxelor vamale pe grupe de mărfuri. Prima metodă de reducere este folosită, în general, în tratativele bilaterale, dar poate fi utilizată și în cele multilaterale, iar cea de-a doua metodă este specifică tratativelor multilaterale.
Funcțiile de baza a GATT.
Principalele prevederi ale GATT-ului.
Textul Acordului a suferit pe parcursul existentei sale o serie de revizuiri si completari impuse de conditiile internationale postbelice.
În ultima variantă, până la Runda Uruguay, textul GATT ( a avut 38 de articole, împărțite în patru părți. Prima parte a cuprins articolele I și II, partea a doua – articolele III-XXIII, partea a treia articolele XXIV XXXV și partea a patra – articolele XXXVI-XXXVIII.
GATT (1947), în ultima variantă de funcționare, a avut de îndeplinit, în cadrul obiectivului inițial principal, mai multe sarcini, cum sunt îndeosebi:
– protejarea concesiilor tarifare convenite în cadrul diverselor runde de negocieri comerciale împotriva anulării (totale sau parțiale) implicite a acestora prin utilizarea de bariere netarifare (inclusiv paratarifare);
– adoptarea unor coduri de conduită în domeniul comerțului internațional menite să frâneze practicarea de către părțile contractante, în general nejustificată, a unor instrumente de politică comercială cu caracter protecționist și chiar discriminatoriu;
– instituirea unor proceduri de consultare și de acțiuni concertate menite să urmărească aplicarea corectă în practică a prevederilor înscrise în textul GATT etc.
Incepind din 1995 cind a fost actualizat, Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert a devenit principalul Acord al OMC pentru comertul cu marfuri. Principiile ce stau la baza GATT au fost preluate de sistemul OMC.
Intregul sistem GATT se bazeaza pe patru reguli de baza:
1.Protejarea industriei nationale prin taxe vamale. Desi GATT are ca scop liberalizarea progresiva a comertului, recunoaste ca tarile membre pot fi in situatia de-asi proteja productia interna fata de competitia straina. Totusi, le cere tarilor sa asigure protectia prin taxe vamale. Utilizarea restrictiilor cantitative este interzisa, cu exceptia unui numar limitat de situatii.
2. Plafonarea tarifelor. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului, in cadrul negocierilor comerciale multilaterale. Concomitent, regula prevede plafonarea tarifelor reduse, adica excluderea majorarii lor ulterioare.
3. Clauza natiunii celei mai favorizate. Aceasta regula importanta a GATT prevede principiul nediscriminarii. Astfel, daca o tara membra acorda altei tari orice tarif sau orice beneficiu pentru anumite produse, ea trebuie imediat si neconditionat sa il extinda asupra produselor asemanatoare ale altor tari. Aceasta obligatie se aplica atit importurilor , cit si exporturilor. Daca o tara percepe taxe pentru exportul catre o anumita destinatie, ea trebuie sa perceapa taxe cu aceeasi rata pentru exporturile catre toate destinatiile. Exista si unele derogari. Comertul intre membrii Acordurilor Generale de Comert, care este supusa la taxe vamale preferentiale sau exceptat de aceste taxe, este una dintre exceptii. O alta exceptie o constituie Sistemul Generalizat de Preferinte acordat tarilor in curs de dezvoltare de catre tarile dezvoltate.
4. Tratamentul national. Conform acestui principiu, un produs importat care a trecut granita dupa plata taxelor vamale si a altor taxe trebuie sa beneficieze de un tratament egal cu cel aplicat produselor autohtone.
GATT mai contine un sir de anexe care vizeaza agricultura, textilele, comertul de stat, produsele standard, subventiile si actiunile impotriva practicilor de dumping. Tarile isi iau angajamente pe categorii de marfuri. Acestea includ angajamente de a reduce si limita tarifele vamale la importarea marfurilor. In unele cazuri tarifele sunt reduse la zero, in altele ele sunt limitate. Deci sunt luate angajamente fata de OMC ca unui produs i se va aplica o anumita rata care nu va fi marit.
Membrii GATT
Textul Acordului General pentru Tarife și Comerț a fost autentificat, pe calea semnării unui act final, de către reprezentanții a 23 de țări (care l-au negociat) denumite membre fondatoare (Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Franța, India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelandă, Pakistan, Olanda, Rhodesia de Sud, Anglia, Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-africană și China), fiind înscrise în preambulul Acordului. Dela semnarea acordului (oct. 1947) și până în 31 decembrie 1994, numărul statelor participante la GATT a crescut de la 23 la 140 din care: 128 părți contractante (adică membrii cu drepturi depline – inclusiv cea mai mare parte a fondatorilor) și 12 țări membre de facto. Drept de vot au avut numai părțile contractante.
Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul cărora au început să fie aplicate prevederile Acordului General pentru Tarife și Comerț înainte decâștigarea independenței lor politice (prin intermediul metropolei – parte contractantă la GATT) și care, în virtutea prevederilor articolului XXVI din Acord, au dreptul, dacă doresc, să devină părți contractante după câștigarea independenței politice.
Printre părțile contractante s-au numărat și șase foste țări socialiste; Cehoslovacia (1947), Cuba (1947), Iugoslavia (1966), Polonia (1967), România (1971), Ungaria (1973). Bulgaria a comunicat, la 8 septembrie 1986, intenția sa de a adera la GATT în cadrul Rundei Uruguay (din anul 1969, ea a avui statut de observator la GATT și a participat la Runda Tokyo). A devenit membră a OMC în 1996.
După venirea lui M. Gorbaciov la conducere, URSS a început să manifeste interes pentru activitatea GATT, exprimându-și oficial dorința de a deveni parte contractantă la acest Acord. În mai 1990, URSS a primit statut de observator la GATT. De acest statut beneficiază în prezent numai Federația Rusă, care a început negocierea aderării la Organizația Mondială a Comerțului. Cât privește China, ea a fost membru fondator la GATT, dar a fost înlăturată prin instituirea blocadei economice împotriva ei în 1950, locul său fiind, ilegal, luat de Taiwan (provincie chineză). Între timp, China a redevenit membru al ONU și a dorit să-și recapete și statutul de parte contractantă la GATT. Ca urmare, Consiliul reprezentanților a numit un grup de lucru, încă din martie 1987, pentru a examina cererea Chinei și aide-memoire-ul ei asupra regimului comerțului exterior. Negocierile privind aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului s-au finalizat abia la Doha în noiembrie 2001.
Cât privește accesiunea la GATT, textul Acordului a prevăzut două proceduri:accesiuneaordinară (obișnuită) și accesiuneala prezentare.
a)Accesiunea ordinară a fost calea obișnuită de aderare la GATT pentru oricețară independentă care dorea să devină membră cu drepturi depline (art. XXXIII). Condițiile de aderare a unui stat ca membru cu drepturi depline la GATT se stabileau pe baza negocierilor dintre statul respectiv și părțile contractante. Aceste negocieri aveau ca scop reglementarea schimbului de concesii (tarifare și netarifare) între părțile contractante și țara care dorea să adere la GATT. Cele convenite cu privire la condițiile de aderare (schimbul de concesii) erau înscrise într-un protocol de accesiune.
b)Accesiunea la prezentare, reglementată de prevederile articolului XXVI din Acord, putea fi folosită numai de către membrii de facto care doreau să devină membrii cu drepturi depline. Aceste țări nu trebuiau să negocieze accesiunea la GATT, fiind suficientă doar o declarație de aderare pe care o prezenta fosta metropolă și în care se certifica faptul că țara respectivă și-a cucerit independența politică și dispune de autonomie deplină în desfășurarea relațiilor sale comerciale externe.
Cât privește retragerea din GATT, articolul XXXI din Acord precizează că orice parte contractantă are dreptul de a se retrage din GATT atunci când dorește acest lucru, cu condiția să înștiințeze în scris despre aceasta Secretariatul GATT. Cererea de retragere intră în vigoare după expirarea a șase luni de la depunerea ei la Secretariat.
1.3Principalele rezultate ale GATT
În perioada scursă de la semnarea Acordului General pentru Tarife și Comerț (1947) și până în anul 1967 s-au desfășurat în cadrul GATT șase runde de negocieri comerciale care, în ansamblu, s-au soldat cu rezultate importante pe linia creării condițiilor favorabile dezvoltării comerțului internațional. În cadrul acestor runde a fost negociat un mare număr de concesii tarifare, sub forma eliminării, reducerii sau consolidării taxelor vamale de import la o gamă foarte largă de produse industriale, precum și la unele produse agricole. Numai la produsele industriale, taxele vamale de import au fost reduse, în medie, cu circa 60% față de nivelul inițial (1947), în urma acestor runde. De asemenea, au fost negociate și unele concesii netarifare îndeosebi pe linia eliminării restricțiilor cantitative la import și a altor bariere netarifare din calea schimburilor comerciale dintre părțile contractante. Se poate aprecia că, până la sfârșitul deceniului șapte, cea mai mare parte a restricțiilor cantitative la importul de produse industriale a fost eliminată în relațiile comerciale dintre părțile contractante.
Cu toate acestea, folosindu-se frecvent de derogările admise de GATT de la principiile fundamentale, țările capitaliste dezvoltate au reintrodus, pentru anumite perioade de timp, restricții cantitative la import, iar în deceniul opt au recurs pe scară largă la noi obstacole netarifare, având loc o adevărată escaladare a protecționismului netarifar. Totodată, apariția și răspândirea grupărilor economice integraționiste, precum și instituirea de aranjamente preferențiale în relațiile dintre țările respective, negocierea de protocoale sau sisteme preferențiale bazate pe principiul reciprocității sau principiul nereciprocității au continuat să ducă la scăderea ponderii comerțului internațional care se desfășoară sub regimul clauzei națiunii celei mat favorizate. Către sfârșitul deceniului opt, ponderea schimburilor comerciale în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate scăzuse la circa 64-66%, crescând ponderea schimburilor comerciale în regim preferențial la circa 34-36%.
Succintă prezentare a primelor șase runde de negocieri comerciale în cadrul GATT
Runda de la Geneva (aprilie-octombrie 1947)
Această rundă s-a soldat cu elaborarea și semnarea Acordului General pentru Tarife și Comerț și cu negocierea a 45.000 concesii tarifare, vizând peste 50% din valoarea comerțului mondial din acea perioadă.
La această rundă de negocieri comerciale s-a inaugurat tehnica „bimultilateralismului" (tehnica țară cu țară și produs cu produs), în sensul că țara cea mai interesată în reducerea nivelului taxei vamale la un anumit produs sau grupă de produse, după principiul furnizorului principal, a negociat cu țara (țările) principală importatoare, pentru ca de concesia vamală la care a condus negocierea să beneficieze toți membrii cu drepturi depline în virtutea clauzei națiunii celei mai favorizate. Această tehnică de negociere s-a numit țară cu țară și produs cu produs.
De rezultatele negocierilor acestei prime runde au beneficiat în special SUA, care au obținut reduceri importante de taxe la o serie de produse cu o pondere mare în exportul american (grâu, bumbac, cărbune, automobile, unele bunuri industriale de larg consum).
În schimb, SUA au acordat concesii tarifare la importul produselor care prezentau un interes deosebit pentru economia americană (în special materii prime) sau nu făceau concurență produselor americane.
Tot la această rundă, Anglia a acceptat să reducă cu 5% numărul pozițiilor din cadrul sistemului preferențial vamal și să reducă cu peste 35% taxele vamale nepreferențiale la circa 25% din pozițiile tarifului său vamal în vigoare la acea dată.
Runda de la Annecy (Franța) – 1949
Această rundă de negocieri comerciale a condus, pe lângă aderarea a 11 noi țări la GATT, la unele concesii tarifare în număr de 5.000(inclusiv consolidările).
Rezultatele concesiilor tarifare au fost modeste din cauza existenței și menținerii disparițiilor tarifare foarte mari în special între SUA și țările europene. Datorită faptului că țările cu taxe vamale foarte mari (în special SUA) nu au acceptat să le reducă în mod unilateral, țările cu taxe vamale mai mici au oferit în special consolidări ale nivelului taxelor vamale pe o anumită perioadă de timp.
3. Runda de la Torquay (Anglia) – (1950-1951)
Această rundă a fost organizată cu prilejul aderării RF Germania la GATT; negocierile au fost dificile. Refacerea țărilor învinse în război se terminase și începea treptat lupta pentru piețe între principalele țări capitaliste.
Numărul concesiilor tarifare negociate a fost de 8.700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% față de nivelul practicat în 1948. Cea mai mare parte a concesiilor au constituit-o consolidările de taxe vamale pe o perioadă de trei ani.
Rezultatele slabe s-au datorat tot disparităților tarifare, neacceptându-se propunerea de a fi reduse, în primul rând, taxele vamale care depășeau un anumit nivel convenit.
4. Runda de la Geneva (1955-1956)
Această rundă s-a soldat cu rezultatele cele mai modeste: 4.300 de concesii tarifare, alcătuite în principal din consolidări de taxe vamale.
În parte, această situație s-a datorat și faptului că administrația americană a obținut foarte greu mandatul Congresului, care a prevăzut o marjă de negocieri, în special ca timp, foarte limitată. Congresul a reproșat Administrației americane că în schimbul concesiilor tarifare făcute țărilor europene nu s-a obținut reducerea obstacolelor netarifare față de produsele americane (deși între ele le reduseseră în mare măsură).
5. Runda Dillon – Geneva (1960 – 1962)
A fost denumită astfel după numele subsecretarului de stat american care a propus-o. Deși nu a dus decât la realizarea a 4.400 de concesii tarifare, a marcat totuși un pas înainte față de rundele precedente prin faptul că s-a folosit tehnica reducerii lineare și reciproce a taxelor vamale cu un anumit procent convenit.
Runda s-a desfășurat în condiții noi; în Europa apăruse Comunitatea Economică Europeană, care preconiza introducerea unui tarif vamal comun față de țările terțe. Contradicțiile de interese în planul relațiilor comerciale începuseră să se intensifice.
6. Runda Kennedy – Geneva (1964 – 1967).
S-a desfășurat la Geneva în perioada 1964 – 1967 și a fost lansată din inițiativa SUA (a fostului președinte J.F. Kennedy) și CEE. SUA doreau să-și consolideze poziția pe piața europeană, iar CEE dorea să obțină concesii tarifare din partea AELS către care se îndrepta circa 35% din exportul CEE. Raportul de forțe pe plan economic a evoluat în această perioadă în defavoarea SUA și în favoarea CEE și Japoniei.
În 1962, în Congresul american s-a aprobat Legea pentru dezvoltarea comerțului exterior, în baza căreia președintele SUA avea mandat să negocieze o reducere a taxelor vamale cu până la 50%. în acest context, SUA au făcut propuneri care vizau o dezarmare vamală substanțială, respectiv reducerea tuturor taxelor vamale cu 50%, timp de cinci ani și înlăturarea completă a celor ce se aplicau la produsele la care SUA și CEE dețineau împreună 80% din comerțul mondial.
Până la urmă, s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6.300 poziții și supoziții tarifare, în medie cu 35%, timp de cinci ani. Ca urmare, nivelul mediu al taxelor vamale al CEE s-a redus cu 38%, cel al SUA cu 43% și cel al Angliei cu 35%.
Pentru prima oară au fost abordate la această rundă de negocieri și alte trei probleme: obstacolele netarifare, liberalizarea comerțului cu produse agricole și luarea în considerare a situației țărilor în curs de dezvoltare.
În domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat și adoptat un cod antidumping, iar SUA s-au angajat să desființeze sistemul de evaluare vamala folosit la produsele chimice (American Selling Price System) care consta în aplicarea taxei vamale la prețul de vânzare a produselor de pe piața americană și nu la cel de import, angajament netranspus în practică (datorită opoziției Congresului American) decât cu prilejul rundei următoare.
În ce privește comerțul cu produse agricole, s-au obținut două rezultate: la cereale s-a căzut de acord să se stabilească un preț de bază minim și totodată să se creeze un fond de ajutor alimentar de 4,5 milioane de tone pentru țările în curs de dezvoltare, în caz de criză.
Cât privește concesiile făcute țărilor în curs de dezvoltare, ele au fost cu mult sub nivelul așteptării acestora.
Rezultatele activității GATT, deși în ansamblu pozitive, nu au favorizat în aceeași măsură dezvoltarea comerțului exterior al tuturor părților contractante. De rezultatele activității GATT au beneficiat, în primul rând, țările dezvoltate și în mult mai mică măsură cele în curs de dezvoltare.
7. Runda Tokyo (1973—1979)
Deschiderea oficială a acestei runde a avut loc în septembrie 1973 la Tokyo, la aceasta participând reprezentanții a circa 100 de state, printre care și circa 20 de țări nemembre ale GATT (inclusiv Bulgaria). La această reuniune ministerială a fost dezbătută și adoptată „Declarația de la Tokyo", al cărei proiect fusese adoptat în iulie 1973 de către Comitetul de pregătire a negocierilor și în care au fost formulate obiectivele noii runde, dezideratele țărilor în curs de dezvoltare și principiile care trebuiau să guverneze negocierile pentru a răspunde acestor deziderate.
Ținând seama de vasta problematică înscrisă pe ordinea de zi a acestei runde de negocieri, au fost constituite șapte grupe și opt subgrupe de negocieri comerciale. Acestea au fost:
Grupa de negocieri tarifare;
Grupa de negocieri pentru obstacolele netarifare, constituită din cinci subgrupe: a) pentru restricții cantitative; b) pentru probleme vamale (evaluare vamală); c) pentru obstacole tehnice; d) pentru subvenții de export și taxe compensatorii; e) pentru comerțul de stat (achiziții guvernamentale);
Grupa de negocieri pentru produse agricole, constituită din trei subgrupe: a) pentru cereale; b) pentru carne; c) pentru produse lactate;
Grupa de negocieri pentru produse tropicale;
Grupa de negocieri pentru abordarea sectorială;
Grupa de negocieri pentru elaborarea clauzei de salvgardare;
Grupa de negocieri pentru cadrul juridic.
Negocierile comerciale multilaterale au început efectiv abia în februarie 1975 și au durat circa cinci ani (1975-1979), la aceasta contribuind într-o măsură foarte mare și faptul că Runda Tokyo s-a desfășurat în condițiile în care pe plan internațional s-au declanșat și au luat proporții numeroase fenomene negative cu care s-a confruntat economia mondială. Această conjunctură economică internațională nefavorabilă a agravat puternic contradicțiile dintre principalele țări capitaliste, îndeosebi SUA, CEE și Japonia, precum și contradicțiile dintre acestea și cele în curs de dezvoltare, repercutându-se, în bună măsură, și asupra rezultatelor acestei runde.
Runda Uruguay
Runda Uruguay a fost o rundă de negocieri comerciale care s-a desfășurat între septembrie 1986 și aprilie 1994 și a dus la transformarea GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) în OMC (Organizarea Mondială a Comerțului). A fost inițiată la Punta del Este în Uruguay (de unde și numele) și au fost urmată de negocieri la Montreal, Geneva, Bruxelles, Washington, D.C. și Tokyo. La final au fost semnate 20 de acorduri – Acordul de la Marrakesh.
Au participat 125 de țari. S-au negociat teme referitoare la produse industriale sau agricole, textile, servicii financiare, probleme ale proprietății intelectuale și mișcări de capital; inclusiv produsele biologice inovatoare, software-ul sau tratamentele medicale ale SIDA. A fost cea mai mare afacere comerciala care a existat în istoria umanității.
În anumite momente părea condamnata la eșec, dar Runda Uruguay a dat naștere in final la cea mai mare reformă a sistemului mondial de comerț de la crearea GATT.
Pe 15 aprilie 1994, Miniștrii celor 125 de țări participante au semnat Acordul într-o reuniune celebrată la Marrakech (Maroc).
Expunere mai detaliata
Pe timpul a jumatate de secol, textul de baza al GATT s-a mentinut aproape identic. Secretariatul general al GATT, cu sediul la Geneva, a convocat o serie de intruniri de afaceri, care au permis acorduri "plurilaterale", adica, participarea voluntara, care au permis importante reduceri tarifare.
GATT avea un caracter provizoriu si un camp de actiune care excludea tarile din blocul sovietic, dar succesul sau in dezvoltarea comertului mondial de-a lungul a 47 de ani este de necontestat. Reducerile continue ale tarifelor au stimulat in deceniile 1950, 1960 cresterea comertului mondial, care a atins rate foarte inalte (in jur de 8% anual pe termen mediu). Ritmul de crestere al comertului mondial a fost intotdeauna superior cresterii productiei pe vremea cand exista GATT. Afluenta de noi membrii in timpul rundei Uruguay, dupa prabusirea sistemului economic sovietic, a fost o proba de recunoastere ca sistemul multilateral comercial constituia un suport de dezvoltare si un instrument de reforma economica si comerciala.
Succesul obtinut de GATT in micsorarea tarifelor la nivele atat de joase, impreuna cu o serie de recesiuni economice in deceniul lui 1970 si in primii ani ai lui 1980, a impins guvernele la crearea altor forme de protectie pentru sectoarele care se infruntau cu o mai mare concurenta pe pietele exterioare. Inaltele rate ale somajului si numeroasele falimente din timpul crizelor acelor ani au impulsionat guvernele din Europa Occidentala si America de Nord sa creeze noi tipuri de bariere comerciale fara taxe, sa incerce sa incheie cu concurentii sai acorduri bilaterale de distributie a marfii si sa obtina subventii pentru a se mentine pe pozitie in comertul produselor din industria de crestere a oilor. Aceste fapte au micsorat credibilitatea si efectivitatea GATT.
Problema nu se limiteaza la deteriorarea politicii comerciale. La inceputul deceniului lui 1980, Acordul General inca nu raspundea realitatilor comertului mondial cum o facuse in deceniul 1940. in primul rand, acest comert era mult mai complex si important ca in urma cu 40 de ani: era acum in curs "mondializarea" economiei, comertul serviciilor – neagreat de normele GATT – era de mare interes pentru un numar crescator de tari si s-au incrementat si investitiile internationale. Expansiunea comertului serviciilor era si ea legata de noile dezvoltari ale comertului mondial de marfuri. S-a estimat ca normele GATT rezultau deficiente si in ceea ce priveste alte aspecte.
In agricultura, de exemplu, unde punctele slabe ale sistemului multilateral au fost tratate abundent si eforturile pentru liberalizarea comertului produselor din ramura cresterea oilor au avut putin ecou. In sectorul textilelor si al imbracamintei, s-a negociat in deceniul VII si primii ani ai deceniului VIII o exceptie de la disciplinele normale ale GATT, care a pus bazele Acordului Multifibre. Inclusiv structura institutionala a GATT si sistemul sau de solutionare a diferentelor erau motive de preocupare.
Acestia si alti factori i-au convins pe membrii GATT ca trebuia sa se faca un nou efort pentru a extinde sistemul multilateral. Acest efort s-a tradus in Runda Uruguay si in crearea OMC.
Runda Uruguay a durat sapte ani si jumatate, aproape dublul duratei stabilite. Au participat 125 de tari. S-au negociat teme referitoare la produse industriale sau agricole, textile, servicii financiare, probleme ale proprietatii intelectuale si miscari de capital; inclusiv produsele biologice mai inovatoare, software-ul sau tratamentele medicale ale SIDA. A fost cea mai mare afacere comerciala care a existat in istoria umanitatii.
In anumite momente parea condamnata la esec, dar Runda Uruguay a dat nastere in final la cea mai mare reforma a sistemului mondial de comert de la crearea GATT. Pe 15 aprilie 1994, Ministrii celor 125 de tari participante au semnat Acordul intr-o reuniune celebrata la Marrakech (Maroc).
Rezultatele rundei au fost puse in aplicare la 1 ianuarie 1995. Prin Actul Final s-a convenit:
Acordul privind crearea Organizatiei Mondiale a Comertului. OMC este conceputa ca o organizatie independenta, in afara ONU. Reuniunea de la Marrakech a Comitetului de negocieri comerciale, care a marcat oficial finalizarea Rundei Uruguay, a confirmat, la nivel oficial, actul de nastere a Organizatiei Mondiale a Comertului, al III-lea pilon al economiei mondiale (pe linga FMI si BM).
OMC inlocuieste structura juridica si institutionala a GATT. Ea are o sfera de cuprindere mai larga decit GATT, incluzind pe linga comertul cu marfuri si comertul cu servicii si aspectele drepturilor de proprietate intelectuala;
Acordul General pentru Comertul cu Servicii;
Acordul referitor la Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuala legate de Comert;
Printre rezultatele vizind liberalizarea, incluse in Actul Final, sunt de mentionat:
Reducerea cu 40 a taxelor vamale de import pentru produsele industriale si agricole;
Reducerea progresiva, pe o perioada de sase ani, a sprijinului intern acordat agriculturii, in medie cu 20% in tarile industrializate, si cu 13,3% in tarile in curs de dezvoltare;
Liberalizarea pe parcursul unei perioade de 10 ani a exporturilor de produse textile prin cresterea progresiva a a nivelului cotelor de acces, precum si reducerea, in paralel, a taxelor vamale la importul acestor produse;
Liberalizarea comertului cu servicii , prin convenirea acordarii multilaterale a regimului clauzei natiunii celei mai favorizate si a regimului national;
Consolidarea regulilor de actiune impotriva practicilor de concurenta neloiala in comertul international;
Extinderea principiului tratamentului diferentiat si mai favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare.
Principalele date referitoare la Runda UruguaY
Capitolul II:,,Organizația Mondială a Comerțului – baza noului sistem comercial multilateral”.
2.1 Necesitatea reorganizării GATT și înființării OMC
Condițiile în care a fost elaborat și a început să fie aplicat Acordul General pentru Tarife și Comerț au determinat și structura organizatorică inițial deficitară a acestuia, corectată, treptat, pe parcursul activității sale. Deși GATT nu a fost o organizație internațională, în practică el a exercitat atribuțiile unui organism internațional, asigurând cadrul organizatoric corespunzător pentru negocierile comerciale, precum și structura organizatorică menită să dea rezultatelor acestor negocieri forma unor instrumente legale. Până la crearea Organizației Mondiale a Comerțului (1995), activitatea GATT s-a desfășurat în cadrul următoarei structuri organizatorice:
Structurile organizatorice ale GATT sunt urmatoarele:
– Sesiunea părților contractante;
– Consiliul Reprezentanților;
– Comitetele și grupurile de lucru specializate;
– Secretariatul.
Sesiunea părților contractante – (membrii cu drepturi depline), este alcătuită din delegațiile tuturor țărilor membre și este forul suprem al GATT. Se întrunește, de obicei, o data pe an (sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea părților contractante (sesiuni extraordinare). Atribuțiile sale de baza:
dreptul și obligația de a veghea la respectarea prevederilor GATT;
aprobă modificările și completările aduse textului GATT;
aprobă prin vot primirea de noi membri;
aprobă crearea de noi organe în structura organizatorică a GATT și le direcționeaza activitatea.
Consiliul reprezentanților – alcătuit din reprezentanții țărilor membre cu drepturi depline, începe să funcționeze în 1960 și își exercită atribuțiile între sesiunile părților contractante, îndeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atribuții :
îndrumă activitatea organelor din subordine ( comitete, comisii);
organizează negocierile pentru primirea de noi membri în GATT;
organizează consultări cu părțile contractante asupra diverselor aspecte ale evolțtiei schimburilor comerciale reciproce;
Secretariatul – în frunte cu Directorul General efectuează activitatea tehnico-organizatorică. Personalul numară 350 de membri. El desfășoară și o activitate publicistică foarte bogata. Sprijina derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda asistență de specialitate țărilor în curs de dezvoltare.
Comitetele și grupurile de lucru specializate pe probleme – asigură activitatea permanentă a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost încredințate.
În afara comitetelor specializate permanente pot fi create comitete cu activitate temporală, a caror misiune înceteaza odata cu terminarea acțiunii pentru care au fost create.
Dintre comitetele specializate pe probleme permanente, se remarca îndeosebi activitatea urmatoarelor opt:
Comitetul pentru comerțul cu produsele industriale;
Comitetul pentru agricultură și comerțul cu produsele agricole;
Comitetul pentru comerț și dezvoltare;
Comitetul balanțelor de plăți;
Comitetul pentru practicile antidumping;
Comitetul pentru textile;
Comitetul pentru buget, finanțe si administrație.
Din 1964, mai face parte din structura organizatorică a GATT si Centrul de Comerț Internațional, care din 1968 a devenit Centrul comun de comerț internațional GATT-UNCTAD.
În cadrul comitetelor specializate, sau în afara lor, puteau fi create și grupe de lucru specializate pe probleme, care, în general, erau alcătuite din reprezentanții țărilor membre interesate și din experți în materie. Acordurile negociate în cadrul Rundei Tokyo (1973-1979) au completat structura organizatorică GATT cu:
Comitetul pentru evaluarea vamală;
Comitetul pentru comerțul de stat;
Comitetul semnatarilor;
Comitetulprivind obstacolele tehnice;
Comitetul pentru autorizații de import;
Comitetul special pentru restricții la import;
Comitetul pentru comerțul cu avioane civile;
Consiliul internațional al cărnii;
Consiliul internațional al produselor lactate.
La 1 ianuarie 1995, după îndelungate și complexe negocieri, a luat ființă Organizația Mondială a Comerțului, exponentă noului set de principii, reguli si discipline care urmează a asigura comerțului internațional un cadru îmbunătățit de desfasurare, adaptat cerințelor actuale si de perspectiva.
OMC reprezintă baza instituțional-juridică a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizație internatională care tratează regulile globale ale comerțului dintre țări.
Ideea creării OMC a fost avansata pentru prima data în 1990, de către Comunitățile Europene și Canada și avea în vedere că noua organizație să se constituie într-un mecanism eficient si pragmatic pentru:
implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;
incorporarea în cadrul multilateral de drepturi și obligații comerciale a rezultatelor obținute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri investiționale, drepturi de proprietate intelectuală);
aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;
eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenței și funcționari GATT.
Acordul de la Marrakesh privind înființarea OMC, în preambulul său prevede obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comerțul cu servicii. Acestea sunt:
ridicarea standardelor de viață și a veniturilor;
utilizarea deplină a forței de muncă;
expansiunea producției și a comerțului;
utilizarea optimă a resurselor mondiale.
Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor și cu noțiunea de „dezvoltare durabilă”, referitoare la utilizarea optimă a resurselor mondiale și la necesitatea protecției și conservării mediului înconjurător, corespunzător diferitelor niveluri de dezvoltare economică ale țărilor.
Organizația Mondială a Comerțului servește drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerțului cu servicii prin desființarea barierelor și elaborarea de reguli în noi domenii legate de comerț.
Funcțiile și principiile OMC.
Organizația mondială a comerțului îndeplinește urmatoarele funcții:
facilitarea implementării, administrării și aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay și ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor;
solușionarea diferendelor comerciale;
examinarea politicilor comerciale nationale;
cooperarea cu alte instituții internaționale în formularea politicilor economice la scara mondiala.
Astfel, în scopul asigurarii unei mai mari coerente în elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu FMI și cu BIRD.
Organizația pune un accent deosebit pe necesitatea eforturilor de a fi sprijinita participarea tarilor in curs de dezvoltare si, in special, a celor mai putin dezvoltate state – la cresterea comertului mondial.
Principiile Organizatiei Mondiale a Comerțului
Acordurile OMC sunt voluminoase și complexe din considerente ca acestea reprezintă texte juridice ce cuprind o gama largă de activităti, care se referă la agricultură, industria textilă și îmbrăcăminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuală și multe alte domenii. Și totuși, la baza tuturor acestor documente stau un șir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral. Aceste principii sunt:
acordarea reciproca si neconditionata, in relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii cele mai favorizate (NMF). In conformitate cu acordurile OMC, tarile nu trebuie sa manifeste discriminare fata de partenerii lor comerciali. In cazul in care se acorda unui partener o favoare speciala (cum ar fi o taxa vamala mai redusa pentru un produs oarecare), acest lucru urmeaza sa fie aplicat si fata de toti ceilalti membri ai OMC. Importanta acestui principiu este asa de mare incit constituie primul articol al GATT-ului, el fiind prioritar si in GATS (Articolul II), si in TRIPS(Art.4). Totusi, regulile GATT permit, ca taxele vamale si alte bariere in calea comertului sa fie reduse in mod preferential, in cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile in relatiile dintre membrii in cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie sa fie extinse si altor tari. Aranjamentele preferentiale regionale constituie astfel o importanta exceptie de la regula clauzei natiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comert liber.
In vederea protejarii intereselor comerciale ale tarilor terte, sunt prevazute conditii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.
acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat in teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vinzarii) la nivele mai ridicate decit produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atit fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cit si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete. Acest principiu la fel este prevazut in toate trei acorduri principale ale OMC, desi el este abordat un pic diferit in fiecare din ele.
Eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora intre tarile membre numai in situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avindu-se in vedere ca protejarea economie nationale fata de concurenta straina sa se faca in exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care intimpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile pentru a-si salvgarda pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor in curs de dezvoltare fata de tarile dezvoltate, in utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.
Neadmiterea concurentei neloiale, constind din practicarea de subventii si preturi de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF si tratamentul national – sint elaborate in asa fel ca sa asigure conditii loiale pentru comert. Multe dintre acordurile OMC au scopul sa sustina concurenta loiala. De exemplu, in domeniul agriculturii, proprietatii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achizitiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenta si asupra achizitiilor efectuate de mii de institutii publice in multe tari.
Utilizarea unei metodologii de evaluare vamala care sa reflecte valoarea reala a marfurilor, in scopul de a realiza functionarea corecta a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale.
Previziune: prin intermediul indeplinirii obligatiilor. In cadrul OMC, cind tarile sunt de acord sa deschida pietele lor pentru bunuri si servicii, este ca si cum isi asuma unele angajamente obligatorii. O tara poate sa-si modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar dupa negocierea cu partenerii sai comerciali, ceea ce poate insemna ca acestia sa primeasca compensatii pentru prejudiciul ce-l suporta in urma pierderii comertului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o incercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil si previzibil.
Instituirea angajamentului tarilor-parti de a negocia pe plan multilateral reducerea si eliminarea taxelor vamale si a altor obstacole din calea comertului international. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile si sunt cuprinse in listele nationale ale tarilor membri.
Incurajarea reformei de dezvoltare si reformei economice. Este bine cunoscut faptul ca sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Tarile mai putin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cind acestea incearca sa implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au mostenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistente speciale si a unor concesiuni comerciale tarilor in curs de dezvoltare.
Abateri de la principii:
Atit prin textul Acordului, cit si prin activitatea desfasurata de la infiintare si pina in prezent, GATT a admis unele adaptari si modificari de reguli si principii, pe calea indirecta a exceptiilor, impuse de evolutia conjuncturii comerciale internationale si, mai ales , de evolutia relatiilor politice dintre statele participante:
a) Admiterea crearii de zone de comert liber si de uniuni vamale. Aceasta masura a diminuat importanta clauzei natiunii celei mai favorizate. Tarile dintr-o regiune pot constitui un acord de comert liber, care nu se va aplica fata de bunurile provenite din tari ce nu fac parte din grupul dat. Astfel, s-a ajuns ca tratamentul aplicat in relatiile comerciale dintre tarile Uniunii Europene sa nu poata fi aplicat in relatia tarilor apartinind acestei grupari regionale cu tarile extracomunitare.
b) Instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, pe baza de nereprocitate. Acest sistem s-a dovedit a fi pozitiv asupra promovarii exportului tarilor in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate. Obiectivul SGP consta in facilitarea diversificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export. SGP vamale consta in acordarea de catre tarile donatoare (tarile dezvoltate) scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de preferinte. Acordarea de preferinte vamale este efectuat in mod unilateral, ele nu constituie obiectul negocierii. Desigur ca nu se poate trece cu vederea faptul ca tarile dezvoltate au acceptat acest sistem preferential nu numai din dorinta de a sprijini tarile in curs de dezvoltare in efortul lor de achizitionare de mijloace valutare de plata, dar si din interese proprii, daca se tine seama ca in structura exportului tarilor in curs de dezvoltare predomina materiile prime minerale si alte produse de baza provenind din domeniul agricol, forestier, acvatic etc.
Un sistem uniform de preferinte care sa fie aplicat in aceleasi conditii de catre toate tarile dezvoltate n-a fost adoptat, dar s-au aplicat scheme individuale de preferinte care difera de la o tara la alta.
c) Acceptarea unui grad sporit de protectie in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. S-a admis ca tarile membre in curs de dezvoltare sa poata sa-si protejeze economia nationala fata de concurenta straina prin instituire de taxe vamale protectioniste adecvate, precum si pe calea introducerii altor masuri protectioniste.
2.3 Principalele rezultate ale OMC (1995-2015)
De la instituirea sa în 1995, Organizația mondială a comerțului (OMC) a jucat un rol important în crearea unui sistem comercial internațional reglementat. OMC este succesorul Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1947. Datorită, în parte, sistemului său de soluționare a litigiilor, OMC a permis comerțului internațional să devină mai echitabil și să utilizeze mai puțin măsurile unilaterale de retorsiune.
Obiectivul de a crea un sistem comercial multilateral fondat pe norme comune s-a dovedit, totuși, a fi greu de realizat într-o lume tot mai multipolară. Eforturile de a încheia o nouă rundă de negocieri consacrate dezvoltării („Runda de la Doha pentru dezvoltare”) nu au avut niciun rezultat până în prezent. Acest lucru a zădărnicit eforturile multor membri OMC, printre care și UE, de a găsi o soluție comună și a determinat anumite state să pună accentul pe acordurile comerciale bilaterale.
Parlamentul European a jucat întotdeauna un rol important în urmărirea lucrărilor OMC, atât în mod direct cât și prin intermediul Conferinței parlamentare privind OMC, organizată în cooperare cu Uniunea Interparlamentară (UIP). Rolul PE în ceea ce privește controlul politicii comerciale a fost consolidat prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009.
Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1947 a permis nu doar organizarea unei mese rotunde internaționale, creând o abordare multilaterală a comerțului, ci a instituit, totodată, un sistem de norme comerciale recunoscute pe plan mondial. Ideea de bază era crearea unor condiții de concurență echitabile prin „reducerea substanțială a tarifelor și a altor bariere ale comerțului și eliminarea tratamentului discriminatoriu în comerțul internațional.
Odată cu evoluția comerțului internațional, de la schimbul de bunuri materiale la schimbul de servicii și idei, GATT a fost transformat și instituționalizat ca Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Instituită în 1995, OMC a integrat primele acorduri comerciale, cum ar fi însuși acordul GATT, Acordul privind agricultura, Acordul privind produsele textile și confecțiile, precum și alte acorduri generale. Printre cele mai importante acorduri generale se numără Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) și Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS).
Statisticile indică o legătură clară între comerțul liber și echitabil și creșterea economică. În acest context, crearea OMC a reprezentat un pas important spre un sistem comercial internațional mai integrat și astfel, mai dinamic. Prin asigurarea faptului că statele mențin dinamica de eliminare a barierelor din calea comerțului în negocierile comerciale ulterioare, OMC garanta, totodată, promovarea continuă a unui comerț liber. Având în vedere că două treimi din membrii săi sunt țări în curs de dezvoltare, OMC oferă, de asemenea, economiilor în tranziție și țărilor cel mai puțin dezvoltate posibilitatea de a utiliza comerțul pentru a dinamiza eforturile lor de dezvoltare.
Alături de Statele Unite, Uniunea Europeană a jucat un rol central în dezvoltarea sistemului comercial internațional în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Precum GATT (și mai târziu OMC), UE a fost concepută inițial pentru a elimina barierele vamale și a promova comerțul între membrii săi. Piața unică a UE s-a inspirat, în parte, din principiile și practicile GATT. Uniunea a fost întotdeauna unul dintre principalii promotori ai unui comerț internațional eficient, fondat pe statul de drept. Un astfel de sistem contribuie la garantarea unui acces echitabil la piețele externe pentru întreprinderile sale și astfel, susține creșterea economică, atât cea internă cât și cea din țările terțe, în special din țările mai puțin dezvoltate.
Politica comercială comună a UE este unul dintre domeniile în care Uniunea dispune de o competență deplină și directă. Cu alte cuvinte, atunci când UE intervine în cadrul OMC, aceasta acționează ca actor unic, fiind reprezentată de Comisie și nu de statele membre. Comisia negociază acordurile comerciale și apără interesele UE în fața Organului de soluționare a litigiilor a OMC, în numele celor 28 de state membre. Comisia consultă Consiliul și Parlamentul European și îi informează în mod regulat. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul și Parlamentul sunt colegiuitori și, prin urmare, au competențe egale în ceea ce privește chestiunile comerciale internaționale.
Prin intermediul OMC, UE a urmărit, totodată, să promoveze un cadru multilateral pentru negocierile comerciale care să completeze și, dacă e posibil, să înlocuiască negocierile bilaterale. Totuși, având în vedere blocajul negocierilor din ultima rundă și faptul că alți parteneri comerciali s-au întors la negocierile bilaterale, UE a trebuit să revizuiască strategia sa de lungă durată și să se revină la negocierile bilaterale și regionale.
Impasul în negocierile din cadrul OMC este, de asemenea, un semn că sistemul comercial internațional s-a schimbat în mod considerabil în ultimii 20 de ani. Vechiul sistem, dominat în principal de Uniunea Europeană și de Statele Unite, a evoluat spre un sistem mai deschis și complex, cu noi actori, în special țări în tranziție și în curs de dezvoltare, care joacă un rol central. Liberalizarea sistemului comercial internațional a fost benefică pentru unele țări în curs de dezvoltare, care au trecut printr-o etapă de creștere economică susținută fără precedent. Uniunea Europeană este conștientă de această evoluție și îndeamnă la o reflecție profundă privind evoluția OMC în secolul XXI.
OMC si sistemul sau comercial ofera multiple beneficii, unele bine cunoscute, altele – mai putin evidente. Obiectivul acestui sistem bazat pe reguli este de a asigura ca pietele ramin deschise si de a evita intreruperea acestui acces prin impunerea brusca si arbitrara a unor restrictii asupra importurilor.
Intr-un numar de tari in curs de dezvoltare, comunitatile de afaceri continua totusi sa nu constientizeze pe deplin avantajele sistemului comercial OMC. Cu toate acestea, acest sistem juridic nu numai ca ofera beneficii producatorilor industriali si intreprinderilor, dar si creeaza drepturi in favoarea lor. Daca ar fi sa sistematizam aceste beneficii, atunci ele ar putea fi prezentate astfel:
Sistemul contribuie la mentinerea pacii internationale.
In particular, pacea este un rezultat al aplicarii celor mai importante principii ale sistemului comercial.
Sistemul permite solutionarea constructiva a diferendelor.
Sistemul OMC ofera modalitati eficiente de rezolvare pasnica si constructiva a diferendelor aferente activitatii comerciale. Mai mult comert inseamna mai multe eventualitati de aparitie a diferendelor. Faptul ca tarile pot apela la OMC pentru a-si reglementa diferendele, contribuie substantial la diminuarea tensiunilor internationale din sfera comerciala.
Comertul stimuleaza cresterea economica.
Comertul este potentialul de a crea locuri de munca. Practica arata ca diminuarea numarului obstacolelor comerciale influenteaza pozitiv asupra numarului locurilor de munca. O politica bine gindita inlesneste solutionarea problemelor de angajare in cimpul muncii, rezultatul final fiind mai bun anume in conditii mai libere de comert.
Comertul liber reduce cheltuelile de trai.
Exista o multime de studii cu privire la impactul dintre protectionism si comertul liber. Protectionismul este scump, el intotdeauna ridica preturile. Sistemul OMC are ca scop reducerea barierelor comerciale prin intermediul regulilor convenite de comun acord si se bazeaza pe principiul nediscriminarii. Rezultatul – reducerea costurilor de producere si reducerea preturilor la marfuri finite si la servicii.
Comertul sporeste veniturile.
Analizele si estimarile impactului Rundei Uruguay (deci a formarii OMC), sau ale crearii pietei comune a UE, au demonstrat ca aceste procese s-au soldat cu venituri suplimentare considerabile, ceea ce a impulsionat serios procesele de dezvoltare economica. Comertul comporta provocari si unele riscuri – producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate cu cele importate, insa nu toti reusesc. Dar faptul ca exista venituri suplimentare, inseamna ca exista resurse pentru ca guvernele sa poata redistribui beneficiile disponibile, spre exemplu, pentru a ajuta agentii economici sa devina mai competitivi.
Sistemul incurajeaza guvernarea buna.
Deseori guvernele folosesc cadrul OMC in calitate de restrictie interna utila la elaborarea politicilor economice, argumentind, ca “nu putem proceda astfel, deoarece acest fapt vine in contradictie cu prevederile acordurilor OMC”. Pentru afaceri, asumarea acestor angajamente inseamna o mai mare certitudine si claritate in conditiile de comert; pentru guverne aceasta inseamna mai multa disciplina si corectitudine.
Beneficiile pentru exportatorii de bunuri si servicii
Securitatea accesului. In comertul cu bunuri, aproape toate taxele vamale ale tarilor dezvoltate si o proportie mare a celor in curs de dezvoltare au fost consolidate in cadrul OMC impotriva cresterilor. Consolidarea asigura faptul ca accesul imbunatatit pe piata, obtinute prin reduceri tarifare incluse in listele de concesii ale fiecarei tari sa nu fie intrerupt prin cresteri bruste ale taxelor sau impunerea altor restrictii de catre tarile importatoare. In domeniul serviciilor, tarile si-au luat angajamente de a nu restrictiona accesul produselor din domeniul serviciilor peste conditiile si limitarile specificate in listele lor nationale.
Stabilitatea accesului. Sistemul asigura, de asemenea, stabilitatea accesului pe pietele de export, solicitind tuturor tarilor sa aplice un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri. Tarile au obligatia de a asigura conformitatea cu prevederile acordurilor pertinente a regulilor privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.
Beneficiile pentru importatorii de materii prime
Adeseori intreprinderile sunt obligate sa achizitioneze din import materii prime, produse intermediare si servicii necesare productiei de export. Regula de baza care cere ca exporturile sa fie permise, fara restrictii suplimentare, dupa plata taxelor si obligatia de a asigura conformitatea celorlalte reguli nationale, aplicate la frontiere cu reguli uniforme din cadrul Acordurilor, faciliteaza importurile. Ele acorda industriilor exportatoare o anumita garantie ca isi procura cele necesare fara intirzieri si la costuri competitive. In plus, consolidarile tarifare servesc la asigurarea importatorilor ca costurile de import nu vor fi marite prin impunerea unor taxe vamale mai mari.
Sistemul OMC pentru reglementarea diferendelor
Pentru ca un sistem comercial multilateral sa functioneze in mod corespunzator, nu este suficient existenta unui ansamblu convenit de reguli. Regulilor trebuie sa li se adauge alte reguli care sa acorde tarilor dreptul de a corecta situatiile de incalcare a regulilor si de a reglementa diferendele lor. Dezvoltarea unui puternic sistem multilateral de reglementare a diferendelor, care elimina unele slabiciuni ale anteriorului sistem GATT, ar constituit astfel una din cele mai importante realizari ale negocierilor din Runda Uruguay.
Sistemul de solutionare a conflictelor din cadrul OMC este un element esential pentru asigurarea transparentei in sistemul comercial multilateral. El a fost creat de insusi guvernele tarilor membre cu convingerea ca acest mecanism va asigura respectarea regulilor comerciale negociate. Principiul cheie in acest sistem este acordul. Fara acest sistem ar fi practic imposibil de a mentine echilibrul care, este destul de delicat in cazul regulilor si obligatiunilor internationale.
Acordul OMC prevede un sistem comun de reguli si proceduri aplicabile diferendelor ivite in cadrul oricarui din instrumentele sale juridice. Principala responsabilitate in aplicarea acestor reguli si proceduri, revine Consiliului General, care actioneaza ca Organ de Reglementare a Diferendelor (ORD). Acesta este singurul organ autorizat sa creeze „ grupuri de lucru” alcatuiti din experti pentru examinarea unui anumit caz.
In mod tipic un diferend are loc atunci cind o tara adopta o masura in calitate de politica comerciala sau intreprinde alte actiuni care sunt considerate de unul sau mai multi membri ai OMC ca masuri ce incalca Acordurile OMC ori sunt considerate nereusite pentru a fi transformate in obligatii. Al treilea grup de tari poate declara ca ele au interes fata de cazul dat si ca se bucura de unele drepturi. Acordul subliniaza ca este esential solutionarea prompta, daca se urmareste scopul ca OMC sa functioneze in mod efectiv.
Acordul Rundei Uruguay a facut imposibil ca o tara care a pierdut un proces sa blocheze adoptarea hotaririi judecatoresti. In conformitate cu procedurile precedente ale GATT, hotaririle puteau fi adoptate doar prin consens. In prezent hotaririle judecatoresti sunt adoptate in mod automat, cu conditia ca nu exista un consens ca hotarirea sa fie respinsa.
Acordul General nu cuprinde clauze speciale pentru solutionarea diferendelor, insa timp de cinci decenii, s-a dezvoltat o practica cutumiara in acest domeniu. In martie 1982 existau deja mai mult de 100 diferende ce fusese supuse procedurii solutionarii in cadrul GATT.
Importanta consultărilor și a negocierilor – Unul din principiile importante prevazute in aceste proceduri este acela ca un diferend trebuie prezentat la ORD de catre guvernul tarii membre in vederea reglementarii, numai dupa ce incercarile de solutionare a neintelegerii prin consultari bilaterale au esuat. Procedurile mai prevad ca, pentru ajungerea la o solutie reciproc acceptabila, cele doua parti pot cere Directorului General sa foloseasca bunele sale oficii pentru concilierea si medierea intre ele.
Numai daca consultarile si eforturile de conciliere nu au dat rezultatul scontat intr-un interval de 60 de zile, partea vatamata poate cere ORD declansarea oficiala a mecanismului de reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui panel care sa examineze plingerea. Pentru a urgenta reglementarea diferendelor si pentru a avea certitudinea ca formarea unui panel (grup de lucru) nu este intirziata de tara impotriva careia se depune plingerea, procedurile cer ORD sa formeze panelul de indata ce acest lucru este cerut de partea care se plinge, cu exceptia cazurilor in care exista un consens impotriva formarii panelului.
O deosebita importanta pentru precizarea si dezvoltarea procedurilor de solutionare prezinta „Intelegerea Partilor Contractante privind notificarea, consultarea, solutionarea diferendelor si supravegherea (NCM), adoptata la 28.11.1979 (L/4907), ca si anexa la aceasta intelegere referitoare la descrierea acceptata in comun a practicii cutumiare a GATT in domeniul solutionarii diferendelor. Partile Contractantesesizate cu o asemenea plingere pot decide, pe baza unei solicitari exprese si in urma raspunsului celeilalte parti, instituirea unui panel care sa le asiste in solutionarea diferendului.
Paneluri – Un panel este, in mod normal format din trei persoane, dar pot fi si cinci persoane daca partile au convenit astfel. Numele persoanelor pentru a fi numiti in Panel sunt propuse de Secretariatul OMC din lista cuprinzind experti guvernamentali si neguvernamentali.
Inainte de a se institui un panel, poate fi creat un Comitet de Conciliere, care in termeni ambigui ai art. 15 din Acordul privind punerea in aplicare a art. IV al Acordului General, ar urma ca, intr-o perioada de 3o de zile, sa-si exercite functiile sale de „bune oficii” pentru solutionarea amiabila a conflictului.
Decizia privind structura panelului este de obicei adoptata in urma consultarilor cu partile aflate in disputa. Intr-o perioada de 6 pina la 9 luni, panelele trebuie sa prezinte ORD rapoartele si recomandarile lor, in baza evaluarii obiective a faptelor din cazul respectiv, precum si a conformitatii masurilor examinate cu prevederile pertinente din instrumentele juridice.
Competentele panelului sunt complexe. Panelul are in mare masura sarcini de ancheta (uneori ancheta efectuata de panel poate sa implice si consultarea FMI) urmind sa stabileasca prin obtinerea de informatii si expertiza tehnica, faptele care au dus la declansarea diferendului.
Acordul descrie in detalii modalitatea de activitate a grupului de lucru. Principalele etape sunt urmatoarele:
Înainte de prima audiență – fiecare parte la diferend prezinta panelului cazul sau in scris.
Prima audiență – tara care depune plingerea, tara implicata si tarile care au anuntat ca manifesta interes in cazul dat prezinta si ele cazul lor la prima audienta.
Reacții de răspuns – la cea de-a doua intrunire a panelului, tarile implicate prezinta reactiile de raspuns in scris, iar argumentele oral.
Experții – cind una din parti prezinta comunicari stiintifice sau tehnice, grupul de lucru, la rindul sau, poate sa consulte experti sau sa desemneze un grup de experti care sa examineze aceste materiale si sa elaboreze un raport consultativ.
Primul proiect – panelul prezinta partile descriptive ale raportului (date si argumente) ambelor parti si se da un termen de doua saptamini pentru comentarii la acesta. Raportul nu include constatari si concluzii.
Raport interimar – grupul de lucru prezinta mai tirziu ambelor parti un raport interimar, care include constatarile si concluziile sale, dupa care se da o saptamina, termen in care partile pot cere revizuirea acestor date.
Revizuire – perioada de revizuire nu trebuie sa depaseasca doua saptamini. Pe parcursul acestei perioade grupul de lucru va organiza intilniri suplimentare cu cele doua parti.
Raportul final – raportul final se prezinta celor doua parti, iar dupa 3 saptamini acesta se prezinta tuturor membrilor OMC. Daca grupul de lucru decide ca chestiunea comerciala, care este obiect al divergentelor, nu incalca Acordurile OMC sau o obligatie, atunci se recomanda ca masura data sa fie adusa in concordanta cu regulile OMC.
Sanctiunea cea mai drastica ce poate fi adoptata de Partile Contractante este aprobarea suspendarii de catre partea lezata a aplicarii concesiilor sau a altor obligatii fata de partea contractanta ce incalca prevederile Acordului.
Procedura de solutionare prin intermediul panelelor a dus fie la suprimarea de catre statul reclamat a masurilor considerate contrare Acordului General, fie la realizarea unui compromis intre cele doua parti in litigiu – pe baza modificarii legislatiei nationale sau pe baza unei evaluari statistice.
Organul de Apel – Infiintarea Organului de Apel, ca o structura asemanatoare unui Tribunal de Apel, este un lucru nou adaugat sistemului de reglementare a diferendelor. Fiecare din parti poate sa depuna un apel fata de o hotarire judecatoreasca a panelului. Apelul este supus audierii de catre 7 persoane cu autoritate recunoscuta, cu experienta in domeniul juridic si comert international si problematica acoperita de diverse acorduri. Ei trebuie sa fie independenti de oricare guvern. Din cele sapte persoane doar trei vor fi solicitati pentru oricare dintre cazuri.
Raportul Organului de Apel, care se va limita la aspectele juridice cuprinse in raportul panelului, precum si la interpretarea juridica care decurge de aici, trebuie sa fie prezentat la ORD intr-un interval de 60 pina la 90 de zile.
Apelul poate sa modifice, sa faca amendamente sau sa remita constatarile juridice si concluziile grupului de lucru. Organul pentru Reglementarea Diferendelor trebuie sa accepte sau sa respinga rapoartele de apel in termen de 30 de zile. Respingerea e posibila doar prin consens.
Examinarea rapoartelor de catre ORD – Raportul panelului este supus ORD pentru adoptare si pentru a se formula recomandari, decizii si reglementari corespunzatoare.
Pentru a se asigura reglementarea prompta a diferendului, este prevazut ca perioada „de la data formarii panelului de catre ORD” si data la care „va examina raportul panelului sau Organului de Apel” sa nu depaseasca 9 luni, atunci cind la raportul panelului nu se face recurs si 12 luni daca se face recurs.
Procedurile prevad posibilitatea ca rapoartele panelelor sa fie puse in aplicare de catre parti, intr-unul din urmatoarele trei moduri:
Conformarea – procedurile subliniaza ca partea care este in culpa in ceea ce priveste respectarea obligatiilor sale, trebuie sa se conformeze prompt recomandarilor panelului sau ale Organului de Apel. Daca nu este posibil ca aceasta parte sa puna imediat in aplicare recomandarile, ORD poate, la cerere, sa acorde o perioada rezonabila pentru punerea in aplicare.
Prevederea privind compensarea – daca partea vinovata nu se conformeaza, intr-o perioada rezonabila de timp, partea care a invocat procedura de reglementare a diferendului poate cere compensatii. Alternativ, partea in culpa poate oferi plata compensatiei.
Autorizarea masurilor de retorsiune – daca partea in culpa nu se conformeaza si nu acorda compensarea adecvata, partea vatamata poate cere la ORD autorizarea pentru luarea unor masuri de retorsiune prin suspendarea concesiilor sau a altor obligatii asumate prin acorduri. Astfel, daca o parte incalca obligatiile pe care le are in cadrul GATT, partea vatamata poate fi autorizata de ORD sa majoreze taxele vamale la produsele pe care le importa din tara in culpa; volumul de comert cu aceste produse trebuie sa fie aproximativ egal cu cel care a fost afectat de masurile pentru care sa depus plingere.
Regulile prevad ca masurile de retorsiune trebuie sa fie autorizate de ORD. Prevederile privind compensarile si autorizarea masurilor de retorsiune de catre ORD sunt totusi masuri temporale. Solutia optima pentru tara in culpa este de punere in aplicare a recomandarilor. Regulile cer ORD sa tina sub supraveghere aceste cazuri, pentru a asigura implementarea lor deplina.
Sistemul de solutionare a diferendelor este sistemul care pune pe acelasi cintar toate tarile, fie mari sau mici. Tarilor mici li se acorda sansa de asi apara drepturile. In multe diferende solutionate de acest sistem rolul decisiv l-au jucat tarile in curs de dezvoltare. Statele Unite ale Americei si Uniunea Europeana au depus cele mai multe plingeri la OMC si, sunt la rindul lor cele mai citate tari in plingerile altor guverne depuse la OMC precum ca ele nu respecta drepturile OMC.
Capitolul III: ,,Eficiența conlucrării RM cu OMC”.
3.1 Evoluția comerțului exterior a RM. Structura pe ramuri.
Comerțul exterior este important pentru RM din varii considerente, în special ținînd cont de piața locală relativ îngustă, precum și de faptul că baza internă de materii prime și resurse energetice este insuficientă pentru acoperirea necesităților țării – atît pentru consumul intermediar (producerea de bunuri și servicii), cît și pentru cel final (consumul gospodăriilor casnice, al administrației publice și private), ceea ce determină un nivel înalt de dependență față de importuri. Structura comerțului exterior reprezintă un important factor, capabil să influențeze direct și indirect nu doar asupra (i) nivelului de dezvoltare economică la general, dar și asupra (ii) calității vieții cetățenilor țării.
Pe parcursul perioadei 1995-2007 au fost implementate reforme ce au favorizat deschiderea economiei moldovenești față de economia globală. După cum și era de așteptat în condițiile unei recesiuni economice generalizate în care se afl a Republica Moldova, exporturile și importurile au reacționat în mod diferit la această deschidere, rezultatul general fi ind explodarea defi citului comercial (vedeți Figura 1).
Figura 3.1.1 Evoluția importurilor, exporturilor și defi citului comercial al Republicii Moldova, 1995-2007
Surse: BNS și calculele autorilor
Importurile au înregistrat în perioada menționată o creștere aproape exponențială, sporind de 4,4 ori în numai 12 ani (de la 840,7 milioane USD în 1995 la 3689,9 milioane USD în 2007). Din cauza situației proaste a sectorului de producție, periodic agravată de șocuri macroeconomice și climaterice, exporturile moldovenești au crescut în 1995-2007 de 2,5 ori mai lent decât importurile (de la 745,5 milioane USD la 1341,8 milioane USD). În întreaga perioadă analizată, numai într-un singur caz (anul 2001) exporturile au crescut mai repede decât importurile. Din păcate, Republica Moldova a înregistrat cea mai proastă performanță comercială, plasându-se pe ultima poziție în grupul țări-lor în tranziție. Cât de neașteptat nu ar suna, dar pe parcursul acestei perioade, în ciuda șocurilor energetice, prețul mediu al exporturilor moldovenești a crescut practic la fel de repede ca prețul mediu al importurilor sale.
Rezultatele anuale pentru 2007 cu privire la comerțul exterior au fost, mai mult sau mai puțin, previzibile, urmând tendințele anilor precedenți în direcția deteriorării soldului balanței comerciale (comerțul cu bunuri), performanța negativă a căruia (- 2348,1 mln USD) fiind doar într-o măsură nesemnificativă compensată prin soldul pozitiv al balanței serviciilor (29,06 mln USD). Astfel, dezechilibrul extern derivat din exporturile & importurile de bunuri și servicii a depășit plafonul de 2,3 miliarde USD, fiind cu circa 45 % mai mare decât în 2006(Figura 3.3.2). Mai mult ca atât, deja de doi ani se înregistrează fenomenul prevalării valorii deficitului balanței comerțului exterior cu bunuri și servicii asupra valorii cumulative a exportului acestora. În aceste condiții, deficitul comercial aferent comerțului cu bunuri devine o problemă primordială a politicilor macroeconomice a RM. Un argument, în acest sens, este faptul, demonstrat de practica internațională, că o țară cu un sold negativ al balanței comerciale, care se menține de mult timp, prezintă riscul de pierdere a suveranității sale economice.
Figura 3.1.2: Evoluția comerțului exterior cu bunuri și servicii al Republicii Moldova, mil. USD
Sursa: calculele proprii după datele BNS și BNM
În RM, însă, în condițiile unui deficit comercial considerabil (cca. 49% din PIB în 2007), care este în continuă creștere, nu pot fi observate semne de asimilare calitativă a „importurilor de dezvoltare” în sensul echilibrării conturilor externe – ponderea acestei categorii de bunuri importate în volumul total al importurilor fiind net inferioară în raport cu ponderea bunurilor importate pentru consumul intermediar și cel final. Indicatorii cu referire la acest capitol, publicați de BNS, dar și analiza structurii importurilor (prezentată mai jos), indică asupra faptului că degradarea deficitului comercial este mai degrabă provocată de „importurile de consum” – cu o cotă cumulativă (bunuri pentru consumul intermediar și cel final) de peste 76 % din total importuri în 2007, care nu au efect stimulator determinant asupra sporirii competitivității produselor & serviciilor autohtone pe piața internă și cea externă. Deși nu poate fi dezaprobat caracterul pozitiv al influenței consumului intern asupra creșterii economice a RM, nu poate fi tratată drept robustă și durabilă această creștere, alimentată preponderent din intrările externe. În aceste condiții, potențialul de export a întreprinzătorilor locali rămâne a fi redus, iar mărfurile autohtone, după preț și calitate, nu sunt în stare să concureze cu cele de import.
EVOLUȚII POST CRIZĂ ALE EXPORTURILOR MOLDOVENEȘTI
După o perioada grea de recesiune, se pare că se vede o « lumină la sfârșitul tunelului » – economia mondială reluând trendul pozitiv de dezvoltare de înaintea crizei, pentru 2010 estimându-se o creștere de aproximativ 4%. Într-adevăr în prima jumătate a anului țările lumii, care cu ritmuri mai accelerate, care mai lent – au înregistrat o creștere economic. După o cădere de circa 12% în 2009 ( iar în termeni valorici chiar mai mult, circa -23%, în mare parte datorită căderii prețurilor la petrol și alte materii prime), în primul semestru al anului curent pe plan internațional s-a înregistrat o creștere a comerțului internațional cu circa 26% față de aceiași perioadă a anului precedent și cu 14% mai puțin comparativ cu primul semestru al anului 2008.
Tabel 3.1.1: Aspecte regionale privind evoluția unor indicatori macroeconomici pe plan internațional
Sursa: elaborat de autori în baza datelor FMI și ale Băncii Mondiale
În ceea ce privește Moldova, în 2009 odată cu intrarea în criză s-a înregistrat și o scădere drastică a comerțului internațional, atât a importurilor cât și a exporturilor. Exporturile au scăzut cu 19,08% față de anul 2008 sau cu 4,04% comparativ cu anul 2007, și au constituit 1,287 miliarde USD. Deși acestea au început ușor să se relanseze începând cu al II-lea trimestru al anului 2009, totuși, evoluția lor pe tot 27 parcursul anului a fost una instabilă și foarte modestă ceea ce se reflectă în rezultatele obținute pentru perioada respectivă. Abia în 2010 exporturile, ca dealtfel și importurile au început să-și revină cu ritmuri mai înviorătoare, înregistrându-se în perioada ianuarie-octombrie o creștere de circa 16,7 % și respectiv de 16,3% față de aceiași perioadă a anului precedent, și au avut drept urmare și o degradare a balanței comerciale cu 16,1% care a constituit -1,819 miliarde USD, cu 252 mil. USD mai puțin față de primele 10 luni -2009. În același timp, evoluția exporturilor din prima jumătate de an a fost una instabilă și a indicat asupra dificultății exportatorilor autohtoni de a-și restabili pozițiile pe principalele piețe de export. În schimb în trimestrul trei exporturile au început a crește mai insistent, înregistrând o creștere de 26% față de trimestrul precedent și 23,99% față de aceiași perioadă a anului precedent.
Tabel 3.1.2: Evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova ( % față de același trimestru al anului precedent).
Sursa: elaborat de autori în baza datelor BNS
Evoluțiile comerțului exterior moldovenesc pe perioada crizei indică asupra unei căderi cu ritmuri mai mici a fluxurilor de export comparativ cu importurile, dar și o revitalizare a lor mult mai nestatornică, în valori absolute aceste pierderi fiind foarte semnificative și cu consecințe dure pentru economia națională.
Revenirea slabă a exporturilor se datorează în mare parte redresării fragile a cererii pe principalele piețe de export, determinată de ritmurile de creștere economică încă modeste. Pe perioada primelor 10 luni s-au înregistrat ușoare modificări în structura exporturilor pe grupe de țări și anume, relansarea foarte slabă a exporturilor pe piața UE și respectiv, creșterea cu ritmuri mai accelerate a exporturilor pe piața CSI – Rusia, Ucraina și în alte țări – Turcia, SUA.
În această perioadă, necătând la creșterea de 3,18% înregistrată în primul trimestru față de aceiași perioadă a anului precedent, ritmul a fost unul negativ, de -3,1% pentru exporturile orientate spre UE, din contra, 28 fiind în creștere pentru exporturile în CSI și grupul altor țări cu 13,9 și, respectiv, 36,7%. Acest indicator pe perioada ianuarie octombrie a corespuns – 6% pentru exporturile în UE, 22,2% – în CSI, 53,1% – în alte țări. Prin urmare, aceste evoluții s-au transpus printr-o scădere a ponderii UE în structura exporturilor moldovenești de la 52,8% în ian. –oct. 2009 la 48% în 2010, aceiași perioadă, și o creștere a ponderii CSI de la 37,5% la 39,2%, și grupul „alte țări” de la 9,7% la 12,7%. Cel mai mult au influențat creșterea exporturilor – Rusia (7,8%), Turcia (3,6%), Marea Britanie (1,8%) și Irlanda (1,8%), SUA (0,8%), Italia (0,7) și din contra, au exercitat o influență negativă –Germania (- 0,6%), Ungaria (-0,5%), Elveția (-0,4%), Belarus (-0,1). Italia, care în ultimii ani a constituit o importantă piață de desfacere, în această perioadă a fost mai puțin receptivă, înregistrând o creștere doar de 0,7%.
Revitalizarea greoaie a exporturilor pe piețele europene este determinat de faptul că aceste țări au suportat mai dur consecințele crizei și înregistrează cele mai mici ritmuri de creștere economică. Iar în situația unor țări, cum ar fi cazul României, ritmurile efective de creștere economică fiind chiar mai mici, pentru primul semestru aceasta înregistrând o recesiune de -1,5%, iar ritmul anual de creștere estimându-se a fi -0,5, cu mult mai mic decât nivelul de 0,8% – prognozat de FMI în aprilie 2010, datorită unei recuperări mai lente decât cea așteptată și a cererii de consum relativ încă slabă pe aceste piețe;
Tabel 3.1.3: Creșterea economică la principalii parteneri economici din UE
Sursa: preluat de pe EUROSTAT (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-13082010-BP/EN/2- 13082010-BP-EN.PDF)
ANALIZA PERFORMANȚELOR EXPORTURILOR MOLDOVENEȘTI
Moldova, fiind o economie foarte mică și cum s-a dovedit pe perioada de tranziție, cu modeste rezerve de creștere, pentru a asigura un nivel sustenabil de dezvoltare trebuie să se orienteze spre un model de dezvoltare bazat pe exporturi și investiții. Întreprinderile naționale trebuie să se orienteze spre piețele externe pentru a-și spori eficiența procesului de producție, să atragă noi tehnologii, să producă bunuri cu o valoare adăugată mai înaltă, care drept urmare vor permite sporirea standardelor de trai al populație.
Astfel, asigurarea și menținerea competitivității exporturilor este o cerință imperativă pentru consolidarea situației economiei naționale. În prezentul studiu, pentru a evalua performanțele exporturilor au fost analizați următorii indicatori:
Indicatori ce reflectă poziționarea economiei în exporturile mondiale
Gradul de diversificare a exporturilor;
Modificările de structură a exporturilor spre produse cu o valoare adăugată sporită prin analiza gradului de specializare în anumite ramuri și a avantajelor comparative față de partenerii comerciali;
Similaritatea structurii exporturilor moldovenești cu potențialii parteneri din regiunea Europei Centrale și de Est și CSI;
Poziționarea economiei în exporturile mondiale
De-a lungul ultimului deceniu, valoarea comerțului exterior a Republicii Moldova a avut o creștere progresivă, cu excepția anului 2009, care a coincis cu criza mondială, când s-a produs o scădere dramatică a comerțului exterior, atât a importurilor cu 33%, cît și a exporturilor cu 19%.
Analiza comerțului exterior al Republicii Moldova pe perioada ultimului deceniu (exprimat în termeni nominali), evidențiază o tendință progresivă de creștere, valoarea acestuia în anul 2009, fiind de 3,65 mai mare în comparație cu anul 2000. Această tendință, în perioada analizată, a fost determinată de creșterea, cu ritmuri înalte, a importurilor16, care, în anul 2009 au sporit până la 3,3 miliarde USD, 16 După aderarea Republicii Moldova la OMC, în vara anului 2001, începând cu anul 2003, a fost înregistrat un proces de reduceri succesive a tarifelor vamale la import. În prezent, ca urmare a acestor reduceri tarifare, cota medie a taxelor vamale la import este de 7% din valoarea bunurilor. Pentru produsele agricole media este de 13,6%, iar pentru produsele neagricole media este de 6%. Mai mult de 50% din liniile tarifare sunt evaluate la cota 0%. 31 fiind de 4,2 ori mai mari comparativ cu anul 2000 (cea mai mare majorare a importurilor a fost înregistrată în 2008, valoarea acestora constituind 4,9 miliarde USD).
Figura 3.1.3: Evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova, mil. USD
Sursa: elaborat de autori în baza datelor BNS
Exporturile, la fel, au înregistrat o majorare, dar cu ritmuri mult mai modeste decât importurile. Astfel, în anul 2009, comparativ cu 2000, exportul, exprimat în dolari SUA în valori nominale, a crescut de 2,75 ori și 2,27 în valori reale (vezi Figura 3.2.1). De asemenea se poate observa și faptul că pe toată această perioadă prețurile bunurilor de export au evoluat foarte puțin, înregistrând o creștere de 39% în anul 2008, și 21% în 2009, comparativ cu o creștere de mai mult de 2 ori a prețurilor bunurilor din economie ( deflatorul PIB în 2009 având perioada de bază anul 2000 a constituit 244,08%).
Aceste tendințe denotă faptul că în această perioadă s-a păstrat relativ structura exporturilor și concurăm pe piața externă în baza factorilor de producție ieftini – prețuri mici, mai degrabă decât livrând produse cu aspecte calitative deosebite.
Figura 3.1.4: Evoluția exportului Republicii Moldova, (2000 = 100%)
Sursa: elaborat de autori în baza datelor statistice BNS
Trebuie de constatat că pe perioada ultimului deceniu care a coincis și cu aderarea Moldovei la sistemul internațional de comerț OMC, comerțul exterior a înregistrat o creștere constantă, cu toate acestea, această creștere s-a datorat în mare parte creșterii cu ritmuri accelerate a importurilor, în același timp performanțele exporturilor naționale fiind foarte modeste. Astfel rata de acoperire a importurilor prin exporturi a scăzut timp de 9 ani de la 60,73% în 2000 la 39,27% în anul 2009.
Totodată și ponderea exporturilor în PIB s-a redus în această perioadă de la 36,6% în anul 2000 la 23,85% în 2009, ceea ce se datorează în mare parte creșterii modeste a exporturilor, cu un ritm aproape de două ori mai mic față de creșterea PIB (pe perioada anilor 2000-2009 s-a înregistrat o creștere de 4,18 ori a PIB). Pe de altă parte, ponderea importurilor în PIB, pe toată perioada a deținut o cotă impunătoare în PIB, de peste 60% a atins apogeul în anul 2007, constituind 83,84%, și reducându-se în 2009 până aproape la nivelul anului 2000.
Prin urmare s-a produs deteriorarea balanței comerciale care în ultimul an de până la criză – 2008, a constituit 3,301 miliarde USD. În 2009, drept consecință schimbărilor pe piața internațională, în condițiile crizei și reducerii considerabile a importurilor în economia națională s-a redus sensibil și soldul negativ al balanței comerciale până la -1,990 miliarde USD. De la începutul anilor 2000 soldul negativ al balanței comerciale a crescut de aproape 6,5 ori, iar ponderea s-a în PIB având iarăși o evoluție negativă – de la 23,67% în anul 2000 până la mai mult de jumătate din valoarea PIB – 54% în perioada pre-criză ( 2008 ). În 2009 s-a redus sensibil, până la 36,88%, dar oricum ceea ce reprezintă o povară destul de mare asupra PIB. 33 Exporturile pe cap de locuitor, care indică asupra măsurii în care pe de o parte o economie depinde de cererea externă, iar pe de altă parte arată deschiderea ei spre exterior, a crescut pe perioada respectivă de la 114,99 USD la 357,29 USD. Această creștere nu este determinată doar de creșterea exporturilor ci și de reducerea numărului populației cu 496 mii, care constituie în prezent 3,6 mil.
Tabel 3.1.5 ,, Evoluția modificărilor în structura geografică a comerțului exterior stabilită în baza indicatorilor structurali.
Sursa: calculele autorilor, www.statistica.md
Conform datelor din tabelul 3.1.5, constatăm că intensitatea modificărilor ponderilor țărilor în distribuirea exporturilor, în anul 2005, față de 1998 a constituit 17,37% din maximul posibil. Cea mai mare intensitate a modificărilor s-a constatat la începutul perioadei analizate pentru anul 2011. De asemenea, cifrele din acest table denotă faptul că cele mai puternice modificările au suferit exporturile în țările CSI. Indicile Kazinets a arătat modificarea medie a ponderilor în distribuirea exportului catre țările CSI, în perioada 1998-2011, a fost de 41 %. Această valoare a indicelui indicăo schimbare foarte puternică a cotelor părți.
Structura comerțului exterior al Republicii Moldova pe grupe de mărfuri
În perioada ultimilor ani, structura comerțului exterior al Republicii Moldova pe grupe de mărfuri a fost caracterizată prin o tendință de modificare în plan cantitativ, dar care a păstrat în linii mari aceleași proporții calitative – în pofida existenței regimurilor de comerț facilitare, în cadrul cărora sunt realizate cu preponderență exporturile produselor originare din Republica Moldova: reamintim aici existența acordurilor de liber schimb semnate cu țările CSI, CEFTA, precum și a Preferințelor Comerciale Autonome (PCA) oferite de UE, care vor fi aplicate între 2008-2012.
Acest fenomen a fost influențat de o serie de factori cum ar fi:
– creșterea afinității populației locale pentru produsele de import pe fundalul unei oferte naționale de produse similare slab diversificate și necompetitive, în rezultatul unui proces cronic de dezindustrializare;
– creșterea competitivității produselor de import pe fundalul conservării sau diminuării competitivității produselor autohtone;
– diminuarea atractivității RM, atît pentru pentru investitorii locali, cît și pentru cei străini, în calitate de țară
– potențial producător al unei game vaste de mărfuri destinate piețelor în creștere din Est (CSI), drept consecință a embargourilor succesive impuse de Federația Rusă la diferite categorii de produse originare din Republica Moldova;
– nivelul insuficient de dezvoltare a infrastructurii calității, „ancorat” deocamdată pe cerințele țărilor CSI/ex-URSS și ne-armonizat la cerințele UE/OMC, realitate ce deasemenea descurajează investițiile (în special cele străine) în lansarea/diversificarea produceri de mărfuri conforme cerințelor piețelor din Vest, etc.
În categoria acestor factori pot fi trecuți și asemenea factori obiectivi precum creșterea mai pronunțată în anumite sectoare ale economiei naționale, cum ar fi construcțiile, creșterea nivelului de remitențe pe cap de locuitor etc. Anumiți factori de origine subiectivă, caracteristici mai ales categoriilor de cetățeni cu o putere de cumpărare superioară celei medii (creșterea culturii de cumpărare, afinitatea pentru produse de import puțin-substituibile și cu oriine certă etc.), s-au repercutat deasemenea asupra structurii comerțului exterior pe grupe de mărfuri.
Corectitudinea constatărilor de mai sus este confirmată și prin evaluarea preliminară a impactului regimului de comerț preferențial unilateral, acordat de UE în baza schemei GSP + în perioada 01 ianuarie 2006 – 01 martie 2008, care a permis exportul către piața comunitară a produselor originare din Republica Moldova de la 7200 poziții tarifare. Astfel, conform acestei evaluări, gradul de utilizare a GSP + de către Republica Moldova a fost de circa 60% – o demonstrare elocventă a faptului că performanțele modeste ale exportatorilor moldoveni pe piețele externe își au geneza nu doar în regimul comercial/tarifar.
Deși este prematur de a stabili gradul de utilizare de către exportatorii autohtoni a regimului PCA, oferit de UE cu începere de la 01 martie current, avantajele oferite de acesta sunt considerabile, ori cca. 10 200 de poziții de mărfuri în conformitate cu clasificarea Nomenclatorului combinat de mărfuri al UE dispun de acces liber pe piața UE. Același regim liber, dar reglementat de contingente anuale ajustabile, guvernează comerțul Republicii Moldova cu UE în cazul altor 22 de subgrupe de poziții de mărfuri mai sensibile pentru piața 8 UE. Ținînd cont de concluziile anterioare cu referire la nivelul de utilizare a regimului GSP+, ține deja de eforturile interne ale autorităților și exportatorilor din RM gradul de valorificare a oportunităților de penetrare pe piața comunitară, create de autoritățile UE prin oferirea PCA.
Revenind la analiza evoluției exporturilor de bunuri, pe parcursul ultimilor 2 ani se atestă un nivel redus de diversificare, dar și stagnare relativă a structurii exporturilor, manifestată inclusiv prin nivelul de concentrare a exporturilor. Astfel, în anul 2007, primelor 9 grupe de mărfuri le reveneau 83,5 % din total exporturi, înregistrîndu-se o ușoară îmbunătățire în raport cu anul precedent, cînd acelorași 9 grupe le reveneau 85,2 % din total exporturi. De-asemenea, pentru perioada analizată poate fi observată dimiuarea cotei exportului de produse alimentare, băuturi alcoolice și nealcoolice, tutun (-5.7 p.p.), materiale textile și articole din acestea (-1.1 p.p.), produse vegetale (-0.9 p.p.), precum și creșterea cotei exportului de mașini și aparate s.a.m.d. (+1.8%), produse minerale (+1.7 p.p.), materiale platice, cauciuc și articole din acestea (+1 p.p.), metale comune și articole din acestea (+1 p.p.), grasimi și uleiuri animale și vegetale (+0.8 p.p.) etc.
În condițile unei variabilități pronunțate a ponderilor generale, evoluția valorică a importurilor sugerează faptul că Republica Moldova este și continuă să fie un importator activ, pe fundalul acutizării deficitului de produse autohtone, care ar putea satisface cererea pentru produsele similare de import. Cauza acestui fenomen este nivelul și direcțiile de specilizare a economiei naționale, proces complex multianual care își are geneza obiectivă în structura și potențialul economic național. Valoarea adăugată joasă a exporturilor Republicii Moldova constituie un element de copetitivitate și tehnologizare insuficientă a proceselor de producție, în special a celor aferente industriilor exportatoare cu tradiție: industria produselor alimentare, băuturilor alcoolice, nealcoolice, tutunului și industria textilă. În acest context, un exemplu elocvent este cazul comerțului exterior cu materiale textile și articole din acestea, cu cote semnificative atît la importuri (locul 6 în topul grupelor de mărfuri importate în 2007 / 6, 8 % din total importuri), cît și la exporturi (liderul topului / 20, 6 % din total exporturi în 2007). Analizînd acești indicatori în corelare cu performanțele economice ale acestui sector al economiei naționale (inclusiv contribuția sectorului la formarea valorii adăugate brute la nivel național), putem constata impactul minor al acestuia – explicația derivînd din practicarea de către întreprinderile respective a schemelor de activitate de tip lohn, echivalente prin natura lor cu exporturile de servicii și mai puțin cu exporturile de mărfuri industriale cu valoare adăugată înaltă.
Profitabilitatea mai mare a operațiunilor de import și reorientarea către piața internă în ultimii ani, ani caracterizați și de aprecierea leului, ne-au adus în situația de a nu avea ce oferi la schimb pentru a acoperi importurile. Sunt foarte eficiente investițiile străine, sunt vitale remitențele cetățenilor noștri care lucrează în străinătate. Dar ele pot să substituie doar temporar elementul bazei durabile a schimburilor externe – producția locală competitivă la nivel internațional.
Structura comerțului exterior al Republicii Moldova pe grupe de țări (UE, CSI, CEFTA, alte state)
Regionalizarea comerțului exterior (pe grupe de țări) constitiuie o caracteristică fundamentală a relațiilor comericale ale Republicii Moldova. Nefiind o opțiune exercitată echivoc ci mai degrabă rezultatul unor procese integraționiste de scară europeană, vectorul comercial extern al Republicii Moldova s-a conturat pe parcursul ultimilor ani reieșind în principal din potențialul său economic. Anii 2005 și 2006 au reprezentat momente de cotitură în evoluția exporturilor și importurilor. Pentru acești 2 ani consecutivi, creșterea acumulată a exporturilor a fost de cca. 16 p.p. spre deosebire de cca. 44 p.p. în cazul importurilor, ceea ce caracterizează capacitatea mai mare a 11 importatorilor de a se adapta la fenomenele conjuncturale ale pieței. Exportatorii, deci, au resimțit cel mai mult severitatea crizei piețelor de desfacere, generate în special de embargoul rusesc la grupele de mărfuri cu pondere semnificativă (exagerată chiar) în “oferta” la export a producătorilor naționali, dar și de nivelul insuficient de competitivitate și diversificare a acesteia.
Figura 3.1.8: Evoluția comerțului cu mărfuri pe grupe de state (%)
Sursa: calculele după datele BNSRM, BNM, BNU, BNR, BNB, FMI
Analizată din perspectiva comerțului exterior al RM cu grupele de țări, relațiile comerciale cu care fiind guvernate de regimuri comerciale/tarifare distincte, evoluția ponderii acestor grupe de țări în structura volumului total al exporturilor&importurilor RM a înregistrat pe parcursul ultimilor 2-3 ani importante „mutații” structurale. În acest sens, principala tendință este cea de diminuare continuă a ponderii țărilor CSI în favoarea țărilor din alte grupe, în special UE, CEFTA (pînă cu excepția anului 2007) și altor țări. Mai mult ca atît, se poate observa preluarea de către UE (de la țările CSI), în anul 2007, a poziției de lider în „clasamentul” principalilor parteneri comerciali ai RM. Fiind, fără îndoială, un fapt îmbucurător, acest obiectiv regăsind-se printre indicatorii de performanță ai Strategiei de promovare a investițiilor și exporturilor, aprobate de Guvernul RM în anul 2006, este imperativă stabilirea semnificației calitative reale a acestei performanțe, pentru a stabili în ce măsură aceasta se datorează fie (i) eforturilor proprii ale RM, fie (ii) evoluțiilor geo-politice regionale independente de noi, dar care s-au repecutat asupra vectorului regional al exporturilor Republicii Moldova.
Astfel, privit prin această optică, avansul comerțului cu Uniunea Europeană față de satele CSI, concomitent cu „degradarea” cotei țărilor CEFTA, pare a fi mai degrabă unul „aritmetic”, fiind asigurat de următorii factori:
– Aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană în 2007, ceea ce a dus la intrarea celor două state în sistemul GSP+, demontarea acordului de liber schimb semnat de Republica Moldova și România în februarie 1994, precum și includerea comerțului cu aceste state în statistica comerțului cu statele UE. Cota României în comerțul Republicii Moldova a evoluat în perioada 2002-2007 de la 8.7% la 13.1% (13.4% în 2006), iar cota 12 Bulgariei a evoluat în aceeași perioadă de la 0.3% la 1.5% (1.3% în 2006). Astfel în anul 2007, ponderea comerțului Republicii Moldova cu ultimele 2 state aderate la UE s-a cifrat la o cotă acumulată de 14.7%, exact ca în anul 2006, ceea ce anihilază efectele abrogării acordului de liber schimb cu România și intrarea celor două state balcanice în regimul commercial GSP+. În aceste condiții, făcînd abstracție de schimbarea regimului comercial cu Republica Moldova, dacă am admite că România și Bulgaria n-ar fi aderat la UE la data de 01.01.2007, cota comerțului cu statele UE ar fi fost de 32.5%, în condițiile menținerii cotei comerțului extern cu statele CSI și alte state și creșterii cotei statelor CEFTA pînă la 14,7%;
– Ieșirea (statistică) a comerțului bilateral cu România și Bulgaria din comerțul cu grupul statelor CEFTA și includerea în statistica comerțului cu UE;
– Instituirea, în martie 2006, a embargoului la exporturile de vinuri în Federeația Rusă, reluate parțial abia spre sfîrșitul anului 2007. Prin urmare, reluarea exporturilor de vinuri în Federația Rusă în octombrie 2007 va fi resimțită în 2008 și, posibil, va influența pozitiv asupra cotei statelor CSI în comerțul exterior al Republicii Moldova.
În aceeste condiții, reorientarea/diversificarea în profil geografic a exporturilor Republicii Moldova, în special asigurarea unui salt efectiv (sub aspect cantitativ și calitativ) al acestora spre statele UE, rîmîne a fi o preocupare prioritară pentru autoritățile și exportatorii din RM.
Actualitatea acestei afirmații este confirmată și prin rezultatele analizei evoluției schimburilor comerciale cu țările – principalii parteneri comerciali exteri ai RM, în special reieșind din nivelul de concentrare a exporturilor (cota cumulativă ce revine primilor 10 țăriimportatoare).
Primele zece state partenere la export în 2007 au acumulat 80.5% din valoarea totală a exporturior de bunuri. Patru din ele sunt state member ale CSI (cu o cotă acumulată de 39.3%), iar 5 sunt state member ale Uniunii Eurpene (cu o cotă acumulată de 38.7%). Analizînd evoluția exportului Republicii Moldova în dependență de concentrarea în cadrul primilor 10 parteneri comerciali, poate fi dedusă tendința de concentrare/desconcentrare a exporturilor.
Astfel, se poate observa că anul 2006 survine ca un punct de inflexiune în tendința generală și pozitivă de desconcentrare a exporturilor pe primele 10 state de destinație a exporturilor moldovenești, succedat în 2007 de fenomenul unei concentrări care depășește 80%. Coroborată cu evoluția exportului pe grupe de țări, se poate observa că această situație este în tandem cu fenomenul de diminuare a cotei statelor CSI în exportul Republicii Moldova, în special a cotei Federației Ruse (31,8% în 2005 și 17,3% în 2006 și 2007), ceea ce demonstrează că geneza acesui fenomen conține elemente ale embargoului impus de Federația Rusă la exportul producției alcoolice în Republica Moldova în martie 2006
Figura 3.1.8: Principalele 10 state-partenere la export4 (ml. USD)
Sursa: calculele proprii după datele BNS
3.2 Tratativele de aderare, Aderarea și consecințele ei.
Etapele aderarii RM la Organizatia Mondiala a Comertului
In Articolul XII al Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului, se stipuleaza ca orice stat sau teritoriu vamal distinct va putea adera la acest Acord in conditii ce se vor conveni intre acesta si OMC. In baza concluziilor negocierilor intre membri si aderent, sunt pregatite Lista Concesiilor si Angajamentelor privind Bunurile, Lista Angajamentelor specifice in domeniul serviciilor, care de fapt sunt parte componenta a proiectului Protocolului de Aderare. Cind proiectul Raportului Grupului de Lucru, proiectul Protocolului de Aderare si listele privind bunurile si serviciile sunt finalizate, Grupul de Lucru remite pachetul Consiliului General sau Conferintei Ministeriale spre aprobare. In urma deciziei Consiliului General / Conferintei Ministeriale de a adopta pachetul de documente, Protocolul de Aderare intra in vigoare. Acest pachet urmeaza a fi ratificat de catre membrul aderent si numai dupa 30 de zile de la ratificarea lui , acesta devine membru.
Aderarea, efectuata in conditii echilibrate, trebuie sa fie recunoscuta ca un proces foarte dificil si complicat, care poate fi taraganat si care cere un nivel inalt de pregatire si coordonare a institutiilor guvernamentale, precum si un consens politic pentru a promova eficient interesele nationale.
Procesul de aderare implica negocieri bilaterale si multilaterale minutioase cu toti membrii OMC cointeresati in politici promovate de candidat, ceea ce poate cauza o extindere in timp a procesului de aderare.
Aderarea RM la OMC a fost determinata de avantajele pe care le ofera cadrul juridic al comertului international si de motivele pentru care e mai bine sa fii in cadrul OMC decit in afara acestei organizatii.
Scopul aderarii la OMC constituia urgentarea procesului de integrare in economia mondiala, ceea ce permite crearea unei societati democratice, cu o economie bazata pe principiile de piata. Aderarea a fost motivata si de dezavantajele specifice faptului ca nu suntem membri ai OMC, iar acordurile bilaterale comerciale nu sunt suficient dezvoltate, precum si de imaginea adversa, in special pentru investitorii straini, a faptului ca am ramas „in afara sistemului”.
Negocierile de aderare au coincis cu programul structural si sistematic de reforme si cu procesul de formulare a politicii economice, inclusiv comerciale, a tarii. Insa sistemul administrativ subdezvoltat, lipsa resurselor umane si financiare au afectat direct capacitatile tehnice pentru a conduce acest proces complex de aderare in mod eficient si in termen scurt.
In afara de aceasta, pe linga faptul ca a fost necesara adoptarea conceptului de promovare a unui regim comercial in conformitate cu disciplinele multilaterale ale OMC, Moldovei, ca si oricarui stat aderent, i s-au solicitat concesii privind accesul pe piata bunurilor si consolidarea tarifelor vamale, angajamente in domeniul sprijinului intern in agricultura si angajamente speciale privind comertul cu servicii.
Trebuie de mentionat faptul ca in perioada aderarii noastre atitudinea principalilor parteneri comerciali fata de tarile aderente a devenit mai dura comparativ cu perioada de aderare la GATT, au crescut considerabil „standardele” aderarii. Unii membri ai OMC au promovat o pozitie ferma cerind ca tarile aderente sa accepte un nivel de obligatii mai inalt decit cel acceptat de membrii initiali, incorporind deja eventualele rezultate ale urmatoarelor runde de negocieri. In practica aceasta inseamna ca Republica Moldova a fost nevoita sa accepte un nivel de consolidare a tarifelor si unele angajamente in domeniul serviciilor comparabile cu nivelul celor mai avansate tari. Totodata, Moldova nu a avut posibilitatea sa beneficieze de anumite prevederi stipulate de acordurile OMC, care ofera un regim special si preferential tarilor in curs de dezvoltare. Statutul de tara in curs de dezvoltare nu a fost acordat nici-unui stat aderent cu economie in tranzitie in perioada de initiere a negocierilor de aderare la OMC, ceea ce a condus la faptul ca aceste negocieri au fost mult mai dure pentru noi decit pentru alti candidati, aflati pe listele ONU cu statut de tara in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, comparativ cu alte state ale CSI, Moldova a desfasurat acest proces foarte activ, fiind depasita doar de Kirgistan si Georgia.
Procesul de aderare la OMC a presupus parcurgerea urmatoarelor etape:
Prezentarea cererii din partea Guvernului – RM a prezentat o cerere oficiala in noiembrie 1993 solicitind statut de observator GATT. In decembrie 1993 a fost anuntata formarea Grupului de Lucru pentru Aderare, constituit din 23 de tari. Presedinte al acestui grup fiind desemnat dl. M. Kumar (India).
Dupa crearea OMC in ianuarie 1995, succesoarea GATT, Guvernul RM a solicitat statut de observator OMC, obtinind astfel de la 1 ianuarie 1996 statutul de observator al OMC.
Prezentarea Memorandumului privind regimul sau comercial – Memorandumul a fost prezentat in septembrie 1996. Conform procedurii a fost circulat tuturor membrilor Grupului de Lucru, care ulterior au prezentat oficial intrebari referitor la descrierea detaliata a regimului comertului exterior. Dintre cele 23 state membre a Grupului de Lucru, cei mai activi s-au dovedit a fi Uniunea Europeana, Polonia, Elvetia, SUA, Bulgaria, Japonia, Australia, Canada.
Runde de intrebari si raspunsuri in scris – referitor la Memorandumul prezentat, precum si discutarea lui in cadrul sedintelor Grupului de Lucru, unde pot participa toate tarile OMC, inclusiv cele cu statut de observator. In urma primei runde de intrebari la care a trebuit sa prezentam tarilor membre ale OMC raspunsuri in scris (circa 300 de intrebari), RM a petrecut prima sedinta a Grupului de Lucru la Geneva in luna iunie 1997. Intre sedintele grupului de lucru s-au purtat multiple negocieri bilaterale privind accesul pe piata bunurilor si serviciilor si, multilaterale privind subventiile in agricultura.
Negocierile bilaterale – Statele care adera la OMC negociaza cu tarile membre, pentru a gasi solutii optime si variante de compromis pentru toate aspectele legate de comert, si anume nivelul taxelor vamale pentru produsele senzitive pentru industria nationala, protejarea unor sectoare din sfera serviciilor, precum si alte aspecte ale politicii economice. Pe parcursul intregului proces de aderare s-au purtat opt runde de negocieri bilaterale. Cele mai intense negocieri s-au dus cu Australia, Bulgaria, Brazilia, Canada, Cehia, India, Japonia, Polonia, Slovacia, SUA, Turcia, Uniunea Europeana.
Negocierile multilaterale – Tarile interesate in negocierile privind acordarea sprijinului direct de catre stat producatorilor agricoli au fost: Australia; Uniunea Europeana; Canada; SUA. Negocierile in acest domeniu au fost foarte complicate, deoarece sistemul de sustinere a agriculturii purta un caracter total diferit de felul cum sunt clasificate subventiile in cadrul OMC. Cu toate acestea s-a reusit negocierea unui nivel de 15,98 mln. DST (Drepturi Speciale de Tragere), ce reprezinta un echivalent de 270 mln. lei, suplimentar unui cuantum de 5% calculat din volumul productiei agricole.
Semnarea Protocolului de aderare – O delegatie oficiala a Republicii Moldova, condusa de premierul Vasile Tarlev, a participat, in perioada de 7-8 mai la Geneva, la sedinta Consiliului General al Organizatiei Mondiale a Comertului, unde a semnat Protocolul de aderare a tarii noastre la aceasta organizatie internationala.
Ratificarea Protocolului de aderare la OMC de catre Parlamentul RM – Parlamentul RM a ratificat Protocolul de Aderare la Organizatia Mondiala a Comertului la 1 iunie, 2001 prin adoptare Legii privind aderarea Republicii Moldova la OMC (Legea Nr. 218-XV).
Procesul de negocieri a durat destul de mult timp din cauza influentei negative a mai multor factori, unii dintre care au fost deja mentionati. Un alt factor important a fost lipsa unui cadru institutional adecvat si a mecanismelor de formare a politicilor necesare pentru functionarea unei economii de piata la inceputul procesului de negociere, care trebuie sa asigure desfasurarea acestora in termeni mai restrinsi. Este cunoscut si faptul ca schimbarile frecvente ale administratiei superioare influenteaza negativ si taraganeaza considerabil promovarea procesului de aderare.
Taraganarea aderarii RM a acordat partial membrilor OMC si unele facilitati pe care le ofera doar cadrul OMC. Din momentul Prezentarii Memorandumului privind regimul comertului extern, si ulterior, a raspunsurilor la intrebarile membrilor Grupului de Lucru pentru elaborarea Raportului Grupului de Lucru si a Protocolului de aderare, Moldova a fost nevoita sa prezinte un numar substantial de informatii din diferite domenii legate de politici comerciale, fapt ce a conditionat cheltuieli semnificative.
Cu cit mai mult timp s-a taraganat acest proces, cu atit mai multa informatie a fost solicitata. De exemplu, in contextul aderarii RM la OMC s-au solicitat informatii in urmatoarele domenii: practici si regulamente ale preturilor, sistemul de taxare, subventiile in agricultura, regimul investitiilor straine, tariful vamal, platile pentru procedurile vamale, intreprinderile comerciale de stat, standardizarea si evaluarea conformitatii marfurilor importate, standardele sanitare si fitosanitare, licentierea importurilor, sistemul de protectie a drepturilor proprietatii intelectuale etc.
Pe de alta parte, toate acestea veneau sa faciliteze si scopurile principalilor actori ai OMC care folosesc diferite pirghii in procesul de aderare pentru a obtine angajamente anticipate din partea tarilor aderente in cadrul OMC, asigurind astfel alinierea lor la subiectele puse in discutii in contextul rundei negocierilor multilaterale.
Nefiind membri ai OMC, am ratat mai multe posibilitati de negociere a diferitelor acorduri bilaterale cu statele Europei Centrale si de Est, deja membre ale OMC. Agentii economici straini sunt descurajati de lipsa unui set de reguli clare pentru stabilirea unor afaceri pe baza principiilor recunoscute si armonizate international. Mai multe relatii de colaborare sau cooperare in domeniul economico-comercial cu statele Uniunii Europene sau ale Acordului de Liber Schimb in Europa Centrala (CEFTA) au fost blocate sau nu li s-au atribuit importanta pertinenta.
Avantajele si dezavantajele aderarii RM la OMC
OMC a devenit cea mai importanta organizatie internationala cu profil economic care contribuie la solutionarea celor mai stringente probleme ale lumii contemporane – combaterea saraciei si a inegalitatii in relatiile comercial-economice.
Spectrul si profunzimea chestiunilor abordate in cadrul OMC creste din an in an, deciziile primite formind noul caracter al relatiilor economice internationale. Analiza intereselor exprimate in cadrul OMC ne permite sa tragem ferma concluzie ca in viitorul apropiat rolul structurilor comercial-economice regionale va spori si mai mult. In acest context, participarea Republicii Moldova in aceste structuri este cu atit mai oportuna si importanta.
Problema fundamentala cu care se confrunta actualmente OMC este cea referitoare la asigurarea unei dezvoltari economice satisfacatoare a economiilor slab dezvoltate. Este evident ca riscurile pierderilor legate de aderarea la OMC pentru cazurile economiilor mici este mult mai redus, decit in cazul economiilor mari. Dupa parerea mai multor experti care au examinat situatia fostelor republici ale URSS si a strategiilor de aderare la OMC, in situatia in care comertul cu marfuri deja se efectueaza la nivel de 60-70% in regim de comert liber, este rezonabila mentinerea unui regim compatibil si pentru comertul cu servicii, fara de care este imposibila atragerea investitiilor straine in domeniu.
Procesul de globalizare cu toate plusurile si minusurile lui este unul inevitabil pentru dezvoltarea omenirii. Acesta fiind un element al procesului general de dezvoltare politico-economica si culturala. RM nu-si poate permite sa stea la o parte de acest proces, deoarece este imposibil sa te dezvolti izolat. Aderarea la OMC este un pas important pentru integrarea mai rapida a Republicii Moldova in economia mondiala.
Exista o multime de studii ce demonstreaza care este impactul protectionismului si cel al comertului liber asupra economiilor nationale. Se pare ca astazi protectionismul este mult mai scump chiar si pentru cele mai mari puteri economice. Anume din aceste considerente majoritatea statelor se orienteaza spre o liberalizare continua a regimului comercial.
RM este o tara cu o economie care are nevoie urgenta de investitii. Investitiile straine, fiind parte componenta a fluxului de capital in economia mondiala, sunt de neconceput fara comert liber. Odata ce Republica Moldova va crea un climat favorabil si stabil de comert liber, acesta va atrage dupa sine dorinta de a dezvolta afaceri comerciale cu oamenii de afaceri din tara noastra, iar investitorii straini nu vor cauta garantii de stat sau alte sisteme de garantie pentru a-si proteja intr-un fel investitiile, garantul fiind optiunea pentru un comert liber. Existenta unei baze juridice internationale, aplicate si de RM va asigura investitorul de orice riscuri pentru investitia sa.
Este un lucru evident ca importul de bunuri ne permite o mai mare diversitate de bunuri si servicii de diversa calitate. De alt fel, chiar si calitatea bunurilor autohtone se poate imbunatati in conditiile unei concurente generate de import. In plus, marfurile importate nu sunt folosite doar ca produs finit, ci si ca materiale componente si echipamente pentru baza autohtona de productie, creind conditii producatorilor sa-si largeasca gama de produse, servicii si tehnologii utilizate. Sistemul comercial international ne permite astazi sa importam tot mai mult, oferindu-ne, in acelasi timp, posibilitatea sa fim si noi mai expansivi pe piata mondiala, impunindu-ne sa gasim modalitati ca si altii sa cumpere mai multe din marfurile exportate de noi. Totodata, comertul international in aceasta epoca globala, ne pune si in fata unor „provocari”. Un exemplu frecvent invocat in acest sens il constituie faptul ca producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate si la acelasi pret ca si produsele de import. In mediul economic exista unii care considera ca in urma aderarii la OMC piata noastra interna va fi inundata de marfurile straine, iar industria nationala va degrada, deoarece in perioada de tranzitie economia este afectata de virusul saraciei si, din aceasta cauza, nu vom rezista in fata concurentilor straini.
Cert este ca anume capacitatea guvernelor, intreprinderilor, a tuturor celor care sunt antrenati in procesul de producere si comercializare a marfurilor de a beneficia de acest sistem depinde in mare masura de cunoasterea si intelegerea de catre acestia a regulilor sistemului, a avantajelor pe care le ofera si a provocarilor pe care le genereaza.
Astfel, in vederea protejarii pietei interne de la importurile de bunuri, este de mentionat ca Moldova a negociat un nivel mai inalt al taxelor vamale (media ponderata a carora constituie aproape 12,5%), decit cel aplicat in ultimii ani a caror medie ponderata nu depaseste 5%. In special, pe parcursul negocierilor de aderare s-a tinut cont de sectoarele prioritare ale economiei nationale. In acelasi timp, mentionam ca media ponderata a taxelor vamale negociate de Moldova este la un nivel mai ridicat decit cel negociat de asa tari membre la OMC ca Kirgistan, Georgia, Lituania, Albania.
Desigur, putem fi de acord cu cei care afirma ca astazi nu suntem pe deplin pregatiti pentru a penetra cu succes toate pietele de desfacere a marfurilor, dar nu e de neglijat nici faptul ca trebuie sa existe un inceput si primii pasi in aceasta directie deja au fost facuti. In domeniul industriei, e vorba in primul rind de racordarea la standardele mondiale a documentatiei normativ-tehnice. La acest capitol, industria noastra inca nu este pe deplin pregatita pentru lansarea productiei pe pietele valoroase din vestul european. Perioada de privatizare a intreprinderilor a generat in industrie un oarecare haos care nu faciliteaza initial mecanismul de dirijare a procesului de unificare a standardelor, de supraveghere tehnica etc.
In opinia specialistilor de la Ministerul Industriei, protejarea industriei nationale nu trebuie sa fie interpretata in sensul ridicarii unor bariere in calea patrunderii pe piata interna a marfurilor straine. Mult mai protejata ar fi industria daca sar crea conditii durabile pentru producerea unor marfuri calitative si competitive cu alte marfuri produse in orice tara din lume.
Astfel, in conformitate cu Acordurile OMC : „ tarile membre pot fi in situatia de a-si proteja productia interna fata de competitia straina. Totusi, li se cere tarilor sa asigure protectia prin taxe vamale. Utilizarea restrictiilor cantitative este interzisa, cu exceptia unui numar limitat de situatii .
Unele mecanisme de protectie a obiectivelor legitime ale statului sunt prevazute in Acordul privind Salvgardarea care permite tarilor importatoare sa restrictioneze temporal importurile la un produs, prin majorarea taxelor vamale sau instituirea unor restrictii cantitative. La asemenea actiuni de salvgardare se poate recurge doar in cazul in care s-a stabilit corect ca o majorare brusca a importurilor s-ar solda cu daune grave pentru industria nationala.
Republica Moldova ramine a fi o tara preponderent agrara. Negocierile cele mai dure au fost axate anume pe acest domeniu. Delegatia Moldovei a reusit sa obtina un nivel fara precedent de subventionare a agriculturii Moldovei. In cadrul negocierilor s-a obtinut un nivel anual al subventiilor admisibile de 15,98 milioane de DST (drepturi speciale de tragere), ceea ce este echivalent cu 670 milioane de lei. Astfel, la finele perioadei de implementare, in anul 2004 suma subventiilor permise in agricultura va constitui 605 milioane lei.
Unii experti economici si politicieni sustin ca o alta problema cu care se confrunta Moldova dupa aderarea la OMC este problema capacitatilor umane si institutionale antrenate in implementarea angajamentelor luate fata de OMC, precum si lipsa cadrului legislativ suficient pentru implementarea acordurilor OMC. In vederea depasirii acestor „obstacole”, au fost deja adoptate si modificate un sir de legi si racordate la standardele OMC.
Crearea Centrelor Informationale impuse prin regulile OMC si asigurarea functionalitatii lor permit atit guvernului cit si agentului economic sa poata obtine informatie gratuita despre regimul comertului exterior al fiecarui membru OMC, nu numai la modul general, insa si informatii privind impunerea unor restrictii tarifare sau netarifare privind accesul pe piata dorita. Orice conditie obligatorie pe care un agent economic trebuie sa o indeplineasca pentru a-si plasa produsul pe piata unei tari membre poate fi studiata in prealabil, aici in tara, prin intermediul acestor Centre Informationale functiile carora vor fi coordonate de Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, Ministerul Sanatatii, Departamentul Standarde si Metrologie. Guvernul nu este interesat sa promoveze interesele altcuiva, ci doar a reprezentantilor industriei nationale, insa acestea trebuie ajustate la cerintele si modul de prezentare a problemei in asa fel ca orice intentie sa dea si rezultate pozitive atit pentru un cerc restrins cit si pentru societatea in Republica.
Printre alte avantaje ale aderarii RM la OMC mai pot fi mentionate:
Acordurile OMC imbunatatesc substantial transparenta politicilor comerciale si practicilor partenerilor comerciali, fapt ce intareste siguranta si stabilizeaza relatiile comerciale;
Statutul de membru asigura un instrument pentru avansarea intereselor economice si comerciale ale membrului prin participarea eficienta la negocierile multilaterale din cadrul OMC;
Disciplinele multilaterale cu un grad mai mare de stringenta asigura un mediu de comert mai sigur si stabil si furnizeaza o certitudine mai mare in relatiile comerciale;
Regulile OMC includ angajamentul de a nu aluneca in promovarea unei politici inadecvate. Barierele comerciale creeaza oportunitati pentru coruptie si alte manifestari ale unei guvernari rele. Transparenta, non-discriminarea si alte aspecte ale „facilitarii comertului” ajuta la reducerea posibilitatilor de luare a unor decizii arbitrare si eronate;
Sistemul mondial al comertului ofera un sortiment mai larg si un nivel de calitate mai inalt al produselor si serviciilor ( antrenate mereu in procesul de concurenta ), totodata prevede protejarea industriei tinere, sectoarelor aflate in restructurare sau confruntate cu serioase dificultati;
Cadrul legal OMC asigura un mediu de comert sigur, stabil, previzibil, evitind crearea arbitrara a barierelor comerciale;
Implementarea Acordurilor OMC ofera extinderea oportunitatilor comerciale pentru tarile membre si asigura un comert fara discriminare;
Numai in cadrul OMC tarile au acces la mecanismul de solutionare a diferendelor pentru a-si apara drepturile si interesele lor comerciale sau a cere recompensa pentru violarea regulilor OMC;
Aderarea faciliteaza implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare intre UE si RM;
Aderarea permite accesul mai larg al produselor moldovenesti pe pietele tarilor membre ale OMC, ceea ce va implica tratarea nediscriminatorie a marfurilor noastre pe pietele externe si va oferi o siguranta suplimentara investitorilor straini in ceea ce priveste cadrul regulatoriu si regimul comercial al Moldovei.
La nivelul international, integrarea tarilor in curs de dezvoltare si economiilor in tranzitie in sistemul international al comertului, constituie un mod pentru maximizarea beneficiilor din procesul de globalizare si liberalizare, insa acest proces are nevoie de sustinere si promovare.
Beneficiile conferite comunitatii de afaceri de acest sistem juridic pot fi vazute din doua perspective distincte:
a) din perspectiva inteprinderilor exportatoare de bunuri si servicii;
b) din punctul de vedere al intreprinderilor importatoare de materii prime si alte servicii necesare productiei de export;
Securitatea accesului asigurata prin consolidari permite industriilor de export sa realizeze investitii si planuri de productie, in conditii sporite de siguranta.
Stabilitatea accesului pe pietele de export este asigurat de un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri, pe care tarile se obliga sa le respecte, ca cele privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.
Una din intrebarile care persista in acest moment este cel ce tine de relatiile noastre cu tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente, deja ca membru al OMC. In acest context este de mentionat ca acest lucru nu constituie o problema. Kirgistanul si Georgia deja sunt membri ai OMC, iar Rusia, Ucraina, Belarusi si Kazahstan sunt in proces avansat de aderare. Faptul ca RM a aderat printre primele tari membre ale CSI ne ofera in plus multe avantaje. RM, ca membra a OMC, are posibilitatea sa participe la grupurile de lucru privind aderarea acestor tari. In cadrul acestor grupuri de lucru noi vom avea posibilitatea sa initiem negocieri si sa promovam interesele noastre economice in relatiile cu aceste state la un nivel mai inalt decit cel bilateral. In asa mod se vor crea premise pentru solutionarea unor probleme de ordin economic care pina in prezent nu pot fi solutionate la nivel bilateral. Aici se pot mentiona derogarile de la aplicarea Acordurilor de Comert Liber (ACL) incheiate de RM cu fiecare dintre tarile membre ale CSI, aplicarea principiului de destinatie la plata TVA si a accizelor, platile pentru tranzitul de marfuri etc.
Avantajele oferite de cadrul legal OMC ar putea usor fi transformate in dezavantaje atit timp cit nu vor fi utilizate toate mecanismele oferite si nu va avea loc identificarea strategiilor de promovare a intereselor nationale.
3.3 Eficiența si beneficiile.
Schimbările structural în balanța comercială pot fi cauzate de modificările părților component și totalului acestei balanțe în timp și spațiu. Din punct de vedere al analizei comerțului exterior, una din pricipalele caracteristici ale structurii comerțului exterior este mișcarea lui . Mișcarea poate purta un character dublu: în primul rind, păstrarea stabilității structurii, iar în al doilea rînd, trecerea structurii în altă stare calitativă. Pentru măsurarea puterii și profunzimii transformaționale, a schimbărilor structurale, statistica aplică metode speciale și calculează indicatori specifici. În același timp, cercetarea, diferențelor și modificărilor structurale nu este lipsită de probleme.
Analiza structural-dinamică constă în definitivarea indicatorilor individuali și agregați ai schimbărilor structurale. Metodele cantitative existente de apreciere a modificărilor structurale estimează caracteristici aparte ale acestor modificări, ale proprietăților lor individuale, precum intensitatea, viteza, direcția, progresivitatea, calitatea și eficiența.
Analiza structurală a dinamicii constă în determinarea:
Indicatorilor individuali (care reflectă intensitatea schimbărilor ăn fiecare grupă analizată)
Indicatorilor agregați (pe baza cărora se pot face concluzii cu privire la intensitatea unor schimbări structural în anumite interval de timp.
Studierea fenomenelor economice este necesară nu numai pentru determinarea ponderii unor activități și evidențierea modificărilor produse în perioda de timp, dar și pentru oferirea unor caracteristici ale modificărilor structural calitative de ansamblu în timp, sau deosebirilor produse în structură din spațiu economic.
Se disting, de asemenea, două grupe de calcul al caracteristicilor structuraleȘ modificări structural absolute și modificări structural relative.
Modificările absolute arată viteza de schimbare a ponderii indicatorilor individuali într-o anumită perioadă de timp. Indicatorii relative ai schimbărilor structural reflect intensitatea schimbărilor ponderilor unor părți dintr-un tot întreg.Puetrea schimbărilor structural depinde de variația incrementului absolute și ritmurilor de creștere a ponderilor. Cu cît variază mai mult creșterea absolută, cu atît mai mari vor fi schimbările structural absolute. Cu cît variază mai mult ritmurile de creștere, cu atît mai mari vor fi schimbările structural relative.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Acordul General Despre Tarife Si Comert (gatt) (ID: 108673)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.