. Pomi Fructiferi. Prunul

Introducere

Actualitatea temei și gradul de studiere. Cunoscut din cele mai vechi timpuri, prunul ocupă suprafețe însemnate pe întregul areal al Republicii Moldova, mai ales în zona pomicolă de Centru.

Existența în cultură a sortimentul de prun de peste 30 de soiuri, oferă acestei specii un loc important în economia națională, ca sursă de îmbunătățire a alimentației raționale a populației, de satisfacere a cerințelor în materie primă pentru industria prelucrătoare și de creare a unei disponibilități pentru export.

Soiul constituie unul din factorii principali, ce determină reușita culturii, abundența producției, eficiența ei economică. Din aceste considerente, îmbunătățirea sortimentului cu soiuri de calitate superioară, mai productive, rezistente la boli și dăunători, care să corespundă exigenței consumatorilor, a devenit o preocupare primordială a cercetătorilor acestei specii. În mod deosebit, sunt solicitate soiuri cu maturare cât mai timpurie a prunelor, rezistență sporită la atacul de bacterioze, rapăn și alte maladii a pomilor, fructele cărora posedă calități gustative și aspect superioare, precum și o durată de păstrare și de consum îndelungată.

Pentru completarea și modernizarea sortimentului cultivat, ca sursă importantă servesc noile soiuri valoroase din selecția mondială, introduse în ultimul timp, și un număr mare de hibrizi, obținuți la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură (I.C.P.). Fără îndoială, că finalizarea studiului comparativ al acestui material prețios se va solda cu depistarea unor noi soiuri și hibrizi valoroși, cu calități biologice și de producție superioare soiurilor existente, care vor îmbunătăți sortimentul, iar prin urmare, vor contribui la sporirea productivității plantațiilor de prun și, totodată, la îmbunătățirea calității producției.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul prezentei lucrări este depistarea soiurilor valoroase de prun din selecția mondială și autohtonă, cu termeni diferiți de maturare a fructelor, caracteristici biologice și de producție superioare celor omologate, pentru a fi transmise la Încercarea de Stat și în producție.

Sarcinile cercetărilor includ:

determinarea particularităților biologice și de producție a soiurilor noi străine și autohtone în scopul aprecierii gradului de adaptivitate al lor la condițiile de sol și climă în Republica Moldova;

studiul productivității și calității producției la soiurile de perspectivă;

relevarea posibilităților cultivării soiurilor perspective pe portaltoiul de alți pomi;

evaluarea economică a soiurilor de perspectivă.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute. În această lucrare mai detaliat în condițiile Republicii Moldova sunt studiate 32-35 soiuri și hibrizi noi de peste hotare și din selecția autohtonă. S-a stabilit diversitatea grupelor ecologo-geografice ale soiurilor și selecțiilor noi de prun după caracterele de creștere, dezvoltare și fructificare a pomilor, rezistenței la condițiile de iernare, productivitate, particularitățile decurgerii fazelor de vegetație. În rezultatul cercetărilor sunt evidențiate noi surse și genitori cu expresie înaltă a caracterelor valoroase de adaptivitate, creștere reținută, care favorizează crearea de plantații intensive, intrare timpurie pe rod, productivitate, calități înalte ale fructelor, diferite epoci de coacere și păstrare a prunelor, soiuri și hibrizi cu rezistența sporită la principalele boli și dăunători.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării îl constituie metodologia și conceptul studierii și sporirii productivității vegetale în general și utile a prunului în special.

Cercetarea particularităților biologice și de producție a unui mare număr de soiuri de prun din selecția mondială și autohtonă a permis argumentarea științifică a selectării celor mai de perspectivă. Compararea soiurilor și hibrizilor după productivitatea specifică la o unitate de volum, de suprafață a proiecției coroanei și de suprafață transversală a secțiunii trunchiului face posibilă evidențierea cultivarelor de vigoare redusă, prețioase pentru plantațiile intensive.

Au fost folosite rezultate ale cercetărilor ce au fost expuse și examinate la consfătuirile secției de ameliorare genetică a plantelor pomicole și ale Consiliului Științific al Institutului de Cercetări pentru Pomicultură (Chișinău:1986, 1987, 1988), prezentate discutate și publicate la: conferința științifică „Problemele intensificării pomiculturii moderne” (Miciurinsc 1988, 1990), conferința internațională a tinerilor savanți „Problemele dendrologice, floricultură, pomicultură și viticultură” (Ialta 1995), conferința națională „Probleme actuale ale geneticii, biotehnologiei și ameliorării” (Chișinău 1994), Simpozionul științific internațional „Progresul tehnico-ștințific în pomicultură” (Chișinău 1999).

Volumul și structura tezei. Teza este expusă pe 63 pagini de text dactilografic, conține 12 anexe. Teza constă din introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări practice, bibliografia și anexe. Bibliografia cuprinde 58 de referințe.

1. Revista literaturii

1.1 Importanța, originea și arealul de răspândire

Prunul este una din cele mai importante specii de climat temperat, iar prin specia Prunus salicina și pentru zonele de climat mediteranean.

În multe țări cu tradiție în cultura prunului, fructele acestei specii constituie o sursă important de venituri, un produs alimentar și industrial deosebit de valoros.

Prunul în Republica Moldova după suprafețele ocupate cedează numai culturii mărului. Din vremurile străvechi prunul a adus faimă pământului natal (prin exportul de prune uscate) și în zilele de azi are o perspectivă reală de extindere în cultură, care prevede aplicarea soiurilor noi performante, tehnologiilor avansate și tehnicilor mai efective.

În condițiile pedoclimatice a republicii, prunul se evidențiază printr-o productivitate înaltă, calității gustative excelente a fructelor, prezența multelor vitamine în ele (B,, B2, B6, C, P, PP, K, E), a substanțelor biologic active, pectinelor și mineralelor. în funcție de condițiile anului și zona de cultivare în fructe se acumulează 17-21% de substanțe uscate, ceea ce asigură și calitatea înaltă a produselor de prelucrare: sucuri, marmeladă, magiun, dulceață, peltea, compoturi, marinade și mai ales prunele uscate.

Importanța deosebită a acestei specii se datorează și altor însușiri: plasticitate ecologică mare; înmulțire ușoară atât pe cale generativă, cât și vegetativă; precocitate, producții mari și constante; perioadă lungă de valorificare a fructelor (peste 90 zile) datorită existenței a numeroase soiuri cu epoci foarte diferite de maturare, de la sfârșitul lunii iunie până în octombrie; proporția edibilă a fructelor este foarte mare, comparativ cu a altor fructe (94%); posibilități multiple de valorificare a fructelor, inclusiv la export; din acest punct de vedere țara noastră este favorizată, având posibilități de export în perioada iulie-august, când în țările occidentale există o mare cerere pentru aceste fructe.

Lemnul de prun este deosebit de apreciat în industria chimică pentru obținerea cărbunelui activ, în industria mobilei, la fabricarea creioanelor etc. Din semințe se extrag o serie de substanțe cu utilizări în industrie etc.

Unele soiuri, prin durata lungă a perioadei de înflorire, bogăția, coloritul (alb, roz, roșu), al florilor sau/și frunzelor au un aspect decorativ foarte atrăgător și sunt folosite în consecință.

Conținutul ridicat în substanțe minerale și vitamine a prunelor proaspete, cât și deshidratate, fac din aceste fructe adevărate surse de menținere a sănătății și de vindecare a unor boli.

Tendințele actuale denotă, că prunul și în viitor va ocupa un loc de frunte printre speciile pomicole cultivate în Republica Moldova.

Se presupune că această specie a fost adusă în sud-estul Europei din Caucaz, unde s-ar fi format prin încrucișarea naturală dintre P. Spinosa și P. cerasifera.

Studii mai recente precizează că soiurile de prun provin din trei centre, după cum urmează:

Centrul euro-asiatic – cuprinde cea mai mare parte a Europei (în principal Balcani), coasta caucaziană a Mării Negre și Asia Mică. In aceste zone își au originea speciile Prunus institia Juss., Prunus cerasifera Ehrh., Prunus domestica L. și Prunus spinosa L.

Centrul est-asiatic (China, Coreea, Japonia) este arealul de formare a soiurilor care provin din speciile Prunus salicina Lind., Prunus triflora Roxb., Prunus ussuriensis Rov et Rost și Prunus simonii Carr.

Centrul nord-american (S.U.A. și Canada) este zona de origine a speciilor Prunus armeniaca Baylei, Prunus nigra Ait., Prunus hortulana Baylei ș.a.

Prunul este mult răspândit pe glob, în special în zonele temperate din emisfera nordică. Specia ocupă locul al-VI-lea pe glob, după mere, citrice, banane, piersici și ananas și locul al-II-lea în zonele temperate după măr, cu cea 1,7 milioane hectare și o producție totală de cea 13,5 milioane tone, din care o producție comercializată de peste 7 milioane tone. Producția cea mai mare de prune se obține în Asia, urmată de Europa, America de Nord, America de Sud, Africa și Oceania (vezi anexa 1).

Conform datelor FAO, cele mai înalte producții de fructe de prun se obțin în China 1900 mii tone. în SUA- 760 mii tone, România – 750 mii tone, Iugoslavia – 520 mii tone, Germania – 380 mii tone, Franța – 230 mii tone, Turcia – 200 mii tone, Italia, Ungaria – 100-150 mii tone, Polonia, Austria, Bulgaria – până la 100 mii tone. Producția totală pe plan mondial fiind înjur de 7000 mii tone. China este țară cu cea mai mare evoluție în producerea prunelor, în ultimii 10 ani producția s-a mărit mai mult de 3 ori. A crescut producția prunelor și în America de Sud, Africa, Spania, Franța, Turcia. Totodată s-a înregistrat scăderea producerii prunelor în Italia, Germania, Bulgaria, Iugoslavia, România și alte țări europene.

Începând cu anul 1975, boala virotică Plum Pox practic a distrus o bună parte din plantațiile de prun în multe țări. Totodată a crescut concurența din partea altor fructe: citricilor, piersicilor, bananelor și alt.

În Republica Moldova în anii 1990 prunul a fost cultivat pe o suprafață de peste 30 mii ha. Plantații mai însemnate fiind în zona de Codru și de Nord, în raioanele Nisporeni, Orhei, Rîbnița, Dondușeni, Drochia, Călărași, Ungheni.

Odată cu reformele din agricultură, se observă diminuarea suprafețelor și a producției livezilor de prun, s-au ivit și problemele cu piețele de desfacere a producției.

Aceste consecințe au adus la rezultate nefaste producerii prunului în Republica Moldova, plantațiile vechi de prun fiind defrișate, iar livezi noi practic nu se plantează. în ultimi ani se observă totuși o creștere relativă a suprafețelor ocupate de prun. Producătorii plantează livezi noi de prun, grație condițiilor create de exportul de fructe proaspete la piețele din proximitate și cerințelor industriei prelucrătoare.

Sortimentul actual de soiuri de prun omologate în Republica Moldova, permit de a obține anual recolte de 20-25 t/ha de fructe calitative, chiar și în lipsa irigării, cu respectarea minimă a tehnologiei de cultivare.

Scăderi drastice in ceea ce privește atât producția cat si suprafețele acoperite cu prun, s-au înregistrat in ultimii ani in tarile Europei de Est si Centrale si aici putem enumera, România, Bulgaria, Polonia, Ungaria. Tendințele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune si isi propun menținerea de soiuri valoroase, care sa răspundă exigentelor pedoclimatice si agrotehnice locale pe de o parte si a celor comerciale si de consum, pe de alta parte, cu rezultate economice bune.

Pomii trebuie să producă abundent si constant inca din primii ani, cu pronunțata adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice, sa fie rustici si destul de rezistenți la boli, fara a avea nevoie de polenizatori. Fructele trebuie sa fie mari peste 40g, atractiv colorate, cu gust plăcut, zahărul, aciditatea si substanțt plăcut, zahărul, aciditatea si substanțele tonoide in proporție bine echilibrata, cu conținut bogat in vitamine si substanțe minerale utile organismului uman, cu partea necomestibilă redusă la maximum si un colorit deosebit.

1.2.Clasificarea sistematică și caracteristica speciilor principale

Din punct de vedere sistematic, prunul face parte din familia Rosaceae, sub familia Prunoideae, genul Prunus L.

Din genul Prunus L. au fost descrise mai multe specii, răspândite în zona temperată a Globului.

Speciile principale care au contribuit la formarea soiurilor și portaltoilor sunt:

Prunus cerasifera Ehrh. – corcodușul sau mirobolanul – răspândit în toată Europa și Asia, cu ponderea maximă în Balcani și România. Specie cu mare plasticitate ecologică, cu fructe de mărimi, forme și culori variabile. Este mult utilizat ca portaltoi pentru prun, cais sau piersic. Este folosit ca sursă de gene pentru rezistența la temperaturi scăzute, producție mare și maturare timpurie. Se pretează la hibridări interspecifice, obținându-se multe genotipuri.

Primus spinosa L. – porumbarul — este singura specie de prun aflată în stare spontană în țara noastră. Are fructele mici (cea 1 g), dar sunt și varietăți cu fructe mari, unele chiar introduse în cultură. P. spinosa are o variabilitate redusă, este puțin folosit în ameliorare. Totuși, au fost obținuți mulți genitori. Este o specie rustică, rezistentă la ger și secetă, poate fi întrebuințat ca portaltoi pentru prun, cais, piersic, mai ales formele viguroase care drajonează mai puțin. A. Liacu a omologat ca portaltoj Porumbarul de Iași. Unele varietăți sunt foarte decorative.

Prunus domestica L. — prunul de grădină, prunul domestic sau prunul vânăt. Deși există multe ipoteze privind originea acestei specii (Crane, 1949; Lawrance, 1952; Rîbin, 1936; Jukovschi, 1965; Salesse, 1973, 1979), dovezile nu sunt concludente rămânând o problemă de studiu. în România, majoritatea soiurilor de prun din cultură aparțin acestei specii. Are o înrădăcinare superficială, talie mijlocie, drajonează ușor, fructele sunt de calitate. Reprezintă o bună sursă de gene pentru ameliorarea conținutului în zahăr, înflorire târzie, productivitate mare. Este mai sensibil la boli și ger.

Prunus insititia L. -goldan, scolduș — prezintă trei varietăți: italica, syriaca, nigra, toate asemănătoare cu P. domestica. Drajonează mai puternic decât P. domestica, fiind și mai rezistent la factorii ecologici. Pomii prezintă un polimorfism accentuat, iar fructele sunt variabile ca mărime (20-25 mm) și culoare, cu pruină multă și pieliță subțire. Pulpa este semicărnoasă sau apoasă, acrișoară și în general astringentă, aderentă la majoritatea soiurilor.

Prunus salicina L. indl. (Primus triflora) – prune japoneze. Are capacitate mare de adaptare la sol, mai puțin la climă. Pomul se aseamănă cu P. domestica. Este o sursă bună de gene pentru culoare, mărime și consistența fructului. Din acesta s-au format multe soiuri superioare, mai ales în zonele mediteraniene.

Prunus simonii Carr. – prunul lui Simon, prună caisă. în Europa este răspândit mai mult în păduri. Fructul este turtit, roșu-închis sau purpuriu, cu pulpa fermă aromată, aderentă, intră repede pe rod și este productiv.

Prunus ussuriensis Kev. et Kost – prunul de Ussuria — se încrucișează ușor cu soiurile americane și japoneze. Este rezistent la ger, bogat în zahăr și aromat.

Specii americane

Prunus americana Marsh. – prunul american – este cea mai răspândită specie în America de Nord. Este folosit ca sursă de gene pentru rezistența la boli și poate fi folosit (ocazional) ca portaltoi pentru prun și piersic.

Prunus alleghaniensis Porter – prunul de Allegany – este în general asemănător cu P. americana, este mai rezistent la boli, puțin pretențios față de sol, dar drajonează mult.

Prunus angustifolia Marsh. – pruna găștelor – s-a folosit în america pentru obținerea unor soiurti locale.

Prunus maritima Marsh, -prunul de plajă – arbust, nu tolerează solurile umede, este rezistent la ger și productiv. Fructele prezintă o mare variabilitate calitativă, de formă și culoare.

Primus hortulana Bailey -pruna hortulană – formează ușor hibrizi cu alte specii de prun american.

Prunus gracilis Engelm et Gr. – prune de Oklahoma – asemănător cu P. maritima. Crește bine pe solurile nisipoase.

Prunus mexicana – prunul mexican – este rezistent la secetă și nu drajonează.

Alte specii: P. munsoniana, P. nigra, P. subcordata, P. umbelata, P. Besseyi – au fost și sunt puțin folosite în programele de ameliorare moderne.

În zilele noastre un rol important în răspândirea soiurilor de prun îi revine Institutului de Cercetări pentru Pomicultură din Republica Moldova.

2. Obiectivele, metodele și condițiile de efectuare a cercetărilor

2.1 Obiectivele cercetărilor

În calitate de obiect de cercetare au servit soiuri noi din selecția mondială și autohtonă, dintre care caracterizăm 20 de soiuri omologate. Cercetările au fost efectuate în anii 1985-2002 în secția „Studiul soiurilor și ameliorarea genetică a plantelor pomicole” a Institutului de Cercetări pentru Pomicultură din Republica Moldova.

Inființarea și îngrijirea plantațiilor a fost efectuată în conformitate cu regulile agrotehnice pentru pomicultură in vigoare. Pomii au fost formați conform sistemului natural – ameliorat.

Obiective principale și metode utilizate în ameliorarea prunului

Actualul program de ameliorare genetică a prunului în Republica Moldova are obiective similare cu cele urmărite pe plan mondial și se referă la însușirile de calitate ale fructelor, de adaptare ecologică a pomilor, de rezistență la boli și dăunători .

Dintre principalele obiective precizăm:

Epoca de maturare să fie cât mai lungă. Sortimentul actual de prun trebuie completat cu soiuri timpurii de calitate superioară. Pot fi utilizați ca genitori pentru acest caracter soiurile: Gras românesc, Gras ameliorat, Anna Spath, Vinete Românești, Valor, Prezident, Blue free etc.

Mărimea fructelor este o însușire absolut necesară. Genitori: Record, Dunărea albastră, Dâmbovița, Vâlcean etc.

Detașarea ușoară a sâmburelui de pulpă – genitori: descendenți ai soiului Vinete de Italia (V. Cociu, 1977).

Culoarea este un caracter important pentru valorificare. Sunt mai solicitate fructele de culoare verde cu diferite nuanțe și culoare albastră, în special ultramarin.

Fermitatea pulpei – caracteristică necesară manipulării, transportului și prelucrării. Genitori recomandați: Bărdace, Alina, Tita, Flora, Prezident etc.

Conținutul în zahăr și aciditate: minim 1,5. % aciditate și 8-9 % zahăr. Genitori: French improved, Prezident, Gras românesc, Agen, Vinete românești, Montfort, Sugar etc.

Conținut bogat în vitamina C. Genitori: Ialomița, Stanley. Sarmatic, Dâmbovița, Gras românesc, Gras ameliorat etc.

Gustul fructelor – caracter subiectiv – influențat de consumator

Însușiri necesare pomului: vigoare redusă, tip de fructificare spur și semispur, înflorire târzie, autofertilitate, productivitate mare, precocitate de rodire.

Însușiri necesare atât fructului, cât și pomului: rezistența sau toleranța la boli și dăunători: Xanthomonas pruni, Transchelia pruni-spinosae, Coryneun beyjerincki, Monilinia laxa, Brachycandus helichrysi (afide), Plum pox virus -sunt cei mai periculoși dăunători și boli ai prunului.

Metode de ameliorare

– Metode standard – hibridarea și selecția clonală

– Metode neconvenționale – mutageneza artificială, biotehnologiile.

2.1.1. Soiurile omologate

Sporirea numărului de soiuri de prun de perspectivă, soiurile timpurii și foarte timpurii, se datorează mai ales cererii mari de pe piața internațională. Cele mai răspândite soiuri omologate sunt:

Ruth Gerștetter. Soi de origine germană, obținut la Besigbeim din încrucișarea soiurilor Czarx Bonne de Bri. Lansat în producție din anul 1932.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: invers piramidală de o desime medie. Flori: solitare sau grupate câte două. Intrarea pe rod: anul 4. Productivitatea: până la 16 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Polenizatori: soi androsteril, dar totodată este un bun polenizator. Se polenizează bine cu soiurile Stanley, Kabardinskaia ranniaia, Renclod Althan.

Fructul. Mărimea: medie (30-35 g). Forma: ovală, asimetrică. Pelita: roșie închisă, neagră, acoperită cu un strat de pruină de culoare gri. Pulpa: galbenă-verzuie, de consistență medie, cu gust dulce, acidulat. Substanțe uscate: până la 16%. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: foarte timpurie, începutul lunii iulie.

Aprecierea generală. Soiul este sensibil la Plum Pox. Soi timpuriu de masă.

Piersikovaia. Soi de origină engleză.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: rară răsfirată. Intrarea pe rod: anul 6. Productivitatea: până la 10 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Soi androsteril. Polenizatori: Renclod Althan, Kabardinskaia ranniaia.

Fructul. Mărimea: mare (40-50 g). Forma: ovală. Pelița: slab acoperită cu pruină. Pulpa: galben-roșietică, de consistență tare. Substanțe uscate: 17-19%. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: timpurie.

Aprecierea generală. Soi de masă, rezistent la boli, pretabil la transportare.

Raniaia Hramova. Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură (I.C.P) din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: deasă, ovală răsfirată. Intrarea pe rod: anul 4. Productivitatea: 15-25 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Soi auto fertil. Polenizatori: Stanley, Renclod Althan. Epoca de maturare: timpurie.

Fructul. Mărimea: medie (30-35) g. Forma: ovală. Pelița: roșu-albăstrie. Pulpa: acido-dulce, gustoasă. Substanțe uscate: 18-20%. Sâmburele: ușor detașabil, mic.

Aprecierea generală. Soi de masă, rezistent la boli, fructele transportabile.

Vengherka Donetkaia ranniaia. Soi obținut în Ucraina.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: ovală, de o densitate medie. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 15-26 t/ha. Epoca de înflorire: în termenii medii. Soi autofertil. Polenizatori: Renclod Althan, Kabardinskaia ranniaia.

Fructul. Mărimea: medie (25-30 g). Forma: ovală. Pelița: albastru-închisă, acoperită cu un strat intens de pruină. Epoca de maturare: timpurie.

Aprecierea generală. înalt productiv, rezistent la iernare și secetă.

Khisinevskaia ranniaia. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: piramidală îngustă, de o densitate medie. Intrarea pe rod: anul 5. Productivitatea: 15-20 t/ha. Epoca de înflorire: în termenii medii. Soi androsteril. Polenizatori: Renclod Althan, Kabardinskaia ranniaia, Piersikovaia, Sopernița.

Fructul. Mărimea: medie până la mare (35-45 g). Forma: ovală. Pelita: roșu-bordo închisă. Pulpa: galben-verzuie cu o densitate înaltă, cu gust dulce acidulat, suculentă. Substanțe uscate: până la 15-18%. Sâmburele: mic, ușor detașabil. Epoca de maturare: sfârșitul decadei întâi a lunii august.

Aprecierea generală. Soi de masă, pretabil pentru transportare și uscare.

Kabardinskaia ranniaia. Soi obținut în Rusia.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: piramidală, ovală răsfirată, de o densitate medie. Intrarea pe rod: anul 4. Productivitatea: 20-25 t/ha. Epoca de înflorire: soi autofertil, leagă până la 35% de fructe.

Fructul. Greutatea fructului: mare (40-50 g). Forma: oval. Pelița: roșu-violetă, acoperită cu un strat intens de pruină. Pulpa: galben-deschisă, suculentă, densitate ridicată, dulce cu aciditate fină, gustoasă. Substanțe uscate: până la 17-18%. Epoca de maturare: prima decada a lui august.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și la atacul vespei semințelor de prun. Fructele bine se păstrează în pom, transportabile, cu densitate mixtă.

Renclod Althan. Soi obținut în Ungaria dintr-o sămânță ale soiului Reine Claude.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: conică răsfirată, cu ramuri groase, ramurile de rod cu formații de rod scurte. Flori: mari cu petale albe. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 15-20 t/ha. Epoca de înflorire: medie, soi androsteril. Polenizatori: Persikovaia, Sopernița, Anna Spôth.

Fructul. Mărimea: mijlociu spre mare (40-60 g). Forma: rotundă. Pelița: roșie violacee, stratul de pruina abundent de culoare gri. Pulpa: galbenă-verzuie, de textură dură, suculentă, gust bun, taninos, aroma specifică. Sâmburele: detașabil de pulpă, relativ mic. Epoca de maturare: prima decada a lunii august.

Aprecierea generală. Soi de masă, rezistent la boli (îndeosebi la monilie), tolerant la viroze, se atacă de Plum Pox.

Vengherka iubileinaia. Soi obținut la l.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: plată-ovală, răsfirată, cu densitate înaltă. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 15-25 t/ha. Epoca de înflorire: soi cu perioada de înflorire târzie. Soi androsteril. Polenizatori: Anna Spôth, Stanley, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: mare (40-50 g). Forma: ovală. Pelița: violet închisă cu strat dens de pruina gri. Pulpa: aurie, de consistență dură cu o suculentă medie, dulcie cu aciditate plăcută. Substanțe uscate: până la 18-22%. Sâmburele: de mărime medie, mediu detașabil. Epoca de maturare: la sfârșitul lui august.

Aprecierea generală. Rezistent la boli, în anii ploioși se atacă de monilioză. Fructele transportabile, bune pentru consum proaspăt și uscare prin deshidratare.

Ciacianska Naibolea. Obținut în Jugoslavia.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: piramidal-răsfirată de o densitate mijlocie. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 20-25 t/ha. Epoca de înflorire: soi cu perioada de înflorire medie. Soi androsteril. Polenizatori: Stanley, Anna Spôth, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: mare (40-50 g). Forma: ovală. Pelița: vânătă, acoperită cu un strat intens de pruină gri. Pulpa: verzuie-aurie, de consistență medie, mediu suculentă, acido-dulcie. Substanțe uscate: până la 17-18%. Sâmburele: de mărime medie, așezat liber. Epoca de maturare: sfârșitul lui august -începutul lui septembrie.

Aprecierea generală. Soiul se deosebește prin-o rezistență înaltă la boli, mai ales la Plum Pox. Fructele pretabile la transportare, cu destinație de utilizare universală.

Tuleu gras. Soi de origine genetică necunoscută. Descoperit în România.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: conică răsfirată, de o densitate înaltă. Ramurile de schelet sub greutatea roadei se deformează și se rup ușor. întârzierea cu recoltarea fructelor contribuie la alternanța de rodire. Flori: grupate câte două cu petale mici, fără polen. Intrarea pe rod: anii 4-5 după plantare. Productivitatea: 20-25 t/ha. Epoca de înflorire: Soi androsteril. Polenizatori: Anna Spôth, Stanley, President, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: medie (30-35 g). Forma: ovală. Pelița: violacee negricioasă, acoperită cu un strat intens de pruină. Pulpa: galben-verzuie, acidulată, consistentă, crocantă, cu un gust foarte bun, dulce amărui. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: începutul lui septembrie.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și vătămători. Fructele transportabile, foarte bune pentru consum proaspăt și uscare prin deshidratare.

Vengherka krupnaia sladkaia. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: ovală, de densitate mijlocie. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 15-25 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Soi androsteril. Polenizatori: Anna Spôth, Stanley, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: medie (25-35 g). Forma: ovală sau invers-ovală. Pelița: violetă, acoperită cu un strat intens de pruină de culoare gri. Pulpa: consistentă, suculentă, dulce. Substanțe uscate: până la 18-20%. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: începutul lui septembrie.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și vătămători. Fructele transportabile, bune pentru consum în stare proaspătă și mai ales pentru uscare prin deshidratare.

Sopernita. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: redusă. Coroana: ovală de o densitate medie. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 18-20 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Soi autofertil, leagă până la 45% de fructe.

Fructul. Mărimea: medie și mare (35-45 g). Forma: oval lunguiață. Pelița: violetă-gri, acoperită cu un strat intens de pruină. Pulpa: verzuie, cu consistență medie, fără suc, dulce. Substanțe uscate: până la 17-20%. Sâmburele: mijlociu, liber așezat. Epoca de maturare: la începutul lui septembrie.

Aprecierea generală. Se atacă intens de boli și vătămători. Fructele transportabile, bune pentru consum în stare proaspătă și pentru uscare prin deshidratare.

Vinete de Italia. Soi originar din Italia de genealogie necunoscută.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: largă, răsfirată. Flori: grupate câte două sau solitare, relativ mari, cu petale albe. Intrarea pe rod: târzie cu productivitate medie. Epoca de înflorire: relativ târzie. Soi autofertil și bun polenizator.

Fructul. Mărimea: mediu spre mare (35-40 g). Forma: rotundă. Pelița: violacee-închisă, acoperită cu pruină gri. Pulpa: pulpa galbenă, de consistență medie, gustul bun, aromă plăcută moderată. Sâmburele: detașabil. Epoca de maturare: I decadă a lunii septembrie.

Stanley. Soi obținut în USA la încrucișarea soiurilor (Agen * Grand Dake). Se cultivă din anul 1926.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: conică răsturnată, ramurile de schelet de grosimea medie, ramurile de rod scurte și mijlocii. Flori: grupate câte două, cu petale albe și staminé bogate în polen. Intrarea pe rod: anii 3-4. Productivitatea: 18-25 t/ha. Epoca de înflorire: medie, soi autofertil. Un polenizator universal.

Fructul. Mărimea: medie (30-40 g). Forma: elipsoidală, sudura carpelară evidentă, jumătăți asimetrice. Pelița: violacee, aproape neagră. Pulpa: gălbuie, consistentă, ușor făinoasă în faza de pârgă, cu gustul mediocru, dulceag, slab aromată. Epoca de maturare: I-II decadă a luni septembrie.

Aprecierea generală. Soi foarte productiv, tolerant la Plum Pox. Preferat de consumatori atât în starea proaspătă cât și ca fructe uscate.

Pamiati Kostinoi. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: mijlocie. Coroana: ovală răsfirată de o densitate înaltă. Intrarea pe rod: anul 4. Productivitatea: 20-30 t/ha. Poate produce mai mult, însă șarpantele se rup ușor sub greutatea roadei și calitatea fructelor scade. Epoca de înflorire: medie. Soi androsteril. Polenizatori: Anna Spôth, Stanley, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: medie (30-35 g). Forma: ovală. Pelița: roșietică-violetă, acoperită cu un strat intens de pruină. Pulpa: auriu-verzuie, fină, suculentă, cu gust plăcut dulce acidulat. Substanțe uscate: până la 19-20%. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: la mijlocul lui septembrie.

Aprecierea generală. Fructele transportabile, utilizate în consum în stare proaspătă și pentru uscarea prin deshidratare.

Anna Spoth. Soi obținut în Germania.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: ovală de o densitate slabă, mai ales dacă nu se taie regulat. Intrareape rod: anul 5. Productivitatea: 20-3 0 t/ha. Epoca de înflorire: târzie. Soi autofertil. Polenizatori: Stanley, Vinete de Moldova.

Fructul. Mărimea: mijlocie și mare (30-45 g). Forma: ovală. Pelița: roșietică-violetă, acoperită cu un strat intens de pruină. Pulpa: verzuie-aurie, suculentă, dulce. Substanțe uscate: până la 16-18%. Sâmburele: ușor detașabil. Epoca de maturare: decada a II a lunii septembrie, fructe cu destinație mixtă.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și vătămători. Fructele transportabile.

Vinete de Moldova. Soi autohton, vechi de proveniență incertă, cultivat pretutindeni în Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: mediu viguros. Coroana: piramidală răsfirată cu o densitate înaltă. Productivitatea: 20-30 t/ha. Epoca de înflorire: târzie. Soi auto fertil. Polenizatori: Anna Spôth, Vinete de Italia, Stanley.

Fructul. Mărimea: mică 18-20 g. Forma: lunguiață. Pelița: violet închisă, acoperită cu un strat intens de pruină de culoare gri. Pulpa: auriu-verzuie, consistentă, suculentă, dulce. Substanțe uscate: până la 18-20%. Sâmburele: mic, așezat liber. Epoca de maturare: jumătatea a doua a lunii septembrie.

Aprecierea generală. Fructele transportabile, bune pentru consum în stare proaspătă, excelent pentru uscare prin deshidratare și prelucrare.

Udlinionnaia. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: ovală, de o densitate înaltă. Productivitatea: 25-30 t/ha. Epoca de înflorire: medie-târzie. Soi androsteril. Polenizatori: Anna Spôth, Stanley, Vinete de Italia.

Fructul. Mărimea: mare și foarte mare (50-60 g). Forma: oval lunguiață. Pelița: violet-închisă, acoperită cu un strat intens de pruină de culoare gri. Pulpa: auriu deschisă, suculentă, consistentă, cu gust acido-dulce (până la măturarea deplină a fructelor cu aciditatea înaltă). Substanțe uscate: până la 20-23%. Epoca de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și vătămători. în unii ani se atacă de bacterioză. Fructele transportabile de destinație mixtă.

President. Soi cu genealogie necunoscută. Selecționat de Tomas Rivers (Anglia). Se cultivă din anul 1901.

Pomul. Vigoarea: viguros. Coroana: cu ramuri de schelet puternice, dese. Intrarea pe rod: repid, produce multe fructe, fructifică de fiece an. Productivitatea: până la 20-25 t/ha. Epoca de înflorire: semitârzie. Soi autofertil.

Fructul. Mărimea: mare și foarte mare (45-65 g). Forma: elipsoidală, spre rotundă, regulată. Pelița: roșie-albăstruie, acoperită cu un strat slab de pruină. Pulpa: galbenă, închisă, fină, nu prea suculentă, dulce, slab aromată. Sâmburele: mare, eliptic, regulat. Epoca de maturare: III decadă a lunii septembrie, I-II decadă a lunii octombrie.

Aprecierea generală. Soi productiv, de masă, poate fi folosit și la deshidratare. Soi productiv, de masă, poate fi folosit și la deshidratare.

Pozdniaia Hramova. Soi obținut la I.C.P din Republica Moldova.

Pomul. Vigoarea: medie. Coroana: piramidală, largă, de o densitate medie. Intrarea pe rod: anii 4-5. Productivitatea: 25-30 t/ha. Epoca de înflorire: medie. Soi androsteril. Polenizatori: President, Sopernița.

Fructul. Mărimea: mare (40-50 g). Forma: sferico-alungită. Pelița: albastră închisă, acoperită cu strat intens de pruină. Pulpa: aurie deschisă, consistentă, crocantă, de o suculentă medie, cu gust dulciu acidulat. Substanțe uscate: până la 18-20%. Sâmburele: mare, ușor detașabil. Epoca de maturare: la sfârșitul lunii septembrie.

Aprecierea generală. Rezistent la boli și vătămători. Se atacă de Plum Pox. Fructele transportabile, bune pentru consum în stare proaspătă și pentru uscarea prin deshidratare.

2.1.2. Portaltoii principali

Lista oficială a soiurilor (2000) admite la înmulțire un număr de 12 portaltoi, dintre care 9 sunt generativi și 3 vegetativi. Atât în țara noastră, cât și pe plan mondial, lista portaltoilor pentru prun este mult mai mare și într-o dinamică accentuată.

Corcodușul – portaltoiul generativ de bază pentru prun în condițiile R. Moldova cuprinde ecotipurile selectate: Roz nr. 2, Negru rotund nr. 4, Galben rotund nr. 1, Negru alungit nr. 3. Este unul dintre cei mai vechi și mai utilizați portaltoi pentru prun; aceasta pentru că materialul semincer se produce ușor, are procent ridicat de germinare și producții ridicate de puieți care se prind și cresc bine în câmpul I, asigură procent mare de prindere la altoire și este compatibil cu majoritatea soiurilor; nu drajonează cu excepția unor biotipori. În plantație, pomii altoiți pe acest portaltoi au o mare plasticitate ecologică, imprimă pomilor vigoare mare, precocitate medie, longevitate (30-40 ani), productivitate și fructe de calitate. Ca inconveniente precizăm: vigoare mare, neuniformitate în livadă, incompatibilitate sau compatibilitate slabă cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras românesc, Record, Pèche, Anna Spath, Silvia etc.

Pomii de prun altoiți pe corcoduș au o vigoare de creștere medie și supramedie. Sistemul radicular al pomilor altoiți pe corcoduș se deosebește printr-o adaptivitate înaltă la condițiile pedoclimatice a republicii, printr-o rezistență bună la boli și dăunători, adaptivitate bună la majoritatea tipurilor de sol din țară. Astfel pomii rodesc abundent pe solurile fertile, suficient umede și satisfăcător – pe soluri grele, carbonate, parțial erodate și moderat umectate.

La 95% din sistemul radicular al portaltoiului se amplasează la adâncimea de 20-60 cm. Rădăcinile pătrund, de regulă, în straturile adânci ale solului, favorabile pentru nutriție și existență. Dezvoltarea și amplasarea rădăcinilor depinde foarte mult de sistema de întreținere a solului în livezi: fiind maximă la sistemul de ogor negru și minimă – la înțelenirea complectă.

Corcodușul se înmulțește de regulă pe cale generativă, cu procente de răsărire de 58-85, dar și vegetativă, prin butași, cu procente de înrădăcinare cuprinsă între 50 și 90 (Liacu, 1956, Botu, 1978, Duțu, 1983). Unii autori au arătat că mirobolanul cu fructe galbene și verzi prezintă o compatibilitate mai bună și o rezistență superioară la ger, comparativ cu biotipurile cu fructe roșii.

O parte din portaltoii cunoscuți în alte țări, care se folosesc în plantații de prun: Mirobalan B, Miro-100, GF-31, P-1254, cu talia medie: GF-8-I, Brompton, Sen Julien, 340/46; 340/1,2; selecției din Crimeea, Cubani 86, AP-2, GF-677, BBA-1, Drujba, au fost studiați și în condițiile Republicii Moldova de I. Sârbu , îndeosebi portaltoii care se înmulțesc vegetativ. Un efect bun în plantațiile cu acești portaltoi se obține pe solurile bine aprovizionate cu apă sau prin irigare.

Cu toate calitățile acestui portaltoi, se recomandă a nu se folosi populațiile naturale de mirobolan ci anumite clone selecționate.

Dintre clonele de corcoduș, cele mai valoroase și mai utilizate sunt:

Corcoduș 163 – portaltoi românesc ce se înmulțește pe cale vegetativă prin butași lignificați. Procentul de înrădăcinare este de 70. Este viguros, cu bun ancoraj în sol, nu drajonează, este rezistent la temperaturi scăzute, dar sensibil la secetă. Este incompatibil ci: soiurile din grupa Tuleu și Renclod. Se folosește foarte puțin.

Microbolan В [P. cerasifera) – face parte dintr-o serie mai numeroasă (A.C.D.), obținut în Anglia, este viguros, se înmulțește ușor prin butași, mai greu prm marcotaj, are un ancoraj bun în sol și drajonează puțin. Soiurile altoite au productivitate ridicată, dar intră târziu pe rod.

Este sensibil la ger și nu are compatibilitate cu soiurile de tip Renclod și Mirabelle (Glenn, 1961). Nu se folosește în România.

Mirobolanul de Lesdain – portaltoi belgian, se înmulțește generativ, dar și vegetativ prin butași. Solicită soluri ușoare și umede. Este incompatibil cu Renclod Althan și alte soiuri.

Mirobolan 29 С – portaltoi american (1915), de vigoare mare, se înmulțește prin butași. Are un ancoraj în sol slab. Drajonează puțin. Are compatibilitate bună cu soiuri europene și asiatice, are rezistență la cancerul rădăcinilor și al coletului, dar este sensibil la nematozi. Nu se folosește în România.

Miroval – portaltoi românesc, se înmulțește prin butași lignificați. Are bun ancoraj în sol, nu drajonează. Imprimă soiurilor precocitate, productivitate și calitate superioară fructelor. Este rezistent la temperaturi scăzute, are compatibilitate bună cu majoritatea soiurilor și este liber de viroze.

Prunul franc – se obține din sâmburii unor soiuri locale sau străine. Acești portaltoi au o bună compatibilitate cu toate soiurile, imprimă o vigoare de creștere mai redusă, pomii sunt mai precoce și uneori mai productivi. Au o înrădăcinare mai superficială, sunt mai sensibili la ger și secetă, în schimb valorifică mai bine solurile subțiri, umede și cu exces de umiditate.în pepinieră, procentul de răsărire este mai scăzut, creșterea puieților este mai lentă iar prinderea la altoire și producția de pomi STAS este mai mică.

P.F. Roșior văratec – portaltoi românesc (1998), de vigoare medie, cu bun ancoraj în sol, bună adaptabilitate la sol, drajonare redusă, compatibilitate bună cu toate soiurile. Este sensibil la Polystigma rubrum și tolerant la Sharka. Se înmulțește pe cale generativă.

P.F. Gălbior – portaltoi românesc (1984 – Iași), de vigoare medie, cu bună înrădăcinare și bună compatibilitate. Se înmulțește generativ.

P.F. Renclod verde F. – portaltoi românesc (1976), cu înmulțire generativă, semiviguros, cu bun ancoraj, compatibil cu toate soiurile europene, nu drajonează. Oteșani 8 – portaltoi românesc (1980), cu înmulțire generativă, dar și prin butași (I. Botu și Achim, 1993), precum și prin micropropagare "in vitro" (I. Tudor, 1992). Imprimă pomilor vigoare redusă, ancoraj bun în sol, dar drajonează puternic. Este un portaltoi de perspectivă pentru România și chiar Europa.

Oteșani 11 – portaltoi românesc (1957), cu înmulțire vegetativă (butași), dar și prin meristeme, semiviguros, cu bun ancoraj, cu drajonare slabă. Prezintă importanță mai ales pe terenurile cu conținut ridicat de argilă (până la 30 %) și pe cele cu textură medie.

P.F. Buburuz — portaltoi românesc (1968), cu înmulțire generativă, de vigoare medie, ancoraj bun și drajonare redusă, sensibil la acarieni, tolerant la Sharka.

P.F. Scoldus – portaltoi românesc (1984), cu înmulțire generativă, de vigoare medie, rezistent la boli, la temperaturi scăzute; crește pe soluri subțiri, cu grad ridicat de argilă. Are mai multe clone, cea mai bună fiind Scolduș l, care se folosește în programele de ameliorare din România și Franța. Se folosește în cultură foarte puțin.

P.F. Voinești В – portaltoi românesc (1976), se înmulțește pe cale genertativă, de vigoare mică spre mijlocie (semidwarf) pe care o imprimă și soiurilor altoite. Este compatibil cu toate soiurile europene; acestea sunt precoce și productive. Nu este înmulțit în producție.

Brompton – portaltoi englezesc de vigoare mare, cu bun ancoraj și cu tendință de drajonare. Compatibil cu soiurile europene, rezistent la ger dar sensibil la cancerul bacterian al rădăcinilor și la P!um-pox. Este folosit pe scară redusă pe solurile mai grele și mai umede fără exces de umezeală (Iacob, 1981).

Pixy – portaltoi englezesc (1969), se înmulțește vegetativ (butași și marcotaj), soiurile altoite au o vigoare mică (semidwarf), sunt precoce și productive. Ancorajul în sol este destul de bun. dar sistemul radicular este redus. Prezintă compatibilitate bună cu soiurile europene, nu drajonează.

Subit Julien A – portaltoi obținut în Anglia (1928), se înmulțește prin butași lignificați și chiar marcotaj. Imprimă soiurilor altoite vigoare mică (semidwarf), precocitate și productivitate. Are compatibilitate bună cu soiurile europene, este rezistent la temperaturi scăzute.

Alți portaltoi din P. domestica și P. insititia: Saint Julien Hibrid 1, Ackerman, Saint Julien G. F. 655-2, Saint Julien К etc.

Portaltoi interspecifici:

Ishtara (1950-Franța) = Belsiana (Prun diploid) x (P. cerasifera x P.persica) – se înmulțește prin butași.

Myran = (P. cerasifera x P. saliciana) x P. persica (Franța).

Citation (SUA) = (P. mume x P. cerasus) x P. Amygdalus x (Nemaguard x R. Red Globe). Se înmulțește prin butași.

G.F. 677 și G.F. 557 = P. persica x P. amygdalus (Franța).

Marianna G.F. 8.1. = P. cerasifera x P. munsoniana (Franța), de vigoare foarte mare, se înmulțește prin butași.

Marianna 2624 = P. cerasifera x P. munsoniana (1940, SUA).

Marianna 4001 = P.cerasifera x P. munsoniana, este de vigoare foarte mare. Ca portaltoi pentru prun se mai poate folosi piersicul și zarzărul pentru anumite soiuri și condiții ecologice.

De asemenea, mai sunt folosite ca portaltoi speciile americane destinate în special unor soiuri americane. Dintre acestea, cele mai importante specii sunt Prunus hortulana, P. americana, P. maritima, P. tomentosa (Vișinul de Nanking), P. besseyi (Vișinul de nisip).

2.2. Metodele cercetărilor

Pentru evaluarea eficacității metodelor de cercetare și a soiurilor de prun experimentate, s-au pus un șir de obiective. Astfel, programul cercetărilor s-a bazat pe următoarele subiecte:

– aprecierea productivității și calității fructelor soiurilor studiate;

– definirea gradului de fructificare a fiecărui pom prin metoda punctajului, precum și roada respectivă în kg;

– evidența anuală a roadei totale colectate;

– evaluarea calității roadei: particularitățile degustative, mărimea și omogenitatea fructelor, caracteristicile specifice soiului respectiv, termenii de colectare și de coacere optimală,

– relevarea corespunderii condițiilor climatice ale zonei Centrale a Moldovei cerințelor biologice ale soiurilor studiate;

– relevarea rezistenței soiurilor studiate la principalele boli și dăunători;

– evaluarea eficacității economice de cultivare a celor mai bune soiuri.

Cercetările au fost efectuate prin metode de câmp și laborator conform metodelor recente de cercetare în pomicultură, folosind următoarele îndrumări:

– Доспехов Б. А. Методика полевого опыта. М.: Колос, 1979.

– Программа и методика интродукции и сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур. – Кишинев, 1972;

– Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур. – Мичуринск, 1973;

– Нестеров Я.С. Изучение коллекции семечковых культур и выявление сортовинтенсивного типа.(Методические указания) –Ленинград, 1986.

– Sistemul radicular a fost studiat prin metoda „scheletului” elaborată de V.A.Kolesnicov.

Cercetările s-au efectuat pe teritoriul asociației “Codru” din municipiul Chișinău în perioada anilor 2004-2005. S-au considerat două cote de pomi de prun a cîte 6 pomi fiecare. Aria cotei este de 24 m2, prin repetate triplă. Pomii de experimentali (pentru practicare) în cotă erau sădiți într-un rând. La marginele rândului – câte un copac „defensiv” (apărător). Prin ambele părți de-a lungul cotelor era câte un rând de copaci apărători.

Variantele metodei de cercetare (alte cote) erau plasate prin metoda repetărilor la întâmplare (același număr de pomi de aceleași soiuri sădiți în ordine aleatorie) și metoda pătratului latin. Numărul de variante considerate era egal cu numărul de pomi în fiecare variantă, iar ordinea amplasării pomilor era aleatorie. Aceste metode au fost folosite în lucrările practice.

Roada totală a fructelor s-a evaluat prin cântărirea fructelor de pe toți copacii experimentali.

Producția de fructe s-a notat la fiecare pom. Pentru evaluarea calității fructelor, de pe fiecare cotă s-a colectat cîte o selecție de circa 100 fructe.

Masa medie a fructelor s-a determinat prin cântărirea a 100 fructe și împărțirea la 100. Recolta medie la un pom s-a determinat prin înmulțirea masei medii la numărul de fructe în pom. A fost determinat și procentul fructelor căzute din recolta totală.

Pe urmă fructele s-au sortat după standardele de rigoare și s-a calculat cota-parte a fructelor din fiecare soi în % relativ la numărul total de fructe selectate.

S-a evaluat roada de fructe în chintale de pe 1 Ha, pentru fiecare soi, prin formula y=A/B*100, unde A – roada medie de pe un copac, B – aria de răspîndire a unui copac.

Calitatea gustului fructelor s-a definit în urma degustației fructelor la momentul optimal de coacere. Degustațiile s-au făcut prin metoda „ascunsă”: fructe de pe diferiți copaci se propuneau degustătorilor cu numărul soiului respectiv. La sfârșit rezultatele se pronunțau conform datelor și notelor de pe cartelele propuse la degustație.

Pe parcursul s-au mai cercetat particularitățile de creștere și fructificare a soiurilor de prun ce includ: studierea înălțimii pomilor, diametrului coroanei, diametrului trunchiului, desimii și formei coroanei, excitabilității mugurilor, capacității de formare a lăstarilor, tipului fructificării.

Înălțimea pomului și diametrul coroanei se stabilesc toamna, după recoltare, când pomii nu sunt împovărați cu roadă, aplicând rigla de măsurat cu diviziuni de 0,1 m. Diametrul coroanei s-a măsurat în două direcții, de-a lungul și de-a latul rândului, ulterior s-a determinat valoarea medie.

Desimea și forma coroanei s-au stabilit vizual. Indicatorii desimii coroanei are 4 gradații: foarte deasă, deasă, mijlociu de deasă, rară. Forma coroanei: piramidală îngustă, piramidală, inverspiramidală, rotungită, ovală, pletoasă.

Excitabilitatea mugurilor a fost stabilită după raportul dintre numărul mugurilor porniți în creștere și numărul lor total pe aceiași ramură, exprimat în procente: 20% – foarte redusă, 21–30% – redusă, 31–50% – medie, 51–70% – înaltă, peste 70% – foarte înaltă. Capacitatea de formare a lăstarilor: până la 5% – foarte redusă, 5–10% – redusă, 10–15% – medie, 15–25% – înaltă, peste 25% – foarte înaltă. Numărarea ramurilor se efectuează pe ramura tipică de ordinul I.

Rezistența prunului la condițiile nefavorabile de iarnă s-a determinat prin metoda de câmp. Esența metodei constă în evidența anuală a gradului de afectare a organelor pomului de gerurile de iarnă, la schimbările radicale de temperatură, precum și în alte condiții nefavorabile ale perioadei de iarnă.

Analiza datelor, privind înghețarea, este însoțită de caracteristica condițiilor climatice ale perioadelor de iarnă și celor precedente. În baza datelor multianuale, care includ evidența gradelor de înghețare a pomilor în iernile aspre, soiurile studiate se divizează în următoarele grupe: 1 – cele mai rezistente la iernare; 2 – rezistente la iernare; 3 – soiurile cu rezistență medie; 4 – soiurile cu rezistența minimă la iernare.

Metodele și obiectivele cercetărilor au fost concordate și consultate cu mai mulți specialiști în domeniu, din diferite localități.

2.3. Condițiile de efectuare a cercetărilor

Cercetările s-au efectuat pe teritoriul asociației “Codru” din municipiul Chișinău în perioada anilor 2004-2005, pentru care este caracteristic o diversitate mare de soluri cu amplasarea pe diferite elemente ale reliefului. Datorită reliefului deluros, accidentat, dezmembrat în cumpene și catene deluroase aici se disting diferite zone microclimatice.

Clima este moderat – continentală, cu ierni scurte și calde, cu puțină zăpadă și veri cu arșițe îndelungate. Condițiile climatice se disting prin surplus de căldură și lumină, timp schimbător (arșițe periodice, ploi torențiale, scăderi bruște de temperatură, îndeosebi iarna și în perioadele de tranziție).

Temperatura medie anuală a aerului constituie +10 ºC, a solului la suprafață – +12 ºC. Temperatura pozitivă se menține aproximativ 9 luni. Temperatura medie a celei mai calde luni, iulie, variază între +19,5 …+22,0 ºC, iar a celei mai reci, ianuarie, -4,5…+3,0 ºC. Maximumul absolut al temperaturii constituie +38,5 ºC, iar minimumul absolut – 35,0 ºC. Suma temperaturilor pozitive este egală cu 2 700 – 3 300 ºC. Partea centrală a Moldovei, ca și întreaga republica, se referă la zona cu umiditate redusă. Sumele medii anuale a precipitațiilor constituie 370 – 550 mm, cu foarte mari devieri pe ani. Cea mai mare cantitate de precipitații, înregistrate pe teritoriul dat, constituie 850 mm pe an, iar cea mai mică – 200 mm. Din suma anuală a precipitațiilor 75 – 80 % revin perioadei calde a anului (aprilie – noiembrie) și doar 20 – 25 % – perioadei reci (decembrie –martie). Precipitațiile de toamnă – iarna diferă de altele prin continuitate considerabilă și intensitate redusă. Cele de primăvară și vară sunt intensive, însă de scurtă durată. Deși în perioada rece anului precipitații cad mai puține, rezervele de umiditate în sol se mențin, producându-se umezirea profundă a acestuia.

Umiditatea relativă a aerului mai mare de 80% se menține, în medie pe an, de la 75 până la 115 zile. Cel mai frecvent, zile cu umiditate sporită a aerului, se observă în perioada lunilor noiembrie – februarie. Zile cu umiditate redusă a aerului sunt deosebit de puține – de la 16 până la 36. Foarte frecventă este ceața, de la 20 până la 45 zile, mai ales pe timp umed (octombrie – martie).

În lunile calde, pe teritoriul republicii, predomină vânturile nordice, nord – vestice, iar în perioada rece, cele mai frecvente sunt vînturile de sud și sud – vest. Cea mai mare viteză a vântului se observă vara, ce duce la uscarea rapidă a solului.

Datele climatice în perioada cercetărilor diferă mult de cele multianuale. Caracterizând această perioada, este rațional de evidențiat următoarele elemente. Cele mai mici divergențe se observă în perioadele de toamnă, ce este caracteristic pentru întreg teritoriul Moldovei. Timpul de toamnă este moderat cald, cu o cantitate neînsemnată de precipitații. Numai în anul 1985 toamna a fost puțin mai rece, comparativ cu alte perioade, iar în anii 1988 și 1989 precipitațiile au depășit norma. Iarna a. 1986 – 1987 a fost cea mai aspră și îndelungată. Temperatura aerului s-a coborât până la –22,8ºC, fără căderi bruște. Iernile anilor 1989 și 1990 s-au distins prin caracter deosebit de moale. Perioada fără geruri a fost în jurul a 300 zile. Minimul absolut de temperatură a constituit – 14,1ºC în anul 1989 și –16,4ºC în anul 1990. Alte ierni din această perioadă au fost tipice pentru republică: timp relativ cald cu căderi bruște de temperatură, dezghețuri, cu stratul de zăpadă instabil. Acest fapt a permis verificarea soiurilor, privind rezistența la iernare și capacitatea de suportare a condițiilor nefavorabile pe timp de iarnă.

Astfel pe parcursul cercetărilor, cantitatea de precipitații s-a aflat la nivelul cantității minime, necesare pentru creșterea și dezvoltarea normală a pomilor, a persistat o insuficiență permanentă de umiditate a solului.

Solul pe care au fost înființate colecțiile de prun este reprezentat prin cernoziom carbonatat profund luto–argilos–nisipos greu. Solul se caracterizează prin structură glomerulară și granulară, cu conformație slab tasată, poroasă. Partea exterioară a profilului solului este de culoare gri–întunecată. Pe măsura adâncirii culoarea trece în brună și galbenă în roca mamă. Conținutul de humus în straturile superioare constituie 2,8 – 2,9%, iar rezerva în stratul de un metru – 320 t/ha.

2.3.1. Particularitățile biologice

Prunul face parte din familia Rosaceae, subfamilia Prunoideae Focke, genul Prunus L., reprezentat cu mai mult de 30 de specii. Din ele mai mare însemnătate o au Prunus domestica L. și Prunus sallicinaL. Se mai deosebesc: Prunus cerasifera L, Prunus insititia, Prunus simoni, Prunus ussuriensis și 10 specii de prun american.

Suprafețele ocupate cu plantații industriale de prun aparțin grapei de soiuri provenite din specia Prunus domestica L. în stare sălbatică prunul nu este cunoscut. Este considerat că prunul a apărut ca rezultat al încrucișării spontane dintre corcoduș și porumbar (2n = 48).

Prunul domestic ca pom este un copac de 3-5 m înălțime sau un arbust în formă de tufă. Pomii altoiți pe portaltoi generativi au pivot, care însă în pepinieră se taie, iar pomii plantați în acest caz dezvoltă rădăcini fasciculate.

Forma coroanei variază în funcție de soi. Se deosebesc soiuri cu coroana piramidală (Kabardinskaia ranniaia, Kîșiniovskaia ranniaia), răsfirată (de tip Vengherka iubileinaia, Tuleu gras, Udlinionnaia). După vigoare de creștere se deosebesc pomii care au: creștere puternică (Piersikovaia, Renclod Althan); creștere medie – la soiurile Tuleu gras, Vengherka iubileinaia, Vengherka krupnaia sladkaia, Vinete de Italia; creștere slabă – la soiurile Sopernița, Anna Spôth.

Pomii tineri de prun, de regulă, se deosebesc printr-o creștere puternică a mugurilor laterali ce formează lăstari de creștere. Ramurile roditoare încep să se formeze din anul trei după plantare. Unele soiuri (Sopernița, Stanley) încep să între pe rod în anul al patrulea, la majoritatea soiurilor – în anul al cincilea și numai cei de soiul Piersikovaia – în al șaselea an de la plantare în livadă. Aplicarea tăierii de vară grăbește intrarea pe rod a pomilor tuturor soiurilor cu excepția soiului Vinete de Italia.

Prunul are o creștere puternică mai ales în perioada de tinerețe, lungimea ramurilor anuale atingând frecvent 1-1,5 m, fapt ce permite formarea rapidă a coroanelor prin operațiuni în verde.

La aceste soiuri coroana se îndesește ușor (Centenar, Agen), necesitând lucrări de formare mai deosebite, în timp ce la cele de tip "spur"' capacitatea de ramificare și de formare a lăstarilor anticipați este redusă.

În afară de specificul biologic al soiurilor și portaltoilor, vigoarea pomilor mai este influențată de condițiile ecologice și în special tehnologice.

Ramurile fructifere ale prunului se pot clasifica în: ramuri preflorifere (pintenul, spinul și smiceaua) și ramuri florifère (buchetul de mai, ramura mijlocie și ramura lungă). în condiții ecologice și tehnologice favorabile, ramurile preflorifere evoluează în ramuri florifère.

Buchetele de mai au inserați mai mulți muguri floriferi și puțini vegetativi și trăiesc 3-6 ani. Ramurile mijlocii au 5-30 cm lungime și au inserate pe ele atât muguri floriferi în treimea mijlocie, cât și vegetativi către vârf. Ramurile lungi întâlnite cu preponderență la anumite soiuri (Superb. Vinete românești) prezintă Ia bază 1-3 muguri vegetativi, apoi muguri vegetativi și floriferi în grupuri, iar spre vârf din nou muguri vegetativi. Cunoașterea acestor ramuri are importanță la efectuarea tăierilor de fructificare spre a nu îndepărta porțiunile cu muguri floriferi.

Florile prunului sunt hermafrodite, cu petale albe sau albe-verzui. de dimensiuni diferite. înflorirea are loc înainte de înfrunzire (Nectarina roșie, Stanley, Silvia), simultan cu înfrunzirea (Vinete de Italia) sau după înfrunzire (Centenar, Vinete românești).

Fructele sunt drupe de dimensiuni, forme, gust, aromă și culori foarte diferite, după cum au fost prezentate la 7.2.3., acestea fiind caractere de soi. De asemenea, fructele pot fi grupate după destinație: pentru consum în starea proaspătă, pentru semiindustrializare sau industrializare sub diferite forme.

Ciclul anual. Prunul pornește în vegetație primăvara timpuriu (jumătatea lunii martie) și trece prin următoarele fenofaze: umflarea mugurilor vegetativi, începutul creșterii lăstarilor, umflarea mugurilor floriferi, înfloritul, legarea și creșterea fructelor.

Umflarea mugurilor floriferi este influențată de evoluția temperaturii și poate dura 4-12 zile. înflorirea are loc primăvara după celelalte specii drupacee (aprilie), florile nefiind afectate decât foarte rar de brumele târzii de primăvară. Epoca de înflorire este diferită, soiurile grupându-se astfel: cu înflorire timpurie (Silvia, Simionis, Țar, Victoria, Gras românesc), cu înflorire mijlocie (Nectarina roșie, Stanley) și cu înflorire târzie (Tuleu gras, Vinete românești, Agen, Vinete de Italia, Anna Spath).

Cea mai importantă fenofază este cea a înfloritului, deoarece are un rol determinant în asigurarea recoltelor. Aceasta este determinată genetic, dar variază de la soi la soi, dar în limite relativ restrânse în cadrul speciei. Data declanșării înfloritului poate varia de la o zonă la alta, dar soiurile își păstrează ordinea conform determinismului lor genetic. Diferența poate varia de la 1-2 zile până la 7-15 zile.

Longevitatea prunului este mai scurtă comparativ cu alți pomi fructiferi, de exemplu cu cea a mărului și părului, și se datorează unei dezvoltări ontogenetice mai rapide, intrarea pe rod mai devreme, sensibilitatea Ia anumiți factori de stress etc. Majoritatea solurilor de prim altoite pe corcoduș trăiesc în medie 25-3C ani, dar pot ajunge la 40-50 ani și chiar mai mult.

Perioada de creștere durează 3-7 ani, cea de început a rodirii 4-6 ani, iar cea de rodire 10-14 ani. După 25-30 ani intră, de regulă, în perioada de declin.

2.3.2. Cerințele față de factorii ecologici

Condițiile pedoclimatice a Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea prunului.

Cerințele față de temperatură ale prunului sunt moderate, această specie reușind bine în zonele în care temperatura medie anuală este de 8,5-11°C. Rezistența la ger a soiurilor de prun depinde de specia din care provin și locul de origine, de durata repausului și dinamica temperaturilor în cursul iernii, de gradul de călire a plantelor, de tehnologia aplicată, de starea fitosanitară etc.

Cele mai rezistente soiuri sunt cele provenite din prunul canadian, din cel din Ussuria și cel american, care au ca limită de rezistență până la -5O…-55°C. Soiurile provenite din P. domestica rezistă până la -32…-36°C și chiar -38°C în condițiile călirii corespunzătoare și a descreșterii treptate a temperaturilor. Amplitudinile mari de temperatură sunt dăunătoare pomilor.

De la începutul vegetației, suma temperaturilor active de peste +5°C sunt necesare, pentru declanșarea înfloririi. În faza de boboc, florile rezistă până la -3"C…-4,4°C, florile deschise de la -0,5 la -2,2°C, iar fructele legate la -0,5…-l,l°C, cel mai sensibil organ al florilor este pistilul, apoi ovarul. Pentru maturarea fructelor este necesară o sumă de temperaturi active de peste 3000-3200°C la soiurile precoce și 3200-3500°C pentru soiurile tardive. Prunul poate rezista temperaturi joase iarna, în funcție de proveniența soiurilor: specia Prunus domestica de la —32°C până la -38CC, iar speciile Prunus nigra, Prunus usurianis, Prunus american până la limita de -50-55°C.

O influență negativă asupra pomilor de prun, o au schimbările brușce a temperaturii, excesul de căldură, însoțit de secetă și vânturi uscate, este dăunător culturii prunului. Temperaturi mai mari de 35°C determină blocarea creșterilor și arsuri pe frunze, ramuri și fructe. Ca rezultat pot fi observate fisuri longitudinale a scoarței trunchiului și a ramurilor de schelet. Cea mai bună rezistență la ger o au soiurile Anna Spôth, Stanley, mai slabă soiurile Kabardinskaia ranniaia și Kișiniovskaia ranniaia, florile cărora sunt sensibile la înghețurile târzii de primăvară. în fază de boboc florile rezistă până la -3°C, la înflorirea în masă în funcție de evoluție prunii pot rezista de la -0,5 până la -4°C.

Cerințele față de lumină ale prunului sunt moderate, dar producțiile cele mai mari cantitativ și calitativ s-au obținut atunci când a fost plantat pe versanții bine expuși. În condiții de iluminare deficitară pomii devin mai sensibili la ger, produc mai puțin, iar fructele sunt mai mici, slab colorate și cu un conținut mai scăzut în zahăr. Lumina poate deveni insuficientă și în plantațiile prea dese, mai ales la soiurile cu capacitate mare de ramificare. Pentru asigurarea unor condiții normale de iluminare trebuie corelate expoziția, distanța de plantare cu vigoarea pomilor și alegerea formei de coroană optimă.

Pomii de prun, în cazurile când în coroanele lor pătrunde puțină energie solară, au tendința de-a crește în înălțime, și se observă uscarea prematură a ramurilor și șarpantelor. Pomii în cazurile acestea produc fructe de calitate joasă, cu conținut scăzut de substanțe uscate. De aceea e necesar ca distanțele dintre rândurile pomilor în livadă să asigure iluminarea bună a coroanelor din părțile lor largi. Pentru iluminarea bună a tuturor zonelor lăuntrice a coroanelor, e rațional de folosit forme de coroană cu centrul deschis (aplatizate, de tip "Tatura").

Apă. Prunul și, în special, soiurile europene sunt pretențioase față de regimul hidric. Aceste pretenții sunt satisfăcute în zonele în care cad annual 600-700 mm, din care 200-250mm în lunile mai, iunie și iulie. Umiditatea relativă optimă este de 68-72, iar în iulie de 56-64 %. în celelalte zone, cu precipitații sub aceste limite, reușita deplină a culturii prunului este posibilă numai în condiții de irigare. Portaltoiul este cel care imprimă cerințele față de apă. Astfel, prunul franc are pretențiile cele mai mari, urmat de corcoduș și minime soiurile altoite pe zarzăr sau piersic. Pe același portaltoi și în aceeași zonă soiurile târzii necesită cantități mai mari de apă, comparativ cu cele timpurii.

Republica Moldova se consideră o zona cu carență de depuneri atmosferice, suma precipitațiilor anuale fiind cuprinse între 280-500 mm. Reieșind din aceste considerente o însemnătate primordială o are alegerea corectă a terenurilor pentru plantarea livezilor de prun. Pantele de sud se recomandă doar ca o excepție, sau pentru plantarea soiurilor mai rezistente la secetă (de tip Anna Spôth). Cel mai sensibil la secetă fiind soiul Vinete de Italia. Pe solurile cu umiditate sporită prunul altoit pe corcoduș rodește abundent, totodată nu suferă de excesul de umezeală din sol. Prunul poate fi cultivat cu succes, practic în toate zonele republicii, cu excepția zonei sudice unde factorul limitativ este conținutul scăzut de apă în sol și lipsa depunerilor atmosferice în perioada de vegetație.

Sol. Prunul altoit pe corcoduș crește practic pe majoritatea solurilor din republică, totodată însă, se observă o corelație pozitivă între productivitate și fertilitate și conținutul de apă în sol. Prunul poate crește și pe solurile mai sărace datorită capacități mari de adaptare a sistemului radicular puternic al corcodușului, pe care este altoit.

În general, prunul poate da rezultate bune și pe solurile argilo-nisipoase și chiar pe cele nisipoase cu suport argilos, dar sunt recomandate solurile mai calde și mai ravene de tip cernoziom. Nu sunt recomandate solurile sărăturate. Prunul este specia care poate suporta cel mai larg interval al pH-ului: 5,5-8,4 (optim 5,8-7,2). De asemenea, această specie rezistă până la un conținut de 15-16% CaCO3 în sol (optim până la 10%), 30-50% argilă în zonele cu suficiente precipitații. Prunul este sensibil la scăderea conținutului de oxigen, având pretenții mari față de porozitatea de aerație (15-20%) și nu rezistă la excesul de umezeală timp îndelungat. Această specie crește bine numai pe solurile în care volumul de sol neafectat de procese de gleizare, la dispoziția sistemului radicular, este de minim 30%. Este o condiție obligatorie pe toate tipurile de soi, indiferent dacă celelalte însușiri fizico-chimice sunt normale.

Mai convenabile pentru plantarea și cultivarea prunului, sunt solurile de tip cernoziom, negre de fâneață, podzolurile brune și brune de pădure.

3. Rezultatele obținute

Cercetarea parametrilor pomului soiurilor de prun a demonstrat uniformitatea grupelor ecologo-geografice de soiuri după înălțimea pomilor și diametrul coroanei lor și deosebiri esențiale între soiuri.

Declanșarea înfloritului pomilor soiurilor de prun, se află în dependență de soi, proveniența lui și condițiile anului. Cele mai dependente de condițiile anului s-au dovedit a fi soiurile cu înflorire timpurie. Durata înfloritului depinde de condițiile climaterice la nivel de 83% pentru soiurile cu înflorire timpurie și 56,3% pentru cele cu înflorire în termeni mijlocii. Soiurile, care înfloresc tîrziu, ocupă poziție intermediară. Gradul de înflorire, fructificare și mărimea recoltei sunt interdependente. Totodată cantitatea recoltei este mai obiectiv reflectată nu de către gradul de înflorire, dar de gradul de fructificare.

3.1. Înființarea plantației

Prunul se poate cultiva în mai multe sisteme cum ar fi:

-"Pruni înfăneață" de regulă pe pantă mare (peste 30 %) și chiar pe mici platouri. Se folosesc soiuri locale, de regulă pe rădăcini proprii, conduși cu trunchi înalt și coroană naturală liberă. Este sistemul cel mai vechi practicat în cultura prunului. Producțiile sunt mici și calitativ inferioare, destinate mai ales industrializării.

– Sistemul agro-pomicol se practică în gospodăriile individuale din zona colinară și constă în cultivarea unor fâșii mici de teren (0,1-1,0 ha) cu plante anuale intercalate de pruni și alte specii de pomi sau arbuști fructiferi. Se recomandă mai ales în zonele agroturistice.

– Sistemul familial – reprezentat de grădinile familiale, cu suprafețe de 0,2- 1 ha. Sunt destinate consumului propriu, semiindustrializării și, într-o mică parte, comerțului local sau zonal.

– Sistemul de culturi pure – este cel mai predominant în România și pe plan mondial. Scopul acestor cuburi este comercializarea. Prunul se cultivă în cultură pură în toate cele trei sisteme: extensiv (clasic), intensiv și superintensiv.

– Sistemul extensiv este cel mai răspândit la noi în țară, dar și pe plan mondial. Pomii folosiți sunt de vigoare mare, altoiți pe corcoduș. Distanțele de plantare sunt mari: 6-7 m x 5-6 m, realizând densități de 230-240 pomi/ha. De asemenea, distanțe mai mari (7 x 7 m) se practică și în cazul recoltării-mecanizate a fructelor. în acest sistem pomii nu acoperă tot spațiul destinat, investițiile sunt relativ reduse, iar capacitatea de producție mică (5-8 t/ha). Există tendința de renunțare Ia acest sistem.

– Sistemul intensiv – a apărut ceva mai târziu (1970). Indiferent de forma de coroană aleasă, distanțele de plantare pentru acest sistem sunt de 4,5-5 m x 3,5-4 m, chiar 5 x 5 m. Folosirea acestui sistem de cultură la prun implică soiuri și portaltoi specifici, iar aceștia să fie în corelație cu factorii de mediu.

– Sistemul superintensiv -se află în faza de cercetare. Acest sistem este diferit de cel de la măr. Soiurile și portaltoii de prun nu au încă o vigoare foarte redusă, în plus au și alte caracteristici de creștere și fructificare. Se pot obține densități de 1111-2222 pomi/ha, ceea ce corespund următoarelor distanțe de
plantare: 1,5 x 6,0 m; 1,5-5,0 m sau 2×3; 2×4; 2×5 m etc.

Sistemul de cultură cu densități mari de 1000-1500 pomi/ha include obligatoriu verigi tehnologice specifice, cum ar fi tăierile în verde, realizarea unei anumite structuri a coroanelor prin tăieri, fertilizare, combaterea bolilor și dăunătorilor.

Amplasarea prunului în teren se face ținând seama de cerințele acestei specii față de factorii ecologici. Pe terenurile cu pantă medie, prunul se amplasează pe tot versantul, evitându-se văile reci și excesiv de umede. Pe terenurile cu pantă mare (15-25 %.), prunul se amplasează în treimea mijlocie a pantei, pe expoziții sudice, sud-vestice sau sud-estice. în zonele deficitare în precipitații puternic iluminate se amplasează la baza pantei pe expoziție nordică, estică sau vestică, unde deficitul hidric este mai redus.

Pregătirea terenului pentru plantarea livezilor de prun este similară lucrărilor specifice înființării plantațiilor și altor specii pomicole și prevede: defrișarea arborilor și arbuștilor, fertilizarea, desfundarea și nivelarea suprafeței terenului.

La defrișarea arborilor se folosește tractorul cu șenile, iar lucrările constau în smulgerea pomilor și înlăturarea manuală a arbuștilor. După curățarea terenului de crengi și alte rămășițe vegetale se efectuează nivelarea, în procesul căreia se distrug rigolele și se nivelează gropile.

După nivelarea suprafeței terenului, se administrează îngrășăminte organice și minerale. Sub arătura de desfundare se introduc îngrășăminte organice și minerale, care se încorporează în sol concomitent cu lucrarea de bază a solului. De regulă se introduc 40-100 t de gunoi de grajd biodegradat, iar cantitatea îngrășămintelor minerale variază în funcție de conținutul NPK în sol. Ingrășămintele de N (azot) pot fi introduse primăvara, iar sub arătura de desfundare se administrează îngrășăminte de P (fosfor) și К (potasiu). Plantarea livezilor tinere se admite peste 2-3 luni după arătura de desfundare. In acest răstimp este necesar ca solul să se așeze și să fie efectuată nivelarea suprafeței solului. Pentru acest procedeu se utilizează cultivatoarele, boroanele cu discuri și nivelatorul.

Sistemele de amplasare a pomilor de prun în livadă, depind în mare măsură de condițiile agrobiologice ale zonei date, configurația terenului, vigoarea soiului și portaltoiului, forma de conducere a pomilor. Distanțele de amplasare sunt prezentate în anexa 2..

La plantarea livezilor comerciale pe terenurile netede și pante slab înclinate, în cele mai dese cazuri se practică amplasarea pomilor în dreptunghi, când distanțele dintre rânduri sunt cu mult mai mari decât în rând. îndesirea (până la optim) pomilor în rând favorizează productivitatea livezii și creează condiții pentru folosirea efectivă a tehnicii.

În funcție de puterea de creștere a pomilor, determinată de combinația soi-portaltoi, forma de coroană, fertilitatea solului, aprovizionarea pomilor cu apă, cerințele pomilor față de lumină și mai ales spațiul necesar pentru trecerea tehnicii agricole între rândurile pomilor, se recomandă următoarele distanțe de amplasare a pomilor de prun în livadă.

La sistema amplasării în triunghi: pomii din rândurile vecine se plantează vizavi de centrul intervalelor dintre pomi pe rând. Acest sistem are priorități, prin faptul că pomii se repartizează mai uniform pe teren, și ca rezultat se micșorează procesele de eroziune a solului. Acest sistem se recomandă în cazurile amplasării plantațiilor de prun pe pante.

În cazul sistemei amplasării rândurilor de pomi pe curbele de nivel pomii din rândurile vecine se plantează în formă de șah, cea ce permite de a nivela rigolele și depresiunile de pe suprafața terenurilor la plantarea pomilor.

Epoca optimă de plantare a prunului este toamna, după căderea frunzelor, până Ia venirea înghețului. în situații deosebite, prunul se poate planta și primăvara foarte devreme, imediat ce se poate intra în câmp. Deși există posibilitatea de a se planta și în ferestrele iernii, când temperatura este de peste 2-3°C, nu recomandăm această epocă datorită riscurilor foarte mari. Datorită faptului că multe soiuri de prun sunt autosterile, iar cele autofertile dau producții mai mari în cazul polenizării încrucișate, se recomandă plantarea în aceeași parcelă a 3-4 soiuri cu înflorire apropiată, aproximativ aceeași epocă de maturare și necesită aceeași agrotehnică.

Raportul între soiurile de bază și cele polenizatoare poate fi de 1:1; 1:2; 1:3 sau 1:4. Soiurile polenizatoare se vor amplasa în așa fel încât să nu existe o distanță mai mare de 25-30 m față de cele de bază.

Este important de reținut faptul că la același soi diferiți polenizatori au o influență diferită nu numai asupra producției, dar și asupra raportului pulpă/sâmbure, conținutului în substanță uscată, colorației, a epocii de maturare și duratei de păstrare a fructelor.

La amplasarea soiurilor în livadă o mare însemnătate pentru obținerea recoltelor înalte și permanente o are alegerea corectă a soiurilor, polenizatorilor și amplasarea lor în livadă (vezi anexa3).

Se recomandă de plantat blocuri cu soiuri timpurii și soiuri cu maturitatea medie a fructelor, și medie cu maturitatea tardivă a fructelor. Distanța maximă dintre soiul polenizator și polenizat nu trebuie să depășească 50-60 m. Lățimea maximă de la un soi la altul în plantațiile cu coronamentul continuu trebuie să fie nu mai mare de 6 rânduri și nu mai mică de 2 rânduri.

Este stabilit faptul că soiurile autofertile de prun preferă polenizarea cu polen străin. În aceeași parcelă se plantează 3-4 soiuri de prun, astfel alese ca să intre pe rod concomitent, să fie compatibile în procesul polenizării și să se polenizeze reciproc, să aibă aceeași epocă de coacere și să fie amplasate pe aceleași distanțe de plantare și perioadă de exploatare. De fiecare soi se plantează 4-6 rânduri.

Gropile pentru plantarea pomilor de prun se fac mecanizat cu agregatele CRC-60 și CIAU-100. Diametrul gropilor de 60 cm la adâncimea de 70 cm. în gropi se introduce mraniță și îngrășămintele minerale, care la fundul gropii se amestecă cu sol. La plantare pomii se amplasează cu baza pe vârful mușuroiului făcut, se îndreaptă rădăcinile și se acoperă cu sol până la 2/3 din înălțimea gropii, se trag rădăcinile puțin în sus și se tasează solul. Următoarea lucrare constă în udarea a câte 20-30 litri de apă, pentru fiecare pom. După infiltrarea apei în sol, gropile cu puieți se acoperă cu pământ uscat, se tasează din nou și se mușuroiesc.

Pe parcursul vegetației în plantațiile tinere de prun se lucrează de 3-4 ori solul în rând și între rândurile de pomi. La început se distruge scoarța stratului de sol tasat în urma plantării, pe urmă se combat buruienile. Este de dorit ca adăugător pe parcursul vegetației pomilor să li se facă de 2-3 ori udarea cu 20-30 litri de apă la fiecare pom, ceea ce favorizează cu mult dezvoltarea și prinderea lor. Tăierea de formare a pomilor se aplică primăvara, la plantare, sau dacă pomii au fost plantați toamna, primăvara devreme până la dezmugurire. în primii 4-5 ani de viață a pomilor în livadă, toamna târziu trunchiurile pomilor vor fi acoperite cu diferite materiale (plasă plastică, hârtie biodegradabilă) pentru protecția lor contra rozătoarelor. Menținerea solului curat de buruieni, combaterea bolilor și vătămătorilor se face în conformitate cu recomandările în vigoare, cu produse fitosanitare admise pentru protecția culturii prunului.

3.2. Formarea și întreținerea coroanelor

Formarea și tăierea pomilor ca procedee agrotehnice sunt menite pentru a dirija creșterea și productivitatea pomilor pe rod, cât și pentru a crea condiții favorabile pentru aplicarea tehnicii și a lucrărilor manuale în livadă.

În lipsa intervenției omului, pomii deseori se reîncarcă cu fructe, provocând ruperea ramurilor, ceea ce scade cu mult calitatea fructelor, iar pomii rodesc periodic.

Sistemele de formare a pomilor de prun trebuie să asigure productivitatea și calitatea înaltă a fructelor; reducerea cheltuielilor la întreținerea pomilor; folosirea mai eficientă a factorilor mediului înconjurător; asigurarea condițiilor favorabile pentru folosirea tehnicii. Astfel se va favoriza accesul razelor solare între rânduri (la 2-2,5 m); intrarea devreme a pomilor pe rod; ocuparea cât mai rapidă a suprafețelor de nutriție. De aceea se va asigura menținerea pomilor cu coroane optime; schimbul ciclic a ramurilor care au rodit și iluminarea eficientă a tuturor părților coroanelor de prun.

Cele mai răspândite forme de coroană la prun sunt: vasul ameliorat, vasul suprapus, vasul aplatizat, piramida întreruptă, piramida etajată rărită, piramida mixtă, palmeta cu brațe oblice și fusul subțire. Pentru formarea cât mai rapidă a coroanelor la prun, trebuie valorificată creșterea rapidă din primii ani și capacitatea de emitere a lăstarilor anticipați. Formarea corectă și rapidă a coroanei se realizează foarte bine dacă se îmbină tăierile din perioada de repaus cu intervențiile din perioada de vegetație care sunt și cele mai recomandate. Astfel, perioada de formare a coroanei se poate reduce cu 1 chiar 2 ani.

Tăierile, chiar de formare, în perioadele de tinerețe vor fi foarte reduse, limitându-se la strictul necesar. Încă din primii ani după plantare multe soiuri încep să fructifice, iar greutatea fructelor curbează ramurile, mărind unghiul de inserție, chiar și la soiurile cu tendință de creștere verticală. De asemenea, la aceste soiuri se ciupesc lăstarii de prelungire la distanța de ramificare proiectată, iar dacă acest lucru nu s-a realizat ramura anuală se va scurta în primăvară.

Formarea unei coroane implică efectuarea câtorva lucrări succesive: alegerea ramurilor de schelet, proiectarea acestora și a ramurilor de semischelet. Pentru aceasta se vor reține ramurile plasate în pozițiile cele mai corespunzătoare pentru forma de coroană aleasă. Aceste ramuri se vor scurta cu 10-12 cm, mai sus de locul în care dorim să se formeze viitoarele ramuri de schelet. Celelalte ramuri, cu poziții incorecte, se vor suprima la inel, iar cele de semischelet se scurtează cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor.

După pornirea în vegetație se vor plivi toți lăstarii de prisos, când aceștia au 2-4 cm. La sfârșitul primăverii – începutul verii, când lăstarii au 15-25 cm, se vor alege alte ramuri de schelet, precum și ramurile de semischelet formate pe ramurile alese anterior. Ceilalți lăstari se ciupesc sau se răresc lăsând numai pe cei dispuși bilateral altern-exterior, cu punctele de inserție la 15-20 cm. Operațiile se continuă până la formarea completă a coroanei.

La soiurile din grupa Tuleu cu lemnul fragil, unghiurile de ramificare vor fi de 45-55° pentru a evita dezbinarea ramurilor sub greutatea fructelor. Drajonii sau lăstarii din colet formați se vor elimina cât mai devreme, pentru a nu concura pomul.

Tăierile de întreținere și fructificare se bazează pe reducția și simplificarea semischeletului, în scopul stabilirii unui echilibru între formațiunile de rod și cele vegetative, a păstrării volumului inițial al coroanei, pentru asigurarea de noi creșteri, pentru o mai bună iluminare a coroanei, și evitarea alternanței de rodire.

Tăierile se vor face diferențiat, în raport cu vârsta pomilor, starea lor fiziologică, specia și soiurile. Prin tăieri se vor îndepărta ramurile uscate și rău plasate. Ramurile roditoare se vor rări numai în anumite situații. La pomii intrați în prima perioadă de rodire, unde se manifestă scăderea potențialului de creștere, este necesar ca la 3-4 ani să se efectueze tăieri ușoare de reducție, prin scurtarea ramurilor de schelet în lemn de 2-3 ani, deasupra unei ramuri de garaisire.

Cu prilejul acestor tăieri se vor păstra ramurile buchet și ramurile de garnisire care nu depășesc lungimea de 30 cm. Dacă sunt prea dese, se înlătură cele mai slabe. Ramurile de garnisire care nu depășesc 60 cm și au unghiul de ramificare 50-55° se scurtează la 8-10 muguri, iar cele mai lungi cu unghi de ramificare mic se palisează în poziție orizontală sau se scurtează la 8-10 muguri, de asemenea, cele de prelungire se scurtează la 1/3-1/2 din lungimea lor.

La prun se aplică tăieri de corecție în cazul când pomii nu au fost tăiați anual sau la cei tăiați necorespunzător. De asemenea, în perioada de declin se efectuează tăieri de reîntinerire mai severe la nivelul scheletului.

Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, în condițiile Republicii Moldova, recomandă următoarele sisteme de conducere și tăiere a formelor de coroană: natural-îmbunătățită, semiplată din 6 șarpante; aplatizată din 4 șarpante, de tip „Tatura" în două planuri oblice sub formă de „V" .

Pentru coroanele natural-îmbunătățite și semiplate la pomi de prun se aplică tăierea bazată mai mult pe scurtarea ramurilor de un an, iar la atenuarea creșterii terminale a ramurilor de schelet, se aplică tăierea de întinerire pe lemn multianual. La aplicarea tăierilor de vară, se suprimă „la inel" concurenții și lăstarii crescuți în centrul coroanei .

S-a dovedit că cele mai eficiente sunt: tăierile de vară cu scurtarea lăstarilor precum și sistema de tăiere a ramurilor de gamisire fără scurtarea ramurilor anuale cu întinerirea ciclică a ramurilor care au rodit pe lemn de 3-5 ani.

Scopul elaborării coroanelor semiplate, aplatizate și de tip „Tatura" consta în acomodarea pomilor de prun la utilizarea culesului mecanizat al fructelor cu mașinile cu vibrator și totodată posibilitatea aplicării tăierii pe contur, cu mașinile de tip „MKO-4,5" (vezi anexa 6).

Acomodarea pomilor pentru folosirea tehnicii constă în faptul că: în coroană se reduce (de la 7-8 până la 6-4) numărul de șarpante, ele fiind amplasate în diferite plane verticale, ceea ce minimalizează traumarea fructelor. în acest caz ramurile de prelungire a șarpantelor în coroanele fără ax se formează la un nivel, ceea ce permite ca ramurile de prelungire să fie scurtate toate într-o repriză la tăierea mecanizată orizontală în partea de sus a coroanelor.

Primul sistem de aplicare a tăierii mecanizate prevede tăierea orizontală a ramurilor de prelungire de un an a șarpantelor la înălțimea de 4 m. Anual nivelul de tăiere fiind ridicat cu 20 cm, permite ca peste 4 ani să se folosească tăierea mecanizată cu discuri mai jos de primul nivel, ceea ce favorizează înlăturarea cepurilor formate în urma tăierilor mecanizate precedente.

La pomii de prun cu coroana semiplată, a pomilor soiurilor cu ramificare înaltă de tipul Tuleu gras, tăierea mecanizată cu discuri este rațională de executat în primăvara anului 3, iar la pomii soiurilor cu ramificație medie și slabă – în primăvara anului 6. Sistemul de tăiere mecanizată cu discuri în ciclul de 3 ani, include tăierile anuale pe rând din partea de sus și apoi din ambele părți ale coroanei. Din considerentele mecanizării acestui proces, în livezile industriale intensive de prun, mai eficiente sunt formele de coroană aplatizată din 4 ramuri și de tip „Tatura".

Coroana-rând sub formă de „V" de tip „Tatura"

Coroana de tip „Tatura" este cunoscută prin faptul că șarpantele se conduc pe spaliere oblice. În condițiile țării noastre, la prun coroana de tip „Tatura", se conduce cu creșterea liberă, sub formă de „V" (vezi anexa 7), fără utilizarea suporturilor și spalierelor, această formă de coroană fiind elaborată în I.C.P. din Republica Moldova .

Coroana include avantajele coroanelor de tip „Tatura" și exclude neajunsurile lor. Aceste avantaje se referă în primul rând la lipsa de suporturi pentru șarpante, cât și posibilitatea de-a înfăptui tăierea pomilor și culesul manual al fructelor fără ajutorul scărilor sau altor dispozitive. Totodată această formă de coroană permite de a înfăptui culesul mecanizat al fructelor cu traumări minimale a ramurilor de rod și a trunchiului.

În primăvara primului an de vegetație, pomii de un an fără ramificații se scurtează la o înălțime de 80-90 cm. Pe parcursul vegetației se suprimă drajonii și lăstarii crescuți pe tulpină. în primăvara anului doi de vegetație se alege primul etaj din 2-4 șarpante cu unghiurile de emergență de 50-90° și de divergență de 90-180° (vezi anexa 8).

Coroana semiplată (aplatizată) cu 4 ramuri de schelet

Pomii cu astfel de coroană au 4 șarpante amplasate pe axul central (vezi anexa 9), care se taie cu trecerea la șarpanta de sus. Șarpantele se amplasează cu unghiurile de emergență de 50-60° în două etaje. Șarpantele opuse se amplasează în final sub un unghi de 15-45° față de planul rândului, perechea de sus a șarpantelor în sens invers cu același unghi de înclinare.

Primăvara după plantare pomii de un an fără ramificații se scurtează la 80-90 cm de la suprafața solului. La pomii cu primul etaj format din pepinieră, la plantare șarpantele se orientează sub un unghi de 15-30° de la axul rândului. Șarpantele se scurtează la lungimea de până la 50 cm, axul – cu 80 cm mai sus de șarpanta superioară. Pe parcursul perioadei de vegetație se îndepărtează numai lăstarii crescuți pe trunchi.

În primăvara celui de-al doilea an, la puieți cu primul etaj format, se amplasează etajul doi, pe șarpantele din primul etaj – ramurile de semischelet. Ramurile de prelungire se scurtează la lungimea de până la 50 cm. în coroană se scot „la inel" concurenții, ramurile de prisos se scurtează la 4-6 muguri.

La pomii care au fost plantați fără ramificații se amplasează primul etaj (A). în cazul când e posibil de format doar o singură ramură (B) de schelet ea se scurtează la 20 cm, iar axul – la 30 cm. Dacă, însă, toate ramurile au crescut cu unghiurile de ramificare ascuțit, ele se taie „la inel", iar axul se scurtează cu 15-20 cm mai sus de prima tăietură la plantare (C).

Pe parcursul anului doi de vegetație, în prima decada a lunii iunie, în plantațiile tinere de prun se execută tăierea de vară. Se aleg, dar nu se scurtează lăstarii de prelungire ai axului central și ramurilor de schelet, toți ceilalți lăstari se scurtează cel puțin la 1/3 din lungimea lor, lăstarii care cresc vertical se taie până la 10 cm. în acest an la scurtarea lăstarilor, din mugurii laterali se generează lăstari generativi, pe care se formează muguri florali ce fructifică în anul următor.

Din primăvara anului al treilea anual se scurtează la 50 cm ramurile de prelungire a ramurilor de schelet, care se aleg prin treceri, menținând direcția necesară a șarpantelor. Totodată se îndepărtează lăstarii lacomi și concurenți ramurilor de schelet.

După intrarea pomilor pe rod se aplică tăierea ciclică după principiul de înlocuire a ramurilor ce au fost pe rod pe lemn de 3-4 ani. Centrul coroanei se menține deschis, la înălțimea de 1,5 m de-a lungul rândului.

Când coroanele încep să depășească dimensiunile optime, pentru această formă de coroană, se aplică tăierea mecanizată. De obicei această necesitate apare în anul 9-11 după plantare, mai rar în 8-lea an.

Tăierea mecanizată a coroanelor se efectuează succesiv, pe parcurs a 3 ani, deasupra pe rând și apoi în intervalele dintre rânduri. Succesiunea poate fi diferită și este dictată de starea coroanelor la pomii de diferite soiuri. De regulă, la soiurile cu coroana piramidală tăierea mecanizată se începe de deasupra, la soiurile cu coroana răsfirată din una din părțile laterale în intervalele dintre rânduri. Astfel, ciclul de 3 ani se repetă din nou în aceeași ordine de fiecare dată cu o întinerire mai profundă.

Cea mai potrivită perioadă pentru tăierile de contur mecanizate, precum și manuale pe elemente mari, cu reducerea coroanei pomilor de prun, este perioada imediată după strângerea roadei. Se poate de efectuat tăiatul mecanizat și primăvara pe timp cald, însă în acest caz este de dorit ca pomii să fie stropiți cu zeamă bordoleză, mai ales dacă s-a executat tăierea mai devreme de termenii optimi. La soiurile cu ramificare puternică este rațional ca altfel de tăiere să se execute în perioada de după înflorirea pomilor.

Tăierea mecanizată este urmată de tăierea manuală suplimentară – în partea de jos a coroanelor, la care anual se întineresc până la 1/3 din volumul ramurilor care au rodit.

Coroana semiplată cu 6 șarpante

Se deosebește de coroana aplatizată prin faptul, că mai are încă o pereche de șarpante, mai bine zis cu un etaj adăugător, de aceea și axul e mai lung (până la 2 m). Formarea primelor 4 șarpante este rațională de format ca la coroana aplatizată. Pentru formarea etajului 3, axul se taie mai sus de a patra șarpantă cu 70-80 cm. Pentru acest tip de coroană este rațional de aplicat o astfel de coroană și sistem ciclic de întinerire a ramurilor, ce au rodit analogic ca în coroanele aplatizate (vezi anexa 10). Existența celui de-al treilea etaj de șarpante nu sporește productivitatea pomilor, ci invers complică formarea și îngrijirea lor. în legătură cu aceasta forma respectivă poate fi aplicată numai la pomii de soiuri cu creșterea puternică și la discreția producătorului.

Coroana naturală îmbunătățită

La pomii formați după acest sistem pe axul central se amplasează în etaje sau solitar 5-8 șarpante cu unghiurile de emergență mare (de cel puțin 50°). Amplasarea solitară a șarpantelor favorizează rezistența coroanelor, această amplasare fiind recomandată la soiurile de prun cu lemnul fragil de tipul Tuleu gras și la soiurile cu gradul de ramificare înalt.

Pe șarpante se amplasează ramurile de ordinul doi la distanțe de 30-50 cm una de alta. Pe ramurile de schelet se amplasează uniform ramurile de garnisire, care se formează din ramurile rămase în coroană după amplasarea ramurilor de schelet, dar care totodată nu îndesesc pomii. Transformarea acestor ramuri în ramuri de garnisire se efectuează prin tăierea lor primăvara sau vara. Tăierea de vară fiind mai rațională.

Prin tăierea de primăvară la primul an de vegetație ramurile se scurtează la 6-8 muguri, în al doilea an se scot lăstarii cu creșterea verticală, iar ceilalți lăstari se scurtează la 10-15 muguri. Prin tăiere de vară (I perioadă a lunii iunie) lăstarii în creștere se scurtează cel puțin la 1/3 din lungimea lor.

Pomii fără ramificații plantați de cu toamnă, în primăvara după plantare, se scurtează la înălțimea de 80-90 cm de la suprafața solului. La pomii plantați cu ramificații în zona de formare a coroanei se amplasează 3-4 șarpante care se scurtează până la 50 cm, iar axul central se scurtează la 80 cm mai sus de șarpanta de sus.

In anii următori, anual primăvara, ramurile de prelungire a șarpantelor se taie la 50-60 cm, iar axul central se taie cu 70-80 cm mai sus de șarpanta de sus în coroană. Acest procedeu se efectuează până la încheierea formării coroanei, totodată se îndepărtează concurenții ramurilor de prelungire a șarpantelor și celor de semischelet, precum și lăstarii situați în apropierea bazei șarpantelor.

In procesul formării coroanelor la pomii cu coroana piramidală lăstarii de prelungire a șarpantelor se scurtează la un mugure extern. In cazurile când este necesitatea de a corecta direcția de creștere a șarpantei spre verticală, ceea ce are loc, mai ales la soiurile cu coroana răsfirată, lăstarul de prelungire se taie la un mugure inferior sau la un mugure situat în partea laterală a lui.

In cazurile când coroana se îndesește, se răresc ramurile de prisos (până la 30%), mai ales cu unghiurile de emergență mică și situați pe axă. Lăstarii care au poziție aproape de orizontală nu se scurtează în genere. Se lasă nescurtați și lăstarii mlădioși, de regulă, subțiri cu lungimea de 50 cm și mai mult, care fiind încărcați de fructe se îndoaie și nu îndesesc coroana. După intrarea pomilor pe rod se aplică tăierea ciclică a ramurilor care deja au dat rod pe lemnul de 3-4 ani. O astfel de tăiere se menține și în perioada de rodire deplină a pomilor.

Când se atenuează creșterea terminală a șarpantelor se execută tăierea de întinerire mai profundă pe lemn multianual, mai întâi de 3 ani, apoi la cel de 4-5 ani și mai în vârstă.

E rațional ca în plantațiile cu pomi pe rod de peste 10 ani întinerirea să se efectueze prin tăierea elementelor mari, aceasta considerându-se ca prima etapă a tăierii de întinerire ciclică (de 3 ani) a întregii coroane.

La prima etapa se reduce înălțimea pomilor. La soiurile cu coroana înaltă reducerea se efectuează treptat, îndepărtând într-o repriză cel mult 1/3 din volumul coroanei. Tăierile de pe ax și pe toate ramurile de schelet se execută aproximativ la același nivel cu trecere la o ramificație laterală. în partea rămasă a coroanelor se execută tăierea sanitară, în coroanele îndesite se răresc o parte de ramuri.

În primăvara celui de-al doilea an și în anii următori lăstarii anuali în partea de sus a coroanelor nu se scurtează, cu excepția cazurilor când apare necesitatea de-a scoate „la inel" 2-4 lăstari foarte puternici. în coroană se întinerește 50% de ramuri de garnisire, 50% rămase se întineresc în anul al treilea.

În primăvara celui de-al patrulea an se aplică un nou ciclu analogic de tăiere (tot de 3 ani), dar cu o întinerire mai profundă. In anii urmatori taierea de fructificare va avea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.

3.3. Întreținerea și lucrarea solului

Alegerea sistemului de întreținere și lucrare a solului în livezile de prun se face diferențiat în funcție de condițiile climatice, relieful sectorului, proprietățile fizice, nivelul de asigurare cu umiditate a solului și particularitățile biologice ale plantelor.

În plantațiile tinere pentru întreținerea solului, în intervalele dintre rândurile de pomi, se aplică ogorul negru lucrat, care include efectuarea arăturii. Efectuarea aratului în apropierea tulpinilor se va executa la adâncimea de până la 7-8 cm, iar odată cu îndepărtarea spre centru a intervalului dintre rânduri adâncimea arăturii se va mări până la 10-12 cm. Aceste lucrări se vor efectua cu precauție pentru minimalizarea afectărilor mecanice a rădăcinilor prunului. în timpul perioadei de vegetație se efectuează 4-5 afânări ale solului la adâncimea de 5-8 cm.

În plantațiile pe rod la fel se aplică și ogorul negru combinat cu erbicide, care permite micșorarea volumului de lucrări mecanice cu stârpirea eficientă a buruienilor.

Sistemul cu culturi siderale poate fi aplicat din primul an după plantare pe solurile aprovizionate suficient cu apă sau irigate în alternanță cu ogorul negru lucrat peste un interval.

Culturile siderale semănate toamna-primăvara devreme (mazărea, măzărichea, rapițe în amestec cu orzul ori ovăzul) dau o cantitate suficientă de masă vegetativă, care se încorporează în sol odată cu efectuarea aratului. Acest sistem permite îmbogățirea solului cu substanțe organice și ameliorează proprietăților fizice, chimice și biologice.

Înierbarea solului cu culturi perene poate fi aplicat pe terenurile în pantă, supuse eroziunii. Semănatul se efectuează toamna-primăvara devreme peste un interval, două-trei în dependență de gradul de înclinație a pantei. înierbarea totală se face pe pantele cu înclinație de peste 15-17%. Menținerea intervalelor dintre rânduri în stare înțelenită se permite 5-7 ani, apoi se ară și se seamănă intervalele care au fost întreținute ca ogor negru. Ierburile perene se cosesc sistematic la atingerea înălțimii de 20-25 cm, masa verde fiind lăsată pe loc în calitate de muici.

Pentru înierbare se folosesc amestecuri ale speciilor de ierburi graminee, graminee și leguminoase cu norma de semănat 18-20 kg/ha.

Acest sistem de întreținere a solului permite îmbogățirea solului cu materie organică, ameliorarea însușirilor fizice ale solului, prevenirea și combaterea eroziunii, evitarea tasării solului și micșorarea cheltuielilor energetice. Sistemul înierbat de întreținere a solului poate fi aplicat atât în livezile tinere cât și pe rod.

Întreținerea solului în fâșiile de sub pomi constituie una dintre cele mai dificile probleme de ordin tehnologic, deoarece pe fâșiile cu lățimea de 0,8-1,0 m de-a lungul rândului de pomi sunt răspândite majoritatea rădăcinilor și există riscul leziunilor mecanice a trunchiurilor.

Reieșind din aceste considerente se aplică îmbinarea a trei metode: mecanică (lucrarea solului 1-2 ani); biologică (înierbarea pentru o perioadă scurtă de timp 1-2 ani, ori acoperirea suprafeței solului cu diferite materiale de mulcire); limitat chimică (tratarea cu erbicide în caz de necesitate în diversă îmbinare aplicând strict doar metoda de bandă).

Lucrarea mecanică a solului se efectuează cu sapa, freza (FA-0,76) ori discul evitând leziunile mecanice ale trunchiului. Ca materiale pentru mulcire pot fi utilizate: pelicula de polietilenă, paiele vechi, gunoi de grajd, rumeguș și alte materiale, iar pentru înierbare, semănatul păiușului de livadă (4-6 kg/ha). Cositul se efectuează când iarba atinge înălțimea de 15-20 cm lăsând masa verde pe loc ca muici.

Efectuarea îmbinării acestor trei metode permite revenirea la lucrările mecanice a solului odată la 4-5 ani, iar aplicarea erbicidelor odată la 5-6 ani.

Modul aplicării erbicidelor se alege în dependență de tipul îmburuienirii. Stropirea totală a suprafeței se efectuează pe terenurile predispuse eroziunii în scopul reducerii numărului de lucrări mecanice și pe terenurile plane cu capacitatea de înmulțire vegetativă pronunțată a buruienilor: volbura de câmp, pălămidă de câmp, susaiul-de-câmp, mărul-lupului, crușețeaua de câmp, costreiul, pirul târâtor, pirul gros etc.

Stropirea locală în benzi (fâșii) este mai eficientă din punct de vedere economic și ecologic. În cazurile când buruienile perene se răspândesc în vetre, erbicidarea se cere a fi efectuată cu folosirea stropitorilor purtătoare.

Pentru combaterea integrată a buruienilor mono și dicotiledonate anuale și perene, în plantațiile de prun, se utilizează erbicidele sistemice Roundup, 360 SL – 2,0-4,0 l/ha, Nabu 200 EC – 1,0-2,0 l/ha, Glyphogan 480 SL – 4,0-5,0 l/ha. Mecanismul acțiunii constă în pătrunderea și absorbția lor prin frunze de către buruieni. Reieșind din aceste considerente este necesar ca masa foliară a buruienilor să fie bine dezvoltată (15-20 cm). Căderea soluției pe lemnul mai bătrân de 3 ani nu traumează pomii. Tratamentele nu se recomandă de a fi aplicate pe timp cu vânt și fără folosirea vizierei de protecție, iar la tăierile anuale ramurile până la înălțimea de 60 cm trebuie să fie înlăturate, astfel evitându-se riscul contaminării pomilor cu erbicide.

Toate buruienile anuale pot fi erbicidate în orice stadiu de dezvoltare, însă nu mai târziu de răspândirea semințelor. Eficiența erbicidelor în funcție de specie este observată după 5-14 zile de la aplicare, iar distrugerea completă a buruienilor – peste 30 zile.

În urma distrugerii buruienilor acestea nu trebuie îndepărtate de pe teren, deoarece ele asigură păstrarea umidității solului, previn eroziunea și împiedică germinarea buruienilor anuale.

3.4. Aplicarea îngrășămintelor

Aplicarea îngrășămintelor reprezintă o verigă tehnologică importantă dacă se are în vedere faptul că această specie se amplasează pe terenuri mai puțin fertile, subțiri, chiar erodate. Nivelul fertilizării se stabilește în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, textură, regimul de precipitații, producția planificată etc. Analiza de sol și diagnoza foliară sunt principalele determinări ce conduc la date certe privind fertilizarea.

Dozele de îngrășăminte se diferențiază în dependență de fertilitatea solului, portaltoi, densitatea plantării pomilor, durata perioadei productive, producția scontată la un hectar și sistema de întreținere și lucrare a solului.

În livezile de prun pe solurile, nepredispuse la eroziune, cu un conținut înalt de forme mobile de fosfor și potasiu, aplicarea îngrășămintelor de fosfor și potasiu înainte de sădire este puțin eficientă.

Pe solurile cu conținut de humus scăzut și cu eroziune slabă sub aratul de desfundare se introduc 50-60 t/ha gunoi de grajd, pe cele cu eroziune medie – 60-80 t/ha și pe solurile cu eroziune puternică – nu mai puțin de 100 t/ha. în dependență de nivelul de asigurare a solului cu forme mobile de fosfor împreună cu îngrășămintele organice sub aratul de desfundare se introduc P|00IC300.

Fertilizarea suplimentară a solului și gropilor de sădire cu îngrășăminte înainte de plantare asigură un nivel înalt de nutriție minerală a pomilor până la începutul rodirii de marfă a plantațiilor. Dacă s-a observat o creștere slabă a pomilor tineri (lungimea lăstarilor până la 30-40 cm) începând cu anul al treilea, al patrulea după sădirea în livezi a pomilor de prun, unde s-a înfăptuit îngrășarea suplimentară a solului cu îngrășăminte înainte de plantare, se administrează anual numai îngrășăminte de azot. Pentru o eficacitate mai mare îngrășămintele se încorporează primăvara devreme cu cultivatorul-hrănitor de plante la o distanță de 0,8-1,0 m de la tulpină la adâncimea de 10-12 cm.

În livezile tinere unde nu s-a efectuat înainte de plantare îngrășarea suplimentară a solului cu îngrășăminte de fosfor și potasiu, ele se introduc de asemenea din momentul creșterii slabe a pomilor, când s-a observat insuficiența de fosfor și potasiu, prin metoda diagnosticii de sol (vezi anexa 4) și vegetativă (vezi anexa 5). Nivelul de asigurare a solului cu forme mobile de substanțe nutritive se determină după scara elaborată pentru culturile pomicole.

În dependență de nivelul de asigurare a solului cu forme mobile de substanțe nutritive și densitatea de plantare a pomilor, dozele de îngrășăminte în livezile tinere constituie P30,45K90120. Ele se încorporează toamna sub arătură odată în trei ani, adică până la intrarea plantațiilor în rodirea de marfă. îngrășămintele cu azot în asemenea livezi se administrează, dacă e necesar, anual în perioada de vegetație a pomilor concomitent cu efectuarea stropirilor contra bolilor și vătămătorilor.

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se încorporează toamna odată cu executarea aratului sau cu mașini speciale de tipul MVU-2. în mijlocul spațiului dintre rânduri la adâncimea de 18-20 cm odată în trei ani.

Îngrășămintele de azot care au un grad înalt de mobilitate în sol trebuie administrate anual, dar pentru folosirea lor mult mai rațională și productivă de către plante este necesar de a le introduce fracționat în dependență de fazele de creștere și de dezvoltare a pomilor, îmbinând astfel introducerea lor concomitent cu prelucrarea solului în spațiul dintre rânduri (discuirea, cultivarea).

În plantațiile unde se aplică sistemul înierbării solului cu ierburi perene doza necesară a îngrășămintelor azotoase se mărește cu 30%, luând în vedere faptul că o parte din azot este utilizat de ierburi.

3.5. Irigarea

Teritoriul Moldovei este încadrat într-o zonă cu umiditate insuficientă și instabilă. Secetele, ce se repetă cu periodicitatea de 3-4 ani, creează un mare deficit de umiditate în sol și aer, consecința căruia o constituie scăderea producției agricole sau chiar pierderea ei.

Irigația este una din cele mai eficiente măsuri de optimizare a regimului de umiditate al solurilor. Evident, ea nu exclude necesitatea aplicării lucrărilor agrofitotehnice sau a unor sisteme de agricultură ce favorizează acumularea și reținerea apei în sol.

Extinderea irigației pe terenurile ocupate de cernoziomuri a generat o problemă de importanță majoră, legată de reacția acestor soluri la calitatea apelor utilizate. Cercetările demonstrează că udarea cernoziomurilor chiar și cu ape dulci conduce la degradarea structurii, compactarea stratului arat și diminuarea semnificativă a permeabilității lui. Utilizarea apelor mineralizate sau cu compoziție cationica nefavorabilă generează salinizarea sau solonetizarea secundară a solurilor.

Prin urmare, aplicarea masurilor pedoameliorative de prevenire a degradării cernoziomurilor irigate este necesară indiferent de calitatea apelor folosite. Irigarea plantațiilor de prun este obligatorie în zonele de stepă și silvostepă cu mai puțin de 550 mm precipitații anuale, precum și în regiunile moderat umede (550-650 mm anual), dacă din acestea cel puțin 200-250 mm nu cad în lunile mai, iunie și iulie. în aceste situații se vor aplica 3-4 udări cu 20-30 1 apă la fiecare pom sau 3-4 udări cu 350-450 m3/ha pentru ca apa să ajungă la 20-60 cm. zona de creștere a majorității rădăcinilor absorbante și să asigure 60-80 % din capacitatea de câmp.

Perioadele critice în aprovizionarea prunului cu apă sunt: după înflorit, în faza de întărire a sâmburilor, la intrarea fructelor în pârgă; după recoltare se face udarea de aprovizionare. Prin irigare crește cantitatea și calitatea producției și previne debilitarea pomilor.

3.6. Recoltarea fructelor

Sortimentului variat de soiuri de prun în cultură, permite extinderea perioadei de recoltare, comercializare și consumare a fructelor de prun până la 90-100 zile, calendaristic de la a doua decadă a lunii iulie până la sfârșitul lunii octombrie. Fructele recoltate pot fi orientate pentru realizare în stare proaspătă, păstrare și pentru prelucrare (compoturi, sucuri, magiunuri, prune uscate, țuică și alt.). Recoltarea fructelor în stare proaspătă este necesar de efectuat mai înainte de maturitatea lor de consum cu nu mai puțin de 7-10 zile. Fructele orientate pentru uscarea prunelor trebuie să conțină nu mai puțin de 17% de substanțe uscate.

Fructele de prun recoltate prea devreme nu-și continuă coacerea în depozit, își pierd prospețimea, gustul, se zbârcesc, rămân acre. La întârzierea recoltării se pierde mult în cantitate și poate avea urmări negative asupra dezvoltării mugurilor de rod (diferențierii lor) pentru recolta viitoare.

Prunele sunt fructe cu un grad înalt de perisabilitate și de aceea au nevoie de atenție și măsuri deosebite la recoltare, manipulare și valorificare. Înainte de recoltarea fructelor, se apreciază cantitatea și calitatea lor, se calculează și se pregătește tehnica necesară, se precaută asigurarea cu brațe de muncă, ambalaj, spații de depozit și alt.

În funcție de direcția de consum și forma coroanei în livadă se alege modul de recoltare a prunelor, care poate fi efectuat manual sau mecanizat. Recoltarea manuală fruct cu fruct se aplică numai la pomii soiurilor de prun cu producția destinată consumului în stare proaspătă și pentru păstrare. Culesul manual al fructelor din părțile de sus a coroanei se efectuează cu ajutorul scărilor și a altor suporturi, în coroanele de tip „Tatura" special formate – fără scări. Prunele destinate consumului în stare proaspătă se sortează pe parcursul recoltării.

Culesul mecanizat e rațional de efectuat în plantațiile de prun cu coroanele aplatizate din 4 șarpante și de tip „Tatura". Se folosesc mașinile pentru culesul fructelor de tipul MPU-1A,( vezi anexa 11) cât și întregul complex de mașini adăugătoare, containere de transportare PT-3,5; VUC-3, cărucioarele casnice. în asemenea cazuri încărcarea și descărcarea containerelor e rațional să fie efectuată cu ajutorul încărcătoarelor suspendate sub formă de furcă PVSV-0,5; AVN-0,5.

Toate soiurile omologate de prun sunt potrivite pentru recoltarea mecanizată. Nu este rațional de folosit culesul mecanizat al fructelor în caz, când în coroanele pomilor sunt fructe atacate de putregaiul monilian sau fructele recoltate sunt destinate transportării la distanțe mari sau păstrării. Fructele lovite în timpul culesului mecanizat în coroanele aplatizate nu depășește 2-3%, în coroanele de tip „Tatura" – în jur la 1%, în coroanele natural-îmbunătățite – 6-10%. Trebuie de menționat că având în vedere traumarea minimală a fructelor în plantațiile de prun cu coroanele aplatizate și mai ales a celor de tip „Tatura", se poate de orientat producția și pentru realizarea în stare proaspătă în decurs de cel puțin 5 zile.

Transportarea prunelor la centrele de comercializare se va efectua cu autocamioane izoterme, unde fructele pot fi păstrate la temperatura de 20°C timp de 4-5 zile, iar la temperatura de 8°C – timp de 13-14 zile. Soiurile de prune cu maturitatea de toamnă, pot fi păstrate un timp mai îndelungat, dar necesită sortarea pe parcursul recoltării și păstrării.

4. Concluzii

Condițiile pedoclimatice ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea prunului. Epoca desfășurării fazelor de vegetație și fructificare variază în funcție de particularitățile biologice ale soiului și condițiile mediului.

Cele mai multe soiuri de prun sînt indigene. Aproape toate soiurile indigene, ca și unele soiuri străine (Agen, Eenclod verde ș.a.), prezintă mai multe tipuri, astfel încât numărul total de tipuri se ridică la mai multe sute.

Soiurile ce intră în sortimentele regiunilor pomicole, ca și numeroase alte soiuri, sînt dintre cele mai bune. După cum am văzut însă, fiecare soi prezintă unul sau mai multe neajunsuri, fie sub raportul calității fructelor, al productivității pomilor, al rezistenței la boli, ger, secetă, rupere, fie sub un alt raport. De aceea ameliorarea soiurilor existente și crearea de noi soiuri de prun, ca și de noi specii și forme do portaltoi, sînt probleme mereu actuale, și aceasta cu atât mai mult, cu cît nivelul pomologic al sortimentului mondial de prune, ca și exigențele consumatorilor și cerințele industriei sînt în continuă creștere.

Obiectivele generale, ca și cele concrete, care trebuie urmărite sînt numeroase.

În general, numărul de soiuri superioare trebuie sporit atât pe țară, cît și pentru fiecare regiune și epocă de coacere. Calitatea superioară atinsă de unele soiuri trebuie și poate fi depășită sub toate raporturile : al productivității pomilor, mărimii fructelor, culorii, conținutului în zahăr, în substanțe aromatice, uneori în acizi, apoi sub raportul rezistenței fructelor la fierbere, transport și păstrare, chiar și la unele boli etc.

Trebuie creați portaltoi pentru cultura prunului în toate zonele naturale, mai ales în zona de stepă, precum și în zona pădurilor de conifere, unde corcodușul nu merge bine.

În general, soiurile noi de prune trebuie să fie foarte productive și să dea fructe mari, cu aspect atrăgător, cu sâmburi mici și ușor detașabili de pulpă, iar aceasta din urmă să fie consistentă, suculentă, însă nu excesiv, cu gust și aromă foarte plăcute.

Un material deosebit de valoros pentru lucrările de ameliorare îl constituie corcodușul, care prezintă însușiri excepționale, de mare productivitate, rezistență a florilor la îngheț, marc rezistență la ger, la boli, la atacul puricilor verzi ș.a.

În mod natural, corcodușul se polenizează cu caisul, piersicul și migdalul, ceea ce explică prezența în școlile de puieți do corcoduș a atâtor hibrizi îndepărtați spontani, intermediari între corcoduș și cais, corcoduș și piersic sau corcoduș și migdal.

În vederea obținerii de portaltoi rezistenți la secetă, trebuie lărgite multhibridările îndepărtate între porumbar și corcoduș, porumbar și soiurile Eoșioare văratice, Agon, Anna Spăth ș.a., între porumbar (timpuri elită) și diferite tipuri de prun local, care se cultivă în zona de stepă.

Un pas înainte înseninat in problema ameliorării prunului va fi îmbogățirea existentului de material inițial prin introducerea în țara noastră a soiurilor celor mai valoroase de prun chinezesc (japonez), ussurian, american și canadian, a hibrizilor de prun-vișin a lui N. Hansen, a soiurilor, obținute de I. V. Miсiurin , de Вuгbanк și de alți selecționatori.

Rezultate foarte bune au fost obținute de Коstin a prin hibridări îndepărtate între prunul chinezesc și corcoduș, iar rezultatele obținute prin hibridarea prunului chinezesc cu col de Ussuria au fost de-a dreptul uimitoare.

Soiurile de prun chinezesc și hibrizii americano-chinezești prezintă unele neajunsuri în condițiile țării noastre, caracterizate mai ales prin toamne lungi și ierni nestatornice. Ele au repausul de iarnă foarte scurt și înfloresc foarte devreme, ceea ce expune pomii și rodul lor gerurilor și înghețurilor. Cu toate acestea soiurile de prun chinezești, americane și canadiene prezintă o serie de însușiri deosebite, care pot fi „împrumutate" soiurilor de prun europene. Astfel, mugurii floriferi și florile prunului american sînt foarte rezistenți la ger, respectiv la îngheț, or, în țara noastră recoltele de prune sînt foarte des pierdute tocmai din cauza brumelor sau a ploilor reci în timpul înfloritului. De aceea, mărirea rezistenței la frig a florilor de prun este un obiectiv deosebit de important pentru noi și ca atare interesează folosirea soiurilor de prun american în ameliorarea prunului.

În vederea grăbirii procesului de ameliorare sau de creare a unui soi, trebuie extinse metodele moderne de folosire a factorilor mutageni și totodată perfecționate metodele de grăbire a intrării soiurilor pe rod.

Cele mai multe din obiectivele arătate sînt urmărite de 10 —12 ani la stațiunile I.C.H.V. și la institutele de învățămînt superior. În acest timp au fost obținuți numeroși hibrizi între soiuri și între specii, dintre care unii au și depășit cele mai bune soiuri vechi, fie că le concurează, fie că umplu golurile dintre soiurile existente. Dintre acestea se impun atenției :

Hibridul 162/12, obținut prin încrucișarea soiului Tuleu gras cu Nectarina roșie, care are fructul mare sau foarte mare, de culoare vînătă-violacee, cărnos și foarte gustos, depășind în calități ambii părinți și avînd o coacere timpurie (sfîrșitul lumi iulie) ;

Hibridul complex 37/53 : Agen X Kirke, mentorat pe Anna Spăth x Eoșioare văratice, cu fructul foarte mare de culoare vînătă-violacee, cu gust dulce și plăcut, având epoca de coacere la mijlocul lunii august ;

Hibridul II/5, obținut prin încrucișarea soiului Tuleu gras cu Arton. Are fructul foarte mare, de culoare mov închis, foarte frumos ; cu pulpa neaderentă la sîmbure, de culoare gălbuie, consistentă, destul de suculentă, cu gust dulce, plăcut acidulat și în general armonios. Ajunge la maturitate în a 2-a jumătate a lunii august și este foarte bun atît ca fruct de masă, cît mai ales pentru uscat fără sîmbure.

Bibliografie

Andriușcenco, Dumitru Petru Pomicultura pe portaltoiuri pitice în Moldova / D. P. Andriușcenco .- Chișinău .- Editura de Stat a Moldovei .- 1951

Adrian Chira, Lenuta Chira, Fl. Mateescu: Pomii fructiferi. Lucrările de înființare si întreținere a plantațiilor.

Babuc V. Producerea pomilor altoiți cu valori biologice superioare. Chișinău, ACSA 2002.

Babuc V., Dădu C, Rapcea M. Înființarea plantațiilor pomicole. Chișinău, 2001.

Braniște N. Ghid pentru pomicultori, 2000, Editura Cereș, București

Ceapoiu N. Pomicultura aplicata, 2001, Editura Științelor agricole, București

Cimpoeș Gh. Conducerea și tăierea pomilor, 2000, Editura Știința, Chișinău

Cimpoieș Gh. Pomicultură specială. Chișinău, 2002.

Cireașa V. Pomicultura generală, Curs litografiat, 1995, Iași.

Cireașa, V.Militiu, I. ; Popescu, M. ; POMICULTURĂ : (Generală și specială) : Pentru stud. an. III și IV Fac. de Horticultură / Coord.: M.Popescu et al. .- București .- Editura Didactică și Pedagogică .- 1992.

Cociu V. Soiurile noi, factor de progres în agricultură, 1990, Editura Ceres, București.

Cociu V. Cum să îngrijim pomii și arbuștii fructiferi, 2002, Editura Cereș, București.

Corneanu G. Cercetări privind perfecționarea tehnologiilor de obținere a pomilor, 1997, Cercetări Agronomice in Moldova, Iași, Vol. 2 .

Cociu V., Boțu I., Șerboiu L. Progrese în ameliorarea plantelor horticole din România. Vol.l. Pomicultura. Ed. Ceres, București. – 1999.

Cociu V., Botu L, Minoiu N. și alții. Prunul. 1997.

Corneanu G. Cercetări privind modul de păstrare a materialului săditor pomicol si dendrologic, 1999, Teza de doctorat, București.

Coroid A. S. Procedeu de conducere a caronamentului în două planuri oblice în formă de „V" la pomii de prun. Brevetul de invenții N. 2273, BOPI Nr. 10/2003.

Coroid A. S. Recomandările privitor la tehnologia conducerii pomilor în plantațiile de prun de tip "Tatura". Darea de seama a ICP, Chișinău, 1995.

Donica I., Bucarciuc V., Ceban E., Bogdan I. si alt. Afaceri in pomicultură (mărul, prunul, cireșul si vișinul). Chișinău, 2004, – 104 p.

Drobota G. si colab. Soiuri de pomi, arbuști fructiferi si portaltoi, curs litografiat, 1997, Iași

Drobota M. Curs litografiat, 1997, Universitatea agronomica, Iași.

Dragoi D. si colab. Cultura prunului, 1999, Editura Paralela 45, Pitești.

Dutu I. și colab. Ameliorarea portaltoilor pentru prun, 1997, Lucrări științifice, I.C.P.T. Pitești-Maracineni.

FULGA, ILIE Pomicultura : /Material didactic pentru elevii instit. de învăț. mediu cu profil agricol la special. Pomicultura .- Chișinău .- Universitas .- 1993.

Florea Lupescu: Altoirea pomilor, IAȘI, 1999.

Gherghi A. Fructele și importanța lor, 1983, Editura tehnica, Bucuresti

Gherghi A. Prelucrarea și industializarea produselor horticole, 1999, Editura Olimp, București.

Gradinariu G. Pomicultura specială, 2002, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Jamba A., Carabuela В. Tehnologia păstrării și industrializării produselor horticole. Chișinău, 2002.

Murvai, Monica Pomicultură : Curs pentru colegiu – anul 2 / Monica Murvai .- București .- Universitatea de Științe Agronomice .- 1997.

Mihaescu Gr. Cultura pomilor pe lângă casă, 1982, Editura Cereș, București

Mladin Gh., Mladin P. Cum cultivăm și îngrijim plantele pomicole, 1996, Editura Tipo Mul, Tg. Mures.

Negrila A. Sfaturi horticole, 1953, Editura Agrosilvica de Stat, București

Parnia P. Pomicultura pentru amatori și practicieni, 1999, Editura Ceres, București.

Parnia P. si colab. Producerea, păstrarea și valorificarea materialului pomicol si dendrologic, 1992, Editura Ceres, București.

Rapcea M., Donică I., Babuc V., Caraman L, Țurcanu L, Dădu C, Coroid A., Grosu I. Tehnologia tăierii pomilor și arbuștilor fructiferi. Chișinău, 2003.

Registrul soiurilor de plante. Chișinău, 2004.

Suditu P, Corneanu G. Mecanizarea lucrărilor în pomicultură, 2003, Editura PIM, Iași.

Suvac, M. Pomicultura : Starea actuală și perspectiva dezvoltării (Analiza Sectorului Agricol) / M. Suvac, I. Țurcanu, I. Grosu .- Chisinău .- Biroul Central de Informații în Agromarketing CAMIB .- Programul de Asistență pentru Fermierii Privați .- 2003.

Van den Ende, B. Chalmas D. An evaluation of commercial experience with the "Tatura trellis" for growing peaches. Horticulture Science, 1982, 17, N. 2, p. 218-220.

Literatură în limba rusă:

Агроуказания по плодоводству для Молдавской ССР. Кишинёв, 1981.

Доникэ И. Н., Грицкан С. В., Богдан И. В. Ростовая и продуктивная реакция яблони, сливы и вишни на особенности содержания почвы и конструкции насаждений. Кишинэу, 2003.

Доспехов Б. А. Методика полевого опыта. М.: Колос, 1979.

Еремин В. и другие. Сливы. Москва, Колос, 1980.

Короид А. С. Промышленая технология производства сливы. Тезисы конф. "Состояние и перспективы развития плодоводства в МССР", Кишинев, 1980.

Короид А. С. Создание интенсивных садов сливы в Молдавии. Обзор информации МолдНИИНТИ, Кишинев, 1986.

Прогамма и методика интродукции и сортоизучения плодовых культур. Ред. Смыков, В.К., Кишинев, 1972.

Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и орехоплодных культур. Мичуринск, 1973.

СОЛОВЬЕВА, М.А. Биологические основы зимостойкости плодовых растений / Сб. науч. тр. ВНИИС им. И.В. Мичурина, Мичуринск, 1982

Кужеленко В. Г. Механизация обрезки деревьев и уборка урожая. Обзор информации МолдНИИНТИ, Кишинев, 1972.

Alte surse:

Buletine A.S.A.S. 1995 – 2000

Anuarul statistic, București, 1997 – 2001

F.A.O. Production Yearbook, 1997 – 2001

FAO Buletin of statistics. -2001.-Vol 2, N2.

Cercetări Agronomice în Moldova 1980-2001.

L'Arboriculture fruitières, 1975-2000.

Pomicultura, viticultura și vinificația Moldovei, 1980-2000.

Hortinform – Revistă de Horticultura 1996-2001.

Pomologia României vol. 1-8, Editura Academiei București, 1963-1967.