Abordări Teoretice Si Evidente Empirice Privind Decontările Comerciale CU Clientii Si Furnizorii

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

LECT. UNIV. DR. DIANA-ELISABETA MATICA

ABSOLVENT

STRETE CAMELIA

ORADEA

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

ABORDĂRI TEORETICE ȘI EVIDENȚE EMPIRICE PRIVIND DECONTĂRILE COMERCIALE CU CLIENȚII ȘI FURNIZORII

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

LECT. UNIV. DR. DIANA-ELISABETA MATICA

ABSOLVENT

STRETE CAMELIA

ORADEA

2016

INTRODUCERE

Contabilitatea este știința care se ocupă cu evidența cronologică și sistematică a operațiunilor financiar-contabile dintr-o întreprindere Însă contabilitatea are și un obiect, sau obiectiv. Așa cum spune Luca Paciolo , obiect al contabilității este : “tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume precum și toate afacerile, mari și mărunte în ordinea în care au avut loc”. Observăm astfel că obiectul contabilității este de fapt patrimoniul firmei.

Orice întreprindere ce acționează pe piață urmărește atât realizarea unei performanțe economice și financiare cât mai ridicate cât și asigurarea unei competitivități viabile în condițiile existenței unei economii de piață, pretinde un management eficient.

Garantarea unui management performant are la bază existența unui sistem informațional, capabil să ofere conducerii unității, referințe cât mai exacte, complete, relevante și eficace. Ca element principal al sistemului informațional economic, contabilitatea întreprinderii trebuie să constituie și ea, obiect de preocupare pentru specialiști cu rol în asigurarea creșterii contribuției ei la consolidarea situației financiare e întreprinderii precum și la majorarea performanței financiare a acesteia.

În condițiile actuale ale unei economii de piață, eficacitatea decontărilor comerciale condiționează rezultatele activității oricărei întreprinderi și anume prin felul în care întreprinderea își monitorizează finanțele. Astfel se urmărește ca activitatea comercială să decurgă în condiții normale, de o manieră care să nu genereze pierderi în momentul efectuării unei vânzări sau procurări de bunuri realizând datorii sau creanțe comerciale.

Prin funcțiile ei de analiza, reflectare, calcul și control, contabilitatea trebuie să ducă la optimizarea anumitor decizii economice, la întărirea disciplinei și simțului de responsabilitate în gestionarea resurselor. Astfel, contabilitatea deține un rol semnificativ atât în luarea deciziilor operaționale cât și a celor pe termen lung,deoarece informațiile despre decontările comerciale sunt furnizate de contabilitate și confirmate în cadrul rapoartelor financiare

O latură importantă în derularea tranzacțiilor comerciale ale întreprinderilor o constituie aceste decontări, asigurându-se astfel minimizarea riscului de insolvabilitate, promovarea unor tehnici moderne de decontare, contribuindu-se astfel la soluționarea problemelor interne și la desfășurarea eficientă a activității de către întreprinzător.

Obiectivul acestei lucrări este acela de a realiza un studiu și o analiză asupra datoriilor și creanțelor comerciale.

Prezenta lucrare intitulată ,,Abordări teoretice și evidențe empirice privind decontările comerciale cu clienții și furnizorii” este structurată în două părți principale.

Prima parte evidențiază aspecte teoretice privind decontările cu clienții și furnizorii, pornind de la delimitări conceptuale și clasificări aferente acestora, continuând cu abordări privind documentarea, evaluarea și inventarierea creanțelor și datoriilor. La finalul primei părți am prezentat contabilitatea sintetică și analitică a datoriilor și creanțelor comerciale

În cea de-a doua partea a lucrării am evidențiat din punct de vedere aplicativ principalele operații economico-financiare care au avut loc la SC CAMELEONTRANS SRL în decursul unei luni, studiu ce a avut ca punct de pornire situația patrimonială a entității de la începutul lunii ianuarie 2016. Fiecare operație are la bază un document justificativ, completat și anexat la lucrare;

La sfârșitul proiectului am dedus și arătat concluziile ce reies din întreaga lucrare și propunerile care trebuie luate în considerare pentru îmbunătățirea activității firmei analizate. Proiectul se încheie cu Bibliografia care conține sursele de informații și cu Anexele, folosite la studiul de caz.

Această lucrare este o modalitate excelentă prin intermendiul căreia deprinderile și cunoștințele cumulate imi sunt fixate, oferindu-mi în același timp o perspectivă în evoluția carierei profesionale.De altfel, efectuarea documentării pe baza acestui studiu de caz mi-a creat posibilitatea de a realiza o mai bună legătură între cunoștințele teoretice și cele practice.

CAPITOLUL I Delimitări conceptuale și clasificări privind creanțele și datoriile

1.1 DATORII ȘI CREANȚE-Noțiuni generale

În condițiile unei economii de piață, în care predomină liberul schimb, întreprinderile iși desfășoară activitatea în cadrul unui sistem complex de relații de decontare. Pentru a-și putea realiza obiectul de activitate, entitățile intră în relații cu diferite persoane fizice și juridice, cu angajații, cu bugetul statului, cu clienții și furnizorii, asociați cât și diverși debitori sau creditori care în contabilitate poartă denumirea de terți.

Reflectate în contabilitate sub forma datoriilor și creanțelor, adică a decontărilor cu terții, aceste relații nu depășesc, de regulă, durata de un an.

Conform definiției date de Iacob Petru Pântea:

DATORIILE – reprezintă surse externe (străine) de finanțare, puse la dispoziția entiății de către creditori.Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică și urmează să primească în schimb un echivalent valoric sau o contraprestație în schimbul acesteia.Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plății) lor.

Trebuie însă ca întreprinderea să facă distincție între o obligație actuală și un angajament viitor. Doar obligațiile actuale, care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute sunt recunoscute ca datorii.

O obligație apare în momentul în care, între firme există acorduri (contracte) irevocabile de achiziție sau în momentul realizării unor livrări.

Stingerea acestora datorii se poate realiza pe mai multe căi:

– achitare în numerar și/sau virament bancar;

– transferal anumitor active;

– prestarea de servicii;

– conversia obligațiilor în elemente de capital propriu;

– posibilitatea înlocuirii unor datorii cu o altă obligație.

Putem concluziona deci, că datoriile iau naștere odată ce dreptul de proprietate asupra bunului, lucrării sau serviciului a fost obținut și sunt lichidate odată cu plata acestora. Gestionarea datoriilor unei societăți presupune urmărirea, menținerea și chiar ridicarea unui nivel optim al acestora, situație ce poate duce la creșterea valorii societății și chiar scăderea costului capitalului.

CREANȚELE – sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani, bunuri sau servicii. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică și urmează să acorde un echivalent valoric sau o contraprestație.Creanțele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului față de terți până în momentul stingerii (încasării) lor.

Datoriile și creanțele se pot grupa astfel:

Datorii și creanțe comerciale față de furnizori și clienți;

Datorii și creanțe față de salariați;

Datorii și creanțe față de bugetul de asigurări sociale;

Datorii și creanțe față de bugetul statului;

Datorii și creanțe față de asociați;

Datorii și creanțe față de diverși creditori, respectiv, debitori.

Potrivit actelor întocmite între participanți, titulare ale acestor relații juridico-patrimoniale sunt persoanele fizice sau juridice care preiau obligațiile sau drepturile de creanță.

Unitatea patrimonială se plasează în raport cu terții, în ipostaza de a-și asuma datorii, respectiv obligații atunci când beneficiază de bunuri sau servicii transferate , a căror plată se va face ulterior. O situație asemănătoare este data și de momentul în care unitatea fixează în patrimoniu obligațiile sale față de personal pentru munca depusă, față de bugetul statului pentru taxe și impozite cât și față de de organismele specific pentru contribuția la constituirea anumitor fonduri de protecție și ajutor social.

Pe de altă parte, o unitate patrimonială poate formula drepturi de creanță față de terți în situația în care a cedat acestora bunuri și servicii a căror contravaloare urmează a fi încasată ulterior, fie prin alte drepturi din diferite operații financiare sau derivate din alte operații comerciale sau chiar din norme juridice instituite în acest scop.

1.2 Clasificarea creanțelor si datoriilor pe termen scurt

Se impune o primă clasificare a creanțelor și datoriilor în funcția de perioada de timp la care se referă. Astfel, creanțele și datoriile se împart în:

a) creanțe și datorii pe termen scurt ( cu o perioadă de decontare mai mică de un an);

b) creanțe și datorii pe termen mijlociu ( cu o perioadă de decontare între 1-5 ani);

c) creanțe și datorii pe termen lung (cu o perioadă de decontare mai mare de 5 ani).

Creanțele și datoriile pe termen mijlociu și lung sunt încadrate în categoria imobilizărilor financiare ( titluri imobilizate ale activității de portofoliu, titluri de participare, creanțe legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung. Datoriile pe termen lung sunt asimilate capitalului, iar creanțele pe termen lung sunt asimilate imobilizărilor.

Creanțele și datoriile pe termen scurt sunt generate de decontările între exercițiile financiare, decontări ce sunt determinate de valorile de regularizare de la un exercițiu la altul, acestea având la bază desfășurarea activității de exploatare a întreprinderii. În această categorie nu sunt incluse creanțele și datoriile financiare determinate de acordarea sau primirea unor credite pe termen scurt, acestea înregistrându-se la trezorerie.

Potrivit lui Mihail Epuran, în desfășurarea relațiior juridico-patrimoniale se disting două categorii de operații:

1)Operații de fixare a obligațiilor și drepturilor de creanță după natură, titular, valoare și termen de decontare (plată, respectiv încasare). Trebuie sa existe documente justificative care să îndeplinească condițiile acceptate de persoanele participante astfel încât una să-și asume obligații, iar cealaltă să accepte drepturi de creanță. Într-un asemenea act justificativ, se regăsesc deci, cele două laturi ale relațiilor juridice: obligații și drepturi de creanță. Astfel,într-o unitate patrimonială, un document justificativ al unei operații economice poate exprima atât un angajament(obligație), caz în care dreptul de creanță se înregistrează în contabilitatea celeilalte părți, cât și o creanță, cealaltă parte înregistrând în aceste condiții o obligație de plată.

2)Operații cu terții pentru stingerea (decontarea) obligațiilor asumate și a drepturilor de creanță.

Stingerea (decontarea) datoriilor (respective obligațiilor se face prin plată utilizând forme și instrumente de decontare adecvate și mijloace de trezorerie de care dispune întreprinderea și sunt acceptate de partener.

Drepturile de creanță se sting (se decontează) prin operațiuni de încasări pentru care, de asemenea pot fi practicate forme, instrumente de trezorerie existente și convenite cu partenerii participanți la derularea operațiunilor.

Creanțele pe termen scurt sunt generate în momentul în care titularul de patrimoniu avansează, pentru o perioadă determinată, valori economice unor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează a primi un echivalent valoric reprezentat fie de o lucrare sau un serviciu, fie de o sumă de bani. Astfel în cazul creanțelor asupra clienților, echivalentul valoric constă într-o sumă de bani ce este egală cu valoarea mărfii facturate. Echivalentul valoric sub forma unei lucrări sau serviciu apare de exemplu în momentul în care se acordă un avans în bani salariaților.

Creanțele se pot clasifica după următoarele criterii:

a) după obiectul sau conținutul economic, se disting:

-creanțe asupra clienților pentru produsele vândute, lucrările executate și serviciile prestate;

-creanțe asupra furnizorilor generate de unele avansuri sau aconturi acordate acestora anticipat;

-creanțe generate de utilizarea unor efecte de comerț (cambia, biletul la ordin, etc);

-creanțe asupra administratorilor, personalului unității și asupra unor debitori diverși, generate de alte operațiuni decât cele anterioare, pentru avansuri de trezorerie sau pagube aduse patrimoniului, etc.

b) după natura operațiilor care le generează, creanțele se grupează în:

-creanțe comerciale (provenite din operații de vânzare);

-creanțe financiare (acordate de împrumuturi);

-creanțe în cadrul grupului și cu asociații;

-creanțe salariale, sociale și fiscale;

-alte creanțe (debitori diverși, creanțe de regularizare).

c) după termenul de încasare:

-creanțe pe termen scurt;

-creanțe pe termen mediu;

-creanțe pe termen lung.

Ca urmare a vânzarii bunurilor sau executării de lucrări, rezultă creanțe care pot fi :

certe ;

incerte.

Creanțele certe sunt acele creanțe evidențiate în contabilitate în conturile 4111 „Clienți” și 461 „Debitori diverși”, deci presupune existența unui raport juridic, a unor documente care atestă dreptul de creanță a supra terțelor persoane .

Creanțele incerte nu au la bază un raport juridic, deci nu sunt înregistrate în contabilitate. Acestea pot fi:creanțe dubioase sau creanțe litigioase.

Creanțele dubioase sunt creanțe certe în ceea ce privește mărimea lor, dar ceea ce este incertă defapt, este recuperarea, datorită situații critice în care se află debitorul sau clientul (faliment, calamitate, deces, etc.). Înregistrarea lor poate avea loc doar în momentul în care acestea sunt certe, oricare ar fi data exigibilității sau recuperării lor.

Creanțele litigioase sunt acelea care sunt incerte în ceea ce privește existența lor și deci nu trebuie evidențiate în momentul contestării sumei.

Niculae Feleagă, în lucrarea sa, ,,Tratat de contabilitate financiară”, definește următoarea clasificare a creanțelor:

-creanțe ordinare, din această categorie făcând parte creanțele care nu prezintă niciun risc în ceea ce privește încasarea;

-creanțe incerte (denumite și creanțe dubioase), sunt creanțele rezultate din relații cu clienți a căror situație financiară este compromisă într-o anumită măsură, și a căror recuperare, în condițiile date este incertă;

-creanțe litigioase, reprezintă creanțele contestate ca valoare de către debitori;

-creanțe irecuperabile, reprezintă acele creanțe care au fost pierdute definitiv ca urmare a dispariției debitorului sau a eșuării procedurilor de recuperare a acestora.

Datoriile pe termen scurt exprimă resurse financiare obținute de la terțe persoane pentru care unitatea în cauză trebuie să acorde un echivalent valoric sau o contraprestație. Acstea se referă în principal la relații de decontare,generatoare de obligații bănești, atât cu persoane fizice cât și juridice denumite creditori.Astfel creditorul este definit ca persoana, fizică sau juridică, care în cadrul unui raport patrimonial a avansat temporar o valoare economică, urmând a primi ulterior un echivalent valoric sau o contraprestație.

Datoriile se clasifică după anumite criterii astfel:

a)după natura operațiilor pe care le generează, se disting:

-datorii comerciale (provenite din cumpărări);

– datorii financiare;

– datorii fiscale;

– datorii salariale;

– datorii sociale;

– alte datorii.

b) după perioada de timp în care se decontează datoriile, acestea pot fi:

-datorii pe termen scurt;

– datorii pe termen mediu;

– datorii pe termen lung.

c) după conținutul economic și obiectul acestor datorii:

-datorii față de furnizori pentru contravaloarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor primate;

-datorii față de clienți, pentru avansurile și aconturile primite de la aceștia, precum și pentru ambalajele primate odată cu marfa, care circulă pe sistem de restituire;

-datorii față de personal privind drepturile salariale, cuvenite acestora;

-datorii față de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, față de alte organisme publice, pentru diferite impozite, cotizații sociale, taxe și vărsăminte asimilate;

-datorii față de grupuri și asociați sau acționari;

-alte datorii.

Astfel, contabilitatea decontărilor se referă în principal la următoarele operații:

Operații produse de crearea sau angajarea datoriilor;

Operații privind stingerea obligațiilor (plata datoriilor).

1.3 Sfera de cuprindere a datoriilor și creanțelor comerciale

Orice operațiune de vânzare-cumpărare presupune legătura dintre două entități economice și anume:

Furnizorul-persoană fizică sau juridică, care, în calitate de vânzător și pe baza unei înțelegeri prealabile, pune la dispoziția terților bunuri sau servicii contra cost.

Clientul- persoană fizică sau juridică având calitatea de cumpărător, achiziționează contra cost bunuri sau servicii.

Clientul înregistrează în contabilitate datoriile față de furnizori, determinate de valoarea bunurilor și serviciilor achiziționate, dar și creanțe pentru avansurile acordate furnizorilor.

Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțele față de clienți în ceea ce privește bunurile și serviciile livrate, dar și datorii pentru avansuri primate de la clienți.

În condițiile economiei actuale, orice întreprindere cu activitate comercială, de servicii sau de altă natură, în vederea realizării obiectului de activitate, efectuează tranzacții de cumpărări și vânzări bunuri și servicii, care implicit va duce la obținerea de profit. Aceste operații de vânzări și cumpărări, însă, nu se realizează haotic, ele având la bază politicile de vânzări și cumpărări stabilite de către managerii întreprinderii.

În ceea ce privește derularea operațiilor de cumpărări de bunuri și servicii necesare activității curente a entității, aceasta presupune o selecție atentă a furnizorilor pe baza unor criterii bine definite precum: prețurile și tarifele practicate, termene de livrare, mod și condiții de plată, calitatea produselor, etc. Se pot delimita astfel:

-cumpărări de bunuri stocabile: mărfuri, materii prime, material, ambalaje, etc.

-cumpărări de bunuri nestocabile și servicii: consumul de energie eletrică și apă, lucrările și serviciile executate de terți.

Pentru a obține profit, orice întreprindere trebuie să genereze venituri, care să provină în special din vânzări și care să fie superioare cheltuielilor angajate. Legislația românească definește vânzarea ca fiind “o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintîi prețul lui.”( Codul Civil, art 1294).

Norma contabilă internațională IAS 18 precizează că, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, veniturile provenind din vânzarea mărfurilor trebuie să îndeplinească 3 condiții și anume:

-întreprinderea trebuie să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente proprietății bunurilor cedate;

-întreprinderea nu trebuie să conserve controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să participe la gestiunea lor;

-costurile operațiilor trebuie să fie măsurabile de o manieră fiabilă.

Legislația românească menționează următoarele:,,Veniturile din vânzarea bunurilor sunt recunoscute în contabilitate în momentul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:

a)entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;

b)entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

c)mărimea veniturilor poate fi evaluaă în mod credibil;

d)este probabil ca beneficiile economice associate tranzacției să fie generate către entitate; și

e)costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.”

Capitolul II. Documentarea, evaluarea și inventarierea creanțelor și datoriilor comerciale

2.1 Documentarea operațiilor privind datoriile și creanțele comerciale

Documentul utilizat în general de către societăți pentru evidența analitică a clienților, precum și a furnizorilor este “Situația încasării-achitării facturilor”.Acest document se întocmește pe măsura efectuării operațiilor sau lunar, fie separat pe feluri de clienți și furnizori ,fie pentru toți clienții și furnizorii în ansamblul lor; este folosit ca jurnal auxiliar atât pentru ținerea contabilității analitice a clienților cât și furnizorilor.

În ceea ce privește creanțele și datoriile rezultate din livrări de bunuri și/sau prestări de servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii, acestea se înregistrează diferit în contabilitate.De același regim beneficiază și creanțele incerte.Separarea creanțelor incerte de creanțele încasabile se realizează fie în momentul apariției incertitudinii încasării creanței ca urmare a degradării capacității de plată sau stării de insolvabilitate a clientului, fie la încasarea termenului contractual de încasare a creanței.

În funcție de momentul decontării, vânzările-cumpărările de bunuri și servicii se pot clasifica astfel:

Vânzări-cumpărări ce presupun decontarea imediată în numerar;

Vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial), când decontarea se va face ulterior.

Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, când decontarea se face ulterior,folosind instrumente clasice (ordin de plată, chitanță, cec).

Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin și cambie), în care se consemnează, printre altele, suma de plată, scadența și banca la care se va face plata.

Documente utilizate în decontările privind datoriile și creanțele comerciale

AVIZUL DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

Avizul de însoțire a mărfii servește ca:

– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;

– document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;

– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași entități;

– document de primire în gestiune, după caz;

– document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.

Avizul de însoțire a mărfii se întocmește de către entitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale entității.

FACTURA ȘI FACTURA FISCALĂ

Document ce poate fi întocmit manual sau electronic, în 3 exemplare, ca urmare a livrării produselor, lucrărilor și serviciilor pe baza avizului de însoțire a mărfii, a dispoziției de plată sau a altor documente. Factura fiscală este întocmită de entitățile plătitoare de TVA, iar factura se întocmește de către unitățile neplatitoare de TVA.

Factura fiscală și/sau servesc ca:

– document pe baza căruia sunt decontate produsele, lucrările și serviciile prestate;

– document ce servește la însoțirea mărfii pe timpul transportului;

– document de încărcare a gestiunii primitorului;

– document justificativ de înregistrare atât în contabilitatea furnizorului cât și a cumpărătorului.

Toate operațiunile privind factura (întocmire, utilizare, arhivare, corectare, reconstituire) se efectuează conform prevederilor Codului fiscal și ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

CHITANȚA

Chitanța servește ca document justificativ în ceea ce privește operațiunea de încasare a unei sume în numerar de către casieria entității. Aceasta se înegistrează atât în Registrul de casă cât și în contabilitate.

Se întocmește în 2 exemplare de către casier, care semnează în urma primirii sumei. Primul exemplar circulă la plătitor, iar exemplarul 2 rămâne în chitanțier, urmând a fi folosit ca document de verificare a operațiunilor înregistrate în registrul de casă.

Compartimentul financiar-contabil întocmește, pe măsura efectuării operațiilor, sau lunar, o situație analitică în ceea ce privește atât încasarea cât și achitarea facturilor. Aceasta poate fi întocmită fie pentru toți clienții și furnizorii în ansamblul lor, fie separat pe feluri de furnizori sau de clienți.

În cazul încasării facturilor acesta poate fi întocmit zilnic având la bază documentele justificative ce atestă bunuri livrate, servicii prestate sau lucrări executate, respectiv încasarea de la clienți; fie la începutul lunii următoare, transcriind facturile rămase neîncasate din luna precedentă.

În cazul achitării facturilor, acesta este întocmit zilnic pe baza documentelor justificative de recepție a produselor și materialelor aprovizionate, respectiv documentele de achitare a furnizorilor; poate fi întocmit si la începutul lunii, prin transcrierea din luna precedentă a pozițiilor ce nu au fost încasate.

Majorările ce se regăsesc în cadrul facturilor

Se întâmplă frecvent ca, în funcție de condițiile de vânzare prevăzute între părți, să fie adăugate anumite elemente care să ducă la majorarea efectivului de plată și anume:

-cheltuielile de transport suportate de client;

-ambalajele consemnate;

-taxa pe valoarea adăugată

Condițiile de vânzare definite de către furnizor și acceptate de către client (sau definite contractual cu ocazia negocierii din contractul de vânzare-cumpărare) pot prevedea:

-fie o livrare “gratuită”, în totalitate inclusă în cheltuieli de câtre vânzător, care asigură livrarea prin vehiculele sale proprii sau făcând apel la un transportator (este vorba atunci de “servicii externe” pentru vânzător;

-fie facturarea costului de livrare clientului, care se adaugă deci la prețul bunurilor vâdute.

Costul transportului facturat poate :

-să fie forfetar fixat prin contract;

-să fie recuperate din chetuielile externe de transport pe care vânzătorul le-a angajat el însuși în contul clientului ( se spune atunci “refacturarea cheltuielilor la client”).

2.2 Evaluarea creanțelor și datoriilor comerciale

Evaluarea reprezintă un procedeu al contabilității, care constă în exprimarea bănească a elementelor patrimoniale și a modificării tuturor acestor elemente generate de operațiile economice la care sunt supuse.

Evaluarea este un procedeu prin care valorile corespunzătoare ale creanțelor și datoriilor comerciale unei unități econmice sunt recunoscute în situațiile financiare .

Recunoașterea creanțelor și datoriilor curente în situațiilor financiare se realizează pe baza a două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ:

probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor, respective a unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice;

evaluarea să se poată realiza în mod credibil.

Pentru evaluarea creanțelor și datoriilor se folosesc trei reguli, sau metode, în funcție de factorul timp la care se referă și anume:

Valoarea curentă (contabilă);

Valorea de inventar;

Valoarea bilanțieră.

Evaluarea curentă are la bază aplicarea principiului nominalismului, conform căruia, la intrarea în patrimoniu, datoriile sunt înregistrate la valoarea nominală de rambursare, iar creanțele sunt înregistrate la valoarea lor nominală de încasare (cost istoric). În practică pot apărea diferențe între valoarea de la data înregisrării respective valoarea de la data plății, atât a creanțelor cât și a datoriilor. Aceste diferențe, în funcție de natura lor: favorabile sau nefavorabile, sunt înregistrate cu ajutorul conturilor de venituri și cheltuieli.

În momentul întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile în valută sunt evaluate la cursul din ultima zi lucrătoare a perioadei de raportare, publicat de BNR. Datoriile față de furnizori și creanțele exprimate în monedă străină, rezultate ca efect al tranzacțiilor entității, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât și în moneda respectivă.

Evaluarea de inventar presupune evaluarea creanțelor și datoriilor la o valoare care urmează a fi stabilită după valoarea de utilitate, și care este stabilită în funcție de loc și prețurile actualizate. Ca urmare a unei posibile existențe a unor clienți în litigiu sau debitori incerți, valorea de inventar a creanțelor ține seama de posibilitățile concrete de încasare.

Prin compararea valorii contabile cu cea de inventar por apărea deci, 3 situații:

egalitate;

valoarea de inventar depășește valoarea contabilă, dar potrivit principiului prudenței acest plus de valoare nu va fi înregistrat;

valorea de inventar e sub valoare contabilă, caz în care se constituie un provizion pentru depreciere.

Informații referitoare la valoarea de inventar a creanțelor și datoriilor sunt regăsite și în OMFP 1802/2014. Conform art. 89 alin. 1, “evaluarea la inventar a creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de  încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea  creanțelor. “

Evaluarea bilanțieră se face cu respectarea principiului fidelității.

Conform acestui principiu,creanțele sunt înregistrate la valoarea lor nominală, și din prudență se va constitui un provizion pentru depreciere, care ulterior va fi dedus din valoarea curentă.

În privința valorii bilanțiere a datoriilor, literatura de specialitate face următoarele precizări:

-creșterea de valorea a unui element de pasiv extern, judecată ca fiind ireversibilă, este un compliment de datorie care se contabilizează ca atare în contrapartidă cu o cheltuială de repartizat asupra mai multor exerciții, iar atunci când creșterea nu este definitivă se înregistrează sub forma unui provizion;

-diminuarea valorii unui element de pasiv extern, judecată ca fiind ireversibilă este o reducere a datoriei contabilizată ca atare, contrapartida fiind un venit al exercițiului sau un venit înregistrat în avans, iar atunci când diminuarea nu este definitivă, ea nu afectează evaluarea respectivului element, care este menținut în contabilitate la valoarea inițială.

2.3 Evaluarea datoriilor și creanțelor comerciale exprimate în valută

Potrivit reglementărilor în vigoare, “o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda națională (leu), inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o entitate:

a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută;

b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau

c) achiziționează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută”.

La închiderea fiecărui exercițiu financiar orice societate trebuie să actualizeze creanțele și datoriile pe care le are în valută, ba mai mult de atât conform Codului Fiscal societatea este obligate să le actualizeze la finele fiecărei luni, la cursul din ultima zi lucrătoare, comunicat de Banca Națională a României. În urmă comparării valorii actuale cu valoarea de înregistrare a creanței sau datoriei ori cu valoarea de la ultima actualizare, pot să apară diferențe favorabile sau nefavorabile de curs valutar, care vor influența rezultatul financiar.

În cazul creanțelor dacă are loc o creștere a cursului valutar va rezulta o diferență favorabilă, și se vor înregistra venituri din diferențe de curs valutar. În cazul în care cursul va scădea, va avea loc o diminuare a creanței, și vor apărea cheltuieli din diferențe de curs valutar.

În cazul datoriilor dacă are loc o creștere acestora, diferența de curs va fi una nefavorabilă, datorită faptului că datoria în monedă națională devine mai mare odată cu creșterea cursului, astfel societatea va înregistra cheltuieli din diferențe de curs valutar. La o scăderea a cursului valutar în cazul datoriilor, societatea va înregistra venituri din diferențe de curs valutar.

Atunci când creanța sau datoria în valută este plătită în decursul aceleiași luni în care s-a născut obligația de plată, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună. Diferențele de curs valutar apărute cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare.

În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului sunt mai mari decât veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi înregistrată ca o cheltuială cu dobânda, adică vor fi deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

2.4 Influența reducerilor comerciale asupra datoriilor și creanțelor

În condițiile actuale a unei economii de piață, se observă din ce în ce mai des faptul că derulrea tranzacțiilor de vânzări-cumpărări presupune operarea de reduceri de preț, reduceri destinate să recompenseze fidelitatea clienților, achitarea înainte de termen a unei datorii și nu în ultimul rând sa atragă cât mai mulți clieni, ducând astfel la creșterea vânzărilor și implicit a cifrei de afaceri.În literatura de specialitate și în practica contabilă sunt întâlnite două tipuri de reduceri de preț:

-reduceri de natură comercială denumite și reduceri comerciale- care au o influență directă asupra mărimii unei afaceri;

-reduceri de natură financiară denumite și reduceri financiare, care poartă în practică denumirea de sconturi (numite și sconturi de decontare sau sconturi de casă).

În categoria reducerilor comerciale se includ : rabatul, remiza și risturnul.

Rabatul se practică în mod excepțional și reprezintă reducerea praticată asupra prețului de vânzare stabilit anterior între vânzător și cumpărător, ca urmare a existenței unor defecte de calitate a bunurilor sau neconformitate a acestora ce reprezintă obiectul tranzacției, față de clauzele prevăzute în contract.

Remiza(discountul) este o reducere practicată asupra prețului curent de vânzare, ca urmare a volumului vânzărilor cât și în funcție de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului. Aceasta reprezintă în general, un procent aplicat asupra prețului brut, procent ce este prevăzut în oferta de prețuri a întreprinderii sau a rezultat ca urmare a negocierii între vânzător și cumpărător.

Risturnul reprezintă o reducere de preț calculată asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

De regulă, reducerile comerciale sunt acordate sub forma unui procent din prețul brut, dar se pot acorda și în sumă fixă.

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală. Acesta reprezintă defapt bonificația acordată de către furnizor clientului pentru plata cu anticipație a unei sume datorate de client. Scontul de decontare reprezintă pentru furnizor, în calitate de beneficiar al plății, o cheltuială financiară, în timp ce pentru client acesta reprezintă un venit financiar.

Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare, trebuiesc reținute următoarele reguli:

-toate reducerile de preț trebuiesc a fi menționate în factură;

-reducerile comerciale precedă reducerile financiare;

-reducerile sunt determinare în cascadă, ceea ce semnifică faptul că că procentele sau sumele absolute ale fiecărei categorii sunt aplicate la netul anterior;

– în ceea ce privește reducerile comerciale, mai întâi se aplică rabaturile, urmate de risturnuri și remize.

-scontul de decontare se aplică la netul comercial (ultima reducere comercială acordată);

-TVA este calculat la ultimul „net” determinat (fie el net comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie net financiar, în caz contrar) și se adună la valoarea facturii pentru a obține totalul;

-reducerile comerciale acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii, deși sunt înscrise în factură, nu sunt înregistrate nici în contabilitatea clientului, nici în cea a furnizorului;

-scontul de decontare se contabilizează ca venit financiar în contabilitatea celui care îl primește și ca o cheltuială financiară în contabilitatea celui ce îl acordă.

Se impune a fi menționat faptul că, în prezent, potrivit OMFP, dacă reducerile comerciale înscrise în factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă pe seama veniturilor curente (contul 758), respectiv venituri în avans ( contul 475) pentru imobilizări.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale sau necorporale identificabile reprezintă venit în avans (475) fiind preluate în contul de profit și pierdere pe durata de viață rămasă a imobilizării respective.

Pentru a înțelege mecanismul reducerilor acordate de furnizori clienților și modalitatea de înregistrare în contabilitate a acestora, vom lua următorul exemplu:

Furnizorul livrează clientului produse finite, respectiv combustibili (pentru client), la prețul de vânzare de 2500 lei plus TVA. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de 6% și o remiză de 10%. Ulterior, pentru achitarea prin bancă a facturii înainte de scadența înscrisă în contract, furnizorul acordă clientului un scont de 3%. Prețul de înregistrare la furnizor al produselor livrate este de 1700 lei.

Rabatul: 2.500 x 6% = 156 lei

Valoarea produselor după deducerea rabatului: 2.374 lei

Remiza: 2.374 x 10% = 237,4 lei

Valoarea produselor după deducerea remizei: 2.136,6 lei

TVA calculată la ultimul net: 2.136,6 x 20% = 427,32 lei

Totalul facturii: 2.136,6 + 427,32 = 2.563,92 lei

Reducerea financiară brută (scont): 2.536,92 x 3% = 76,91 lei

TVA aferentă scontului acordat: 76,91 x 20% = 15,38

Înregistrările din contabilitatea furnizorului

Livrarea produselor finte pe bază de factură înregistrată la ultimul net

4111 ,,Clienți” = % 2.563,92

701 ,,Venituri din vânzarea produselor finite” 2.136,6

4427 ,,TVA colectată” 427,32

Descărcarea gestiunii de produsele finite vândute:

711,,Variația stocurilor” = 345,,Produse finite” 1.700

Înregistrarea reducerii financiare

% = 4111 ,,Clienți 92,29

667 ,,Cheltuieli privind sconturile acordate 76,91

4427 ,,TVA colectată” 15,38

Înregistrările din contabilitatea clientului

Achiziție combustibili, conform facturii înregistrate la ultimul net:

% = 401 ,,Furnizori” 2.563,92

3022 ,,Combustibili” 2.136,6

4426 ,,TVA colectată” 427,32

Achitarea facturii (minus scontul primit):

401 ,,Furnizori” = % 92,29

767 ,,Venituri din sconturi primite” 76,91

4426 ,,Tva deductibilă ” 15,38

2.5 Decontarea creanțelor și datoriilor pe baza efectelor de comerț

Creditul comercial, ca rezultat al vânzărilor pe credit, reprezintă în esență decalajul de timp între momentul întocmirii facturii, respectiv livrării bunurilor, și momentul efectiv al plății. Dat fiind acest fapt, în derularea tranzacțiilor comerciale pot apărea și anumite riscuri printre care și pericolul de a transfera de la o societate la alta dificultățile de trezorerie. Pentru a se proteja de aceste riscuri, furnizorii caută adesea garanții, apelând, cel mai adesea, la efectele comerciale.

Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare care evidențiază fie datorii, fie creanțe rezultate ca urmare a relațiilor întreprinderii cu terții. Acestea îmbracă diferite forme precum: cambie, cec, bilet la ordin, warant etc.

Acestea sunt negociabile pe termen scurt ceea ce dă posibilitatea celor care le utilizează să le cedeze, să le transmită sau chiar să le vândă. Astfel acestea pot fi:

-scontate la bancă într-un termen scurt, situație care dă posibilitatea băncii să devină proprietarul efectului, încasând ulterior creanța de la client;în acest caz, întreprinderea nu mai păstrează efectele în portofoliul său dar rămâne responsabilă de aceasta până la încasare.

Conform OMFP 1802 ,,Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont înafara bilanțului (contul 8037 ,,Efecte comerciale scontate neajunse la scadență”) și se menționează în notele explicative.”

-valorificate în cadrul burselor de valori ca fiind titluri de valoare;

-transferate unei alte persoane, în vederea stingerii unei obligații față de aceasta.

Într-o abordare financiară, efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de decontare, folosite pentru plata obligațiilor sau încasarea creanțelor rezultate din relațiile cu clienții și furnizorii.

Efectele comerciale se clasifică în funcție de numărul de persoane ce iau parte la întocmirea lor. Astfel avem:

-efecte care presupun intervenția a două persoane: biletul la ordin și warantul;

-efecte care solicită intervenția a trei persoane: cambia și cecul.

Cecul este instrumentul prin care se poate plăti fără numerar o anumită sumă de bani din contul debitorului către o altă persoană fizică sau juridică. Titularul cecului (cel care ordonă plata) se numește trăgător, persoana care trebuie să încaseze suma este numită beneficiar, iar societatea bancară care va efectua plata se numește tras.

În situația în care suma înscrisă pe acesta, în cifre, diferă de cea scrisă în litere, beneficiarul va încasa suma scrisă în litere. O altă situație apare atunci când, pe cec, suma de plată este scrisă de mai multe ori, se va achita suma cea mai mică.

Cambia (trata) este înscrisul prin care o persoană denumită trăgător, da ordin unei alte persoane denumită tras, să plătească unei a treia persoane, numită beneficiar, o anumită sumă determinată de bani. În cazul acestui effect de comerț, unde există tras, este nevoie de acceptare.

Biletul la ordin este înscrisul conform căruia, o persoană se angajează ca, la scadență, să plătească beneficiarului suma prevăzută în document, sumă ce reprezintă valoarea bunurilor primite pe credit.

Cambia și biletul la ordin sunt înscrisuri solemne, adică, altfel spus, acestea sunt operate pe baza conținutului lor fără a mai fi necesare alte documente.

Totodată, acestea sunt titluri de valoare negociabile, ce atestă existența de creanțe în contextual relațiilor comerciale, putând fi decontate imediat sau pe termen scurt. Cambia și biletul la ordin pot fi vândute sau transmise, fiind exprimate atât în monedă națională cât și în devize.

Warantul reprezintă în esență un bilet la ordin garantaj printr-un gaj sau bunuri depuse la o altă societate pentru păstrare sau chiar expediție.

2.6 Datoriile și creanțele consemnate în avansuri comerciale

În cadrul relațiilor comerciale dintre agenții economici pot să apară situații în care clienții acordă avansuri comerciale furnizorilor pentru bunurile achiziționate, serviciile prestate sau lucrările executate. Aceste avansuri se înregistrează distinct cu ajutrorul conturilor 419 “Clienți – creditori” și 409 “Furnizori – debitori”.

La aplicarea pentru prima dată a Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 valorile reprezentând avansurile pentru imobilizări corporale, respectiv necorporale, au fost scoase din evidența imobilizărilor, adică din clasa a 2-a și au fost preluate de clasa a 4-a. Astfel contul 4093 va prelua funcțiunea contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale“ și 4094 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale“ va prelua funcțiunea contului 234 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale“.

Notă:Conform Codului Fiscal, furnizorul trebuie să emită către client o factură care să ateste valoarea avansului încasat cel mai târziu până în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansul.Regularizarea acestor facturi se realizează prin stornarea facturii de avans. Aceasta se realizează fie separat, într-o factură distinctă, fie pe aceeași factură în care se evidențiază valorea integral a livrării de bunuri sau prestării de servicii.

2.7 Inventarierea elementelor de creanțe și datorii comerciale

Inventarierea datoriilor și capitalurilor proprii reprezintă în fapt toate operațiunile prin care se constată existența lor, din punct de vedere cantitativ-valoric sau doar valoric, după caz, în momentul în care aceasta se va efectua.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.

În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în situații excepționale.

Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum și refuzul de confirmare constituie abatere și se sancționează conform legii.

În cazul societăților ce efectuează decontarea creanțelor și datoriilor pe bază de deconturi interne sau externe periodice confirmate de către parteneri, acestea pot ține locul extraselor de cont confirmate.

"Registrul-inventar" (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor úi capitalurilor proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț. Elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiile analitice, după caz, care justifică conținutul fiecărui post din bilanț.

Registrul-inventar se întocmește la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, fără ștersături și fără spații libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere și, respectiv, în procesele-verbale de inventariere a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi, după caz.

2.8 Ajustările privind deprecierea creanțelor

Deși la intrarea în patrimoniu, creanțele sunt evaluate la valoarea lor nominală, la inventar valoarea acestora devine valoarea probabilă de încasat la o anumită dată, valoare care poate diferi de valoarea stabilită inițial. Valorea de inventar poate fi mai mică, ca urmare a faptului că încasarea anumitor creanțe poate fi compromisă ca urmare a existenței diferitelor cauze precum insolvabilitatea clientului sau absența unui acord între părți în ceea ce privește existența și mărimea acestora; această diminuare va duce la diminuarea atât a rezultatului exercițiului cât și a trezoreriei viitoare, situație care poate constitui un pericol pentru existența societății.

Pentru a evita aceste situații, se impune o analiză atentă a portofoliului de clienți pe baza unor criterii precum: evoluția pricipalilor indicatori economico-financiari, calitatea de bun platnic ș.a. Aceste informații pot fi obținute de pe piață, de la alți clienți sau de la societăți specializate în acest domeniu.

Ca urmare a respectării principiului prudenței pierderea de valoare rezultată din diferența dintre valoarea actuală și cea nominală, este una reversibilă și poate fi ,,acoperită” prin constituirea unui provizion privind creștea riscului de neîncasare ( provizion pentru deprecierea creanței), provizion egal ca sumă cu pierderea de valoare.

Normele contabile românești definesc următoarele tipuri de provizioane pentru deprecierea creanțelor:

-provizioane pentru deprecierea creanțelor-clienți;

-provizioane pentru deprecierea creanțelor- decontări în cadrul grupului, unității și cu asociații;

– provizioane pentru deprecierea creanțelor-debitori diverși.

Potrivit legislației românești, provozioanele pentru deprecierea creanțelor se constituie pe seama cheltuielilor (6812 ,,Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli”), valoarea lor excluzând TVA. La încheierea exercițiului financiar, provizioanele pot fi suplimentate, când se constată că deprecierea este mai mare decât valoarea provizioanelor existent, sau reluate (virate) la venituri în situație inversă.

Reluarea unui provizion poate fi parțială, când valoarea acestuia depășește deprecierea constatată, sau totală în cazul în care provizionul a rămas fără obiect, ca urmare a încasării definitive a unei sume în contul creanțelor, sau creanța dubioasă sau litigioasă devine irecuperabilă.

Reluarea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor la venituri este înregistrată în contul 7812 ,,Venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli”.

Capitolul III Contabilitatea sintetică și analitică a datoriilor și creanțelor comerciale

3.1 Contabilitatea decontărilor cu clienții și a operațiilor asimilate

Structura “clienți și valori asimilate” este dată de ansamblul debitorilor unității sub forma creanțelor comerciale generate de vânzarea de bunuri, prestarea de servicii de către unitate, sau executarea de lucrări proprii ciclului de exploatare al întreprinderii.

Clienții reprezintă de fapt creanțele față de terțe persoane fizice sau juridice generate de vânzarea pe credit a bunurilor, a lucrărilor cât și a serviciilor care stau la baza obiectului de activitate a întreprinderii. Această formă de vânzare presupune c decontarea între întreprindere și client să se realizeze ulterior.

Contabilitatea sumelor de încasat de la clienții interni și externi pentru livrări de bunuri, prestări de servicii, executare de lucrări sau sume plătite de aceștia ca acont sau decontare precum și cele rămase de plată se ține cu ajutorul grupei 41 “Clienți și conturi asimilate” și cuprinde următoarele conturi:

411 “Clienți”

4111 ,, Clienți”

4118 ,,Clienți incerți sau în litigiu”

413 “Efecte de primit de la clienți”

418 “Clienți-facturi de întocmit”

419 “Clienți-creditori”

Toate aceste conturi sunt conturi de creanțe și au funcție contabilă de activ (cu excepția contului 419 care este cont de pasiv).

Contul dezvoltă două conturi sintetice de gradul II:

4111 “Clienți”

4118 “Clienți incerți sau în litigiu”

3.2 Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și a operațiilor asimilate

Datoriile comerciale rezultate în urma exercitării relațiilor de decontare cu furnizorii ca urmare a aprovizionărilor efectuate în cursul unei luni se delimitează în contabilitate sub forma furnizorilor, efectelor de plată, avansuri acordate furnizorilor, etc.

Contabilitatea acestor decontări se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 40”Furnizori și conturi asimilate”.Toate conturi ce fac parte din această grupă sunt conturi de pasiv, exceptând contul 409”Furnizori-debitori”, care, ca urmare a aplicării regulii cifrei 9, este cont de activ.Aceasta cuprinde următoarele conturi:

401 “Furnizori”

403 “Efecte de plătit”

404 “Furnizori de imobilizări”

405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”

408 “Furnizori-facturi nesosite”

409 “Furnizori-debitori”

4091 “Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”

4092 “Furnizori-debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări”

Conturile “404 Furnizori de imobilizări” și “405 Efecte de plătit pentru imobilizări” țin evidența achizițiilor de active imobilizate, precum și plătile aferente acestora; funcționează ca și conturile 401 și 403.

3.3 Creanțele și datoriile comerciale în cadrul situațiilor financiare anuale

Entitățile ce își desfășoară activitatea conform legislației românești în vigoare sunt obligate ca, la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar să întocmească situații financiare ce vor reflecta modificările apărute asupra elementelor patrimoniale. Datoriile și creanțele comerciale sunt prezentate în următoarele documente:

-Bilanț;

-Date informative;

-Nota explicativă nr. 5;

-Tabloul fluxurilor de trezorerie.

În funcție de clasificarea actuală avem :

1.entități mijlocii, mari și de interes public

2. enttăți mici

3. microentități

Astfel, în funcție de mărimea entității, așezarea acestora diferă .

În cadrul bilanțului societăților mici și al microentităților, sunt prezentate informații referitoare la creanțele comerciale, alături de creanțe în legătura cu personalul și creanțe în legătură cu bugetul de stat (rd. 06), datoriile comerciale fiind reflecate în rândul 13 ca parte a datoriilor ce trebuiesc plătite în decursul unui an.

Așezarea acestora diferă însă în cadrul bilanțului entităților mijlocii, mari și de interes public acestea sunt prezentate individualizat: creanțele comerciale apar în rândul 31, iar datoriile comerciale în rândul 48.

În cadrul următoarelor situații financiare, poziția datoriilor și creanțelor comerciale este aceeași indifferent de mărimea entității economice.

Datele informative o oferă o imagine mai detaliată a datoriilor și creanțelor comerciale. Astfel, creanțele sunt prezentate separat: creanțele comerciale și avansurile acordate furnizorilor se regăsesc în rândul 87, creanțele comerciale externe în rândul 88, creanțele neîncasate la scadență în rândul 89.

În ceea ce privește datoriile comerciale, acestea sunt structurate similar drepturilor de creanță: datoriile comerciale, respectiv avansurile primite sunt evidențiate în rândul 162, diferențiat de datoriile comerciale externe prezentate în rândul 163.

Creanțele și datoriile comerciale sunt prezentate și în nota explicativă nr. 5 în primele rânduri atât în rubrica de creanțe cât și în cea de datorii, evidențiindu-se clienții interni separat de cei externi.

Situația fluxurilor de trezorerie evaluează capacitatea întreprinderii de genera numerar pentru a-și onora datoriile față de furnizori, creditori, angajați, stat etc. În cadrul acestui document un loc important ocupă creanțele și datoriile comerciale care sunt reflectate prin încasările și plățile efectuate . Încasările de la clienți se regăsesc în primul rând, iar plățile către furnizori la rândul număru 4, fiind încadrate în activitatea de exploatare.

Capitolul IV. Studiu de caz privind decontările cu clienții și furnizorii la S.C. Cameleontrans S.R.L

4.1 Prezentarea generală a societății

Societatea comercială Cameleontrans S.R.L a fost înființată în luna decembrie a anului 2007 în urma inițiativei administratorului ,care până atunci lucrase într-o firmă cu același obiect de activitate și care, având în spate mulți ani de experiență și observând evoluția pieței transporturilor a hotărât să-și înființeze propria firmă de transport.

Denumirea societății este CAMELEONTRANS S.R.L.În toate actele, facturile, anunțurile, publicațiile și alte documente emanând de la societate,denumirea acesteia va fi urmată de mențiunea S.R.L, capitalul social, codul unic de Înregistrare și sediul societății.

Societatea comercială se constituie sub forma unei societăți comerciale cu răspundere limitată,fiind persoană juridică de la data înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului cu numărul de înregistrare J05/1297/2007, având codul unic de înregistrare 34694837. Sediul social este în România, Jud. Bihor ,Mun. Oradea, sat TILEAGD, STR. RÂNDUNICII, nr. 1133.

S.C Cameleontrans SRL dispune de o structură organizatorică și de personal care să poată asigura, în condiții optime, buna desfășurare a activității de bază și anume cea de transport rutier de mărfuri. Personalul unității dispune de atestate profesionale de conducere astfel că, în relația cu clientul, precum și față de sarcinile pe care le au de îndeplinit în cadrul firmei, aceștia să dea dovadă de respect, responsabilitate, simțul răspunderii și seriozitate, dar nu in ultimul rând professionalism.

Structura organizatorică, cu relațiile de subordonare ce decurg din aceasta, este redată în organigrama unității prezentată mai jos:

Așa cum observăm din organigramă, societatea dispune de un total de 4 angajați și anume: un administrator, un economist care ține evidența contabilității în cadrul firmei și doi șoferi.

4.2 Obiectul de activitate și evoluția principalilor indicatori economico-financiari

Potrivit datelor conținute de Certificatul de înregistrare a firmei S.C Cameleontrans S.R.L., referitor domeniul de activitate, obiectul principal de activitate al societății este Transporturi rutiere de mărfuri, cod CAEN 4941. Societatea se constituie pe durată nelimitată și urmează a funcționa de la data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului ca fiind plătitoare atât de T.V.A cât și de impozit pe profit.

Societatea își desfășoară activitatea conform prevederilor legislației din România, cu privire la acest tip de societate, conformându-se prevederilor, prezentului Act Constitutiv și a Legii nr.31/1990 privind socitetățile comerciale, republicată.

Evoluția principalilor indicatori economico-financiari ai S.C Cameleontrans S.R.L în ultimii 3 ani se prezintă în tabelul 1.1:

Tabel 1.1

Analizând evoluția principalilor indicatori economico-financiari ai firmei, putem observa că, deși nivelul datoriilor crește de la un an la altul, întreprinderea reusește să finalizeze fiecare exercițiu pe profit; în 2014 acesta se diminuează semnificativ, scăzând aproape la jumătate, comparativ cu anul anterior, însă situația financiară se redrează în anul următor, 2015.

În ceea ce privește cifra de afaceri a societății aferentă ultimilor 3 ani, aceasta a crescut de la 555.049 lei cât înregistra în 2013, la 713.169 lei în 2015. Creșterea vânzărilor este apreciată în mod pozitiv, însă acestea au generat și un nivel ridicat al creanțelor.

Pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare, putem calcula o serie de indicatori economico-financiari, dintre care amintim:

Durata de încasare a creanțelor : Dcr = x 360

Dcr 2013 = x 360 = 66,49 zile

Dcr 2013 = x 360 = 53,41 zile

Dcr 2013 = x 360 = 45,94 zile

Durata de încasare a creanțelor arată numărul de zile necesar pentru încasarea creanțelor de la terți. Se dorește ca această durată să fie mai mică de 30 de zile.

Durata de achitare a furnizorilor Dfz = x 360

Dfz 2013 = x 360 = 173,86 zile

Dfz 2013 = x 360 = 156,37 zile

Dfz 2013 = x 360 = 173,94 zile

Durata de achitare a furnizorilor exprimă numărul de zile în care se face plata furnizorilor. Societatea dorește ca această durată să fie cât mai mare, însă nu ar fi bine să depășească 30 de zile.

4.3 Organizarea și conducerea contabilității la S.C. Cameleontrans S.R.L

În ceea ce privește reglementările legale, societatea CAMELEONTRANS SRL iși organizează contabilitatea în baza reglemetărilor Legii Contabilității nr 82/1991 și a OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale .

Întocmirea, circuitul și arhivarea documentelor justificative referitoare la datoriile și creanțele comerciale, se fac conform reglementărilor OMFP 2634/2015 privind documentele financiar contabile.

Înregistrările în contabilitate se fac prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora, având la bază deci criteriul timpului (cronologic). Societatea a asigurat un regim intern de numerotare a documentelor financiar-contabile în vederea usurării activității, astfel fiecare document are un număr de ordine stabilit de entitate.

Documentele justificative, a registrele de contabilitate precum și celelalte documente financiar contabile sunt păstrate pe hârtie și/sau pe suport electronic.

Programul informatic utilizat pentru ținerea contabilității este SAGA C. Pentru acest proiect este ținută evidența pentru luna ianuarie 2016, în cadrul căreia au avut loc numeroase operații legate de decontările comerciale.

4.4 Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni creanțele și datoriile comerciale

1. Pe baza facturii fiscale WROV1544452 (anexa nr. 1) din data de 04.01.2016 se achiziționează de la UNTRR rovinietă pentru un mijloc de transport în valoare de 539,65 lei, TVA aferentă achiziției 20%.

% = 401 647,58

635 539,65

4426 107,93

2. În 05.01.2016 se achiziționează, pe baza facturii NV16/318 (anexa nr. 2), ulei de motor Castrol în valoare de 37,32, TVA 20%. Factura este achitată cu chitanța NV16/318 (anexa nr. 3)

% = 401 44,78

3028 37,32

4426 7,46

401 = 5311 44,78

3. În data de 05.01.2016, societatea efectuează ITP pentu unul din mijloacele de transport deținute. Factura nr. 000012 (anexa nr. 4) emisă de furnizor este în valoare de 100 lei, TVA 20%, este scadentă în aceeași zi și se achită cu chitanța nr. 11 (anexa nr. 5).

% = 401 120

628 100

4426 20

401 = 5311 120

4. Societatea prestează servicii către AHEAD LOGISTICS S.R.L pe baza facturii nr. 1260 (anexa nr. 6) din 05.01.2016 în valoare de 1800 lei, TVA 20%. Ca urmare a unor neconformități cu comanda inițială se acordă un rabat de 5%.

4111 = % 2052

704 1710

4427 342

5. În 06.01.2016 se încasează în numerar pe baza chitanței nr. 111 (anexa nr.7) factura aferentă serviciilor prestate către GENESIS CHAMP S.R.L în data de 03.12.2015 în valoare de 120 €. Curs valutar : 1€ = 4,524 lei.

4111 = % 542,88 (120 €)

704 90,48 (20 €)

4427 452,4 (100 €)

6. În 08.01.2016 se înregistrează factura nr. 1235 (anexa nr. 8) pentru servicii prestate către CEMACON S.A pe ruta Recea Mică-Sebiș în valoare de 1020 lei. Pentru stingerea creanței se acceptă un bilet la ordin (anexa nr. 9).

4111 = % 1020

704 850

4427 170

413 = 4111 1020

7. Societatea primește în 11.01.2016 factura DIV00000053 ( anexa nr. 10) aferentă serviciilor poștale pentru corespondență internă în valoare de 6,17 lei, TVA 20%. Factura este achitată în numerar pe baza chitanței nr. 00000071 (anexa nr. 11)

% = 401 7,4

626 6,17

4426 1,23

401 = 5311 7,4

8. Pe baza facturii BH OSH nr. 921902 (anexa nr. 12) se achiziționează de la S.C. TONER S.R.L cartuș color pentru imprimantă în valoare de 16,67 lei, TVA 20%.

% = 401 20

3028 16,67

4426 3,33

9. În data de 12.01.2016, societatea primește factura JAJ001615674 (anexa nr. 13) pentru abonamentele de telefonie mobilă în valoare de 20,42 lei, TVA 20%. Ca urmare a întârzierii la plată se percep penalități în valoare de 0,47 lei.

% = 401 24,97

626 20,42

6581 0,47

4426 4,08

10. În data de 13.01.2016 se reînnoiește un bilet la ordin din 12.12.2015 primit de la un client a cărui valoare nominală este 1200 lei. Biletul la ordin nr. 6 este anulat (anexa nr. 14, 15) Se amână termenul de decontare cu o lună și este emis un nou bilet la ordin nr. 8 (anexa nr. 16, 17) însă pentru nedecontarea la termen a efectului comercial se percep dobânzi penalizatoare în valoare de 20 de lei, timbru fiscal 12 lei și corespondență 6 lei.

4111 = 413 1200

413 = % 1238

4111 1200

768 38

11. În data de 14.01.2016 se înregistrează extrasul de cont nr. 14205 (anexa nr. 18) ca urmare a ridicării de la bancă a sumei de 10 000 lei pentru efectuarea de plăți curente. Pentru efectuarea acestei operații se percepe un comision bancar de 55 lei.

581 = 5121 10000

5311 = 581 10000

627 = 5121 55

12. În 14.01.2016 se înregistrează factura SIB nr. 0000953 (anexa nr. 19) pentru achiziția de obiecte de inventar de la S.C SILVANITY S.R.L în valoare de 2996 lei, TVA 20%. Factura se achită în aceeași zi pe baza chitanței 875 (anexa nr. 20)

% = 401 3595,2

303 2996

4426 599,2

401 = 5311 3595,2

13. Se achită în data de 15.01.2016 cu chitanța nr. 1521158 (anexa nr. 21) polița de asigurare RCA la City Insurance în valoare de 134,68 lei.

471 = 401 134,68

401 = 5311 134,68

14. În 15.01.2016 se înregistrează factura ARA nr. 10033470 (anexa nr. 22) emisă de RA ,,Administrația Zonei Libere” Curtici Arad, în valoare de 49,91 lei, TVA 20%. Factura este scadentă în aceeași zi și se achită în numerar cu chitanța nr. 0035321 (anexa nr. 23)

% = 401 59,89

635 49,91

4426 9,98

401 = 5311 59,89

15. Se achită în data de 15.01.2016 către furnizorul MAGYAR TIBERIU I.I cu ordin de plată nr. 14 (anexa nr. 24) suma de 150 lei, TVA 20%, reprezentând avans pentru prestări servicii. Factura aferentă nr. 1243 (anexa nr. 25) se întocmește în aceeași zi.

401 = 5121 180

% = 401 180

4092 150

4426 130

16. Pe baza bonului fiscal nr. 17/17.01.2016 (anexa nr. 26) emis de MOL ROMÂNIA se înregistrează achiziția a 87,68 litri combustibil la prețul de 3,63 lei/litru, urmând ca factura să fie primită la sfârșitul lunii.

401 = 5311 382,28

6022 = 3022 318,57

17. În data de 17.01.2016 se achiziționează pe baza avizului de însoțire a mărfii NV16 (anexa nr. 27) piese de schimb în valoare de 300 lei, urmând ca factura să fie întocmită ulterior.

3024 = 408 300

18. În data de 20.01.2016 se înregistrează factura nr. 122 (anexa nr.28) de la S.C AGROMEC TILEAGD S.A în valoare de 250 lei. Pentru achitarea facturii se emite un bilet la ordin. (anexa nr. 29)

612 = 401 250

401 = 403 250

19. Societatea primește în data de 20.01.2016 factura nr. 1749 (anexa nr. 30) pentru servicii de reparații de la MAGYAR TIBERIU I.I în valoare de 250 lei, TVA 20%, diminuată cu avansul acordat anterior.

% = 401 120

4092 -150

611 250

4426 20

20. În 12.07.2015 societatea a prestat servicii de transport către RAPID SPED S.R.L în valoare de 1700 lei, TVA 20%. Datorită situației financiare precare a clientului se constituie în data de 21.01.2016 o ajustare în baza notelor contabile nr. 4 și 5. (anexa nr. 31, 32)

4118 = 4111 2040

6814 = 491 2040

21. În 22.01.2016 se înregistrează factura nr. 1247 (anexa nr. 33) pentru servicii prestate către AMIBONA S.R.L în valoare de 750 lei, TVA 20%.

4111 = % 900

704 750

4427 150

22. În data de 24.01.2016 societatea emite factura nr. 1254 (anexa nr. 34) pentru avans de încasat către ABRISO ROMÂNIA S.R.L în valoare de 700 lei, TVA 20% Avansul se încasează prin cont bancar pe baza extrasului de cont nr. 14206 (anexa nr. 35)

5121 = 4111 840

4111 = % 840

419 700

4427 140

23. Pentru că încasarea s-a facut anterior scadenței, se acordă în 26.01.2016 în factura nr. 1255 (anexa nr. 36) un scont de decontare în valoare de 2%, TVA 20% către VIA MALA TRANS S.R.L. Valoarea facturii inițiale a fost 6914,16 lei.

667 = 4111 138,28

4111 = 4427 -27,66

24. În data de 27.01.2016, societatea primește de la CNADR amendă pentru circularea fără rovinietă pe drumurile publice naționale (anexa nr. 37). în valoare de 1375 lei. Amenda se achită în aceeași zi cu ordinul de plată nr. 8 (anexa. nr 38).

6581 = 4481 1375

4481 = 5121 1375

25. Societatea înregistrează în 27.01.2016 factura nr. 1249 (anexa nr. 39) pentru prestarea de servicii către VIA MALA TRANS S.R.L în valoare de 100 €, TVA 20%. Curs valutar: 1 € = 4,5328

4111 = % 543,94 (120 €)

704 453,28 (100 €)

4427 90,66 (20 €)

26. Societatea emite în data de 28.01.2016 factura nr. 1250 (anexa nr. 40) pentru servicii de transport către ABRISO ROMÂNIA S.R.L în valoare de 1680 lei, TVA 20%, diminuată cu avansul încasat anterior.

4111 = % 1176

704 1680

419 -700

4427 196

27. În data de 29.01.2016 se prestează servicii către un client extern, DOLIUMHODOGYARTO ES FAIRPARI KFT (client neplătitor de TVA anexa nr. 41) în baza facturii nr. 1252 (anexa nr. 42) în valoare de 1860 €. Curs valutar: 1 € = 4,5337

4111 = 704 8432,68 (1860 €)

28. La sfârșitul lunii, în 31.01.2016 se primește factura nr. 03614388 (anexa nr. 43) de la MOL ROMÂNIA pentru combustibilul achiziționat în data de 17.01.2016, în valoare de 318,57 lei, TVA 20%.

% = 401 382,28

3022 318,57

4426 63,71

Concluzii

În cadrul acestei lucrări, am prezentat abordări teoretice și evidențe empirice referitoare la decontările comerciale cu clienții și furnizorii.

În ceea ce privește conținutul acestei lucrări, prima parte a acesteia prezintă noțiunile teoretice, incluzând atât delimitări conceptuale, clasificări aferente acestora cât și abordări privind documentarea, evaluarea și inventarierea creanțelor și datoriilor comerciale, urmând a se încheia cu prezentarea contabilității sintetice și analitice a acestora.

Eficacitatea decontărilor comerciale condiționează rezultatele activității oricărei întreprinderi și anume prin felul în care întreprinderea își monitorizează finanțele. Astfel se urmărește ca activitatea comercială să decurgă în condiții normale, de o manieră care să nu genereze pierderi în momentul efectuării unei vânzări sau procurări de bunuri realizând datorii sau creanțe comerciale.

În ce-a de-a doua parte a lucrării mi-am propus să evidențiez empiric principalele operații economico-financiare referitoare la decontările comerciale cu clienții și furnizorii, deziderat ce l-am atins prin efectuarea unei analize privind datoriile și creanțele comerciale la SC CAMELEONTRANS SRL.

În urma analizei efectuate putem observa că societatea se află pe profit. Evoluția acestuia, în decursul ultimilor 3 ani a fost fluctuantă, diminuându-se semnificativ în anul 2014 la jumătatea cifrei profitului obținut în anul anterior (42.298). Redresarea acestuia în 2015, la nivelul inițial reprezintă un punct forte pentru întreprindere, generat de capacitatea managementului societății de a getiona o situație de criză și anume diminuarea bruscă a profitului.

Un alt punct forte pentru societate reprezintă faptul că, în condițiile existenței aceluiași număr de salariați, societatea a înregistrat o creștere semnificativă a cifrei de afaceri; de la 555.049 lei cât înregistra în 2013, aceasta a crescut la 713.169 lei în 2015.

Creșterea cifrei de afaceri are la bază semnarea de noi contracte de prestare a serviciilor, contracte cu clauze favorizante pentru societate în ceea ce privește încasarea creanțelor, lucru reflectat în nivelul creanțelor de încasat, acesta fiind în scădere în ultima perioadă, aspect favorabil pentru întreprindere.

Creșterea semnificativă a datoriilor în ultimii 3 ani, de la 268.065 lei (2013) la 344.588 lei (2015) reprezintă un punct slab al societății. Acest lucru este reflectat și la nivelul calculului duratei de achitare a furnizorilor; deși este de preferat ca acestă durată să depășească 30 de zile, un nivel al acestui indicator mult peste această cifră reflectă capacitatea limitată sau incapacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile.

Analizând comparativ însă durata de încasare a creanțelor cu durata de achitare a furnizorilor, putem observa că societatea își încasează creanțele mult mai rapid decât se face plata furnizorilor. Mai mult, indicator ce exprimă timpul de încasare a creanțelor este în scădere, ceea ce constituie un aspect favorabil pentru societate.

În ceea ce privește creanțele societății asupra clienților rău platnici sau a celor cu situații financiare precare, acestea se doresc a fi încasate într-un timp cât mai scurt, dar în situația în care aceasta ar intra într-un proces de insolvență, aceste creanțe ar reprezenta pierderi.

Pentru viitor se impun măsuri care să ducă la restabilirea activității economice. Acestea privesc atât creșterea încasărilor de la clienți cât și reducerea datoriilor.

Referitor la creșterea încasărilor de la clienți se recomandă:

Încasarea rapidă a drepturilor de creanță, folosindu-se cele mai operative instrumente de decontare bancară;

Diversificarea catalogului de clienți;

Oferirea de discounturi pentru plata anticipată;

Menționarea scadenței într-un loc cât mai vizibil pe factură;

În ceea ce privește măsurile de reducere a datoriilor societății:

Achitarea la timp a datoriilor societății și rambursarea creditelor scadente;

Realizarea unor reclame eficiente (panouri publicitare, mass-media, pliante) și continuarea dialogului cu clienții în vederea satisfacerii nevoilor lor;

Continuarea programului de modernizare a rețelei comerciale a firmei.

Desigur, aceste propuneri implică multiple eforturi financiare, organizatorice, investiționale, dar vor duce cu siguranță la o dezvoltare durabilă a activității firmei.

Bibliografie

Cărți:

Victoria Bogdan, Bazele contabilității contemporane, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005

Florin Coman, Contabilitate financiară, Editura Economică, București, 2009

Gheorghe Crețoiu, Contabilitate. Fundamentele și noul cadru juridic, Editura All Beck, București, 2004

Mihail Epuran, Victoria Băbăiță, Teoria contabilității, Editura Economică, București, 2004

Mariana Farcaș, Contabilitate financiară, Editura Universității din Oradea, 2005

Niculae Feleagă, Tratat de contabilitate financiară, vol II, Editura Economica, București 1998

Dorel Mateș, Delia David, Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a a Comunităților, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2010

Dumitru Matiș și Atanasiu Pop, Contabilitate financiară Ediția a II-a, Editura: Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2008

Iacob Petru Pântea, Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008

Iacob Petru Pântea, Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2003

Iacob Petru Pântea, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

Claude Perochon, Louis Dubrulle, Contabilitate financiară, Editura Economică, București, 2002

Valer Pop, Contabilitate financiară, Editura Treira, Oradea 1998

Articole:

http://www.iasplus.com/en/standards/ias/ias18 accesat în data de 26.03.2016

http://www.mfinante.gov.ro/infocodfiscal.html accesat în data de 21.05.2016

Legislație:

OMFP 2634 din 5 noiembrie 2015 privind Documentele financiar contabile

OMFP nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate;

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu normele metodologice de aplicare

OMFP nr. 4160 din 31 decembrie 2015 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile aferente OMFP 1802 din 29 decembrie 2014

OMFP nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii;

ANEXE