Zvonurile Raspindite DE Presa – Mijloc DE Manipulare A Opiniei Publice
ZVONURILE RĂSPÎNDITE DE PRESĂ – MIJLOC DE MANIPULARE A OPINIEI PUBLICE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: ZVONURILE LANSATE DE PRESĂ: REPERE CONCEPTUALE
I.1.Zvonul – fenomen social-psihologic
I.2 Zvonul de la mijloc de informare – la strategie de manipulare prin intermediul presei
CAPITOLUL II. ZVONURILE ÎN SUBIECTELE JURNALELOR DE ȘTIRI. CAZUL POSTURILOR DE TELEVIZIUNE „JURNAL TV” ȘI „PRO TV”: ANALIZĂ COMPARATĂ
II.1 Zvonurile lansate prin intermediul jurnalelor de știri la postul de televiziune „Jurnal TV
II.2 Specificul zvonurilor în jurnalele de știri la postul de televiziune „Pro TV
CONCLUZII ȘI
RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
În prezent, grație dezvoltării fără precedent a mijloacelor de informare în masă, a capacităților noilor tehnici de comunicare, a relativ recentului vector informațional aflat în plină expansiune – Internetul, informația se răspîndește și este receptată mai rapid ca oricînd pe întreaga planetă. Presa scrisă, radioul, televiziunea și presa online sunt canale prin care se influențează, se orientează și se dirijează opinia publică, interesele și motivațiile oamenilor, conștiințele, chiar dincolo de granițele propriilor voințe și simțuri. Suntem tot mai dependenți de această rețea globală pentru a fi la curent cu tot ce se întîmplă în lume.
Actualitatea temei este determinată de faptul că, mass-media din R. Moldova este adesea victima unor intoxicări de presă flagrante. De cele mai dese ori pentru a argumenta un punct de vedere sau a justifica o anume atitudine sau conduită, cele mai folosite afirmații sunt: „am văzut la televizor, am auzit la radio, am citit în ziar”. Acest fapt denotă că noi, oamenii, opinia publică ne bazăm mult pe credibilitatea și integritatea mediilor de informare.
Societatea democratică dispune de unul dintre cele mai importante instrumente conceptuale – opinia publică. Opinia publică, națională sau internațională, în fiecare clipă este „bombardată” de un flux informațional impresionant. Prin intermediul acestui fenomen putem să avem în vedere două ipoteze: fie informarea completă și corectă a opiniei publice, fie intoxicarea acesteia cu informații false, neverificate și utilizate în mod intenționat eronat pentru a induce un anumit tip de comportament. În această ordine de idei proiectez o realitate existentă din cele mai vechi timpuri – manipularea. În societatea contemporană acest fenomen a devenit unul aproape „desăvîrșit”.
Presa constituie cea de-a patra putere în stat care are ca obiectiv primar informarea corectă a publicului. Rapid, echidistant și obiectiv, aceste caracteristici reprezintă componentele unei știri în favoarea cititorului, ascultătorului sau telespectatorului. În contextul actual, cînd instituțiile de presă sunt sub patronatul unui partid politic sau a unui lider politic, materialele jurnalistice își pierd din calitatea de odinioară. Astăzi, toate evenimentele se difuzează conform propriilor interese, a politicilor editoriale din perspectiva necesității de a defăimă structura din opoziția și de a-și crea nume prin proasta reputație a celuilat. În acest scop, de cele mai dese ori se apelează la o tehnică manipulatorie – zvonul. Bunăoară, se aruncă printre oameni un zvon, unul care ar suna tare și răspicat, care ar influența opinia publică în sensul preconizat. Presa de astăzi mizează pe zvonuri mai mult decît pe alte genuri informative. Zvonurile sunt omniprezente, indiferent de sferele sociale. Zvonurile reprezintă un instrument eficace în manipularea opiniei publice. Perpetuarea zvonurilor este cauzată de mai mulți factori sociali și politici care au creat condiții pentru dezvoltarea și existența acestui flagel în societatea contemporană. Pe tărîmul guvernării se oferă condiții perfecte pentru dezvoltarea acestui bacil – multitudinea de partide și a candidaților individuali care rîvnesc puterea pentru a o consuma în scopurile proprii, sporesc creșterea intensității zvonurilor. De aceea, mass-media a devenit cel mai important instrument de manipulare pe care politicienii nu-l uită niciodată. Opinia publică este mereu informată în prealabil de către presă despre marile hotărîri politici.
Deseori, presa introduce un zvon „tare”, un timp se face furori cu acesta, urmează lăsarea în bezna uitării, ca mai apoi să fie reintegrat în mrejele societății. Prin intermediul zvonului mass-media manipulează și influențează opinia publică. În cazul în care societatea se confruntă cu o problemă majoră, spre exemplu o criză politică , presa începe să acopere acest neajuns cu un șir de alte zvonuri pentru a distrage atenția publicului de la o problemă majoră.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, a unui grup, a unei colectivități nu prin mijloace coercitive, la îndemîna puterii, ci prin inducere în eroare. În lupta de interese, recurgerea la această cale devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient și mai puternic decît utilizarea forței. Iar cea mai bună armă manipulatorie în mediul jurnalistic este zvonul. Precum menționează Kapferer: „neoficial, zvonul propune o realitate pe care grupul social n-ar fi trebuit s-o cunoască”. Adică, realitatea oferită este una care trezește interesul, însă nu conține informații veridice și necesare.
Merton relevă faptul că zvonurile pot genera predicția creatoare de evenimente, atunci cînd acestea sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei. În cele din urmă, mass-media poate deveni un spațiu de amplificare al crizei. Mai ales, jurnalistul are obligația de a informa cît mai corect populația, de a respecta dreptul cetățenilor la cîmpul informațional și nicidecum să amplifice situațiile de criză. Jurnaliștii trebuie să verifice dacă informația parvenită nu are caracterul unui zvon, însă în prezent, el a devenit cel mai bun mijloc de informare care aduce audiență și reiting. În goană după spectaculozitate și senzațional, opinia publică este satisfăcută cu informații pe potrivă. Problema constă în faptul căci, practic, se construiește o societate pe minciuni, vorbe goale care trezesc interesul și sunt în gura lumii doar o perioadă de timp, însă mai apoi cine suferă? Din acest joc cu doar două posibilități, cea care pierde este așa-zisa – „puterea poporului”. În filele istoriei descoperim o realitate învăluită de mister, bîntuită de zvonuri, bîrfe, vorbe, ponegriri. Însă, odată ce suntem o țară independentă, democratică și suverană ar trebui să se încheie jonglarea cu realitățile posibile și imposibile.
Zvonul este o informație, în primul rînd, fără un autor ce poate fi identificat. Anonimatul autorilor zvonului reprezintă o primă caracteristică foarte importantă. Această informație nu este așezată pe un teren ferm al verificabilității și al posibilității calificării prin adevărat sau fals. Această indecidabilitate a zvonurilor este caracteristica care determină efectele de manipulare a opiniei publice. Deși în mediul jurnalistic poate fi identificat instigatorul zvonului, în spatele acestuia se află o armată de specialiști care au lucrat la crearea lui. Faptul că mass-media alimentează tot mai mult publicul cu informații deșarte ale politicienilor – este un lucru regretabil.
Scopul lucrării constă în analiza mecanismelor de mediatizare a zvonurilor prin intermediul presei. Astfel, scopul impune următoarele obiective:
Definirea în baza literaturii de specialitate a conceptului de zvon;
Identificarea particularităților esențiale ale zvonului versus știrea;
Analiza comparată a posturilor de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV” din punctul de vedere al lansării zvonurilor;
Formularea concluziilor pe marginea analizelor întreprinse cu privire la frecvența și tratarea zvonurilor de către posturile în cauză;
Elaborarea recomandărilor pentru evitarea mediatizării zvonurilor în subiectele jurnalelor de știri de la posturile de televiziune menționate.
Procesul propriu-zis de monitorizare a jurnalelor de știri de la posturile de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV” s-a bazat pe cîteva criterii care au fost aplicate în timpul studiului:
frecvența mediatizării zvonurilor;
continuitatea zvonurilor în subiectele de știri de la posturile în cauză;
actorii zvonului din cadrul știrilor difuzate;
tematica zvonurilor răspîndite în subiectele jurnalelor de știri;
contextul social-politic în care a fost mediatizat zvonul.
Suportul metodologic al studiului
În investigațiile efectuate, pentru a determina problematica zvonurilor în presa autohtonă am apelat la mai multe metode de cercetare, în special, la metoda analitică. Fiind o metodă științifică generală, aceasta mi-a permis să dezvălui trăsăturile esențiale ale fenomenului studiat, precum și anumite tendințe existente în prezent, în presa națională. În realizarea acestui deziderat am utilizat cercetarea cantitativă a tuturor materialelor care răspîndesc zvonuri, fiind utilizate metode ca: analiza, sistematizarea, sinteza, precum și comparația dintre rezultatele obținute. Au fost utilizate, de asemenea, metode cantitative de cercetare, care au permis structurarea datelor obținute și realizarea unor grafice reprezentative pentru investigația temei examinate.
Gradul de studiere a temei investigate. Problematica zvonurilor a fost abordată în numeroase lucrări de către psihologi, politologi, istorici și specialiști în comunicare. Aceștia au elaborat studii complexe referitor la actorii care participă la apariția și circulația unui zvon, la etapele și particularitățile esențiale ale zvonului. Printre acestea putem menționa lucrarea cercetătorului Jean-Noel Kapferer – „Zvonurile”, care conține un studiu exhaustiv al zvonisticii.
De asemenea, drept bază teoretică a cercetării asupra fenomenului zvonului ne-au servit lucrările din domeniul zvonului semnate de: Ioan Hosu „Comunicarea politică”, Călin Hentea „Noile haine ale propagandei”, Volkoff Vladimir „Tratat de dezinformare”. Toate aceste lucrări conțin compartimente valoroase care țin de fenomenul zvonului și modul în care acesta se perindă într-un grup, instituție sau comunitate.
În Republica Moldova există foarte puține studii care s-au axat pe abordarea problemei în cauză, care să monitorizeze felul în care mass-media lansează zvonurile, în special, zvonurile ca strategie de manipulare a opiniei publice.
Unele aspecte relevante ale temei în cauză și-au găsit reflectare în culegeri și reviste științifice, precum ar fi sinteza punctată cu detalii importante în domeniul zvonului a Anișoarei Răduleț (Pavelea) – „Zvonurile”, publicată în Revista Transilvană de Științe ale Comunicării în anul 2007.
Mai multe articole care abordează zvonul din punct de vedere conceptual le-am identificat pe bloguri sau pe siteuri personalizate ale unor persoane publice.
Noutatea științifică a studiului. Lucrarea de față este axată pe o cercetare complexă și detaliată a modului în care mass-media difuzează zvonurile. Studiul oferă o sistematizare a tuturor zvonurilor care au fost identificate în subiectele jurnalelor de știri în lunile octombrie-noiembrie 2015 la posturile de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV”, precum și o analiză comparativă a rezultatelor monitorizării posturilor respective.
Structura lucrării. Teza „Zvonurile răspîndite de presă – mijloc de comunicare a opiniei publice” cuprinde: introducerea, două capitole, care redau conținutul de bază al cercetării, bibliografia și anexele.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu și gradul de studiere a temei investigate.
Primul capitol „Zvonurile lansate de presă: repere conceptuale”, reprezintă o sinteză a aspectelor teoretice ale zvonului în funcție de mai multe criterii.
Al doilea capitol „Zvonurile în subiectele jurnalelor de știri. Cazul posturilor de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV”: analiză comparată”, se prezintă în corespundere cu scopurile preconizate și rerafia și anexele.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu și gradul de studiere a temei investigate.
Primul capitol „Zvonurile lansate de presă: repere conceptuale”, reprezintă o sinteză a aspectelor teoretice ale zvonului în funcție de mai multe criterii.
Al doilea capitol „Zvonurile în subiectele jurnalelor de știri. Cazul posturilor de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV”: analiză comparată”, se prezintă în corespundere cu scopurile preconizate și reflectă rezultatele monitorizării a celor două posturi de televiziune, menționate mai sus. Capitolul conține o analiza critică a fiecărui post de televiziune în parte, din perspectiva lansării zvonurilor în subiectele jurnalelor de știri, de asemenea, analiza comparativă dintre acestea.
Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată și de un compartiment constituit din recomandări practice.
ZVONURILE LANSATE DE PRESĂ: REPERE CONCEPTUALE
I.1 Zvonul – fenomen social psihologic
Presa reprezintă totalitatea modalităților de comunicare, o formă de exprimare a libertății de gîndire care contribuie la formarea opiniei publice, care permite schimbul și pluralismul de idei. Acest pilon al societății împletește migălos o armonie între evenimentele la zi și publicul larg, oferă acestuia un produs informațional indispensabil.
Astăzi, cînd „satul global” al lui Marshall McLuhan își tot aprofundează rădăcinile, cînd se petrece un război mondial al informației, rapiditatea accesului din orice colț al lumii sporește ritmul de colectare, sistematizare, ierarhizare și analizare a informației brute de către instituțiile media. Presa a devenit o „mașină de tocat” știri, gata bune pentru audiență și reiting. Astfel, prin erodarea căilor de comunicare și informare media a intrat în vogă în secolul al XXI – lea cu lansarea de zvonuri în diferite domenii: politic, economic, social, cultural. Acestea se țin în lanț, unele sunt efemere, iar altele se amplifică odată cu implicarea în zvon a noi actori și părți.
Din toate timpurile zvonul a reprezentat un mijloc de informare, unul care a împăinginit interesul homo sapiens. El mai este catalogat de către Jean-Noel Kapferer – „cel mai vechi mijloc de informare din lume.” Zvonul este un important mijloc informal de comunicare în masă. Această caracteristică conferă zvonului o complexitate deosebită și explică de ce acesta a fost considerat mult timp, un fapt social misterios, aproape religios. „Fiind un canal de comunicare între oameni, zvonul are o existență obiectivă, este prezent în toate sferele vieții sociale. Iar apariția mijloacelor moderne de comunicare în masă (presa, radioul, televiziunea ș.a.) nu a determinat suprimarea zvonurilor, ci o specializare a lor, publicul continuînd să vehiculeze o mare parte a informației pe cale orală, de la om la om. [18]
Am să demarez cu un șir de explicații și interpretări ale termenului de zvon din perspectiva a diferitor autori care au exploatat la maximum acest mijloc de informare. Potrivit Dicționarului universal al limbii române, zvonul este definit ca fiind o „ știre, veste (care circulă din om în om), informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă).” [13, p. 1360]
De asemenea, după Kapferer “zvonul reflectă un tip de mesaj definit din punctele de vedere al sursei (neoficială), al procesului de difuzare (în lanț) și al conținutului (este o știre, se referă la ceva de actualitate). În schimb, veridicitatea nu face parte din definirea lui științifică.” [9, p. 42]
Conform întemeitorilor domeniului, Leo Portman și Gordon Allport, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezintă ''un enunț legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om în om, de obicei din gură în gură, în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lui. [9, p. 40-41]
În opinia lui Peterson și Gist zvonul este definit ca fiind o ''relatare sau explicație neverificată care circulă din om în om și este legată de un obiect, un eveniment sau o problemă de interes public. [21]
O altă definiție este cea a lui T. Shibutani, zvonul ca find ''produsul importanței și ambiguității'': dacă importanța este 0, în nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declarațiile oficiale elimină zvonurile, pe cînd lipsa lor nu face decît să potenteze apariția și circulația lor. [21]
Alți specialiști consideră că “zvonurile prezintă informații venite din surse anonime și care sunt transmise fără un plan anume, din aproape în aproape de cei care au cunoștință de ea. Zvonul este înlocuitorul știrilor importante. El circulă în afara spațiului formal (mass-media, organizații guvernamentale etc.)”.[7, p. 41]
Din perspectiva Dicționarului de sociologie, zvonul este calificat o „afirmație prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea.” [16, p. 664] Astfel, întelegem prin zvon „idei, relatări, afirmații sau presupuneri ce pot fi în întregime false sau conțin unele elemente adevărate dar distorsionate în raport cu situația și centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinată.” [24]
Dacă e să privim acest fenomen raportat la factorul temporar, atunci termenul de zvon provine încă din Roma antică, cînd semnificația lui era de „reputație sau faimă, fiind considerat în acea vreme o unealtă a justiției, alături de jurăminte, martori și înscrisuri oficiale.” [17, p. 1] Din cele mai vechi timpuri zvonul a reprezentat o cale de dezvoltare a comunicării în diverse colectivități, de asemenea și un mijloc de consolidare a relațiilor existente la nivelul unui grup uman în interiorul căruia se dezbăteau probleme de actualitate și care necesitau discuții, analize și soluții.
„Apropierea fizică dintre indivizi, asociată cu împărtășirea, uneori preferențială, a unor informații avînd caracter de noutate, a determinat de-a lungul vremii instituirea acestui act de comunicare într-o cale importantă și credibilă de difuzare și comentare a elementelor de interes.” [27, p. 2] La începuturi, prin apropierea aceasta față de semeni, „destăinuirea” era calificată o cale importantă și credibilă a informației, lucru care astăzi și-a pierdut din autoritate.
Omenirea în evoluția sa istorică a fost marcată de numeroase conflicte politice, sociale, etnice, culturale, militare însoțite de ample și diferite acțiuni de diversiune și dezinformare psihologică. „Prezente în perioada premergătoare a conflictelor, sporite ca număr și intensitate pe timpul desfășurării acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv să genereze nesiguranța, panica, frica, îndoiala și pe acest fond să slăbească rezistența psihomorală a luptătorilor, și a populației civile. În acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influență deosebită datorată puterii de persuasiune și a posibilității influențării unei mari mase de oameni.” [24]
Potrivit unor surse, cei mai prestigioși analiști din domeniul zvonului (printre care se evidențiază sociologii americani Robert H. Knapp, Theodore Caplow și Tamotsu Shibutani) și-au întemeiat cercetările pe studiile făcute în cadrul sau despre serviciul militar, pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.
Zvonul a fost catalogat cea mai periculoasă armă a tuturor războaielor. „Așa cum stabilesc și specialiștii care au studiat acest fenomen, lipsa datelor oficiale duce în final la stabilirea unor canale alternative de informare a indivizilor care să suplinească deficitul de informație din viața de zi cu zi. Această lipsă de informare, fie că este programată (cum este cazul societăților totalitare, unde conducerea statului nu vrea ca datele de interes public să fie cunoscute), fie că este determinată de evenimente deosebite (crize sociale, economice, politice, calamități naturale, revoluții, starea de război etc.), conduce la găsirea unor căi prin care membrii unei comunități să își satisfacă nevoia de cunoaștere.” [30]
Chiar dacă mai apoi interesul pentru acest domeniu este lăsat în umbră, după 1990 fenomenul zvonului revine în atenția cercetătorilor. Zvonul revine cu noi haine și percepții, cu noi caracteristici. În rîndul populației, indiferent de epoca istorică regimurile totalitare au perceput zvonurile ca o boală contagioasă împotriva cărora este necesar de luptat prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin suprimarea rețelelor de remitere a informațiilor alarmiste. Kapferer în lucrarea sa menționează: „Cuvintele otrăvite se șoptesc, se infiltrează în toate structurile societății, se extind și se împrăștie ca o epidemie […] Este o boală periculoasă.” [28, p. 3] Astăzi, zvonul a rămas la fel o epidemie incurabilă, numai că aceasta și-a extins teritoriul și indivizii.
Mass-media a devenit unul dintre arbitrii de bază care lansează permanent zvonuri, mai ales în perioada evenimentelor care vor crea istoria. Ținînd cont de faptul că există și multe instituții media, zvonurile s-au transformat într-o boală cronică. În această ordine de idei putem deduce faptul căci un zvon spre deosebire de o știre, (gen jurnalistic care conține neapărat surse și elemente factologice), zvonul nu deține o informație întemeiată și astfel uneori poate fi în detrimentul unei persoane, a unui grup, or a unei comunități.
Indiferent de condimentele pe care le are, de protagoniștii și actorii de după cortină sau publicul care-l primește, zvonul influențează și formează opinia publică, segmentează două tabere care fie susțin, fie se revoltă împotriva informației. Zvonul mereu a trezit interes, a stat în vizor și a avut atracție deosebită pentru sociologi, psihologi, istorici sau specialiști în comunicare.
După mai multe analize a diferitor articole am stabilit căci zvonurile în calitate de mijloc de comunicare informal în masă au un șir de caracteristici reprezentative care le fac să se deosebească, atît de către știrea obișnuită, cît și de către bîrfe, vorbe, ponegriri și alte fenomene. Deși majoritatea instituțiilor media strecoară zvonurile într-atît de bine prelucrate, încît nu prea poți da de bănuit că sunt o informație oficială și de interes public.
Pornind de la definiția pe care o oferă Dicționarul universal al limbii române, zvonul are o singură sursă, de regulă, neoficială, are în vizor evenimente de actualitate și se difuzează verbal, de la om la om, sau cum se mai spune din „gură-n gură”. De asemenea, cel care transmite zvonul nu este obiectiv, ci încearcă să persuadeze, în acest sens face apel la alte persoane, mai apropiate de sursa originară pentru a-și susține informația. Astfel, orice persoană cînd transmite o informație, conștient sau la nivel inconștient acesta o difuzează cu un scop anume și în favoarea lui. Actorul descurajează verificarea informației, cel care relatează nu are niciodata legatură directă cu sursa inițială.
Zvonul funcționează cu două limbaje frecvent utilizate: cu ajutorul verbului „se spune”, adică se referă la o realitate de grup, la opinia colectivității și prin intermediul sintagmei „potrivit unei surse bine informate”, cînd de fapt sursa este o persoană pe care grupul o consideră de încredere.
O altă trăsătură și nu cea de pe urmă este că un zvon apare în contextul lipsei de informații oficiale, cînd publicul necesită explicații asupra unui fenomen sau eveniment.
Totodată, informația se distorsionează, pe măsură ce trece de la un stadiu la altul, adică de la o persoană la alta. La fel precum zvonul și-a modificat „hainele”, or reputația, din antichitate pînă în prezent. Pe parcurs, indubitabil zvonul și-a instituit noi funcții, caracteristici și roluri, trăsături definitorii care l-au poziționat separat de ceea ce numim la prezent informare. „Astăzi, conceptul de zvon are numeroase accepțiuni, dintre care cele mai des invocate: informații false sau neverificate, știri improvizate, erori jurnalistice, manevre de dezinformare, legende contemporane realiste sau chiar exemple de marketing viral.” [17, p. 3]
Un zvon ascunde în spate o întreagă „armată” care face posibilă apariția acestuia. Se spune căci zvonurile apar atunci cînd lipsește informația oficială, iar sursa lor nu este niciodată dezvăluită. Acest mijloc de informare suferă modificări decisive în funcție de mai mulți factori: persoanele purtătoare, de cei ce le transmit mai departe și de caracteristicile și interesele acestora. Or, atunci cînd publicul are nevoie de o informație oficială și ea este inexistentă, obțin „licență”– zvonurile. „Ele constituie bursa neagră a informației.” [17, p. 5]
De obicei, zvonurile conțin ceea ce populația vrea să audă, or pentru a aplana o situație de criză din societate. „Lansarea zvonurilor nu se face la întamplare, ci ținîndu-se seama de așteptările grupurilor umane față de situația problematică pe care o traversează. Plecînd de la aceste date ale situației se lansează un mesaj cît mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populația la acel moment, indiferent cît de departe de adevar este conținutul enunțului respectiv.” [21]
În aceste condiții există un șir de factori generali care favorizează apariția și circulația „demnă” a zvonurilor: Absența unor informații oficiale, complete, oportune și credibile despre evenimente și fapte de mare interes public;
Existența unui interes sau a unei preocupări reale și imediate față de o anumită situație sau problemă despre care informațiile oficiale sunt sărace sau tardive;
Situații complexe în care comunicarea socială poartă amprenta unor puternice trăiri emoționale: crize economice, sociale, stare de tranziție, catastrofe naturale, război etc.;
Pierderea încrederii populației în autoritățile legale și în mijloacele de informare oficiale (aplicarea cenzurii asupra acestora).
În R.Moldova cele mai multe zvonuri se lansează în perioada unei crize economice. În această perioadă se răspîndesc zvonuri optimiste pentru a manipula opinia publică.
Setea de nou mereu este actuală, de aceea „informațiile sunt asemuite cu niște bunuri, iar prețul acestora va fi costisitor în funcție de aria de răspîndire, de distanța dintre surse și, desigur, de conținutul lor. [17, p. 4] Sursa care lansează zvonul se bucură de prestigiu, el capătă un rol de mesager. Kapferer e de părere că “publicul unui zvon este format din cei care se simt vizați de consecințele acelui eveniment (adus în discuție).” [17, p. 5] Conform lui Sutton și Porter, cei care acționează major asupra zvonurilor și joacă un rol important în lansarea și perpetuarea lor sunt trei tipuri de indivizi:
Podarii sau comunicatorii cheie – sunt cei mai activi participanți la bursa zvonurilor, „cei care introduc și transmit zvonurie”. [17, p. 42] Acești indivizi sunt în postura de agenți, deoarece aflîndu-se într-o organizație profită de statutul pe care îl au pentru a direcționa fluxul de informații informale în rețeaua comunicațională.
Cerșetorii – este reprezentat de către public sau indivizii care primesc zvonurile, dar care nu sunt interesați de răspîndirea acestora. Cerșetorii pot doar să le împărtășească cu alți indivizi care la fel nu sunt interesați de colportarea zvonurilor. „Ei sunt, de cele mai multe ori, veriga finală din lanțul zvonurilor.” [17, p. 42]
Izolații – reprezintă cea de-a treia categorie, cei care „se situează în afara rețelei de comunicare în interiorul căreia circulă zvonurile.” [17, p. 42] Izolații nu dispun de o anumită poziție care le-ar permite să afle zvonurile, ei nu participă la procesul de răspîndire a zvonurilor, întrucît acestea nici măcar nu le sunt comunicate.
În cadrul unui zvon se pune accent pe indivizii care-l difuzează. Cu cît o persoană este mai cunoscută, cu atît credibilitatea zvonului va fi mai mare, iar intenția de a transmite la fel va predomina. Un asemenea proces are loc și în cadrul instituțiilor media care, pentru a lansa un zvon credibil, invită persoanele oficiale pentru a comenta informațiile apărute, or zvonite. „În ceea ce privește credibilitatea zvonului, putem spune că ea depinde de persoana care ni-l comunică sau de mediul prin care suntem puși la curent (presă, radio, televiziune). Credibilitatea depinde de imaginea pe care o are persoana care ni-l comunică în mintea noastră, de interesul pe care ea îl are în propagarea zvonului. Dacă bănuim că există o intenție ascunsă, șansele să dăm crezare zvonului scad.” [20]
Potrivit specialiștilor, persoanele care transmit zvonurile au o psihologie aparte. „Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individuale, apartenenței sociale sau rasiale, prejudecăților personale ale celui care le transmite.” [21] Mulți dintre noi transmitem o informație parvenită din auzite din diverse scopuri: fie pentru a atrage atenția persoanei/ grupului printr-o „știre tare” (zvon), fie pentru a ne evidenția ca fiind „bine informați” sau „atotștiutori”. Inclusiv, mulți lansează un zvon pentru „a se spăla pe mîini” sau pentru a defăima o persoană rivală (răzbunare). Astfel, există conturat un profil psihologic al individului care răspândește zvonurile. „Acesta are, în general, o poziție marginală în rețeaua sa relațională. Izolat, atent la a prelua informații din surse neoficiale pe care le poate valorifica sub forma bârfei și a zvonului, el vede potențialul fructificării acestor informații care îi oferă pentru o scurtă perioadă o poziție centrală în grupul de apartenență. Ajunge să fie “cineva”. Părerea lui contează.” [17, p. 42]
Pe lîngă cei trei actori expuși mai sus, Kapferer identifică o altă tipologie a rolurilor pe care le joacă cei care preiau, îmbogățesc și răspândesc zvonurile, printre care se regăsesc:
Instigatorul – cel care participă/inițiază crearea zvonului;
Interpretul – cel care răspunde instigatorului și care propune o explicație coerentă și convingătoare;
Liderul de opinie – cel care mereu este informat și determină opinia grupului, care deține în cadrul grupului o poziție centrală, se bucură de credibilitate și apreciere;
Apostolii – cei care se identifică în totalitate cu zvonul și încearcă să convingă comunitatea;
Recuperatorul – cel care asigură supraviețuirea zvonului, are grijă ca acesta să fie în „gura lumii”;
Oportunistul – cel care vede posibilitatea de a fructifica conținutul zvonului (mai ales ales pune accent pe latura moralizatoare) și de a-l transmite ulterior;
Cel care cochetează – cel care nu crede în zvon, însă se amuză pe baza acestuia, îl savurează și-l transmite și altora;
Receptorii pasivi – actorii care declară că zvonul nu i-a convins, dar care sunt bănuitori și îi suspectează pe cei din jur;
Rezistenții – persoanele care combat zvonurile, luptă contra acestora calificîndu-le informații false în totalitate, uneori, pot apela și la antizvonuri.
Această armată de actori definește faptul căci la crearea unui zvon se lucrează prin intermediul mai multor persoane, fiecare își îndeplinește funcția sa pentru a lansa un zvon tare. Poate fi numit chiar un sistem de producere a unui zvon, în cazul în care una dintre piesele mecanismului nu funcționează, poate afecta sau chiar paraliza fluxul zvonului.
Potrivit analiștilor, zvonurile se împart în trei mari categorii:
cele care iau dorințele drept realitate (optimiste);
cele care exprimă o teamă și o anxietate;
cele care provoacă disensiuni (atacă persoane din cadrul aceluiași grup).
Fie că sunt optimiste, or de anxietate, fie de lungă durată, fie de scurtă durată, zvonurile există și se perindă pe o arie extinsă și cu diverse amprente. „Rezultă deci că „zvonistica“ nu are limite teritoriale, iar conținutul acesteia este divers și se înnoiește permanent, adaptîndu-se la situația concretă de pe teren.” [34]
În funcție de mai multe criterii, zvonurile pot fi împărțite în mai multe categorii:
Din punct de vedere al sursei sunt zvonuri de două feluri: zvonuri spontane și zvonuri deliberate;
Dupa natura conținutului mesajelor sunt: zvonuri optimiste (roz) și zvonuri deliberate (negre);
Dupa mediile sociale în care circulă: zvonuri politice, economice, culturale, militare, comerciale, școlare;
Dupa problematica de bază a conținutului: zvonuri despre sănătate, despre comploturi, despre alianțe;
Dupa durată: zvonuri de lungă durată, de durată medie; de scurtă durată și meteorice;
Dupa efectele de public: zvonuri de dezbinare, de descurajare, defetiste (lipsă de încredere), panicarde, de înfricoșare, încurajatoare, de provocare, de denigrare, de condamnare.
Potrivit acestor criterii un zvon poate fi ușor identificat, fiindu-i analizat parcursul și scopul acestuia lansat în societate, într-o anumită perioadă.
Atît Kapferer, cît și alți specialiști în domeniu menționează despre o gamă largă de teme ale zvonului. Dintre cele mai recurente teme ale zvonurilor sunt: otrava ascunsă, complotul împotriva puterii, crizele artificiale, teama de străini, răpirea copiilor, bolile conducătorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiară sau escrocheriile lor. De asemenea, despre domeniile în care funcționează cel mai bine și mai frecvent zvonurile sunt: „politica, marketingul și piața financiară.” [22] Subiectele expuse sunt unele dintre cele care pot trezi și satisface cît mai mult așteptările publicului, pe cît sunt în interesul public, pe atît sunt și interzise.
În procesul de transmitere a zvonurilor se regăsesc mai multe legi și condiții care favorizează acest mecanism. În 1987 Kapferer a arătat că circulația zvonurilor are la bază trei condiții esențiale:
„credibilitatea zvonului (poate și a sursei);
aparența de adevăr (ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă totuși un miez important de adevăr;
dezirabilitatea conținutului informațional (dacă zvonul este indezirabil, există posibilitatea blocării lui.
Aceste condiții sunt necesare pentru a-i oferi zvonului o „realitate factologică”, una care va trezi și va spori interesul de colportare a zvonului mai departe. La fel, dacă un zvon va avea un conținut dezirabil el va putea să-și atingă scopul propus.
Lucrările lui Allport și Postman au pus în evidență trei legi de transmitere a zvonurilor: „legea sărăciei și a nivelării (pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să devină mai scurt – noutatea în sine, mai ușor de înțeles și de relatat celorlalți), legea accentuării (de obicei cele mai spectaculoase detalii se accentuiază – ele dobîndesc un loc central în semnificația zvonurilor), lgea asimilării (conservarea și reorganizarea conținutului în jurul unei teme centrale). Asimilarea se poate face la tema centrală prin condensare, anticipare și stereotipuri verbale.” [17, p . 40] (mai multe detalii în capitolul următor).
Funcțiile și efectele unui zvon reprezintă un alt aspect important. Precum am menționat, un zvon se naște din mai multe cauze, însă efectele lui se află în combinație perfectă cu contextul în care și-a făcut apariția. Ele au un rol pe cît de negativ, pe atît de pozitiv. Voi încerca să aduc diverse argumente care să satisfacă înțelegerea ambelor aspecte. „Zvonurile sunt creații colective și au funcții și disfuncții sociale. Chiar dacă unele au o sursă de lansare bine sau – cel mai adesea – rău intenționată, prin retransmisii succesive, amprenta personalității colportorilor se imprimă adînc în conținutul lor, cu atît mai mult în cazul zvonurilor emergente, rezultat al „tranzacției colective" [24] Implicit, un zvon poate aduce după sine efecte asupra actorilor care „s-au jucat de-a zvonul”. El poate dezamăgi o persoană (cea despre care s-a stîrnit zvonul) și o comunitate (publicul care a crezut în zvon). Astfel, zvonurile sunt puse în circulație pentru că au o dubă funcție: „de a explica și de a atenua anumite tensiuni emoționale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poartă.
Circulația zvonurilor este dependentă de contextele sociale (credibilitatea instituțiilor sociale, sistemul de organizare și circulație a informației formale, tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile de personalitate ale indivizilor și de nevoile psihosociologice ale indivizilor și grupurilor.” [21] Atunci cînd presa pune în discuție un zvon înseamnă că există posibilitatea de a afla un adevăr al evenimentului, un nou, un necunoscut sau o simplă atestare falsă a informației parvenite. „Zvonul se răspândește pentru că altfel ar exista pericolul, fizic sau simbolic, de a nu cunoaște știrea, fie adevarată, fie falsă.” [9, p. 4]
Viața noastră cea de toate zilele reprezintă un conglomerat de informații din diferite domenii, unele se atestă a fi adevărate, altele mai puțin, unele false, altele imaginare. Informațiile pot fi în detrimentul unor semeni de-ai noștri sau chiar împotriva propriei personalități. Pentru mass-media adesea nu mai contează dacă este sau nu informația despre o persoană publică sau privată, dacă e sau nu cu caracter destructiv, cel mai important este senzaționalul. „Aceste știri neconfirmate, numite și „zvonuri“, își au originea în dorința unora de a ieși în evidență și a-și vinde presa la chioșcuri, precum și în tradiționala goană după senzațional a unor redactori de reviste și ziare.” [33]
De asemenea, pentru un individ zvonul este un prieten intermediar, cu ajutorul acestuia el poate accede în cadrul unui grup. „Un alt factor care influențează răspîndirea unui zvon e reprezentat de faptul că zvonul este un mijloc eficace de coeziune. Participînd la transmiterea unei informații, participi și la un grup, socializezi, te integrezi, cauți recunoaștere.” [31, p. 5]
La nivel individual sau de grup, zvonurile joacă un rol important în mai multe domenii: în anchetele poliției, în succesul starurilor de cinema, în comunicarea internă a firmelor, în marketing, în finanțe și în politică.
Specialiștii care au încununat domeniul zvonului cu aplauze explică zvonul și ca fenomen pshihosocial complex, poate că este latura cea mai de seamă a apariției și circulației unui zvon. Din această perspectivă zvonul are un conținut ambiguu, nemodificabil sau greu verificabil pe termen scurt. Informația purtată de zvon este, de cele mai multe ori, tendențioasă, circulînd paralel și, în mod frecvent, în contrasens cu informațiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. În interacțiunea conținutului informației cu interesele și aspirațiile celor care recepționează, zvonul poate determina stări de spirit curente de opinii, atitudini și comportamente specifice mesajului transmis.
Potrivit sursei, ca formă specifică de comunicare, îndeosebi interpersonală, zvonul are la bază o serie de mecanisme psihologice ce exploatează unele caracteristici general-umane cum ar fi: „curiozitatea, dorința unor oameni de a căpăta statutul de persoane bine informate, depășind informația oficială, tendința de a adăuga unei știri elemente și comentarii personale, reacția firească de a transmite mai departe o informație, inclusiv anumite stări psihice personale (nemulțumire, anxietate), capacitatea imaginativă și anticipativă, nevoia de a integra necunoscutul într-un univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.” [4, p. 3]
Ca fenomen psihosocial, zvonul devine pentru cei ce-l răspîndesc, o modalitate de înțelegere a faptelor, de obținere a unui set de informații, suficiente pentru a acoperi disconfortul psihologic provocat de lipsa informației oficiale.
Pe lîngă faptul căci persoanele purtătoare de zvonuri au un portret psihologic definit, viteza de propagare a zvonurilor este determinată în principal de mai mulți factori:
Structura grupului în care se propagă, gradul lui de omogenitate și așezare spațială;
Coeziunea spirituală și comunitatea de interese;
Importanța temei, concordanța dintre conținutul mesajului și motivațiile individuale și de grup.
Orice zvon emis are la bază un șir de cauze-interese care urmărește satisfacerea scopului. Un zvon conține elemente personale, care colportate din om în om au dat nașterea unei informații subiective, de asemenea zvonul este rezultatul unui proces de convingere (cu elemente senzaționale) pentru a trezi interesul de a fi colportat unui număr cît mai mare de persoane. Și doar în cazul în care publicul sesizează că este păcălit cu o informație zvonită, doar atunci un zvon își pierde existența. „Un zvon încetază să mai circule de îndată ce publicul îl calilfică drept zvon. ” [7, p. 68]
I.2 Zvonul de la mijloc de informare – la strategie de manipulare prin intermediul presei
Trăind într-o lume hipermediatică se pune tot mai acut problema calității informației, a acurateței ei, a concordanței depline dintre conținutul și realitatea pe care o exprimă, o sugerează sau o semnifică.
În epoca noastra dezinformarea sau manipularea este o problemă la ordinea zilei. Această armă a devenit una dintre cele mai nevralnice care influențează opinia publică fără a putea fi conștientizat acest lucru. „Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de sofisticate, de la cele cu efecte imediate pînă la cele ale căror urmări se văd după ani de zile sau chiar după decenii, de la unele utilizate pentru influențarea unei anumite persoane, într-o anumită împrejurare, pînă la altele axate pe remodelarea unei întregi societăți.” [25, p. 2]
Manipularea acționează cu multă perspicacitate asupra comportamentului și gîndirii umane, astfel, încît privind din diverse unghiuri să nu poți modifica informația primită. „Iar prin aceasta este posibil să fie schimbate atitudinile, convingerile, trăirile și comportamentul oamenilor fără a apela la mijloace violente; o realitate de ordinul evidenței poate căpăta cu totul alte dimensiuni față de cele care îi sunt proprii; albul se poate transforma pe neobservate în negru și acesta în alb.” [15, p. 3] Cel mai rapid și ușor poate influența televiziunea. Datorită avantajelor pe care le are, televiziunea manipulează, atît prin imagini, cît și prin text. Spre exemplu, o știre poate fi ușor elaborată dacă se caută în arhivă o afirmație (propunere, opinie, îndemn, acțiune, promisiune) și este raportată la prezent, fie că s-au adeverit cele spuse, fie că nu. Aceasta ar fi o metodă ideală de a arăta persoanelor respective despre neglijența și vorbele false pe care le-au declarat odată. În acest mod poate fi schimbată societatea. Însă televiziunea autohtonă dispune de o formulă exact inversă. Posturile TV difuzează toate opiniile posibile, însă nu și faptele, aceste informații motivînd societatea spre (doar) lansarea zvonurilor.
Într-o societate democratică fiecare mijloc de informare – presa scrisă, radioul, televiziunea, presa online – alege și evaluează perspectivele și influențele pe care le produc materialele predestinate publicului. Unele posturi TV aleg să alimenteze opinia publică cu materiale senzaționale, care la fel le va aduce audiență, iar altele prin intermediul zvonurilor își creează reiting.
Zvonul seamănă izbitor cu dezinformarea, doar că cea din urmă este considerată ca fiind „o comunicare de tip special între dezinformator și ținta sa, printr-un fel de mesaj, mai mult sau mai puțin explicit” [41]. Ea presupune premeditare. Unde se termină zvonul și unde începe adevărul? Este o întrebare la care se poate răpunde cu mare dificultate. Toți cercetătorii și-au propus să demonstreze că o informație neverificată duce automat la dezinformare. Zvonul fiind o componentă a acestui fenomen complex. „ El reprezintă un mesaj (informație) ce se vrea autentic și cu caracter de noutate despre o anume situație, fenomen sau eveniment produs sau pe cale să se producă și care circula în absența, în paralel sau contra informațiilor (știrilor) transmise, ambiguu și neverificabil (greu verificabil) într-un interval de timp scurt.” [41] Analizînd aceste două aspecte punctul comun este că ambele produc o intoxicare a informației. „Dezinformarea poate deveni însă o obișnuință fatală pentru o societate care se vrea închisă, secretă și care astfel poate pierde contactul cu realitatea.” [5, p.134] Acest fenomen există și în jurul nostru, pentru a nu trăi o realitatea propriu-zisă suntem alimentați cu zvonuri, cu informații intoxicate.
Un jucător activ al mofturilor zvonului este mass-media, care-și alimentează publicul zilnic cu noi evenimete și acțiuni zvonite. Am să-l citez aici pe Kapferer care condeiază realitatea de astăzi: „pe parcurs, zvonul e preluat de mediile de informare, verbul a prelua e prea slab: zvonul a accelerat, a acreditat.” [ 9, p. 82] Astfel, odată ce zvonul este preluat de către presă, automat el prinde valoare și obține statutul de adevăr – informație care nu necesită a fi verificată. Acest lucru este accentuat de către autor astfel: „dacă mediile de informare îl preiau – fără să atragă atenția că e vorba de un zvon – îl înnobilează: îi conferă statutul de informație, și în același timp, un titlu de noblețe.” [ 9, p. 42] Pornind de aici, media obține trofeul prin ceea ce oferă publicului, o informație dorită, amplificată, gogonată și „apetisantă”.Nu aș admite faptul că presa autohtonă neintenționat răspîndește un zvon, fără a atrage atenția. Mai mult, media s-a specializat în mediatizarea zvonurilor deliberate.
Neoficial, zvonul propune o realitate pe care grupul social n-ar fi trebuit s-o cunoască, însă psihologia omului este orientată indubitabil spre toate aspectele „secrete” ale realității înconjurătoare. În acest context, Jean-Noel compară zvonul cu aurul: „este rar, deci scump” [ 9, p. 40] Precum aurul trezește interes, este scump și rar, la fel un zvon preia aceste caracteristici în fața publicului, mai ales, dorința este de a fi transmis cît mai curînd celorlalți pentru a crea impresii și furori. Implicit, “o informație care nu este și o știre nu poate fi generatoare de zvon” [9, p. 67]
În primul capitol am oferit și unele detalii istorice, unde se expun rădăcinile și trăsăturile zvonului de atunci. De la apariție și pînă în prezent zvonul și-a schimbat caracteristicile și componentele. Această ipoteză rezultă parțial datorită lucrării psihologului Louis William Stern1, care în 1902 demonstrează că termenul de zvon are o cu totul altă semnificație. „Pornind de la asumpția că zvonul reprezintă o mărturie obiectivă, care circulă într-un “lanț” de indivizi, realizează un experiment menit să identifice modul în care un zvon se propagă și se modifică, în urma unor acumulări și simplificări succesive, dintr-o informație adevărată într-una falsă.” [17, p.1]
Dacă din cele mai vechi timpuri zvonul a reprezentat un mijloc de informare în masă, atunci în secolul prezent acesta a ajuns să fie una dintre cele mai utilizate metode de manipulare a opiniei publice. Probabil că nu zvonul și-a schimbat identitatea, ci presa a căpătat benevol o nouă funcție. Zvonul se răspîndește rapid din „gură-n gură”, însă și mai rapid cu ajutorul mijloacelor de informare, care și-au creat portretul unor mijloace de încredere.
Ca metodă de manipulare, zvonul pentru a avea un efect de succes este necesar să îndeplinească mai multe condiții, una dintre ele este implicarea presei – cutia de rezonanță a manipulării. „Ca o manipulare sa fie cît mai eficientă, trebuie îndeplinite cîteva condiții esențiale: numărul persoanelor care receptează mesajul să fie cît mai numeros, timpul între emiterea și receptarea mesajului să fie cît mai scurt, canalul de transmitere a mesajului sa fie specializat.” [25, p. 9] În transmiterea de informații publicului larg, presa, atît cea scrisă, cît și cea audio-vizuală îndeplinește aceste condiții. Ba, chiar mai mult, ea reușește, involuntar sau nu, să amplifice caracterul mesajului transmis de manipulator. „În acest fel, ea acționeaza ca o cutie de rezonanță mărind impactul pe care îl avea mesajul inițial. Un zvon preluat de un canal mediatic poate genera panică, revoltă, iar consecințele acestui fapt pot deveni dezastruoase” [9, p. 19]
Kapferer în lucrarea „Zvonurile” aduce un șir de exemple, de zvonuri puternice pe care presa difuzîndu-le a strîrnit panică și revoltă. Cazuri clasice de dezinformare organizate abil de un aparat reacționar bine pus la punct. Iar televiziunea nu îndeplinea decît rolul unei cutii de rezonanță care prelua toate aceste zvonuri și le amplifica.
Allport și Postman pe parcursul studiilor efectuate amintesc că circulația zvonurilor se realizează prin intermediul a trei etape, cele în care au loc distorsiuni ale informației specifice zvonului.
Aceste etape sunt:
Nivelarea reprezintă etapa în care conținutul zvonului se simplifică, devine mai concis, mai accesibil și circulă ușor de la o persoană la alta, din vorbă-n vorbă. „Versiunile sugestive cuprind tot mai puține cuvinte și detalii.” [24, p. 6]
Cizelarea este ce-a de-a doua etapă în care zvonul preia anumite modificări în funcție de caracteristicile persoanei care îl preia. În această etapă indivizii dispersează aspectele zvonului, astfel ei vor prelua doar ceea ce-i interesează și vor accentua informația vizată. Zvonul este supus unui proces de accentuare, în sensul că sunt reținute și produse selectiv un anumit număr limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate să existe fără cealaltă. În interiorul acestei tendințe se produc fenomenele: sunt reținute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante; adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate în povestire; plasarea desfășurării evenimentului la timpul prezent, în general într-un cadru dinamic, spațio-temporal.
Asimilarea este etapa finală, cînd indivizii care transmit zvonul vor adăuga conținutului propriile experiențe, concepții, obișnuințe care corespund așteptărilor grupului. Conținutul zvonului este ajustat în funcție de atitudinile, aspirațiile și motivațiile transmițătorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidențiază capacitatea de ajustare conform predispozițiilor emoționale ale celor care raspîndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecăților individuale și de grup, asigurînd, astfel, circulația lui într-un mediu determinat și nu în oricare altul. „Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor – „se spune", „am aflat", „cica", „am auzit" – conțin nemijlocit avertismentul adresat ascultătorului asupra acestor posibile erori.” [24]
Etapele enumerate sunt specifice nu doar zvonului transmis în cadrul unui grup de către o persoană, însă și mass-mediei. Rolul de dirijor, cel care răspîndește zvonul cu propriile accepțiuni devine reporterul. Acesta nivelează, cizelează și asimiliază mesajul zvonului.
Într-un articol, politicianul Alexandru Tănase explică care sunt pașii de elaborare a unei manipulări și cum ajunge ea să devină un subiect de noutate oferit publicului. „Rețeta de fabricare a unei manipulări este simplă. Lansezi deliberat o minciună pe internet care mai apoi „se transformă în zvon”. După asta, sunt invitate persoane mai mult sau mai puțin cunoscute „să comenteze zvonurile din societate”. Mai apoi, opinia persoanelor date despre așa-numitele „zvonuri” este difuzată în mass-media ca și informație care nu necesită a fi probată. Doar observatorii foarte atenți sunt în stare să depisteze o asemenea găinărie. ” [35] Această rețetă (găinărie) explică exact mecanismul de funcționare a multor posturi TV din R. Moldova, care în lipsă de reporteri profesionaliști sau în funcție de politica redacțională elaborează știrile într-un timp record fără a verifica informația, intenționat sau nu.
Deși știrea este un gen informativ, unul actual care satisface interesul informațional al publicului, adesea acest gen servește un sorginte de apariție a zvonurilor. În rîndul populației știrea se răspîndește rapid, însă nu și echidistant. Fiecare persoană atunci cînd transmite celeilalte o informație, neapărat își va contura punctul de vedere asupra celor văzute sau auzite. Chiar și reporterul în activitatea sa nu este obiectiv și imparțial așa cum ar trebui să fie, individualitatea materialului este în funcție de capacitatea reporterului de a analiza și a percepe evenimentele, însă produsul acestuia nu este un zvon.
O știre poate purcede un zvon în următoarele condiții și etape:
Știrea este o informație cu conținut pragmatic (orientează publicul), deaceea prima reacție a cititorului la o știre este de a o repeta;
Știrea devine subiect de conversație, se naște o dezbatere și se formează un consens numit opinie publică;
Publicul repetă spontan informația din mass-media, care se bucură de statutul de știre;
La un moment dat se depășește stadiul repetării, ajungîndu-se la interpretarea implicațiilor, la părerea subiectivă a grupului;
Din acest moment se poate vorbi despre aparițita zvonului.
Orice informație parvenită de la o persoană, grup sau comunitate conține o doză adițională de informații subiective, conform propriilor viziuni și concepții. Odată ce o știre a trecut prin prisma mai multor viziuni, ea se poate transforma în zvon. Și viceversa, acest fenomen poate fi interpretat și în felul următor: mass-media poate prelua un zvon din rîndul populației căruia îi oferă statut de știre.
„Cândva, mi-a explicat un mare general că poți destrăma și învinge o armată cu un singur zvon, lansat la timp și bine plasat, deși actul în sine este mai imoral și înjositor decît lașitatea, pentru că el produce dezinformare. Dar și pagube… ” [19] Asemenea mijloace de informare „lașe” produc dezinformarea în rîndul populației, aduc pagube, victime și lasă amprente. Cea mai mare lașitate se produce în perioada camapaniei electorale, adică, cele mai vizate sunt zvonurile politice, acestea sunt, practic, inevitabile. Chiar dacă au o structură bine definită, știrile de tip zvon sau care ascund în sine un zvon în perioada electorală sunt cele mai de seamă subiecte în buletinele de știri. De facto, „una dintre cele mai vechi și mai uzitate arme în lupta politică este zvonul. Dacă în general zvonul are origini necunoscute și motivații care lasă loc liber speculației, în politică atît originea, cît și motivația zvonurilor sunt bine controlate, studiate și există oameni bine pregătiți în tehnica creării și răspîndirii zvonurilor.” [36]
În viața politică actorii poartă măști bine determinate, uneori modelate de un grup de specialiști, astfel că zvonul despre adevărata față a oamenilor politici este unul de răsunet. Deși foarte riscant, însă intrat în uz, zvonul politic este folosit frecvent pentru discreditarea adversarilor periculoși, iar la noi în țară, unde segmentul politicienilor este de-abia în formare, această tehnică de manipulare dă roade deosebite. „Cele mai periculoase zvonuri apar ca urmare a lansării lor de către cei interesați în atingerea unui scop, ce nu poate fi îndeplinit în alt mod. De regulă, aceste zvonuri nu sunt în totalitate false, ci cuprind un amestec de adevăr și minciună.” [41] Este foarte greu de depistat masca adevărată a politicienilor, de fapt identificarea lor poate fi comparată cu descifrarea rebusurilor, a integramelor sau mai mult, a jocurilor Sudoku.
Zvonul ca strategie de manipulare are un potențial important în schimbarea atitudinilor și a comportamentelor umane. Un zvon tare poate schimba concepțiile despre un partid, de la dreapta la stînga și viceversa. De asemenea, prezintă particularitatea potrivit căreia o informație falsă introdusă deliberat în mecanismul său de funcționare se răspandește exact la fel ca și una veridică. Zvonul „servește” individului și colectivității pentru clarificarea anumitor situații incerte, dar de mare interes despre care nu dispun de informații satisfăcătoare. În astfel de împrejurări pot apărea zvonuri generate de încercările oamenilor de a-și explica evenimente, procese, fenomene, precum și deliberat concepute, și lansate cu scopuri bine definite de către organe specializate.
„Sub paravanul explicării unor situații, specialiști ai domeniului „construiesc” zvonuri ce oferă explicații justificate, dar cu un grad mare de credibilitate pentru influențarea opiniei publice din țara proprie sau din alte țări.” [41] Odata pus în circulație zvonul generează și o intensificare a nevoii de noi informații, de căutare, adesea fără discernămînt, de noi argumente pentru clarificarea situației existente. Aici putem face referire și la funcția pozitivă a zvonului, care discerne într-o perioadă de timp informațiile adevărate de cele false.
Subliniez ideia, dacă un zvon se adeverește, el încetează a mai fi zvon și devine o știre, dar acest lucru nu înseamnă că în perioada anterioară momentului verificării nu am avut de-a face cu un zvon. În procesul de elaborare a unei știri reporterul condamnă informația prin unghiul de abordare pe care-l folosește în mediatizarea evenimentului.
Mass-media profită de faptul că nu toată populația are acces liber la setul de informații despre evenimentele zilnice, iar cei care și au acces nu verifică informația parvenită (puțini pot atesta faptul că prin subiectul cutare se urmărește un scop). Scopul major al posturilor TV nu a rămas cel de a informa, mai curînd de a dezinforma. Presa de astăzi nu informează despre planurile și acțiunile din societate, ci mai mult despre portretul și comportamentul persoanelor publice și private. Se observă o tendință a mass-mediei spre a manipula, adică, a influența individul, grupul social, fără ca aceștia să perceapă acest lucru. Există mai multe argumente prin care poate fi demonstrată ipoteza că presa manipulează prin intermediul unor strategii, mai ales televiziunea. Pe lîngă răspîndirea zvonurilor, influențarea prin selectarea știrilor, prin compunerea textelor, prin titluri, prin imagini constituie una dintre cele mai eficiente și mai ușoare căi de influențare.
”O problemă de mare interes o reprezintă puterea de penetrare a zvonului în raport cu natura sau particularitățile mediului social-cultural și profesional. Datorită preocuparilor specifice, și ziariștii, și persoanele care lucrează în mass-media sunt ținta mai mult sau mai puțin conștientă a zvonului”. [42] Politica editorială formează condiții noi-caractere noi (ziariștii) care activează în funcție de cerințele propuse, doar pentru a-și cîștiga existența. Cele expuse le pot raporta la propria experiență în cadrul unei redacții, unde codul deontologic și manierele profesionale nu-și fac prezența.
Avem toată încrederea că atunci cînd se mediatizează orice, doar atunci există transparență și echilibru într-o societate democratică, da, cu excepția cazurilor cînd presa a devenit una de partid. Mediatizarea subiectelor din cadrul vieții politice, a afirmațiilor și a tuturor scenelor care se petrec în interiorul politicului ar putea fi înțeleasă ca transparență în acest mediu, pe cînd acestea sunt jocuri politice organizate spre obținerea unui succes, neapărat, scenele politice divulgă mai mult sau mai puțin o informație cu caracter secret – un zvon tare despre adversari.
Percepția celor mai mulți dintre noi este că acest canal de comunicare care îl reprezintă mass-media este bine organizat, are la bază un set de reglementări riguroase. Există reguli stricte în ceea ce privește elaborarea unei știri acceptabile, la procedurile de obținere a știrilor. Totuși, fiecare post de televiziune care ne transmite jurnalele de știri se bucură de un anumit auditoriu, iar pe parcurs acestea își pot pierde din audiență.
„Modul de obținere a știrilor fac ca zvonurile de cele mai multe ori să apară sub aceeași tipologie, dar într-o imagine puțin schimbată.” [3, p. 35] De aici rezultă și imposibilitatea indivizilor de a face diferența dintre o știre și un zvon, și de a se apară de cel din urmă. Față de un eveniment presa reacționează aproape după aceeași formulă: evenimentul trebuie comentat. Însă cînd este vorba despre un zvon, libertatea lor de mișcare este totală. La fel, dispun de o gamă largă de decizii posibile, mergînd pur și simplu de la declanșarea unui zvon pînă la organizarea campaniei antizvon. „Prin intervenția mediilor de informare publicul zvonurilor sporește considerabil, acesta nu mai este strict local, ci internațional.
Sporirea vitezei de difuzare a zvonului atrage însă și accelerarea procesului de stingere a lui pentru că extinzîndu-se, zvonul întîlnește dovezile care-l infirmă.”[42] Fără să le fi creat, mass-media servește uneori, în calitate de puternică rețea de transmitere a zvonurilor. „Cel mai adesea informațiile pornesc de la ceea ce se numește „presă locală". Aceste numeroase publicații pîndesc tot ceea ce i-ar putea interesa pe cititorii lor, dar fără a dispune de o echipă de ziariști, rareori se verifică o informație înainte să se publice. ” [40] Precum am menționat mai sus, presa nu doar preia, ci accelerează și acreditează zvonul. Efectul accelerării este fizic: dintr-o dată zvonul ajunge la cunoștința a mii și mii de indivizi. Încurajarea zvonurilor se produce și atunci cînd mijloacele de informare emit tocmai ipotezele pe care publicul și le-ar putea imagina singur. De asemenea, bucurîndu-se de o credibilitate mare, unele mijloace de informare pot crea informații în totalitate false. Există o presă care trăiești doar din astfel de tertipuri.
II. ZVONUL ÎN SUBIECTELE JURNALELOR DE ȘTIRI. CAZUL POSTURILOR DE TELEVIZIUNE „JURNAL TV” ȘI „PRO TV”: ANALIZĂ COMPARATĂ
II.1. Zvonurile lansate prin intermediul jurnalelor de știri la postul de televiziune „Jurnal TV”
În jurnalele de știri la posturile de televiziune zvonurile se ascund sub haina unei știri bine improvizate, cu detalii specifice genului. Publicul este manipulat cu secvențe video din arhivă care exprimă indirect evenimentul și neapărat cu unele opinii. Ținînd cont de avantajele televiziunii (sunet+imagine+text) , de obicei, difuzarea unui zvon are un fead-back rapid și cuprinde un eșantion mare de persoane. De aceea, cele mai solicitate și depistate zvonuri sunt în televiziune, mai actual și presa online. Pentru analiza zvonurilor lansate de către presa autohtonă am ales să monitorizez buletinele de știri de la postul de televiziune „Jurnal TV” versus „Pro TV”, în perioada pre-electorală și post-electorală a anului curent – 01.10.14 – 01.01.15.
„Jurnal TV” reprezintă un post de televiziune generalist din Republica Moldova. Acesta a fost lansat în anul 2009 pe internet și în 2010 în eter, difuzînd materialele în limba română și parțial în limba rusă. Inițial a fost concepută ca prima televiziune de știri din Republica Moldova, ca mai apoi, pe 5 martie 2011, să devină o televiziune generalistă.
Acum, grila „Jurnal TV” conține, atît buletine de știri la ore fixe pe parcursul zilei, emisiuni și talk-show-uri politice, distractive, cît și filme, seriale, desene animate dublate în limba rusă și subtitrate în limba română. Toate produsele se difuzează pe bază de licență, postul de televiziune are un scop primar – de a condamna pirateria. De asemenea, „Jurnal TV” urmărește și un scop social, lansînd campanii pe teme sociale.
Sediul „Jurnal TV” dispune de studiouri, facilități de transmisiune în direct prin satelit și o infrastructură IT modernă. „Jurnal TV” face parte din Holding-ul Jurnal Trust Media, care mai deține și postul de radio „Jurnal FM”, ziarul „Jurnal de Chișinău”, tabloidul „Apropo Magazin”, magazinul economic „ECOnomist” și agenția de publicitate „Reforma Advertising”. În ultimii doi ani „Jurnal TV” a cucerit publicul prin emisiunile alese, prin prezentatorii iscusiți și inteligenți, inclusiv, prin difuzarea subiectelor, mai mult cu tentă pozitivă (spre deosebire de „Pro TV”).
Jurnalul orei 19:00 cu Stela Popa și Alecu Mătrăgună este difuzat în fiecare zi a săptămînii. Jurnalul include o totalitate a evenimentelor desfășurate pe parcursul unei zile. Știrile sunt prezente din diverse domenii, conform criteriului importanței. Astfel, „Jurnal TV” acordă o importanță majoră zvonurilor din domeniul politicului, de fapt acesta și este cel mai zvonit segment din societatea noastră. Probabil din cauza sau datorită actorilor politici care au transformat instituțiile publice în Academii de Teatru și Arte Plastice. Se spune că un zvon apare în mediul cel mai vizat din societate. Reporterii de la „Jurnal TV” adună toate afirmațiile politicienilor, fie adevărate, fie false, sub egida unor știri pe potrivă. Trăind într-o țară democratică cînd orice persoană, fie publică, fie privată, poate să organizeze o conferință de presă, să-și exprime public punctul de vedere și atitudinea față de un eveniment la zi, față de o poziție rivală, evident căci zvonurile sunt într-un număr mare. Orice persoană, odată ce aduce publicului niște informații, fără o bază factologică (cum obișnuiesc să facă politicienii noștri), condeiată cu propriile sentimente și interese, neapărat are un scop.
Zvonul este arma care atinge apogeul scopului propus, pentru „a nu trage direct cu o armă de foc”. Acestea constituie un mijloc de manipulare a opiniei publice cu ajutorul mass-mediei, care involuntar sau nu difuzează subiectele ce conțin zvonuri.
Zvonurilor din cadrul știrilor de la postul de televiziune „Jurnal TV” dețin o formulă unică, adică specificul acestora se rezumă la rețeta pe care o propune politicianul Alexandru Tănase, menționată în capitolul anterior: „Rețeta de fabricare a unei manipulări este simplă. Lansezi deliberat o minciună pe internet care mai apoi „se transformă în zvon”. După asta, sunt invitate persoane mai mult sau mai puțin cunoscute „să comenteze zvonurile din societate”. Mai apoi, opinia persoanelor date despre așa-numitele „zvonuri” este difuzată în mass-media ca și informație care nu necesită a fi probată. Doar observatorii foarte atenți sunt în stare să depisteze o asemenea găinărie.” Astfel, majoritatea declarațiilor care nu au un suport de date concrete, explicații, analize, demonstrații sunt difuzate ca subiecte care dețin adevărul în ultimă instanță.
Evoluția unui zvon după lansare poate fi atît de lungă durată, cît și de scurtă durată sau de durată medie. Totul depinde de mediul în care a fost lansat zvonul și de gradul de importanță a acestuia. Una dintre metodele de combatere a zvonului este răspunsul părții adverse. Atunci cînd un actor politic degajează o afirmație în defavoarea celuilalt. Cel din urmă poate veni cu probe, demonstrații care ar putea dezminte zvonul. Această tehnică o utilizează majoritatea politicienilor, însă puțini dintre ei vin cu o explicație amplă, de cele mai multe ori ei neagă informațiile zvonite. Zvonurile din buletinele de știri de la „Jurnal TV” au o structură simplă, însă nu și simplistă. Imaginele care acoperă textul sunt luate din arhivă, adică nicidecum nu exprimă evenimentul de la fața locului. Adesea se face referire la comunicatele de presă sau chiar la presa internațională. Doar atunci cînd este vorba despre conferințele de presă, acestea se mediatizează, selectîndu-se afirmațiile – zvonuri pe care postul dorește să le pună în vizorul lumii.
Într-un tabel, mai jos, am completat lista zvonurilor găsite în jurnalele de știri de la Jurnal TV, clasificate în conformitate cu tematica, actorii zvonului după Kapferer (în funcție de rolul acestora) și zvonul în sine care rezultă din știrea difuzată. Reporterul realizînd știrea, în funcție de unghiul de abordare a proiectat o anumită latură a zvonului. În multe cazuri, zvonurile nu se lasă a fi crezute, pledînd pentru un interpret (un actor rival care să comenteze afirmațiile instigatorului ) care să lase publicul să înțeleagă cum îi convine lui mai bine. În aceste cazuri se produce dezinformarea, deoarece sunt expuse mai multe opinii contrariate care provoacă confuzie. Zvonul poate fi identificat adesea cu titlul știrilor: „PLR: procurorul Gurin este supus oligarhilor ”, „Electorală pe bani publici”, „PCRM ar putea lua locul PL la negocieri”, „Posturi TV, platforme electorale”. Din titlul știrii poate fi ușor de perceput ce se iscă din materialul mediatizat.
Potrivit tipologiei lui Kapferer a actorilor, în funcție de rolul pe care îl au aceștia în procesul de penetrare a zvonului, cei mai activi s-au pronunțat a fi instigatorii și interpreții. Unele zvonuri implică și alte persoane susținătoare ca – apostolii (cei care se identifică cu zvonul și susțin veridicitatea lui). În spatele fiecărui zvon se ascund interese, nu neapărat meschine, însă care să bată alarma asupra unui lucru, pentru a strica reputația unui lider în preajma unui eveniment politic. De ce anume în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, cu trei-patru zile înainte de alegeri se fac marele descoperiri? Cu certitudine, pentru a manipula opinia publică. Atunci cînd se fac referiri la „unii sau unele” făra a spune exact partea implicată, de asemenea putem identifica din subiect un zvon: „Unii concurenți elctorali spun că presa este la cheremul oligarhilor” – exprimă un condiment al zvonului, fără a face o precizare, ci doar o generalizare. Pentru a convinge cele expuse voi analiza în continuare un șir dintre cele mai „tari știri”.
Zvonurile economice sunt atestate într-un număr mai mare într-o perioadă de criză economică. Criza monetară din prezent are rădăcini adînci, însă acest lucru a fost mediatizat de către presă abia de la sfîrșitul anului curent, cînd totuși, autoritățile își afirmau poziția optimistă cu prognoze false (zvon roz). Pentru a nu crea o panică în societate, publicului i se oferă o prognosticare falsă a viitorului economic din R. Moldova. Cerîndu-se o explicație de la guvernatorul Băncii Naționale, Dorin Drăguțan – mereu răspunde optimist și dă vina pe criza din Ucraina și embargourile impuse de către Rusia.
Cît despre zvonurile sociale, fiind într-un număr minimal, acestea se reduc la afirmațiile unui cetățean de rînd asupra unui fenomen sau eveniment. Socialul rămîne un segment mai puțin zvonit, acesta este tratat prin evenimete exacte însoțite de materiale factologice.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Jurnal TV” în luna octombrie:
Zvonurile din luna octombrie sunt prezente în domeniul economic și politic. Fiecare zvon are condimentele proprii, care-l face deosebit de cel precedent. Voi analiza pe larg cîte un zvon din fiecare domeniu.
Primul zvon atestat în buletinul din data de 1 octombrie, în știrea „Bancherii din Moldova, îngrijorați”, este un zvon economic. Această știre în care se spune că Liga Bancherilor din Moldova se arată îngrijorată față de situația financiar-bancară din țară și solicită conducerii BNM să intervină prompt, lansează zvonul – „proprietarii de bănci sunt schimbați cu implicarea unor firme off-shore”. Din punct de vedere al sursei, zvonul poate fi catalogat – zvon defetist (lipsa de încredere a Ligii Bancherilor în BNM).
Elementele care permit perceperea zvonului:
Instigatorul – Liga Bancherilor din R.Moldova (se arată îngrijorată și cere implicarea conducerii)
Interpretul – reprezentanții Băncii Naționale (vor analiza declarația bancherilor și vor veni cu o reacție în următoarele zile, dacă va fi nevoie)
Informația este selectată dintr-un comunicat de presă – într-un comunicat de presă, Consiliul de Administrație al Ligii Bancherilor se arată alarmat…
Se face apel la o sursă apropiată pentru a-și susține informația – experții fac referire la un raport elaborat în luna aprilie de către FMI (unde s-au descoperit mai multe nereguli)
Imaginile știrii – imagini arhivate despre BNM
Lipsa unei surse directe, care să aducă argumente și să demonstreze afirmațiile.
Astfel, depistînd aceste elemente pot spune că această știre emite un zvon, care ulterior poate fi combătut, atestat că este doar un zvon sau o informație veridică.
Spre exemplu, în jurnalul din opt octombrie, știrea mediatizată „Putinizarea” Rusiei emite deliberat un zvon – „Orice femeie din Rusia ar putea avea copii de la Vladimir Putin”. Aceasta a fost o propunerea făcută de către deputatul rus, Yelena Mizulina, președintele Comisiei pentru familie, femei și copii, care după tipologia lui Kapferer, obține titlul de instigator (cel care emite zvonul). De asemenea, prezentatoarea jurnalului – Stela Popa subliniază propunerea ca fiind una „trăsnită”. Acest zvon de provocare, argumentează ideea căci Rusia a devenit direct sau indirect „țara lui Putin”, or că președintele dorește să-și infiltreze în țară doar persoane din preajmă, citez din știre „ Mai mult, acești copii urmează să învețe în instituții speciale, unde vor fi educați să fie devotați țării și președintelui. Ulterior, aceștia vor face parte din elita militară și politică a Federației Ruse.” Desigur că un astfel de subiect trezește interes și va fi accesat de un eșantion mare de persoane, însă el nu este de cît o propunere zvonită.
Știrea „Reforma Justițeie bate pasul pe loc” din buletinul din data de 18 octombrie emite zvonul – „sistemul de drept rămîne fidel politicienilor de la guvernare”. Această știre răspîndește un zvon, deoarece conține următoarele indicii:
Instigatorii – unii judecători, procurori și avocați („Reforma justiției bate pasul pe loc, iar sistemul de drept din RM rămâne la fel de corupt și loial politicienilor care se află la guvernare. ”)
Instigatorii sunt reprezentați de către unii, adică sunt mai mulți și sunt anonimi.
Evenimentul în cadrul căruia s-a răspîndit zvonul – o ședință festivă pentru marcarea Zilei profesionale a juristului.
Apostolii – opiniile unor membri din domeniul justiție (majoritatea ex-șefi și ex-judecători) – „nu vor o justiție serioasă, pentru că nu este în interesul personal al unuia sau altuia dintre cei care fac parte din clasa politică de guvernare”.
Justiția din R. Moldova este una care a rămas la fel de contagioasă și bolnavă, însă afirmațiile în cauză necesită dovezi și argumente care ar susține cele expuse. În continuare reporterul difuzează un set de opinii ale unor juriști care susțin accepțiunea dată… să fie oare ei cinstiți? Ei pot fi catalogați, atît ca instigatori, cît și ca apostoli.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Jurnal TV” în luna noiembrie:
Pe parcursul lunii noiembrie zvonurile s-au lansat dublu în comparație cu luna precedentă. În ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie actorii politici își pregătesc terenul de luptă prin emiterea zvonurilor, de aceea majoritatea zvonurilor sunt de ordin politic.
În buletinul de știri din 12 noiembrie – „Posturi TV, platforme electorale” se atestă vizibil zvonul, precum că „presa din RM ar fi la cheremul oligarhilor”. Nu, nu neg acest fapt, într-adevăr presa se află sub imperiul unor oligarhi, partide politice și candidați independenți. Însă, atîta timp cît informația nu este verificată, ci doar se presupune un asemenea fapt, iar postul TV prezintă echidistant și obiectiv știrile, înseamnă că televiziunea în cauză respectă normele și cerințele deontologice.
Elementele care definesc zvonul:
Instigatorii – reprezentanții PCRM ( afirmă că unele posturi de televiziune, în loc să organizeze dezbateri, fac propagandă în masă)
Interpretul – președintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului (califică acuzațiile concurenților electorali un joc).
Un alt zvon politic, din buletinul din data de 8 noiembrie răspîndit prin intermediul știrii „Electorală pe bani publici” lansează zvonul – „PDM face campanie electorală pe bani publici”. În acest subiect apar un șir de neclarități, care pun la îndoială cele expuse în material.
Iată care sunt părțile identificate ale zvonului:
Instigatorul – telespectator Jurnal TV (Partidul Democrat face campanie electorală folosind resurse ale instituțiilor de stat)
Interpretul – Șeful RED Nord, Anatolie Pozdârcă (spune însă că subalternii săi încercau de fapt să demonteze panoul instalat fără acordul său)
Sursă neoficială – un video parvenit de la un telespectator Jurnal TV – „cel puțin asta reiese dintr-un filmuleț video” ( conform imaginilor nu se poate de constat exact dacă acest panou se instaura sau se demonta).
În jurnalul de știri din data de 27 noiembrie, știrea „Usatîi, proiectul lui Plohatniuc” răspîndește zvonul – „Renato Usatîi a fost proiectul lui Plahotniuc pentru a-l defăima pe Vlad Filat”. Această știre răspîndește un zvon prin intermediul:
Instigatorul – candidatul independent la funcția de deputat, Oleg Cernei (Renato Usatîi a fost proiectul oligarhului Vladimir Plahotniuc)
Interpreții – oligarhul Vladimir Plahotniuc (nu a răspuns la telefon pentru a comenta acuzațiile)
– Renato Usatîi – nu a fost de găsit (aseară a părăsit R. Moldova și fugit la Moscova).
Un zvon se lasă a fi crezut atunci cînd părțile contradictorii își manifestă o atitudine pasivă față de informațiile zvonite. În cazul în care Vlad Plohatniuc nu a răspuns la telefon pentru a comenta afirmațiile, iar Renato Usatîi nu a fost de găsit, nu putem califica acest zvon ca fiind unul veridic. Totuși, comportamentul nonverbal al actorilor politici ascund caracteristici conform cărora se poate citi poziția acestora față de zvon. Mediatizarea acestui subiect îi oferă reporterului titlu de apostol, identificîdu-se cu afirmațiile candidatului independent la funcția de deputat, Oleg Cernei, care fără date factologice, doar prin intermediul propriilor sentimente declară acest fact.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Jurnal TV” în luna decembrie:
Iată un exemplu de zvon social identificat pe parcursul monitorizării, în buletinul din 16 decembrie, în știrea cu titlul „Ar fi fost violată de 20 de indivizi”. Astfel, instigatorul zvonului este o fată de 18 ani care s-a plîns poliției că ar fi fost violată de către 20 de indivizi. Faptul că nu se știe exact încă datele, anunțîndu-se doar că „ar fi fost”, imediat aduce un șir de îndoieli și neclarități. Informația zvonită este una cutremurătoare, care, cu siguranță a cîștigat audiența publicului. Ca mai apoi, în cea de-a doua zi să apară un alt strat de informații la acest subiect – „Versiunea violului nu s-a confirmat”. Potrivit expertizei medico-legale, abuzul sexual nu a fost confirmat, iar fata fusese la poliție pentru a-și retrage plîngerea depusă. Se spune că un zvon încetează să circule atunci cînd se atestă că este un zvon, însă nu înseamnă că anterior nu am avut de-a face cu un zvon.
Știrea intitulată „Putin își consolează poporul” din jurnalul din data de 18 decembrie lansează zvonul – „în cel mult doi ani creșterea economică din Rusia va fi reluată”. Cînd Federația Rusă traversează cea mai gravă criză monetară de după 1998, Putin se arată optimist și consolează poporul „în cel mult doi ani va fi omisă”. Elementele zvonului în știre:
Instigatorul – președintele Rusiei, V. Putin (criza rublei nu va dura mai mult de doi ani)
Situația economică – criza economică oferă teren zvonurilor pentru a ameliora din punct de vedere psihologic situația.
Lipsa unor acțiuni concrete care ar stabiliza situația.
În acest context pot menționa despre bursa zvonurilor, în situațiile de criză, atunci cînd informația oficială lipsește se emit zvonurile pentru a liniști populația. Acest zvon răspîndit de către V.Putin reprezintă un mijloc de manipulare a populației, de dezinformare.
Știrea din buletinul din data de 29 decembrie – „PCRM ar putea lua locul PL” răspîndește zvonul – „Comuniștii ar putea lua locul liberalilor la negocieri”. Cunoaștem situația politică de după alegeri, cînd după o lună de negocieri așa și nu s-au mai putut înțelege colegii din Parlament. În urma condițiilor impuse de liberali, celelalte două fracțiuni nu au exlus faptul că s-ar putea de colaborat cu Partidul Comuniștilor. În aceste condiții de stagnare politică, practic, fiecare dintre noi bănuia acest lucru. De asemenea, mai poate fi depistat încă un zvon din acest material –„PDM-ul și PLDM-ul deja negociază pe ascuns”. Iată care sunt elementele zvonului din subiect:
Instigatorul – vicepreședintele fracțiunii Partidului Democrat, Dumitru Diacov (recunoaște că negocierile au ajuns în impas și nu exclude că Partidul Comuniștilor ar putea lua locul liberalilor la negocieri).
Interpreții – președintele PCRM, Vladimir Voronin, (a refuzat să comenteze subiectul)
– PDM și PLDM a negat faptul că s-ar desfășura oarecare negocieri cu cei din opoziție.
Acest zvon politic de scurtă durată s-a dovedit a fi unul adevărat. Criza politică a dus la modificări esențiale în împărțirea fotoliilor. Astfel că PLDM și PDM au format Guvernul minoritar, iar PL a trecut în opoziție. Guvernul minoritar este susținut tacit de către PCRM, lucru neacceptat de către liberali.
La rîndul ei, știrea emisă a strîrnit un alt șir de zvonuri puternice despre politica din R. Moldova și despre viitorul acesteia. Cea dintîi treaptă a unui zvon este capacitatea unei persoane de a bănui ceva nereguli în sistemul în care activează, mai tîrziu, acesta devine un zvon. Alteori, se fac publice astfel de bănuieli pentru a provoca sau a stimul opoziția în cauză spre anumite acțini.
Pe parcursul a trei luni, în jurnalul orei 17:00 am identificat 32 de zvonuri, dintre care 27 politice, trei economice și două sociale. Datele despre zvonuri pot fi rezumate în schema alăturată. În luna noiembrie, adică în ajunul alegerilor au prevalat zvonurile politice, desigur, cele mai multe cu doar cîteva zile înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie. De asemenea, zvonurile politice au fost într-un număr relativ în luna pre-electorală (octombrie) și în cea post-electorală (decembrie). S-a observat o tendință de aventuriere a postului de televiziune „Jurnal TV” de a lansa zvonurile politice.
În clasament pe locul secund sunt zvonurile economice. Conform diagramei, în fiecare lună a fost strecurat cîte un zvon despre economia Moldovei. În cele din urmă, zvonurile economice au fost oferite publicului pentru a aplana situația economică din prezent, mai mult, acestea au servit un punct de reper „ceva neclarități, îngrijorări” – toate fiind motivate din cauza crizei din Ucraina și a embargoului rusesc. Astăzi putem să observăm că acestea au fost niște arme false de a manipula publicul, adevărul a ieșit la iveală mai tîrziu.
În timp ce zvonurile sociale nu prea s-au luat la întrecut, ne întrebăm de ce? Să fie zvonurile politice o comandă? În acest context nu aș dori să emit un zvon, însă prin datele acumulate se confirmă spusele. Fiecare post de televiziune are un mod de abordare aparte, care, puse în analiză comparată emit criterii specifice. Unul dintre ele îl reprezintă alegerea actorilor politici, cei pe care să-i mediatizeze într-o manieră pozitică și cei pe care să-i critice destructiv. Pe parcursul monitorizării zvonurilor am dedus care sunt actorii politici criticați de către „Jurnal TV” sau pe baza cărora se emit zvonurile: Dorin Chirtoacă, Vlad Plohatniuc, Vlad Filat și Renato Usatîi.
Un set de zvonuri răspîndite de către „Jurnal TV” în perioada monitorizată și-au luat verdictul – fie s-au adeverit, fie s-au depistat a fi false. Zvonurile care conțin o prognozare – există posibilitatea să se realizeze cele expuse. Zvonurile din domeniul politic despre defăimarea actorilor între ei – numit zvon cu caracter denigratoriu – sunt zvonuri de scurtă durată sau de durată medie.
II.1. Specificul zvonurilor în jurnalele de știri la postul de televiziune „Pro TV”
Un zvon se va bucura de mai multă credibilitatea în funcție și de postul TV care-l lansează. Dacă la început „Pro TV” se bucura de o audiență mare alimentînd publicul cu subiecte șocante, atunci în ultimii ani acesta și-a pierdut din audință pentru imixtiunea în viața privată, atît a persoanelor publice, cît și a celor private.
„Pro TV” este un canal de televiziune privat comercial din România. Acesta a fost lansat pe data de 1 decembrie 1995 și este deținut de către compania Pro TV SA, care face parte din grupul Central European Media Enterprises. În anul 2012 „Pro TV” a fost cel mai vizionat canal de televiziune din România, avînd o cotă de piață medie de 16,8. Începînd cu 3 septembrie 1999 compania emite, de asemenea un semnal propriu pentru Republica Moldova, sub marca „Pro TV Chișinău”, care difuzează pe lîngă programele „Pro TV” București (după o grilă proprie, diferită de cea românească) o serie de jurnale și emisiuni locale și propriile calupuri publicitare pe toată durata zilei. „ProTV” este un post de televiziune generalist.
„Pro TV” difuzează un șir de jurnale de știri: jurnalul orei 17:00 cu Anișoara Loghin, jurnalul orei 20:00 cu Cristina Gheiceanu, jurnalul de la ora 22:30 cu Sorina Obreja și jurnalul de weekend cu Speranța State. Pentru un studiu și o analiză mai profundă am ales perioada de monitorizare a jurnalelor de trei luni – 01.10.14 – 01.01.15. În special am ales jurnalul orei 17:00, prezentator – Anișoara Loghin. Jurnalul durează în jur de 20 de minute. Evenimentele sunt prezentate, atît conform ordinei desfășurării, cît și în funcție de importanța evenimentului. Cunoaștem cu toții căci „Pro TV” și-a creat reiting și audiență prin intermediul materialelor cu caracter negativ: accidente, omoruri, fenomene dezastruoase. Totuși, nu a lăsat în umbră nici politica, în perioada electorală acesta a mediatizat și evenimentele cu caracter politic. Pe lîngă totalitatea știrilor propriu-zise, cele mai „tari-știri” – zvonurile la fel au fost difuzate. Chiar dacă sunt bine structurate și închegate, sub forma unei știri obișnuite, zvonurile se fac deosebite de celelalte materiale informaționale. Lipsite de date concrete, asemenea unor insinuări și replici deviante, știrile indirect emit informații zvonite.
Jurnalului orei 17:00 cuprinde cîte un material din cadrul campaniei „Făți Europa acasă”, care a demonstrat publicului că sunt oameni care, decît să culeagă promisiuni electorale, care nu se știe dacă vor deveni vreodată realitate, mai bine se apucă să-și facă singuri viața mai frumoasă. Campania “Fă-ți Europa acasă” a fost difuzată toamna aceasta. Pentru toți telespectatorii „Pro TV” a venit cu un mesaj de îndemn în cadrul acestei campanii: „Sunt oameni care au schimbat sate sau chiar orașe întregi, prin curajul și ambiția lor, au pus pe roate afaceri, care țin pe umeri bugete publice ori au devenit cei mai buni în domeniul lor. Ei sunt cei care ne fac Moldova mai europeană. Te îndemnăm să le iei exemplul, să investești în visurile tale ca să avem o țară în care să ne creștem copiii cu demnitate.” Începînd cu luna decembrie în fiecare jurnal s-a difuzat cîte un subiect din cadrul campaniei „Dăruiești și căștigi”. Materialele urmăresc scopul de a sensibiliza publicul asupra unei situații din R. Moldova (un copil bolnav care are nevoie de ajutor, familii defavorizate, copii rămași în voia sorții). Axat mai mult pe evenimetele tragice, pe senzațional și pe audiență, jurnalele de la „Pro TV” difuzează o gamă largă de subiecte cotidiene, sociale și mai puține politice. Politicul poate fi pe prim-plan doar atunci cînd este vorba despre un eveniment deosebit în această sferă. Totuși, cele mai multe zvonuri pe care le lansează sunt cele din domeniul politic. Însă, spre deosebire de „Jurnal TV” care abundă în acest sens, „Pro TV” se aventurează la acest capitol mai puțin.
Tehnica de implementare a unui zvon în cadrul jurnalelor este una deosebită de cea de la postul de televiziune „Jurnal TV”. Dacă cel din urmă mediatizează conferințele de presă ca pe oricare alt eveniment, oferindu-i statut de știre, atunci „Pro TV” transformă zvonul într-un material bine compilat cu date prealabile și post-factum ale declarațiilor politicienilor. Dacă știrile obișnuite se elaborează pe „teren”, ori la fața locului, ori cu un stand-up al reporterului, atunci zvonurile de la „Pro TV” nu conțin aceste elemente. Acesta este un prim criteriu care cataloghează știrile-zvonuri. În majoritatea știrilor care emit un zvon se regăsesc instigatorii, însă interpreții mai puțin. Partea adversă, fie că neagă acuzațiile, fie că nu aduce nici un comentariu asupra celor zvonite.
În procesul de monitorizare am stabilit unele știri comune, care conțin același zvon, însă abordate într-un alt mod. Spre exemplu, știrea despre planul lui Plohatniuc de a-și construi un hotel în parcul Ștefan cel Mare, din jurnalul din 26 noiembrie la „Pro TV” este scos în prim-plan zvonul – „Dorin Chirtoacă promovează interesele lui Plohatniuc”. Pe cînd în jurnalul din 20 noiembrie de la postul de televiziune „Jurnal TV”, instigatorul zvonului din știrea „Acuzații la adresa lui Dorin Chirtoacă” este reporterul. Acesta poate fi pus și în calitate de interpret, deoarece el colectează și prezintă informația fără a menționa cine a emis acest zvon (Oleg Cernei, în cadrul unei conferințe de presă). Informația este prezentată ca în oricare altă știre. De asemenea, în știrea mediatizată la „Jurnal TV” nu sunt prezentate acuzațiile aduse lui Dorin Chirtoacă, precum că ar apăra interesele lui Plohatniuc. Acuzațiile lui Oleg Cernei sunt prezentate sub forma unui eveniment care va avea loc în capitală – se va construi un hotel. Observăm că unghiul de abordare a subiectului este în funcție de capacitățile reporterului, iar zvonul pe potrivă. La această etapă pot menționa despre o caracteristică a zvonului – emițătorul transmite un zvon prin prisma propriilor concepții și sentimente. În unele zvonuri foarte ușor se vede poziția reporterului în raport cu evenimentul descris, mai ales cînd vine vorba de implicarea unui zvon în jurnalele de știri. În multe din cazurile analizate reporterul este pe poziția unui instigator, care în căutare de subiecte, face un comentariu asupra mai multor fenomene existente. În asemenea cazuri se lansează zvonurile prin intermediul presei.
Specificul știrilor de la „Pro TV” constă, atît în mediatizarea declarațiile unor actori politici din cadrul conferințelor de presă, cît și în elaborarea unor știri proprii (a unor observații) cum ar fi: „Consecință a crizei din Rusia?”. În știrea respectivă reporterul alaborează un diagnostic al majorării valutei internaționale. Asemenea știri dispun doar de instigator, iar interpreții adesea lipsesc. Unele dintre zvonurile identificate pot fi înțelese și ușor depistate după titlul știri: A fost prins asasinul?, Consecință a crizei din Rusia?, Cozile de la ambasada Moldovei la Moscova au fost organizate?. Știrile menționate exprimă o incertitudine de la sine, se lasă a fi interpretate, într-un fel sau altul nu obligă telespectatorul asupra celor difuzate. În comparație cu zvonurile răspîndite de către „Jurnal TV”, „Pro TV” răspîndește mai multe zvonuri optimiste (roz). Declarațiile penibile ale politicienilor, fie că sunt lăsate în umbră, fie că sunt difuzate în cadrul celorlalte jurnale de știri. Zvonurile sunt mediatizate atunci cînd se creează toate condițiile de apariție: situații de criză, interese bine definite și neclarități asupra unui aspect din societate. În această ordine de idei, cum rămîne cu regula de aur a scrierii unei știri, de a nu conține mai puțin de trei surse? Presa și-a schimbat formula de tratare a informației. Doar în cazul în care se expun opinia mai multor surse, a unor specialiști în domeniul citat, date factologice, doar atunci ar fi cazul difuzării unui material bine închegat cu scopul de a informa opinia publică, și nu de a manipula cetățenii. Se observă faptul că reporterul de la „Pro TV” elaborează o știre care conține un zvon doar în cazul în care nu este sigur de informația pe care o deține. El nu o prezintă ca una factologică, însă nici nu infirmă datele. În tabelul de mai jos am elaborat lista zvonurilor identificate în subiectele jurnalelor de știri la postul de televiziune „Pro TV”. Este un tabel care permite de a efectua analiza comparată cu lista zvonurilor din cadrul jurnalelor de știri difuzate la „Jurnal TV”.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Pro TV” în luna octombrie:
În luna octombrie prevalează numărul zvonurilor din domeniul social – ceea ce conturează specificul știrilor de la „Pro TV”. În jurnalul din data de 17 octombrie, știrea cu titlul „A fost prins asasinul?” lansează zvonul precum că „asasinul dublului omor de la Durlești a fost prins”. Zvonul poate fi identificat potrivit următoarelor criterii:
Instigatorul – procurorul Municipiului Chișinău (susține că autorul dublului omor de la Durlești de acum 3 ani ar fi fost prins)
Interpretul – Procuratura generală (neagă acest fapt)
Sunt expuse două opinii contrariate care induc în eroare informația – ambele persoane sunt publice (de încredere).
În jurnalul din data de 30 noiembrie, știrea cu titlul „Renato Usatîi se jură că nu are legătură cu lumea interlopă” lansează zvonul: „Filmulețul unde Renato Usatîi apare alături de Karamalak este trucat”. După ce acest filmuleț a apărut pe internet, Renato Usatîi vine cu niște explicații care infirmă credibilitatea videoului. Iată elementele zvonului identificate în subiect:
Instigatorul – Renato Usatîi (se jură că nu are legătură cu lumea interlopă)
Interpretul – fostul șef al anticorupției, generalul Nicolae Alexei (dezminte informațiiile apărute recent)
Tactica în cadrul unui zvon – antizvonul – Renato Usatîi vine cu acuzații asupra unor membri PLDM (că ar fi trucat filmulețul, acesta expune și numele persoanelor insinuate).
Știrea propusă emite un zvon, deoarece întrunește actorii participanți în cadrul unei „știri-tari”. În urma apariției filmulețului, Renato Usatîi este invitat să dezmintă informațiile apărute pe internet (aceeași găinărie și rețetă după Alexandru Tănase).
În știrea din jurnalul din data de 21 octombrie – „Prețul la carburanți ar urma să scadă” aduce publicului un zvon social care se identifică cu titlul știrii. Elementele zvonului în știre:
Instigatorul – Andrian Candu (majorăririle noastre sunt justificate, ar urma să scadă)
Argument care nu susține cele expuse – (în timp ce pe piața externă a scăzut prețul, la noi a crescut )
Informații secrete – A. Candu spune faptul că „majorările noastre sunt justificate”.
În situația în care pe piața externă lucrurile se petrec echilibrat, la noi în țară lucrurile au loc viceversa, iar acest fapt a adus „îngrijorări” presei de a lansa încă un zvon. Prin apariția lui Candu în fața telespectatorilor cu afirmația „ar urma să scadă” – el aplanează nemulțumirea celor interesați pînă la (ne)realizarea celor promise. Lucru care mai apoi
s-a atestat a fi veridic – după o perioadă prețul carburanților s-a micșorat. Zvonul în cauză este unul de durată medie. După conținutul mesajului poate fi clasificat în segmentul zvonurilor optimiste (roz), iar din punct de vedere al sursei este un zvon spontan. R. Moldova aflîndu-se într-o situație contrară cu cea de pe piața externă, una critică și neînțeleasă cere explicații… În asemenea condiții salvarea se află în lansarea spontană a unui zvon optimist. Odată ce un zvon se emite spontan, atunci instigatorul acestuia are posibilitatea de a demonstra cele emise prin fapte, lucru pe care Ministrul economiei l-a realizat.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Pro TV” în luna noiembrie:
După criteriul tematicii, în luna noiembrie predomină știrile din domeniul politicului. Știrea din jurnalul din data de 25 noiembrie „Se pregătește fraudarea alegerilor” lansează zvonul precum că „Partidele de la guvernare deja s-au votat”. Știrea în cauză conține insinuările președintelui Partidului Socialist, Igor Dodon cu privire la organizarea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. Următoarele date argumentează ipoteza de zvon:
Instigatorul – liderul socialiștilor, Igor Dodon (acuma se transportă buletine de vot, prin diferite maxi-taxi, spre Italia, gata votate în dreptul partidelor de la guvernare… se pregătește fraudarea alegerilor)
Interpretul – președintele CEC, Iurie Ciocan (aceste insinuări sunt absolut aberante).
Expunerea unei singure opinii, lipsită de dovezi și argumente – insinuare – „partidele de la guvernare s-au votat”, răspîndind un zvon de denigrare a guvernanților.
De asemenea, Igor Dodon încheie conferința cu faptul că în următoarele zile va veni și cu poze care va confirma cele expuse, lucru care nu s-a mai întîmplat nici pînă acum. În acest caz zvonul este unul de scurtă durată, lansat intenționat în ajunul alegerilor pentru a-i denigra pe cei de la guvernare.
Bunăoară, în același jurnal se mediatizează știrea „Noi membri în partidul PDM” care răspîndește zvonul că „PD este în relații bune cu Rusia”. În știre se menționează faptul că mai mulți membri din Partidul Renaștere au aderat în Partidul PDM, deoarece acesta ar avea relații bune cu Rusia, iar Partidul Renaștere ar fi extremist. Particularitățile zvonului:
Instigatorii – mai mulți membri ai Partidului Renaștere (preferă PD pentru că este un pardid în relații bune cu Rusia)
Interpretul – Vadim Mișin (a declarat că acestea sunt minciuni… Pardidul Renaștere nu a participat niciodată la alegerile parlamentare)
Instigatorii (mai mulți membri) sunt menționați în știre ca fiind în număr de 3000 – ceea ce V. Mișin socoate a fi un număr aberant, menționînd că sunt cîțiva, „pînă la zece persoane”.
Știrea dată prezintă mai multe neclarități, or date ambigue care atestă doza de fals și de greu-verificabil. Sunt prezentate opiniile lui V. Mișin care dezminte informațiile, dar nu sunt prezente opiniile instigatorilor.
Știrea „Cozile de la ambasada Moldovei la Moscova au fost organizate?” din data de 30 noiembrie aprioric denunță zvonul care este identic cu titlul acesteia. Instigatorii zvonului sunt autoritățile de la Chișinău care presupun că cineva a pus la cale cozile din fața ambasadei Moldovei de la Moscova. Fapt neconfirmat de autoritățile de la Moscova. Zvonul lansat urmărește scopul de a scădea din credibilitatea, că un număr mare de persoane din Rusia au mers să voteze pentru viitorul țării noastre. Zvonurile analizate au scopul de a denigra pe cei de la guvernare, demonstrîndu-se prin diverse metode adevăratele fațete ale vieții politice.
Listă zvonurilor depistate în jurnalele de știri de la „Pro TV” în luna decembrie:
Știrea „Start Eurovizion” din buletinul din 17 decembrie lansează zvonul: „Un interpret străin ar putea să ne reprezinte țara la Eurovizion”. Un zvon poate fi ușor analizat atunci cînd a trecut un timp după perioada de cînd a fost lansat. În acest sens pot spune despre concursul Eurovizion 2015. Potrivit regulamentului, anul acesta pentru prima dată a fost permisă înscrierea interpreților străini. Astfel, în urma finalei naționale, dintre cei 16 finaliști, zvonul s-a atestat a fi veridic – la ediția din acest an a Eurovizionului, R. Moldova va fi reprezentată de către cîntărețul ucrainean Eduard Romanyuta. Ca urmare a acestui eveniment a apărut un alt șir de zvonuri despre cauza acestei alegeri (act de solidaritate față de Ucraina). Unele evenimente pot fi generatoare de zvonuri, nu doar o atestare veridică sau falsă a celui precedent. Criteriile zvonului din știrea propusă:
Instigatorul – organizatorul Eurovizion (un interpret străin ar putea să ne reprezinte țara la Eurovizion)
În calitate de apostol poate fi socotit și reporterul, care identificîndu-se cu afirmațiile organizatorului a mediatizat subiectul în acest sens. Unele zvonuri pot apărea din concluziile unor date, precum în cazul respectiv.
Știrea „Consecință a crizei din Rusia?” din jurnalul din 16 decembrie conține zvonul – „Creșterea valutei este o consecință a crizei din Rusia”. În calitate de instigator devine reporterul de la „Pro TV” care semnalează despre creșterea valutei astfel: „acesta este cel mai mare curs valutar de pînă acum… deocamdată nu se știe dacă ceea ce se întîmplă la Chișinău este o consecință a crizei din Rusia”. Mass-media fiind un mijloc de informare în masă are ca obiectiv primar dirijarea maselor și nu amplificarea fenomenului de panică prin integrarea propriilor concepții. Pe parcursul anului 2015 valuta internațională a crescut considerabil, iar zvonul lansat, atît de presă, cît și de guvernatorul Băncii Naționale Dorin Drăguțan a fost răspîndit pentru a acoperi pentru o scurtă perioadă de timp furturile majore de la BEM. Este un zvon de durată medie, emis deliberat.
În data de 19 decembrie „Pro TV” difuzează în jurnalul orei 15:00 știrea „Autoritățile sunt optimiste”. În situația existentă, a crizei monetare critice – a creșterii valutei internaționale și a deprecierii leului, autoritățile se arată a fi optimiste în ceea ce privește creșterea economică. Iată elementele identificate ale zvonului:
Instigatorii – autoritățile (spun că vom încheia anul cu o creștere economică de 3,5 la sută)
Situația de criză – specificul apariței unui zvon (arealul de lansare a zvonurilor).
Lipsa interpreților – opinii asupra situației create în țară.
În prezent se mediatizează despre clanul furturilor de la BEM care este constituit din mai mulți reprezentanți ai puterii, însă care nu au oferit explicații la timpul necesar. Însă și cei depistați sunt bănuiți, încă nu s-au aflat adevărații inși.
Recent a fost publicat raportul Kroll în care sunt menționate persoanele implicate în „furtul secolului”. Printre învinuiți este și guvernatorul Băncii de Economii care a emis zvonuri în repetate rînduri despre economia Moldovei, care mai tîrziu a recunoscut public că știa de mult timp despre această misterioasă poveste. Nu poate fi exclus faptul că mass-media a fost dirijată și coordonată spre a oferi cetățenilor o informație mai puțin adevărată pentru a aacoperi aceste nelegiuități.
Axat pe teatrul politic, Jurnal TV a evaluat situația economică a Republicii Moldova mai puțin, dezmembrînd starea de neliniște a populației în timpul unei situații de criză. Creșterea valutei internaționale a pus un semn de întrebare, însă situația evidentă din Ucraina și embargourile Rusiei au servit scut de apărare. Cea mai tare parte a zvonurilor economice a fost faptul că acestea au fost lansate de persoane publice, care l-a moment și-au pierdut din imagine. Acestea stîrnesc revolte și nemulțumiri în masă. Imaginea pe care a creat-o presa politicienilor, s-a pierdut odată cu furtul din buzunarele „cerșetorilor” (populației).
Pe parcursul a trei luni în buletinele de știri de la „Pro TV” am depistat 13 zvonuri, dintre care – șase politice, trei sociale, trei economice și un zvon cultural. Cele mai multe sunt prezente în domeniul politic. La fel percum în jurnalele de știri de la „Jurnal TV”, cele mai multe zvonuri politice s-au atestat în luna noiembrie, în preajma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. În comparație cu postul de televiziune „Jurnal TV”, „Pro TV ” a difuzat un număr egal de zvonuri sociale și economice. De asemenea, „Pro TV” a difuzat în luna noiembrie un zvon cu tematică culturală „Start Erovizion”. Axat mai mult pe mediatizarea evenimentelor sociale și senzaționale, „Pro TV” nu difuzează toate scenele teatralice din cadrul politicului.
În luna octombrie predomină zvonurile sociale, însoțite și de cele politice. În luna noiembrie sunt răspîndite cinci zvonuri cu tentă politică. Ulterior, în luna decembrie sunt lansate zvonurile din domeniul economic. Zvonurile cuprind segmentul cel mai „dezvoltat” din societate. În această perioadă a început deprecierea leului și a majorării valutei internaționale, „Pro TV” acordînd o importanță deosebită acestei crize. În funcție de zvonurile răspîndite am întocmit lista liderilor politici criticați, or în baza cărora se construiesc zvonurile: Vlad Plohatniuc, Dorin Chirtoacă, Igor Dodon și Renato Usatîi. Acești actori sunt cei mai mediatizați din sfera politică. În subiectele de știri de la postul de televiziune „Pro TV” sunt prezente un număr mare de evenimente cu tentă socială. Apelul către zvonuri se face în momentele unei situații critice din țară. Acest post TV și-a ales o altă cale de a cîștica atenția publicului, zvonurile fiind mai puțin mediatizate. Precum există o presă care trăiește doar din zvonuri, la fel există și un public care „păzește” și duce contul tuturor zvonurilor răspîndite în societate. În conformitate cu portretul psihologic al unui individ care colportează zvonurile – ei așteaptă să le lanseze cît mai rapid în cadrul grupului din care fac parte, să obțină titlul de – „atotștiutori”. Cei care cerșesc zvonurile suntem noi, oamenii de rînd – opinia publică. Intoxicate, lipsite de date concrete, cu caracter negativ sau pozitive, informațiile șerpuiesc în mediul omenirii. Instituțiile media își încarcă umerii cu povara dezinformării, însă își pierde din audiența de altădată. Zvonul, precum că un post TV nu transmite fidel subiectele, imparțial și politizat, în faza de depistare, deja nu mai este un zvon. Totuși, publicul a înțeles ce trebuie să aleagă de azi încolo. Chiar dacă Jurnal TV dispune de un public larg aventurîndu-l cu zvonuri, nu înseamnă că acesta într-o zi va alege un alt canal TV pentru o informare sănătoasă.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Concluzii. Zvonurile sunt o parte integrantă din viața noastră, ele reprezintă „sarea și piperul ” vieții cotidiene. Deși este un mijloc valoros de comunicare și informare în masă, acestea se transformă într-o sursă periculoasă pentru imaginea și valoarea unei persoane, a unei companii, a unui grup sau chiar a unei comunități. Presa autohtonă zilnic își amplifică terenul de difuzare a zvonurilor, în special posturile de televiziune care se bucură de o audiență sporită.
Analizînd jurnalele de știri de la posturile de televiziune „Jurnal TV” și „Pro TV” în perioada de 01. 12.14 – 01.01.15 din punct de vedere al răspîndirii zvonurilor, am constatat că posturile menționate lansează, fie spontan, fie deliberat, zvonuri în diferite domenii: politic, social, economic și cultural.
Pe parcursul a trei luni de analiză, am depistat că postul de televiziune „Jurnal TV” în subiectele jurnalelor de știri dela ora 19:00 a difuzat un număr mai mare de zvonuri în comparație cu postul de televiziune „Pro TV”, în jurnalul orei 15:00 . Cele mai „tari-știri” lansate de către „Jurnal TV” sunt cele din domeniul politic.
În majoritatea cazurilor, ambele posturi de televiziune au o tactică asemănătoare de a răspîndi un zvon politic: mediatizarea afirmațiilor politicienilor din cadrul conferințelor de presă prezentată ca informație oficială și veridică. Chiar dacă zvonurile au un instigator propriu, reporterul care a elaborat știrea la fel poate fi poziționat în calitate de instigator, în alte cazuri – mai mult în postura de apostol. Astfel, în procesul de transmitere a informației, reporterul trece evenimentul prin prisma propriilor viziuni și sentimente – acesta fiind un criteriu definitoriu al zvonului. Ținînd cont de faptul că zvonurile au o funcție dublă, unele au ajutat la demascarea unor fapte incerte, altele au pătat autoritatea unei persoane.
Unele dintre zvonurile identificate s-au atestat a fi veridice, timpul le-a confirmat. Despre aceste zvonuri nu putem zice că au influențat negativ opinia publică, însă chiar dacă au fost confirmate, nu putem spune că înaintea verificării nu am avut de a face cu un zvon.
O altă trăsătura asemănătoare de răspîndire a zvonurilor în cadrul jurnalelor de știri a posturilor în cauză este extragerea informațiilor necesare din afirmațiile unor politicieni și prezentate lor sub forma unei știri, fără a menționa instigatorul sau alte surse.
De asemenea, cele mai multe zvonuri politice sunt difuzate în ajunul campaniei electorale (luna noiembrie), iar cele economice la sfîrșitul anului curent care a încheiat cu o criză economică (luna decembrie). Aceste evenimente au oferit condiții pentru apariția și circulația zvonurilor (în lipsa informațiilor oficiale).
Dacă „Jurnal TV” acordă o deosebită importanță zvonurilor politice, atunci „Pro TV” din punct de vedere al tematicii difuzează un număr egal de zvonuri politice, sociale și economice.
Unele dintre zvonurile lansate de către „Pro TV” , inițial, din titlul știrii („Consecință a crizei din Rusia?”) bănuiește o informație incertă și care lasă telespectatorul să-și facă propriile constatări. Totuși, știrea dată nu informează corect și imparțial publicul. În calitate de telespectator am devenit prada mai multor știri-zvonuri despre mecanismul cărora habar nu aveam de el.
„Găinăria” despre care scrie Alexandru Tănase rămîne o rețetă comună presei autohtone. Reporterii noștri fug în goană după opiniile cele mai trăsnite ale politicienilor, mai mult sau mai puțin veridice, a evenimetelor senzaționale și șocante. Pe parcursul analizei am stabilit care sunt actorii politici comuni în baza cărora s-au emis zvonurile în perioada alegerilor parlamentare: Vlad Plohatniuc, Dorin Chirtoacă, Renato Usatîi și Igor Dodon. Unele știri difuzate în cadrul jurnalelor de știri la postul de televiziune „Jurnal TV” răspîndesc zvonuri duble, lucru ce nu poate fi întîlnit în știrile prezentate de către postul de televiziune „Pro TV”.
Recomandări. Zvonurile sunt cele care nu neapărat prezintă o informație falsă, însă care de cele mai multe ori dezinformează publicul. Problema de fond a jurnaliștilor care ignoră zvonurile este că tind să le asocieze întotdeauna cu informații false. Dar timpul ne-a dovedit că e greșit să credem despre zvonuri că sunt întotdeauna false.
Din multitudinea zvonurilor existente jurnaliștii trebuie să aleagă zvonurile care pot deveni știri. Kapferer punctează în lucrarea sa despre ideea că în multe situații oamenii pot fi la curent cu zvonul înaintea mass-mediei. În acest caz ziariștii trebuie să încerce să afle adevărul din surse oficiale, să confirme sau să infirme informațiile, să aducă detalii noi. Jurnaliștii vor adăuga zvonului ceea ce-i lipsește ca să fie o știre: adevărul. Un reporter spre deosebire de un grup care cunoaște un zvon, poate să verifice informația din surse oficiale, ceea ce grupul nu poate face. De asemenea, oamenii obișnuiți nu au aceeași pregătire ca a unui jurnalist în ceea ce privește verificarea informației. Atunci cînd un zvon conține și date reale, opțiunea cea mai bună a presei este aceea de a confirma respectivele date și de a le departaja de cele false pentru ca publicul să înțeleagă corect situația. Dacă zvonul este în totalitate fals, atunci cea mai bună opțiune este infirmarea acestuia.
Un jurnalist care-și face meseria cu cinste și demnitate va ține cont de cerințele Codului deontologic al jurnalistului, care specifică toate drepturile și obligațiile acestuia. Este o primă carte de căpătîi pe care jurnalistul trebuie să o respecte, dacă-și respectă pe sine, mai apoi profesia.
În lista zvonurilor identificate, multe dintre ele dețin o singură sursă – sursa primară (instigatorul). Opinez că în acest domeniu trebuie de dat dovadă de mult echilibru și moderație, de prudență și de reținere, verificîndu-se știrea din cel puțin trei surse pentru a ne convinge că într-adevăr informația este credibilă.
De asemenea, știrile din ziare, reviste și cele orale nu pot fi sigure, decît dacă au la bază legi, acte publicate în Monitorul Oficial, hotărîri ale Consiliului Local care se publică oficial în presă pentru informarea întregii populații. Mass-media trebuie să fie instrumentul de încredere a opiniei publice. Telespectatorul odată ce privește un jurnal de știri nu ar trebui să ia locul unui reporter sau investigator pentru a verifica informația din mai multe surse, aceasta este ocupația unui reporter.
Etapa documentării este cea mai importantă în activitatea jurnalistică. Un reporter bine documentat niciodată nu va confunda o informație oficială cu un zvon. Din contra, acesta va putea sesiza care sunt informațiile eronate ce trebuiesc înlăturate pentru a mediatiza echidistant și obiectiv evenimentul. Dacă jurnalistul nu este sigur de informația pe care o deține, fie că este transmisă de un telespectator, fie că-i este comunicată de o altă sursă oficială sau neoficială, jurnalistul are obligația să efectueze următoarele: verifică informația, încearcă să o confirme din cel puțin trei surse oficiale, surse credibile, surse competente, se consultă cu specialiști din domeniul vizat. Afirmațiile politicienilor sunt importante, însă nu în modul exagerat cum le difuzează postul de televiziune „Jurnal TV”, acestea nu sunt știri, sunt erori jurnalistice. Soluția acestei deprinderi fatale ar fi verificarea afirmațiilor și nu intoxicarea opiniei publice. La fel, postul în cauză poate mediatiza doar materialele factologice în lipsa insinuărilor, a acuzațiilor, a bîrfelor și a ponegririlor care se fac pe terenul politicului.
Ținînd cont de ideea că cele mai multe zvonuri prind viață într-o perioadă de criză am elabortat un șir de recomandări de comportament jurnalistic în perioada unei situații de criză și nu numai:
Regula primordială a unui jurnalist este documentarea eficientă despre fenomenul produs, atît din perspectivă istorică, cît și din perspectiva opiniilor unor specialiști din domeniu;
Jurnalistul trebuie să aibă ca obiectiv primar – reflectarea multiaspectuală a crizei. El trebuie să expună consistent toate etapele crizei și să creeze o viziune de ansamblu corectă asupra fenomenului;
Jurnalistul are obligațiunea de a reflecta rapid, exact, echidistant și obiectiv despre evenimentele ce se produc în contextul crizei;
În situațiile de criză jurnalistul trebuie să reprezinte un instrument de minimalizare și chiar de asanare a crizelor, adică să dirijeze crizele, și nicidecum să amplifice fenomenul de criză;
O situație de criză trebuie să fie abordată în termeni cît mai simpli, dar nu simplist. Orice situație de criză din diferite domenii trebuie să fie reflectată pe înțelesul publicului;
Este necesar ca jurnalistul să identifice corect subiecții implicați din perspectiva rolului, intereselor, obiectivelor și a gradului de implicare a lor în criză;
Jurnalistul are misiunea de a explica și a comenta evoluția crizei. De asemenea, el are obligația de a analiza toate componentele structurale ale acesteia;
Pe lîngă faptul că jurnalistul informează publicul despre o situație de criză, alternativ el trebuie să traseze unele perspective ale crizei. Datorită acestor prognoze, cetățeanul este mobilizat să adopte un anumit tip de comportament și să întreprindă măsuri concrete, care i-ar ajuta să evite sau să suporte mai ușor consecințele crizei;
Presa este considerată un „agent al mobilizării”, de aceea în situațiile de criză jurnalistul trebuie să mobilizeze masele. El are obligația de a informa societatea în scopul implicării acesteia în soluționarea crizei, și nicidecum de a-i îndepărta de la fenomenul declanșat;
Jurnalistul trebuie să asigurare echilibrul psihologic, în această ordine de idei, el nu trebuie să aleagă informația, or conținutul ei, ci forma de expresie a lor. Informațiile despre criză trebuie să trezească compasiune, solidaritate, toleranță, în nici un caz, însă, ură și panică.
Recomandările sus-menționate reprezintă cele mai de seamă reguli de comportament necesare oricărui jurnalist, care fiind respectate nu vor genera zvonuri, dezinformare și manipulare a opiniei publice. Publicul reprezintă o componentă a fenomenului mediatic, el este cel care recepționează informațiile. Pentru un public sănătos este necesar și un canal de informare fidel, care nu folosește diverse metode pentru a-l duce în eroare. Concluzia finală: un post TV se va bucura de audiență dacă-și va respecta telespectatorii, mai devreme sau mai tîrziu, zvonurile vor ieși la iveală. Așa cum nu există pădure fără uscături, așa nu există în R. Moldova presă fără oligarh. Atîta timp cît va exista omenirea, atîta timp se vor lansa zvonuri în masă, și doar atunci cînd presa nu va mai depinde de un lider sau de un partid politic, probabil se va anihila procesul de răspîndire a zvonurilor în mass-media.
BIBLIOGRAFIE
Studii științifice:
Armen, Victorian. Manipularea creierelor. București: Allfa. 2004. 270 p.
Bondrea, Aurelian. Sociologia opiniei publice și a mass-mediei. București: Fundația România de mîine. 2007. 320 p.
Caune, Jean. Cultură și comunicare. București: Cartea Românească. 1998. 140 p.
Duduciuc, Alina; Loredana, Ivan; Chelcea, Septimiu . Psihologie socială: Studiul interacțiunilor umane. București: Comunicare.ro. 2013. 340 p.
Ficeac, Bogdan. Tehnici de manipulare. București: Nemira. 1997. 140 p.
Hentea, Călin. Noile haine ale propagandei. Pitești: Paralela 45. 2008. 480 p.
Hosu, Ioan. Comunicarea politică în F.C. Rus et alii. Științe ale comunicării. Cluj-Napoca: Accent. 2005. 224 p.
Joule, Robert-Vincent; Beauvois, Jean-Leo. Tratat de manipulare. București: Antet. 1997. 176 p.
Kapferer, Jean-Noel. Zvonurile. București: Humanitas. 1993. 168 p.
Mucchielli, Alex. Arta de a influența. Iași: Polirom. 2002. 208 p.
Nazare-Aga, Isabelle. Manipulatorii sunt printre noi. București: Niculescu. 2003. 332 p.
Slama-Cazacu, Tatiana. Stratageme comunicaționale și manipularea. Iași: Polirom. 2000. 200 p.
Șăineanu, Lazăr. Dicționarul universal al limbii române. Chișinău: Litera. 1998. 1362 p.
Teodorescu, Bogdan. Cinci milenii de manipulare. București: Tritonic. 2012. 400 p.
Volkoff, Vladimir. Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet. Iași: Multiprint. 2009. 195 p.
Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr. Dicționar de sociologie. București: Editura Babel. 1998. 753 p.
Publicații periodice:
Revista Transilvană de Științe ale Comunicării, 2007.
Ziarul Lumina, 2007.
Ziarul Ora 25, 2013.
Adrese electronice:
https://ciorna.wordpress.com/sciences-po/propagarea-in-re%C8%9Bea-a-informa%C8%9Biei-zvonurile/, [citat la 6 martie 2015]
http://www.referatele.com/referate/diverse/online2/Practici-manipulative–definitie- si-caracterizare–propaganda–zvonul-referatele-com.php, [citat la 6 martie 2015]
http://www.andreeamira.ro/?p=5, [citat la 6 martie 2015]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Zvon, [citat la 6 martie 2015]
http://www.e-scoala.ro/psihologie/mijloace_tehnici_influentare.html, [citat la 6 martie 2015]
http://www.academia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE_MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE, [citat la 6 martie 2015]
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Iunie/Stoica%20Aurelian%20-%20Zvonurile%20si%20Influenta%20Sociala/Rezumat%20teza%20doctorat%20Aurelian%20Stoica.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://all-about-life.ucoz.ro/CARTI/Tehnicile-de-Manipulare-si-Mass-Media.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://www.cclbsebes.ro/docs/Sebus_5_2013/25_V.Vasile.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://biblioteca.regielive.ro/referate/comunicare/comunicare-prin-manipulare-162227.html?ref=doc3, [citat la 6 martie 2015]
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/zvonul-cea-mai-periculoas-arm-tuturor-r-zboaielor, [citat la 6 martie 2015]
https://ru.scribd.com/doc/44769817/Zvonurile, [citat la 17 martie 2015]
https://ru.scribd.com/doc/38692023/Zvonul-in-Comunicarea-de-Masa, [citat la 17 martie 2015]
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=cititori&s_id=142414, [citat la 17 martie 2015]
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=cititori&s_id=142465&Scrisoarea-cititorului-Despre-zvonuri-%28II%29, [citat la 17 martie 2015]
http://www.tanase.md/despre-gainarii-surse-anonime-sau-cum-se-fabrica-o-manipulare/
http://www.mirelazivari.ro/zvonul-politic-o-arma-cu-doua-taisuri, [citat la 17 martie 2015]
http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-ResurseUmane/articol, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Zvonuri-prejudecati-stereotipu16.php#, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Zvonul-o-arma-nimicitoare61.php#, [citat la 30 martie 2015]
http://new4ideea-training.blogspot.com/2012/10/despre-combaterea-zvonurilor.html, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/DEZINFORMAREA-SI-MANIPULAREA-I14.php, [citat la 30 martie 2015]
http://offers.bycontext.com/scjs/tb/ctxjs/index.php?kw2=www.armyacademy.ro&affid=1145&subaff_id=200291313628000000&intformat=roll&nextpage=http%3A%2F%2Fwww.armyacademy.ro%2Freviste%2F3_2000%2Fart34.html&ch=10742&sbrand=sup%20games&folder=v6.6.3&typrd=ootd&cu=34604&country=WW&original_country=MD, [citat la 30 martie 2015].
BIBLIOGRAFIE
Studii științifice:
Armen, Victorian. Manipularea creierelor. București: Allfa. 2004. 270 p.
Bondrea, Aurelian. Sociologia opiniei publice și a mass-mediei. București: Fundația România de mîine. 2007. 320 p.
Caune, Jean. Cultură și comunicare. București: Cartea Românească. 1998. 140 p.
Duduciuc, Alina; Loredana, Ivan; Chelcea, Septimiu . Psihologie socială: Studiul interacțiunilor umane. București: Comunicare.ro. 2013. 340 p.
Ficeac, Bogdan. Tehnici de manipulare. București: Nemira. 1997. 140 p.
Hentea, Călin. Noile haine ale propagandei. Pitești: Paralela 45. 2008. 480 p.
Hosu, Ioan. Comunicarea politică în F.C. Rus et alii. Științe ale comunicării. Cluj-Napoca: Accent. 2005. 224 p.
Joule, Robert-Vincent; Beauvois, Jean-Leo. Tratat de manipulare. București: Antet. 1997. 176 p.
Kapferer, Jean-Noel. Zvonurile. București: Humanitas. 1993. 168 p.
Mucchielli, Alex. Arta de a influența. Iași: Polirom. 2002. 208 p.
Nazare-Aga, Isabelle. Manipulatorii sunt printre noi. București: Niculescu. 2003. 332 p.
Slama-Cazacu, Tatiana. Stratageme comunicaționale și manipularea. Iași: Polirom. 2000. 200 p.
Șăineanu, Lazăr. Dicționarul universal al limbii române. Chișinău: Litera. 1998. 1362 p.
Teodorescu, Bogdan. Cinci milenii de manipulare. București: Tritonic. 2012. 400 p.
Volkoff, Vladimir. Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet. Iași: Multiprint. 2009. 195 p.
Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr. Dicționar de sociologie. București: Editura Babel. 1998. 753 p.
Publicații periodice:
Revista Transilvană de Științe ale Comunicării, 2007.
Ziarul Lumina, 2007.
Ziarul Ora 25, 2013.
Adrese electronice:
https://ciorna.wordpress.com/sciences-po/propagarea-in-re%C8%9Bea-a-informa%C8%9Biei-zvonurile/, [citat la 6 martie 2015]
http://www.referatele.com/referate/diverse/online2/Practici-manipulative–definitie- si-caracterizare–propaganda–zvonul-referatele-com.php, [citat la 6 martie 2015]
http://www.andreeamira.ro/?p=5, [citat la 6 martie 2015]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Zvon, [citat la 6 martie 2015]
http://www.e-scoala.ro/psihologie/mijloace_tehnici_influentare.html, [citat la 6 martie 2015]
http://www.academia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE_MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE, [citat la 6 martie 2015]
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Iunie/Stoica%20Aurelian%20-%20Zvonurile%20si%20Influenta%20Sociala/Rezumat%20teza%20doctorat%20Aurelian%20Stoica.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://all-about-life.ucoz.ro/CARTI/Tehnicile-de-Manipulare-si-Mass-Media.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://www.cclbsebes.ro/docs/Sebus_5_2013/25_V.Vasile.pdf, [citat la 6 martie 2015]
http://biblioteca.regielive.ro/referate/comunicare/comunicare-prin-manipulare-162227.html?ref=doc3, [citat la 6 martie 2015]
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/zvonul-cea-mai-periculoas-arm-tuturor-r-zboaielor, [citat la 6 martie 2015]
https://ru.scribd.com/doc/44769817/Zvonurile, [citat la 17 martie 2015]
https://ru.scribd.com/doc/38692023/Zvonul-in-Comunicarea-de-Masa, [citat la 17 martie 2015]
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=cititori&s_id=142414, [citat la 17 martie 2015]
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=cititori&s_id=142465&Scrisoarea-cititorului-Despre-zvonuri-%28II%29, [citat la 17 martie 2015]
http://www.tanase.md/despre-gainarii-surse-anonime-sau-cum-se-fabrica-o-manipulare/
http://www.mirelazivari.ro/zvonul-politic-o-arma-cu-doua-taisuri, [citat la 17 martie 2015]
http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-ResurseUmane/articol, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Zvonuri-prejudecati-stereotipu16.php#, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Zvonul-o-arma-nimicitoare61.php#, [citat la 30 martie 2015]
http://new4ideea-training.blogspot.com/2012/10/despre-combaterea-zvonurilor.html, [citat la 30 martie 2015]
http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/DEZINFORMAREA-SI-MANIPULAREA-I14.php, [citat la 30 martie 2015]
http://offers.bycontext.com/scjs/tb/ctxjs/index.php?kw2=www.armyacademy.ro&affid=1145&subaff_id=200291313628000000&intformat=roll&nextpage=http%3A%2F%2Fwww.armyacademy.ro%2Freviste%2F3_2000%2Fart34.html&ch=10742&sbrand=sup%20games&folder=v6.6.3&typrd=ootd&cu=34604&country=WW&original_country=MD, [citat la 30 martie 2015].
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Zvonurile Raspindite DE Presa – Mijloc DE Manipulare A Opiniei Publice (ID: 108351)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.