Abordare Adleriană în Psihodiagnoză

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

DIN SIBIU

FACULTATEA DE STIINȚE SOCIO – UMANE

Master: Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie

TEZĂ DE MASTERAT

COORDONATOR:

Conf. Univ. Dr. Marius Milcu

Absolvet:

Vulpe Adela Cătălina

Sibiu

2016

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

DIN SIBIU

FACULTATEA DE STIINȚE SOCIO – UMANE

Master: Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie

Studiu de caz – Abordare Adleriană în psihodiagnoză

COORDONATOR:

Conf. Univ. Dr. Marius Milcu

Absolvet:

Vulpe Adela Cătălina

Sibiu

2016

Cuprins

Abstract………………………………………………………………………………………………………………. 4

Capitolul 1 Introducere ………………………………………………………………………………………..5

Capitolul 2 Aspecte teoretice…………………………………………………………………………………..6

Conceptul de test proiectiv…………………………………………………………………………………..6

Clasificarea tehnicilor proiective…………………………………………………………………………..7

Avantajele și dezavantajele utilizării testelor proiective……………………………………………8

Abordarea Adleriană……………………………………………………………………………………………9

Testul Arborelui………………………………………………………………………………………………….12

Originea și istoricul testului………………………………………………………………….12

Trăsături de personalitate analizate utilizând testul arborelui- procedura de aplicare a testului………………………………………………………………………………..13

Amintirile timpurii din perspectiva Adleriană…………………………………………………………..15

Capitolul 3 Obiectivele cercetării……………………………………………………………………………….17

Capitolul 4 Metodologia cercetării…………………………………………………………………………….18

4.1 Subiectul cercetării………………………………………………………………………………………………..18

4.1.1 Date personale…………………………………………………………………………………………18

4.1.2 Date sociodemografice……………………………………………………………………………..18

4.1.3 Motivul apelării la pșihoterapeut………………………………………………………………..18

4.1.4 Istoricul tulburării prezente……………………………………………………………………….19

4.1.5 Iatoricul personal și social…………………………………………………………………………19 4.1.6 Istoricul medical (date privind starea de sănatare fizică și mentală)……………….20

4.2 Metode și instrumente folosite………………………………………………………………………………..20

4.3. Procedura de lucru………………………………………………………………………………………………..21

Captiloul 5 Analiza și prelucrarea datelor………………………………………………………………….23

5.1 Prezentarea și interpetarea datelor……………………………………………………………………………23

5.1.1 Testul Arborelui………………………………………………………………………………………23

5.1.2 Amintiri timpurii……………………………………………………………………………………..24

5.1.3 Scala de anxietate Hamilton………………………………………………………………………27

5.1.4 Scala de depresie Beck – forma BDI –II……………………………………………………..27

5.1.5 Scala de Evaluare Globală a Funcționării……………………………………………………27

5.2 Evaluarea multiaxială DSM IV – Abordare Adleriană……………………………………………….28

5.3 Proceduri terapeutice……………………………………………………………………………………………..30

5.3.1 Obiectivele de așteptat……………………………………………………………………………..30

5.3.2 Demersul terapeutic…………………………………………………………………………………30

5.3.3 Rezultatele demersului terapeutic și evoluția subiectului………………………………37

Capitolul 6 Concluziile și implicațiile cercetării…………………………………………………………38

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….41

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………….42

Abstract

The goal of the present research is to use the methods and tools provided by the Adlerian psychotherapy in the identification of the psychological characteristics of the subject of the presented case study, for identifying the matter for which they sought therapy and in recommending and applying a personalized therapeutic process. The development and application of the personalized therapeutic process required the establishing – together with the client – of core objectives, as follows: Identify the root causes of his social anxiety; adopt behaviors that lead to its decrease; increase the client’s self-esteem by identifying the strengths of his personality. The previous mentioned objectives were achieved using the following Adlerian methods and tools: the Initial Interview by Dalton Interview; the Tree Test; the Early Memories Analysis; the Lifestyle Inventory (LSI); the Hamilton Anxiety Scale; the Beck Depression Scale (BDI-II) ; the Global Assessment of Functioning.

The first part of the research covers the theoretical aspects ofAdlerian therapy, such as projective tests and early memories. The second part is devoted to the presentation of the objectives of the present research and of the methodology used, data interpretation and description of its results. The final section refers to the findings of the research and its implications for the client.

Using the Adlerian therapy characteristics as astarting point, the case study of client B.A. is presented, detailing the collection of personal data. The Adlerian methodology, Beck Depression Scale and the Hamilton Anxiety Scale were all employed
within the completion of this research.

The results show that the Adlerian therapy encompasses a process with highly positive outcomes for the client, whose subsequent adopted behavior involving recognition and enhancement of his/her strengths and self-esteem reduced social anxiety.

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

Terapia Adleriană și demersul ei implică în majoritatea cazurilor stabilirea unei relații reciproc respectuoasă, evaluarea stilului de viață și oferirea încurajării pentru creștere și schimbare. M.S.Wheeler consideră că oamenii se simt mult mai bine în compania persoanelor care le apreciază resursele decât în compania celor care le evidențiază modul în care se încurcă singuri.

Psihoterapia adleriana poarta numele celui care a pus bazele scolii de psihologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala psihanalista si anume Alfred Adler.

Adler considera personalitatea ca fiind stilul de viață al fiecărei persoane, stil pe care îl alegem și dezvoltăm în primii 5 ani de viață. Acest stil de viață face referire la modul în care ne rezolvăm problemele, dezvoltăm relații interumane, practic modul în care trăim. Adler propune 4 convingeri despre stilul de viata si anume: conceptul despre sine (cine sunt); sinele ideal (cine ar trebui să fiu pentru a-mi găsi locul în lume); imaginea despre lume (convingerile despre ceilalți); convingerile etice (codul personal de bine și rău). Adler a propus o tipologie formata din patru tipare ce pot domina stilul de viata in general: Tipul dependent, evitant, conducător și util social.

Adler privște omul ca fiind o ființă sociala dominata mai degraba de constient decat de inconstient. Ceea ce suntem si ceea ce facem depinde in totalitate de noi si nu de continutul inconstientului; ne controlam singuri soarta si nu suntem o victima a acesteia. Fiecare isi construieste realitatea din jurul sau, in functie de modul in care priveste lumea.

Am decis să abordez un studiu de caz din perspectiva adleriană fiind latura mea de specializare în psihoterapie. Am observat astfel, în amănunt atat procesul terapeutic din această perspectivă cât și relația terapeutică creată cu clientul folosind metodele și instrumentele adleriene și nu numai. Am observat în urma acestei practici necesitatea unei abordări holistice a personalității și de asemenea am observat că prin intermediul tehnicilor utilizate rezultatele obținute sunt pozitive pentru client.

Prin urmare în prezenta lucrare vom prezenta studiul de caz al clientului B.A. interpretat din perspectiva adleriană și utilizând predominant metode și instrumente din cadrul acestei abordări.

CAPITOLUL 2

ASPECTE TEORETICE

În cadrul acestui capitol vom dezbate aspecte generale privind conceptul de teste proiective. Vom defini conceptul sus menționat, prezenta caracteristicile testelor proiective, vom face o scurtă prezentare a utilizării testelor proiective în psihodiagnoză, vom descrie diferite clașificări ale testelor proiective.

În partea de final a capitolului vom analiza avantajele și dezavantajele utilizării testelor proiective.

2.1 Conceptul de test proiectiv

Înainte de a defini conceptul de test proiectiv este esențial să detaliem noțiunea de proiecție.

S.Freud (1894) în lucrarea „Psihonevrozele de apărare”, oferă prima definiție termenului de proiecție și anume: “Proiecția este un mecanism de apărare al cărui rezultat este plasarea în exterior a surselor neplăcerii”. În prima fază, Freud credea că proiecția este o dificultate a persoanelor nevrotice care reprimă conflictele emoționale prin schimbarea lui pe altceva ca obiect proiectat. Aceste aspecte ducând la totala separate a subiectului față de obiect.

O vedere mai amplă asupra acestui mecanism de natură pșihologică o are C.G.Jung el consideră proiecția ca fiind un dispozitiv de disimulare care persupune transferarea conținutului subiectiv într-un obiect exterior. Acest conținut poate avea diverse caracteristici, poate fi pozitiv sau negativ, penibil, incompatibil cu subiectul.

Jung descrie două tipuri de proiecție:

Pasivă – forma patologica a proiecției, blochează adaptarea și duce la aprecierea eronată a celorlalți. Această formă se manifestă în multe proiecții normale – automante.

Activă – această forma este parte a actului creativ, utilizată pentru a empatiza, subiectul transferă un conținut în obiect, astfel atrăgându-l în sfera sa subiectivă.

Inconștientul nu alege la întâmplare orice obiect asupra căruia proiectează, ci unul care are una sau chiar mai multe dintre însușirile celui care proiectează (Cf. M..-L. von Franz, 1993)

În cadrul articolului “Metodele proiective pentru studiul personalității” (1939) publicat de L.K. Frank în “Journal of American Psychology” introduce pentru prima dată termenul de „metode proiective” pentru a ține cont de legătura dintre cele trei probe psihologice: “Testul asociației de cuvinte“ al lui Jung (1904), “Testul petelor de cerneală“ al lui Rorschach (1920) și “Testul inventării istoriilor T.A.T“ al lui Murray (1935). Autorul afirmă că prin aceste tehnici putem investiga într-un mod dinamic și holostic personalitatea unei persoane.

Definiția tehnicii proiective: "În esență, o tehnică proiectivă este o metodă de studiu a personalității în care subiectului i se prezintă o situație la care va răspunde urmând sensul pe care îl are pentru el și în funcție de ceea ce resimte în timpul acestui răspuns. Caracterul esențial al unei tehnici proiective este acela că evocă în subiect ceea ce este, în diferite feluri, expresia lumii sale personale și a proceselor personalității sale." (în P. Pichot, Les Tests mentaux, PUF, 1967).

Ambiguitatea materaialului prezentat și libertatea răspunsurilor sunt principalele diferențe între testele aptitudinale și cele proiective. Stimulii utilizați în tehnicile proiective sunt slabi structurați ceea ce oferă o varietate mare de răspunsuri din partea subiectului.

Cu cât stimulii situației problemetice cu care se confruntă subiectul sunt mai puțin structurați, mai ambigui, cu atât sunt mai capabili să activeze zone mai profunde ale psihismului subiectului. Solicitând subiectului un răspuns deschis vom avea parte de mai multe răspunsuri înalt individuale.

De asemenea o altă caracteristică a testelor proiective o reprezintă „trădarea inconștientului ” de către subiect, motivul fiind faptul că nu cunoaște seminificația răspunsurilor lui și astfel răspunde cât mai sincer posibil. Interpretarea rezultatelor presupune un grad de subiectivitate din partea psihologului- aspect care poate interfera profilui subiectului.

2.2 Clasificarea tehnicilor proiective

Tehnicile proiective sunt clasificate de mulți autori în funcție de diverse criterii. Vom urmări prespectiva formală și cea funcțională în clasificarea tehnicilor proiective:

Perspectiva formală:

– Eysenck propune o clasificare a testelor proiective astfel:

Testele de interpretare: Subiectul este rugat sa povestească sau interprezete o situație stimul;

Testele de completare: subiectul este rugat să completeze o poveste, un lanț de asociații;

Testele de observare: subiectul este pus intr-o situație vag conturată și i se observă comportamentul;

Teste de producere: creațiile subiectului sunt interpretate. (se pornește de la un stimul)

Bell propune și el o clasificare care implică și ea 4 tehnici proiective:

Tehnici de asociații de cuvinte și similare;

Tehnici ce utilizează stimuli verbali;

Tehnici de mișcare expresivă;

Tehnică de joc, dramă, simulare;

Perspectiva funcțională: Implica clasificarea propusă de L.K. Frank și Rosenzweig care include:

Tehnici constatative, acestea presupun oferirea unui înțeles de către subiect unui material non-structurat și plastic (Rorschach)

Tehnici constructive în care subiectul, trebuie sa alcătuiască o structură mai detaliată pornind de la un material definit;

Tehnici interpretative, subiectului ii se oferă o imagine cu o semnificație afectivă si este rugat să o interpreteze: T.A.T., Szondi, Rosenzweig.

Tehnici catartice, stimulul determina subiectului o reacție emoțională: pictura cu degetele, dansul.

Vom analiza clasificarea propusă de Dumitrașcu (2005), acesta ierarhizează testele după un limbaj prin care ne poiectăm subiectivitatea.

Limbajul desenelor – Proiecția grafică: Testul Persoanei, Testul Arborelui, Testul Familiei;

Limbajul percepției – Proiecția structurală: Testele Rorschach, Holtzmann, testul petelor de cerneală;

Limbajul poveștilor – Proiecția tematică: Testul de Apercepție Tematică (T.A.T), Children Apperception Test (C.A.T), fabulele Duss;

Limbajul culorilor – Proiecția cromatică: Testul Luscher;

Limbajul pulșiunilor – Proiecție pulsională: Testul Szondi;

Limbajul cuvintelor – Proiecție asociativă: Testul lui Jung;

Limbajul frustrării: Testul Rosenzweig

Avantajele și dezavantajele utilizării testelor proiective

Ca orice tehnică folosită în evaluarea personalității vorbim atât de puncte forte cât și despre puncte slabe. În continuare vom enumera câteva dintre acestea:

Printre avantajele tehnicilor proiective enumerăm:

Testele proiective oferă subiectului libertate în exprimare, acesta se poate manifesta liber deși în cadrele tematicii, deoarece sarcinile testelor proiective au un caracter aparent liber. Ele declanșează conduite complexe, răspunsuri speciale ale subiectului. Tehnicile proiective antrenează întrega personalitatea unde includem și imaginația, afectivitatea, pulsiunile, sfera senzorial-perceptivă și cea ideativ-simbolică. Utilizând testele proiective extragem conflictele, complexele inconștiente, latente ale subiectului, pe care le analizăm și astfel producem o stare de ușurare catharsica.Tehnicile pot fi folosite atât în domeniul clinic, al psihopatologic cât și în domeniul normalului, pot fi aplicate subiecților cu aptitudini verbale reduse.

Necunoscând metodele de interpretare subiectul nu poate falsifica raspunsul nici în sens pozitiv dar nici în sens negativ. Metodele proiective distrag atenția subiectului de la el însuși, reducând apărarea și stânjeneala;

Timpul de aplicare și scorarea este relativ mic și se obțin informații privind conflictele și problemele afective ale subiectului.

Printre dejavantajele metodelor proiective enumerăm:

Utilizarea abuzivă a acestora datorată lipsei de contraindicații în aplicarea lor, slaba standardizare care duce la subiectivtate în interpretare. Necesită un timp îndelungat pentru învățare și perfecționare. În ceea ce privește fidelitatea testelor – fiind foarte multe studii care explorează aceste metode, interpretările sunt ambiguu. Riscul scăzând proporțional cu creșterea nivelului de pregătire a celui care interpretează, în tehnica respectivă;

Validitatea – a fost mai mult studiată, însă nu suficient cât să ofere o garanție a validității testului. Anzieu (1992) spunea că tehnicile nu explorează o singură variabilă, ci prezintă subiectul sub forma unei scheme dinamice de variabile, ele însele intercorelate. Pichot (1967), observă că un rezultat izolat nu are nicio valoare în sine; valoarea o realizează contextul;

Sensibilitatea testelor proiective înaintează problema relfectării coerente a funcționării psihice a subiectului în funcție de schimbările survenite în personalitatea sa o dată cu vârsta, boala, circumstanțele excepționale existențiale. Dacă schimbarea indusă nu este decât temporară sau parțială, protocolul relevă o personalitate intactă.

2.4 Abordarea Adleriană

În cele mai multe cazuri persoanele care se gândesc la Alfred Adler se duc cu gândul la psihanaliză, însă Adler deși a făcut parte din trioul faimos psihanalitic Freud, Adler și Jung nu a fost niciodată un psihanalist convins, neabordând niciodată această formă a psihologiei.

Termenul „psihologie individuală” duce cu gândul la ideea că accentul se pune numai pe individ, însă trebuie să privim sensul etimologic al cuvântului (individuere) pentru a înțelege că această formă a psihologiei este cea a unui tot indivizibil și care se raportează în același timp la individ în sine dar și la relația sa cu comunitatea.

Autorul spune ca “Cercetarea de psihologie individuală caută să obțină o aprofundare a cunoașterii omului, poșibilă doar prin înțelegerea poziției individului față de misiunea sa socială distinctă”.

Psihologia individuală conceputa de Alfred Adler nu se limitează doar la studiul individului, privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate și la relațiile interumane, omul normal fiind definit drept o ființă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit și ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos.

Alfred Adler a introdus multe noțiuni noi prin psihologia individuală, printre ele se află și „sentimentul de inferioritate” respectiv „complexul de inferioritatea”. Adler spune despre aceste concepte că „omul este o ființă inferioară, dar această inferioritate constitutivă, pe care și-o conștientizează ca pe un sentiment de neîmplinire și insecuritate, acționează permanent ca un stimulent în direcția descoperirii unei căi de adaptare la viață, unde să-și creeze situații în care să fie echilibrate dezavantajele poziției omului în natură. Este vorba, în fond, tot de organul psihic, care are capacitatea de a realiza adaptarea și securitatea”

Alfred Adler respinge modelul energetic al libidoului și l-a substituit cu un model orientat către viitor – al străduințelor spre o poziție sau stare semnificativă, determinată subiectiv, fiind astfel un model cu robuste valențe teologice. El a respins structura tripartită a personalității (sine / Eu / Supra-Eu) substituind-o cu Modelul Holistic al Personalității pentru dispunerea accentului pe funcțiile Eu-lui și reducerea interesului axat pe pornirile sau impulsurile Sinelui.

Alfred Adler și discipolii săi sunt dedicați ideilor de egalitate socială, libertate personală dar și ideii de îmbunătățire a umanității ca și responsabilitate a fiecarei generații. Vom prezenta în continuare câteva principii de bază ale pșihologiei adleriene:

Oamenii sunt ființe sociale care vor să contribuie și să aparțină în primul rând unei familii, apoi unui contex social, apoi unuia educațional și în comunitați lărgite.

Oamenii sunt ființe creative și auto-creatoare: ei sunt cei care iau decizii și sunt responsabili pentru propiile gânduri, sentimente și comportamente.

Oamenii sunt subiectivi în opiinile lor ce se bazează pe percepțiile lor personale despre sine, ceilalți și lume.

Oamenii sunt priviți ca întreg și nu doar prin conexiunea minte-corp dar și prin gândurile, emoțiile și comportamentele lor.

Oamenii sunt orientați către un scop, ei se străduiesc să se miște înainte către un auto-definit și auto-creat simț al realizării, îndeplinirii, satisfacției, succesului sau către orice alt scop care să rezolve în final cele trei sarcini ale vieții interconectate.

Oamenii întâlnesc în viață trei provocări sociale: munca, relațiile sociale și de prietenie și iubirea.

Oamenii caută căi de a fi utili și dacă nu pot fi utili, atunci ei se întorc către latura inutilă a vieții.

Oamenii au nevoie sa fie încurajați și să-i încurajeze pe ceilalți focalizându-se pe atuuri, puteri și contribuții.

Oamenii au nevoie să dezvolte un simț al conexiunii în comunitate și al implicării în comunitate, un concept pe care Adler îl numea „gemeinschaftsgefuhl”.

Adler susține că „Individul este determinat de structura stilului său de viață. De legile acestuia ascultă de acum înainte și pe durata întregii existențe, sentimentele, emoțiile, gândurile și acțiunile. Activitatea creatoare a stilului de viață își începe opera. Pentru a se facilita această activitate, sunt elaborate reguli, principii, trăsături de caracter și o concepție asupra lumii. O schemă bine determinată a apercepției se stabilește, iar concluziile, acțiunile sunt divizate în plină concordanță cu această formă finală ideală la care aspiră. Ceea ce în conștient se dezvăluie ca nefiind factor de perturbație, ca acționând în conformitate cu acest sens, este menținut aici. Restul este uitat, diminuat sau acționează ca un model inconștient, sustras mai mult decât de obicei criticii sau comprehensiunii. Rezultatul final al acestei scheme, fie că întărește liniile dinamice constiente, fie că anihilează sau le paralizează printr-o reacțiune, conducând astfel la conflicte prin inhibiție, este întotdeauna determinat dinainte de către stilul de viață”

În acest sens stilul de viață este compus din mai multe componente cărora le corespund convingeri de baza:

Stilul de viață – componente:

Imaginea de sine – Convingeri despre: „Ce este?” „Ce sunt eu?”

Imaginea lumii – convingeri despre viață în general „Cum funcționează?”

Weltbild – convingeri despre lumea socială „Care este relația dintre mine și ceilalți”

Valori etice – convingeri despre „Ce trebuie să fie?”

Lumea ideală – convingeri despre „Cum trebuie să fie lumea”

Judecăți morale – convingeri despre „Care este comportamentul bun și potrivit”

Scopul dominant/sinele ideal – instrucțiuni pentru comportament

Metode – „Ce să urmăresc?” „Ce trebuie să ajung?” „Cum trebuie să o fac?

2.5 Testul Arborelui

2.5.1 Originea și istoricul testului

Henry. M. Stanley, explorator african a expus analogiile dintre om/societate și arborele izolat sau în grup (pădure), el afirmă că „Pădurea este imaginea umanității”. Ulterior, diferiți autori au prezentat asemănările dintre arbore și om.

Consilierul de orientare profesională Emile Jucker a folosit pentru prima dată testul arborelui ca instrument de psihodiagnoză. Utilizând doar observațiile empirice, a observat faptul că desenul sesizează aspectele problematice ale subiectului ci nu profunzimea personalității.

În anii următori multe studii au vizat utilizarea acestui test și beneficine lui în terapie respectiv psihodiagnoză.

Charles Koch a fost cel care a publicat prima carte dedicată în totalitate testului arborelui (1949), ulerior psihologul elvețian standardizând și etalonând testul în anul 1957, validitatea fiind probată în privința dezvoltării afective putând fi însă utilizat și în descoperirea întârzierilor și regreselor individuale în domeniul afectivității.

Atât Koch cât și Städeli au afirmat că: "Această tehnică întrebuințată singură nu este suficientă pentru a garanta analiza completă a caracterului. Asociată însa cu alte teste, aduce la lumină fapte cât se poate de surprinzătoare."

S-a ajuns la concluzia că majoritatea cazurilor clientul transpune schema mentală în structura arborelui, astfel Koch a standardizat testul în funcție de normalitatea, de particularitățile copiilor dificili și ale debililor mintal.

Ulterior cercetările și legile lui Koch au fost aprofundate și ordonate prin studiile lui J. Bouck, în Statele Unite și Renee Stora. Aceasta din urmă scriind în 1987 o carte într-adevăr științifică și bine documentată: „Le teste du desșin d'un arbre” (Testul desenului unui arbore, Editions Augustin). Preocupările autoarei au vizat utilizarea testului arborelui la copii.

Proiecția reprezintă un aspect foarte important în acest test, arborele fiind suportul proiecției, interpretând rolul oglinzii. Desenul arborelui reflectă lumea interioara a individului și deși desenul aparține lumii obiective sunt scoase la iveală trăirile interioare. Koch afirmă că „Proiecția exterioară a lumii interioare scapă controlului conștient și voluntar. Mișcarea grafică ce exprimă un conținut psihic este întotdeauna legată de imaginea plastică a semnelor grafice, care trebuie să fie interpretată după simbolistica spațială”

Simbolistica crucii:

Schema arborelui se reduce fundamental la aceea a crucii (jos-sus, dreapta-stanga), care exprimă o realitate spirituală. Pornind de la această asociere Max Pulver a elaborat „teoria zonelor” pe care o vom expune în cele ce urmează.

Max Pulver: Zonele campului grafic

Trăsături de personalitate analizate utilizând testul arborelui – Aplicarea testului și

interpretarea acestuia:

Vom trece în revistă aspectele generale de care trebuie să ținem cont în interpretarea arborlelui, rămânând ca în cadrul capitolului 5 să detaliem interpretarea desenelor subiectului cercetării. De asemenea vom detalia procedura de aplicare a testului.

Prin intermediul desenelor realizate subiectul povestește despre personalitatea lui, despre caracteristicile acesteia dar și despre modul în care face față problemelor cu care se confruntă.

Atfel subiectul este rugat să ia o foia A4 și un creion iar apoi să deseneze un arbore, îi spunem faptul că rămane la latitudinea lui alegerea speciei arborelui și de asemenea îl rugăm să numeroteze pe verso foaia cu cifra unu și să o semneze. Este rugat apoi să ia înca o foaie de hârtie și să deseneze un al doilea arbore, pe care, îl numerotează cu cifra doi și îl semnează. În cazul în care adoptam interpretarea a trei arbori îl mai rugăm să deseneze un al treilea arbore relund procedura de notare.

În general cei care desenează:

Brazi (conifere) – conotație sexuala+rigiditate

Chiparosul denotă idealism

Stejarul denotă gustul pentru tradiție+dorința de a fi remarcat

Palmierul denotă dorința de evadare

Salcia plângătoare denotă dezechilibru interior

După cum am menționat și mai sus clientul povestește despre personalitatea lui în 2 sau 3 ipostaze (în funcție de procedura adoptată):

când deseneaza primul copac se prezintă așa cum este; personalitatea reala a clientului; problema clientului cea cu care vine la terapie – SCOPUL REAL

când îl desenează pe al doilea copac se poate elibera de inhibiții, iese din poziția de examen, poate să ajungă să fie mai liniștit, dar mai puțin sincer – va cauta să își arate personalitatea mai bine conturată; personalitatea dorită – SCOPUL IDEAL

când îl desenează pe al treilea prezintă capacitatea prin care persona din fața noastră dorește să se schimbe; calea, mișcarea ce e dispus să facă, ce își propune să facă – SCOPUL FICTIV

Această interpretare este cea oferită de psihologia adleriana. Sunt însă nenumărate interpretări care vizează cei doi sau trei arbori și semnificația fiecăruia. De asemenea sunt diverse metode de interpretare a testului însă toate țin cont de teoria zonelor inaintată de Max Pulver.

În cadrul cercetării de față am analizat și interpretat doar primii doi arbori desenați de subiect, cei care prezintă scopul real și scopul ideal al subiectului.

Cea de a doua interpretare oferită semnificației celor trei arbori este prezentată de Denise De Castilla (2001):

primul arbore desenat este interpretat ca reprezentare a atitudinii sociale și profesionale a subiectului;

al doilea arbore este conșiderat o reprezentare a sinelui intim;

cel de-al treilea arbore desenat va reprezenta, în principiu, aspirațiile subiectului, dorințele și nevoile acestuia.

De asemenea autoarea prezintă o listă cu părți din arbore importante în analiza arborelui:

Așezarea arborelui în pagina; arborele și cadrul lui; dimenșiunile arborelui; aranjarea, punerea în pagină;

Diferite tipuri de arbori întîlniți;

Rădăcini;

Linia solului;

Trunchiul; articulația trunchiului;

Coroana;

Ramuri;

Muguri;

Flori;

Frunze;

Fructe;

Peisaj – Accesorii;

Antropomorfism – Schimbări tematice;

Expresia liniilor trasate – Umbră și colorit închis;

Indicele lui Wittgenstein;

Proiecție a preocupărilor inconștiente;

Importanța respectivă și valorizarea trunchiului, rădăcinilor și frunzișului;

Studiu comparat al arborilor l, 2 și 3.

2.6 Amintirile timpurii din perspectiva Adleriană

Amintirile timpurii au deveniti un subiect de interes psihologic de când G. Stanley Hall a publicat în 1899 o lucrare cu această temă. Cercetătorii considerau că memoria și percepția sunt legate de cadrul de referință al individului sau de setul atitudinal, adică de valorile și nevoile lui personale.

Adler s-a îndepărtat de opinia lui Freud și a afirmat că aminitirile timpurii erau păstrate datorită unui factor selectiv al memoriei care nu este reprimat și parte din stilul de viață al individului. Adler afrimă că „din multitudinea de experiențe din copilărie o persoană le reține la nivel conștient pe cele care exprimă cel mai bine abordarea personală a vieții”. Amintirile reprezintă astfel „povestea vieții lui” – pe care și-o repetă pentru a se avertiza sau pentru a se asigura, pentru a se concentra asupra scopului, pentru a întâmpina viitorul.

Ținând cont de cele propuse de Adler, putem consiera amintirile timpurii și ca tehnică proiectivă. După cum am menționat și în subcapitolul adresat tehnicilor proiective, și amintirile timpurii ca și alte tehnici proiective au avantajul faptului că nu sunt structurate ceea ce permite individului să nu răspundă unor stimuli impuși/externi (cum este în cazul Testului Rorschach sau TAT) ci proiecția individului este influențată doar de cadrul de referință al individului care se axează selectiv asupra anumitor producții pe care el le realizează.

În cele ce urmează vom prezenta o serie de repere în interpretarea amintirilor timpurii, repere sugerate de Adler:

Amintirile care arată nașterea unui frate indică situația detronării;

Multe amintiri apar și din menționarea mamei;

Amintirile cu accidente și pericole dezvăluie tendința exagerată de a păstra în minte mai ales latura ostilă a vieții;

Amintirea bolii și a morții este deseori legată de o frică referitoare la aceste pericole;

Amintirile cu fapte nedrepte, furturi și fărădelegi sexuale comise în mod obișnuit indică un efort însemnat de a le opri să se repete.

Amintirile cu stat la țară cu mama, precum și menționarea unor persoane ca mama, tata sau bunicii într-o atmosferă prietenoasă, arată frecvent, pe lângă o preferință pentru aceste persoane, o excludere a altora.

CAPITOLUL 3

OBIECTIVELE CERCETĂRII

În cadrul acestui capitol vom prezenta ceea ce ne propunem prin această cercetare.

3.1 Obiectivele cercetării prezente sunt:

O1: Identificarea caracteristicilor psihologice ale subiectului utilizând predominant abordarea adleriană;

O2: Identificarea problemei reale a clientului pentru care a solicitat terapia;

O2: Proiectarea și aplicarea unui procedeu terapeutic personalizat;

Întrebările cercetării:

Care sunt caracteristicile psihologice ale subiectului?

Care este problema prezentată de client?

Care sunt pașii de urmat în terapia propusă și care vor fi rezultatele acestora?

CAPITOLUL 4

METODOLOGIA CERCETĂRII

În cadrul acestui capitol vom dezbate aspectele legate de designul investigației utilizat. Mai exact vom face o scurtă prezentare a subiectului care a luat parte la cercetare, vom enumera metodele utilizare și vom detalia procedurile folosite.

Subiectul cercetării

4.1.1 Date personale

Nume : B.A.

Vârsta : 28 ani

Sex: M

Starea civilă : divorțat

Profesie : asistent universitar

Studii : superioare

4.1.2 Date sociodemografice

B.A. este din orașul Pitești, judetul Argeș și este absolvent al Facultății de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, în prezent este așistent universitar în cadrul facultății și plecat în Paris cu o bursă de cercetare pentru realizarea lucrării de doctorat.

4.1.3 Motivul apelării la psihoterapeut

B.A. solicită serviciile de psihoterapie adleriană pentru diminuarea dificultăților de relaționare și îmbunătățirea comunicării cu ceilalți. Motivează această decizie prin faptul că în urma divorțului de soție, relaționând doar cu aceasta pentru o perioadă lunga de timp, a identificat o dificultate în comunicare cu ceilalți. A fost ignorat de grupul de prieteni, iar lucrul acesta l-a făcut să se simtă nesigur, vulnerabil, neapreciat. De asemenea, profesia îi solicită comunicarea permanentă cu colegii și coordonatorii de proiect, iar el devine agitat când trebuie să se întâlnească cu cineva, ezită să vorbească, are sentimental că nu spune ce trebuie și că se face de rușine. La anumite întrevederi, are trac, îi transpiră mâinile, i se usucă gâtul, nu se poate concentra de parcă ”i s-ar goli creierul”. În schimb, se șimte confortabil când lucrează singur (în laborator). De asemenea B.A. afirmă că nu are încredere în el și dorește să lucreze pe această parte.

4.1.4 Istoricul tulburării prezente

B.A.a manifestat, încă din copilărie, (8-9 ani), dificultăți de relaționare cu ceilalți covârsnici, pe fondul unei stime de sine scăzute și a faptului că era supraponderal. Acestea au fost prezente până la vârsta de 17 ani, când a întâlnit-o pe fosta soție, apoi aceste dificultăți s-au estompat, accentuându-se în urmă cu aproximativ 4 luni, la vârsta de 28 ani în urma divorțului.

În copilărie lipsa de siguranță l-a determinat să caute prezența cuiva puternic (o autoritate sau un prieten, amic). Când se vede șingur în fața unor persoane străine, se șimt stingher, nu se poate concentra, nu este sigur pe situație, i se pare ridicol tot ceea ce face.

Acum, ca adult, încearcă să comunice cu ceilalți, dar i se pare că tot ce spune este fără valoare, stupid, ridicol.

4.1.5 Istoricul personal și social

Clientul face parte dintr-o familie cu 2 copii, el fiind primul născut, diferența de vârstă dintre frați fiind de 2 ani. Frații au fost crescuți doar de mamă, tatăl părășindu-i atunci când B.A. avea 2 ani. Cu fratele se înțelegea din când în când, însă mama îl ruga de multe ori să aibă grija de el. În aceste situații fratele mai mic nu îl asculta. Din acest motiv se simțea mai bine când era singur. În anumite momente existau certuri între frați destul de violente. B.A. declară că s-a șimțit mai bine acasă, când fratele său a fost dat la o școală din București cu internat.

De asemenea, clientul își amintește cu teamă de momentele în care era lăsat singur acasă pentru că „era băiat mare”.

Copil fiind, frecventa grupurile copiilor de vârsta lui. La școală era apreciat de profesori pentru că era atent, liniștit și cu bun simț.

B.A. își aduce aminte cu plăcere de perioada anilor de liceu. Era într-o clasă unită, iar atmosfera era plăcută. Se înțelegea foarte bine cu 3-4 colegi. Își amintește cu plăcere de toți profesorii, însă cu precadere de cel care le preda chimie și cu care făcea pregătire pentru admiterea la facultate. Acesta îl incuraja mereu și credea în el.

În facultate a învățat foarte bine pentru toate examenele. Era conștiincios.

Imediat după terminarea facultății a aplicat pentru doctorat și astfel a obținut postul de asistent universitar în cadrul facultății, după un an de doctorat a aplicat pentru o bursă de cercetare în Paris și a obținut-o, urmând ca urmatorul 1 an jumatate să locuiască împreuna cu soția în Paris respectiv Lyon.

Relația cu soția a început la vârsta de 17 ani, iar după 7 ani de stat împreună s-au căsătorit ambii la vârsta de 24 de ani.

În momentul prezent, clientul are, în general, relații bune cu mama. Cu fratele care este în România a păstrat legătura însă puțin, se sună din când în când.

Istoricul medical (date privind starea de sănătate fizică și mentală)

Sănătatea fizică : din punct de vedere fizic clientul este sănătos

Sănătatea psihică (statusul mintal): clientul este anxios, se simte stânjenit când este observat și mereu i se pare că lasă impresii proaste despre el însuși, în locurile pe unde trece. Are senzația că toți cei dintr-un spațiu închis îl privesc, îl judecă, râd de el sau îl critică. Are un nivel ridicat de exigență personală (nevoia de a fi perfect).

Metode și instrumente folosite

În realizarea cercetării am utilizat următoarele metode și instrumente:

Interviu inițial Dalton;

Testul Arborelui;

Analiza amintirilor timpurii;

Inventarul stilului de viață (ISV);

Scala de anxietate Hamilton;

Scala de depresie Beck – forma BDI –II.

Scala de Evaluare Globală a Funcționării

Interviul Inițial –Dr. Dan Dalton reprezintă un interviu structurat care indică informații generale despre subiect și familia acestuia dar și despre starea de sănătate a acestuia atât fizică cât și mentală. Utilizând acest instrument identificăm problema subiectului, așteptările acestuia de la terapie, scopul dominant al clientului dar și functionarea fizică și psihică pe parcursul vieții. (ANEXA 1)

Testul Arborelui este o tehnică proiectivă care oferă atât o imagine de ansamblu asupra personalității subiectului investigat cât și detalii despre trăirile afective ale subiectului. (ANEXA 2)

Analiza amintirilor timpurii este o tehnică utilizată în psihoterapia adleriană care presupune identificarea și prelucrarea unei amintiri timpurii (sau a doua/trei) în urma cărora sunt evidențiate punctele forte ale subiectului.

Inventarul stitului de viață (ISV) este unul dintre instrumentele de baza ale psihoterapiei adleriene propus de psihologii Harold Mosak, și Bernard Shulman și adaptat de psihoterapeutul adlerian Vlad Grigoresc, prin intermediul căruia subiectul își prezintă întreaga personalitate. ISV-ul implică descrierea parcursului subiectului din copilărie până în momentul prezent. (ANEXA 3)

Scala de anxietate Hamilton (1959) este printre primele instrumente de măsurare a anxietății. Ea furnizează o evaluare globală a anxietății și identifică atât simptome psihice cât și somatice. (ANEXA 4)

Scala de depresie Beck – forma BDI –II este un chestionar auto-administrat de subiect, care oferă informații valoroase asupra existenței tulburării de tip depresiv și a severității acesteia. (ANEXA 5)

Scala de Evaluare Globală a Funcționării

GAF, o versiune modificată a Scalei de Evaluare Globală (GAS), a apărut pentru prima oară în DSM-III-R în anul 1994. Funcția totală a Axei V din cadrul DSM-IV este evaluată utilizând scala GAF. Această scală poate fi îndeosebi utilă atunci când progresul clinic al unui pacient trebuie evaluat în termeni globali, utilizând o singură măsură. Scala GAF este evaluată ținând cont numai de funcționalitatea psihologică și ocupațională. (ANEXA 6)

4.3. Procedura de lucru

Interviu inițial Dalton;

Interviul se realizează pe parcursul unei sedințe, maxim două, cu scopul de a stabili relația terapeutică și de a identifica problemele subiectului și motivul pentru care a solicitat terapia. Unele întrebari sunt punctuale, altele cu răspuns deschis. Subiectul este liber să vorbeasca despre expriența de viață.

Testul Arborelui;

În cadrul acestei cercetari am folosit varianta interpretării a doi arbori. Subiectul a fost rugat să ia o foaie de hârtie și să deseneze un arbore, i-am menționat faptul că rămâne la latitudinea lui să aleagă specia arborelui, dupa ce a finalizat desenul, l-am rugat să îl dateze și semneze cu inițialele pe verso. L-am rugat apoi să mai ia o foie de hârtie și să deseneze încă un arbore iar la final am urmat procedura descrisă mai sus.

Analiza amintirilor timpurii;

În cazul amintirilor timpurii procedura urmată a fost: l-am rugat pe subiect să îmi relateze două amintire din copilăria lui până la vârsta de 13 ani.

Inventarul stilului de viață (ISV);

Completarea acestui instrument s-a realizat pe parcursul mai multor sedințe, asemenea Interviului inițial presupune adresarea de întrebări deschise pentru subiect.

Scala de anxietate Hamilton;

Scala conține 14 itemi care evaluează dispoziția anxioasă, frica, insomnia, simptomele cognitive, depresia, comportamentul și simptomele gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare, vegetative și tensiunea musculară. Fiecare item este evaluat pe o scala de 5 de la 0 = niciun simptom până la 4 = simptome severe și dizabilitante. Scorul total se întinde de la 0 la 56. Un scor peste 14 indică o anxietate cu semnificație clinică, subiecții sănătoși generând scoruri în jurul valorii de 5. (Hamilton, 2000). Există un consens că scorul de 14-17 semnifică o anxietate ușoară, 18-24 o anxietate moderată și 25-30 o anxietate severă.

Scala de depresie Beck – forma BDI –II.

Scala este compusă din 21 simptome (itemi) fiecare fiind evaluat în patru grade de severitate, de la 0 absent la 3 foarte sever, fiecărui grad îi corespune o întrebare iar subiectul este invitat să aleagă acea întrebare a cărui răspuns i se potrivește cel mai bine.

CAPITOLUL 5

ANALIZA ȘI PRELUCRAREA DATELOR

În cadrul acestui capitol vom prezenta datele obținute în urma aplicării metodelor și testelor menționate și descrise în capitolul anterior. De asemenea vom interpreta aceste date utilizând stilul adlerian și nu numai.

În anexele 1 respectiv 3 vor fi detaliate cele două instrumente folosite și anume Interviul inițial Dalton și Inventarul stilului de viață, din cadrul ISV-ului am extras și prelucrat amintirile timpurii ale subiectului, acestea fiind de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol.

Prezentarea și interpetarea datelor

5.1.1 Testul Arborelui

5.1.2 Amintiri timpurii

5.1.3 Scala de anxietate Hamilton

5.1.4 Scala de depresie Beck – forma BDI –II

5.1.5 Scala de Evaluare Globală a Funcționării

5.1.1 Interpretarea Testului Arborelui – Koch

Deplasare în jos : spirit prosaic, realism, tendințe practice, aptitudini tehnice, spirit de inovație.

Fuziunea trunchi-sol: slabă capacitate de obiectivare.

Ht>Hc: Sensibilitate, receptivitate, afectivitate, instinctualitate predominantă. Orientarea activității spre lumea fizică și materială.

Lipsa rădăcinilor: teama dea a se fixa, ezitare.

Trunchi conic: Aptitudini practice, îndemânare.

Coroană ondulată: Voiciune, vitalitate, simplitate, plasticitate.

Coroană ușor aplatizată: făra libertate de acțiune, închidere în sine, Eu slab fără identitate proprie, activism redus, resemnare, complex de inferioritate, inhibarea nevoii de valorizare, stare de blocaj.

Accentuarea desenului spre stânga: introversie, contemplare, calm, profunzime, egocentrism, prudență, subtilitate, narcișism, închidere în sine.

Ramificații amestecate: închidere în sine, ”nu vede pădurea din cauza copacilor”, impenetrabilitate, nu spune lucrurilor pe nume.

Ramuri ieșite din coroană: nevoia de comunicare.

Comparând cei doi arbori desenați de client am evidentiat urmatoarele: Poziționarea desenului în partea de jos a paginii evidențiează spiritul prozaic, realismul, tendințele practice, aptitudinile tehnice, spiritul de inovație. Fuziunea trunchi-sol oferă informații despre slaba capacitate de obiectivare a clientului. Reprezentarea înălțimii trunchiului mai mare decât înălțimea coroanei indică următoarele trăsături ale clientului: sensibilitatea, receptivitatea, afectivitatea și instinctualitatea predominantă. Lipsa rădăcinilor pune în evidență teama de a se fixa, ezitarea. Coroana ușor aplatizată este interpretată ca limitare a libertății de acțiune, închidere în sine, eu slab fără identitate proprie, activism redus, resemnare, complex de inferioritate, inhibarea nevoii de valorizare, stare de blocaj. Amestecarea ramificațiilor din coroană indică: închidere în sine, impenetrabilitate, evitarea de a spune lucrurilor pe nume. Ieșirea ramurilor din coroană evidențiează nevoia de comunicare.

5.1.2 Amintirile timpurii – interpretare dupa Kaplan

Amintirile timpurii au fost extrase din Inventarul stilului de viață, prezentat în anexa 3.

Acestea evidentiază punctele forte ale subiectului și dificultățile pe care le întâmpină.

Vârsta 10 ani

Când aveam 10 ani îmi aduc aminte că eram în ultimele zile de școală, înainte să intram în vacanță. Veneam de la școală și am intarziat destul de mult pentru că am stat cu colegii să jucăm fotbal. Acasă mă aștepta mama și bunica (severă) care venea foarte des la noi. Nu îmi plăcea de bunica pentru ca mereu îmi atrăgea atenția indiferent ce făceam, bine sau rau și mă putea mereu la treabă. Iar când nu o ascultam mă bătea, dar numai când nu era mama de față. Fiindu-mi frică de bunica, m-am gândit să mint. Le-am zis ca s-au luat de mine niște colegi mai mari și ca a trebuit să mă ascund de ei de frică. M-au crezut și mama și bunica și m-au lăsat în pace.

Momentul pregnant:

Momentul în care stăteam în fața porții. Dincolo de poartă mă aștepta ceva rău, iar eu trebuia să fiu convingător, să mint bine ca să scap de pedeapsă.

Sentimentele:

Îmi era frică că nu o să fiu crezut și că voi fi pedepsi. Inima îmi bătea foarte tare. Mă șimțeam ca într-o închisoare dacă intram pe poartă. Dincolo de poarta vedeam numai strictețe și reguli impuse iar afară era libertate.

Daca ar schimba ceva, ce ar schimba:

Bunica, as vrea să nu fi fost acolo, atunci nu mai trebuia să mint, mama ar fi înțeles că am stat să mă joc.

Titlu de ziar:

”Închisoare”

Interpretarea amintirii timpurii după Kaplan

Eu sunt dornic de libertate

Mama mea este sensibilă

Tatal meu ……

Femeile sunt unele blânde…aletele scorpii

Barbații sunt impulsivi

Ceilalți sunt diferiți dar importanți pentru mine

Societatea este în schimbare

Viața este frumoasă

Eu am ales sa mă dezvolt

Vârsta 8 ani

Îmi amintesc că aveam vârsta de 8 ani, eram în Pitești. Aveam câțiva prieteni mai mari și m-au convins să mergem la scaldat. Sătăteam pe margine, doar cu picioarele în apă, pentru că imi era fică să nu mă înec – nu știam să înot și ma gândeam că dacă ajung în apa adâncă nu voi putea face față. Prietenii mă tot chemau în apă însă îmi era frică să nu mă arunce în apa adâncă, ma feream de ei. M-am lasat însă convins și am intrat în apă, atunci m-au luat pe sus și m-au aruncat în apa adancă. În momentul acela m intrat în panică și m-am zbătut să ajung la suprafață. Înghițisem apă și îmi era frică că mă înec. Imi era frică dar aveam totuși speranțe că îmi vor sări în ajutor. După un timp m-au ajutat să ies la suprafață. Imi amintesc ca toți au râs.

Momentul pregnant: Când am ajuns în apa adâncă

Sentimente: Neputința de a mă descurca singur, frică, lipsă de siguranță

Daca ar fi să schimbe ceva: Nu m-aș mai lăsa păcălit de ei, aș fi stat în continuare doar cu picioarele în apa

Titlu de ziar: Apa adâncă

Interpretarea amintirii timpurii după Kaplan

Eu sunt bucuros că nu am pațit nimic rau

Mama mea nu este prezentă

Tatăl meu este ……………

Femeile sunt raționale

Barbații sunt impulșivi

Ceilalți sunt amuzanți

Societatea este neimplicată

Viața este cu greutăți

Eu am ales sa merg mai departe.

5.1.3 Scala de depresie Beck – forma BDI –II

Scorul brut obținut de client este de 17 p. care indică – depresie medie

Astfel rezultatele descriu starea clientului: se enervează mai mult ca înainte și mult mai repede, se simte trist, nu se mai bucura de lucruri cum se bucura înainte, se simte nemulțumit, ghinionist, descurajat cand se gândește la viitor. Cand trebuie să ia decizii are mari dificultăți, obosește mult mai repede și nu mai are grijă de imaginea de sine. Se imte vinovat, nemulțumit de sine și așteaptă să fie sancționat pentru comportamentul lui. Are idei de sinucidere dar nu se gândește să le aplice.

5.1.4 Scala de anxietate – Hamilton

Scorul brut obținut de client este de 15 p. care indică – anxietate moderată

Scala Hamilton a evidențiat următoarele aspecte: clientul pare puțin mai deprimat sau trist, vag mai depresiv ca de obicei, prezintă simptome somatice sub forma disconfortului și durerii musculare, simptome cardio-vasculare (tahicardie, leșin, pulsații ale venelor), respiratorii (suspine, oftat) și vegetative (paloare, cefalee) dar care pot fi controlate.

5.1.5 Scala de Evaluare Globală a Funcționării

Scala Gaf -Scor 70

ușoare șimptome (ex. dispoziție depresivă și insomnie ușoară);

unele dificultăți în funcționarea socială, profesională însă, în general, funcționarea este bună;

câteva relații personale semnificative.

5.2 Evaluarea multiaxială DSM IV – Abordare adleriană

Axa I Sindroame clinice (Aranjamentul) -Tulburare de adaptare cu dispoziție mixtă anxioasă și depresivă

Componenta fizico-somatică : Comportamentul nonverbal al clientului indică: minica este scăzută cu aspect inert, trist iar gesturile sunt puține.

Componenta psiho-afectivă: Tonusul psihic al clientului este în general scăzut. B.A. prezintă: anxietate, depresivitate cu intensitati diferite, voință scăzută, dispoziție tristă, sentiment de culpabilitate, sentiment de inferioritate, neliniște, atitudine pesimistă, retragerea sferei intereselor și a comunicării, senzație de apăsare suflectească.

Simptomele anxioase manifestate de client se încadrează în criteriile de diagnostic pentru fobia socială: frică marcată și persistentă de una sau mai multe situații sociale sau de performanță, în care persoana este expusă unor oameni nonfamiliari, teama că va acționa într–un mod care va fi umilitor sau jenant, atac de panică limitat situațional ca urmare a expunerii la situația socială temută, recunoașterea faptului că frica sa este excesivă sau nejustificată, evitarea sau îndurarea cu anxietate sau detresă intensă a situațiilor sociale sau de performanță temute, anticipării anxioase sau detresei cu rutina normală, cu funcționarea profesională sau activitățile ori relațiile sociale, frica sau evitarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiții medicale generale.

Conform specificațiilor DSM IV, dacă frica include cele mai multe situații sociale este indicat a se lua în considerație, de asemenea, diagnosticul adițional de tulburare de personalitate evitantă).

Surse: Scala de anxietate – Hamilton, Scala de depresie Beck – forma BDI –II, Interviul inițial, ISV, Testul arborelui

Axa II Tulburări de personaliate (Stilul de viață) – Tulburare de personalitate de tip dependent.

B.A. întâmpină dificultăți în moementul în care trebuie să își susțină punctul de vedere în fața altor, deoarece are tendința de a-și subestima propriile calități și valori, manifestându-și neîncrederea în forțele propii are o imagine negative de sine și simte nevoia exagerată de îngrijire și protecție.

În cele mai multe cazuri B.A.evită să își asume responsabilități și are dificultăți în a lua decizii în problemele curente ale vieții. Caută constant sprijinul și aprobarea celorlalți și nu își asumă în totalitate responsabilitățile. Clientul întâmpină mari dificultății în inițierea unor proiecte, în a avea inițiative. Această caracteristică nu este consecința lipsei de energie sau slabei motivații, ci pur și simplu izvoraște din neîncrederea în forțele proprii și propria judecată. B.A. simte teama de abandon ca rezultat al convingerii că nu poate să aibă singur grija de el, să acționeze din propria inițiativă. Din acest motiv limitează relațiile sociale la cei față de care este dependent și evită să își exprime opinia de teamă că va pierde atenția protectorului.

Surse: Testul arborelui Koch, Interviul inițial, ISV.

Axa III – Condiții medicale generale (Inferioritarea organică, Jargonul organelor) nu are diagnostice în acest sens.

Surse:Interviul inițial

Axa IV – Probleme psihosociale și de mediu / conflicte cu grupul primar (Socul).

În copilărie B.A. a întâmpinat multe dificultăți: a crescut fără tată și în conflict cu fratele mai mic cu 2 ani, între ei existând certuri dese. Mama era singura care îl proteja, dar în lipsa ei, bunica era autoritatea care impunea regulile în casă. Bunica era severă și nu accepta să i se iasă din cuvant. B.A. prefera compania prietenilor de joacă în locul timpului petrecut în familie.

Surse:Interviul inițial, ISV,

Axa V – Evaluare globală a funcționării /Un barometru al sarcinilor vieții (scor GAF -70P)

B.A.este predispus la ezitare în relațiile cu ceilalți. Poate fi timid, introspectiv și foarte preocupat de a fi la înălțimea standardelor altora. Cu toate acestea, poate fi foarte creativ, în special când i se oferă încurajare și o atmosferă cu stres redus.

Ușoară deteriorare în funcționarea socială, profesională: manifestă dificultăți în comunicarea cu oamenii, sentimentul că aparține și că are o valoare este vag, preferă să lucreze singur, nu în echipă. În cazul în care sentimentul acesta de depărtare de alții devine puternic, se poate descuraja și poate fi anxios.

Poate fi motivat în munca dacă e încurajat și ajutat să se simtă parte din echipă.

Pentru B.A. câștigarea intimității este mai dificilă. Griji despre propriile sentimente de deprimare și anxietate pot sta în calea relaționării cu viitoarea perechea.

Preferă să evite conflictul în relații. Poate fi preocupat mai ales de a nu răni sentimentele celorlalți. Este deschis la feedback-ul dinspre partener, iar acesta îl poate ajuta să înțeleagă ce se așteptă de la el în relație. Nevoia lui de a urma regulile și de a face lucrul corect îl pune deseori în dificultate față de partener.

Surse: Interviul inițial, ISV, Testul arborelui

5.3 Proceduri terapeutice

5.3.1 Obiectivele de așteptat

În colaborare cu clientul meu am fixat următoarele obiective terapeutice:

O1: Identificarea cauzelor anxietății sociale și adoptarea unor comportamente care să duca la diminuarea ei.

O2: Creșterea stimei de sine prin identificarea punctelor tari ale personalității

Demersul terapeutic

Sedințele s-au desfășurat atunci când clientul era în țară, fie în concediu, fie atunci când avea activități de cercetare desfășurate în cadrul Facultății de Medicină din Cluj.

Sedința 1.

Prima sedință am dedicat-o stabilirii relației de încredere între client și terapeut și de asemenea indentificării scopului venirii la terapie a clientului. Am pus accentul pe incurajarea clientului și crearea speranței că poate să facă schimbări accentundu-i importanța stabilirii unei relații de lucru bazate pe încredere, cooperare și respect reciproc. Au fost identificate de asemenea în cadrul primei sedințe scopurile clientului (real, ideal și fictiv)

La intrebarea ”Ce ați putea să îmi relatați despre situația care v-a adus la mine azi?” clientul a declarat că simte că are dificultăți de comunicare și relaționare interpersonală.

Am pus accentul și pe identificarea sarcinilor de viață afectate prin întrebarea: ”Dacă ar fi să vă acordați câte o notă de la 10 la 1 pentru sarcinile vieții, care ar fi aceste note?

Răspunsul clientului fiind:

Muncă 8

Familie 6

Social 4

Dragoste și intimitate 2

Spiritualitate 2”.

De asemenea, a fost stabilit momentul apariției problemelor care au generat neajunsurile ”De cât timp vă simțiț așa?

Răspunsul clientului: „de când am divorțat de soția mea, nu prea am socializat cât timp am fost cu ea”, ”De când profesia îmi solicită să comunic permanent cu colegii și coordonatorii proiectului”.

Terapeutul: ”Ce se întâmplă atunci când vă întâlniți cu prietenii, colegii și/sau coordonatorii?”

Răspunsul clientului: ”Devin agitat când trebuie să mă întâlneasc cu cineva, ezit să vorbeasc, am sentimentul că nu spun ce trebuie și că mă fac de rușine.”

Prin răspunsul la aceste întrebări scopul real al clientului a fost identificat acesta fiind: dorința unei comunicări și relaționări interpersonale mai bune.

La întrebarea ”Cum ar fi viața dumneavoastră dacă această problemă nu ar exista?” Răspunsul clientului: „M-as șimti la fel ca ceilalți, egal cu ei, nu diferit, apreciat, încrezator în forțele mele, mult mai curajos și mult mai relaxat, aș fi mult mai implicat cu siguranță.”

De aici rezultă scopul ideal al clientului: dorința de a se conecta la mediul social, de a conta pentru ceilalți, de a avea curajul să fie el însuși și de a demonstra celorlalți că el este capabil.

La întrebarea ”Atunci când tu suferi pentru problemele acestea, ce fac ceilalți din jurul tău ?” Răspunsul clientului: ”Dacă ar fi după mama, ar rezolva ea toate problemele în locul meu. Colegul meu care este cu mine aici în Franța la doctorat, este mult mai sigur pe el, și atunci când trebuie să mă întâlnesc cu coordonatoarea noastră mă încurajează și îmi zice mereu cum ar proceda el. De asemenea cand ieșim în oraș mereu mă determină și pe mine să vorbesc cu ceilalți, mă include în discuții iar eu îl admir atunci când văd ce ușor susține o discuție indiferent cu cine este purtată.

Din acest răspuns rezultă scopul fictiv am clientului: dependența, nevoia unui aliat, dorința ca altcineva ”puternic” să rezolve problema, cineva care să-i dea curaj, care să îi inspire încrederea și respectul de care ar avea nevoie el în relaționarea cu cei din jur. El crede că în prezența acelei persoane ceilalți l-ar privi și pe el altfel.

În prima sedință am observat, de asemenea și comportamentul nonverbal al clientului: pe întregul parcurs al sedinței clientul a avut umerii aplecați în față, contactul vizual inconsecvent și picioarele încrucișate în direcția ușii acestea oferind informații privind anxietatea, ezitarea de a răspunde la unele intrebări, momente de disconfort.

Sedința 2.

Sedința a debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru dumneavoastră săptămâna care a trecut de la ultima noastră întâlnire?”

Răspunsul clientului: ”A fost o săptămână obișnuită, fără evenimente deosebite”

În cadrul acestei sedițe ne-am axat pe identificatea punctelor forte ale clientului, a nivelului de adaptare cât și stabilirea naturii și istoriei problemei. Pentru obținerea acestor date dar și a informațiilor privind istoricul personal și familial am aplicat Interviul Inițial –Dr. Dan Dalton

Sedința 3.

Și această sedință și de fapt toate sedințele de acum înainte au debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru dumneavoastră săptămâna care tocmai a trecut ?”

Răspunsul clientului:” A fost o săptămână cu satisfacții profesionale. Am reușit să înaintez cu cercetarea pentru doctorat.”

În acestă ședință au fost folosite instrumente de evaluare psihologică și tehnici proiective. Aplicarea Testului Arborelui și Scala Gaf. Instrumentele de evaluare au fost recomandate și puse la dispoziție de către supervizorul meu.

După aplicarea testelor, în timpul rămas la dispoziție, am considerat necesar să continui demersul de cunoaștere a clientului început în primele ședințe.

La început am intervenit cu întrebări pentru clarificare gândurilor nestructurate. ”Ce ai în vedere când spui că a fost mult mai bine pentru tine atunci când fratele tău a fost dat la o școală cu internat?

Răspunsul clientului: ”Puteam să îmi văd de treaba mea, nu mai trebuie să am grija de el și nu ne mai certam, eram mai linișit – plus ca îmi era și frica de el că mereu făcea cum vroia și dădea vina pe mine.”

Terapeut: ”Ce altceva, în afară de frică, mai simțeai în prezența fratelui tău?”

Răspunsul clientului: ”Mă făcea să mă șimt inferior, deși eu eram fratele cel mare, niciodată nu m-am șimtit ca fratele lui mai mare, mai degraba simteam că el mă conduc. Deveneam agitat în prezența lui.”

Terapeut: ”Ce făceai ca să eviți conflictele cu fratele tău?”

Răspunsul clientului: ”Stăteam în preajma mamei când era acasă. Dacă eram singuri, eu mă duceam la un vecin pe care fratele meu nu-l suporta. Acolo nu venea după mine”

Terapeut: ”Să înțeleg că aveai nevoie de protecția cuiva mai puternic?

Răspunsul clientului: ”Da, cred că asta căutam”

Am continuat cu evaluarea consecințelor, ideilor și acțiunilor clientului.

Terapeut: ”În ce fel te-ai simțit afectat de conflictul cu fratele tău?”

Răspunsul clientului: ”Mă gândesc că dacă aș fi avut un tată lucrurile ar fi stat altfel. Ar fi fost mai multă liniște în casă. Eu aș fi mai sigur pe mine, aș avea mai mult curaj acum”.

Sedinta 4.

Sedința a debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru tine săptămâna care tocmai a trecut? ” Răspunsul clientului:”M-am gândit la o problemă care m-a chinuit de ceva vreme. Faptul că nu am tată și gândul că uneori mi-aș fi dorit să primesc un sfat de la ”tata” sau să știu cum ar fi să trăiești și cu tata în casă.”

Terapeut: ”Te ascult cu interes!”

Răspunsul clientului: ”Nu am prea multe de spus. Mă gândesc că eu am mereu imaginea ideală în minte, dar sunt și tați alcoolici, violenți și cine știe mai cum. Oricum este un subiect tabu și niciodată mama nu a vrut să-mi vorbească despre el. Cred că putem trece la alt subiect pentru că la acesta nu prea mai am ce să spun” Am sesizat starea de agitație a clientului și am considerat că este mai bine să continuăm cu aplicarea Inventarului stitului de viață (ISV).

După aplicarea testelor, în timpul rămas la dispoziție pornind de la problema semnalată de client și anume dificultatea de a comunica cu persoanele necunoscute am inițiat următoarea conversație.

Terapeut: ”Cum ai încerca să faci diferit acest lucru, astfel încât să-ți placă?”

Răspunsul clientului: ”Nu știu! Cred că aș avea nevoie de cineva care să modereze discuția.” Terapeut: ”Și în cazul acesta care ar fi contribuția ta?”

Răspunsul clientului: ”Cu siguranță, una foarte mică!”

Terapeut: ”Ce crezi că ar gândi interlocutorul tău, dacă ar vedea că în locul tău vorbește altcineva? ”

Răspunsul clientului: Că sunt incapabil, probabil”

Terapeut: ”Și aceasta ar fi o concluzie greșită sau corectă?

Răspunsul clientului: ”Greșită! Cred că pot să vorbesc pentru mine.”

Sedința 5.

Sedința a debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru tine săptămâna care tocmai a trecut?” Răspunsul clientului: ”O săptămână obișnuită”

Am procedat în continuare la obținerea informațiilor cu privire la experiențele copilăriei timpurii și a amintirilor timpurii ale clientului. Astfel au fost reproduse și interpretate 2 amintiri timpurii.

În timpul rămas la dispoziție, am inițiat o discuție cu scopul de a interpreta sentimentul de inferioritate al clientului și a scopului îndreptat către obținerea superiorității în legătura cu șinele și cu alții:

Terapeut: ”În una din amintirile tale timpurii apare convingerea că dacă nu ești suficient de vigilent poți fi păcălit, înșelat de ceilalți. Ai mărturisit că această convingere o ai și acum la vârsta aceasta. Cum te șimți când cineva vrea să te înșele?”

Răspunsul clientului: ”Ca un prost! Fraier că i-am acordat încredere. Mă simt folosit, manipulat, prostit”

Terapeut: ”Cum crezi că ai putea face diferit pentru ca ceilalți să nu te înșele și să te trateze corect? Ce ai fi dispus să faci?”

Răspunsul clientului: ”În primul rând aș fi atent la ce se întâmplă în jurul meu. Nu aș provoca, nu aș da motive să fiu ținta cuiva care ar vrea să mă păcălească. Aș evita persoanele care mi-ar putea face rău. Mi-aș face prieteni de nădejde”

Terapeut: ”În ce fel te-ar ajuta prietenii de nădejde?”

Răspunsul clientului: ”M-ar susține. Nu m-aș simți șingur.”

Terapeut: „Să înțeleg că îți dorești mulți prieteni pentru a te șimți în siguranță?”

Răspunsul clientului: ”Cred că mi-ar fi bine dacă aș avea mulți prieteni”

Terapeut: ”Ce anume te-a împiedicat până acum să ai mulți prieteni?”

Răspunsul clientului: ”Nu am găsit prea mulți oameni de încredere”.

Sedința 6.

Sedința a debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru tine săptămâna care tocmai a trecut?” Răspunsul clientului: ”Parcă toată lumea a vrut ceva cu mine săptămana asta și prietenii și familia m-au rugat să fac multe lucruri care nu îmi plac însă am reușit să îmi găsesc scuze.

Terapeut: ”Și care este scuza ta preferată pentru a nu participa la o activitate neagrată?” Răspunsul clientului: ”De obicei spun că am mult de lucru.”

Toată ședința a fost dedicată completării Inventarului Stilului de Viață (ISV) Harold Mosak și Bernard Shulman.

Sedința 7.

Aceasta a început cu citeirea sumarul din ISV. În tot timpul relatării sumarului clientul s-a arătat foarte interesat și a fost atent. La sfârșit a afirmata că deși știa anumite lucruri despre el a aflat și multe alte lucruri noi pe parcursul ultimelor ședințe.

După afirmarea acestui lucru am apreciat că este un semn al producerii insightului și am intervenit pentru a dezvolta subiectul.

Terapeut: ”Care sunt lucrurile noi pe care le-ai descoperit despre tine?”

Răspunsul clientului: ”Mai mult rele daca pot sa zic așa, adică lucruri pe care cred că le-am corectat – am descoperit că am mereu nevoie de sprijinul cuiva și deci că nu mă pot descurca singur, că îmi e frică fară rost și mă îngrijorez fără rost și astfel mă țin în loc și nu pot să acționez.

Terapeut: ”De ce anume îți este frică?”

Răspunsul clientului: ”Dificil, frică de faptul că ceilalți o să aibă o impresie proastă despre mine și pentru că am impresia asta nu înteracționez cu ei. De aceea îmi este greu să și vorbesc. Mi se pare că spun numai banalități, că ceilalți abia așteaptă să închid gura”

Terapeut: „Să înțeleg că ceilalți cu care intri în contact spun numai lucruri inteligente, filosofice, știintifice…eventual citate celebre?”

Răspunsul clientului: ”Nu, nu! (râde) Spun și ei destule prostii”

Terapeut: ”Dintre lucrurile descoperit despre tine, care crezi că îți sunt de folos?”

Răspunsul clientului: ”Cred ca mi-am dat seama că datorită lipsurilor din copilarie am putut să îmi creez acum o viață bună, pentru că mi-am dorit mereu să îmi depășesc condiția. Am acum o profesie bună care îmi aduce și satisfacții și bani.”

Terapeut: ”Investești mult în munca ta?”

Răspunsul clientului:”Da. Mult…cred că acesta a și fost unul din motivele despărțirii de soție Acum îmi dau seama că exagerez. Îmi rămane puțin timp pentru familie, prieteni.

Terapeut: „Care crezi că este motivul pentru care exagerezi cu munca?”

Răspunsul clientului: ”Vreau să fac lucrurile cât mai bine…asta îmi aduce mulțumire, satisfacție…mai mult decât banii obținuți”

Am observat aici ăaspunsul clientului cu privire la motivul divorțului și am vrut sa investighez acest aspect, să văd dacă prezintă pentru el un aspect important.

Terapeut: „Consider că dacă ți-ai fi dedicat mai mult timp familiei divorțul nu s-ar fi întâmplat?”

Răspunsul clientului: „ Sincer? Nu cred. Noi practic am copilarit împreună și cred că oricum ar fi fost, tot am fi ajuns aici…pentru că suntem foarte diferiți…și vreau să spun că nu regret faptul că ne-am despărțit…acum văd că ar putea fi mai bine..dacă reușesc însă să trec peste teama asta a mea de a vorbi cu alte persoane…și peste obișnuința cu ea..numai cu ea”

Observații privind comunicarea nonverbală a clientului: contactul vizual consecvent, spatele rezemat în fotoliu, fața destinsă oferă informații privind starea de bine a clientului, stăpânire de sine, dorința de comunicare.

Sedința 8.

Sedința a debutat cu întrebarea ”Cum a fost pentru tine săptămâna care tocmai a trecut?” Răspunsul clientului: ”M-am gândit foarte mult la ce am discutat ultima dată, mi-am dat seama că nu fac bine ce fac, mi-am dat seama unde anume nu fac bine și că din cauza asta nu merg lucurile cum vreau”

Sedința a fost dedicată transformării insightului într-o atitudine nou – practic schimbând patternul vechi al clientului.

Am axat discuția pe subiectul schimbare și mai ales pe ceea ce dorește clientul să schimbe astfel încât să determine mișcarea în direcția dorită. Prezint în cele ce urmează o parte din discuția purtată cu clientul pe această temă:

Terapeutul: ”Imaginează-ți că acum ai avea curajul să comunici și că ai face-o chiar bine, cum crezi ca ar reacționa interlocutorii tăi?”

Răspunsul clientului:”Cu siguranta m-ar admira și ar fi surprinși plăcut, ar asculta cu interes ce am de zis”

Terapeutul: „Când te-ai mai șimțit apreciat și în centrul atenției.”

Răspunsul clientului: ”Cand am susținut o lucrare în fața colegilor în cadrul uni seminar la facultate – am fost apreciat de ei”

Terapeutul: „De ce crezi că atunci ai avut succes?”

Răspunsul clientului: ”Pentru că nu s-au făcut diferențe, nimeni nu era mai presus pentru că toți eram în aceeași situație– am lucrat într-o echipă pentru proiect și m-a încurajt și profesorul.

Terapeutul: ”Deci erați egali?”

Răspunsul clientului:”Da, eram la același nivel”

Terapeutul: ”Aceeași egalitate se poate aplica acum între tine și cei cu care dorești să comunici?”

Răspunsul clientului: ”Cred că da.”

Terapeutul: ”Imi poți spune cum te-ai șimțit atunci când ai cooperat cu cineva?”

Răspunsul clientului: ”Mi-a plăcut mult – dacă colaborezi cu cineva ajungi să întărești relația.

Terapeutul: „Cât de important crezi că ar fi pentru ceilalți să cooperezi cu ei și să le arăți că-ți pasă de ei?”

Răspunsul clientului: ”Sigur s-ar simți bine.”

Terapeutul: ”Dacă ai transmite mai mult interes, iubire, înțelegerea, ceilalți ar coopera diferit cu tine?”

Răspunsul clientului: ”Cred că le-ar fi mai ușor să colaboreze cu mine și ar face-o cu mai multă plăcere. Așa cum și eu aș colabora mai bine cu cineva care s-ar purta prietenos cu mine.”

5.3.3 Rezultatele demersului terapeutic și evoluția subiectului

Sumar: B.A. este o persoană inteligentă, reusește să atingă ceea ce își propune prin perseverență, răbdare și dedicație. Dorește și caută mereu să aibă alături oameni de încredere și serioși cu care poate să stabilească relații profesionale solide. Își dorește foarte mult să se realizeze atât pe plan profesional cat și pe plan personal.

Iși recunoaște aspectele pe care vrea sa le îmbunătățească dar și punctele forte. Își recunoște greșelile și acceptă situatia prezentă.

B.A. este perfecționist și mereu caută soluții pentru a face totul cât mai bine și pentru a nu i se reproșa ceva. Este atent cu ceilalți, se poartă cu respect și cu bun simț așteptând același lucru.

Atunci când interactionează cu persoane necinstite, dure sau agrsive are un comportament reținut, timid și se simte slab în fața lor. Nu dorește să se implice în neînțelegeri, evită conflictele cât poate de mult și din această cauză amână luare unor decizii importante. Încearcă să facă pe plac și mereu se înconjura de prieteni pentru a se simți sprijinit.

B.A. dorește să fie apreciat de ceilalți și să se poată afirma în fața acestora, având putere de convingere poate face acest lucru. Vrea să fie liber și iubește libertatea însă are nevoie de oameni aproape care sa îl susțină și să îl ajute.

A crescut alături de mama și fratele lui, ne având o figură parentală aproape. Cu fratele nu s-a înțeles și mereu a fost în inferioritate deși el era fratele mai mare. Cu mama s-a înțeles bine și ea a fost mereu acolo să îl ajute, sprijine și încurajeze. Pentru B.A., mama lui este sensibilă, empatică, energică, comunicativă, o persoană cu prestanță. De la ea a învățat să fie ambițios, conștiincios, dar și să evite conflictele.

Deși a fost fratele cel mare, cum am menționat și mai sus, nu s-a șimtit niciodată ca fiind cel care conduce, l-a văzut mereu pe fratele lui mai bun la ceea ce făcea, mai sigur pe el. Nu reușea să facă lucrurile la fel de bine ca el iar singura persoană care îi lua apărarea era mama lui.

Cand vine vorba de relațiile cu ceilalți B.A. îi respectă, încearcă să îi înțeleagă și să creeze legături bune.

B.A. vrea sa fie înconjurat de oameni iubiți și să se simtă bine cu ei, să realizeze lucruri trainice. Își dorește să iubească dinou și să i se ofere iubire.

În viața proefesionala și personală vrea să reușească singur însă simte că încă mai are nevoie de sprijin. Dorește să poată comunica mai ușor și să dezvolte relații cu ceilalți bazate pe încredere și respect.

CAPITOLUL 6

CONCLUZIILE ȘI IMPLICAȚIILE CERCETĂRII

Psihoterapie adleriană este numai una dintr-o multitudine de forme de terapie abordate de psihologii din România. Ca și celălalte școli de psihoterapie prezintă atât avantaje cât și dezavantaje și este de dorit să înțelegem că fiecare client se identifică mai mult sau mai puțin cu una din terapii.

Pentru a ajunge la înțelegerea completă a clientului este necesară elaborarea unui procedeu terapeutic personalizat ținând cont de caracteristicile personalității acestuia. Este esențial să înțelegem că acest procedeu este posibil utilizând tehnici și metode diverse care evidențează caracteristicile psihologice ale subiectului, descriu comportamentul acestuia și atitudinile lui atât față de viața personală cât și față de viața socială/ profesională.

În lucrarea de față am prezentat studiul de caz al clientului B.A. folosid predominat tehnicile și metodele psihologiei adleriene și acest procedeu a dus la rezultate pozitive în viața clientului.

Obiectivele studiului au fost urmatoarele:

O1: Identificarea caracteristicilor psihologice ale subiectului utilizând predominant abordarea adleriană;

O2: Identificarea problemei reale a clientului pentru care a solicitat terapia;

O2: Proiectarea și aplicarea unui procedeu terapeutic personalizat

Mi-am propus să indentific insușirile psihologice ale subiectului astfel prin colectarea informațiilor despre subiect utilizând Interviul Inițial – Dalton am obținut informații despre stilul acestuia de viață, problemele cu care se confruntă și modul în care încearcă sa le soluționeze.

Utilizând instrumentele menționate mai jos am identificat funcționarea clientului la momentul solicitării terapiei.

Scala de depresie Beck mi-a oferit informații cu privire la starea clientului, aceasta fiind la momentul aplicării, una caracterizată de tristețe, retragere din viața socială, descurajare, nemulțumire față de propia persoană și imagine de sine scăzută. Această stare a persistat și pe parcursul primelor douâ sedințe urmând ulterior să se amelioreze.

Utilizând Scala de anxietate – Hamilton am identificat un grad al anxietâții de nivel moderat, clientul prezentând la momentul aplicării simtome somatice sub forma disconfortului și durerilor musculare, simtome vegetative și respiratorii.

Mi-am propus sa realizez și evaluarea globala a functionării utiliziând Scala cu același nume astfel identificând ușoare dificultăți în funcționarea socială a cilentului și o funcționare bună în domeniul profesional.

Insturumentele aplicate și descrie mai sus mi-au oferit informații esențiale despre modul în care clientul se raportează la problema întâmpinată.

După cum se observă obiectivul 1 s-a realizat prin atingerea obiectivului 2, dar în special 3, deoarece pentru a evidenția caracteristicile psihologice ale clientului a fost necesară desfășurarea demersului terapeutic, elaborat și aplicat. De asemenea obiectivul 2 s-a realizat atingând obiectivul 1 și 3.

Am demostrat prin intermediul cercetării și expunerii cazului B.A. faptul că, utilizând metodele și intrumentele adleriene putem obține informații de bază despre client, despre modul în care acesta se raportează la o problemă întâmpinată. Am aflat faptul că încă din copilarie avem convingeri adânc implementate și că pe baza acestora ne rezolvam unele probleme în viața adultă. Identificarea acestor convingeri a fost posibila interpretând amintirile timpurii ale clientului.

Mi-am propus proiectarea și aplicarea unui procedeu terapeutic personalizat utilizând nu numai medodele și instrumentele adleriene ci și instrumente de baza în identificarea stării clientului, am utilizat aceste instrumente (Scala de depresie Beck și Scala de anxietate Hamilton) pentru că am considerat esențială informația cu privire la starea de funcționare a clientului în momentul solicitării terapiei.

Identificarea caracteristicilor psihologice s-a realizat pe întreg parcursul demersului terapeutic personalizat pe care l-am elaborat în prima ședință a terapiei și l-am urmat tinând cont de obiectivele stabilite împreună cu clientul. De asemenea în timpul desfășurării procesului terapeutic acesta a fost adaptat în funcție de informațiile obținute despre client, folosind metodele psihoterapiei adleriene.

Acest procedeu a cuprins 8 ședințe și a integrat tehnici din psihoterapia adleriană: amintiri timpurii, constelația familiei – influența ordinii nașterii, convorbirea nondirectivă.

Procedeul terapeutic proiectat și aplicat a presupus stabilirea a două obiective ale terapiei, fixate împreună cu clientul și anume:

O1: Identificarea cauzelor anxietății sociale și adoptarea unor comportamente care să ducă la diminuarea ei;

O2: Creșterea stimei de sine prin identificarea punctelor tari ale personalității.

Obiectivele au fost atinse în urma finalizării celor 8 sedințe propuse. Astfel, la ultima sedință, clientul B.A. își prezintă starea ca fiind mult îmbunătățită. Este încrezător ca va reuși să fie eficient în rezolvarea problemelor de comunicare, fără să își ,,mai piardă timpul cu gânduri fără rost,,. Are mult mai multă încredere în propriile forțe, adoptă o atitudine relaxată în momentul în care susține un discurs sau o conversație cu unul din colegi sau coordonatori.

Rezultatele obținute de client în urma terapiei indică o creștere a stime de sine, încredere în forțele propirii și capacitatea de a se adapta la noi situații de viață. Utilizând tehnic încurajării ca una din tehnicile principale ale psihoterapiei adleriene am putut face clientul conștient de răspunsurile inadaptive și de punctele sale forte, fiind conștient de acestea, a putut adopta o nouă atitudine și un nou comportamen.

În ceea ce privește implicațiile acestui studiu în viitoarele cercetări elaborate folosind aceeași tehnică, consider că acest caz poate repezenta un exemplu privind utilizatea tehnicilor, metodelor și instrumentelor adleriene. Consider însă esențială, adaptarea metodelor la caracteristicile personalității clientului.

Bibliografie

Adler, A. (1996). Cunoașterea omului. București: Editura IRI.

Adler, A. (1995). Sensul vieții. București: Editura IRI.

Anastasi, A. (1961, 1988): Psychological testing. The MacMillan Comp, NY.

Anzieu, D., Chambert, C. (2010). Metodele proiective. București: Editura Trei.

Dumitrașcu, N. (2005). Tehnici proiective în evaluarea personalității. București: Ed. Trei.

Denise De Castilla (2001). Testul Arborelui. Iași: Ed Polirom.

Minulescu, M. (2001). Tehnici proiective. București: Editura Titu Maiorescu.

Tanasescu, I.A. (2008). Introducere în tehnicile proiective. București: Editura Argument.

Dan, L. (2013). Diagnosticul proiectiv – între realitate și utopia. Găsit la adresa: http://revista.pșihoterapie-integrativa.eu/wp-content/uploads/2013/05/LILI-DAN-Diagnosticul.pdf

Koch, C. (2006). Testul arborelui. Bucuresti: Editura PROFEXE.

Rozorea, M., Sterian, M. (2000). Testul Arborelui. București: Ed. Paidea.

Hamilton, M. (2000). Hamilton Anxiety Rating Scale (HARS), Handbook of Psychiatric Measures, AJ Rush. Ed. American Psychiatric Association.

Vrasti, R. Masurarea sanatățăii mentale – Cap IV – Scalele de evaluare a depresiei. Găsit la adresa: http://www.vrasti.org/evaluarea%20depresiei.pdf

American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM- IV. (4th ed).  Washington, DC: American Psychiatric Association

ANEXA 1

Evaluare inițială

Dr. Dan Dalton

– Individual: copil, adolescent, adult –

Data evaluării:

Terapeut: Vulpe Adela

Informații pentru identificare

Numele clientului: _A __________ ____B.______________ __________________

(mic) (familie) (anterior)

Vârsta: 28 Rasa:caucaziană Sexul: _X_ M __ F

Ocupația: INGINER TOPOGRAF

Starea civilă: __ necăsătorit(ă) _ căsătorit(ă) _X_ separat(ă) __ văduv(ă)

Numele partenerului(ei)/soțului(ei): __E___________ _________B_________ ________R________

(mic) (familie) (anterior)

Vârsta: 28 Căsătorii anterioare (pentru ambii): NU

Cât a durat căsătoria? 4 ani Ocupația partenerului(ei) )/soțului(ei): Asistent universitar

Copii (înșiră numele și vârstele) NU

Nume Vârstă

Educație: master

Adresa de acasă: Pitesti

Numărul de telefon: –

Clientul stă cu:singur acum – în România cu mama

Numărul de telefon pentru urgențe / adresa persoanei de contact:

Relația cu clientul:bună

Istoria familiei

Numele tatălui:necunoscut

Ocupația:-

Numele mamei:Maria

Ocupația:pensionară

Frați și surori (înșiră numele, vârstele și starea civilă)

Nume Vârstă Stare civilă

Ralu 26 necasatorit

Istoria sănătății

Probleme de sănătate importante: NU

Medicamentație (nume și doze): fără

Ultima examinare medicală: Octombire 2015

Problema prezentată

Pentru ce a venit clientul astăzi aici?

Dificultăți de relaționare și comunicare în mediul social

De ce acum?

Pentru că a plecat din țara acum 2 ani și între timp a divorțat de soție, care era printre singurele persoane cu care vorbea, acum îi este dificil să stabilească relații cu alți oameni, se simte ignorat de colegi și prieteni de la munca, se simte singur și neapreciar, nu își găsește locul nicăriei. Locul de munca îl solicită foarte mult, acolo trebuie să comunice cu colegii pentru a finaliza cercetările, trebuie să se întâlnească cu coordonatorii de proiect și evită acest lucru pentru că îi este rușine și are sentimentul că nu spune ce trebuie. La anumite întrevederi, are trac, îi transpiră mâinile, i se usucă gâtul, nu se poate concentra de parcă ”i s-ar goli creierul”. Se simte confortabil când lucrează singur (măsurători, proiectare, elaborare de documente)

Când a început?

A. a manifestat aceste tendințe încă din copilărie, (8-9 ani), dar acestea s-au accentuat în urmă divorțului de soție.

Ce altceva se întâmpla atunci?

În adolescență mama îi oferea mai multă libertate, atunci a întâlnit-o pe viitoarea soție și au petrecut mult timp împreună, și-au făcut prieteni comuni. Când rămânea singur, se simțea stingher, nu se putea concentra, nu era sigur pe situație.

Când este mai rău?

Când sunt mai multe persoane în preajma sa se simte pierdut, penibil, spune că i se pare ridicol tot ce face.

Când este mai bine?

Atunci când este cu cineva pe care îl cunoaște, sau atunci când doar observă și nu trebuie să vorbească.

Ce face clientul pentru rezolvare? Cum?

Se antrenează în discușii, însă crede că tot ce spune e stupid

Cine este cel/cea mai afectat(ă), când se întâmplă?

Clientul.

Apoi cine?

Mama

Cine nu știe?

Fratele

De ce?

Nu e treaba lui !

Date despre trecut

Copilărie

Cum s-a înțeles clientul cu semenii?

Cu fratele nu se înțelegea, din când în când ajungeau să se bată și a fost mult mai bine când a rămas singur acasa cu mama pentru că el a plecat.

De asemenea, îi era teamă de bunica sa care stătea cu ei când mama era la muncă. Era foarte strictă și avea mult reguli.

Cine îi era cel mai bun prieten(ă)?

T. colegul de clasă

De ce?

Era o persoană foarte comunicativa, calmă, înțelegătoare. Se simtea în siguranță cu el.

Ce note lua clientul?

Bune, era conștiincios

Cum se înțelegea cu învățătorii?

Foarte bine. Era apreciat pentru că era atent, linistit și cu bun simț.

Adolescență

Relații cu semenii și cu adulții?

Bune. Își petrecea timpul împreună cu 2-3 prieteni.

Întâlniri amoroase?

În perioada adolescenței a întâlnit-o pe T. (fosta soție)

Liceu

Clientul își amintește cu plăcere despre perioada aceea. Era într-o clasă unită și atmosfera era plăcută. Se înțelegea foarte bine câțiva colegi.

Începutul vieții de adult

Relații

Clientul se înțeleg foarte bine cu mama, are relații bune cu ea. Cu fratele a păstrat legătura însă puțin el plecând în alt oraș la facultate, se sună din când în când.

Are în tara un prieten bun din copilarie cu care păstrează legătura și în Franța colegul de muncă îi este prieten, se înțeleg bine.

Slujbe

A lucrat inițial în țară la Facultatea de Farmacie ca asistent universitar apoi a plecat în Franța printr-o bursă de cercetare la Doctorat păstrându-și însă aici locul de asitent pentru când se v-a întoarce.

Facultate

Facultatea de Farmacie. Doctorat: cercetare bioloigcă. În facultate a avut prieteni însă cel mai bine se înțelegea cu profesorii

Tratament psihiatric anterior

A mai fost la terapie: nu nr. de ani nr. de luni

Internare anterioară (când, unde?):

Timp total petrecut în spital: nr. de ani nr. de luni

Ce a câștigat de la terapie?

De ce s-a oprit din terapie?

Ce a mers în acea terapie?

Ce nu a mers?

Ce i-a plăcut clientului la stilul terapeutului?

Ce nu i-a plăcut?

Istoria problemelor pșihiatrice din familie (cine, diagnostic, șimptome):

Nici un istoric de probleme pșihiatrice.

Funcționare prezentă

Istoria angajărilor

2010 – asisten universitar

2011 – bursa de cercetare – Doctorat

Ce face clientul la lucru? De ce?

Cercetare, muncă în laborator.

Dificultăți legate de muncă?

Comunicare deficitară cu colegii și coordonatorii proiectului

Relația clientului cu autoritatea, semenii, subordonații:

Se conformează regulilor și normelor în relațiile cu autoritățile. În relațiile cu subordonații îi place să colaboreze de la egal la egal.

Ce ar schimba clientul la lucru?

Ar lăsa partea de comunicare în seama altcuiva și s-ar ocupa exclusiv de cercetare în laborator.

Social

Cât de des își întâlnește clientul prietenii?

În concediu cel mai mult, pe cei din țară, cu colegul de muncă se întâlnește zilnic.

Cum este viața socială a clientului?

Viața socială este puțin activă mai ales că mult timp este dedicat muncii. În timpul liber se mai întâlnește cu colegul de muncă și vorbeste cu mama pe skype.

Prietenii cei mai buni/intimitate?

Doi prieteni buni

Ce ar spune clientul despre activitățile sociale?

Clientul este de părere că partea socială este foarte puțin exersată

Descrie relațiile curente ale clientului:

Se simte bine în grup restrâns.

Descrie dificultățile din relație:

Se simte pierdut în grupuri mari

Ce ar schimba clientul?

Și-ar schimba comportamentul, sa fie mai relaxat în preajma altora, mai dezinvolt, să nu se gândească mereu că o să fie păcalit.

Cum interferează problema prezentată cu sarcinile descrise mai sus?

Nevoia de relaționare a clientului este mare în condițiile în care atât dezvoltarea profesională cât și cea personala depinde de aceasta. Clientul declară că are nevoie de încurajare pentru a depăși teama de comunicare.

Acum:

Incă ezită să intre în vorbă cu persoane pe care nu le cunoaște foarte bine.

Anul trecut (mai bine sau mai rău?)

Dificultățile erau mai mari anul trecut.

Așteptări de la tratament

Întrebarea: Ce ar fi diferit dacă clientul nu ar avea problema/problemel actuale?

Clientul își dă seama că dacă ar comunica mai bine, acest lucru l-ar ajuta în viața personală (ar întâlni pe cineva) și în viața profesionala (ar avansa cercetrea). Dacă ar relaționa mai mult cu cei din jur cu siguranță s-ar simtit mai sigur pe el și mai apreciat, mai relaxat și mai mulțumit de el.

Ce crede clientul, de ce se întâmplă aceasta?

Nu se simte sigur pe el

Ce poate face terapeutul pentru client?

Să îl asculte, să comunice cu el, să îl incurajele să își ridice stima de sine și încrederea în el.

Cât va dura ca să fie mai bine?

Mai mult luni

Cum vor ști, clientul și terapeutul, când au terminat?

Clientul va fi mai relaxat în comunicarea și relaționarea cu ceilalți, nu se va mai simți penibil sau stânjenit în prezența unor persoane străine

Ar trebui implicat și altcineva?

Nu.

SCOPUL DOMINANT AL TERAPIEI: Reducerea anxietății, creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii. Dezvoltarea capacității de comunicare și relaționare cu ceilalți

ANEXA 2 –Testul Arborelui

ANEXA 3

ISV

Inventar al stilului de viață

Harold Mosak, Ph. D. și Bernard Shulman, Ph. D.

adaptare Vlad Grigorescu, M.A. Nume participant : B.A.

Școala adleriană de la Chicago Data completării : 10.04.2016

Nume terapeut : Vulpe Adela

Constelația fraților și surorilor (descriere din copilarie)

(de la cel/cea mai mare, descrescator) – vârsta subiectului, la ceilalți diferența în ani

Începând cu copilul cel mai mare, întrebați „Cum era el sau ea în copilărie?” (ca și copil)„Cum erai tu ca și copil? (în copilărie)

Gruparea fratilor și surorilor

Trasaturi și/sau interese comune (ale tuturor copiilor)

Frații (tăi) aveau trăsături/interese comune?”

Interese comune: natură, muzică, dans, excurșii montane, gradinărit, implicați în proiecte sociale și în acțiuni de voluntariat, întreprinzători- dornici de a dezvolta propria afacere.

Trăsături comune: punctualitate, consecvență, inițiativă, dorință de afirmare și de apreciere pentru ceea ce fac.

Ordinea fratilor și surorilor (de la mult la puțin)

Te rog să-ți evaluezi fratii și pe tine însuți pentru fiecare din următoarele trăsături, în

termeni de “cel mai”…in sens pozitiv, până la “cel mai”…în sens negativ.

Dacă persoana are dificultăți cu instrucțiunile, se pot adăuga întrebări: “Cine era cel mai inteligent? Cine era cel mai putin inteligent? Unde i-ai așeza pe ceilalți în această ordine/listă?”

Inteligent- A Prieteni- A

Note la școala elementară- A Șarmant- R

De ajutor în casa- R Încearcă să facă pe plac- A

Eficient- R Nevoie de a face pe plac- A

Standarde de reușită- A Succes în a face pe plac- A

Reușită efectivă- ? Retras- A

Îndrăzneț-R Vesel- A

Își spune părerile (declarativ)-R Atent cu ceilalți- A

Răbdător- A Șef, în sensul că nu se subordonează, R Metodic-A Imperativ R

Pedant—ea Pedant A Obține ce vrea- R

Perșistent-A Nervos- R

Responsabil-A Luptător-A

Ascultător- A Ranchiunos- R

Răutacios (și viclean)- R Morocănos-A

Rebel pe față- R Rău-voitor- ?

Rebel pe ascuns-A Se plânge-A

Pedepșit-A Profitor-A

Pentru ce? –boacăne Încăpățânat-A, R

De către cine?-mama Timid-A

Lăsat nepedepșit-A Senșibilă și vulnerabilă- A

Impulșiv-A, R Senzații tari (extreme)-R

Bazat pe sine-R Idealist-A

Standarde de bine și rău-R Materialist-R

Critic cu alții-A Răsfățat-A

Relaxat/șimpatic- A Masculin-R

Umor – R Feminin- A

Excitabil- R Șigur de sine-A

Ingrijorat-A Atletic-A,R

Dezvoltare fizică în copilarie

(Sănătate, fizic, sentimente fata de corp, avantaje/dezavantaje, porecle de la fizic)

“Ce efect a avut asupra dezvoltării tale?”

Nu a avut

„Ți se dădeau porecle din cauza fizicului tău?”

Da, aveam o porecla care mă deranja mult – „racu” – nu îmi aduc aminte cine mi-a zis prima dată așa dar știu că așa mi s-a zis toată copilăria

„Era dezvoltarea ta fizică accelerată sau întârziată?”

Normală

„Aveai avantaje sau dezavantaje?”

Nu

„Cum te vedeai pe tine însuți?”

Normal, la fel ca și ceilalți. Fața nu îmi plăcea sincer, aveam impresia că am o față ușor de faierit

Scoala elementara

(tip de scoala, note, performanta la materii, comportament in clasa, relatii cu profesorii,

subiecte placute și neplacute)

„Ce fel de școală (publică, privată, parohială) ai urmat?”

Publică

„Cum era atmosfera la școală? Severă? Permișivă? Degajată? (laissez-faire)Tradițională?”
Traditională

„Ce materii preferate aveai?”

Îmi plăcea foarte mult geografia și istoria dar și stiințele mai exacte cum ar fi matematica.

„Ce materii nu iți plăceau?”

Lb straine: engleza

„La ce materii erai cel mai bun? Cel mai slab?”

Cel mai bun: geografie

Cel mai slab: engleza

Ce materii iți plăceau cel mai mult?

Geografia

Nu-ți plăceau deloc?”

Engleza

„Cum ii plăcea școala fratelui tău ?”

Foarte mult

„Cum iți plăceau profesorii?”

Depindea foarte mult de materie – unii mă enervau alții îmi plăceau

“Cum plăceai tu profesorilor?”

Eram un copil apreciat pentru ca stăteam în banca mea și învățam bine

„Cum arăta foaia ta de prezenta?”

Nu am lipsit mult de la școală – doar dacă eram racit foarte tare lipseam

„Aveai o poziție specială în școală, de exemplu în patrula școlară, favoritul profesorilor, curățai buretele de șters tabla?"

Nu aveam o poziție specială în școală

„Ți s-a acordat vreun tratament special, de exemplu ore de învățare speciale, ore pentru copii dotați, ore de logopedie, meditație?"

Nu

Sensuri ale vietii, in copilarie

(asteptari, idealuri, teluri importante, vise cu ochii deschiși, convingeri religioase)

„Care erau așteptările tale personale?"

Vroiam sincer să mă înțeleg mai bine cu R. și îmi doream să existe înțelegere în familia noastra.

„Cum ai caracteriza perspectiva vieții prin prisma copilăriei?”

Incertă, activă, cu multe lucruri de descoperit

„Aveai un scop imperativ în viața?”

Să am o casă mare

„Ce șimțeai despre bine și rău?”

Știam ce e bine și ce e rau și mi se parea că reprezintă o responsabilitate de a alege

„Ce sentimente aveai despre religie? Ce concepție avea familia ta privind religia? Dumnezeu?”

Eu sunt ortodox. Dar în familia noastră nu s-a vorbit despre religie

„Visai cu ochii deschiși? Aveai un astfel de vis preferat?"

Da, visam că am casa aia mare și că sunt liniștit, visam ce nu aveam practic.

“În copilărie, ce anume iți spunea că viața merita trăită?"

Lipsa de griji, de responsabilitate. Mă jucam cu copiii, eram împreună cu ei, făceam bani cu ei.

Orientarea și dezvoltarea sexuala in copilarie

(dezvoltarea, surse de informatie, joaca sexuala, reactie la schimbarile pubertale, comfort cu propriul sex – M/F, sentimentele despre activitatea sexuala, abuz sexual)

„Unde și în ce mod ai obținut informații despre sex?”

Prietenii mi-au vorbit și mi-au arătat poze din reviste pentru adulți

„Te-ai angajat în jocul sexului?” „În ce mod?”

Da, jocul ”Adevăr sau provocare”

„Te-a interesat?”

Da

„Aveai apucături de fata?”

Nu

„Ți-ai dorit vreodată să ai alt sex?”

Nu

„Cum trebuiau băieții din familia ta să fie (să facă, să se comporte)?”

Crescând numai cu mama, aceasta ne-a spus că bărbatul trebuie să sprijine femeia și să îi asigure protecție. Nu am avut un model în familie.

„Cum te șimțeai în privința mărimii penisului?”

Fără complexe

„Când a început să ți se dezvolte corpul?” „Ce sentimente aveai despre asta?”

Mândrie

Te masturbai?” „Când ai început?” “În ce mod ai aflat?” „Ce șimțeai despre asta?”

Am vorbit cu prietenii mei despre asta și cand am aflat ca și ei au încercat nu m-am șimtit rușinat

„Cum se aborda în familia ta subiectul despre sex?”

Nu s-a abordat

„A fost cineva din familia ta abuzat sexual?”

Nu

Relatiile sociale din copilarie

(prieteni, gasti, proximitatea copiilor, rol in grupul de prieteni, relatii cu adultii)

Copilaria mi-am petrecut-o cu cei de vârsta mea și nu numai, din zona în care locuiam, ne jucam mereu câte ceva, fie fotbal fie rișca sau altele. Mergeam mult în pădure mai ales vara că era răcoare. Îmi plăcea mult mai mult atunci când fratele meu nu era cu mine și chiar dacă mai râdeau de mine copiii, tot mă jucam cu ei pentru că ma simțeam foarte bine.

În relațiile cu adulții eram timid și evitam să stau de vorbă. Nu îmi plăcea deloc de bunica deși mama mereu a înercat să mă facă să o plac. Nu imi placea pentru ca avea reguli stricte și ma pedepsea des.

Informatii despre parinti, in copilaria participantului

Rolul participantului in familie: Mă așteptam sa fiu iubit de mama

Sentimentele participantului- În familie, îmi doream să fiu în centrul atenției și lucrul acesta mă făcea să mă simt important

Despre familie: Mama a fost singură tot timpul. Mi-aș fi dorit să am un model și mă gândeam uneori cum e să ai un tata.

Relatia parintilor

(descriere, diviziunea rolurilor, relatia interpersonala, conflicte/intelegeri, mariaj

fericit/nefericit)

Nu am ce sa spun

Alte informatii despre familie

(climat, valori, statut socio-economic, etnicitate, religie)

– Etnicitate : români

– Religie : ortodoxă

Alte figuri parintesti și modele de adulti

(inclușiv animale preferate)

Model de adult:

Ion – îngrijitorul școlii, îmi plăcea că repara orice se strica, însă nu îmi plăcea că era cam dur;

Radu, vecin – bine crescut, diplomat, sociabil, descurcăreț, îndrăzneț, nu se lasă păcălit. Apelează la ajutor când nu știe să facă ceva.

ANEXA 4 – Scala de anxietate Hamilton

ANEXA 5 Scala de depresie Beck BDI

ANEXA 6 Scala de evaluare globala a Funcționării

SCOR: 68 (DEFICIENȚĂ PȘIHICĂ UȘOARĂ)

Scala de Evaluare Globală a Funcționării

Cod Notă: se pot utiliza și coduri intermediare

Corelația între scala GAFS și deficiența funcțională