Absorbția Fondurilor Europene Alocate României

UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Conf.univ.dr. CRISTINA BURGHELEA

ABSOLVENT

PREDESCU C. GEORGE CRISTIAN

BUCUREȘTI

2016

UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR

ABSORȚIA FONDURILOR EUROPENE ALOCATE ROMÂNIEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Conf.univ.dr. CRISTINA BURGHELEA

ABSOLVENT

PREDESCU C. GEORGE CRISTIAN

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………4

CAPITOLUL I : . ………………………………………………………………………………………………………6

Impactul absorbției fondurilor europene asupra economiei ……………………………………………..6

1.1. Capacitatea de absorbție………………………………………………………………………………………..6

CAPITOLUL II: ……………………………………………………………………………………………………..16

Absorbția fondurilor europene alocate României ………………………………………………………….16

2.1. Politica de coeziune 2007-2013……………………………………………………………………………..18

2.2. Fondurile structurale și de coeziune și programele operaționale…………………………………20

2.3. Stadiul general al absorbției fondurilor europene……………………………………………………..27

2.4. Probleme în procesul de atragere a fondurilor europene……………………………………………28

2.5. Riscurile României în condițiile unui grad redus de absorbție a fondurilor europene……31

CAPITOLUL III :……………………………………………………………………………………………………33

Soluții pentru un grad ridicat de absorbție a fondurilor europene……………………………………..33

3.1. Importanța unui nivel ridicat de absorbție a fondurilor europene……………………………….42

CAPITOLUL IV : CONCLUZII……………………………………………………………………………..44

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………..44

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….50

Introducere

România este o parte importantă și o parte implicată a vechiului continent european, aflată la granița dintre Orient și Occident, astfel încât primirea acesteia în spațiul european comunitar, a venit ca o recunoaștere a tuturor eforturilor realizate în anii democrației de către țara noastră, în toate domeniile: economic, de apărare, justiție, politici sociale și financiare.

La fel, și Uniunea Europeană, a ajuns la forma ei de astăzi după o evoluție de-a lungul a câteva decenii. După terminarea celui de al doilea război mondial și după începutul perioadei „Cortinei de fier” din Europa, secretarul de stat american G.Marshall a lansat în 5 iunie 1947, un program menit să realizeze o structură organizațională comună europeană, Planul Marshall. Astfel, în 16 aprilie 1948 s-a format la Paris, Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE); au participat țările: Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveția, Turcia; ulterior au participat Germania și Spania.

În 25 martie 1957, a fost semnat Tratatul de la Roma – Tratatul de constituire a Comunităților Economice Europene (CEE); a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 și a avut ca obiectiv crearea unei Piețe Comune Europene. Piața Comună presupune realizarea a patru libertăți:

→ libera circulație a mărfurilor dintr-un stat în altul

→ libera circulație a persoanelor

→ libera circulație a serviciilor

→ libera circulație a capitalurilor

Dezvoltarea relațiilor economice și de schimb între țările Europei, au stat la baza semnării Tratatului de la Maastricht, Olanda, prin care a fost înființată o Uniune Economică și Monetară (UEM), în 1992. Tratatul reprezintă baza legală a monedei europene unice.

UEM presupune o coordonare a politicilor fiscale și economice, o monedă comună și o politică monetară comună.

Pentru a mări competitivitatea pieței europene, în fața produselor pieței americane și a celor asiatice, care devin tot mai puternice, Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, a prezentat o strategie de dezvoltare în domeniile: educației, protecției sociale, formării profesionale, cercetării și dezvoltării, internetului și tranzacțiilor on-line. Uniunea Europeană și-a propus să devină până în anul 2010 „cea mai competitivă și mai dinamică economie din lume bazată pe

cunoaștere, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai bune și mai numeroase și o coeziune socială mai puternică”.

După anul 1989, în România s-au schimbat radical toate politicile, programele, întreg sistemul; a fost o perioadă de acomodare grea pentru tânăra democrație, dar victorioasă, în final.

Integrarea europeană a venit cu noi tendințe și provocări, dar și cu programe de ajutor din partea Comunității Europene. Integrarea în Uniunea Europeană aduce cu sine o creștere a resurselor disponibile pentru investiții; politicile economice, sociale și financiare, toate trebuie să fie îndreptate către reducerea diferențelor de dezvoltare economică și socială dintre statele membre, pentru o dezvoltare durabilă a Uniunii Europene și îmbunătățirea funcționării pieței unice intracomunitare.

Finanțarea prin fonduri europene este accesibilă atât companiilor private și a întreprinzătorilor particulari, cât și pentru autoritățile publice centrale și locale.

Pentru simplificarea proceselor de accesare a fondurilor europene, în acest proces s-a implicat și sistemul bancar; acesta a creat servicii noi cu scopul de a sprijini derularea și cofinanțarea proiectelor finanțate din banii europeni.

În cazul țărilor intrate recent în spațiul comunitar, printre care și România, capacitatea de absorbție a fondurilor structurale europene alocate pentru perioada 2007-2013, a fost una dintre cele mai mari provocări. Atât mediul privat, cât și instituțiile administrației publice, trebuie să se bazeze pe viziuni strategice, realizabile pe termen mediu și lung. Prin programele sale, Guvernul trebuie să asigure resursele financiare suficiente pentru cofinanțare, să existe și o bună coordonare între instituțiile statului; la fel, este necesară o bună conlucrare între mediul privat și cel de stat și formarea unor parteneriate public-private.

De aceea, multe dintre programele finanțate din fonduri europene sau programele de ajutorare a statelor membre vizează calificarea și instruirea resurselor umane existente la nivelul instituțiilor de stat sau cele din cadrul organizațiilor private.

Capitolul 1

Impactul absorbției fondurilor europene asupra economiei

1.1 Capacitatea de absorbție

Politica de coeziune și cea de implementare a fondurilor structurale europene are ca și scop, pregătirea țărilor membre pentru condițiile existente pe piața unică europeană și intrarea în zona euro.

Uniunile regionale se justifică prin:

○ eliminarea obstacolelor din calea schimburilor într-un grup de țări

○ realizarea economiilor de scară, din pricina sporirii producției și a reducerii costurilor

Pentru perioada 2007-2013 au fost alocate 347,41 miliarde de euro (35,5% din bugetul total al Uniunii Europene) statelor membre, politica de coeziune economică și socială având trei obiective majore:

→ convergența

→ competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă

→ cooperarea teritorială europeană

Capacitatea de absorbție este limitarea de până în 4% din PIB a fondurilor Uniunii Europene transferate unei țări. Totodată, pentru facilitarea transferurilor de fonduri, rata maximă de cofinanțare a proiectelor este de 85%.

Capacitatea de absorbție constituie competența unui stat membru de a se folosi de aceste fonduri eficient, în trei moduri:

① capacitatea de absorbție macroeconomică (măsurată în procente din PIB)

Cheltuielile pe care le implică atragerea și gestionarea fondurilor europene și contribuția României la bugetul Uniunii Europene, vor atrage după sine modificarea cererii și ofertei agregate, cu efecte directe pe piața muncii, al stabilității prețurilor, ratei dobânzii și a cursului de schimb.

② capacitatea de absorbție financiară (abilitatea de a cofinanța proiecte și de a aloca aceste resurse în buget sau de a implica alți parteneri în dezvoltarea proiectelor)

③ capacitatea administrativă (ilustrează capacitatea instituțiilor administrative centrale și locale de a coordona, împreună cu partenerii lor, pregătirea, finanțarea și monitorizarea programelor și proiectelor; trebuie, în același timp, să fie evitate neregulile sau deturnările de fonduri de la scopul pentru care ele au fost solicitate

Un ajutor nemijlocit în dezvoltarea capacității administrative de absborbție a fondurilor europene, le-au dat folosirea și analiza instrumentelor financiare pre-aderare la UE: programele Phare, SAPARD sau ISPA.

UE a făcut pregătiri și a elaborat programe pentru statele din fostul bloc comunist pentru a ușura tranziția acestora către economiile de piață, pentru a putea fi concurențiale pe piața europeană, începând cu anul 2000.

Astfel, T.N. Snirivasan scria în raportul său: „fără un mediu comercial și financiar global deschis, eforturile țărilor în curs de dezvoltare…vor fi zadarnice. Un demers protecționist din partea țărilor industrializate…ar fi extrem de dăunător. Încheierea cu succes a negocierilor comerciale, prin care să se elimine majoritatea barierelor tarifare și netarifare ce stau în calea exporturilor țărilor în curs de dezvoltare, și acceptarea de către acestea a tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din calitatea de membru al GATT…sunt o necesitate. Mai presus de toate, însă, instituțiile de credit, care dispun de resurse sporite, ar trebui să-și reia în primire rolul inițial, de finanțare a programelor de dezvoltare în condiții avantajoase, pentru acele țări angajate ferm pe calea aplicării unei strategii viabile și care sunt capabile să o aplice, renunțând să mai acționeze ca agenți de ‹recuperare a datoriilor› pe care debitorii nechibzuiți le au la creditorii imprudenți”.

Lipsa de experiență duce la pierderea fondurilor alocate, de aceea o rată mare de absorbție se face prin implicarea a cât mai multe instituții în aceste programe, din cât mai multe domenii ale economiei și mediului social și perfecționarea continuă a personalului din instituțiile abilitate să lucreze cu fonduri europene.

Conform Raportului Strategic Național 2009 al Guvernului României privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, în perioada 2007-2013, României i-au fost alocate 19,67 miliarde de euro, pe lângă cofinanțarea existentă la nivelul bugetului de stat și a celor locale. Fondurile structurale au fost împărțite în cinci Programe Operațional Sectoriale (POS):

● POS pentru transporturi s-au alocat 4,5 miliarde euro

● POS DRU (dezvoltarea resurselor umane) s-au alocat 3,4 miliarde euro

● POS CCE (creșterea competitivității economice) s-au alocat 2,5 miliarde euro

● PO DCA (dezvoltarea capacității administrative) s-au alocat 208 milioane euro

● POS mediu s-au alocat 4,5 miliarde euro

Pentru echilibrarea socială și economică a regiunilor românești, s-a dezvoltat Programul de Dezvoltare Regională (POR), în valoare de 3,7 miliarde euro și un program de asistență tehnică, în valoare de 170 milioane euro (PO AT).

Fig.1 Rata de absorbție a fondurilor europene între 2011-2013; sursa: http://www.zf.ro/eveniment/ministrul-teodorovici-rateaza-tinta-asumata-de-50-atragere-a-fondurilor-europene

Dacă ar fi îndeplinit cinci priorități, aceste fonduri ar fi trebuit să ducă la o creștere de 15-20% a PIB-ului României:

○ dezvoltarea infrastructurii

○ creșterea competitivității pe termen lung a economiei și produselor românești

○ utilizarea eficientă a capitalului uman

○ dezvoltarea și eficientizarea capacității administrative

○ promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate

Obiectivele strategice și optimizarea managerială prin care fondurile europene sunt absorbite se fac respectând condițiile impuse de Uniunea Europeană, prin Politica de Coeziune.

Unul dintre principiile de bază ale politicii de coeziune este cel care presupune că statele membre trebuie să contribuie financiar, să cofinanțeze proiectele pentru care fondurile europene sunt solicitate. Astfel, cheltuielile vor fi orientate spre domenii unde se așteaptă rezultate bune pe termen mediu și lung.

În cadrul cofinanțării, aceasta cuprinde și costurile de elaborare și de execuție ale proiectelor propuse de către beneficiari. Pentru stabilirea costurilor pe care îl presupune un proiect finanțat european, se vor elimina cheltuielile neeligibile, apoi din totalul cheltuielilor eligibile vor fi deduse cheltuielile private.

Fiecare program operațional are stabilită, din partea Uniunii Europene, o rată maximă de cofinanțare. Unele proiecte pot beneficia chiar de finanțare europeană în proporție de 100%, de aceea acestea trebuie alese cu grijă, pentru a reprezenta un interes major în dezvoltarea economică și socială a țării.

De altfel, alocarea contribuției comunitare pentru fiecare proiect, este stabilit de România împreună cu Comisia Europeană, în funcție de fondurile alocate și de prioritatea financiară a programului operațional, atât în perioada de pregătire, cât și în cea de implementare.

În perioada 2005-2007, Guvernul României nu a pregătit suficient de bine și de mult, sub aspect instituțional și administrativ, absorbirea fondurilor europene, astfel încât, între anii 2007-2012, s-au absorbit doar aproximativ 10% din fondurile structurale și de coeziune; țara noastră a avut, în acea perioadă, cea mai slabă performanță dintre cele toate 27 de state membre ale Uniunii Europene. România s-a confruntat și cu riscul de a pierde sume de miliarde de euro, ca urmare a aplicării mecanismului de suspendare automată, în anul 2013.

Apoi, în vara anului 2012, Guvernul României a adoptat, în cooperare cu Comisia Europeană, un pachet de măsuri care să ducă la deblocarea plăților. A fost propusă o reorganizare a instituțiilor care au în activitatea lor gestiunea de fonduri europene și s-a accelerat reforma administrativă regională, pentru a beneficia de performanțe mai bune în următorul cadru financiar european, cel pentru perioada 2014-2020.

Ca urmare a măsurilor luate, România a reușit să absoarbă 14 miliarde de euro, din totalul de 19 miliarde puse la dispoziția sa. Cu șase luni înainte de finalul exercițiului financiar 2007-2013, România luase 50% din fondurile Uniunii Europene, dar la sfârșitul termenului, a ajuns la o rată de absorbție de 74,3%. Astfel, rata de absorbție a crescut cu 23% în doar o lună.

Într-un comunicat de presă, Anca Răducu, ministrul fondurilor europene, a declarat că:

„În această lună de final, am depus alături de echipa mea toate eforturile, pentru a îndeplini obligațiile din contractele cu beneficiarii proiectelor din fonduri structurale 2007-2013, iar astăzi, în ultima zi din 2015, procentul plăților efectuate către beneficiari a atins nivelul de aproximativ 75%. Astfel, de la preluarea mandatului, în luna noiembrie, s-au realizat plăți către beneficiari de peste 10% din totalul plăților efectuate începând cu anul 2007”.

Fig.2 Fondurile absorbite de România între 2007-2013; sursa: http://www.zf.ro/eveniment/pe-ultima-suta-de-metri-rata-de-absorbtie-a-fondurilor-europene-a-ajuns-la-74-14957317

Cea mai mară rată de absorbție în exercițiul financiar 2007-2013, s-a înregistrat de către POS DRU (programul operațional de dezvoltare a resurselor umane), prin proiecte derulate de firme de training sau de către instituții academice.

Programele sunt dedicate instruirii salariaților, cursurilor de reconversie profesională a șomerilor sau pentru crearea de noi locuri de muncă.

Cea mai mică rată de absorbție, de 61%, s-a înregistrat în cadrul programului operațional pentru transport. Aici, cofinanțarea care revenea statului pentru dezvoltarea infrastructurii a fost foarte scăzută în bugetul consolidat al statului, în raport cu posibilitățile de finanțare europeană.

În privința programelor accesate de instituțiile administrației publice, în perioada august 2009-ianuarie 2010, Fundația Soroș România a desfășurat o cercetare adresată primăriilor din România. Rezultatele cercetării au arătat că:

→ primăriile cu bugete mari sunt cele care accesează fonduri europene; acest lucru duce la diferențe între regiuni și este în totală contradicție cu normele politicii Uniunii Europene, care dorește reducerea diferențelor între regiuni

→ nu există o strategie națională pentru sprijinirea primăriilor sărace

→ instituțiile statului trebuie să monitorizeze distribuția fondurilor, pentru a preveni diferențele de dezvoltare între regiuni

→ statul trebuie să asigure cofinanțarea proiectelor europene

→ neputința accesării fondurilor europene duce la apariția tensiunilor sociale și creșterea diferențelor între regiunile bogate și sărace

De la aderarea sa la Uniunea Europeană din 01 ianuarie 2007, România a absorbit fonduri comunitare echivalente cu 0,75% din PIB, în comparație cu cei 2% planificați inițial; în anul 2008 a absorbit un sfert din fondurile puse la dispoziția sa de către Uniunea Europeană; România s-a plasat în acea perioadă, pe ultimul loc dintre toate statele comunitare.

Factorul cel mai important care a dus la o absorbție atât de scăzută a fondurilor europene o reprezintă lipsa de experiență în acest domeniu și lipsa de personal calificat. Singura experiență aproximativ similară a fost legată de managementul fondurilor pre-aderare (PHARE, SAPARD, ISPA).

Odată cu pregătirile pentru aderare, România și-a luat angajamentul de a recruta personal în scopul calificării acestuia, personal în număr destul de mare; blocajele în ocuparea posturilor din administrație și scăderea cheltuielilor cu salariile din ministerele publice au dus la amânarea acestor angajări, deci la lipsa acută de personal calificat pentru a lucra cu foduri europene.

Personalul angajat sau care a mai fost angajat ulterior a participat la cursuri de perfecționare, cuprinse de la 3-5 zile la 1-4 luni. Tematica cursurilor de perfecționare a fost legată de managementul fondurilor comunitare. Personalul care lucrează cu fonduri europene este salarizat cu sporuri în plus pentru acest lucru.

Cu toate acestea, lipsa acută de experiență și practică a dus la foarte slaba atragere de fonduri europene din anii 2007-2009, nivelul fondurilor atrase crescând odată cu experiența acumulată de personal.

La nivel național a fost înființat un sistem integral prin care informațiile și date statistice privind implementarea și monitorizarea programelor finanțate din fonduri europene, să poată fi colectate corespunzător.

Acțiunile de informare s-au desfășurat atât la nivel local, cât și regional, pentru stimularea parteneriatelor și a promovării domeniilor în care fondurile structurale și de coeziune intervin, pentru participanții din administrație sau pentru cei din sfera privată.

La fel ca și în alte state europene, la nivelul ministerelor dar și din mediul privat, au apărut organisme intermediare, ale căror funcții sunt legate de implementarea programelor cu finanțare europeană. Un organism intermediar este cel care acționează sub responsabilitățile autorităților de management sau de plată în relațiile cu beneficiarii finali, cu organisme sau firme care desfășoară operațiuni specifice. De exemplu, în cadrul Ministerului Economiei a fost implicată ca și organism intermediar, Direcția de Energie; Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii; pentru Programul Operațional de Mediu – Agențiile Regionale de Protecție a Mediului; pentru Programul Operațional Regional – Agențiile pentru Dezvoltare Regională și altele.

Aceste organisme intermediare trebuie să implementeze programele, să elaboreze rapoarte de implementare, să evalueze etapele derulării programelor europene, să țină o evidență contabilă a acestora, să asigure corectitudinea operațiunilor finanțate și conformitatea acestora cu politicile comunitare.

Revenirea spectaculoasă a României din perioada 2012-2013, a fost un semnal bun și pentru investitorii străini, care au văzut în absorbția mai profundă a fondurilor europene, un semn al stabilității economice și financiare ale țării.

Pentru investitorii străini, atragerea fondurilor europene în proiecte viabile înseamnă procese de achiziții mai bune, cu o abordare coerentă și o transparență mai mare.

După criza financiară din anii 2007-2010, și sistemul bancar din România a transformat în bine relațiile sale cu beneficiarii proiectelor cu finanțare europeană; au fost dezvoltate produse și servicii adresate acestor categorii de clienți, pentru cofinanțarea sau sprijinul acordat implementării proiectelor. Evoluția produselor bancare a fost una foarte bună, astfel încât dacă în anul 2007, principalele surse de cofinanțare a proiectelor se făcea de către solicitanți din surse proprii, acum sistemul bancar a devenit un factor dominant în cofinanțarea sau implementarea proiectelor.

Fondurile structurale sunt, în ansamblul lor, o șansă de dezvoltare și recuperare pe care România o are, în tendința de a ajunge la același nivel cu restul țărilor din spațiul comunitar. Ele au fost constituite pentru a ajuta piața unică europeană să-și deschidă și să-și liberalizeze piețele; prin măsurile de intervenție luate, se va ajunge la reducerea disparităților de dezvoltare între statele membre a spațiului european.

În conferința cu tema „Coresponsabilitatea – Cheia Succesului”, S. Iorga atrage atenția asupra unor aspecte care caracterizează fondurile europene:

○ fondurile europene sunt fonduri publice

○ fondurile europene nu sunt pentru beneficiari „fără bani”

○ fondurile europene nu sunt „o soluție de urgență”

○ fondurile europene sunt o școală a managementului resurselor

Capacitatea de absorbție „reprezintă gradul în care o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale”, deci presupune existența structurilor abilitate și capabile să elaboreze și să implementeze aceste proiecte.

Prin încurajarea folosirii fondurilor structurale și de coeziune, prin crearea procedurilor clare și simplificate, al unui cadru instituțional mai eficient, Ministerul Fondurilor Europene are datoria de a aduce în prim plan beneficiile aduse de acestea în economia și viața românească.

La momentul bilanțului acestui exercițiu financiar, 2007-2013, România a realizat câteva proiecte de importanță majoră:

● Autostrada Soarelui, București – Constanța – o condiție esențială pentru dezvoltarea turismului la Marea Neagră și asigurarea tranzitului de mărfuri din porturile de la Marea Neagră și Dunăre spre vestul Europei

Ultimii 52 de kilometri realizați, de la Cernavodă la intrarea în portul Constanța, au fost realizați înainte de termen, în anul 2012 și datorită contribuției nerambursabile în sumă de 297.232.537 euro din partea Uniunii Europene, prin Fondul de Coeziune.

● dezvoltarea rețelei metroului bucureștean, prin construirea a zece stații noi; proiectul este cofinanțat de către bugetul de stat (197.525.763 euro), dintr-un împrumut de la Banca Europeană de Investiții, în valoare de 123.584.391 euro și s-a depus o cerere pentru finanțarea din Fondul European de Dezvoltare Regională, în sumă de 409.503.441 euro

● sistemul de protecție a mediului: ocrotirea bioversității, ecologizarea și creșterea zonelor verzi, gestionarea deșeurilor, informarea și educarea populației

● reabilitarea a trei dintre cele opt clădiri ale Colegiului Național „Bethlen Gabor” din Aiud, unul dintre centrele educaționale cu tradiție, înființat în anul 1622

● modernizarea cetății Alba Iulia – fluidizarea traficului, piste pentru bicicliști, spații verzi, noi locuri de muncă

● reabilitarea, modernizarea și echiparea spitalelor din România, a cabinetelor medicale și a centrelor de urgență din toate localitățile; un bun exemplu, este cel al Ambulatoriului integrat al Spitalului Județean de Urgență Călărași, care deservește aproximativ 320.000 locuitori

● realizarea Parcului Natural Vânătorii Neamț – rezervație de zimbrii; s-a realizat și o infrastructură pentru observarea animalelor în mediul lor natural – locuri de popas, trasee, pavilioane, centre de informare

● restaurarea și reabilitarea mausoleelor de la: Focșani, Mărășești, Mărăști și Soveja și alte cinci monumente istorice, în scopul realizării unui circuit turistic

● restaurarea Castelului Huniazilor din Timișoara

● reabilitarea drumurilor din județul Maramureș pentru dezvoltarea turismului, în special drumurile spre bisericile vechi de lemn

● Centrul Tehnologic de Inovare și de Afaceri din localitatea Satu Mare

● Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, Axa 4, implementat în regiunea București-Ilfov

● implementarea Cardului Electronic de Asigurări de Sănătate

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante proiecte realizate din fonduri europene, în perioada 2007-2013.

Avântul pe care România l-a luat în anul 2013, a făcut ca, de pe ultimul loc al Europei, unde era situată, să ajungă pe primul loc din punct de vedere al sumelor încasate de la Comisia Europeană în primele luni; este cu 115% peste suma rambursată în întreaga perioadă 2008-2012.

Fig.3 Rata de absorbție a fondurilor europene; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/publicatii/PS.RO.IS.2007-2013.pdf

3,56 miliarde euro a fost suma solicitată Comisiei Europene spre rambursare în anul 2013; rata de absorbție a crescut rapid până la 33,47% din totalul fondurilor structurale și de coeziune, la sfârșitul anului 2013.

Din punct de vedere economic, în special prin prisma crizei financiare prin care a trecut mapamondul între 2007-2011, prin programele de asistență economică acordate de organismele europene României, s-a constatat că principalele dezechilibre economice, cele legate de contul curent și de politica bugetară au fost atenuate semnificativ, iar stabilitatea sectorului financiar a fost bine organizată și menținută.

Reglementarea care a survenit în legislația fiscală, ca urmare a apariției Noului Cod Fiscal și al Codului de Procedură Fiscală, înăsprirea pedepselor penale pentru fraudele cu fonduri europene și lupta acerbă împotriva corupției din România, sunt semnale pozitive transmise partenerilor europeni, cum că se dorește și se realizează o schimbare în bine în societatea românească.

Capitolul 2

Absorbția fondurilor europene alocate României

Din păcate, între statele Uniunii Europene există diferențe considerabile din punct de vedere al nivelului de dezvoltare; aderarea noilor membrii în UE, a accentuat și mai mult aceste diferențe.

Printre obiectivele majore ale Uniunii Europene se numără întărirea politicii de coeziune economică și socială, în scopul atenuării acestor diferențe.

Politica de coeziune implementată în statele Uniunii Europene presupune reducerea decalajelor prin prisma producției și a productivității. În același timp, pentru aceste obiective, statele membre au nevoie de programe specifice și de sprijin financiar.

Dezvoltarea fiecărui stat membru se face în funcție de capacitatea sa de absorbție a fondurilor europene stabilite în acest scop, pe o perioadă de timp determinată.

Capacitatea de absorbție este dată de numărul de proiecte și programe care sunt dezvoltate, implementate și monitorizate în statul membru respectiv. Capacitatea de absorbție depinde de resursele materiale, umane și logistice pe care statul le are dispoziție în acest scop; capacitatea instituțională este reprezentată de totalul instituțiilor pe care statul le are în vederea realizării politicii de coeziune.

În calitate de membru al Uniunii Europene, România a beneficiat și beneficiază în continuare de un ajutor susținut în procesul ei de dezvoltare, prin intermediul fondurilor europene. Aceste fonduri constituie șansa țării noastre de a recupera decalajele economico-sociale din ea și alte state comunitare, de a deveni competitivă pe piața unică europeană.

Pentru că Uniunea Europeană oferă un procent de până la 85% din costuri, iar România contribuie cu diferența pentru realizarea proiectelor alese prin programele europene, absorbția fondurilor reprezintă un câștig real – astfel programul de dezvoltare pot fi realizate cu costuri destul de reduse, din partea statului român.

Din păcate, în primii ani ai perioadei financiare 2007-2013, rata de absorbție a fondurilor europene a fost foarte scăzute, cea mai scăzută dintre toate statele europene.

Rata scăzută de absorbție a fost legată de incapacitatea sistemică a instituțiilor care se ocupă cu administrarea acestor fonduri, de a avea sistemele de management și mecanismele potrivite pentru elaborarea și implementarea proiectelor cu finanțare europeană.

Pe plan economic, neatragerea fondurilor puse la dispoziția României de către Uniunea Europeană are doar impact negativ, ducând la:

→ micșorarea volumului investițiilor străine

→ creșterea deficitului bugetar, care trebuie acoperit prin împrumuturi de pe piețele financiare internaționale

→ contribuția României la bugetul european este obligatorie; între anii 2007-2012, România a contribuit cu 7,91 miliarde euro, iar fondurile pe care le-a absorbit au fost în sumă de 7,81 miliarde euro

→ prin neimplementarea programelor cu finanțare europeană, nu sunt create noi locuri de muncă, deci în continuarea va avea loc procesul de migrație a forței de muncă, mai ales a celei calificate spre alte țări europene

→ folosirea insuficientă a fondurilor pentru IMM-uri

→ în urma întreruperii proiectelor din cauza unor nereguli constatate în cadrul POS DRU ar rezulta: 65.000 de șomeri, dispariția a 15.000 de antreprenori potențiali și a 830 de întreprinderi sociale potențiale (care ar integra în piața muncii și persoane cu dizabilități), stoparea dezvoltării resurselor umane din 6.500 unități școlare, 70 de universități și 150.000 de studenți

Deoarece sumele rămase nefolosite se întorc în bugetul Uniunii Europene, 2013 a devenit un an important, în care România a trebuit să recupereze timpul pierdut. La sfârșitul exercițiului 2007-2013, România a reușit o rată de absorbție de 74,3%.

Rata internă de absorbție a fondurilor europene este evaluată prin doi indicatori:

① Plățile interne efectuate de către Autoritățile de Management către beneficiari în raport cu alocările europene 2007-2013 (absorbția în plan național)

② Rambursările directe de la Comisia Europeană în raport cu alocările europene 2007-2013 (absorbția externă)

Principalele probleme care au fost identificate în procesele de absorbție a fondurilor europene se referă la:

○ duratele lungi între momentul depunerii cererii de finanțare și momentul primirii răspunsului

○ grilele neclare în procesele de evaluare

○ întârzieri foarte mari în rambursarea banilor cheltuiți, ceea ce duce la blocarea cererilor anterioare

○ imposibilitatea recuperării TVA –ului de către unii beneficiari

○ comunicarea ineficientă între autorități și solicitanții sau beneficiarii de fonduri

○ schimbarea succesivă a clauzelor contractuale

○ necontinuitatea existentă în finanțări, din pricina nesusținerii proiectelor de către bugetul statului

○ verificarea ineficiantă a procedurilor de achiziții publice; acest fapt a dus, în octombrie 2012, la suspendarea, de către UE, a trei programe operaționale: POR, POS CCE și POS Transport

○ procedurile birocratice excesive întârzie procesul de absorbție

○ resursele umane sunt subdimensionate, cu experiență redusă

○ centralizarea decizională îngreunează elaborarea și implementarea proiectelor la nivel local și regional

2.1 Politica de coeziune 2007-2013

Politica de coeziune are rolul de a sprijini reducerea decalajelor dintre statele spațiului comunitar. Baza sa legală este cuprins în art.148, titlul XVII „Coeziune Economică și Socială” al Tratatului UE și în art.2 al Tratatului de la Amsterdam, astfel: „voința de a reduce disparitățile între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni și rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale”

Fig.4 Politica de coeziune a UE; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/publicatii/Brosura.1.18.dec.pdf

Politica de coeziune și instrumentele sale – fondurile structurale și cele de coeziune – sunt elemente care întăresc convergența economică, socială și teritorială ale României.

În perioada 2007-2013, politica de coeziune a avut trei obiective principale:

► convergența – finanțat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune, are ca și scop stimularea forței de muncă din regiunile defavorizate și mai puțin dezvoltate ale Europei. Printre domeniile finanțate s-au numărat inovația, protecția mediului, dezvoltarea administrativă.

► competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă – finanțat din Fondul European pentru Dezvoltarea Regională și Fondul Social European. S-a urmărit creșterea atractivității regiunilor și stimularea ocupării forței de muncă

► cooperarea teritorială europeană – pentru încurajarea cooperării transfrontaliere, finanțată din Fondul European pentru Dezvoltare Regională

Alocările financiare pentru politica de coeziune a exercițiului financiar 2007-2013 au fost:

Tabel 1 Alocările financiare pentru politica de coeziune 2007-2013

Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu

Din datele prezentate se observă o evoluție ascendentă a sumelor alocate politicii de coeziune. Plățile efectuate s-au făcut eșalonat, nivelul lor anual fiind mai mic decât alocările anuale.

Fondurile aduse României de către politica de coeziune au trebuit cheltuite conform unor principii bine stabilite:

→ programarea și planificarea fondurilor în decursul anilor din exercițiul financiar

→ existența parteneriatului dintre Comisia Europeană și statele membre

→ subsidiaritatea (se respectă structura statului membru)

→ adiționalitatea (fondurile europene nu înlocuiesc cheltuielile publice)

→ concentarea (alocarea fondurilor în domeniile și regiunile care au nevoie de ele)

Conform site-ului oficial european http://europa.eu, prioritățile principale ale politicii de coeziune din România, în perioada 2007-2013, au fost:

● ameliorarea infrastructurii transporturilor de bază și a accesibilității; în Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T) au fost prevăzuți 1.400 km de drumuri noi

● 2,6 miliarde euro va fi contribuția pentru cercetare și inovare, în scopul asigurării unei competitivități economice durabile

● susținerea întreprinderilor, în special a IMM-urilor; România trebuie să utilizeze instrumente financiare noi, precum instrumentul de inginerie financiară JEREMIE (The Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises), care combină subvențiile cu împrumuturile

● dezvoltarea rețelelor moderne de bandă largă și servicii publice online

● aproximativ 1,2 miliarde euro au fost investiți în măsuri care privesc educația și formarea profesională

● includerea socială a grupurilor defavorizate

● protecția și ameliorarea mediului

● aproximativ 2,8 miliarde euro vor fi investiți în eficiența energetică și sursele de energie regenerabilă

România a fost și rămâne eligibilă pentru a primi sprijinul acordat prin programele de convergență.

2.2 Fondurile structurale și de coeziune și programele operaționale

În anul 1975, după intrarea în Comunitatea Europeană a Danemarcei, Irlandei și a Marii Britanii, s-a creat Fondul European de Dezvoltare Regională, cu scopul de a redistribui fondurile comunitare între zonele bogate și sărace ale Uniunii Europene.

În anul 1987 s-a introdus în Tratatul UE, Conceptul de Coeziune socială și economică, pentru a ajuta Spania și Portugalia la a face față pieței unice, devenind un obiectiv prioritar pentru Uniune din 1993.

Extinderea Uniunii Europene a provocat mari decalaje între statele membre, în ceea ce privește infrastructura și forța de muncă.

Pentru o dezvoltare durabilă și stabilă a UE, prin politica de coeziune și fondurile sale, se dorește promovarea unui nivel înalt de competitivitate și de ocupare a forței de muncă.

Politica de coeziune este finanțată din bugetul UE prin trei instrumente structurale:

① Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Acesta este cel mai important fond structural; este destinat reducerii dezechilibrelor existente între regiunile UE, prin acordarea de ajutoare financiare zonelor defavorizate.

Aceste sume trebuie obligatoriu să respecte anumite criterii, și anume:

○ concentrarea pe obiective și pe regiuni

○ existența unui parteneriat între Comisia Europeană, statele UE și administrația locală

○ intervențiile trebuie să fie programate

○ complementaritatea contribuției comunitare

Domeniile pe care acest fond le finanțează sunt: inovarea, cercetarea-dezvoltarea, investițiile, turism, mediu, infrastructură, educație și acordarea asistenței tehnice.

② Fondul Social European (FSE)

Este instrumentul principal de implementare a politicii sociale a Uniunii Europene; se acordă susținere financiară pentru crearea locurilor noi de muncă și pentru reconversia profesională.

Fondul sprijină politica națională pentru dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, promovează incluziunea socială și asigură accesul pe piața muncii a categoriilor dezavantajate, precum și îmbunătățirea oportunităților de angajare a tuturor cetățenilor UE.

Domeniile pe care acest fond le finanțează sunt: promovarea includerii sociale, dezvoltarea educației, promovarea forței de muncă calificate, crearea locurilor de muncă, creșterea participării femeilor la piața muncii.

③ Fondul de Coeziune (FC)

Are ca și scop principal, promovarea unei dezvoltări durabile a statelor membre. Finanțează domeniile: surse regenerabile de energie, rețele trans-europene.

Operațiunile financiare prin fondurile structurale trebuie să fie în concordanță cu politicile Uniunii Europene, mai ales în ceea ce privește: concurența, achizițiile publice, protecția mediului și eliminarea inegalităților dintre bărbați și femei. De asemenea, sunt implementate multianual, ținând cont de volumul și complexitatea lor.

Pentru perioada 2007-2013, României i-au fost alocate, prin fondul de coeziune și cele structurale, o sumă de 19,668 miliarde euro, din care:

→ 12,661 miliarde euro fonduri structurale pentru obiectivul „Convergență”

→ 6,552 miliarde euro prin Fondul de Coeziune

→ 0,455 miliarde euro pentru obiectivul „Cooperare Teritorială Europeană”

Implentarea fondurilor structurale și de coeziune, s-a făcut în baza documentelor:

● Planul Național de Dezvoltare al României 2007-2013 (PNDR)

Este un document de planificare strategică elaborată de Guvernul României în colaborare cu Uniunea Europeană, cu scopul dezvoltării economice a țării în concordanță cu politica de coeziune.

● Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (CSNR)

Reprezintă documentul pe baza căruia s-au programat Fondul Structural și de Coeziune în România; acest document este elaborat de fiecare stat al Uniunii Europene. Scopul său este de a consolida politica economică, socială și regionale ale României, în vederea alinierii cu politicile Comunității Europene impuse prin Strategia de la Lisabona.

● Programele Operaționale (PO)

● Documentele Cadru de Implementare (DCI)

Programele operaționale sunt instrumente de management prin care se realizează obiectivele CSNR. România a avut șapte astfel de programe operaționale:

▬ programul operațional de dezvoltarea resurselor umane (POS DRU)

▬ programul operațional creșterea competitivității economice (POS CCE)

▬ programul operațional de transport (POST)

▬ programul operațional de mediu (POS MEDIU)

▬ programul operațional dezvoltarea capacității administrative (PO DCA)

▬ programul operațional regional (POR)

▬ programul operațional asistență tehnică (POAT)

Cu excepția programului operațional pe mediu și pe transport, care sunt finanțate din FEDR și FC, fiecare program este finanțat printr-un singur instrument.

Tabel 2 PO finanțate în cadrul obiectivului „Convergență”

Sursa:www.fonduri-structurale.ro

Tabel 3 PO finanțate în cadrul obiectivului „Cooperare teritorială europeană”

Sursa: www.fonduri-structurale.ro

► programul operațional pentru dezvoltarea resurselor umane (POS DRU)

Obiectivul principal al programului operațional este cel al dezvoltării capitalului uman, creșterii competitivității pe piața muncii și dezvoltarea unei piețe de muncă moderne și flexibile; se presupune că până la sfârșitul anului 2013, va conduce la o ocupare durabilă a 900.000 de persoane.

Au fost create oportunități egale pentru grupurile cu potențial de excludere (comunități rome, comunități din mediul rural). Obiectivele finanțate și beneficiarii finanțării sunt:

Fig.5 Finanțările POS DRU; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/publicatii/Brosura.1.18.dec.pdf

► programul operațional creșterea competitivității economice (POS CCE)

Reprezintă instrumentul principal de realizare a Planului Național de Dezvoltare 2007-2013 și anume, creșterea competitivității economice și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere.

Obiectivele programului au constat în special în sprijinirea IMM-lor și inovarea care să permită creșterea productivității economice a firmelor românești, pentru a putea concura cu succes pe piața unică europeană.

Programul finanțează domeniile: dezvoltare, IT, cercetare, energie regenerabilă, reabilitarea conductelor de gaz sau de electricitate, cumpărarea echipamentelor tehnice.

Beneficiarii acestui program sunt: autoritățile locale, IMM-urile, operatorii din sectorul energetic și furnizorii de rețele de comunicații electronice.

► programul operațional de transport (POST)

Programul stabilește obiectivele și țintele privind procesul de implementare al instrumentelor structurale în sectorul transporturilor.

Beneficiarii acestui program sunt: Administrația Porturilor și Aeroporturilor, Ministerul Transporturilor, Administrația infrastructurii naționale de transport.

Proiectele finanțate prin program, vizează dezvoltarea sistemului de management și a infrastructurii care modernizează transportul rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.

► programul operațional de mediu (POS MEDIU)

Obiectivul principal al acestui program îl constituie îmbunătățirea standardelor de mediu și de viață ale populației. Acest lucru se realizează prin reabilitarea rețelelor de apă, colectarea deșeurilor și termoficare, reducerea poluării.

Fig.6 Beneficiarii programului POS MEDIU; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/publicatii/Brosura.1.18.dec.pdf

Se dorește și reducerea riscurilor de producere a dezastrelor naturale prin implementarea unor măsuri preventive în cele mai vulnerabile zone.

Programul operațional POST a avut ca și obiective specifice dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, protejarea mediului, dezvoltarea rețelelor naționale de transport rutier, feroviar, naval și aerian.

Gradul de absorbție a fondurilor europene a acestui program au fost:

Fig.7 Gradul de absorbție POST 2007-2014; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/INFRASTRUCTURA/POST/indicatori_dezangajare_regula_n3_-_2.pdf

► programul operațional regional (POR)

Programul are ca și obiectiv, sprijinirea unei dezvoltări economice durabile (cu accent pe dezvoltarea durabilă a orașelor), îmbunătățirea mediului de afaceri și a infrastructurii aferente.

Programul se adresează celor opt regiuni de dezvoltare ale României:

Fig.8 Centrele regionale ale României; sursa: http://www.fonduri-ue.ro/files/publicatii/Brosura.1.18.dec.pdf

Programul finanțează: infrastructura, serviciile de sănătate, centurile orașelor, construcțiile, educația, restaurarea culturală, dezvoltarea turistică, străzile orașelor.

Beneficiarii acestui program sunt: autoritățile publice locale, asociațiile intercomunitare, unitățile sanitare și cele de asistență socială, organizații neguvernamentale, IMM-uri.

► program operațional asistență tehnică

Deoarece fiecărui stat european îi revine obligația de a monitoriza și controla cheltuielile publice, fondurile acestui program sunt alocate pentru implementarea campaniilor de promovare și asistență în evaluarea proiectelor.

► programul operațional dezvoltarea capacității administrative

Acest program vizează dezvoltarea administrației publice românești. Programul pune un mare accent pe formarea profesională, dezvoltarea sistemelor informatice, îmbunătățirea calității serviciilor publice.

Toate acestea vor duce la o mai bună absorbție a fondurilor europene în intervalele viitoare de timp și la accelerarea procesului de descentralizare a administrației publice românești.

Instituțiile implicate în procesele de gestionare a fondurilor structurale și de coeziune, sunt:

○ Ministerul Afacerilor Europene; acesta va colabora în elaborarea și implementarea programelor și proiectelor și cu alte ministere: Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Ministerul Muncii, Ministerul de Interne

○ Autoritatea de Management – fiecare program este coordonat și implementat de către o Autoritate de Management. Acestea au obligația de a utiliza eficient fondurile europene, de a promova parteneriate și de a armoniza cadrul instituțional.

○ organismele intermediare – asigută finanțările din fondurile structurale și îndrumă potențialii beneficiari

2.3 Stadiul general al absorbției fondurilor europene

Pentru a contracara efectele perioadei de tranziției economice și a crizei financiare mondiale, România trebuie să absoarbă cât mai multe fonduri europene, în special fonduri nerambursabile, la nivel național. O absorbție deficitară are efecte negative pe termen lung pentru dezvoltarea țării.

Fig.9 Stadiul absorbției fiecărui program operațional 2007-2013; sursa: http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/rezultate/std_abs/Raportare%20Programe%20Operationale%2030%20iulie%202015.pdf

Conform datelor Ministerului Fondurilor Europene, în cursul exercițiului financiar 2007-2013, au fost depuse 45.929 proiecte și contractele semnate au fost în număr de 15.641.

Plățile interne către beneficiari s-au realizat în procent de 59,48%, iar plățile rambursate de Comisia Europeană au fost în procent de 62,33%; rata de absorbție curentă a fost de 55,51%.

România trebuie să rămână un beneficiar net al Uniunii Europene, iar în acest sens trebuie să contribuie la bugetul UE cu sume substanțiale.

Deoarece în exercițiul financiar 2007-2013, a avut cea mai mică rată de absorbție dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, și totodată prin prisma experienței acumulate, pentru perioada următoare, 2014-2020, România și instituțiile implicate în atragerea fondurilor, nu mai au nici o scuză. Pentru binele nostru, al tuturor, aceste proiecte trebuie realizate și implementate.

2.4 Probleme în procesul de atragere a fondurilor europene

„Politica pentru dezvoltarea regională devine, pentru statele membre, fie vechi sau noi, unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare. Un rol deosebit în realizarea acestui obiectiv îl are capacitatea României de a dezvolta și de a implementa proiecte de dezvoltare durabilă, prin atragerea fondurilor europene provenite din instrumentele financiare europene. În mod evident, eficiența gradului de absorbție a acestora este condiționată de capacitatea administrativă a statului beneficiar, în cazul de față, a României”.

România s-a numărat printre primele state din Uniunea Europeană a căror programe operaționale au fost aprobate de către Comisia Europeană; cu toate acestea, demararea implementării programelor a fost una foarte lentă, iar procesul de absorbție a fost foarte redus.

Fig.10 Absorbția fondurilor europene 2007-2013 și sumele primite pentru 2014-2020; sursa: http://www.zf.ro/zf-24/romania-la-15-procente-distanta-de-media-ue-a-absorbtiei-fondurilor-nerambursabile-si-in-continuare-pe-ultimul-loc-in-europa-12470738

Politica de coeziune a Uniunii Europene este finanțată prin două instrumente structurale: Fondurile structurale și Fondul de Coeziune.

În perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune s-a adresat următoarelor țări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și România.

Pentru România, atragerea fondurilor europene reprezintă un plus de creștere economică.

Statisticile Uniunii Europene, au arătat că, în raport cu țările europene, România s-a situat pe ultimul loc la atragerea acestor fonduri, după Slovacia și Bulgaria.

În anul 2012, situația comparativă a plăților și al gradul de absorbție a sumelor europene era:

Fig.11 Absorbția fondurilor structurale în statele europene; sursa: http://www.revistadestatistica.ro/wp-content/uploads/2014/02/RRS_6_2012_A4_ro.pdf

Având o rată de absorbție așa de scăzută, a apărut riscul ca, în România, programele operaționale să fie suspendate, temporar sau definitiv.

Institutul pentru Politici Publice (IPP), care a urmărit evoluția absorbției fondurilor europene 2007-2013, a identificat trei cauze majore care au dus la incapacitatea de absorbție, și care trebuie evitate în cadrul următorului exercițiu financiar:

▬ probleme de concepție ale programelor operaționale – s-a identificat lipsa unei viziuni de dezvoltare la nivel național, cu priorități sectoriale și regionale pe termen mediu și lung

Astfel, prin accesarea mai multor fonduri de către zonele mai bogate ale României, fondurile structurale au adâncit diferențele existente între regiuni, în loc să le reducă, așa cum se prevede în scopurile Uniunii Europene.

Fondurile structurale nu au putut fi atrase de multe dintre firmele mediului privat, din lipsa atractivității priorităților de finanțare și a managementului defectuos. Guvernele României nu au ajutat suficient mediul de afaceri, mai ales în contextul crizei economice, deși acesta este principalul generator de venituri la bugetul statului și de locuri de muncă; sumele de bani nerambursabile ar fi trebuit să fie considerate un mare ajutor pentru dezvoltarea afacerilor din România. Dar, programul operațional pentru creșterea competitivității economice (POS CCE) a fost programul cu cea mai scăzută rată de contractare.

Cei mai mulți bani din fondurile europene au fost atrași de administrațiile publice și de către organizațiile neguvernamentale, care au o experiență mai bună în gestionarea proiectelor, în detrimentul mediului privat.

▬ probleme de management la nivelul Autorității de Management – responsabilitatea principală pentru neatragerea banilor europeni revine autorităților publice centrale

Resursele umane fără experiență în gestiunea proiectelor cu fonduri europene, politizarea excesivă a funcțiilor din ministere și din cadrul instituțiilor administrației publice, fragmentarea sistemelor de management între ministere, fără a exista o conlucrare strânsă între acestea, au dus la rata scăzută de absorbție a României.

Din păcate, efectele negative ale acestei rate scăzute îl reprezintă diferența prea mare între rata de contractare a fondurilor europene și plățile efective realizate de Comisia Europeană pe fiecare program operațional. Cea mai gravă situație a fost cea din cazul programului operațional pentru transporturi (POST), unde au fost făcute cele mai puține plăți către beneficiari.

Deși a existat un real interes pentru proiectele cu finanțare internațională, multe dintre acestea au primt acceptul comitetelor de monitorizare fără a avea și capacitatea practică de implementare a fondurilor. Autoritatea de Certificare și Plată nu și-a respectat atribuțiile; au fost înregistrate și multe nereguli în procesele de achiziții publice.

▬ probleme de planificare bugetară strategică la nivel național – presupune o integrare incompletă a fondurilor europene în sistemul finanțelor publice naționale

Lipsa mecanismelor de finanțare și a flexibilității în finanțarea cu fonduri europene și logistica neclară, neacoperirea unor întregi sectoare economice care necesitau finanțare și nesincronizarea fondurilor structurașe cu alte resurse bugetare, au dus la nivelul scăzut de absorbție a fondurilor comunitare.

Prin Planul European de Redresare Economică (PERE), ca un element de luptă împotriva crizei economice, autoritățile statului român au prevăzut măsuri concrete pentru simplificarea procedurilor de absorbție a fondurilor europene:

○ măsuri care nu necesită modificarea regulamente comunitare

○ măsuri care au necesitat modificarea regulamentelor comunitare și care au fost legiferate

○ măsuri care au necesitat modificarea regulamentelor comunitare și urmează a fi legiferate

Pentru perioada următoare, Institutul de Politici Publice propune următoarele soluții:

→ regândirea priorităților de finanțare, pentru a crește atractivitatea în mediul de afaceri

→ realocarea sumelor rămase necheltuite pentru programele de interes național

→ reforma serviciilor sociale, mai ales în ceea ce privește persoanele cu dezabilități

→ noi sisteme de management pentru exercițiile viitoare

→ recrutarea personalului calificat

→ implicarea reală a tuturor beneficiarilor și informarea corectă a acestora

→ susținerea proiectelor prioritare, finanțate din sursă unică

2.5 Riscurile României în condițiile unui grad redus de absorbție a fondurilor europene

Pentru îmbunătățirea gradului de accesare a fondurilor europene, autoritățile române au luat unele măsuri:

○ posibilitatea acordării unor procente importante din valoarea eligibilă a proiectului, ca prefinanțare; măsura a ajutat autoritățile publice în procesele de achiziție publică

○ prezentarea unor documente în faza de contractare a proiectelor, nu în faza de depunere a cererilor de finanțare

○ flexibilitatea criteriilor referitoare la datoriile solicitantului, la bugetul de stat

○ comasarea unor etape din procesele de evaluare a solicitanților

Ineficiența instituțiilor specializate, gradul scăzut de informare a beneficiarilor și experiența scăzută în realizarea proiectelor, au dus la rata scăzută de absorbție a fondurilor europene. Astfel, România a fost lipsită de finanțarea unor proiecte care ar fi dus la condiții mai bune de viață, la o creștere economică mai accentuată.

În acest timp, România, în calitatea sa de membră a Uniunii Europene, a fost obligată să-și achite contribuția către bugetul UE; diferența între sumele achitate astfel și sumele atrase prin fonduri europene este foarte mică, ducându-ne pe ultimul loc al țărilor europene, după nivelul fondurilor atrase și punând în pericol însăși fondurile, care pot fi suspendate de către Comitetul European.

Capitolul 3

Soluții pentru un grad ridicat de absorbție a fondurilor europene

România are acum o șansă mai mare ca niciodată să poată absorbi fonduri europene. Experiența anilor care au trecut, au făcut ca începând cu anul 2011, ritmul de absorbție să crească cât în anii anteriori.

Instituțiile răspunzătoare cu absorbția fondurilor europene au ales să externalizeze o parte dintre funcțiile sale:

→ evaluarea proiectelor

→ analiza cererilor de rambursare

→ monitorizarea și implementarea proiectelor

→ controlul aferent modului în care au fost cheltuiți banii europeni

Fondurile structurale sunt, în ansamblul lor, o șansă de dezvoltare și recuperare pe care România o are, în tendința de a ajunge la același nivel cu restul țărilor din spațiul comunitar. Ele au fost constituite pentru a ajuta piața unică europeană să-și deschidă și să-și liberalizeze piețele; prin măsurile de intervenție luate, se va ajunge la reducerea disparităților de dezvoltare între statele membre a spațiului european.

Este esențial ca proiectele începute să fie continuate, să crească capacitatea instituțională, iar posturile vacante din sistemul de gestionare a fondurilor europene să fie ocupate cu oameni competenți și bine pregătiți, motivați corespunzător.

Capacitatea de absorbție este dată de numărul de proiecte și programe care sunt dezvoltate, implementate și monitorizate în statul membru respectiv. Capacitatea de absorbție depinde de resursele materiale, umane și logistice pe care statul le are dispoziție în acest scop; capacitatea instituțională este reprezentată de totalul instituțiilor pe care statul le are în vederea realizării politicii de coeziune.

Fondurile structurale de coeziune aferente perioadei 2007-2013 au avut disponibilizați 19,8 miliarde euro, împărțite în programe operaționale gestionate de șapte ministere.

În anul 2012, a fost creat și implementat Planul de Măsuri Prioritare, care a luat o serie de măsuri substanțiale pentru realizarea unei absorbții mai rapide a fondurilor europene.

Fig.12Planul de Măsuri Prioritare; sursa:http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Doc_prog/PAP/2015/PAP.Martie.2015.pdf

S-a urmărit prin acest Plan de acțiune, creșterea ratei de absorbție internă (banii plătiți de către statul român către beneficiari) și creșterea ratei de absorbție externă (banii primiți de către România de la Comisia Europeană).

Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operațional pentru Pescuit (POP) gestionate de către Ministerul Agriculturii, au primit fiecare fonduri în valoare de 10,1 miliarde euro, respectiv 0,3 miliarde euro pentru perioada 2007-2013.

Ministerul Agriculturii a gestionat mai ușor fondurile europene, deoarece a avut experiența trecută a programului SAPARD, în perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește programul operațional POP, cu o rată de absorbție foarte mare. Dezvoltarea și modernizarea agriculturii, reînființarea sistemelor de irigații este de importanță majoră; după Revoluția din 1989, din „grânarul Europei” România a ajuns să fie un mare importator de alimente procesate și de materii prime pentru industria alimentară.

Fig. 13 Importurile de alimente ale României; sursa: http://www.capital.ro/paradox-importurile-de-alimente-cresc-intr-un-an-agricol-bun.html

Și infrastructura, atât cea rutieră, feroviară, aeriană și navigabilă, cât și cea energetică și cea a energiilor alternative, este destul de slab dezvoltată fiind vital să fie dezvoltate în viitorul apropiat. Astfel, toate ramurile economiei se vor dezvolta, inclusiv turismul care are mare potențial; în același timp, România ar putea să depindă mult mai puțin de importurile de energie, dacă ar fi un producător important.

De altfel, întreg procesul de absorbție al fondurilor europene depinde de personalul implicat în elaborarea și implementare fondurilor structurale și de coeziune. Criza economică mondială și condițiile de salarizare din sistemul bugetar, au făcut ca mulți angajați, profesioniși, să intre în rândul firmelor private, inclusiv cei pregătiți pentru gestionarea fondurilor europene. Lipsa personalului are efecte negative asupra absorbției de fonduri europene. În instituțiile statului trebuie create posturi pentru angajați bine pregătiți, bine motivați și care trebuie feriți de politizarea care predomină de regulă angajările din sistemul de stat. Carierele pe termen lung, training-urile și team-building-urile sunt soluții care pot motiva funcționarii răspunzători de absorbția fondurilor europene.

Datorită complexității procesului de gestionare a fondurilor europene, multe dintre funcțiile aferente instituțiilor răspunzătoare cu acestea, au fost externalizate spre organizații private. Aceastea au preluat treptat programele de evaluare a proiectelor, monitorizarea și controlul lor. Se dorește crearea proiectelor strategice pregătite din timp, mai ales pentru exercițiul financiar următor și o hartă a acestor organisme private care să fie capabili să intervină acolo unde trebuie, la momentul potrivit. Este foarte propice și înființarea unui sistem informatic național , care să permită integrarea unor soluții practice sau a concluziilor trase după experiențele implementării fondurilor europene.

Pentru a nu mai avea întârzieri în plățile către beneficiari, trebuie să nu mai aibă loc schimbări dese în aceste exerciții financiare, atât în privința regulilor, cât și în privința termenelor de lansare a sesiunilor. Toate aceste modificări vor crește încrederea posibililor beneficiari, mai ales a celor din mediul de afaceri. Economia românească se sprijină pe firmele cu capital privat, fiind principali plătitori de taxe și impozite aferente bugetului de stat și a celor locale.

Atunci când a aderat la Uniunea Europeană, România și-a luat angajamentul de a asigura co-finanțările cheltuielilor rezultate din implementarea politicii de coeziune. Astfel, autoritățile au responsabilitatea de a identifica problemele tehnice și materiale cu care se confruntă potențialii beneficiari de proiecte europene și de a găsi soluții pentru atenuarea acestora.

Au apărut astfel două obiective majore care trebuie soluționate:

● găsirea soluțiilor pentru asigurarea nivelului necesar de co-finanțare a programelor europene; în cazul în care resursele bugetare ale statului sunt insuficiente, instituțiile statului se pot împrumuta de pe piața internă (bănci comerciale) sau piața externă (organisme de finanțare internațională – Banca Europeană de Investiții, Banca Central Europeană)

Principalii beneficiari ai programelor operaționale de mediu și al celui regional sunt autoritățile publice locale, deci ele vor resimți cel mai tare presiunea co-finanțării acestora. Multe dintre probleme apărute la implementarea și co-finanțarea proiectelor autorităților locale se lovesc de problemele legate de centralizarea administrației locale și birocrația excesivă.

Întărirea capacității administrației locale de a atrage și a gestiona fonduri europene, precum și de a co-finanța programele de dezvoltare locală, s-a accelerat odată cu procesul de descentralizare al administrației publice. Pe plan local, programele de care autoritățile locale pot beneficia se referă la domeniile:

○ facilitarea accesului beneficiarilor pentru fonduri alocate agriculturii

○ finanțarea proiectelor din domeniul cultural, prin negocieri cu Comisia Europeană pentru Programul Operațional Sectorial Cultură-Patrimoniu-Educație

○ finanțarea bazei materiale a învățământului, prin accesarea diferitelor programe operaționale

○ stimularea parteneriatului public-privat pentru a crește rata de absorbție de pe piața muncii

○ integrarea cadrelor didactice din toate formele de învățământ în programe de formare continuă

Finanțarea din bugetul de stat este absolut obligatorie mai ales pentru programul operațional de transport (POS T), unde beneficiarii sunt entități publice cu proiecte cu valoare foarte mare, proiecte de infrastructură.

Dezvoltarea unui transport aerian performant, accesibil mai multor categorii de clienți, care să respecte standardele de securitate și de siguranță și dezvoltarea aeroporturilor regionale vor duce la dezvoltarea traficului aerian și creșterea numărului de turiști și mărfuri, transformând regiunile în poli reali de dezvoltare economică.

În același timp, România trebuie să contribuie la bugetul Uniunii Europene și să își mențină deficitul bugetar în limitele impuse de organismele internaționale.

● atragerea investițiilor din capital privat; unul dintre cele mai importante proiecte realizat din fonduri europene, care a fost susținut de Consiliul Investitorilor Străini, a fost proiectul de construire a celui mai puternic laser din lume, proiectul ELI (Extreme Light Infrastructure)

Înființarea Ministerului Afacerilor Europene, în anul 2011, a fost un pas înainte pentru simplificarea procedurilor de monitorizare și implementare a proiectelor finanțate cu fonduri europene. Centralizarea deciziilor și a mecanismelor de implementare au accelerat absorbția de fonduri din anul 2012 și eficientizează în continuare absorbția lor, prin programarea eficientă a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.

Autoritatea de Management a fost concentrată la nivelul a trei ministere, care au demonstrat că dispun de capacitatea de a atrage fondurile europene și de expertiză în evaluarea proiectelor: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De asemenea, prin modificarea OUG nr. 9/2010, Guvernul dorește relansarea economiei românești, după o lungă perioadă de letargie, prin introducerea următoarelor prevederi, care afectează domeniile finanțate prin fondurile structurale ale Uniunii Europene:

→ extinderea domeniilor de aplicabilitate, prin introducerea măsurilor de eficiență energetică

→ evaluarea performanțelor și a sincopelor din sistemul de management al fondurilor europene, pentru evitarea lor în exercițiile financiare viitoare

→ evaluarea contractelor de asistență tehnică, pentru ca, pe viitor, să se evite cheltuirea banilor europeni pe proiecte cu rezultat nesemnificativ economic

→ promovarea intereselor României atunci când se poartă negocieri pentru aprobarea documentelor de programare a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții

→ coordonarea procesului de programare pentru exercițiul financiar 2014-2020

→ susținerea investițiilor majore din infrastructură și spre ramuri care susțin producția internă a țării

→ utilizarea instrumentelor de inginerie financiară, subvenții pentru domeniile de inovare și protecția mediului

→ pregătirea portofoliului de proiecte cu finanțare europeană pentru perioada 2014-2020

→ simplificarea legislației prin care sunt promovate și aprobate proiectele de investiții din România

O soluție valabilă pentru creșterea absorbției de fonduri europene ar fi și crearea unui corp de funcționari publici europeni, finanțat prin Programul Operațional Asistență Tehnică, precum și dezvoltarea unui sistem care să cuprindă un centre de informare cu experți în consultanță europeană sau call-center.

Prin intermediul Agenției Naționale de Integritate, va fi consolidat mecanismul de prevenire și identificare a conflictelor de interese, în cadrul achizițiilor publice, prin dezvoltarea unui sistem informatic integrat, care atenționează atunci când există un conflict de interese.

Beneficiarii de fonduri, organizațiile neguvernamentale, sindicatele, patronatele și instituțiile de cercetare au cerut în repetate rânduri Guvernului și instituțiilor statului, monitorizarea minuțioasă a fondurilor cheltuite. Toate acestea pentru faptul că suspendarea, apoi reluarea plăților la programul operațional de resurse umane (POS DRU), corecțiile aplicate programului operațional de transport (POST), programului operațional regional (POR), celui pentru creșterea competitivității economice (POS CCE) și al celui de mediu (POS Mediu) face ca Guvernul României să fie nevoit să suporte plățile programelor care nu vor fi rambursate de către Uniunea Europeană.

De exemplu, printre primii beneficiari ai programului financiar 2007-2013, unii au încasat avansuri foarte mari, de până la 30% din suma proiectului, apoi au dispărut fără urmă. Prejudiciile sunt suportate de statul român, adică de noi toți.

Totodată, prin externalizarea proceselor de evaluare și verificare a cererilor de ramburare de fonduri de către Autoritatea de Management, a scăzut perioada de evaluare a dosarelor cu câteva luni.

În 2009, Guvernul României a aprobat posibilitatea ca posibilii beneficiari ai proiectelor finanțate prin fonduri europene să poată gaja sau ipoteca bunurile achiziționate prin aceste proiecte. Implicarea sistemului bancar în această procedură a dus la o deblocare a posibilităților de finanțarea a beneficiarilor de proiecte.

Măsuri și schimbări în legislație au fost necesare și pentru legislația achizițiilor publice și în cea fiscală. Noul Cod Fiscal și Codul de Procedură Fiscală, precum și noua lege a achizițiilor publice au intrat în vigoare din 2016; ele vor avea efecte asupra actualului exercițiu financiar.

Fig.14 Structura investițiilor (co-finanțări) proiectelor din bani europeni; sursa: http://www.zf.ro/eveniment/guvernul-ciolos-sparge-in-2016-cu-16-mld-lei-mai-mult-decat-ponta-14910796

Pentru a elimina factorii care conduc la decalararea existentă între contractarea fondurilor și absorbția lor, adică:

→ lipsa finanțării pentru începerea sau continuarea unui proiect european

→ durata de timp prea lungă existentă între elaborarea și implementarea proiectului

→ dificultățile întâmpinate de potențialii beneficiari la implementarea lor, mai ales în cazul achizițiilor publice

→ fraudele efectuate

proiectele din ultima perioadă, fac obiectul unor analize mult mai minuțioase, analiza fiind finanțată din fondurile de asistență tehnică.

În continuare se fac eforturi în sensul simplificării procedurilor de depunere, evaluare, implementare și verificare a proiectelor și mai ales, pentru reglementarea clară și precisă a atribuțiilor aferente fiecărei instituții care este implicată în gestionarea și controlul fondurilor europene.

O altă soluție care poate duce la creșterea nivelului absorbției fondurilor europene este existența unei transparențe mai mari în ceea ce privește programele operaționale, domeniile în care proiectele se pot implementa, plafonul fondurilor existente, a etapelor și implementărilor fondurilor europene.

Publicarea periodică a stadiilor în care se află diverse procese de analiză a proiectelor, publicarea contractelor finanțate prin fonduri europene, accesul la documentele și întâlnirile dintre autoritățile române și cele europene, accesul societății civile și a persoanelor juridice la informații ar duce la creșterea gradului de încredere în instituțiile publice și la creșterea numărului de solicitanți de programe din mediul privat.

Pentru a recupera decalajele existente între România și celelalte state europene, țara noastră are nevoie de implementarea unor proiecte strategice majore. Acestea necesită o perioadă mai lungă de timp, atât pentru elaborare, cât și pentru implementare.

Datorită faptului că între elaborarea unui proiect și implementarea lui este o perioadă de timp îndelungată, este necesară și benefică crearea unui portofoliu de proiecte, care astfel vor putea fi lansate imediat ce este nevoie. Aceste portofolii pot fi realizate cu ajutorul fondurilor disponibile prin Programul Operațional de Asistență Tehnică, sau prin instrumentul JASPERS.

Pentru o mai bună absorbție a fondurilor europene, Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și Banca pentru Dezvoltare Europeană au creat trei instrumente financiare: JASPERS, JEREMIE și JESSICA, accesibile țărilor care absorb fonduri prin politica de coeziune.

Instrumentul financiar JASPERS este asistența tehnică acordată proiectelor mari inter-regionale, finanțate din Fondul de Coeziune și FEDR, mai ales în domeniile: transport și mediu, dar și energie, energii regenerabile.

Programul JEREMIE este reprezentat de un set de acțiuni care au ca obiectiv creșterea accesului la fnanțare europeană a IMM-urilor; programul este organizat prin intermediul Fondului European de Investiții, care administrează fondurile FEDR. IMM-urile care doresc înscrierea în acest program trebuie să aibă până la 250 de angajați, să activeze într-unul din domeniile: comerț, producție sau servicii, să nu deruleze nici un alt program european de accesare de fonduri, să nu aibă datorii la bugetul de stat sau cel local și să aibă o cifră de afaceri de pînă la echivalentul în lei a sumei de 50 milioane euro.

Guvernul, prin Ministerul Fondurilor Europene, dorește să susțină pe viitor, mai multe parteneriate public-private, care să poată duce la sustenabilitatea proiectelor co-finanțate de Uniunea Europeană. Totodată, se dorește stimularea schimbului de bune practici în ceea ce privește implementarea mecanismelor de creștere a absorbției de fonduri europene, cu alte state din cadrul Uniunii.

Prin intermediul Fondului Social European, aferent Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) s-a dorit subvenționarea pe o anumită perioadă determinată a salariilor aferente unor categorii de angajați: tinerii absolvență de liceu sau de studii superioare, tinerii de 18 ani care trebuie să părăsească instituțiile de protecție a copilului, persoanele fără adăpost, șomerii, persoanele cu vârste de peste 45 de ani, studenții din anii terminali de studiu.

3.1 Importanța unui nivel ridicat de absorbție a fondurilor europene

Așadar, factorii care au determinat nivelul atât de scăzut de absorbție al fondurilor europene, pot fi enumerați, astfel:

→ elaborarea greoaie a programelor operaționale în cadrul ministerelor și a instituțiilor statului care lucrează cu fondurile europene, deși România a beneficiat de ajutorul Comisiei Europene în ceea ce privește deciziile și planificările programelor

→ transmiterea greoaie a informațiilor și metodelor de implementare a programelor, de la autoritatea centrală la nivel regional și local

→ experiența redusă în managementul de proiecte, atât la nivelul personalului instituțiilor de stat, cât și în cadrul organizațiilor private

→ nivelul scăzut al implicării autorităților publice, cele care erau cele mai în măsură să direcționeze și să implementeze programe și proiecte pentru dezvoltarea țării

→ interesul scăzut al potențialilor beneficiari, din cauza birocrației, lipsei de comunicare și a condițiilor de pre-finanțare a proiectelor

→ întârzieri în definitivarea unei liste cu cheltuieli eligibile, a modului de efectuare a plăților sau de rambursare a plăților efectuate de către beneficiari

→ nivelul insuficient de pregătire a personalului autorizat să lucreze cu fonduri europene, corupția și politizarea existentă la nivelul tuturor instituțiilor statului

Capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor europene existentă în România nu se situează încă la un nivel suficient de ridicat, ceea ce a făcut ca România să ocupe un loc codaș în Europa, dar în exercițiul financiar următor, poate ocupa un loc mult mai bun.

Având în vedere faptul că fondurile europene trebuie să aducă la buget peste 4% din PIB-ul anual, și reprezintă unul dintre cei mai importanți factori pentru modernizarea sistemului economic și social, în perioada 2014-2016, Guvernul și-a propus atragerea fondurilor europene, ca și strategie națională; astfel, la sfârșitul anului 2015 rata de absorbție a fost de 74%.

Pe lângă recuperările care au fost întreprinse de-a lungul anului 2015, România a învățat din greșelile trecutului, și încearcă să implementeze mult mai bine proiectele aferente perioade 2014-2020.

Pe plan economic, intrarea fondurilor europene în economie, modifică cererea agregată și are efecte asupra inflației, cursului de schimb și a balanței de plăți. Dar fondurile europene produc și creștere economică, ceea ce va atrage automat investițiile străine, creșterea consumului și a veniturilor populației, a nivelului de trai.

Parlamentul European și Consiliul European au negociat pachetul legislativ pentru Politica de Coeziune a perioadei 2014-2020, deci România trebuie să fie pregătită pentru aplicarea acestora.

Implicarea europeană, a autorităților locale și regionale, a societății civile și a mediului de afaceri, împreună, pot determina o bună utilizare a fondurilor europene într-o multitudine de domenii: de la infrastructură (șosele, căi ferate, navigabile și aeriene, rețelele de energie și cele digitale) la cercetare, inovare, educație și forță de muncă, mediu și incluziune socială.

Capitolul 4

Concluzii

Uniunea Europeană este o instituție statornică, rezistentă în timp, care prin legile și conducerea potrivită, în timp, s-a dovedit statornică și și-a atins scopurile.

În ultimele decenii a avut loc o „explozie” efectivă a comerțului internațional, o dezvoltare intensivă a tehnologiei și o globalizare a informației. Astfel, statele lumii sunt tot mai interconectate prin fluxuri de bunuri, servicii și informații; volumul tranzacțiilor comerciale mondiale, dar și piețele financiare, instrumentele de plată și politicile economice se modifică frecvent, la fel și politicile regionale.

Totuși, dezvoltarea piețelor regionale și a celor internaționale, cu tot ceea ce implică acest lucru, mai ales impactul economic și social duce la creșterea nivelului de trai al cetățenilor și a gradului de securitate.

În Uniunea Europeană, reformele și evoluția continuă este necesară și din pricina faptului că numărul statelor membre a crescut continuu, la fel și problemele care apar sau tendințele mediului economic și politic mondial.

Criza economică financiară mondială din perioada 2007 – 2010, a scos la iveală vulnerabilitatea economică a statelor membre ale Uniunii Europene, datorită gradului de îndatorare foarte mare; consecințele crizei financiare au dus la apariția unor reforme majore în toate țările europene.

Prin politicile sale, Uniunea Europeană dorește creșterea eficienței proceselor economice, sociale, de mediu, astfel încât prin îmbunătățirea calității lor și creșterea ofertei, costurile vieții, în general, să scadă, iar nivelul de trai al cetățenilor europeni să crească.

„Conștientă de patrimoniul său spiritual și moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile individuale și universale ale demnității umane, ale libertății și ale solidarității; are la bază principiul democrației și principiul statului de drept. Pune persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu al libertății, securității și justiției. Uniunea Contribuie la apărarea și dezvoltarea acestor valori comune în respectul diversității culturilor și al tradiției popoarelor Europei, ca și al identității naționale a statelor membre și al organizării puterilor publice ale acestora la nivel național, regional și local” (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Nisa, 7 decembrie 2002).

Obiectivele Uniunii Europene sunt stabilite în art B titl.1 al Tratatului de la Maastricht:

promovarea unui progres economic și social echilibrat și durabil, prin crearea unui spațiu

fără frontiere interioare, prin întărirea coeziunii economice și sociale și prin constituirea unei uniuni economice și monetare, care să ducă la o monedă unică

afirmarea identității proprii pe scena internațională, îndeosebi prin promovarea unei

politici externe și de securitate comune, incluzând și definirea unei politici de apărare comună, care să ducă la o apărare comună

întărirea protecției drepturilor și intereselor locuitorilor statelor membre, prin instituirea

unei cetățenii a Uniunii Europene

dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiției și al afacerilor interne

menținerea integrală a acquis-ului comunitar și dezvoltarea lui, pentru a examina în ce

măsură politicile și formele de cooperare instaurate prin tratat ar trebui revizuite în vederea asigurării eficacității mecanismelor și instituțiilor comunitare

Uniunea Europeană se vrea a fi un garant al păcii, al democrației, libertății și egalității, al respectului pentru om și drepturile sale, pentru asigurarea nivelului decent de trai.

Totuși, după aderarea României la Uniunea Europeană, angajamentele țării de a atrage fonduri europene și ajunge din urmă restul statelor membre, nu a fost nici pe departe atins; nivelul minim de fonduri absorbite, suspciunile de fraudă și politizarea excesivă a instituțiilor publice au făcut ca Comisia Europeană să suspende sau să presuspende plățile către țara noastră. Astfel, România a fost la un pas de a rata cel mai mare beneficiu adus de intrarea în Uniunea Europeană.

Avântul pe care România l-a luat, în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, în ultimul an al exercițiului financiar 2007-2013, împreună cu accelerarea procesului de descentralizare a administrației publice, ne-a adus mai aproape de realizările celorlalte state.

La nivel european, prin descentralizare se înțeleg măsurile luate pentru consolidarea autorităților subnaționale în luarea deciziilor la nivel național și european, pentru a se realiza un transfer de competențe de la autoritățile centrale administrative la autoritățile locale; toate aceste acțiuni sunt reglementate respectând art.4 din Tratatul Uniunii Europene, care respectă autonomia locală.

Instituțiile descentralizate europene sunt mult mai eficiente în multe domenii, din punct de vedere al costurilor, calității și al apropierii față de cetățean; de asemenea, sublinează identificarea cetățenilor europeni cu zonele sau orașele lor, în contextul globalizării tot mai accentuate și a schimbărilor care au loc pe piața muncii. Acest lucru reduce și discrepanțele existente între regiunile europene sau mișcarea populației de la orașe la sate sau invers.

Tratatul de la Lisabona din 2009, care a consolidat principiul subsidiarității, a făcut ca cele mai multe dintre statele membre să implementeze reforme instituționale pentru descentralizare.

Procesul de descentralizare este încununat de succes atunci când se procedează și la o alocare corespunzătoare de fonduri. Consiliul European prevede măsuri în acest sens pentru statele membre; a elaborat instrumente și strategii adecvate pentru a preîntâmpina dificultăți financiare legate de speculații financiare.

Gestionarea fondurilor la nivelul autorităților administrației locale, alocarea lor pentru realizarea unor proiecte viabile și a creșterii nivelului de trai a zonei respective, generează un proces de dezvoltare a unităților administrative mult mai ridicat decât prin gestionarea lor de la nivelul central.

Astfel, rolul și atribuțiile instituțiilor administrative centrale și locale trebuie foarte bine definit; experiența statelor europene a demonstrat că nivelul regional este cel mai potrivit pentru dezvoltare economiei locale.

Cele 42 de județe ale României nu mai pot susține destul de eficient proiectele de finanțare locală, în timp ce, în spațiul Uniunii Europene, regiunile de dezvoltare create, au reușit să-și demonstreze viabilitatea în acest sens.

Mărturie stau sumele de bani existente în fondurile europene care nu au fost atrase spre țara noastră în perioada 2007-2013, rata de absorbție a acestora a fost de 45,49% la sfârșitul lunii decembrie 2013.

Autoritățile publice județene nu au găsit metode de a atrage comunitatea de afaceri în dezvoltarea locală; în perioada actuală și următoarea, aceste eforturi trebuie intensificate, aflându-ne într-un nou cadru financiar: 2014-2020, cu alte noi posibilități de finanțare.

Din cauza unor întârzieri în adoptarea documentelor, Consiliul Uniunii Europene a reportat fondurile alocate României prin cadrul financiar multianual 2014-2020, necheltuit în anul 2014. Reportarea fondurilor este un succes al reprezentanților României la instituțiile europene, și sunt foarte importante, mai ales:

→ Programul Infrastructură mare (POIM) – de peste 9 miliarde de euro

→ Programul Național pentru Dezvoltare Rurală – de peste 8 miliarde de euro

Tot în această reportare a intrat și suma de 3,11 miliarde euro, care au fost redirecționați pentru proiecte demarate în perioada 2015-2017.

În comunicatul Consiliului Uniunii Europene se arată că:

„Anumite angajamente nu s-au materializat în 2014 din cauza adoptării cu întârziere a 300 dintre cele aproape 650 de programe UE de cofinanțare. Programele vizate sunt sprijinite de fondurile structurale, fondurile de coeziune, fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală, fondurile europene maritime și pentru pescuit, fondurile pentru azil, migrație și integrare și fondurile pentru securitate internă”.

Pentru perioada 2014-2020, țara noastră poate beneficia de o sumă de aproximativ 43 miliarde de euro, din care 22 de miliarde de euro sunt alocat politicii de coeziune.

Politica de coeziune se adresează tuturor regiunilor și orașelor din Uniunea Europeană, care sprijină crearea unor locuri de muncă, creșterea economică, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții.

Politica de coeziune vine în sprijinul și pentru completarea politicii UE din domeniile: educație, energie, mediului, cercetării, pieței unice și strategiilor de investiții.

Consider că, pentru viitor, complexitatea instrumentelor și birocrația existentă, la fel ca și gradul de pregătire a personalului din instituțiile de stat, care lucrează cu fonduri europene, nu mai trebuie să fie scuze.

Altfel, România, noi toți vom plăti scump sărăcia în care o proporție covârșitoare a populației este adâncită. Dacă contribuția României la bugetul Uniunii Europene trebuie plătită, nu mai avem nici o scuză să nu cheltuim pe proiecte viabile, de succes și pentru dezvoltarea țării, banii europeni alocați nouă.

După părerea mea, cel mai important dintre programele finanțate din fonduri europene este cel legat de transport; fără o infrastructură și o logistică dezvoltată, regiunile României nu pot profita așa cum trebuie de oportunitățile ce se ivesc.

De asemenea, turismul ar putea fi unul dintre cele mai dezvoltate ramuri economice; o țară cu munți, lacuri, podgorii, peșteri, deltă, mare sau ape termale, nu are voie să fie săracă, decât printr-o nepăsare dusă la extrem. Și în cazul turismului, infrastructura este foarte importantă.

Programul Operațional Regional 2007 – 2013 a avut ca și obiectiv creșterea competitivității economice și îmbunătățirea condițiilor de viață în ceea ce privește comunitățile locale și regionale.

În principal, programul a sprijinit dezvoltarea mediului de afaceri, dezvoltarea infrastructurii țărilor membre ale Uniunii Europene și a serviciilor.

În procesele de reformă a ultimelor decenii, au fost implicate atât autoritățile publice centrale, regionale sau locale, cât și cetățenii. Pentru accelerarea descentralizării, s-a efectuat și se vor efectua în continuare privatizarea unor servicii publice: telecomunicații și poștă, navale și aeriene.

Fondul European de Dezvoltare Regională urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene, prin corectarea dezechilibrelor dintre regiunile acesteia. Fondul își concentrează aproximativ 80% dintre fonduri în investiții în domeniile:

→ inovare și cercetare

→ agendă digitală

→ sprijin pentru firmele mici și mijlocii

→ economie cu emisii reduse de carbon

Acțiunile finanțate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) vizează reducerea problemelor ecologice, de mediu și a celor sociale, iar zonele dezavantajate beneficiază de un tratament special.

În plus, Tratatul de la Lisabona a stabilit ca și obiectiv principal al politicii Uniunii Europene, reducerea și eradicarea sărăciei.

Asistența financiară acordată de către Uniunea Europeană statelor, se face prin proiecte, contracte, sub formă de sprijin sectorial sau bugetar.

Un proiect conține acțiuni care duc la îndeplinirea anumitor obiective, într-o anumită perioadă, cu un anumit buget. Sprijinul bugetar se face prin transferul de fonduri către trezoreria țării respective, iar sprijinul sectorial este direcționat direct spre anumite sectoare specifice din cadrul țărilor beneficiare ale Uniunii Europene.

Atât în faza de elaborare a politicilor, cât și în cea de furnizare și monitorizare a asistenței oferite țărilor membre UE, acestea colaborează cu organizații internaționale, cum ar fi: ONU, OCDE, Banca Mondială, G 8 și G 20.

Pe viitor, pentru a nu mai irosi timp prețios și bani, proiectele începute trebuie finalizate, trebuie simplificate procedurile de elaborare și implementare ale proiectelor și trebuie urgentate plățile către bneficiari.

Fondurile europene nu sunt doar niște sume de bani, ci sunt drepturile țării, o șansă uriași de a crește nivelul de trai al românilor, și de a reduce decalajele între România și celelalte state europene.

Megadosarele de corupție descoperite și trimise în judecată în ultimii ani, multe dintre ele fiind și pentru accesări ilegale de fonduri europene, au făcut să crească speranța poporului într-un viitor mai bun, unde nimeni nu este mai presus de lege, și unde mediul de afaceri, pe care economia românească se bazează, și funcționarii instituțiilor statului trebuie să conlucreze optim pentru creșterea nivelului de trai.

Bibliografie

Bari I. – Globalizare și probleme globale, Ed. Economică, București, 2001

Bîrzea C. – Politicile și instituțiile Uniunii Europene, Ed. Corint, București, 2001

Filip G., Onofrei M. – Elemente de știința administrației, Ed. Junimea, Iași, 2004

Lianu C. – Asistența externă nerambursabilă în contextul integrării economiei românești în structurile europene, Ed. Economică, București, 2003

Oroveanu M. – Știința administrației, Ed. Cerna, Timișoara, 1996

Sandu D. – Sociologia Tranziției. Valori și tipuri sociale în România, Ed. Staff, București, 1996

Silași G. – Integrarea Monetară Europeană între Teorie și Politică, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 1998

Srinivasan T.N. – Development Thought, Strategy and Policy: Then and Now, World Development Report 1991, oct.1990

Stancu I. – Finanțe, Ed. Economică, București, 2006

Volintiru C. – Politica monetară, Institutul European din România, București, 2012

Articole și rapoarte de specialitate

Comisia Europeană – Politica de coeziune 2007-2013 – Comentarii și texte oficiale, Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene, Luxemburg, 2007

Comisia Europeană – Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul sociale european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, European Commision, Brussels, disponibilă la:

http://ec. europa.eu/esf/BlobServlet?docId=233&langId=ro, 2011b

Constantin C., Radu A.F. – revista Consilier European, nr. 9/2009, http://www.dae.gov.ro/admin/files/Consilier%20European%20Nr%209.pdf

Guvernul României – Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013, București, România, 2006

Iorga S.C. – Coresponsabilitatea – Cheia Succesului; Conferința „Caravana Fondurilor Europene – Cum vor schimba fondurile europene România?, 24 martie 2011, București

Oprescu G., Constantin D.L., Ilie F., Păslaru D. – Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România, Institutul European din România, Studii de impact III, București, 2007

Roman L. – Structural Funds in Romania, http://conference.ubbcluj.ro

Toth A. Dărășteanu C., Tarnovschi D. – Autoritățile locale față în față cu fondurile europene, Fundația Soroș, București, 2010

OUG nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domeniile prioritare pentru economia românească, Monitorul Oficial nr. 136/01.03.2010

Pagini web

www.acrafe.ro

www.capital.ro

www.consiliul.europa.eu

www.crpe.ro

http://ec.europa.eu

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

http://eufinantare.info

http://europa.eu

www.fonduri-structurale.ro

www.fonduri-ue.ro

www.gov.ro

www.ipp.ro

http://old.fonduri-eu.ro

www.soros.ro

www.zf.ro