Piata Vinului

CUPRINS

CAPITOLUL I –Viticultura și vinificația în Republica Moldova –importanță,

tipologie, aria de răspândire, soiuri, scutr istoric 4

1.1 Importanța sectorului vitivinicol în Republica Moldova 4

1.1.1 Importanța economică ………………………….…………………………. 4

1.1.2 Importanța socială ………………………….……………………………….5

1.1.3 Importanța turistică …………………………….……………………………. 6

1.1.4 Importanța alimentară și medicală…………………………..….………… 6 1.1.5 Importanța ecologică ………………………….………………….. ……….. .8

1.2 Aria de răspândire a sectorului vitivinicolîn Republica Moldova……………… 9

1.3 Calitatea strugurilor și a vinurilor în funcție de condițiile pedoclimatice……..19

CAPITOLUL II – Tendințe de dezvoltare a viticulturii și vinificației

în Republica Moldova ………………25

2.1 Starea actuală și tendințe de dezvoltare a viticulturii

în Republica Moldova………… 25

2.2 Starea actuală și principalele tendințe ale dezvoltării industriei

vinicole în Republica Moldova ……………35

2.3 Strategia de promovare a exportului pe anii 2003-2006 ………………………46

CAPITOLUL III – Eficiența economică a fabricării producției vinicole………….51

3.1 Particularitățile eficienței producției vinicole …………………………………51

3.2 Perfecționarea normării privind utilizare materiei prime în vinificație ……….53

CAPITOLUL IV – Organizarea producției ecologice vitivinicole………………… 65

4.1 Realizările ale prăcticii mondiale în domeniul produselor

cu un grad igienic sporit ………66 4.1.1Agricultura biologică……………………………………………………..68

4.1.2 Viticultura ecologică……………………………………………………..69

4.1.3 Produsele vitivinicole cu o valoare ecologică ridicată………………70

4.1.4 Prevederile din actele normative și din legislația Republicii

Moldova referitor la produsele alimentare ecologice…………….71

4.2 Organizarea producerii ecologice în viticultură și vinificație 73

4.2.1 Asigurarea titlului de ecologic în procesele

biotehnologice alimentare……………………………….73

4.2.2 Exigențile față de condițiile ecologico-pedologice și

materia primă vinicolă crescută în acest ambiant…………………78

4.2.3 Limitări de gen agrotehnic la creșterea strugurilor ecologici……..81

4.2.4 Produsele secundare vitivinicole pentru cultura

ecologică a viei……………………85

4.2.5 Cerințe față de materia primă, procedeele tehnologice și

produselor vinicole obținute cu titlul de "ecologic"……………86

4.2.6 Programul de investigații în domeniul produselor

vinicole ecologice…………….89

4.2.7 Recomandări privind fabricarea produselor vinicole

ecologice în Republica Moldova………………91

4.2.8 Monitoringul producerii vitivinicole ecologice………………… ….92

CONCLUZII și PROPUNERI 94

=== l ===

CUPRINS

CAPITOLUL I –Viticultura și vinificația în Republica Moldova –importanță,

tipologie, aria de răspândire, soiuri, scutr istoric 4

1.1 Importanța sectorului vitivinicol în Republica Moldova 4

1.1.1 Importanța economică ………………………….…………………………. 4

1.1.2 Importanța socială ………………………….……………………………….5

1.1.3 Importanța turistică …………………………….……………………………. 6

1.1.4 Importanța alimentară și medicală…………………………..….………… 6 1.1.5 Importanța ecologică ………………………….………………….. ……….. .8

1.2 Aria de răspândire a sectorului vitivinicolîn Republica Moldova……………… 9

1.3 Calitatea strugurilor și a vinurilor în funcție de condițiile pedoclimatice……..19

CAPITOLUL II – Tendințe de dezvoltare a viticulturii și vinificației

în Republica Moldova ………………25

2.1 Starea actuală și tendințe de dezvoltare a viticulturii

în Republica Moldova………… 25

2.2 Starea actuală și principalele tendințe ale dezvoltării industriei

vinicole în Republica Moldova ……………35

2.3 Strategia de promovare a exportului pe anii 2003-2006 ………………………46

CAPITOLUL III – Eficiența economică a fabricării producției vinicole………….51

3.1 Particularitățile eficienței producției vinicole …………………………………51

3.2 Perfecționarea normării privind utilizare materiei prime în vinificație ……….53

CAPITOLUL IV – Organizarea producției ecologice vitivinicole………………… 65

4.1 Realizările ale prăcticii mondiale în domeniul produselor

cu un grad igienic sporit ………66 4.1.1Agricultura biologică……………………………………………………..68

4.1.2 Viticultura ecologică……………………………………………………..69

4.1.3 Produsele vitivinicole cu o valoare ecologică ridicată………………70

4.1.4 Prevederile din actele normative și din legislația Republicii

Moldova referitor la produsele alimentare ecologice…………….71

4.2 Organizarea producerii ecologice în viticultură și vinificație 73

4.2.1 Asigurarea titlului de ecologic în procesele

biotehnologice alimentare……………………………….73

4.2.2 Exigențile față de condițiile ecologico-pedologice și

materia primă vinicolă crescută în acest ambiant…………………78

4.2.3 Limitări de gen agrotehnic la creșterea strugurilor ecologici……..81

4.2.4 Produsele secundare vitivinicole pentru cultura

ecologică a viei……………………85

4.2.5 Cerințe față de materia primă, procedeele tehnologice și

produselor vinicole obținute cu titlul de "ecologic"……………86

4.2.6 Programul de investigații în domeniul produselor

vinicole ecologice…………….89

4.2.7 Recomandări privind fabricarea produselor vinicole

ecologice în Republica Moldova………………91

4.2.8 Monitoringul producerii vitivinicole ecologice………………… ….92

CONCLUZII și PROPUNERI 94

Capitolul I

Viticultura și vinificația în Republica Moldova –importanță, tipologie , aria de răspândire, soiuri, scutr istoric.

Vița de vie este cea mai studiată, mai documentată și cu istoria cea mai veche. Această minune vegetală a fost considerată ca simbol al fecundității și al sănătății , iar vinul apreciat ca nectar al zeilor. Vița de vie și vinul și-au adus contribuția lor directă și indirectă la dezvoltarea civilizației și omenirii în ansamblu.

Importanța sectorului vitivinicol în Republica Moldova.

Viticultura și vinificația sunt ramuri fundamentale ale complexului agro-industrial al Republicii Moldova. Lor le revine peste 14% din producția globală a întrgului complex. Aceste ramuri cuprind 10,5% din mijloacele de producție fixe și circa 9% din forța de muncă.

Republica Moldova dispune de condiții naturale, umane și de producție favorabile pentru dezvoltarea eficace a viticulturii și a vinificației, care sunt îndeletnicirele cu tradiție multiseculară și de mare importanță pentru economia națională. Viticultura este o ramură extrem de intensivă a producției agricole, reprezentând peste 30% din producția vegetală totală deși nu ocupă decât 6% din suprafața agricolă a țării, utilizând de regulă terenuri mai puțin propice pentru alte culturi. Acest sector s-a dezvoltat atât din necesitatea acoperirii nevoilor, de consum intern, dar și pentru faptul că Moldova oferă condiții naturale, umane deosibit de fovorabile. Deaceea , un obiectiv de maximă importanță îl constitue organizarea acestuia pe baze noi , menite să contribuie la asigurarea populației și a industriei vinicole cu cantități specifice de struguri pe o perioadă cât mai mare de timp.

Importanța economică .

Considerată tradițională, importanța economică a viticulturii și vinificației este dată de dublul rol și anume, pe de o parte, aceste contribuie substanțial la completarea bugetului statului datorită ponderii mari pe care o au în totalul producției agroalimentare al țării (circa 25%) și pe de altă parte aceste ramuri furnizează cea mai mare cantitate destinate exportului , contribuind la completarea resurselor valutare a țării, atât de necesare în această perioadă de tranziție spre economia de piață. Anual la budgetul statului de la comercializarea vinului și strugurilor se strâng circa 200 mil MDL (circa 15 mil USD).

Importanța economică a viticulturii crește din ce în ce mai mult știut fiind faptul că vița de vie este cultura care asigură exploatare eficace a tuturor terenurilor din pantă care sunt mai puțin favorabile pentru alte culturi , a terenurilor slab productive, nisipoase, argiloase chiar și a prundișilor. Pentru anii secetoși , fenomen destul de des întâlnit în Sud, viticultura este ramura care asigură finanțarea economiei în ansamblul său.

În altă ordine de idei sectorul vitivinicol stimulează cercetarea știinșifică. Ameliorarea soiurilor, solurilor, îmbunătățirea utilajelor și mașinelor, utilizarea pesticidelor, având ca scop îmbunătățirea tehnologiilor de producșie a strugurilor dar și al vinurilor aferă tot atâtea direcții de cercetare.

Atât viticultura cât și vinificația sunt sectoare rentabile, indiferent de distinația produselor. Rata rentabilității în viticultură se situiază conform specialiștilor la 50%, ceea se dă posibilitatea recuperării într-un termen scurt a investițiilor care se fac pentru dezvoltare ei. La fel industria vitivinicolă implică o gamă largă de tractoare, mașini agricole, substanțe chimice, utilaje și mașini pentru vinificație, utilaje și mașini pentru conservare, ambalarea, transportarea vinului etc. având deci o importanță în dezvoltarea unor ramuri industriale de vârf.

Importanța socială .

Importanța socială a viticulturii și vinificației este determinată de faptul că aceste ramuri asigură existența a aproximativ 300-350 mii de familii, cu peste un milion de membri, iar în bazinele viticole, veniturile locuitorilor sunt asigurate în proporție de peste 80% din exploatarea acestor plantații. Din totalul acestora angajați sunt aproximativ 78000/oameni și inclusiv vinificație 10000/oameni.

Viticultura și vinificația contribue la folosirea eficientă a forței de muncă, mai ales în mediul rural , determinând o reducere a șomajului în bazinele viticole și la dezvoltarea pe ansamblu a economiei naționale. Diminuarea șomajului în bazinele viticole este susținută de consumurile foarte mari de forță de muncă la hectar, în comparație cu culturile cerealiere dar și cu alte culturi horticole. Astfel dacă consumurile medii specifice de forță la hectar (conform fișelor tehnologice) pentru plantațiile de prun (sistem intensiv) sunt de 808 ore-om/ha, plantații de măr (sistem clasic) sunt de 1038 ore-om/ha și 1603 are-om/ha (sistem intensiv), pentru piersici 1443 ore-om/ha(sistem intensiv), pentru grâu 51 ore-om/ha (irigat) și 35 ore-om/ha (neirigat), atunci pentru cultura viței de vie pentru struguri de masă 4540 ore-om/ha, struguri vin 3875 ore-om/ha.

Importanța turistică .

Nici o altă plantă de cultură nu poate să îmbine atăt de armonios utilul cu frumosul , dilicatețea cu eficiența economică, grija de producție cu extazul generat de elexirul strugurilor ei – vinul, așa cum face vița de vie. Frumosul ce caracterizează podgoriile în general , nu are însă funcția relaxantă de tihnă, cum este cea produsă de un parc natural. El are și pe cea de trăire planetară, de răscolire a tuturor forțelor mărețe din om, pentru că frumosul podgoriilor se reflectă în dragostea omului față de natură. Iată pentru ce frumosul podgoriilor strecoară dorința de realizare și curajul de a acționa. Vița de vie a fost și va rămâne atâta timp cât va dăinui specia umană, un simbol, o speranță, o certitudine a prietinilor ei .

Republica Moldova dispune de pivnițe unicate în lume situate în apropierea localităților Cricova, Milești Mici și Brănești, a căror capacitate totală depășiște un milion de hectolitri vinuri de orice fel.

Importanța alimentară și medicală.

Strugurii și vinul au efecte terapeutice și de vindecare a unor boli și maladii, fapt ce imprimă o importanță mai mare consumului acestora. Astfel prin consumul acestora combatem arterismul, afecțiuni cardio-renale, maladii ale tubului digestiv și exeme, fovorizând secreția biliarâ, etc. Recomandăriile medicilor:

-bolile căilor respirători;

-deranjamente digestive;

-leziuni al aparatului urinar;

-afecțiuni ale ficatului și splinei;

-slăbirea organizmului;

-boli nervoase;

-refacerea organizmului în stare de covalescență; etc.

Strugurii și vinul prezintă interes sporit și din punct de vedere alimentar fiind bogate în vitamine și minerale, dar și în conținutul caloric ridicat atât de necesare pentru ființa umană. Un kg de struguri proaspeți procură organizmului 600-1200 calorii, iar un kg de stafide până la 2600 calorii . În afară de zaharuri cele mai ușor asimilabile în organizm (glucoza, fructoza etc.) strugurii mai conțin acizi organici , săruri minerale de (K,Mg,P,Fe,Ca,Cu etc.), oligoelemente, vitamine(B,B2,B6,B12,PP,acid pantotenic, acid folic, coleină etc.), proteine, substanțe colorante(flavonice și antocianice), polifenoli, cu acțiune antioxidantă, bactericidă(quercitina, epicatecina etc.).

Vinul conține sub formă ușor asimilabilă zaharuri,alcool, glicerină, acizi organici, polifenoli, tanin, esteri, substanțe colorante, aldehide, proteine și aminoacizi, precum și vitamine și săruri minerale.

Alcoolul este cel mai studiat component al vinului . Un litru de vin cu o tărie de 9-10º aduce la bilanțul energetic cca 600-700 calorii , ceea ce reprezintă 25% din necesarul zilnic al organizmului omenesc. Un litru de vin din punct de vedere energiei calorice echivalează cu 0,9 litri lapte, sau, 300-350 gr pâine, sau 585 gr carne sau 1 kg cartofi. Alcoolul are un dublu aspect în interiorul organizmului: ca factor nutritiv și tot odată toxic. Alcoolul substituind prin oxidare grăsimele și glucidele. În cantități mari și consumuri constante el devine toxic.

Hidranți de carbon(zaharuri, glucide).În vinurile dulci sunt cantități însemnate de hidrați de carbon, glucoză și levoză, care lipsesc în vinurile seci, deoarece la fermentare se descompun.

Aminoacizi. Specialiștii au putut detrmina, prin analiză cromatografică, existența a 19 aminoacizi , a căror cantitate ajunge la 3 g/l, aproximativ valoare minimă de aprovizionare zilnică.

Vitaminele . În vin se întâlnesc următoarele vitamine: C, P ,B , tanină 0,15-0,3 mg/l, B2 0,2-0,3 mg/l PP(nicotinamina) 0,65-2,10 mg/l ,mezoinozitul 400-600 mg/l etc.

Substanțele minerale întâlnite în vin sunt :P, S, Cl, Si, K, Na, Mg, Cu, Zi, Au, Br, I, care au rol de catalizatori biochimici și intră în compoziția unor țesute.

H2O. Într-un litru de apă bem peste 800ml de apă activă , trcută de două ori prin fluxul veții vegetale, prima dată vara când limfa plantei o trage spre bobul ciorchinului, și a doua oară, în viața microbiană când activitatea micelică o invită la minunea organică a mustului , care face zarva în butoi și a vinului care se maturizează încet în sticlă.

Importanța ecologică .

Viticultura intens mecanizată și chimizată, practicată în ultemii decenii a generat procese de poluare a mediului viticol și a produselor obținute din acest sector important al agriculturii. Pentru a atenua acest fenomen negativ, care are tendință de actualizare a apărut ca alternativă viticultura biologică. Aceasta își propune aplicarea unui sistem de conducere și organizare a exploatațiilor viticole , care implică restricții importante în legătură cu produsele chimice de sinteză și a altor produse chimice. Viticultura biologică răspunde cel mai bine cerinților de dezvoltare durabilă a agriculturii. (Problimele legate de viticultura ecologică vor fi abordate mai pe larg în capitolul IV ).

Aria de răspândire a sectorului vitivinicol în Republica Moldova

Republica Moldova este amplasată în pareta de Sud- Vest a Câmpiei Est-Europene, între râurile Prut și Nistru. Moldova se întinde de la N spre S pe o distanță de 350 km și de la E spre W pe o distanță de 150 km .Suprafața toală a țării este de 33,7 mii km², având o populație de circa 4,2 mil oameni. Solul este fertil din caregoria cernoziomurilor. Zonele principale de cultivare a viței de vie sunt situate între latitudiniile 46º-48º, coincid cu cele mai faimoase zone viticole franceze- Burgundia, Bordeaux.

Teritoriul Republicii este ,în fond, o câmpie dealuroasă fiind brăzdată în cea mai mare parte de văi. Pantele ocupă 57% din totalul suprafețelor , aproape 2/3 din ele au unghiul de înclinare de la 2º până la 6º. Clima este moderat-continentală, cu multă lumină solară și căldură, carectirizânduse printr-o durată mare a perioadei calde , în medie 260-290 zile și relativ scurtă a pereoadei reci 75-105 zile. Suma temperaturilor active anuale este de 2520ºC-3580ºC. Tempera maedii anuală este de +9ºC +9,5ºC.

Moldova se află lânga frontiera de nord al viticulturii industriale mondiale.Este împărțită în 4 centre (Cahul, Codru, Nistreană, Bălți)care la rândul său cuprin 19 zone. Zonele viticole și de vinificație în număr de 19 și sunt Cahul, Ciumai, Comrat, Tigheci, Cimișlia, Hâncești, Purcari, Ialoveni, Bulboaca, Romanești, Nisporeni, Codru, Cricova, Susleni, Bălți, Rașcova, Dubăsari, Rezeni, Tiraspol.

Zona Cahul

Se află în partea de sud a Republicii înălțimele absolute variază între 60m și 120m. După relief este o zonă cu o ușoară înclinare spre Sud .Marea majoritate a pantelor sunt expuse spre Est și sore West.Dat fiind faptul că în apropiere se află râul Prut cu lacurile și bălșile sale această zonă are următoarii indicatori:

-suma temperaturilor active în pereoada vegetației este de 3400ºC-3500ºC, temperaturile medii a lunii iulie este de circa +28ºC , temperaturile cele mai scăzute pe perioada de iarnă este de –18,5ºC, -20,5ºC care pot fi ușor suportate de soiurile cultivate de horticultorii din această zonă.

-suma precipetațiilor în pereoada vegetației se situiază între 200-230 mm , și în pereoada de coacere 55 mm. Coeficientul hidrohrafic este de 0,7 (interdependența precipitațiilor cu suma temperaturilor active) pe pereoada de vegetație și de 0,5 în pereoada de coacere.

Pe teretoriul acestei zone se cultivă următorele soiuri de viță de vie: Caberne-Savinion -27%, Merlo -36%, Pino Fran -15%.

Cele mai recunoscute mărci de vin produse sunt:”Roșu de Cahul”, “Codru”,”Mugurel” etc.

Zona Ciumai

Este situat în partea de Sud al Moldovei , în centrul regiunei Cahul. La formarea microclimatului contribue în egală măsură solul care este ceornoziom dar și lacurile din apropiere Salcia Mare, Salcia Mică și Ialpug.

Condițiile climaterice sunt caracterizate de următorii indicatori:

-suma temperaturilor active în pereoada vegetației 3300ºC-3400ºC, temperatura medie a lunii iulie +27ºC, temperatura minimă în pereoade de iarnă –20,5ºC,-22,5ºC, Lungimea pereoadei de vegetație cca 190 de zile.

-suma precipitațiilor în pereoada de vegetație 220-250mm , și în pereoada de coacere de 55mm. Coeficientul hidrografic în timpul pereoadei de vegetație este de 0,7 și în pereoada de coacere aproximativ în limita de 0,55-0,6.

Caracteristica generală a reliefului este dealuros, și cu înălțimi absolute de 120-180m deasupra nivelului mării.

Condițiile pedo-climatice excepționale fac posibil obținerea de vinuri de calitate din categoria celor de desert roșii și albe dar și a celor seci.cele mai importante mărci de vin sunt “Caberne-Ciumai”,”Cahor-Cumai”,”Mărgăritar” etc.

Zona Comrat

Situat în partea centrulă a reciunii Cahul și este cuprinsă de foste raioane, Comrat,Besarabeasca și Ciadâr-Lunga. Din punct de vedere geomorfologic este situat în Stepa Bugiacului. Este o zonă de câmpii dealuroase , transformânduse în colină în partea de Sud. O rețea de râuri străbate această zonă de la Nord spre Sud.

-suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 3200ºC-3400ºC. Temperaturile medii a lunii iulie este de +23ºC, cea minimă în pereoada de iarnă este de cca –20,5ºC, -22,5ºC, pereoada de vegetație este de 187 de zile.

-suma precipitațiilor este de 420mm și cea în pereoada de vegetație este de 200mm, în pereoada de coacere precipitațiile sunt de cca 40mm. Coeficientul hidrografic este de 0,6-0,7 în timpul anului și de 0,65 în pereoada de coacere.

Dintre soiurile cele mai cultivate sunt: Aligote- 25%, Savinion-13%, Chardone-10%,Fetească Albă-6%, Pino -4%, Traminer Rosé -3%, din cele roșii –Caberne-Savinion-25%, Pino Fran-13%, Merlo-27%. Mărcile de vin cu cel mai mare renume din această zonă sunt: “Roșu de Comrat”și “Roza Comrata”.

Zona Tigheci

Este situat în partea de Nord-Est al rigiunei vitivinicole Cahul. Este mault mai diversificat de cât alte zone. La Nord sunt situați Codrii Tigheciului care diferă de Codri printrun relief mai puțin accentuat, la West Prutul iar la Sud a câmpie dealuroasă.Pantele sunt destul de slabe dar cu o lungime destul de mare.

-suma temperaturilor active în pereoada vegetației este de 3100ºC în regeunea Codrii Tigheciului și de 3300C-3400ºC în zonele apropiate Prutului.Temperatura medie a lunii iulie este de cca –25ºC, iar cele minime se încadrează în intervalul de –18ºC, -21ºC. Coeficientul hidrografic este de 0,8-1,0 în partea de la Prut și de 0,7-0,8 în Codrii Tigheciului. Precipitațiile din perioade de vegetație sunt de 270 mm și în pereoada de coacere de 65-70mm.

Prezența râurilor și a izvoarelor fac posibil obținera vinurilor de calitate pentru spumante dar și pentru vinurile de calitate albe, rozé, roșii. Ele mai mari suprafețe sunt plantate cu următoarele soiuri de viță de vie : Aligote,Savinion, Chardone și grupa Pino.

Zona Cimișlia

Este situat în partea de Nord a regiunei Cahul pe teretoriul fostului raion Cimișlia, se află între Codri Centrali și Stepa Bugeacului. Relirful este o câmpie cu dealuri moderați . Pereoada de vegetație este de 190 de zile. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 3100ºC-3200ºC, temperaturile madii a lunii iulie este de 22,4ºC , și cele minime în pereoada de iarnă de aproximativ –21,5ºC. Coeficientul hidrografic este 0,7-0,8 în pereoada de vegitație și de 0,7 în pereoada de coacere a bobiților. Suma precipitațiilor în pereoada de vagetație este de 200-250mm și de 50mm în pereoada de coacere.

Cele mai multe plantații sunt cultivate cu soiuri nobile (europene) și sunt: Aligote, Traminer Rozé, Chardone, Savinion. Vinurile albe sunt cele mai valoroase în această zonă ,mărcile recunoscute zonale sunt “Ressinato” și ”Lacrima viei”.

Zona Hâncești

Este situat în partea de Sud-West a zonei Codru pe teretoriul fostului raion Hâncești. Este străbătută de râul Răut și de afluenții acestuia –Iclea, Basna și Botna care formează numeroase microzone vitivinicole. Pereoada relativ scurtă de cca 165 de zile permite coacerea bobiților dar și al lemnului pentru pereoada de iarnă când temperaturile minime ating valoarea de –25ºC. Temperatura cei mai calde luni a pereoadei de vegetație ,iulie, este de +21,0ºC. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 3050ºC-3150ºC, cea a precipitațiilor de 250-350mm și în pereoada de coacere este de cca 80mm. Coeficientul hidrografic este de 1,0-1,2 în pereoada de vegetație și de 0,8 în pereoada de coacere.

Cu condițiile sale pedoclimaterice această zonă este renumită cu producția sa de vinuri de masă dar și a celor de calitate. Cele mai bune rezultate sau obținut la Fabrica de Vin “Vitis” cu mărcile sale renumite : “Chardone-Hâncești”, “Savinion-Hâncești” și “Caberne-Hâncești” care au fost medaliate la concursurile internațiaonali.

Soiurile de viță de vie cultivate în această zonă sunt: Aligote, Fetească, Chardone, Resling, grupa Pino, Caberne-Savinion, Savinion.

Zona Purcari

Este situat în regiunea Nistreană , în partea de Sud Est a Moldovei pe partea dreaptă a Nistrului.Solul, relieful, Nistrul dar și lacurile, și bălțile sale formează o zonă de micro climat unică în lume. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 3300ºC-3400ºC, temperatura medie a lunii iulie este de +24ºC, și celor minime din pereoada de iarnă sunt de –18ºC. Pereoada de vegetație este de 190 de zile.Suma precipitațiilor în pereoada de vagetație 200-250mm și cea în pereoada de coacere de 45mm contribue la o bună coacere a strugurilor. Coeficientul hidrografic este de 0,7-0,8 în pereoada de vegetație și de 0,55 în pereoada de coacere.

Soiurile cultivate în acaeastă zonă sunt de regulă cele roșii și anume: Caberne-Savinion, Merlo, Pino Fran, Malibec, Rară Neagră, Saperavi. Cele mai importante mărci de vin fabricate în această zonă sunt: “Negru de Purcari”, “Purpuriu de Purcari”, “Tudorița”.

Zona Ialoveni

Este situat în partea de Sud a regiunei Codru pe teretoriul fostului raion Ialoveni , la hotar cu regiunea Cahul și Nistreană. Aproximativ 73 % din suprafața cultivată este situată pe dealuri cu înălțimi absolute de cca 150-200m de la nivelul mării.Pantele reci și relativ reci ocupă cca 73% din zonă, cele relativ calde 26% și cele calde 16%. Zona este străbătută de râurile Botna și Bâc care duc la formarea microzonilor Miliști Mici, Puhoi, Baza de Încercări a Institutului Națianal de Vie și Vinificație.

Pereoada de vegetație este de cca 175 de zile. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 3000ºC-3100ºC , temperatira medie a lunei iulie este de +21ºC și cea minimă în pereoada de iarnă de –21,5ºC , -22,5ºC.

Precipitațiile ce cad în pereoada de vegetație este de 250-300mm, și în pereoada de coacere de 60-70mm ce este destul de mare . Coeficientul hidrografic este de 0,9-1,0 în pereoada de vegetație și de 0,85-0,9 în pereoada de coacere. Aceste caracteristici fac posibil obținerea în zonă a vinurilor pentru spumoase.

Soiurile cultivate sunt: Aligote-36%,Fetească Albă –10%, Chardone -8%, Savinion -8%, Traminer Rozé -5% ș.a. Producția vinicolă este renumită prin mărcile sale de renume “Flora Viei”, “Floreasca” și “Alb de Codru”.

Zona Buliboaca

Este situat în partea de Sud-Est al regiunei Codru pe tereroriul Fostului raion Aneni-Noi. Din punct de vedere geografic zona este delimitată la Est de Nistru și la West de Codri. Relieful este dealuros spre Sud se transformă într-o câmpie.

Din punct de vedere climateric este caracterizată de următoarele valori:

-suma temperaturilor active în pereoada de vegetație 3000ºC-3100ºC, temperaturile celei mai calzi luni este +23,0ºC și a celei mai reci de cca 22,5ºC. Suma precipitațiilor în pereoada de vegetație este de 250-270mm și în pereoada de coacere de 70mm. Coeficientul hidrografic este de 0,8-0,85 în pereoada de vegetație și de 0,8 în pereoada de coacere.

Soiurile cultivate sunt din categoria celor nobile sau europene : Aligote, Savinion, Chardone, Fetească Albă, Traminer Rozé ș.a.

Zona Romanești

Este situat în centru regiunei Codru . Teritoriul este străbătut de râul Răut și afluenții acestuia Ichel, Bâc, Botna, și este caracterizat de pante destul de în clinate care sunt destul de favorabile pentru cultura viței de vie în marea majoritate cu o expoziție sudică. Microzonele formate aici sunt Trușeni și Cojușna.

Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație sunt cuprinse între valorile de 3000ºC până la 3150ºC . Temperatura medie în iulie este de +21,5ºC și cea minimă în pereoada de iarnă de -20,5ºC. Lungimea pereoadei de vegetație este de 170 dezile. Caeficientul hidrografic este de 1,0 în pereoada de vegetație și de 0,8 în pereoada de coacere.

Pe teretoriul zonei Romanești se cultivă atât soiuri roșii cât și cele albe. Dintre cele roșii cele mai mari suprafețe sunt ocupate de Pino Fran –50%, Caberne-Savinion –25%, Merlo –10% ș.a. Plantațiile cu soiuri albe au următoarea structură: Aligote –30%, Fetească Albă –20%, Chardone, Traminer, Resling, Traminer Rosé (5-7%) ș.a.

Cele mai cunoscute mărci de vin sunt: “Trandafirul Moldovei” și ”Buchetul Moldovei” care sunt fabricate din Traminer și Traminer Rozé.

Zona Nisporeni

Este situat în partea de Sud-West al regiunii Codru și are hotarul cu râul Prut. Înălțimele caracteristice acestei zone sunt de 100-180 m de la nivelul mării.Pereoada de vegetație este de 175 de zile cu o sumă a temperaturilor active în pereoada de vegetație de 3100ºC-3150ºC. Temperatura medie în iulie este de +21,2ºC și coeficientul hidrografic de 1,0-0,8 în pereoada de vegetație și de 0,88 în pereoada de coacere. Pe pereoada de iarnă în zonă se în regestrează temperaturi de maxim –21,0ºC ceea ce nu afectează soiurile care sau aclimatizat destul de bine în această zonă.

În această zonă există paru microzone și anume: Șișcani, Iuriceni, Zărzărești și Milești în care se fabrică vinuri de înaltă calitate renumite în CSI. Soiurile cultivate sunt: Aligote, Savinion, Fetească Albă, Semilson, Traminer Rozé ș.a.

Zona Codru

Se află în partea de Nord-West al regiunii Codru . Este renumit ca una din zonele cu cele mai mari pante. În această zonă se află cel mai înalt punct din Republica Moldova și anume dealul Cobăești –429,5m. Majoritatea pantelor sunt cu expoziția la Sud-West și Nord-Est. Înălțimele medii sunt de cca 200-220m și sunt destul de bine utilizate de crescătorii de viță de vie.Pereoada de vegetație este de 170 de zile și o sumă a temperaturilor active în pereoada de vegetație de 2900ºC-3100ºC. Temperatura medie a lunii iulie este de 20,5ºC, cea minimă în pereoada de iarnă este de cca –22,5ºC.

Media precipitațiilor ce cad în pereoada de vagetație este de 300-320mm și în pereoada de coacere de 90mm. Coeficientul hidrografic în timpul de coacere este de 1,0 iar în pereoada de vegetație pe total este de 1,0-1,1. Solurile sunt din grupa ceornoziomurilor.

Aceste condiții pedo-climaterice fac posibil ca în această zonă să fie cu succes cultivate soiurile albe pentru vin dar și cele de masă. Cele mai cultivate sunt soiurile din grupa Izabellei (Lidia,Noa etc. ) dar și altele ca: Aligote, Fetească Albă, Savinion, Chardone și Pino Gri.

Zona Cricova

Se situiază în partea de Est al regiunei Codru. Particularitățile sale sunt că în partea de Est se află Nistrul iar în paretea de West Codrii Centrali care în comun formează un microclimat favorabol pentru soiurile albe cât și pentru cele roșii.

Pereoada de vegetație este de 170 de zile și suma temperaturilor active în pereoada de vegetație de 2900ºC-3100ºC. Temperaturile minime în pereoada de iarnă sunt de – 20,5ºC și a celor din iulie de +22,0ºC. Precipitațiile în timpul vegetație sunt de 250mm și în pereoada de coacere de 70mm. Coeficientul hidrografic este de 0,8-0,9 în timpul vegetației și de 0,8 în pereoada de coacere.

Dintre soiurile albe cultivate sunt :Aligote- 35%, Chardone –10%, Savinion –8% ș.a. din cele roșii : Pino Fran –60%, Merlo -13% și Caberne-Savinion – 27%. Cele mai mari aprecieri au primit mărcile de vin ca: “Aligote de Stavceni” și “Chardone de Cricova”. Această zonă este renumită și prin cramele sale care se află în apropierea Cricovei care sun incluse în circuitul turistic al Moldovei.

Zona Susleni

Este situat în partea de Nord-Est a regiunei Codru și de la Est are hotar cu Nistrul. Majoritate pantelor au expoziție Estică și Sud-Estică care sunt caracteristicele generale a acestei zone. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație este de 2900ºC-3050ºC și o durată a pereoadei de vegetație de 172 de zile. Volumul precipitațiilor în pereoada de vagetație sunt de 270-300mm și în pereoada de coacere de cca 80mm. Coeficientul hidrografic este 1,0-1,1 în pereoada de vegetație și de 0,95 în pereoada de coacere. Temperaturile maxime în pereoada de iarnă sunt de – 22,5ºC și cele madii din iulie de +21,2ºC.

Soiurile cultivate sunt: Aligote, Savinion, Traminer Rozé și Chardone. Dintre mărcile de vin cu renume fabricate sunt :”Alb de Peresecina”, “Farmecul Codului”, “Alb de Orhei” ș.a.

Zona Bălți

Este situat în partea de sud al regiunei de nord sau regiunea Bălți între podișul prutului și a podișului Sorocii.Relieful este caracterizat de câmpie cu o înclinare spre Sud-Est. Înălțimea absolută este de cca 160-200m de la nivelul mării .Pereoada de vegetație este de 170 de zile cu o sumă totală a temperaturilor active de 2900ºC-3000ºC. Temperaturile medii a lunii iulie este de +20,5ºC și cea minimă în pereoada de iarnă de cca – 23,5ºC ceea ce necesită soiuri aclimatizate pentru a rezista la temperaturile scăzte în pereoada rece a anului.Precipitațiile din timpul vegetației sunte 280-320mm și în pereoada de caocere de 70mm. Coeficientul hidrografic este de 0,8-1,0 în pereoada de vecetație și de 0,95 în pereoada de coacere a bobiților.Cele mai multe plantații sunt de Aligote -40% , Fetească Albă –10%, Traminer Rozé –20% și restul cu Lidia, Delavar, Izabela.Cele mai apreciate produse din această zonă sunt divinurile (denumirea comercială a coniacurilor moldovenești): “Barza Albă”, “Barza Neagră” și “Doina”.

Zona Rașcova

Se află în patrte de Nord-Est a părții drepte al Nistrului în peremetrul fostelor raioane Camenca și Râbnița.Pantele sunt orientate de la Nord-Est spre Sud-West.

Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație sunt de 2900ºC-3500ºC și pereoada de vegetașie de 175 de zile. Temperatura medie a lui iulie este de +21,0ºC și cea minimă înregestrate în pereoada de iarnă de –22,5ºC. Precipitațiile sunt de 280-320mm în pereoada de vegetație și de 80mm în pereoada de coacere. Coeficientul hidrografic este de 0,8-1,0 în pereoada de vegetație și de 0,9 în pereoada de coacere ceea ce este favorabil pentru creșterea soiurilor albe europene. Soiurile cultivate sunt din categoria celor albe:Aligote, Resling de Rein, Fetească Albă. Mărcile de vin produse sunt caracterizate prin arome și gust specific acestei zone. Cele mai renumite fiind: “Roșcova” și “Resling de Rașcova”.

Zona Dubasari

Se află în partea stângă a Nistrului în Regiunea Nisreană de vin și vinificație a Republicii.Relieful este o colină întinsă fără pante proeminente. Zona este caracterizată de următorii indicatori climatici: suma temperaturilor active în pereoada de vegetație 3000ºC-3100ºC, temperatura medie a lunii iulie +22,0ºC, temperatura minimă în pereoada de iarnă –21,5ºC, precipitațiile în timpul de vegetație 280mm și în timpul de coacere de 60mm, coeficientul hidrografic 0,8-1,0 în pereoada de vegetație și de 0,85 în pereoada de coacere.

Sunt cultivate soiurile albe europene : Aligote și Savinion. Vinurile apriciate din această zonă sunt: “Vermut”și”Romanița”

Zona Rezeni

Este situat la hotarul de Nord al Regiunei Cahul (Bugeac) și pe teretoriul fostului raion Căinari cu înălțimi absolute de 100-120m de la nivelul mării. Este caracterizat printr-o climă caldă care e destul de favorabilă pentru dezvoltarea viticulturii. Suma temperaturilor active în pereoada de vegetație sunt de 3200ºC-3300ºC, temperatura medie a lui iulie + 22,0ºC și cea minimă în pereoada de iarnă de – 21,5ºC, pereoada de vegetație de 185 de zile. Precipitațiile din pereoada de vegetație sunt de 220-260mm și în pereoada de coacere de 70mm. Coificientul hidrografic este de 0,7-0,8 în pereoada de vegetație și de 0,7 în pereoada de coacere.Aceste condiții climatice fac posibil obținerea de rezultate bune la soiurule albe dar și a celor roșii în microzona Cărbuna.Mărcile de vin de calitate superioară și recunoscute ca mărci zona sunt: “Traminer de Rezeni”, ”Aligote de Rezeni” și ”Negru de Carbuna”.

Zona Tiraspol

Este situat în partea stângă a Nistrului în peremetrul fostelor raioane Slobozia și Gregoreopol. Relieful reprezintă o colină, pantele au o expoziție Sud-Westică care dau rezultate bune și au un conținut de zahăr ridicat care face posibil obținerea vinurilor de calitate.

Din punct de vedere climatic centrul este caracterizat de următorii coeficienți: suma temperaturilor active în pereoada de vegetație 3150ºC-3350ºC; pereoada de vegetație 185-187 zile; temperatura medie a lui iulie +23,0ºC; temperatura minimă în pereoada de iarnă – 19,5ºC.

Suma precipitațiilor în pereoada de vegetație este de 250-300mm și în pereoada de vegetație este de 70mm, coeficientul hidrografic este de 0,8-1,0 în pereoada de vegetație și de 0,8 în pereoada de coacere.

Aceste condiții climaterice și apropierea de râul Nistru fac posibil abținerea strugurilor de masă dar și a strugurilor pentru vin. Soiurile albe cultivate –Aligote, Resling de Rein, Savinion, Chardone ș.a; soiurile roși cultivate –Merlo, Caberne-Savinion, Pino Nouar.

Din punct de vedere al vinificație centru este recunoscut prin divinurile sale : “Siurpriznâi”, “Doina”, “Nistru”, “Cezar”, “Tiras” ș.a. care sunt apreciate de consumatorii interni dar și de cei din CSI.

1.3 Calitatea strugurilor și a vinurilor în funcție de condițiile pedoclimaterice.

Cele mai mari bogații naturale a Moldove sunt solurile și potențialul bioenergetic din ele. De valorificarea acestor resurse depinde buna dezvoltare a sectorului vitivinicol dar și al agriculturii în general. Vița de vie este este planta cu soiurile aclimatizate aproape pe toate continentele, ea ocupă tot mai mari suprafețe în lume generând o productivitate înaltă. Dar cum declară specialiștii nu se poate importa vița de vie dintr-o regiune în alta cu acealeași calități.

Practica prezentă de exploatare a resurselor naturale arată că cu cât conoștințele noastre despre ele sunt mai amlpe cu atât productivitatea și timpul de existență a sistemului sunt mai mari. De aceea formarea menținerea și conservarea ecosistemelor au devenit o problimă de actualitate. Dat faptul că vița de vie este cultura horticolă cea mai cultivată în Moldova, cel mai important este de cunoscut cum fiecare factor pedoclimatic influințează evoluția de creștere și influența lor comună.

Deci factorii ecologici sunt predominanți la alegerea unui anumit soi. Aplicarea corectă a acestor cunoștințe duce la creșterea randamentelor și calității producției la hectar, dar și creșterea pereoadei de exploatare a plantațiilor.

Factorii ecologici care influințează viticultura sunt împărțite după clasificare INVV (Institutul Național de Vin și Vinificație) în trei grupe: orografice,climatice și a solului .

Factorii orografici:

-înălțimea absolută de la nivelul mării (m);

-înălțimea de la cel mai jos punct din zonă(viticolă) (m);

-poziția parcelei în funcție de expoziția la Soare (radiani);

-gradul de înclinare a parcelei (º);

Factori climatici: -suma temperaturilor active în pereoada de vegetație (suma temperaturilor din timpul de vegetație >10ºC);

-temperaturile minime în pereoada de iarnă;

-temperatura medie din luna iulie;

-suma orelor cu soare din pereoada de vegetație;

-precipitațiile în pereoada de vegetație;

-precipitațiile în pereoada de coacere;

-pereoada de vegetație (pereoada a anului în care nu sun înregistrate temperaturi negative);

Factori de sol:

-raportul dintre substanțele argiloase și năsipoase;

-cunținutul de humus la o destanță de un metru (reflectă puterea de creștere și de alimentare a viței de vie);

-cantitatea de carbon și de var în sol;

-stratul de humus (cm);

-adâncimea apelor subterane (m);

Mai trebuie de luat în calcu și cantitatea de zahăr dar și evoluția raportului dintre aciditatea boabelor și cantitatea de zahăr în pereoada de coacere care duc la stabilizarea produsului.

Din cercetările efectuate a rezultat că nu numai acești factori influințiază calitatea, gustul și aromele vinului. Dintre substanțele care influințează acești parametri sunt aminocizii care au diferite concentrații în funcție de soi și bine înțeles de zona de cultivare a lor. Pentru o mai bună prezentare a acestor factori voi prezenta mai pe larg fiecare dintre ei.

Relieful și factorii orografici au un rol important pe lângă ceilalți factori. Din cercetările efectuate relevă faptul că relieful modifică destul de mult mezo- și microclima locală care în coexistență cu alți factori formează renumitele microzone (Todora, Cărpineni, Mileștii Mici etc.) cu un bogat potențial oneologic.

Cele mai favorabile terenuri pentru viticultură sunt ce situate între 70m și 300m în afara acestui interval vița de vie are de suferit din cauza temperaturilor scăzute în pereoada de iarnă dar și a înghețurilor timpurii. Bine înțeles că și unghiul de înclinare a pantei este destul de important la alegerea terenurilor pentru plantat, el trebuie să fie mai mare de 5º și mai mic de 19% dar dacă ele depășisc această cifră sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru terasarea terenului. Mărimea optimală a unghului pentru cultura de viță de vie este de 8º-15º.

Tot un rol important în alegerea terenurilor este și expoziția pantelor față de Soare. De preferat este ca expoziția să fie de Sud , dar sunt destul de bune și expozițiile Sud-Estice și cele Sud-Westice. Terenurile cu expoziție Sudică sunt expuse cu 25%-30% mai mult la radiațiile solare în timpul de primăvară și cu 10%-15% mai mult în timpul de vară.

Calitatea produselor în funcție de temperaturi și expoziție Tab. 1.1

***"Характеристика оснавных виноградовиноделъческиx центров Молдовы" – 1999, MAIP

Factorii clmaterici pentru teretoriul Moldovei sunt limitativi, deoarece se află la hotarul de Nord al viticulturii mondiale, și trebuie de acordată mai multă atenție analizării temperaturilor minime în pereoada de iarnă. Din această cauză specialiștii de la INVV analizează în parte fiecare parcelă care urmează a fi plantată. Tot în aceeași ordine de idei acești factori contribuie la calitatea strugurilor dar și a vinului.

În tabelul de mai jos sunt date caracteristicile strugurilor din două zone diferite în care strucutara chimică a strugurilor diferă dar nota organoleptică este aceeași.

Indicii organoleptici a vinurilor în funcție de proveniența strugurilor. Tab. 1.2

***"Характеристика оснавных виноградовиноделъческиx центров Молдовы" – 1999, MAIP

După cum se poate vedea din tabelul de mai sus (Tab.1.2) unele soiuri dacă au condiții favorabile pentru dezvoltare produc vinuri de aceleași calitate, diferențe apar în funcție de climă , chiar dacă condițiile podoclimaterice diferă substanțial.

Odată cu creșterea sumei temperaturilor active (Tab.1.1) crește și concentrația de zahăr dar trebuie de menționat că dacă creșterea temperaturilor nu este proporțională cu cea a umidității atunci mărirea temperaturilor pot avea efecte negative asupra calității strugurilor și a vinului deoarece crește transpirația și se micșorează asimilarea de materii utile, deci procesul acumulare energetică este net inferior celui de pierderi a energiei.

Factori de sol pentru marea majoritate a teretoriului din Moldova sunt favorabile pentru creșterea și dezvoltatrea viței de vie. Solul joacă un rol indirect la calitatea strugurilor prin dezvoltarea proporțională a sistemuli rădăcinos.

Concentrația de aminoacizi în funcție de condițiile pedoclimatice Tab. 1.3

***"Характеристика оснавных виноградовиноделъческиx центров Молдовы" – 1999, MAIP

Cum este cunoscut la formarea calităților gustative a strugurilor și vinurilor un rol important îl au substanțele volatile : aminoacizii, aldehidele, aceticele, alcoolii volatili etc. Cercetările efectuate arată că concentrația de aminoacizi este direct proporțională cu ce a zahărului cea ce este un indiciu la procurarea strugurilor de masă de calitate, care trebuie să fie destul de copți pentru a beneficia de calitățile lor nutritive și curative. Raportul dintre aminoacizii substituibili și a celor nesubstituibili este 2,5 , cea ce trebuie să stimuleze cunsumul strugurilor în orice formă. În tabelul (Tab.1.3) sunt redate conținutul de aminoacizi în condiții din zone diferite.

Se poate observa că conținutul aminoacizilor sau micșorat simțitor în cazul cele de a doua plantații. Este destul de mare diferența de 67,52 de mg la litru. Dat fiind faptul că aminoacizii joacă un rol împortant la echilibru metabolic zilnic a organizmul și a prelucrării proteinelor strugurii sunt un supliment important la produsile cu un cunținut proteic ridicat. Aminoacizii contribuie la o mai bună coacere a strugurilor dar și a lemnului făcând ca soiurile tehnice să reziste mai bine la înghețuri deoarece cuncentrația de aminoacizi este mai mare.

Aminoacizii dar și substanțeli volatile jocă un rol important la calitatea vinului. În tabelul de mai jos va fi prezentat concentrazia de substanțe gustative și aromatice din conținutul vinurile din două microzone diferite (Tab. 4):

Conținutul substanțe volatile din microzona Carbuna și Tudora Tab.4

***"Характеристика оснавных виноградовиноделъческиx центров Молдовы" – 1999, MAIP

Deci concentrația de substanți volatile nu sunt aceleași pentru toate zonele. Substanțele enumerate în tab. 4 imbunătățesc simțitor calitatea vinurilor . Cea mai mare importanță in calitatea gustativă vinului o are concentrația de acetil și acetil acetic.

Prognozarea calității strugurilor în funcție factorii pedoclimatici.

Pentru analiza de prognozare a călității strugurilor se utilizează 12 indicatori pedoclimatici această analiză dă rezultate foarte bine la studierea parcelelor înainte de plantare.

Conținut în zahăr al bobițelor (y):

y=49,6-21,31*x1-0,75*x2-7,43*x3+0,67*x4+0,24*x5-7,63*x6+3,25*x7- 1,84*x8 -0,16×9-0,20*x10+0,14*x11+6,04*x12

unde: x1- conținutul de humus (%) la o adâncime de 1 m;

x2- expoziția în radiani 0-2π , de la N-E spre W;

x3- unghiul de înclinare a pantei (º);

x4-înălțimea absolută de la nivelul mării (m);

x5- înălțimea de la cel mai jos punct din zonă (m);

x6- conținutul de azot la adîncimea de 1 metru (mg/100g);

x7- conținutul de fosfor la adîncimea de 1 metru (mg/100g);

x8- conținutul de potasiu la adîncimea de 1 metru (mg/100g);

x9- rezrva de umiditate la adâncimea de 1 metru (mm);

x10- dezvoltarea sistemului rădăcinos (buc);

x11- numărul de ochiuri pe butaș (buc);

x12- dezvoltarea sistemului airean (m).

Pentru acidul tatric această formulă are următoarea formă:

y=9,26-0,05*x1+1,14*x2-2,89*x3+0,09*x4+0,21*x5-2,80*x6+2,38*x7-3,21*x8 +0,23*x9-0,13*x10-0,34*x11+2,61*x12

Formulele prezentate mai sus arată că calitatea vinului este influențată direct de factorii pedoclimatice unii au o influență mai mare, alții mai mică. Cea mai mare influență o are ungiul de înclinare a pantei și expoziția. Dar acești factori nu sunt garanția de 100% a calității , ele fiind doar niște puncte de reper pentru o anumita zonă teretorială. Aceste prognozări au dat rezultate foarte bune la zonarea unor anumiți struguri dar și au dus la formarea de noi microzone în zonele fără tradiții în acest sector dar în care sau obținut rezultate foarte bune din punct de vedere al productivității dar și al calității vinurilor.

În momentul de față INVV a făcut analiza a peste 50 mii ha de noi plantații.

Capitolul II

Tendințe de dezvoltare a viticulturii și vinificației în Republica Moldova

Starea actuală și tendințe de dezvoltare a viticulturii în Republica Moldova.

Procesul de intensificare a producției în ramurile agriculturii republicii necesită restructurarea întregului mecanizm de gospodărire, inclusiv a subansamblului viti-vinicol. Ea ocupă un rol important în complexul agro-industrial, revenindu-i sarcina de a rezolva principalele probleme economice și sociale. În afară de aceasta strugurii sânt un produs alimentar și curativ-dietetic cu un conținut ridicat caloric și principala materie primă pentru vinificație.

În republică există condiții pedo-climatice și economice favorabile pentru creșterea viței de vie. Experiența acumulată și condițiile prielnice permit o dezvoltare rapidă a acestei ramuri. Cota viilor la fiecare mie de hectare de terenuri agricole e destul de mare în comparație cu alte regiuni. Totuși în ultimii ani acest indice tinde spre scădere. Astfel, în anii 1986-1990 constituia 98 ha, iar în 1996-2000 era de 70 ha de vii. Aceiași tendință se observă și la producția de struguri. În 1986-1990 au fost produse câte 315 kg, iar în 1996-2000 numai căte 252 kg de struguri în medie pe an. Moldovei îi revine 20% din producția globală de struguri și vinuri brute din CSI. În ultima vreme se preconizează cultivarea soiurilor de masă , fiind oferite consumatorilor în stare proaspătă. În structura generală a producției strugurilor în medie pe anii 1996-2000 cota strugurilor de masă constituie 16% și are tendință de a crește în continuare.

Viticultura Moldovei s-a dezvoltat în anii 60 pe calea extinderii suprafeților cu vii, mai cu seamă în sovhozurile create din contul colhozurilor. În anii care au urmat viticultura e caracterizată prin intensificarea producției, extinderea de mai departe a suprafețelor ocupate cu vii, sporirea producției lor și a volumului producției globale (tab. 2.1). Totodată sporul principal a volumului a fost obținut din contul creșterii productivității , creștere deosebit de intensă în cepând cu anul 1981. Astfel în anii 1986-1990 în comparație cu anii 1971-1975 suprafața viilor a crescut cu 16% din ele a viilor roditoare cu 17%, productivitatea cu 31,1%, volumul global al producției de struguri cu 53,2%.

Indicii dinamicii dezvoltării viticulturii în Republica Moldova Tab 2.1

***"Raportele MAIP 1971-2001"

În 1991-1995 suprefața viilor s-a redus din cauza reconstrucției plantațiilor puțin productive, însă suprafața cu vii roditoare a crescut. Aceasta a asigurat un oarecare spor a producției , cu toate că roada viilor în 1991 a fost mică. În anul 1992 se înregistrează un spor deosebit de mare a volumului de producție. Pentru prima dată au fost recoltate 1739 mii tone struguri, adică de 1,8 ori mai mult decăt în pereoada 1986-1990.

În anii 1975-1985 în sectorul cooperatist-colhoznic și cel de stat al republicii au avut loc reânoirea pe scară largă a viilor puțin productive. În acești ani au fost sădite 217,5 mii ha de vii. Este important de menționat că până în 1995 ritmul de sădire a viilor depășea pe cel al defrișărilor, de accea se observă o anumită creștere a suprafețelor plantate.

Reconstrucția intensă a viilor a fost condiționată nu numai de necesitatea înlocuirii lor cu soiuri mai productive, ci în mare măsură de pierirea plantațiilor. De exemplu, în 1982-1987 au pierit vii de pe mari suprafețe din cauza înghețurilor, alunecărilor de teren, mai cu seamă în zona Codru. Altă cauză este că, la plasarea plantațiilor, sau ignorat particularitățile biologice ale soiurilor. Viile suferă mari pierderi în urma prelucrării necalitative cu mijloace tehnice a solului printre rânduri: se deteriorează trunchiurile și sistemul radicular, butucii pier, se răresc.

Reconstrucția intensivă a fost condiționată de faptul că o parte de plantații se află în vârstă neroditoare. Chiar cu condiția amortizării viilor, cele roditoare trebuie să ocupe 86,2% pe parcurs de 25 de ani. Un asemenea nivel realmente a fost obținut în 1999. Alte cauze care au dus la defrișarea viilor de pe mari suprafețe sânt următoarele:

-trecerea la cultivarea viilor neîngropate iarna fără a se respecta regulile de selectare și plasare a soiurilor conform cerinților lor agrobiologice, condițiilor pedo-climatice;

-încălcarea condițiilor de producție, ce duc la suprasolicitarea sau solicitarea incompletă a butucilor, aratul incorect al viilor;

-vătămarea recoltei și butucilor de dăunători și boli;

-deficiențele mecanitmului economic, lipsa de legătură dintre cheltuielile pentru plantarea viței de vie și defrișarea acestora, termenele de exploatare scăzută;

Reiișind din cele spuse mai sus dar și din tab.2.1 putem afirma că în dezvoltarea viticulturii moderne sau conturat următoarele tendințe principale:

-au suferit mari schimbări suprafețele plantațiilor; în prezent cca 97% din vii sunt plasate în zona de viticultură industrială stabilă;

-s-a dezvoltat baza tehnico-materială, s-a ridicat potențialul economic, s-a perfecționat cultura lucrărilor din viticultură, s-a efectuat trecerea ramurii pe baze industriale;

Instabilitatea dezvoltării viticulturii din ultimii ani este o consecință de reducere a producției proprii de material săditor, a lipsei unei selecții de clonare și fitosanitarie în masă. S-au plantat vii cu butași bolnavi și clonuri de o productivitate mică. S-au sădit soiuri neraionate și cu termene târzii de coacere, greutatea specifică a cărora a crescut într-atâta în unele gospodării, că nu a permis să se creeze un flux normal de prelucrare în timpul recoltării.

Respectarea anumitor prescripți științifice de plasare a plantațiilor, ameliorarea sortimentului de portaltoi și de altoi permit reducerea golurilor din vii care, în mediu pe țară, constituie 18-20%. Prin urmare, fiecare al 5-lea hectar de vie este gol, cea ce înseamnă 31 mii ha în anul 2001. În acelaș timp investigațiile arată demonstrează că fiecare patru din zece hectare de vii sânt plasate pe soluri nefavorabile pentru viticultură sau expuse înghețurilor. Lichidarea acestor neajunsuri va permite gospodăriilor să-și mobilizeze resursele pentru intensificarea viticulturii.

Investigațiile demonstreză că pentru sporirea productivității viilor de la 4,5 t/ha în anii 1971-1975 până la 6,27 t/ha în 1991-1995 sau de 1,4 ori, în gospodăriile din Moldova au fost necesare cheltuieli relativ mari de muncă vie , de mijloace tehnice și de ameliorarea agrotehnicii. Totodată, în față de anii 1971-1975, a crescut de 8,6 ori volumul îngrășămintelor minerale intriduse în sol, de 5,4 ori folosirea pesticidelor și erbicidelor, de 3,8 ori cheltuieli pentru introducerea soiurilor noi , de 6 ori investiții de capital pentru dezvoltarea viticulturii. Prin urmare, intensificarea producției presupune oarecum randament al mijloacelor investite.

Analiza datelor inventarierii plantațiilor multianuale demonstreză că vârsta viilor din diferite zone ale Republicii nu sunt aceleași. Vârsta medie viilor Moldovei constituie doar 12 ani. În ultimii doăzeci de ani (1981-2001) din 326 mii ha sădite au fost defrișate 310,3 mii hectare. Numai 3% din vii ating vârsta cea mai productivă – de 20 ani, iar la limita de exploatare a plantațiilor – 40 de ani, practic nu s-a ajuns. În legătură cu aceasta e necesar de introdus în producție stimulente economice privind coenteresarea materială a vieriilor de pentru sporirea termenilor de exploatație a plantațiilor de viță de vie. Sistemul existent de stimulare a muncitorilor din viticultură este orientat în special la rezultatele a anului respectiv. Componența de vârstă a plantațiilor diferă considerabil în diferite zone. De exemplu, greutatea specifică a viilor neroditoare (vârstă până la 5 ani) este mare în zona de Sud – 35,5% și zona Centrală – 35,3%. Relativ mai mic este acest procent în zona de Sud-Est – 25,4% și încă mai scăzut în zona de Nord – 22,8%.

Conform datelor din 1994, ponderea viilor de la 5 până la 10 ani ascilează de la 42,7% în zona de Sud , până la 52,0% în cea de Sud-Est. Cea mai mare pondere a plantațiilor de vârstă mai mare de 10 ani a fost înregistrată în zona de Nord (28,9%), iar cea mai mică în zona de Centru (19,1%).

Un rol important în intensificarea viticulturii îl joacă optimizarea structurii de soiuri a plantațiilor. Conform analizei, în pereoada cercetată au avut loc schimbări calitative în structura de soiuri a plantațiilor (tab.2). În primul rând trebuie menționată o reducere substanțială a plantațiilor cu soiuri hibride. Astfel dacă în 1980 greutatea specifică a soiurilor hibride din numărul total de butuci constituia 29,0%, apoi în 1988 – 3,6% , iar în 2000 ele au fost totalmente reduuse. Din contul lor a crescut ponderea soiurilor de masă . dacă în 1994 suprafața ocupată de soiurile de masă constituiau doar 8% din suprafața totală de a viilor, apoi în 2000 ele ocupau 18,2%. Suprafețele de bază sunt ocupate de soiurile:Șașla, Jemciug Șabo, Regina Viilor, Cardinal. Acestea ocupă două treimi din suprafața terenurilor de masă.

Dinamica modificării componenței de soiuri în R.M. (1980-2000) tab. 2.2

***"Rapoarte MAIP 1980-2000"

Soiurile indicate se recoltează în august și în prima jumătate a lunii septembrie. De acceea, pentru asigurarea populației cu struguri și în lunile următoare , trebuie extinse suprafețele cu soiuri ca Moldova, Rară Neagră și altele. În perspectivă una din problemele viticulturii Moldovei o va constitui extinderea suprafețelor ocupate cu soiuri tărzii , bune pentru păstrarea îndelungată.

Printre soiurile tehnice se atestă sporul celor roșii cu 27%, iar cota soiurilor albe a crescut cu 26% în 2000 față de 1980. A crescut de asemeni cota strugurilor pentru spumante și spumoase.

Trebuie de menționat că în linii mari pe republică au fost determinate corect raioanele de plasare a viticulturii și soiurilor corespunzătoare, însă n-au fost studiate suficient potențialele unor microzone.

Moldova se află lângă frontiera de Nord a viticulturii industriale mondiale. De aceea, la elaborarea sistemelor de perspectivă a evaluării ramurii și a perfecționării sortimentului de plantații trebuie de ținut cont de sporirea cotei sorturilor rezistente la frig, la boli și dăunători, plasarea lor conform cerințelor raionării soiurilor.

După părerea specialiștilor, ar fi binevenită pașaportizarea agroecologică a microzonelor tradiționale de vierit și vinificație (Purcari, Tudora, Ciumai, Romănești, Vărzărești) și a zonelor favorabile situate dea lungul frontierei de viticultură stabilă (Rașcov, Camenca, Soroca, Glodeni). Selectarea corectă a soiurilor și plasarea lor în dependență de condițiile pedo-climaterice și economice permit folosirea mai eficientă a condițiilor locale, realizările progresului tehnico-științific, face posibilă reducerea costului a producției de struguri.

În general pe țară se constată o tendință de deplasare a viilor în zone mai prielnice – cea de Sud și Centrală, unde sau extins plantațiile cu soiuri tehnice roșii. Printre soiurile tehnice cele mai cultivate sunt Cabernet, Merlot,Saperavi. A crescut de asemeni cota soiurilor prețioase: grupul Pinot – 3,7%, Chardonay – 0,5%, Resling de Rein – 2,0%, Traminer – 1,9%, Savignon – 5,4%.

Cele mai răspândite printre soiurile albe sunt Rkațiteli, Aligote, Feteasca. În acelaș timp este nesuficientă cultivarea soiurilor prețioase ca Traminer, Silvaner ș.a. În prezent soiurile albe sunt mai răspândite dar în perspectivă cele roșii vor deține locul întâi. A crescut considerabil producția soiurilor Izabela.

Structura soiurilor de vii după componența lor diferă foarte mult pe zone, microzone și gospodării. Amplasarea soiurilor se face în primul rând de condițiile pedo-eco-orografice. Solurile, panta și expoziția versanților, altitudinea față de nivelul mării și situația de pe versant sunt principalii indici pentru amplasarea soiurilor. În condiții concrete soiurile sunt selctate în funcție de eficiența economică a cultivării lor: calitatea producției, productivitatea, prețul de vânzare a strugurilor, profitul net la unitatea de suprafață etc. Pentru crearea unei structuri optime privind componența soiurilor e necesar să se țină cont de structura cererii, de specializarea zonelor, de necesitățile consumatorilor și a industriei prelucrătoare. Acești factori se impun mai ales în condițiile economiei de piață. Practica din ultimii ani demonstreză că cel mai rațional și eficient este de a cultiva asemenea soiuri tehnice cum ar fi: Cabernet, Sauvignon, Saperavi, Merlot, Pinot negru, Chardonnay, Merlot în zona de Sud și Sud-Est. În zona Centru se va acorda preferință soiurilor Aligote, Sauvignon, Traminer, Resling de Rein, Chardonnay, iar în câmpiile din această zonă Traminer. Dintre strugurii de masă fluxul de producție îl vor asigura soiurile Șașla, Jemciug Șabo, Regina Viilor, Cardinal, Muscat de Hamburg, Moldova. Acest sortiment de soiuri trebuie să asigure în gospodăria viti-vinicolă întregul flux de recoltare de la sfârșitul lunii iulie până la sfârșitul lui octombrie.

Unul dintre principalii indici ce vizează componența soiurilor, caracteristica plantațiilor și raționalitatea amplasării lor zonale este productivitatea și calitatea strugurilor. Analiza economică a plantațiilor în perioada de 30 de ani (1971-2001) indică prezența unor fluctuații ale productivității. Dacă în anii 70” productivitatea unui hectar constituia 40-45 centnere, în 80” ea atinge nivelul de 60 de centnere la hectar. Începând cu anii 1976-1980 se observă tendința de sporire a productivității de struguri. Numai în ani 1996-2001 se atestă o scădere față de anii 1991-1995(tab. 2.1).

Schimbările esențiale în productivitatea unor soiuri aparte se observă pe zone. Astfel, de exemplu, productivitatea soiului Aligote varia de la 45 de centnere în Cantemir până la 110 centnere la hectar în Cahul. Productivitatea soiului Cabernet era cea mai înaltă în Ștefan – Vodă – 75 c/ha, și cea mai mică în Telenești – 35 c/ha. Varieri analogice au loc și în cazul altor soiuri.

Una dintre cele mai importante sarcini în sporirea productivității o constituie lichidarea golurilor din vii. Paralel cu plantarea viilor noi este necesar de atras atenția asupra golurilor din cele existente. La selectarea soiurilor pentru noile palntații se va ține cont și de caracteristicile economice a fiecărui soi, precum și de temperaturile medii active a zonei date și de volumul precipitațiilor.

Analiza efectuată demonstrează cu viile din multe unități agricole sânt constituite din soiuri diferite, selectarea fără a se ține cont de termenul lor de coacere, ceea ce duce la întârzierea recoltării și folosirea nerațională a forței de muncă și a tehnicii. Aceasta cauzează pierderi mari de struguri în timpul recoltării. Cultivare unui număr mai mare de soiuri necesită instalarea la făbricile de vin a unui utilaj tehnologic suplimentar, care nu totdeauna este folosit rațional, cauzând nerespectarea schemelor aprobate pentru prelucrarea materiei prime.

Practica demonstreză că proprietățile soiurilor variază de la sol la sol. De exemplu , Chardonnay,Pinot negru, Pinot gri dau recolte mai mari și mai calitative pe solurile carbonate cu structură granulometrică ușoară și medie; Cabernet, Saperavi, Merlot – pe soluri grele și medii argiloase după compoziția granulometrică. Investigațiile de mai mulți ani au demonstrat că, în linii mari , soiurile cu creștere biologică intensivă (Cabernet, Saperavi, Merlot) cresc și rodesc comparativ bine pe pante line cu soluri relativ bogate, iar solurile cu creștere medie (Chardonnay,Pinot negru, Pinot gri, Aligote) e mai rațional de amplasat pe pante abrupte cu soluri mai sărace.

Ameliorare calității privind componența plantațiilor, extinderea suprafeților de vii și realizarea unui șir de alte măsuri tehnico-organizatorice și economice de perfecționare a viticulturii au contribuit la sporirea globală a producției de struguri.

Procesul de reorientare de astăzi a viticulturii spre o sporire bruscă a producției de struguri de masă și pentru prelucrarea în industria alimentară înaintează noi sarcini și introduce corecturi în direcția tradițională de dezvoltare a ramurii.

Calculele demonstrează că pentru asigurarea populației cu struguri de masă este necesar ca suprafețele ocupate cu aceste soiuri să fie extinsă până la 20% din întreaga suprafață a plantațiilor în anul 2007. Volumul livrărilor de poamă către CSI se va mări de 2,5 – 3 ori. În acest scop se proectează plantarea a cca 27 – 30 mii hectare de vii de soiuri de masă cu cele mai bune calități gustative și rezistență la transportare. Aproape toate pereoadele de coacere sunt reprezentate de două sau mai multe soiuri, ceea ce lipsește consumatorul de posibilitatea de-a alege struguri pe gustul sau după aromă, consistența miezului, culoarea sau mărimea boabelor.

Posibilitățile potențiale ale diferitelor soiuri de viță de vie față de acumulare de zahăruri nu sunt egale. Acesta e în funcție de particularitățile biologice, precum și de condițiile în care crește fiecare soi. Datele despre procentul de zahăr al materiei prime livrate înterprinderilor vinicole din Republica Moldova sunt prezentate în tabelul 2.3. Ele mărturisesc despre devierea indicilui privind conținutul mediu de zahăr pe ani. Astfel un procentaj al conținutului de zahăr ce-l depășește pe cel de bază a fost obținut doar în anii 1985, 1993, 1996, 2000, iar în ceilalți – sub nivelul normei. Prin urmare, calitatea joasă a strugurilor necesită cheltuieli suplimentare în vinificația primară și secundară, având ca scop ridicarea indicilor calității producției finite până la standardele stabilite (SM 117). În afară de aceasta, din strugurii cu un conținut redus de zahăr se capătă un produs final mai puțin calitativ și competitiv pe piață.

Calitatea strugurilor tehnice în pereoada 1985 – 2000 Tab.2.3

*** Centru de verificare a calității materiei prime și producției vinicole, Departamentul de Stat"Moldova Standart"

Deoarece acumularea zahărului în soiuri diferite nu este egală, calitatea materiei prime variază pe ani. De exemplu, procentul mediu pe zahăr al soiurilor de struguri pentru vinurile spumante și spumos oscilează, în 1990, de la 14,31% până la 19,06%. În acelaș timp cel mai mare procent de zahăr îl aveau vinurile de calitate, unde amplitudinea divierilor se mișcă de la 16,87% până la 20,39%.

Analiza datelor ne demonstreză că aceleași soiuri în condițiile anilor diferiți se deosebesc esențial după conținutul de zahăr livrați pentru prelucrarea industrială. Acumulează cel mai bine zahărul soiurile din grupul Pinot, Traminer, Merlot, Cabernet, Saperavi. Cu mul mai mici sunt indicii acumulării de zahăr la soiurile de struguri de tipul Izabela.

Între zaharozitate și puritatea soiului există a strânsă relație, cu atât o mai mare cantitate de soiuri sunt prelucrate ca soiuri pure, cu cât zaharozitate este mai mare. Din volumul materiei prime prelucrate cea mai mare parte revine soiurilor europene.

Eficiența economică a viticulturii depinde de sporul cotei soiurilor de calitate superioară în cadrul suprafețelor roditoare de sorturi tehnice. Gruparea gospodăriilor demonstreză că cea mai înaltă eficacitate economică a fost obținută unde cota soiurilor pure din terenurile cultivate a fost în mediu de 82%, și s-a realizat o creștere a profitului la hectar cu 26% mai mare dar creșterea cheltuielilor a fost de numai 7,2%. Sporul devansat a acestor plantații au dus la creșterea indicilor rentabilității dar și a creșterii a rentabilității pe întreaga ramură. Cele expuse mai sus mărturisesc despre aceea că pentru sporirea eficacității producției viticole trebuie să domine plantațiile de soiuri pure de înaltă calitate.

Totodată în republică timp îndelungat se observă tendința de extindere a suprafețelor plantate cu soiuri mai productive, dar mai puțin valoroase pentru vinificație. Aceasta, în primul rând, este consecința a imperfecțiunilor mecanizmului economic existent în prezent din viticultură. În anii care urmează se prevede o revizuire a sortimentului raionat din contul reducerii și înlocuirii soiurilor de mică valoare cu cele de calitate înaltă, se prevede de a folosi în deplină măsură condițiile pedo-eco-orografice ale unor microzone. Specializarea fiecării unități în cultivarea a 5 – 6 soiuri de viță de vie dintre cele mai calitative pentru microraionul, microzona dată, lichidarea sădirilor nesistematizate și crearea unor masive mari plantate cu un singur soi va permite de a spori eficiența economică a viticulturii.

Este evident că scopul selectării soiurilor de înaltă calitate constituie nu atât și nu numai a sporirii eficacității ramurii, cât și a ameliorării calității producției vinicole și a sortimentului vinurilor produse.

Starea actuală și principalele tendințe ale dezvoltării industriei vinicole în Republica Moldova

Structura solului , clima și bogata experiență în cultivarea viței de vie au creat condiții prielnice pentru dezvoltarea acestei ramuri. Totodată , dezvoltarea vertiginoasă a proceselor de integrare agroindustrială și, în primul rând , din viticultură și vinificație, a creat premise necesare pentru cooperarea agroindustrială. La aceasta a contribuit proximitatea plantațiilor și a interprinderilor din vinificație, existența microzonelor specializate în producerea soiurilor tehnice de înaltă calitate. În centrul acestor microzone sunt situate făbricele de vin, ceea ce reduce distanța la care este transportată materia primă, iar interprinderile industriale pot influința mai activ la producția agricolă. Făbricile de vin se află în temei în aceleași localități, unde se află și contingentul de bază al celor ce muncesc în viticultură, cea ce permite a manevra cu forța de muncă și cu alte mijloace de producție. O premisă nu mai puțin importantă pentru integrarea agroindustrială o constituie legăturile directe dintre producător și consumător, care se dezvoltă în toate tipurile de unități producătoare, indiferent de gradul de specializare a acestora.

Dezvoltare de mai departe a integrării agroindustriale, cooperării și specializării aprofundate în viticultură și vinificație dictează necesitatea creării subunităților de structură specializate, cu integrare pe verticală în formă de subcomplex viti – vinicol în sistemul complexului agroindustrial regional.

Înterprinderile realizează în acest sistem prelucrarea a peste 90% din strugurii obținuți și prepararea întregului produs vinicol. Iată de ce eficacitatea producției a subcomplexului viti – vinicol e determinat în mare măsură de nivelul de dezvoltare al industriei vinicole.

Subcomplexul viti – vinicol , conform datelor pe anul 2000 realizează 14,2% din produsul global al întregului complex agroindustrial, utilizând 10,5% din mijloacele fixe de producție și doar 9,0% din numărul celor ocupați în întregul complex.

Vinificatorii valorifică în permanență noi varietăți de producție . Interprinderile industriei vinicole produc în prezent mai mult de 120 de varietăți de vinuri.

Procesul de fabricare a produsului finit în industria vinicolă este un proces complicat și prevede un complex întreg de operații tehnologice legate de transformarea materiei prime în produs finit. Toate aceste operațiuni au o legătură reciprocă și necesită respectarea unei consecutivități în realizarea lor. Însă, din cauza particularităților tehnologice și de organizare a efectuării unor procese și operațiuni separate nu toteauna e posibil și rațional de a realiza în limetele unei singure interprinderi. Prelucrarea materiei prime, prepararea vinurilor brute și aducerea lor la condiții necesare se efectuiază cu preponderență la interprinderile de vinificație primară (tab.2.4), iar fabricarea produsului finit la interprinderile de vinificație secundară. În unele cazuri, pentru prepararea unor varietăți aparte în producția vinicolă, sânt create interprinderi mixte.

Dezvoltarea industriei prelucrătoare în Republica Moldova (1985-2000) tab. 2.4

***"Rapoartele MAIP 1985-2000"

Nivelul de dezvoltare și eficiența fabricării produselor vinicole, precum și a subcomplexului viti – vinicol în întregime, sânt în dependență directă de baza tehnico – materială a vinificației primare. Prezența capacităților de producție și amplasarea lor rațională pe teretoriul Moldovei permit de a prelucra strugurii produși în țară. Coeficientul de utilizare a capacităților de prelucrare și în acelaș timp a capacităților de păstrare (tab.2.5) demonstrează că există încă rezerve enorme de utilizare a lor. Astfel în unii ani cu recolte mari aceste capacități au fost suficiente.

În prezent vinificația primară în Republica Moldova dispune de capacități de prelucrare a cca 1200 – 1500 mii tone de struguri.

O semnificație importantă o are amplasarea corectă a capacităților de producție pentru prelucrarea strugurilor. Capacitățile existente nu totdeauna corespund nivelului de dezvoltare a bazei materiale. Există un surplus de capacități de producție la interprinderile de vinificație primară în zona de Nord și un deficit al lor în zona de Sud.

Pentru a evita reducerea calității materiei prime din cauza neprelucrării ei la timp și pentru sporirea sporirea varietății de vinuri brute de calitate , în perspectivă e nevoie de planificat crearea unor capacități ce ar asigura prelucrarea strugurilor în anii mai roditori, precum și amplasarea lor rațională.

Dinamica folosirii capacităților de producție pentru prelucrarea strugurilor Tab 2.5

***"Rapoarte MAIP 1986-2000"

Prezența capacităților de producție determină dinamica producției vinicole în țară (tab.2.6). După cum se știe , din strugurii de anumit soi se pot fabrica diferite varietăți de vinuri brute. La interprinderea dată din ei este produsă aceea varietae de vin brut pentru care există , în primul rând, capacitatea de producție. Din tabelul 2.6 este clar că, o dată cu aprofundarea specializării interprinderilor în prepararea vinurilor brute , crește producția vinurilor pentru spumoase și spumante, care în 2000 a sporit de 2 ori față de anul 1990, a vinurilor de calitate de 1,5 ori, a divinurilor aproape de 2 ori, a vinurilor alcoolizate de 3 ori.

Volumul și calitatea vinurilor brute preparate în industria de vinificație sunt în strânsă dependență cu cantitatea și calitatea strugurilor prelucrați. Prin urmare , creșterea ponderii soiurilor valoraoase în volumul total de struguri prelucrați permite deja sporirea producției de vinuri brute de calitate.

Dinamica producerii vinurilor în Republica Moldova (1985-2000) Tab.2.6

***"Rapoatrte MAIP 1985-2000"

Principalele direcții de utilizare a strugurilor livrați la interprinderile prelucrătoare sunt trasate pentru prepararea vinurilor brute, în special pentru producerea de spumoase și spumante, vinurilor de masă și de calitate(tab 2.7). În perspectivă se prevede prepararea divinurilor de înaltă calitate și a vinurilor alcoolizate.

Direcțiile de folosire a strugurilor din soiuri tehnice Tab. 2.7

***"Rapoarte MAIP 1990-2000"

Se poate observa o schimbare a structurii producției , se observă o creștere la vinurile de calitate dar și la cele alcoolizate care sunt destul de bine apreciate în CSI, îndeosebi de consumatorii din Rusia. Cu această problemă de a produce vinuri calitative s-au confruntat deja țările cu o industrie a vinificației dezvoltate cum ar fi Spania, Franța , Italia, România și altele. Structura și calitatea strugurilor prelucrați determină în mare parte structura și dorecțiile de producție în vinificația primară dar și cea secundară.

Tot destul de important este de abordat și cantitatea de vinurile brute ce se obțin dintr-o tonă de struguri, care capătă o problemă de prim ordin în vinificație(tab 2.8). Analiza demonstreză cu dinamica volumului de vinuri brute opținute la o tonă de struguri este mai mult sau mai puțin stabilă, deși se observă devieri neesențiale .

Dinamica procentului de vinuri brute obținute la o tonă de struguri Tab. 2.8

***"Rapoarte MAIP 1985-2000"
Volumul de vinuri brute depinde de locul unde sânt cultivate. De aceea se impune specializarea zonelor de materie primă din Republica Moldova: în Nord este rezervată vinurilor brute pentru divin și vinurilor de masă; în Centru vinurilor brute pentru spum(ante-os) , vinuri de calitate, divin și vinuri de masă; în Sud și Sud-Est vinurilor roșii de calitate, alcoolizate și de desert. În acest sens elaborarea pașapoartelor zonalor de materie primă pentru producerea varietăților de vinuri tradiționale de înaltă calitate și divinurilor se prezintă ca o problemă de prim ordin.

În structura deja formată a vinurilor brute predomină cele pentru spum(ante-os) și cele ordinare de masă, volumul cărora în ultimii ani a crescut datorită scăderii producției de vinuri tari. Dacă în 1994 producția vinurilor brute tari constituia 39473,7 mii dal , apoi în 2000 ea s-a redus până la 6535 mii dal. Investigațiile atestă tendința de producere a vinurilor de marcă. Ulterior starea și nivelul industriei de vinificație din regiune va fi determinată în mare măsură de volumul și calitatea producției a vinurilor de marcă, divinurilor , spumantelor și spumoaselor.

Analiza datelor producerii vinurilor brute în 2000 demonstreză că, din punct de vedere teretorial, fabricarea vinurilor de marcă e concentrată în temei în zona de Sud și Sud-Est 93% , în special, Cahul, Cantemir, Basarabeasca, Cimișlia, Vulcănești, Caușeni și Ștefan – Vodă .

Factorul principal care frânează producerea vinurilor seci de marcă este calitatea strugurilor. După cum reies din datele din 1996 – 2000 cultivarea strugurilor pentru aceste vinuri este limitată. Principala cauză este că n – au fost găsite microzone pentru toate soiurile tehnice valoroase , în care s-ar putea obține materie primă de înaltă calitate. În prezent microzonele recunoscute pentru producerea vinurilor seci de masă sunt: Romanești, Purcari și Tudora. Mai sunt și altele dar care din păcate nu au atins nivelul potențial de dezvoltare. Sporirea în viitor a producției de vinuri seci de calitate va fi posibil doar în urma realizării unei specializări stricte a vieritului pe zonele țării.

Producția de vinuri de calitate și cca 65% din vinurile de desert de calitate sunt concentrate în partea Sud și Sud-Est. Strugurii de calitate cultivați în aceste zone permit obținerea de vinuri tari de marcă , la care se observă o continuă creștere datorate cererii mari la aceste vinuri pe piața din CSI.

În același timp structura strugurilor prelucrați depinde de un șir de factori, care influințează direcțiile de utilizare a vinurilor brute. Aceasta depinde în primul rând de componența viilor, de concentrația strugurilor de soiuri pure, de calitatea strugurilor. O mare importanță o are și concordanța dintre timpul recoltării și prelucrării lar la făbricile de vinificație primară, existența liniilor tehnologice și capacităților necesare. Necesită perfecționarea sistemului de prețuri engro pentru diferite varietăți de vinuri brute, deoarece cele existente stimulează, în primul rând, producerea vinurilor alcoolizate, dar nu și a celor brute de masă și pentru spumante și spumoase.

În perspectivă se preconizează o sporire considerabilă a vinurilor brute pentru spumante și spumoase. În acest scop guvernul republicii a elaborat un șir de măsuri în vederea lărgirii capacității de producție, precum și extinderea suprafețelor ocupate de soiuri de struguri pentru vinuri spumante și spumoase. În viitor această producție se va concentra în zonele din Centru și, parțial , în alte zone.

De un mare succes se bucură pe piața internă dar și pe cea externă vinurile Xeres, producția cărora a crescut considerabil în ultimii 10 ani. Ele sunt produse doar la fabrica de vin din Ialoveni. Acest vin se deosebește de altele prin particularitățile lui specifice – el se formează în rezultatul fermentării cu levuri de xeres. Cei mai indicați pentru vinurile Xeres sunt strugurii din soiurile: Aligote, Feteasca, Reisling de Rein, Traminer, Pinot, Rkațiteli, Silvaner și Semilion. În structura de vinuri brute cele de tipul Xeres ocupă circa 11% și producția cărora se află într-o creștere continuă.

În afară de vinuri brute se produce și o cantitate nesemnificativă de must pentru sucuri de struguri.

Mult solicitată pe piața din CSI este producția combinatelor de vinuri spumante și spumoase. Analiza datelor din tabelul 2.9 demonstreză că în pereoada anilor 1990-2000 a crescut considerabil volumul de producție de la 5,17 mln la 10,8 mln de sticle.

În Republica Moldova se practică două metode de obținere a vinurilor bogate în dioxid de carbon. Și anume : cea de sticlă sau metoda clasică la care vinul se ține închis ermetic în butelii timp de 1-3 ani și supus fermentării de livuri de Champagne(spumante); și metoda rezervorului în flux continuu sau metoda acrotoforă care este supus la presiune permanentă. Metoda acrotoforă nu necesită un proces tehnologic de durată, sânt de ajuns aproximativ 2 luni pentru încheierea ciclului de producție.

Fabrica din Cricova “Cricova – Acorex”SA e specializată în producția vinurilor spumante prin metoda clasică care asigură o înaltă calitate a producției finite. Dar e formă costisitoare de producție , deoarece trebuie efectuate multe operațiuni manuale, necesită cadre de înaltă calificare, suprafețe mari pentru sticle și oscilații mici de temperatură. Însă metoda în flux (acrotoforă) oferă posibilitatea de a perfecționa mereu tehnologia și aparatele procesului , de a spori eficiența producției.

Dinamica producției de vinuri spumante și spumoase în Moldova Tab. 2.9

***"Rapoarte MAIP 1990-2000"

În perspectivă se preconeziază de a susține tendința de sporire a producției de vin spumos și spumant. Către anul 2005 se prevede o creștere a producției la combinatul din Chișinău “Vismos” SA cu 35 mln sticle, iar la “Cricova – Acorex” SA cu 30 mln de sticle, ceea ce în total va constitui de 6,5 ori o mărire a producției pe țară față de anul 2000.

Este important de menționat cu practca de a exporta vinuri brute pentru a fi îmbuteliate la importator nu mai există. Practic toată producția este îmbuteliată în țară. Și aici există mari probleme din cauza lipsei de lichidități dar și a puterei financiare reduse a procesatorilor din industria secundară. Din cauza prețurilor mari la materialele auxiliare se practică și metoda de îmbutiliere cu ambalajul importatorului. Dar se observă o reducere în acest sens (tab 2.10) . Această practică este benefică pentru industria vinului deoarece producătorii nu mai întâlnesc probleme la realizarea vinului și au un profit relativ stabil. Această practică este datorată și incapacității fabricilor de a se promova singure pe piața externă. Din urma acestei metode avem numai de câștigat dat fiind faptul că se consolidează imaginea vinurilor moldovenești pe piața CSI fără mari costuri, dar avem de pierdut deoarece incasăm sumele numai pentru prestarea serviciilor de îmbuteliere și valuta intrată în țară este destul de mică. Dar pe moment pentru unele interprinderi această metodă este unică pentru a se afla pe linia de plutire.

Producția vinicolă îmbuteliată în Republica Moldova (1992-2000) Tab 2.10

*** Centru de verificare a calității materiei prime și producției vinicole, Departamentul de Stat"Moldova Standart"

La interprinderile industriei vinicole din Republica Moldova este asigurată prelucrarea complexă a resurselor de materie primă. Pe lângă fabricarea materialului vinicol de bază are loc și prelucrarea producției secundare.

Prelucrarea produselor secundare în Republica Moldova (1995-2000) Tab. 2.11

***"Rapoarte MAIP 1995-2000"

Datele din tabelului 2.11 demonstreză că în Republică din an în an crește volumul de tescovină , dar procentul de utilizare este mic, iar în unii ani are tendința de a se micșora , ceea ce nu permite de a mări rentabilitatea sectorului prin intermediul obținerii de venituri suplimentare din procesarea produselor secundare pentru furaje și semințe.

La prelucrare complexă a levurilor se obține alcool nerafinat și sărurile acidului tatric. Analiza datelor din tabelul 2.11 demonstrează că obținerea alcoolului nerafinat are tendința de creștere pe cănd cea sărurilor acidului tatric ecte relativ constantă înregistrânduse mici devieri. Dar producția de semințe și făină este într-o continuă scădere.

Fabricarea produselor secundare ale vinificației în Moldova (1985-2000) Tab 2.12

*** Centru de verificare a calității materiei prime și producției vinicole, Departamentul de Stat"Moldova Standart"

Conform datelor investigațiilor științifice semințele de struguri, în dependență de soi , locul de cultivare și gradul de maturitate, conțin de 10% până la 20% de ulei. În Moldova producerea uleiului din semințe de struguri e organizată la fabrica de extracție de ulei din Tighina. Dar din cauza calității proaste a semințelor încă nu s-a reușit să se obțină ulei ca produs alimentar, ci numai a celui tehnic.

Practica industriei vinicole în utilizarea resurselor secundare și a deșiurilor , demonstreză că cea mai mare parte a lor este aruncată la gunoiște și în sistemul de canalizare, poluând mediul ambiant. După cum confirmă cu bună dreptate publicațiile științifice , deșeurile conțin nu numai alcool, semințe de struguri, colorant alimentar și un șir de alți componenți folositori, dar și acid tatric. Acesta este un produs foarte valoros , pe care chimiștii încă nu-l pot obține prin sintetizare. Prețul lui pe piața mondială e de 3,5-4,0 mii dolari, iar cererea – nelimitată.

Trebuie să atragem atenția asupra rezervelor de lemn din viticultură, cca 350 mii tone. În majoritatea cazurilor lăstarii de viță de vie rezultați de la curățat sunt arși . Conform datelor laboratorului chimic al asociației pentru deservirea agrochimică a țării , 1 kg de viță de vie mărunțită la umiditatea de 36% conține 0,18 unități nutritive și 29 g de proteină, iar 1 kg de făină din acest deșeu – 0,25 kg UN și 48 g de proteină. Este importantă și producția de drojdii uscate . O tonă de drojdii furjere uscate poate înlocui 6-7 tone de cereale.

Strategia de promovare a exportului  pe  anii 2003-2006

Orientarea strategică spre dezvoltarea și extinderea activității economice externe și , mai cu seamă, a potențialului de export al Republicii Moldova este condiționată de rolului ei multiplu ca element de bază în formarea Produsului Intern Brut, sursă principală de venituri pentru o economie deschisă, sursă de acumulare a mijloacelor investiționale și de satisfacere a necesităților vitale ale economiei naționale.       
Scopul principal al Strategiei de promovare a exportului pe anii 2003-2006 (în continuare – Strategia) este impulsionarea exportului național prin determinarea sectoarelor cu potențial de export din țară, a piețelor strategice de export și  posibilităților de acces pe aceste piețe, crearea unui mediu de afaceri favorabil producerii de bunuri și servicii competitive și atragerii de investiții străine și tehnologii avansate, deschiderea treptată a pieței naționale și definirea clară a rolului statului în economie.

Conținutul și orientarea Strategiei constau în identificarea mediului de afaceri, a obstacolelor din calea exportului, precum și în elaborarea și implementarea ulterioară a unui complex de măsuri economice, juridice și organizatorice speciale în vederea stimulării exportului de bunuri și servicii din țară, ridicarea nivelului de calitate al mărfurilor, instruirea businessmanilor autohtoni pentru a face față concurenței internaționale,etc. 
Necesitatea elaborării Strategiei este determinată de următorii factori:

– lipsa unui plan de acțiuni bine definite și pragmatice, care ar avea ca determinantă pentru creșterea economică  stimularea și promovarea exportului;

lipsa mijloacelor financiare pentru susținerea de către stat a agenților economici exportatori de mărfuri și servicii;

lipsa unei rețele de reprezentanțe comerciale în străinătate, prin intermediul cărora ar fi posibilă promovarea imaginii Republicii Moldova ca țară care dispune de un potențial înalt de producție, de brațe de muncă de înaltă calificație și ieftine, materii prime biologice, ș.a.

Astfel, adoptarea Strategiei de promovare a exportului pe următorii 4 ani are o importanță majoră, avînd în vedere nu numai prioritățile și obiectivele politicii economice a statului, stipulate în Strategia de dezvoltare social-economică a țării pe anii 2003-2006, ci și principiile concrete de derulare a activității de comerț exterior, creare a unui mediu de afaceri favorabil, ce ar impulsiona activitatea de export și ar spori încrederea exportatorilor în politicile promovate de  instituțiile statului.

Obiectivele Strategiei

Strategia de promovare a exportului, în concordanță cu Strategia de dezvoltare social-economică a țării pe anii 2003-2006, are drept obiective:

– crearea unui mediu favorabil pentru activitatea de export și a unui mediu concurențial adecvat economiei de piață;

– identificarea sectoarelor și întreprinderilor cu potențial de export, susținerea structurilor economice în procesul de cooperare și asociere cu producătorii străini;
– elaborarea și implementarea unui complex de măsuri economice, juridice și organizatorice privind promovarea mărfurilor și serviciilor autohtone pe piețele străine, inclusiv prin creșterea rolului statului în activitățile enumerate, valorificarea deplină a oportunităților oferite de calitatea de membru al OMC și de participant la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud –Est;

– formarea unui  potențial uman bine instruit și familiarizat cu practicile și politicile comerciale internaționale;

– intensificarea  colaborării economice cu alte țări și comunități pe baza principiilor reciproc avantajoase;

– integrarea europeană prin negocierea acordului de comerț liber cu Uniunea Europeană.

Accentul trebuie să fie pus în special pe subsectoarele care generează o valoare adăugată relativ sporită a produsului, ceea ce necesită capacități și cunoștințe pe parcursul întregului ciclu de producție, și care sînt adaptate condițiilor Republicii Moldova.
 
Industria vinicolă

Industria vinicolă este în mod tradițional cel mai puternic sector al economiei naționale, precum și sectorul în care Republica Moldova se bucură de renume internațional. Acest sector deține o pondere de 25% din volumul total al exportului, contribuind cu 8% la veniturile bugetului de stat și cu 9% la formarea produsului intern brut. În anul 2001 volumul  producției a atins cifra de  107,4 mil. dolari SUA, înregistrînd o creștere de 70% față de anul precedent. Sectorul cuprinde circa 130 de întreprinderi producătoare de vinuri cu un număr de  10000 angajați.Condițiile climaterice adecvate pentru creșterea viței de vie, competența înaltă în producerea vinurilor, investițiile efectuate în ultimii ani în echipamente și tehnologii moderne au contribuit la creșterea calității vinurilor și abilităților companiilor de a oferi vinurile în ambalaje ce corespund standardelor internaționale. Companiile moldovenești se caracterizează printr-o reacție adecvată la schimbările în preferințele consumatorilor și la cerințele pe piețele tradiționale. Aceasta se referă mai puțin la noile piețe. Vinurile moldovenești sînt cel mai activ promovate pe piața CSI, în timp ce dezvoltarea și promovarea produsului pe noile piețe necesită timp și bani. Totodată, instabilitatea pieței funciare creează deficitul de materie primă, în special al celei de calitate înaltă. Managementul slab și înțelegerea insuficientă a tendințelor pe piețele externe determină companiile să exporte vinuri mai puțin calitative,  diminuînd astfel performanțele lor de export.  De asemenea, investițiile insuficiente în plantațiile de viță de vie și prelucrarea primară, lipsa de utilaje cu aplicarea tehnologiilor moderne sînt în continuare punctele slabe ale multor întreprinderi din sector.

Din punct de vedere strategic, este necesară, în primul rînd, dezvoltarea exporturilor pe piețele tradiționale (Rusia, Ucraina, Belarus), piețe imense și bine cunoscute,  spre a se obține veniturile necesare pentru creșterea calității producției vinicole și promovarea ei pe noile piețe de desfacere, precum și protecția mărcilor naționale și promovarea lor pe noile piețe de export (UE, ECE).

Piețele de export

În fiecare an Republica Moldova exportă circa 95% din vinuri și 60 % din divinuri. Cea mai importantă piață este piața CSI, căreia îi revin circa 95% din volumul exportului. Celelalte 5% sînt orientate în special spre țările Europei Centrale și de Est (Țările Baltice), din care numai 1% le revine țărilor Vest- Europene și Americii de Nord. Ponderea mică a țărilor vestice este determinată de cantitățile mici de vin produse la nivelul de calitate impus de aceste piețe și de faptul nepromovării imaginii țării sau de inexistența  unor mărci comerciale moldovenești.

Perspectivele pentru sector

Procesul de stabilizare a pieței funciare va avea un impact pozitiv pentru dezvoltarea producerii vinurilor de calitate. Aceasta va determina companiile să întreprindă activități promoționale pe piețele tradiționale și cele noi. Tendințele exportului indică o creștere a volumului exportului și diversificarea piețelor, fapt ce va caracteriza exportul și în anii următori. Creșterea exportului este generată în temei de utilizarea piețelor tradiționale. Totodată, creșterea ponderii piețelor noi în structura exportului (9% în anul 2001 comparativ cu 1% în 1999) arată orientarea activității companiilor moldovenești spre noile piețe externe. Aceste eforturi se vor solda cu creșterea ponderii în export a piețelor dezvoltate. Concomitent, pătrunderea pe noile piețe și mărirea volumelor exportului pe piețele existente vor depinde în mare măsură de orientarea companiilor și de gradul lor de competitivitate.

Oportunități

Creșterea cererii pe piața internațională pentru vinurile naturale.

Interesul consumatorilor pentru vinurile din noile regiuni.

Existența unor condiții bune pentru producerea vinurilor maturizate.

Potențialul extrem de mare al pieței internaționale face posibilă sporirea volumului exporturilor;

Recunoașterea vinurilor moldovenești în CSI și fostele țări din URSS.

Constrîngeri 

Creșterea concurenței în special din partea noilor regiuni vinicole (Australia, SUA, Cile).

Tendința descrescătoare a prețurilor pe piețele internaționale la băuturile alcoolice.

Restricții și costuri mari pentru promovarea băuturilor alcoolice.

Obținerea unor rezultate semnificative necesită o perioadă îndelungată de timp.

Capitolul III

Eficiența economică a fabricării producției vinicole.

Particularitățile eficienței producției vinicole.

Factorul de bază în funcționarea înterprinderilor din industria alimentară îl constituie materia primă. De aceea eficiența economică a utilizării resurselor de materie primă și prelucrarea ei ulterioară până la abținerea vinului produs finit, determină eficiența producției în ramură. Eficiența economică a producției în industria alimentară se bazează pe teoria generală a eficienței economice.

Abordarea național-economică , pe care trebuie s-o reflecte orice metodică , poate fi realizată doar în complex față de toate componentele utile ale materiei prime, dar și utilizarea eficientă a produselor vinicole secundare. Aceasta e în legătură cu faptul că tipul, componența și cantitatea materiei prime secundare depinde de direcțiile utilizării materiei prime pentru principalele tipuri de producție, ceea ce reiese din varieitatea procedeelor de utilizare a materiei prime alimentare. Deci , utilizarea eficientă a materiei prime înseamnă utilizarea complexă a componentelor ei, dar și a produselor obținute în urma prelucrării acestora.

Prin noțiunea de direcție eficientă a utilizării materiei prime se înțelege o asemenea utilizare optimă, care permite a satisface mai deplin și mai calitativ necesitățile sociale, contribuie la obținerea celui mai înalt nivel tehnico-economic al producției , la soluționarea problemelor sociale, economice și altor probleme importante ale dezvoltării economiei naționale, asigură obținerea unui efect economic în rezultatul utilizării depline a tuturor componentelor utile ale materiei prime.

Determinarea eficienței economice a diferitelor direcții de utilizare a materiei prime în industria alimentară include următoarele:

selectarea și argumentarea economică a direcțiilor raționale de utilizare a materiei prime pentru soluționarea scopurilor socio-economice în pereoada curentă și în perspectivă;

stabilirea influenței variantei selectate asupra eficienței producției la nivelul dat al interprinderii și a economiei naționale în general;

stabilirea variantei optime tehnico-organizaționale de prelucrare a materiei prime , a capacității utilajelor și amplasarea acestora;

Aprecierea economică a eficienței direcțiilor prelucrării complexe a materiei prime se face prin soluționarea următoarelor sarcini:

– alegerea unei direcții raționale de utilizare a materiei prime de pe pozițiile satisfacerii necesităților sociale în produsul tradițional pentru ramură;

– sporirea volumului producției în raport cu unitatea de materie primă utilizată;

fabricarea unui sortiment larg de producție din aceeși materie primă;

fabricarea unor tipuri noi de producție;

alegerea unor îmbinări optime a diferitelor componente ale produsului alimentar.

La calcularea eficienței utilizării resurselor de materie primă (dacă problema e abordată din perspectiva economiei naționale) trebuie să se țină cont de următoarele criterii:

– aprecierea eficienței trebuie să fie efectuată ținându-se cont de toate rezultatele economice, sociale, ecologice în toate sferele economiei naționale legate de industria alimentară;

– cheltuielele incluse în calculare trebuie să țină cont de întregul ciclu de producție și de realizarea măsurilor de utilizare complexă a materiei prime;

– la calculări trebuie aplicat coeficientul unitar normativ al economiei naționale privind eficiența economică a investițiilor capitale;

– determinarea eficienței gestionare a măsurilor tehnico-organizatorice de utilizare rațională a materiei prime trebuie efectuată pe baza acelorași principii metodologice și metodice care se aplică în economia națională.

Aprecierea eficienței economice privind utilizarea resurselor de materie primă se face pe baza indicilor efectului economic conform volumului de materie primă prelucrată în anul de totalizare, prin care de regulă, se are în vedere anul al doilea sau al treilea de valorificare a materiei prime. Planificarea și aprecierea reală a eficienței economice în industria alimentară se face ținându-se cont de satisfacerea maximă a cerinților sociale, primul indice stabilește un ansamblu de produse optim, produse care sunt obținute în cadrul direcțiilor de utilizare a materiei prime. Al doilea se folosește pentru alegerea celor mai bune variante tehnico-organizatorice de prelucrare a materiei prime în structura produselor disponibile.

Perfecționarea normării privind utilizarea materiei prime în vinificație.

În structura cheltuielilor de producție din industria vinicolă cea mai mare cota – parte revine materiei prime și materialelor, de aceea rezultatele financiare ale activității interprinderilor depind , în primul rând, de folosirea rațională și economă a resurselor materiale.

Normele de consum ale resurselor materiale au o importanță foarte mare pentru aprecierea justă a cantităților de diferite articole de resurse materiale necesare pentru asigurarea producției cu resurse tehnico – materiale. Stabilirea normelor și normativelor are loc, deseori, în condiții contradictorii. Pe de o parte, ele ar trebui să fie unice pentru a putea fi posibilă comparabilitatea cheltuielelor de producție ale diferitelor interprinderi, pe de altă parte, însă, trebuie să se țină cont de condițiile diferite de funcționare ale fiecării interprinderi și de calitatea materiei prime. O importanță considerabilă o au normele de consum al materialelor și pentru planificarea activității interprinderii.

Normele de consum al materialelor sânt foarte diferite , ei pot fi clasificați după următoarele criterii:

– după destinație – norme de consum a materialelor principale și secundare;

– după obiectul normării – norme de consum la unitatea de producție finită și norme de consum la unitatea de semifabricate;

– după pereoada de acțiune – norme temporale, curente, de perspectivă.

Normele de consum al materiei prime și materialelor se elaborează în expresie naturală și trebuie să exprime consumul necesar de muncă pentru pereoada viitoare, stabilind consumul maxim de materie primă la o unitate de producție finită de calitatea fixată. Conține trei componente : consumul de materie primă , pierderile tehnologice și deșeurile, pierderile și deșeurile ce țin de organizarea muncii. Pierderile și deșeurile cauzate de nerespectarea instrucțiilor tehnologice și altor documente tehnico – normative, nu se vor prevedea în normele de consum.

Consumul util al materiei prime în vinificație reflectă cantitatea de producție finită dintr-o unitate de materie primă prelucrată.

Pierderile și deșeurile tehnologice apar în procesul de prelucrare a materiei prime și depind de nivelul de utilare tehnică și tehnologică, de regimurile și condițiile de fabricare și păstrare a producției, de materialele utilizate etc.

Pierderile și deșeurile ce țin de organizarea muncii în vinificație se înregistrează la transportare și păstrare, perisabilitatea reală depășind-o pe cea naturală , ori provine din neutilizarea doar parțială a resturilor secundare.

Dirijarea normării resurselor materiale include:

elaborarea unor măsuri de asigurare metodico – științifică a normării;

formarea unor norme și normative progresiste, fundamentate din punct de vedere științific;

aplicarea în practică a normelor și normativelor;

evidența și controlul asupra aplicării normelor;

crearea condițiilor tehnico – organizatorice necesare pentru realizarea funcțiilor normării.

Organizarea normării consumului de resurse materiale include ordinea de elaborare, coordonare și aprobare a normelor de consum și a normativelor de folosire a resurselor materiale, baza normativă inițială, ordinea aligerii obiectelor de normare, aprecierea erorilor de măsurare, în baza standardelor în vigoare privind aparatele metrice și mijloacele de măsurat, recomandări privind micșorarea consumului specific al materiei prime și materialelor de fabricare a producției.

Etapa principală a normării o constituie determinarea normelor de consum al materiei prime și al materialelor pentru fabricarea unui anumit gen de producție. La interprindere drept obiect de normare devin toate resursele materiale, care sunt folosite în procesul de producție , pot fi supuse evidenței contabile și trebuie avute în vedere la calcularea asigurării tehnico-materiale a interprinderii.

Principalele direcții de deminuare a pierderilor sunt:

-ridicarea nivelului tehnic al fabricării producției vinicole;

-organizarea mai bună a procesului de producție și de muncă;

-schimbarea volumului și structurii producției;

-folosirea mai bună a resurselor materiale;

-dezvoltarea producției.

Să ilustrăm cele spuse cu exemple de calcularea pierderilor la interprinderile de vinificație primară și secundară:

Înterprinderea de venificatie primară.

Conform programului de producție urmează să producă în timpul anului un sortiment de :

Vin brut de masă ordinar prelucrat, neprelucrat – 180 mii dal

Vin brut pentru fabricarea divinului, neprelucrat – 80 mii dal

Vin brut de masă calitate superioară, neprelucrat -200 mii dal

Vin tare , ordinar, prelucrat -250 mii dal

Total -710 mii dal

Pierderile tehnologice la producerea fiecarui tip de asortiment de vinuri trebuie să fie calculate în conformitate cu schema tehnologică de producție și normativele de pierderi aprobate.

Calcularea pierderilor tehnologice

Vin brut de masă ordinar prelucrat – 180 mii dal:

cupajarea, agitarea, limpezirea prin cleire și balansare (0,07+0,06+0,07+0,07)= 0,27%;

filtrarea cu aplicarea suportului (0,07+0,15+0,09)=0,31%;

aducerea la locul de tratare frigorifică -0,09%;

tratarea frigorifică în șuvoi, în timp de 72 ore – 0,26%;

filtrarea – 0,15%;

Total : 1,08%

180000×1,08 / 100=250 mii dal

Vin tare ordinar, prelucrat:

cupajarea, agitarea, limpezirea prin cleire și balansare – 0,27%;

filtrare fără aplicarea suportului – 0,22%;(0,07+0,15);

tratarea termică pe termen prelungit și filtrarea ulterioară – 0,54% (0,30+0,09+0,15).

Total: 1,03%

250000×1,03/100=2575 dal

Având în vedere faptul că vinurile brute de calitate superioară și cele pentru fabricarea divinurilor sunt expediate în formă neprelucrată, în costul lor nu sunt prevăzute pierderile survenite în procesul operațiilor tehnologice. Astfel, pierderile totale înregistrate la prelucrarea tehnologică a vinurilor brute vor alcătui: Tab. 3.1

Calcularea pierderilor înregistrate în timpul păstrării

La calcularea pierderilor apărute în urma păstrării trebuie să se țină cont de următorii factori: tipul ambalajului și a încăperii, termenul de păstrare, normativul de pierderi în dependență de timperatura la care se păstrează produsele.

Tipul ambalajului și al încăperii este determinat de condițiile tehnice și de producție ale interprinderii date. Termenul de păstrare depinde de contractele privind livrarea producției respective.

Vinul brut de masă ordinar, prelucrat, în conformitate cu contractele privind livrarea lui, urmează să fie predat cumpărătorilor trimestrial în cantități după cum urmează:

Trimestrul I : – 80 mii dal

Trimestrul II : – 70 mii dal

Trimestrul III: – 30 mii dal

Condițiile de păstrare sunt următoarele:

●amfore din beton armat – 100 mii dal (încăperi la sol);

●cisterne metalice – 80 mii dal (la aer liber).

Cantitate medie de vin brut păstrat în timpul trimestrului se stabilrște prin calculele următoare: se adună cantitatea înregistrată la începutul trimestrului cu restul înregistrat la încheierea trimestrului și se împarte la doi.

Cantitatea medie de vin brut păstrată în timpul trimestrului se va înmulți la numărul de pierderi, în procente, calculat pentru trimestrul respectiv. Având în vedere faptul că normativul de pirderi este calculat pentru anul întreg el trebuie de împărțit la patru. Vom lua notă de faptul că norma de pierderi de vin brut stabilită pentru păstrarea lui în recipienți de beton armat aflați în încăperi la sol la temperatura de până la 15ºC (trimestru I) este egală cu 0,7%, care trebuie de împărțit la 4.

Cantitatea de vin brut pentru începutul trimestrului următor se va calcula ca diferență dintre restul înregistrat la sfârșitul trimestrului premărgător și volumul de pierderi calculat pentru ultimil trimestru.

Cantitatea medie de vin brut se apreciază ca o valoare aritmetică medie a tuturor resturilor trimestriale de vin brut. Procentul pierderilor de vin brut în timpul păstrării lui de un an (de un trimestru) pentru fiecare tip de vin brut și în întregime pe fabrică se calculează prin împărțirea sumei de pierderi la cantitate anuală medie de vin brut aflată la păstrare.

Pierderile la folosirea autocisternelor și vagoanelor-cisterne se calculează aplicînd normativele următoare:

pierderile la decuvaj (turnarea vinului brut în vasul de măsurat) – 0,09%;

pierderi la turnarea vinului brut din vasul de măsurat în autocisterne și vagoane-cisternă – 0,065%;

vin brut tare – 249mii dal – 24900×0,09/100=224,6.

pierderi la descărcarea (turnarea) vinului brut din autocisterne și vagoane-cisterne – 0,075%.

În tabelul 3.2 esteprezentată circulația vinurilor aflate la păstrare în interprinderea de vinificație primară:

Tab 3.2

Astfel , 708400×0,09/100=637,6 dal

inclusiv, în cadrul sortimentului:

vin brut sec ordinar, prelucrat – 179,6 mii dal

179600×0,09/100=161,6 dal;

vin brut sec calitate superioară, neprelucrat – 199,4 mii dal

199400×0,09/100=179,5 dal;

vin brut pentru fabricarea divinului, neprelucrat – 79,9 mii dal

79900×0,09/100=71,9;

Pierderile la transportarea vinurilor brute

Pentru îndeplinirea programului de producție privind expedierea unei cantități de 708,4 mii dal de vin brut(se ține cont și de pierderile din timpul păstrării) vor fi folosite vagoane cisterne – cu ele se vor expedia 300 mii dal de vin brut (149,6 mii dal de vin brut tare și 50,4 mii dal de vin brut sec ordinar, prelucrat) și auto cisterne , cu care va fi expediat restul de vin brut 408,4 mii dal.

Normativul prevede următoarele pierderi la transportarea vinului brut pe calea ferată (care în mediu durează 10 zile): 0,005 x 10 = 0,05%.

Pierderile pe parcursul transportării a 300000 dal pe calea ferată :

300000×0,05/100=150 dal

inclusiv vin brut sec, ordinar

50400×0,05/100=25,2 dal;

vin brut tare, ordinar

249600×0,05/100=124,8 dal.

Pierderile la transportarea restului de vin brut (708,4-300=408,4 mii dal) cu autocisternele, la norma de pierdere de 0,04% vor fi:

408400×0,04/100=163,4 dal, inclusiv după sortiment:

vin brut sec, ordinar , prelucrat (179582,5-50400=129182,5)

129182,5×0,04/100=79,8 dal;

vin brut de masă, calitate superioară, neprelucrat – 199,4 mii dal

199400×0,04/100=79,8 dal;

vin brut pentru fabricarea divinului, neprelucrat – 79,9 mii dal

79900×0,04/100=32,0 dal;

Totalitatea pierderilor la transportarea vinului brut va constitui:

150+163,4=313,4 dal, inclusiv

vin brut sec, prelucrat – 25,2+51,7=76,9 dal;

vin brut sec, calitate superioară – 79,8 dal

vin brut pentru fabricarea divinului, neprelucrat – 32,0

vin brut tare prelucrat – 124,8.

Pierderile la turnarea vinurilor brute din autocisterne și vagoane-cisterne în alți recipienți.

Pierderile se vor calcula luându-se ca normă 0,075%

Pierderile totale: 708400×0,075/100=531,3 dal , inclusiv ,

conform sortimentului :

vin brut sec, ordinar, prelucrat – 179,6 mii dal

179600×0,075/100=134,7 dal;

vin brut sec, calitate superioară, neprelucrat – 199,4 mii dal

199400×0,075/100=149,5 dal;

vin brut pentru fabricarea divinului, neprelucrat – 79,9 mii dal

79900×0,075/100=59,9 dal;

vin brut tare, prelucrat 249,6 mii dal

249600×0,075/100=187,2 dal.

Tabelul global al pierderilor în interprindere vinificație primară Tab 3.3

II. Înterprinderile de vinificare secundară:

În conformitate cu programul de producție interprinderea urmează să producă:

vin sec ordinar – 500 mii dal;

vin sec calitate superioară – 300mii dal;

vin tare ordinar – 300 mii dal;

vin de disert calitate superioară – 100 mii dal.

Total : 1200 mii dal

Înterprinderile de vinificație primară, de regulă, nu dispun de instalații frigorifere, iar vinurile brute, pentru a nu-și pierde anumite calități la turnare, trebuie răcite. Necesitatea de a fi ținute la rece condiționează aplicarea următoarei scheme tehnologice, fiecare operație avându-și norma de pierderi:

a) punerea la rece – 0,09%;

b) aplicarea regimului de temperatură scăzută în curenți – 0,26%;

filtrarea – 0,24%;

aducerea la locul de îmbuteliere – 0,09%;

filtrarea de control – 0,24%.

Total : – 0,92%

Pierderi tehnologice

Pierderile tehnologice vor constitui în sumă 11040 dal = 1200000×0,92/100

inclusiv conform sortimentului:

vin sec, calitate superioară – 300000×0,92/100=2760 dal;

vin tare, ordinar – 300000×0,92/100=2760 dal;

vin de desert calitate superioară 100000×0,92/100=920 dal.

Pierderi în pereoada de păstrare

În terprinderea dispune de depozite construite la sol , în care sânt instalate cisterne pentru păstrarea vinurilor brute cu o capacitate totală de 500mii dal. Prin urmare ea nu poate recepționa în aceeași vreme toată cantitatea de vin brut.

Calcularea pierderilor se face exact după normele de pierderi de la interprinderilede vinificare secundară.

Pierderile la îmbutilierea vinului brut în sticle

Pentru calcul se i-au în vedere următoarele condiții:

Turnarea vinului brut în sticle la temperatură ridicată – 400 mii dal (300 mii dal vin sec calitate superioară – 300 mii dal, ordinar – 100 mii dal). Drept norme de pierdere vom lua: la turnarea vinului la temperaturi ridcate (vinuri seci, t= 55ºC – 62ºC) , punerea în lăzi și predarea la dapozitul de producție finită – 0,59% și pentru turnarea obișnuită a vinului (vinuri alcoolizate) în sticle, punerea lor în lăzi și predarea la depozitul de producție finită – 0,34%.

Pierderile la îmbutilierea la temperatură ridicată vor constitui:

400000×0,59/100=2360 dal , inclusiv pe sortimente

vin brut sec ordinar– 100000×0,59/100=590 dal;

vin brut sec calitate superioară – 300000×0,59/100=1770 dal;

Pierderile la îmbutelierea la liniile obișnuite (urmează a fi îmbuteliat: 1200-400=800 mii dal):

800000×0,34/100= 2720 dal inclusiv pe sortimente :

vin brut de masă ordinar (500-100=400)– 400000×0,34/100=1360 dal;

vin brut tare ordinar – 300000×0,34/100=1020 dal;

vin brut de desert, calitate superioară –100000×0,34/100=340 dal.

Pierderile totale în procesul îmbutelierii:

vin brut de masă ordinar – 1950 dal – 0,35%;

vin brut de masă calitate superioară – 1770 dal – 0,39%;

vin brut, tare, ordinar – 1020 dal – 0,34%;

vin brut de desert, calitate superioară – 340 dal – 0,34%.

Pierderile la transportare producției finite- auto și feroviar.

Pentru calcule folosim următoarele date : expedierea vinului cu transportul feroviar în cutii de carton gofrat închise la distanță de 500 km – pierderi 0,02%; de la 1000km până la 5000km – pierderi 0,04%; expedierea vinului cu transport auto la distanță de până la 200 km – pierderi 0,04%.

Vinul de masă ordinar se va expedia: 40% din volum cu transport feroviar la o distanță de până la 500 km și 60% – cu transport auto. Vinul de masă, calitate superioară este în întregime transportat de transport feroviar cu distanțe de până la 500 km. Vinul tare, este expediat cu transport feroviar la distanță de 5000km. Vinul de disert , calitate superioară este expediat după cum urmează: 30% – cu transport auto, 20% – cu transport feroviar la o departare de 500km; 50% – cu transport feroviar la o distanță de 5000km.

Pierderile de vin de masă ordinar în procesul transportării vor constitui:

transport feroviar (500×40/100=200 mii dal) :200000×0,02/100=40 dal;

transport auto(500-200=300mii dal):300000×0,04/100=120 dal.

Pierderile totale din vin de masă ordinar: 40+120=160 dal–0,32%.

Pierderi de vin de masă calitate superioară: 300000×0,02/100=60 dal.

Pierderi de vin de disert, calitate superioară:

transport auto (100000×30/100=30 mii dal): 30000×0,04/100=12 dal;

transport feroviar până la 500km(20 mii dal): 20000×0,02/100=4 dal;

transport feroviar la distanța de 5000km (50 mii dal): 50000×0,04/100=20dal.

Pierderile de vin de desert , calitate superioară alcătuiesc în total:

12 + 4 + 20 = 36 dal –0,36%

Pierderile totale în procesul transportării vinului sunt:

160 + 60 + 120 + 36 = 375 dal – 0,0313%

Tabelul global al pierderilor în cadrul interprinderii de vinificare primară Tab. 3.4

Concluzii

Astfel, chiar și la interprindere cu o producție de 1200 mii dal de vin anual (capacitate medie) pierderile de vin constituie 17844,9 dal. Și aceasta cu condiția că sunt respectați toți parametrii prevăzuți de tehnologie. În cazul nerespectării unor procedee tehnilogice, înrăutățirii calității vinului și aplicării doar a unei filtrări suplimentare pierderile vor crește cu câte 301 dal la fiecare mie de decalitri de producție fabricată, nemaivorbind de consumul suplimentar de materiale auxiliare, de cheltuieli cu munca și cele energetice, care vor fi direct reflectate în costul de producție având multiple aspecte negative, de la micșorarea profitului chiar la falimentarea interprinderii.

Ambalajul metalic de mare capacitate pentru păstrarea vinului brut, conductele de calitate superioară, tehnica de înaltă productivitate, aplicarea tehnologiilor eficiente în procesul de producție , folosirea pe scară largă a vagoanelor cisternă vor asigura o micșorare a pierderilor în fabricarea vinurilor și o creștere a rentabilității acestei ramuri a economiei naționale.

Capitolul IV

Organizarea producției ecologice vitivinicole

Problema alimentării raționale și inofensivității produselor

Scopul omenirii este de a utiliza la maxim potențialul acumulat în domeniul sănătății, nivelul intelictual și cel profesional. Pentru aceasta este nevoie de a crea toate condițiile ce țin de longevitate și activitate fructuoasă în toate domeniile sociale.

La baza gerontologiei moderne, printre multitudinea de factori ce influințează direct asupra celor mai importanți indici se află alimentarea rațională a omului, asigurarea inofensivității produselor alimentare, a băuturilor , a preparatelor farmaceutice , a celor cosmetice.

Problema alimentării raționale, cu produse ce au o valoare ecologică adăugată și care au un grad igienic sporit , cu preparate ce țin de agricultura biologică pură, este una din cheile de viață decentă din țările cu o dezvoltare economico-socială decentă cum sunt Canada, Germania, Japonia, SUA, Danimarca, Austria, Italia, Spania, Belgia, Franța ș.a.

Actualmenta în SUA se realizează câteva programe naționale și internaționale ce țin de sănătatea populației, de capacitatea de a activa și crea, de longevitatea vieții cetățenilor ei. Un exemplu elocvent este ciclul de lucrări statistice și medicale realizate în ultimii 15 ani țările Europei de Est și de Nord, referitor la mortalitatea cauzată de microinfarctul de miocard. S-a constatat, că țările cu consum moderat de vinuri, dar bogat în fructe și legume (Spania, Italia, Elveția ș.a.) acest de 3-5 ori mai jos decât în țările cu consum mare de alcool și cărnuri grase (Germania, Danemarca, Polonia ș.a). În SUA acestui experement i s-a dat statutul de “CVO”; acest mod de viaață este prezentat, popularizat și recomandat pe cele mai puternice canale ale audiovizualului, presei și medicinei cu titlul de “Miracolul francez”.

Este foarte important deci, ca actualmente să răspundem la cerințile crescânde a pieților alimentare moderne cu produse inofensive, dietetice și calorice. În acest domeniu economic și social posibilitățile fiecărei țări sau regiuni de pe globul pământesc sunt diferite, dar destul de importante. Dezvăluirea și valorificarea potențialului climo-ecologic și pedologic, a celui tehnico-economic și uman, a fiecării zone microzone din țările cu o agricultură și industrie prelucrătoare avansată, este actualmente un deziderat, o problemă primordială a activității umane.

Realizări ale practicii mondiale în domeniul produselor cu un grad igienic sporit.

Problema consumului produselor alimentare, preperatelor farmaceutice, cosmetice ș.a. cu caracter inofensiv, precum și sarcinile deminuării gradului nociv și toxic al alimentelor, medicamentelor, parfumurilor au fost permanent în atenția producătorilor , consumatorului, instituțiilor de protejare a drepturilor omului. Prelungirea duratei vieței active, păstrarea crescândă a calităților organoliptice a produselor consumate au fost și rămân deziderate cele mai importante a omenirii.Tendința de a diminua mereu și pretutindeni ofensivitatea a tot ce-l înconjoară pe om, a tot ce consumă el, a tuturor serviciilor acordate lui, a ridicat problema de a crea pe plan mondial, instituții, organizații, cartele ce ar aduce contribuția potențialului uman și economic existent la crearea condițiilor pentru o viață decentă, asigurată, protejată, bogată în asortimente și în posibilități de a alege, de a solicita.

Inițiatorii creării mondiale a gândirii avansate în domeniul alimentației raționale și inofensive a fost ONU cu Comisia Codex Alimentarius (CCA), care a creat un bloc unic cu Organizația Mondială pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Având un potențial înalt dezvoltat UEE, SUA, Canada, Elveția, Suedia, Japonia și alte state au purces la elaborarea principiilor de bază al dezvoltării producției ecologice agroalimentare și comercializării lor pe piețele respective.

În aces context Consiliul Uniunii Economice Europene în baza statutului său a elaborat Legea “Agricultura Ecologică” № 2092/91 referitor la producerea ecologică, a produselor agricole și alimentare , numite anterior ecologice/biolocice. Această lege este unul din cele mai importante acte normative ce a permis realizarea multiplelor proiecte naționale și internaționale din domeniul alimentației umane. Crearea Federației internaționale pentru susținerea mișcării în agricultora ecologică (IFOAM), elaborarea standardelor și recomandărilor UEE, a Asociației Solului din Marea Britanie(ASMB), a Codului European de bună practică în agricultură GAP-EUREP 2000 ș.a. permit în ansamblu implimentarea unui program de certificare a produselor ecologice.

Principiile de bază a UEE despre producerea, certificarea, controlul și realizarea producției ecologice include:

-libera și trasparența competiției între producătirii din agricultura ecologică;

-marcarea specială a produselor din grupa celor ecologice;

-creșterea încrederii la consumatori privind inofensivitatea și calitatea produselor alimentare ecologice.

Realizarea proiectelor din cadrul agriculturii ecologice și prelucrării industriale a meteriei prime se efectuiază în confarmitate cu “Regula de bază a agriculturii ecologice” aprobate de IFOAM. Pentru astfel de producere este important de a respecta perioada de conversie 2-3 ani din momentul primelor semănări, sădiri, și eventual, primelor recoltări. Certificarea prodcții ecologice se efectuiază numai în baza documentației de control de către organizațiile sau instituțiile abilitate de certificare sau de control cu marcă specială “ecologică”(SUA, Canada) sau “Sistema ecologică de control a producției agricole a UEE”(Germania și alte state a Europei de Est și Centrale). În multe țări se practică planificarea obligatorie a însămânțărilor sa săditurilor, precun declararea obligatorie a volumului recoltei obținute (Ex: Franța, Elveția).Asociația producătorilor de produse ecologice efectuiază controlul asupra prețul produselor ecologice, așa cum se practică de exemplu acest lucru la firmele “Bioland“, ”Apollo”, “EkosemGmbH”, “Altagro”, “EkoNiva” ș.a. cu concursul companiilor mondiale de certificare SGS (Elveția), Naturland (Germania), , FVO și OCIA(SUA) ș.a. În Rusia în anul 1994 au fost elaborate standardele și procedurile de certificare ; ca efect 11 gospodării agricole au fost certificate cu o suprafață totală de 3600 ha. Punctul de vedere al savanților, referitor la expresia răspândită anterior pretutindeni “produs ecologic/biologic curat” este într-o măsură oarecare exagerată, fiindcă ea cuprinde sau redă situații când în product nu se testează defel cantități cât de mici reziduale de chimicate (erbicide, pesticide, îngrășăminte, retardanți, stimulatori, defolienți ș.a.). Deși expresia “product ecologic” exprimă în esențial metoda de creștere-producere, ea în aceeași măsură duce sarcina sensurilor: biologică, organică, biodinamică, genetic nemodificată etc. Există totuși o multitudine de surse ce pot contamine produsul alimentar care deseori sunt deficil de ai testa, tetermina cantitativ (metaboliți, radionuclizi, radicali liberi etc.).

Agricultura biologică.

Tendința consumatorilor practic din toată lumea este actualmente, axată pe alimentați rațională, care creeză baza unei activități fructuoase și a unui mod de viață sănătos. Acest deziderat s-a cristalizat în cunoștința contemporanilor în rezultatul chimizării în exces a tehnologiilor agricole în majoritatea țărilor puternic dezvoltate, inclusiv cu o producție agroindustrială avansată cum sunt Olanda, Germania, Belgia, SUA,Japonia etc. Cantitatea sporită de substanți toxice (pesticide,erbicide,metale grele ș.a) și nocive (Cu, Fe³, Al³, nitrați ș.a.) rămase pe sau în produsul alimentar obținut au provocat numeroase și deseori grave afecțiuni în organizmul uman, intoxicându-l, slăbindu-i rezistența la boli, ajungând până la schimbâri în codul genetic.

Republica Moldova cu resursele sale pedo-ecologice mari a fost zeci de ani un câmp de experementare abuzivă a chimicalelor în scopul realizării de mai mari randamente la și profituri la culturile anuale precum și la cele multianuale. În sol și ape sau acumulat cantități toxice cum ar fi DDT și multe alte în cantități importante și cu o pereoadă de degradare-descompunere de zeci de ani. În rezultat o parte din populație , preponderent din zonele rurale , suferă de o multitudine de boli hepatice, gastrice, vasculare, locomobile etc. Au crescut considerabil numărul îmbolnăvirilor cu diverse tipuri de cancer și arteroscleroze.

Ținând cont că Moldova este o țară europeană cu o agricultură milenară avansată , și ca producție cele mai importante a compexului agroindustrial din economie, problema de o importanță majoră este agricultura ecologică. Ea dispune de întregul potențial uman și de producere pentru a deveni un plai cu o agricultură ecologică avansată.

Problema diminuării considerabile a sarcinelor și a cantitățiilor absolute de chimizare îi preocupă în modul cel mai serios pe producătorii de alimente din Canada, Elveția, SUA, Franța și alte țări. Organizarea producerii de legume, pomușoare, a cerealelor și uleioaselor în baza substituirii totale sau parțiale a substanșilor chimice , îndeosebi a îngrășemintelor minerale, erbicidelor și pesticidelor cu surse alternative de nutriție (îngrășăminte organice) și de protecție (preparate biologice ș.a.). Un ecou puternic în această direcție de activitate agroindustrială a trezit spiritul inovativ al specialiștelor din practit toate țările din lume. Spre axemplu în Franța cu titlul de “ecologică” este certificată producția de pe sute de mii de hectare de cereale, floarea soarelui, măsline, legume; peste 5000 ha de viță de vie produc struguri de calitate cu o valoare ecologică ridicată, din care se obțin sucuri și vinuri mult cerute de consumatori .

Referitor la termenii utilizați pentru aprecierea criteriilor calitativi și inofensivi a produselor agricole obținute în condiții speciale, Lege Consiliului Economic European. №2092/91 din 24 iulie 1991 prevede indicarea, pe etichete, în documentele normative de producere, comerciale și de publicitate, termenii: ecologic (pentru Germania, Spania, Olanda precum Suedia și Finlanda), organic (Marea Britanie) și biologic (Franța, Italia și Portugalia). La reuniunele recente a producătorilor și consumatorilor de produse numite “organice”(termen al producătorilor americani) se substituie cu termenul “ecologice” și mult mai rar “biologice”. Cât privește expresia “produsele alimentare ecologice și genetic nemodificate” savanții și experții în materie au ajuns la concluzia de a socoti suficientă indicația “produse ecologice” ce include și sensul de “genetic nemodificate”. În ex URSS mai frecvent se atribuie denumirea de “produse cu grad igienic sporit” și mai rar “biologic pure”. Denumirea de “biologic pure” s-a constatat ca termen mai rar întâlnit în literatură. Utilizare lui în acest context este discutabilă. Așadar denumirea de “ecologic” rămâne a fi cel mai frecvent utilizat.

Viticultura ecologică.

În practica mondială la finele anilor 80- începutul 90 în Franța, Germania, Italia, Elveția și Ungaria au fost realizate primele proiecte reușite în domeniul producerii strugurilor de varietate tehnice pentru obținerea “vinurilor ecologice” pe baza viticulturii organice, agriculturii biotehnologice, horticulturii ecologice etc. Savanții francezi Nicolas Joly și Claud Jiro (1999) au comunicat rezultatele substituirii parțiale și chiar complete a pesticidelor și erbicidelor la creșterea strugurilor de soiuri tehnice, la producerea și comercializarea “vinurilor ecologice”. La tradiționalul festeval maghiar al viei și vinului în ultimii ani au fost prezentate la Concursul de vinuri și spre comercializare partide importande de vinuri "biologic pure" din soiul nou Bianca cu rezistență sporită. Termenii sau expresia de “biologic pur” la produsele din struguri nu a fost acceptată de experții UEE, atacând cuvântul “pur” care ar putea exagera sensul și noțiunea dată.

Este evident faptul, că producerea strugurilor în condiții când practica viticolă cunoaște preparate și procese limitate la număr de luptă contra bolilor (mana viței de vie-milidiu, făinarea la vie-oidium, putregaiul cenușiu-botritis ș.a.) necesită administrarea zamei bordoleze și a suspensiei de sulf la tratamentele strict necesare în complexul de producție integrat al viței de vie. Ținând cont de caracterul “de contact” al preparatelor cu cupru și sulf activi și nu “sistemic”, trătarea viței de vie înăinte de înflorire (1-2 stropituri) nu sporește conținutul de substanțe nocive sus menționate. Conform rezultatelor investigațiilor efectuate în Franța tratamentul cu zeamă bordoleză de la 1 la 5 ori pe parcursul pereoade de vegetație a soiurilor Muscadel și Sauvignon au majorat concentrația în must a ionilor de Cu² de la 1,2-1,7 mg/dm³ la 5,5-7,8 mg/dm³ . Pentru producția sucurilor este necesară o deminuare a ionilor de Cu² pe când la producția vinului ei sunt consumați de livuri în procesul de fermentație cca 90-95%. În consecință este posibilă substituirea fungicidelor de luptă contra putregaiului cenușiu (botritzs cineria) cu biopreparate, mai precis, cu suspensie de spori de botriticide din surse speciale cum sunt Trichoderma veride, Trichoderma lignorum ș.a.

Produsele vitivinicole cu o valoare ecologică ridicată.

În cadrul cadrul Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) începând cu finele anilor 70 au fost înființate secții speciale “Vinul și Sănătatea ”,”Oneologie practică” și altele, care au trasat vaste programe de investiții în aprecierea unor constituanți toxici și nocivi din suc, vin și diverse distilate de struguri. Începând cu finele anului 1981 reprezentanții ai științei oneologice din Moldova au început colaborarea cu coligii lor din : Franța, România, Germania ș.a. și cercetarea științifică în domeniul obținerii produselor vitivinicole cu valoare ecologică sporită. Așa în scopul decontaminării mustului rezidual de pesticidele mai frecvent utilizate în protecția viței de vie contra bolilor și vătămătorilor: ronilan, rovral, mical, fozalan, arțerid, sumilex, topsin ș.a. ,au fost elaborate procedee de tratare cu productul AK(SiO2) și gelatina ce asigură un efect de 98-99% pentru majoritatea pesticidelor și de 73-89% pentru mical, topsin și rovral în soecial.

O altă elaborare ce ține de sporirea gradului igienic al produselor vitivinicole a fost utilizarea biopreparatelor antibotritys cu o lună înainte de recoltare; o suspensie de spori și conidii din Tricoderma viride în cantitate de 450 l/ha reține pe termen de o lună dezvoltarea putregaiului cenușiu cu un efect de 90%. În așa mod s-a exclus tratamentul recoltei din vii cu pesticide ce contaminează produsele proaspete și cele prelucrate industrial. Tot adată prin această metodă sa prevenit acumularea toxinei patulina (metabolit al ciupercei-micomicete).

Contaminarea mustului de struguri cu ioni de Pb² are loc în cazurile prelucrării strugurilor de pe plantațiile riverente traseelor auto cu o intensitate mare a circulației de transporturi; amplasarea viilor la 100-150m de la drumurile auto a devenit o practică în proectarea masivelor noi, care evită contaminarea recoltei.

Prevederile din actele normative și din legislația Republicii Moldova referitor la produsele alimentare ecologice.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova №127-II din 29 decembrie 1999 privind “Concepției naționale de producere a produselor după tehnologii ecologice și de comercializare a acestor produse” s-au pus bazele realizării unui important program de investigații și implimentări în economia țării a tehnologiilor ce permit obținerea producției calitative, cu titlu de “ecologice”,”biologice”,”genetic nemodificate” etc. În considerație sau luat potențialul uman, cel funciar dar și așezarea geografică favorabilă a țării care poate avea acces la piețele din toată Europa. Inițierea unui program național în Moldova are drept scop ridicarea potențialului de producție și în acelaș timp al culturii de consum de produse tradiționale agroalimentare, biotehnologice, farmaceutice și în paralel- al celor ce necesită o profundă atașare la natură, la nativitate lor- a produselor inofensive, cu o valoare ecologică adăugată, a celor genetic nemodificate , a celor biologice pure , cu un cuvânt –a celor ecologice.

Concepția Națională a agriculturii ecologice, fabricării și comercializării alimentelor ecologice și genetic nemodificate (H.G №863 din 21.08.2000) stipulează clar, că spre deosebire de agricultura tradițională, cea ecologică se desfășoară în temei pe realizările clasice , și în deosebi a celor recente din domeniului biotehnologiilor avansate. Noua direcție de producere practic exclude elementele tehnologiilor industriale, ce prevăd urilizări de pesticide , erbicide, îngrășăminte minerale, stimulatori, retardanți și alte produse chimice sintetice. În așa mod se exclude contaminarea viitorului produs cu factori toxici și nocivi, care erau indispensabile cu tehnologiile agricole moderne.

Ghidul de producere, procesare, etichetare și comercializare a produselor agroalimentare biologice “Produse biologice” SM SR 13454:2001, aprobat de Departamentul de Stat “Moldova-Standard” vine să ajute producătorii la realizarea concepției naționale a agriculturii ecologice.

În stadie de adoptare se află “Legea privind agricultura ecologică ” din Republica Moldova ce va servi drept bază legislativă în acest vast domeniu.

Organizarea producerii ecologice în viticultură și vinificație.

Consumul de produse alimentare este strâns legată de sănătatea omului , de capacitatea lui de muncă. De aceea se impun exigențe mari la criteriul inofensivității tuturor produselor de consum, inclusiv celor vitivinicole.

Ținând cont de faptul că 70% din substanțele nocive nimeresc în organizmul uman prin apă potabilă și alimentele din rațion este cert să presupunem, că o diminuare considerabilă a conținutului în componenți ofensivi sporește mult gradul igienic al băuturilor și altor produse din struguri.

Așadar pentru atribuirea titlului de “ecologic” produselor vitivinicole sunt formulate și înaintate următoarele condiții:

-diminuarea maximă sub limita admesibilă a substanțelor chimice utilizate în pepeniera viticolă , în masivele de vii și pe parcursul întregului proces tehnologic de fabricare a sucului, concentratelor, vinului și a distilatelor;

-excluderea contaminărilor radioactive cu radionuclide a materiei prime și a produsului final;

-neadmiterea ridicării gradului ofensiv în procese ca urmare a tratării termice, fizico-chimice , microbiologice, enzimatice, a derulării proceselor de fermentări.

Se cer recomandate următoarele elaborări pe parcursul anilor 2003-2005 menite să permită elaborarea “Regulamentului de producere a produselor vinicole ecologice în Republica Moldova”:

-Programul de investigații în viticultură și oneologie cu scopul de a perfecționa schemele tehnologice de producție;

-Principiile viticulturii și vinificației ecologice;

-Procedeele de obținere și de etichetare a produselor ecologice;

-Sistemul de control, inspecție, certificarea a ciclului complex de producere de la vie până la struguri, suc, concentrate, vin, distilat etc.

-Regulamentul de producere a produselor ecologice în Republica Moldova.

Sunt recomandate următoarele acte legislative și standarde din domeniul producerii produselor ecologice:

-Legea UEE №2092/91 privin agricultura eclogică;

-Standardele de bază pentru procesarea și producerea organică ale IFOAM;

-Standardele ale Asociației Internaționale a Solului (AIS) privind produsele agriculturii ecologice;

-Codex Alimentarius;

-Codul European de Bună practică a Agriculturii GAP-EUREP 2000;

-Codul de calitate SQF-2000;

-Standardele Sistemului de producere organică “EkoNiva”;

-Standardul SR 13454:2000 “Produse ecologice.Ghid de producere, procesare, etichetare și comercializare a produselor agroalimentare biologice ”;

-Standardul SM SR 13454:2000 “Produse biologice”;

În scopul implimentării arajamentelor programelor de inspecție al prodcerii ecologice între operatori și organizmele de inspecție și certificare se alcătuiesc și se parafează acordul de obligațiuni reciproce. Este forte important ca să se asigure oriunde și oricând accesul organizmelor de inspecție la toate documentele și înregistrările scrise și incluse în schemele inspecției. Operatorul asigură accesul reprezentanților oficiali organizmelor de certificare abilitate și prezintă orice informație necesară serviciilor de audit. Măsurile de inspectare a proceselor ecologice se efectuiază pe întregul ciclu tehnologic pentru a evalua, atesta și confirma că produsele corespund standardelor și că ele pot fi marcate cu titlul de “ecologic” sau “în conversie-în tranziție spre ecologic”,

Recomandările ce țin a fi incluse în regulamentele de producerea vitivinicolă ecologică sunt:

-protejarea consumatorilor împotriva înșilăciunilor și fraude pe piață, în rețele de consum etc.;

-protejarea de schimbări nejustificate în structura produselor;

-protejarea operatorilor de produse ecologice și a imaginii lor de falsificare a mărcilor cu titlu de “ecologic”;

-asigurarea respectării titlului de “ecologic” pentru produsele la toate stadiile sistemului de producere ecologică;

-asigurarea respectării la toate stadiile circuitului alimentar ecologic, a prevederilor sistemului de producere ecologică;

-armonizarea, conformarea și respectarea prevederilor tehnologiilor ecologice naționale cu cele internaționale;

-menținerea și dezvoltarea sistemelor viticulturii ecologice în contextul global și local cu o securitate de păstrare a patrimoniului.

Recomandările ce țin de ridicarea imaginii produselor vitivinicole include și creșterea conștientizării importanție consumului preferențial de produse vitivinicole cu o valoare ecologică adăugată. Pentru asigurarea bunei sănătăți , piața a generat o creștere a cererii pentru toate produsele ecologice , inclusiv celor vitivinicole. Aceasta a creat premize reale la apariția burselor de produse ecologice.

Bursa Mondială de Produse Organice (WOCX) poziționează ca o piață globală de comercializare clasică dar și virtuală (prin intermediul internetului) a produselor cu Compania elvețiană SGS(Societe Generale de Surveillance), care are subdiviziuni în 140 de țări din lume ce efectuiază certificări, inspecții, testări, verificări timp de peste 120 ani. Așadar operatorii (producătorii, fermierii etc.) pot comercializa produsele vitivinicole ecologice numai obținând certificatul de conformitate ecologică la organizațiile abilitate, recunoscute pe plan mondial (cum de exemplu este SGS și multe altele).

Sortimentul de produse ecologice ce pot fi obținute real în condițiile Republicii Moldova și comercializate cu titlul “ecologice” pe piețele UEE, a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, țărilor Baltice precum și Chinei, Japoniei, Singapore ș.a. este destul de prezentabil:

Produse ecologice nealcoolice- struguri proaspeți, struguri de la păstrare, stafide, compoturi, marinate, gemuri, must, suc, concentrat, băuturi răcoritoare ș.a.

Produse ecologice alcoolice- vinuri din struguri, băuturi din fructe; și din pomoșoare:de masă fără și cu zahăr rezidual, natural și alcoolizate, liniștite și saturate cu CO2 (spumant clasic, spumant natural,spumos, petillent, sangaria, cidru, punșul ș.a.), cu ingridienți naturali (flori, ierburi, fructe și pomușoare uscate, extracte ș.a.); distilate din vinuri speciale și produse din ele:divinurile(cogneacurile), brandy (băuturi tari din alcool de struguri cupajat cu distilate de altă proviniență alimentară-cereale, meleasă, fructe etc.), distilat din mere (calvados), destilat din prune (țuică) și altele.

Produse secundare vitivinicole ecologice- coloranți roșii din struguri, ulei din semințe de struguri, acid tatric, alcool, levuri uscate, oenomelanina, CO2, nutrețuri animaliere, tanin, cărbune activat, îngrășăminte vegetale.

Asigurarea titlului de ecologic în procesele biotehnologice alimentare.

Este bine cunoscut faptul, că deseori titlul de “ecologic” la produsele alimentare, mai ales la băuturile obținute prin fermentare, pot fi denaturate. Așa de exemplu din struguri și mere ecologice se poate obține numai în condiții în care produsul curat nu este contaminat de ioni de metale(Al³,Fe³), mai ales de cele toxice (Pb², Cu, Sn³ ș.a.) ce ar putea nimeri prin coroziune de metal (metal coraziv, oțel nealimentar, suduri corozive, robinete și flanțuri din amestic de aliaje etc.). Pentru a evita o atare difuzie de metal, la fiecare proces se controlează minuțios calitatea materialelor din care se confecționează utilajele, calitatea acoperiturilor (emaliate, bimetal, vopsele alimentare …).

O problemă importantă tehnologică prezintă tratarea boștinei de struguri, de fructe și pomușoare cu enzime pectolitice în scopul extragerii sucului, aromei și culorii. În aceste condiții este foarte important ca alături de activitatea sporită pectolitrică (de depolimizare- degradare a pectinei) se atestează și pectinmetilesteraza, ce decupează alcoolul metilic din pectină. Ca rezultat poate să sporească conținutul metanolului în must, suc, concentrat, băuturi mixte, și mai ales în distilate (divinuri, calvados). Și în aceste condiții sunt soluții eficace de evitare a ofensivității expuse prin realizarea scriningului de enzime pectolitice – proteolitice cu o activitate minimă a pectinmetilesteraziei, sau prin inhibarea parțială a activității acestui ferment cu agenți specifici (SO2, temperaturii joase, temperaturi înalte ș.a.). Pectina se cere eliminată prin sedimentare, filtrare și alte procedee.

Fermentația alcoolică deseori este stopată în must de către acizii grași cu (lanț) caten mijlociu a structurii : hexonic (C6), caprilic (C8), capric (C10), lauric (C12). Ei inhibă dezvoltarea levurilor în prezența etanolului acumulat în rezultatul fermentației alcoolice a mustului. În consecință se stopează fermentarea completă a glucidelor; aceste semiproduse sunt deseori supuse fermentării din partea microorganizmelor(levuri endogene-sălbatice, bacterii-manit, turn, băloșire ș.a.). În aceste condiții crește pericolul pierderii calității și titlului “ecologic” al produselor finite. O tratare cu învelișuri a membranelor celulare de levuri în doze de la 20 la 30g/hl după degradarea a 50g/dm³ (5%) din zaharuri (glucide) printr-o agitare, garantează fermentarea activă, controlată sau finită. Fenomenul constă în absorbția ireversibilă a substanților nocive cum sunt acizii grași de mananele și glucanele de pe suprafața învelișurilor membranelor celulare de levuri.

După fermentare mustului, învelișurile de levuri sunt separate împreună cu sedimentele formate în vinul tânăr (coloizi, burbe, levuri, învelișuri și sedimente a acidului tatric și a unor săruri a acizilor organici).

Degradare acidului malic în pereoada fermentației alcoolice este favorizată prin ameliorarea- activarea fermenților (malatdehidrogenaza ș.a.); este important faptul că învelișurile membranelor de levuri emană (eliberează în mediul fermentativ) acizi aminici liberi (arginina), vitamine, acid oleic care sunt factori a activării și multiplicării becteriilor malolactice din vin sau adăugate în el. Lipsa lor este factorul limitant al creșterii acestor bacterii, care realizează unul din cele mai importante procese de calitate și igienitate a produselor vinicole ecologice- dezacidificarea lor biologică.

Detoxificare vinulului de acizi grași și acidul malic nociv din vinuri (el se metaobolizeză deseori în acidul oxalic, care formează oxalați- pietre la rinichi și vizica urinară) sunt două procedee biotehnologice importante de realizat în asigurarea inofensivității băuturilor din struguri, mere și alte fructe, pomușoare etc. Un adaos de 15-20 g/hl de preparate de învelișuri a membranelor de levuri la 24 de ore după sustragerea vinului de pe sedimente este suficient pentru a declanșa dezacidificarea biologică, și, în acelaș timp – ecologică și igienică.

Conform standardelor UEE referitor la biopreparatele alimentare cum sunt enzimele hidrolaze: pectinaza, peoteaza, glucanaza, amilaza ș.a. se respectă strict cerințele igienice și sanitar-epidemiologice de către aceste preparate. De exemplu preparatul “Bioferm 511” produs la laboratorul “Springer” din SUA și Compania “Bio-Springer” din Franța prevede următorii indici microbiologici (la 1g de product):

Bacterii aerobe mezofile <5000

Bacterii coliforme <10

Spori de clostridium sulfito-reductori <10

Salmonella negativ

E. coli negativ

Staphilococcus aureus negativ

Un alt exemplu elocvent de pericol contaminant la băuturi este metabolizarea aminelor biogene de către levuri și bacterii în vinificație, producerea berii, oțetului ș.a.; acești aminici provoacă tulburări a sistemului nervos, ridică tensiunea arterială. Prin metodele de scrining la levuri în oenologie la INVV s-au obținut rezultate impunătoare la deminuarea lor.

Exigențe față de condițiile ecologico-pedologice și materia primă vinicolă crescută în acest mediu ambiant.

Atribuirea titlului “ecologic” producției vinicole este realizată doar după ce sunt obținute rezultatele investugațiilor de control. Rolul condițiilor ecologice și pedologice în creșterea produselor ecologice este important, iar în unele scheme agrotehnice și a industriei prelucrătoare poartă decizii hotărâtoare. Acolo unde mediul ambiant și condițiile ecologice sunt dificile pentru realizarea cu succes a tehnologiilor ecologice avansate , este extrem de important de a ține cont și de evidenția factorii ce împiedică organizarea producerii ecologice. În condițiile Republicii Moldova factorii ecologo-pedologici negativi, dificili și ofensivi pentru producerea ecologică sunt următorii:

● poluarea mediului cu deșeuri de diferite proviniențe (gunoiști, gaze și prafuri de la producerea asfaltului, cimentului, energiei electrice și termice, sedimente din industrie vinului- albastru de Prusia, compuși ai ferocianurilor de potasiu);

● poluarea de la exploatare transportului autorutier (gaze de eșapament, bogate în Pb², și alți compuși toxici de la arderea motorinei și benzinei-benzopirene ș.a.);

● poluarea bazinelor acvatice (Nistru, Prut, Răut, Bâc, Ialpug, rezervații de ape de la Costești, Dubăsari, Ghidighici, Cărpineni, Comrat și altele ) cu reziduri chimice (pesticide, erbicide, îngrășăminte minerale), cu deșeuri clasice;

● poluarea cu deșeurile complexului agroindustrial cum sunt apele riziduale a făbricilor de conserve, vin, zahăr, ulei vegetal, abatoare, secții de prelucrare primară a pielor de animale, combinate avicole, producerea eterouleioaselor și alcoolului etilic;

● poluarea solului de la înhumări (cimitire, înhumări de animale și păsări contaminate cu boli infecțioase, reziduri de la producerea cărnii, peștelui etc.) ce ridică riscul contaminării cu nitrați, nitrozoamine și alți compuși toxici.

O alată situație de natură ecologică ce se cere de controlat și monitorizat sistematic este determinarea prezenței și a conținutului de substanțe chimice, utilizate anterior pe scară largă și în mari cantități la producerea agricolă: DDT, erbicide din grupa atrazinului, triazinului, pesticidelor clor- și fosfororganice (decis, fazalon, arcerid, topsin, rovral, mical, ronilan, euparen, sumilex ș.a.). În cazul când în sol și ape destinate irigației sunt depistate cantități importante de reziduri chimice , arealul (zona., microzona, masivele și bazinul acvatic) se scoate din registrul celor cu titlul “ecologc”, se determină pereoada de timp (după calcule ce include timpul degradării parțiale sau totale) numită “conversie” (de trecere), după care se iau din nou investigațiile agrochimice-pedologice și se verifică puritate solului și a apelor pentru a trece la agricultura ecologică.

Pentru toate cazuriile când rezultatele cercetărilor științifice, investigațiilor de expertize și expedițiilor de control permit a constata absența factorilor ofensivi, nocivi și toxici, se creează condiții reale de a alcătui un nou program de producere ecologică. Programul de producere conține: delimitarea sectorului, analizele solului, masivului, gospodăriei, definitivarea programului de activitate, realizările de proiectare, lucrările de amenajare, pregătirea solului și procurarea materialului săditor (certificat, devirozat, fără bacterii).

Respectarea strictă a prevederilor standardelor ecologice și a regulamentelor de producere se prevede la toate etapele realizării proiectului, inclusiv la cele începătoare. Toată producția din pereoada de tranziție sau conversie se marchează cu titlul “product în tranziție spre ecologic” sau “în conversie”(de obicei 2-3 ani la culturile multianuale și 1-2 ani la cele anuale).

În această pereoadă se realizează în practică principiile agriculturii ecologice cu toate prevederele lor, exigențile față de calitatatea solului, apelor, procedeelor tehnologice.

În baza producerii ecologice vitivinicole și agriculturii moldave în general, stau o serie de realizări din ultimii ani, precum și un complex de circumstanțe ce țin de schimbările social-economice din țară cum sunt:

● utilizarea limitată, considerabil redusă a erbicidelor și pesticidelor, a stimulatorilor și retardanților chimici la creșterea produselor agricole;

● degradarea continuă a rezidurilor chimice din sol și apă datorită timpului ce a urmat zeci de ani, și datorită factorilor fizico-chimici și biologici de degradare-distrucție;

● deminuarea gradului de poluare a mediului ambiant rural de la interprinderile industriei alimentare și celor energetice datorită utilizării gazelor naturale în locul căbunelui și mazutului, precum și datorită purificării apelor reziduale tehnologice de la prelucrarea materiei prime agricole;

● folosirea limitată a conservanților (dioxide de sulf, benzonat de sodiu ș.a.), antioxidanților (acid ascorbic ș.a.), antisepticilor (sorbat de potasiu, acidul salicilic ș.a.), precum și a dezinfectanților chimici-toxici care sunt înlocuiți cu detergenți și biopreparate;

● implicarea pe scară largă a sistemei integrate de producție a culturilor anuale și multianuale cu utilizarea pe scară largă a biopreparatelor, fungice și bacteriene, fitopreparatelor (nicotine, terpene, retenone, piretrine) formonilor și altele;

● efectuarea unor operațiuni agrotehnice, de prelucrare a solului, de recoltare ș.a. prin munca manuală și mecanizată, înlocuind o serie de procedee bazate pe folosirea preparatelor chimice (defolianți, retardanți,erbicide ș.a.).

În condițiile menționate materia primă agricolă și produsele obținute au indici fizico-chimici și organoleptici,și în acelaș timp și acei ecologici (igienici, biologici, medico-sanitari) prevăzuți de normele sanitare și standardele pentru produsele ecologici.

Limitări de gen agrotehnic la creșterea strugurilor ecologici.

Agrotehnica producerii strugurilor ecologici spre deosebire de viticultura tradițională exclude utilizarea compușilor chimici-ofensivi, nocivi sau toxici organizmului uman. Atingere gradului de produs “ecologic” este posibil începând cu realizarea schemei complexe în pepiniera viticolă, unde altoiul și portaltoiul se cultivă fără erbicide și pesticide (doar cu zeamă bordoliză- Boullie Bordelaise pe bază de CuSO2 neutraulizat cu Ca(OH)2 și cu un conținut de Cu metal de 26,4%), stimulatori și retardanți de creștere, fără de a utiliza îngrășăminte minerale. În tehnolagia dată, se acceptă și se respectă standardele agriculturii ecologice, se creează premize, chiar și în cazul lipsei de a avea asolament, de a păstra calitatea ecologică cu ajutarul îngrășămintelor organice, biopreparatelor, operațiilor manuale și mecanizme de cultivare. O cerere exigentă este formulată și față de tot ce e ofensiv la procesele de altoire, stratificare, călire și cultivarea butașilor în școala viței de vie:activatori, stimulatori, parafină cu antiseptici etc.

La compartimentul pepiniera viticolă este important, să menționăm că e necesar prin metode ecologice să realizăm toate procedeele tehnologice în deplina respectare a prevederilor standardelor internaționale și naționale, atribuind cea mai mare atenție protecției altoiului contra bolilor și vătămătorilor renunțând la preparate insecto-acaricide, fungicide și erbicide de proveniență chimică, înlocuindu-le cu cele biologice, organice, tradiționale (clasice) inofensive. Este de dorit ca varietățile de portaltoi să posede rezistențe sporite la boli și vătămători (în deosebi nematode, filoxela radiculă și foliară).

Creștrea strugurilor de masă și a celor pentru prelucrarea idustrială (“tehnice”, “de vin”) prevede o utilizare largă a îngrășămintelor organice și diverse composturi în loc de cele minerale-chimice, a biopreparatelor Tricodermin –Bl 1(Moldova, Institutul de Pentru Protecție a Plantelor), Tricodermin- B 14 (Franța, Institut National de Recherches Agronomiques) ș.a. În locul botricidelor chimice, a Dibrachis Cavus a Bacillius Thurigiensis la combaterea tortricidelor (moliile), a Metaseiulus Occidentalis contra tetranihidelor (cleștarilor), Nematofagin-bl în lupta nematodele rădăcinelor ș.a. La acest campartiment Institutul Pentru Protecție a Plantelor din Republica Moldova, instituții similare dim Franța, România, Ucraina și din alte țări dispun de un șir de preparate, procedee și tehnologii pentru protecția integrată a viței de vie, ceea ce asigură obținerea produselor agricole ecologice (biologice). S-a constatat că Legea UEE №2019/92 și o serie de standarde internaționale și naționale acceptă folosirea doar a sulfatului de Cu neutralizat cu hidroxid de calciu, (3Cu(OH)2 x CuSO4 x 5H2O) la combaterea milidului (mana) și a Botritys cinerea (putregaiul cenușiu). Actele normative menționate prevăd la fel utilizarea prafului de sulf în formă de suspensie la tratarea oidiumului (făinarea). S-ar putea admite și preparatele pe bază de sulf cum este “Kumulus DF” a firmei BASF, admis în Moldova pentru trătări la vița de vie de către Consiliul Republican Interdepartamentar pentru procesele chimice și biologice de protecție a plantelor. Evident, că în condițiile când în lume crește numărul și volumul de producere a biopreparatelor devine reală înlocuirea preparatelor chimice insecto-acaricide, fungicide și erbicide cu cele admise de standardele ecologice.

Un rol primordial în protecția biologică a viței de vie contra unora din vătămători și boli poat fi extractele din plantele naturale, preparate din ierburi, cele biodinamice, propoliusul, uleiurile vegetale, uleiul de fuzel de la distilarea vinurilor la brandy și divinuri. Încercările agrotehnice a fuzelului de la distilare la tratarea milidiului și a altor boli a viței de vie , efectuate în colaborare de INVV și AȘM, au demonstrat reala perspectivă a acestui preparat-rezidiu a industriei vinicole.

Recolta crescută în condiții ecologice respectând și pereoada de conversie de 2-3 ani, izolând masivele de producere ecologică prin mici zone de producție-trecere de 30-40 m, se cere de a evita pericolul poluării de gen radionuclizi, produse chimice și gaze toxice care sunt produse de la arderea cărbunelui, păcurei și a deșeurilor industriale, care mai apoi sunt aruncate în spațiul aerian.

O poluare dezastroasă pentru producerea ecologică o pot provoca ruperile și scurgerile din bazinele de colectare rezidurilor din mine(Pb², Hg²,Sn² ș.a.), uzine chimice (solvenți organici, metale grele, fenoli, vopsele etc.), de la complexele zootehnice ș.a. În aceste cazuri sau situații “des forces major!” amplasarea viilor, plantațiilor de pomușoare și arbori fructiferi se cere să fie executată cu precauție și asigurări a evitării unei ulterioare afectări.

Principiile de bază a producției ecologice se cer la nivel de masiv, fermă sau asociație de gospodării de toate genurile de-a lungul pereoadei de conversie la toate culturile concometent, inclusiv la vița de vie. Indiferent de durata pereoadei de conversie, inspecția complexă a unității de producere se efectuiază permanent pe categorii aflate în conversie și deja convertite (cu titlul ecologic). Nu se admite alternarea, mutarea, amesticare între masivele aflate în conversie și convertite, între metodele de producție vitivinicolă ecologică și ce convențională (tradițională).

Fertilitate și activitatea biologică a solului din vii, poate fi menținut doar prin:

-cultivarea de leguminoase, îngășăminte verzi (siderate);

-îngroparea în sol a materialelor organice, compostate;

-activare composturilor cu microorganizme și preparate de plante;

-administrarea preparatelor biodinamice din pulberi minerale, bălegar de fermă, gunoi de grajd sau plante.

Diminuarea presie de peticide și erbicide contra vătămătorilor, bolilor viței de vie și burienilor este bosibilă prin aplicarea, următoarelor măsuri:

-alegerea corespunzătoare a sortimentului de soiuri-varietăți de viță de vie;

-tratamentul mecanizat al solului și ce biologic al plantelor;

-crearea zonelor benefice ecologice ce adăpostesc insectele;

-eliberarea de prădători și paraziți prin inamici naturali;

-cosirea și plivirea burienelor, pascutul lor.

Utilizare combinelor de recoltat strugurii, indiferent de metoda de decupare a bobiților (prin scuturare sau tăiere) sau principiul de extragere a mustului (la liniile tehnologice staționare sau imediat la presa de pe combină), are o perspectivă reală în comparație cu strânsul manual clasiv. În aceste procese nu se admit conservanți, antioxidanți și alți factori nocivi, ofensivi, toxici cum sunt SO2, H2SO4, K2S2O5 ș.a., ci doar utilizarea pe scară largă a gazelor inerte- CO2, N2, Ar și a temperaturilor scăzute. Sunt excluse contactul recoltelor cu metale corazive, cu materiale din vopsele alimentare cu solvenți reziduali ș.a.

De gen agrotehnic important sunt și diversele forme de fertilizare:

-organică în scopul sporirii conținutului de humus în sol, îmbogățirii lul cu azot, intensificării proceselor microbiologice din sol. Gunoiul de grajd, de păsări, composturile de tescovină, paie, resturi vegetale, foristiere, turbă, guano, făină de oase și altele se recomandă, se aprobă totdeauna;

-chimică, în care azotul se administrează sub forme lente de eliberare (legumenoase, guano, făină de oase și sânge), și care, fiind legat de substanță organică este protejat de pierderi, este bun pentru o aprovizionare a plantelor pe tot ciclul vegetativ, poate preveni poluarea apelor freatice cu nitrați. În cazurile unei carențe de fosfor, potasiu, calciu, magneziu și alte minerale ale solului sărac, este admisă folosire îngrășămintelor minerale ca de exemplu: fosforite activate, zgura lui Thomas, sulfat de potasiu, cretă, pulbere de roci fin măcinate. Cu extracte din alge se asigură nutriția plantelor sub forma de tratamente foliare.

La fel de agrotehnică ține și selectarea formelor de conducere a butucilor-tufelor de viță de vie; este necesar de-a îndepărta vegetația de suprafața solului , cu derijare verticală a lăstarilor. În aceste condiții scade pericolul afectării vegetației și a recoltei de către paraziți. Aerisirea și iluminarea butucilor prin operațiuni în verde este un procedeu practic obligatoriu în noua tehnologie viticolă. Fertilizarea foliară cu microelemente contribuie la sporirea rezistenței viței de vie la atacul paraziților.

Specialiștii din UEE recomandă în tehnologiile viticole ecologice pentru combaterea dăunătorilor metode profilactice pasive:

-utilizarea acarienilor prădători cum sunt Typholodromus pyri, Phytoseiulus persimilis, Amlyseius andersoni- împotriva acarienilor;

– nimicirea moliilor strugurilor prin folosirea preparatelor bacteriene din Bacillus thuringiensis;

-distrugerea moliilor din adoua generație prin parazitarea cu Trichogramma embryophagum.

Cultura ecologică/biologică vitivinicolă nu crează condiții noi irezolvabile sau probleme insurmontabile. Ea este în măsură atașată la tradițiile milienare a îndeletnicirii omenirii cu vița de vie; ea este bazată pe conceptul restabilirii în mediul ambiant a unor norme de protecție și de producere ecologică/biologică pură și rațională. Practicile formulate sunt accesibile, deseori ieftine sau nu mai scumpe de cât cele din tehnologiile intensive, și oferă soluții pentru multiple cazuri practice cu care se confruntă astăzi viticultura modernă – cheltuieli mari, eficacitate relativ scăzută, contaminări sporite, eroziuni frecvente, erbicide scumpe și slabeficative, adaptarea agenților patogeni la noile preparate fungicide, dezvoltarea acariozelor, poluarea mediului, prezența toxinelor în struguri și vin , în sol și apă, în spațiul aerian.

Produse secundare vitivinicole pentru cultura ecologică a viei.

Printre produsele secundare din subcompexul vitivinicol un rol important în fertilizarea solurilor din plantațiile de viță de vie îl ocupă: tescovina, ciorchinele, drojdiile, coardele eliminate la tăiere, lăstarii verzi, ce rezultă de la plivit, vârfurile de lăstari verzi parvenite în urma cârnitului și altele.

Tescovina, alcătuite din ceorchine, pelicule și semințe conține substanțe organice de 1,0-1,7 t/ha. Din recolta de 10 t/ha de struguri rezultă o cantitate de teascovină de 3,0-3,5 t/ha sau 5,0-6,0 m³.

Compostarea tescovinei este realizată prin două căi:

-așternerea ei în strat intre rânduri și încorporarea ei în sol;

-așizarea ei în straturi de 20-25cm și acoperirea ei cu pămân la 10-12cm.

Compostul de tescovină utilizat în doze de 20-30t/ha aportă în sol cca 2-3t/ha de humus, sporind fertilitatea lui considerabil.

O sursă importantă de humus în sol este compusul de drojdii sedimentale din vinificația primară; aportul de azot ușor asimilabil este de peste 3,0-3,5%. Un procedeu destul de efectiv în ridicarea fertilității solului în viticultura ecologică/biologică : compostarea amesticului de tescavină, drojdii și paie (2:1:2) în grămezi, care după o fermentare de 3-5 luni permite obținere unui îngrășământ cu un conținut sporit în humus.

Sedimentele de levuri din vinificație sunt administrate în cantități ce variază de la 6t/ha la 12t/ha ce corespunde aproximativ la 9-17 m³/ha; ele asigură necesitățile de azot și potasiu pentru 1 an iar pentru cele de fosfor pentru 2-3 ani.

Coardele și lemnul obținut de la tăierea butucilor de viță de vie de regulă sunt mărunțite mecanic în rândurile plantațiilor și încorporate în sol; materialul ce reiese de la tăierea de la butucii atacați de boli virotice și bacteriale (cancerul baterian) sunt arse. Aportul de compuși organici în sol este estimat la 25% din necesități și cuprinde cca 1,0-1,5 t/ha de material organic- lemnos. Coardele pot restitui în sol 16-20kg/ha de azot, 1,7-3,6 kg/ha fosfor și 16-20kg/ha potasia, asigurând până la 30% din necesarul de microelimente: fier, zinc, cupru, bor, mangan și altele. Degradare biologică lentă a mărunțișului de coarde au un efect antibiologic, cea ce duce la o germinație scăzută a semințelor de burieni. Vârfurile de lăstari obținute în procesul cârnitului precum și lăstarii de plivit se mărunțesc transformânduse în mulci- sursă eficace de humus nutritiv.

Cerințe față de materia primă, procedeele tehnologice și produsele vinicole obținute cu titlul de “ecologic”.

Materia primă crescute în condițiile viticulturii ecologice se cere a corespunde totalmente cernțelor de inofensivitate, de puritate chimică, microbiologică și ecologică. Absența în materia primă a rezidurilor de pesticide, metale grele, factori poluanți, radionuclizi , a antisepticului și antioxidantului SO2 (H2SO3) și a altor contaminăți ne permite să confirmăm corespunderea ei cerințelor de materie primă ecologică. Este important ca materie primă să fie sănătoasă, calitate ce permite de a confirma și prin analize, absența aflatoxinelor, micotoxinelor și patulinei – metaboliți toxici ai fungilor Botrytes cinerea, Aspergillus niger, Mucor ș.a.

Procedeele tehnologice din schemele generale prevăd prelucrarea strugurilor, a pomușoarelor și fructelor, numai cu ajutorul utilajului modern executat din inox alimentar. La protecția mustuielilor de acțiunea oxidativă a oxigenului din aer, pentru un proces tehnologic “ecologic” se utilizează gazele inerte și temperaturile joase (criotehnologia).

Evitarea creșterii conținutului în ioni de metale permite excluderea demetalizării obligatorii a sucurilor, vinurilor și distelatelor cu ferociamura de potasiu, proces riscant din punct de vedere a inofensivității nu numai a reagentului, ci și a produsului tratat (erori de calcul, solubilități schimbătoare și alte pericole). Singurul fapt că stocarea – păstrarea albastrului de Prusia prezintă un pericol major pentru mediul ambiant, ne obligă să evităm creșterea conținutului în ioni de metale, să administrăm metode ecologice de demetalizare (tratament cu fitină, sorbția pe suporți naturali, utilizarea frigului etc.).

Substituirea dioxidului de sulf în vinificație prin utilizarea gazelor inerte, a proprietăților antioxidante a acidului ascorbic, altor reducători naturali (levuri, bacterii,enzime) , a tratamentelor termice (pasteurizare, frig etc.) va permite de a evita contaminarea produselor de către SO2 , toxicitatea căruia la doze superiare de 200mg/dm³ la un consum zilnic de 0,4-0,7 l a fost dovedită incontestabil.

La producerea ecologică vinicolă vor fi substituite și un șir de tratamente cu raze ionizate α, β și γ utilizate în tehnologiile alimentare în scopul stimulării creșterii culturilor de microorganizme, la stabilizarea microbială a băuturilor, sucurilor etc. Nu sunt admise la moment nici tratamente cu ultrasunet la frecvențe diferite, cu raze ultraviolete și infraroșii, alte acțiuni fizice, electromagnetice, de radionuclizi ce denotă caracterul ecologic al produselor obținute.

Legea UEE №2092/91, Standardele IFOAM, HACCP, GAP-EUREP 2000, SQF 2000, Standardul SGS Intrnațional de producere organică SM SR 13454:2001, SR 13454:2000, “EkoNiva”, Codex Alimentarius și alte acte normative și ghiduri consacrate producției ecologice conțin anexe speciale unde sunt indicate lista ingridientelor de origene nonorganică, aditiv alimentari, inclusiv suporți – admiși în procedeele tehnologice de creștere a biomasei de microorganizme alimentare și de prelucrare industrială a materiei prime, cum sunt strugurii, pomușoarele și fructele.

Printre aditivii alimentari generali, inclusiv și pentru producerea vinicolă, sunt incluși: carbonat de calciu, acid lactic, dioxid de sulf, dioxid de carbon, acid malic, acid tatric, acid ascorbic, acid citric, tartat de potasiu, tartat de sodiu, aliginat de potasiu, gumă arabică, geloza-agar, pectine(nemodificate), argon, azot, oxigen, etanol, acid taninic, albumină de ou, cazeină, gelatină, clei de pește, dioxid de siliciu, cărbune activ, bentonită, diatomită, perlită, celuloză ș.a.

Rămâne de legalizat, după o serie de investigații suplimentare oenologice, alături de utilizarea stejarului să fie autorizate și materialele naturale din Querqus robus și alte varietăți, utilizate pe larg în Spania , SUA, Italia, Portugalia, Germania, RSA, Australia, Noua Zeilandă la maturizarea băuturilor alcoolice, distilatelor și a unor băuturi răcoritoare.

Recent interprinderea thnico-științifică “Oeno Consulting” a elaborat și aprobat Prescripțiile tehnice “Talaș de stejar pentru industria vinivolă” (PT MD 67-38473664-001:2001, înregistrat de Departamentul Moldova-Standard la 30.08.2001 cu №29/001755). Așadar pentru prima dată în Republica Moldova au fost relizate cercetări și aduse la faza implimentărilor largi a materialelor din stejar (talaș, așchii, rumeguș, praf, extracte lichide și altele). Industria vinului a obținut o nouă posibilitate reală de a ameliora calitatea vinurilor și diferitelor băuturi tari (brandy, divin, calvados etc.). Rezultatele interesante au fost obținute la comunicarea vinurilor de masă din soiuri clasice precum și celor noi , a nuanțelor de stejar, de maturitate, de tipicitate.

În acelaș timp, sunt interzise o serie de materiale în industria sucurilor, vinului și distilatelor , ca azbestul (material filtrant), albumina din sângele animalelor mari cornute (interzicerea UEE) ș.a.

O atenție deosebită se cere acorda utilizării coloranților vegetali (cu excepția oenocoloranților) și cu atât mai mult a celor sintetici la producerea băuturilor răcoritoare, vinirilor rozé și roșii. Unui stric control se cere de supus producerea băuturilor aromate cum sunt cele cele răcoritoare, vinurile “muscat” și multe altele. A fost constatat, că intensificarea aromelor de flori, fructe, muguri, extracte este deseori realiztă prin falsificarea cu compuși chimici sintetici, care provoacă alergii respiratorii, gastrice, epidermice ș.a.

Studiile sanitaro-igienice vin de a constata dacă sunt sau nu sunt ofensive ambalajele pentru băuturile ecologice, a maselor plastice, a tetra-pac-ului, a diverselor sisteme “box-in-box” ș. altele; este evident că utilizarea lor și degradarea îndelungată provoacă mari probleme ecologice, poluând mediul ambiant în aceeași masură ca și toate articolele din polimeri.

Consiliul UEE a interzis utilizarea capselor metalizate cu Pb² și alte materiale grele la ambalarea produselor și băuturilor. Utilizarea lor este neautorizată de instanțele medico-sanitare.

Nu se permite, din punct de vedere igienic și organoleptic, utilizarea furtunilor fabricate din cauciuc sintetic cu monomeri nocivi și de miros de naftă. Substituirea lor cu materiale din siliciu rezstent la alcool și alte materiale, practic inerte – este calea ridicării gradului igienic și asigurării titlului “ecologic” al produselor de calitate superioară și inofensive.

Limitările de ordin tehnologic țin strâns și de calitatea apei utilizate la producerea ecologică. Indicii microbiologici și fizico-chimice la fel trebuie strict respectați sau chiar aduși la normele noi internaționale față de apa potabilă. Utilizarea clorurilor, tratamentului cu absorbanți naturali, folosirea filtrelor cu silicați și a aerului steril cere o revizuire argumentată, conformată la cerințele produselor ecologice/biologice. Sunt excluse din utilizare floculanții sintetici cum sunt poliacrilamida, polioxietilena, diverși polimeri cu o viscozitate înaltă, recomandați insistent în ex-URSS și practic interziși în țările puternic dezvoltate economic și cu o legislație strictă de protecție a drepturilor consumatorilor.

Conceptul de viticultură și oenologie biologică sau ecologică exclude utilizarea a tot ce-i chimic de sinteză la realizarea întregului cerc de procedee tehnologice.Începând cu 1995 în lume au apărut pe piețe produse, în care consumatorii sunt mult cointeresați: “struguri ecologici”, “vinuri ecologice sau eco-vin ”. O piață stabilă de produse vitivinicole ecologice se atestă în SUA, Olanda, Danimarca, Anglia, Germania, Elveția, Japonia ș.a.

Ținând cont că produsele vitivinicole , în deosebi vinul ecologic trebuie să reflecte cât mai fidel compoziția naturală a strugurilor, reglementările UEE din detul normativ №2092/91 controlează în mod strict: pesticidele reziduale, uretanul – urmare a folosirii îngrășămintelor chimice cu azot, erbicidele, metalele grele, activatori și retardanți , precum și concentrația de SO2 – maximală la 120mg/l în vinurile albe, maximum 100mg/l – la cele roșii, iar pentru diabetici – 60mg/l.

Programul de investigații în domeniul produselor vinicole ecologice.

Cercetările științifice ce au derulat în Republica Moldova au la bază Concepția Națională a agriculturii ecologice, fabricării și comercializării produselor alimentare ecologice, standardele internaționale și naționale privind producerea și comercializarea produselor ecologice. Investigațiile recente și cele apropiate țin de studiul inofensivității a diverselor materiale, adjuanți –aditivi , procedee și procese complexe, tratări specifice, utilajelor tehnologice vizavi de respectarea strictă a prevederilor internaționale și naționale la producerea ecologică. Renunțarea la o bună parte a materialelor sintetice, chimice și genetice modificate cere o revizie argumentată și în acelaș timp o completare efectivă a celor ofensive. Totul ce este legat de producția vitivinicolă ecologică nu a fost suficient studiat și argumentat, cu atât mai mult autorizat sau aprobat la nivel ramural (național și internațional).

Rezultatele tehnologice argumentate științific cer a trece o expertiză medico-sanitară-epidemiologică, care ar confirma absența nocivității, toxicității, ofensivității produselor ecologice vitivinicole, ar constata toate cazurile de ofensivitate a materialelor și ce intervin pe parcursul realizării schemelor tehnologice moderne și clasice de producere a strugurilor, concentratelor, conservelor, băuturilor, precum și a produselor secundare: ulei din semințe, tanin, cărbune activat, oenomelanina, oenocolorantul etc.

Este cert, că pentru copii, bătrâni, bolnavi, pentru ostași și cei din expediții, ba chiar și pentru toți ce țin la un regim alimentar rațional și caloric, dietetic și inofensiv – se cer de a organiza producerea ecologică și comercializarea avantajoasă a produselor cu un grad igienic ridicat și cu efecte terapeutice.

Programul de investigații în domeniul produselor vinicole ecologice cuprind studii de influență a produselor agrotehnice, a factorilor pedologici, condițiile realizării produselor biotehnice și a gradului de poluare a materiilor prime cu factori nocivi din mediu. La finele programului va fi elaborat Regulamentul cu privire la fabricarea produselor ecologice din struguri în condițiile Republicii Moldova.

Savanții oneologi din INVV în scopul realizării cu succes a Programului de Stat a investigațiilor din domeniul produselor ecologice colaborează activ cu colegii din secțiile și laboratoarele paralele, cu specialiștii din complexul vitivinicol din Moldova, cu cercetători științifici și experți în materie din Franța, Germania, Olanda, România, Rusia, Ucraina, Ungaria, Cehia, Italia și Bulgaria. Rezultatele recente de la investigațiile efectuate au fost prezentate la al-27 Congres al Oficiului Internațional al Viei și Vinului (Bratislava, iunie 2002), la al 7-a Congres IFAOM (Victoria-Canada, decembrie 2002), la Seminarul din cadrul Expoziției Internaționale “Vin Moldova”(Chișinău, februarie 2003).

Studii sistematice la compartimentul, protecția mediului ambiant în industria vinului sunt cu succes realizate în laboratorul de produse secundare INVV și la Catedra de Chimie Industrială și Ecologică a USM. Rezultatele obținute permit perfecționarea schemelor tehnologice de producere a produselor vitivinicole și a celor secundare cu titlu de “ecologice” și în condiții ecologice.

Recomandări privind fabricarea produselor vinicole ecologice în

Republica Moldova.

Studiul agriculturii ecologice și selecționarea celor mai importante realizări din domeniul dat, permit a afirma că multe din ele pot fi puse în baza viticulturii ecologice. În condițiile respectării standardelor naționale și internaționale în vigoare realizează conversia masivelor, fermelor și a găspodăriilor ce trec la creșterea strugurilor ecologici. Odată cu recoltarea materiei prime viticole ecologice se creează premize reale pentru relansarea producerii ecologice în tehnologia strugurilor, concentratelor, băuturilor răcoritoare, a vinurilor și distilatelor, precum și a produselor secundare: ulei, colorant, acid tatric, drojdii, alcool, cărbune activat, nutriție animalieră, îngrășăminte vegetale, oenomelanina.

În Republica Moldova se realizează un program de investigații oenologice în scopul determinării căilor de decontaminare a produselor din struguri de substanțe nocive,toxice și de aducerea lor la nivelul Standardelor Internaționale pentru produsele ecologice. O importanță majoră o are elaborarea condițiilor de producere viticolă și vinicolă ce exclud contaminarea materiei prime și a semiproduselor cu metale grele, cu toxine afla- și micotoxinelor, cu poluanți chimici ce pot parveni din apa potabilă, freatică, de irigare, care cad din atmosferă.

Spre realizarea scopurilor formulate sunt necesare cercetări a aportului posibil a solului din vii, din plantațiile de pomușoare și fructe vizavi de conținutul fizico-chimic și microbiologic a materiei prime horticole, de prezența sau absența factorilor ofensivi, nociv, dezagreabili. La acest compartiment se adaugă și influența de factori ecologo-climaterici al mediului ambiant: bazinele acvatice, complexe animaliere și cele agricole, zone industriale, mine de exploatare a zăcămintelor, stații atomice, termoelectrice; și eventual a celor din țările vecine.

O revizuire a tuturor adjutanților admiși în tehnologiile convenționale se cere a fi efectuate în scopul excluderii oricărei contaminări a produselor ecologice în rezultatul utilizării lor. Aceasta se realizează cu succes prin limitări de gen agrobiologic, agrotehnic, de mecanizare-automatizare a proceselor, prin exigențe înalte fața de calitatea și inofensivitatea recoltei de struguri, pomușoare și fructe.

O atenție deosebită se cere conformării la noile cerințe a vechilor procedee de obținere a produselor secundare vitivinicole: semințe, ulei, levuri, alcool, tratați etc. Această direcție de producere tradițională are o împortanță majoră; în baza ei se va asigura sporirea eficacității ramurii vitivinicole a economiei naționale prin utilizarea complexă și eficace a toturor produselor secundare. Cererea pe piețele mondiale la coloranți din struguri pentru industria alimentară, la uleiul din semințe de struguri și a altor produse secundare oenologice depășiște de zeci și sute de ori oferta actuală.

Studiile efectuate și analiza sistematică a rezultatelor obținute, precum și expertiza primelor realizări pe plan mondial, ne permite de a afirma, că Republica Moldova dispune de un potențial uman, pedo-ecologic, agro-bio-tehnologic și socio-economic pentru organizarea pe plan național a producerii, consumului local și a exportului de produse vitivinicole.Complexul vitivinicol , ca și întreaga ramură horticolă, pot asigura cerințele crescânde ale piețelor interne și celor externe cu produse cu grad igienic sporit; de calitate, competitive și economic eficiente.

Monitoringul producerii vitivinicole ecologice.

Realizare cu succes a întregului complex de acțiuni ce țin de organizarea producerii ecologice se află în directă dependență de monitorizarea sectorului agroindustrial al economiei naționale, inclusiv viticultura, producere sucurilor-concentratelor și a vinurilor.

O importantă problemă a monitoringului în producția ecologică este argumentarea tehnico-științifică a amplasării plantațiilor în vecinitate cu zonele industriale de prelucrare a materiilor prime; în acest context un rol deosebit se atribuie selectării soiurilor și hibrizilor acestor și altor culturi, care vor asigura calitate înaltă și compatibilitatea producției finite pe piețele UEE, CSI ș.a. Din punct de vedere ecologic, monitoringul trebuie în mod obligatoriu să conțină programul îndepărtării de la bazinele acvatice și localități a viitoarelor masive de livezi, pomoșoare și viță de vie, create cu soiuri clasice care se vor cultivă cu sarcini sporite de pesticide. Aceste exigente trebuie să asigure protecția surselor de apă potabilă, a zonelor de odihnă și localităților rurale și orașe de contaminarea cu compuși chimici, utilizați larg în agrotehnica acestor culturi. Crearea zonelor de protecție ce dispărțesc plantațiile multianuale de sursele de apă potabilă. Toate acestea reprezintă componentele majore a monitoringului în plan general și în producerea ecologică/biologică pură.

Prin acțiunele principale de protejare a mediului în monitoringul general se cere soluționarea problemelor de purificare a apelor riziduale de la prelucrarea strugurilor, pomușoarelor și fructelor, în deosebi a fabricilor de distilare a vinurilor pentru alcool, care au deșeuri toxice, nocive(fuzel,barda).

Elaborarea și respectarea principiilor monitoringului în producerea ecologică constituie garantul succesului în realizatea Comcepției Naționale ale agriculturii ecologice, a obținerii și comercializării produselor ecologice/biologice.

CONCLUZII și PROPUNERI

Viticultura și vinificația sunt ramurile fundamentale ale complexului agro-industrial al Republicii Moldova. Lor le revine peste 14 % din producția globală a întregului complex. Aceste ramuri cuprind 10,5 % din mijloacele de producție fixe și circa 9% din forța de muncă.

Repartizarea terenurilor pentru plantațiile de viță de vie în general au fost realizate corect , dar nu au fost cerecetate suficient potențialul unor microzone. Structura de soiuri pe plantații în gospodării este formată de regulă din mai multe soiuri cu aceiași pereoadă de coacere, care are ca rezultat suprautilizarea a forței de muncă dar și a mijloacelor tehnice și a capacităților de producție din vinificație, care au ca efect reducerea sortimentului de vinuri produse și a aspectului intensiv de producție.

Ameliorarea calității privind componența plantațiilor, extinderea suprafețelor de vii și realizarea unui șir de alte măsuri tehnico-organizatorice și economice, va permite sporirea considerabilă a producției globale dar și a calității producției finite.

Tot destul de importat de menționat este că intrprinderile din vinificația primară se află bazinele viticole ceea ce reduce cunsiderabil pierderile de materie prime dar și costurile suplimentare cauzate de transport. Un alt aspect pozitiv a acestei amplasări este și reducerea numărului de șomeri din spațiul rural, care este mai mic în bazinele vitivinicole în comparație cu ce nespecializate.

Sporirea eficienței întregului sector este posibilă doar prin producerea materiei prime de calitate și prelucrarea acestea căt mai judicios în industria vitivinicolă.

Creșterea cererii de prodose cu titlul de "ecologic" pe piața mondială, și în deosebi în țările economic dezvoltatea crează premize pentru dezvoltarea producerii vitivinicole ecologice, care de altfel este unica posibilitate de ase impune pe piețele din: UE, SUA, și altele.

Problemele actuale ale vitivinificației sunt în mare măsură datorate: golurilor din plantații, materii prime cu cunținut de soi pur scăzută, lipsa bazei proprii de producție a interprinderilor vinicole, uzura fizică și morală a utilajelor de producție, utilizarea insuficientă a capacităților de producție, scăderii prețurilor la vin pe plan mondial, imposibilitatea de promovare pe noi pieți.

Organizme sau instituții ce au activități în domeniul producerii ecologice în Republica Moldova.:

Ministerul Agriculturii și Industriei Prelucrătoare. Direcția Licențe,Standarde și Controlul Calității. Direcțiile ramurale MAIP.

2 Ministerul Sănătății. Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Preventivă.

3 Ministerul Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teretoriului.

2 Departamentul “Moldova-Standard”.

Societe Generale de Surveillanca (SGS Moldova).

6 Proiectul TACIS în Moldova“Ameliorarea Marketingului Produselor Agricole”.

Biroul Central de Informație în Agro-Marcheting CAMIB.

Organizația de Promovare a Exporturilor din Moldova MEPO.

Comisia Codex Alimentarius din Moldova.

10 Societatea “EcoProdus” din Republica Moldova.

11 Centru de Chimie Ecologică a USM.

12 Institutul Industriei Alimentare a MAIP.

13 Institutul Național a Viei și Vinului a MAIP.

14 Institutul de Pomicultură a MAIP.

15 Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp a MAIP.

16 Institutul de Cercetări științifice pentru Porumb și Sorg a MAIP.

17 Institutul de Pedologie a MAIP.

18 Institutul de Fiziologie a plantelor AȘM.

19 Institutul de Botanică AȘM.

20 Institutul de Chimie AȘM.

21 Institutul de Protecție a Plantelor MAIP.

22 Universitatea de Stat a Moldovei.

23 Universitatea Agrară de Stat din Moldova.

24 Universitatea Tehnică din Moldova.

25 Colegiul Național pentru Viticultură și Vinificație.

anexa II-a

Compușii nocivi-toxici vinicoli.

Hexanal în must și vinuri din ciorchine (prezența pericol și pentru calitatea vinurilor albe). Principiul de desciorchinare – zdrobirea strugurilor , evitarea contactului părților solide din mustuială cu faza lichidă permit diminuarea compușilor.

SO2 în conservare,antiseptic și antioxidant–se cere de diminuat concentrația (gaze N2,Ar,CO2,acid ascorbic, acid dezoxifumaric în unele țări acidul sorbic).

Metale : Pb², Cu, Fe².Fe³(aplicarea efectivă a demetalizării; utilizarea materiilor inoxidabile, evitarea coroziei la utilajul tehnologic).

Aflatoxinele din preparate enzimatice și biopreparate, scriningul de enzime permite de selectat sușe ce nu conțin micotoxine. Metanol de la degradarea pectinei de către pectinmetilesteraza.

Acizi grași – metaboliți ai fermentării (alcoolice, malolactice); se pot înlătura cu preparate (învelișuri) membrane de levuri.

Acid malic, factor periculos al formării oxalaților în organizmul uman. Degradarea lui este posibilă prin utilizarea malatdegridogenazei din levuri Schizosacharomyces pombe și a bacterilor malolactice.

Patulina, toxina metabolică a fungilor Botritis cinerea, Mucor etc. Absorbția cu gel de SiO2 este un proces simplu, necostisitor și efectiv ce asigură înlăturarea completă.

Achrataxina A, produsă de Aspergillus ochraceus, toxică și cancerigenă. Se înlătură din vinuri prin tratamente specifice.

Pesticide (de contact și sistemice), erbicide, retardanți ș.a. din viticultură. Excluderea utilizării lor.

Etilcarbamatul, obținut pe cale chimică și biochimică în produse prin fermentație. Măsuri: inactivarea ureazei (evitarea de temperaturi ridicate la fermentare).

Asbestul din materialul de filtrat. De interzis utilizarea, de utilizat celuloza și derivatele ei, membrane din metal, ceramică ș.a. materiale admisibile.

Acetalii și aldehide la xeresarea vinului. Optimizarea proceselor de oxidare a alcoolului etilic de către etanoldehidrogenaza din Sac.oviforim.

Alcoolii superiori din vinuri și distilate. Limitări în acumulare, separarea fracțiilor de frunze și cozi la distilate din vin. Utilizarea lor ca carburanți, antifrizi, solvenți la vopsele.

Albastru de Prusia obținut la demetalizarea vinurilor. Evitarea coroziei metalelor în vinuri și distilate, utilizarea sedimentelor prin ardere, neutralizare, transformare în coloranți.

Sodiu din sol, din apa de cupaj, din suspensii de sorbenți. Înlăturarea prin sorbția pe anioni alimentari.

Etanol în sucuri și concentrate. Limitări la acumulare, evitarea declanșării proceselor de fermentare.

Anexa II-b

Componente fiziologic active ale vinurilor din struguri

Substanțe fenolice și polifenolice:

3,5,4 – trihidroxistilbenul (resveratrol)

quercitina

miricetina

catehina

epicatehina

Microelemente

Fier

Cupru

Zinc

Mangan

Cobalt

Vitamine

Tiamina (B1)

Riboflavina (B2)

Niacina (B3 sau PP)

Acid pantotenic (B5)

Carotenoidele (pro-vitamina A)

Acidul ascorbic (C)

ZONELE VITIVINICOLE

BIBLIOGRAFIE

1. Popescu Gabriel – Probleme de politică agrară, Editura ASE, București, 2001

2. Găină Boris – Produse ecologice vitivinicole, Editura Litera

Chișinău, 2002

3. Găină Boris – Strugurii, vinul și calitățile lor nitritive și curative, Editura USM, Chișinău 1999

4. Blaj Ilile – Via și vinul în Republica Moldova,

Editura Știința , Chișinău 1996

5.x x x -Strategia de promovare exportulu(2003 – 2006) , Ministerul Economiei 2001

6. x x x – Departamentul de Statistiă și Sociologie al Republicii Moldova

7.x x x – Ministreul Agriculturii și a Industriei Prelucrătoare, Rapoarte anuale 1971-2001

8.x x x -Centru de verificare a calității materiei prime și producției vinicole, Departamentul de Stat "Moldova Standart"

9.x x x "Характеристика оснавных виноградовиноделъческиx центров Молдовы" – 1999, MAIP

10. www.moldova.md

11. e-guv. moldova. md

12. www.Moldova.net

13. www.Recmoldova.md

14. www.Weelcome.md

15. www.economic-trends.org

16. www.statistics.com