Tinerii Si Telenovelele. Rememorare Si Etnografie Media

Argument

Principalul scop al lucrării de cercetare este de a afla în ce măsură, în zilele noastre, adolescenții sunt influențați de telenovele și care sunt efectele mass-media asupra acestora pe termen lung.

M-am preocupat, la nivelul teoriei, asupra consumul cultural televizat din cultura media și am evidențiat o sub-cultură precum cultura nihilistă, reprezentată de Virgiliu Gheorghe ca fiind „nihilismul distrugerii cu manifestările sale anarhice, violență, cultul puterii” (2005). În cadrul telenovelelor, am observat, de asemenea, care sunt efectele genului filmic și ce efecte negative ale televizorului se reflectă în comportamentul adolescenților.

Cu ajutorul teoriei, am urmărit să observ la adolescenții de vârstele 14-18 ani în ce mod telenovelele au avut impact asupra lor și dacă această influență încă mai persistă. Mai mult decât atât, categoria telenovelelor a constat în diferențele dintre cele vechi și cele noi apărute în cultura media.

Această cercetare își propune ca prin studiul de caz să scoată în evidență cum se produce consumul cultural televizat în rândul adolescenților și în ce mod aceștia, prin decizia de a viziona o telenovelă, contribuie la formarea culturii nihiliste.

Prin urmare, ipotezele care au stat la baza studiului de caz sunt: cu cât adolescentul este absorbit de TV și telenovele, cu atât se îndepărtează din punct de vedere social. Prima ipoteză ne va ajuta în conturarea unei concluzii privind statutul social al adolescenților în urma influenței telenovelelor. A doua ipoteză este: cu cât adolescentul se uită la telenovele, cu atât este predispus la probleme sentimentale, ipoteză de pe urma căreia vom afla în ce manieră se desfășoară raportul psihic dintre realitate și telenovelă. Cea de-a treia ipoteză este: cu cât adolescentul privește aceste telenovele, cu atât își creează scenarii ireale ne va ajuta să înțelegem cum percep adolescenții situațiile de viață transmise de telenovele.

Am ales această temă de cercetare deoarece am crescut cu acest gen filmic, telenovelele, însă în ultima vreme timpul nu mai îmi permite. Mă uitam de mică împreună cu mama mea iar treptat, după ce am crescut, mă uitam singură. Astfel, m-a interesat în mod deosebit ce impact au telenovelele asupra adolescenților.

Introducere

Lucrarea am structurat-o în patru capitole, după cum urmează. În primul capitol voi prezenta o perspectivă diacronică asupra culturii media în domeniul filmic. Astfel, voi evidenția consumul cultural televizat, funcția de divertisment, ce fel este reprezentată lumea filmului și ce înseamnă cultura nihilistă.

În capitolul al doilea, voi încerca să conturez în ce constă influența telenovelelor asupra adolescenților prin prezentarea conceptului de telenovelă și un mic istoric, care sunt efectele media iar apoi efectele genului filmic. În cadrul genului filmic, voi sublinia care este funcția de agendă a mass-mediei, dictatura opiniei publice sau spirala tăcerii și natura persuasivă a televizorului. De asemenea, voi prezenta și unele efecte negative ale televizorului asupra adolescenților, acestea urmând să fie identificate cu ajutorul focus-grupurilor.

În capitolul de metodologie voi explica în ce constă metoda de cercetare, focus-grupul, definirea conceptului de telenovelă, ipotezele și întrebările de cercetare care stau la baza formării studiului de caz.

Capitolul 1. O perspectivă diacronică asupra culturii media – filmul

1.1. Consumul cultural televizual

Din perspectiva unui consum cultural, Kellner este de părere că sistemul mass-media este dominat de televizor: “televiziunea este medium-ul de referință obligând celelalte mijloace să descopere strategii de ajustare.”

"Comunicarea de masă este practică și produsul care furnizează informații și divertisment pentru timpul liber unei audiențe necunoscute, prin intermediul unor bunuri, care sunt produse pe scară industrială, în corporații, și care presupun tehnologii înalte, sunt reglementate de către stat și consumate în mod individual. Aceste bunuri țin de presa scrisă, cinematograf și de audiovizual".

Spre deosebire de conversație, în care conținutul este creat de participanții care poartă dialogul, în comunicarea de masă este mai puțin important ceea ce spun consumatorii de media, deoarece acest lucru nu contribuie cu nimic la schimbarea conținutului unui program care este în plină desfășurare. Atât mass-media cât și audiența operează la distanță manifestând astfel un anumit grad de independență una față de cealalta. Datorită faptului că indivizii nu pot confirma înțelegerea mesajelor, aceștia fiind niște receptori ai mesajelor mass-media le transmite, media nu poate supraveghea interpretarea producțiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conținut propriu, dar nu prezintă și sensul pe care îl urmărește. Acest sens este construit în funcție de fiecare receptor, pe măsura contextului socio-cultural în care există.

Lucrarea de față își propune să exploreze ce impact are mass-media, în special televiziunea, asupra tinerilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Modul în care televiziunea influențează comportamentul adolescenților reprezintă "teoria cultivării" pe care a lansat-o sociologul american George Gerbner, cercetător care face parte din categoria teoriilor cu efecte limitate asupra publicului.

În studiile realizate la Universitatea din Pennsylvania, George Gerbner ajunge la concluzia că atât mass-media cât și televiziunea primesc eticheta de „membru al familiei” care acaparează comunicarea cu lumea externă și că în cele mai multe cazuri înlocuiește alte mijloace de informare. Astfel, prin expunerea permanentă la mesajele mass-media, oamenii devin dependenți de acestea și își formează un anumit mod de a percepe ceea ce ține lumea înconjurătoare.

Denis McQuail și Sven Windahl susțin în lucrarea Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă că televiziunea începe să devină un mediu simbolic pentru cei mai mulți dintre oameni, oferindu-le o gamă largă de situații asemănătoare cu viața reală:

„Televiziunea nu este o fereastră către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine.”

În acest proces de cultivare cu ajutorul mass-media, consider că cel mai important rol îl joacă vârsta și distribuția atenției. Cele mai multe studii au arătat faptul că există o relație de inversă proporționalitate între atenția cu care telespectatorul urmărește o anumită emisiune și procesul de învățare. Prin urmare, cu cât telespectatorul nu mai este atent, cu atât procesul de a învăța și de a acumula cunoștințele prin intermediul televiziunii este din ce în ce mai amplu.

Faptul că publicul este influențat de către mass-media și că aceasta are un impact semnificativ asupra oamenilor, a stârnit controverse printre specialiștii comunicării. Cei mai mulți acuză mass-media de distrugerea valorilor culturale ale publicului, de creșterea ratei delicvenței prin stimularea violenței, de dirijarea maselor către superficialitate și de descurajarea creativității. Alții, dimpotrivă, evidențiază faptul că mass-media demască păcatul și corupția, astfel încurajând libertatea de exprimare, însă propagă un anumit grad de cultură printre oameni, fiind un mijloc de a-și petrece timpul liber pentru cei care loc de muncă.

Părerea mea este că orice admirație sau defăimare a rolului pe care mass-media îl are în societatea contemporană este greșită. Mesajele transmise de mass-media și interpretarea acestora sunt supradeterminate cultural și reprezintă simbolic structura de valori a societății.

Vasile Dâncu afirmă în cartea sa "Cultură și comunicare de masă" că, prin acceptarea modelelor pe care mass-media le propune, individul

"încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile, inhibante, oferind posibilități de construcție a dimensiunii pozitive, a identificării personale, omul depunând toate eforturile pentru a-și construi o imagine de sine fundamental favorabilă. Acest lucru este posibil deoarece individul se gândește pe sine în imagini."

1.1.1. Funcția de divertisment

Comunicarea mediatică este considerată manifestarea libertății de a gândi și a te exprima fără cenzură sau avertismente (de altfel, recunoașterea oficială a libertății presei este datată 29 iulie 1881), ceea ce l-a determinat pe Alexis de Toqueville să o și numească „instrument democratic al libertății”. Media capătă imediat puteri nesperate, de la crearea unei sfere publice corespunzătoare, până la remedierea unor defecte de organizare socială. Așadar, s-a născut vremea dezvoltării radioului și a televiziunii.

Efectele funcționării media dobândesc însă rapid conotații negative, o dată cu acuzația manipulării maselor. În Les Propagandes (1962), J. Ellul face o afirmație care accentuează componenta critică la adresa culturii media: radioul, televiziunea și publicitatea servesc „violului psihic” asupra maselor.

Despre funcțiile, efectele, rolurile mass-media în relația cu societatea, se poate vorbi fie plecând de la corespondența cu unele consecințe globale, influențe precise, misiuni generale, fie contopindu-le într-un termen cumulativ – funcție – cu sensul de „scop, de consecință, de cerință sau așteptare – și poate căpăta și alte înțelesuri”, după opinia lui D. McQuail.

Un asemenea subiect nu-i putea lăsa indiferenți pe sociologi, psihologi, lingviști etc., dimpotrivă, le-a dat de lucru pentru o perioadă, fiecare dorind să clarifice raportul mass-media cu organismul social, de vreme ce rolurile culturii de masă se justifică prin capacitatea media de a satisface necesități punctuale ale indivizilor și grupurilor reprezentând segmente de public. Astfel, nu este ușor să stabilești un număr de funcții sociale și să le votezi după un criteriu valabil oricând și oriunde (după cum se știe, nevoile unei societăți în prefacere nu rămân aceleași, diversificarea lor conducând la apariția unor roluri-funcții rezonante în sarcinile comunicării mediatice).

Un exemplu în acest sens este inventarierea pe care o practică M. Coman (Introducere în sistemul mass-media – 1999). Punctul de pornire este H. Lasswell, cu cele trei funcții: transmiterea intergenerațională a modelului cultural (în special a tradițiilor), relaționarea segmentelor societății, supravegherea mediului înconjurător.

Alți cercetători ai fenomenului mediatic, precum Kellner, optează pentru cinci funcții:

de a furniza informații

de a le analiza

de a oferi un cadru de referință cunoașterii

de a distra

de a distribui cunoașterea de tip enciclopedic.

Pentru L. Thayer sau M. Mathien, nici trei, nici cinci funcții nu sunt suficiente pentru a exprima complexitatea interdependenței media-societate, astfel încât găsesc fiecare câte șapte variante, după cum urmează:

1. de socializare (oferă materialul pentru discuțiile dintre indivizi);

2. de identitate (ritmează existența cotidiană);

3. de mitologizare (creează modele simbolice de profunzime ale culturii);

4. de compensare (oferă experiențe afective);

5. de informare (distribuie date despre realitate);

6. de divertisment (transmite mesaje care ocupa timpul liber);

7. de educație (contribuie la modelarea individuală)

Punctele de vedere exprimate nu pot face obiectul unei critici severe, subiectivismul caracterizând pe fiecare dintre exponenții unei opinii, însă

„poate fi sancționată explicația mult prea simplistă a socializării (literatura sociologică a lămurit științific această problemă, încât nu există loc de confuzii sau reducționisme); de asemenea, stabilirea identităților sociale prin intermediul artefactelor media nu se limitează nici pe departe la ritmarea existenței, complexitatea chestiunii în cauză”.

De asemenea, funcția compensatorie a mass-media nu se rezumă la oferta afectivă, întrucât, după părerea mea, consecințele în planul moralității sunt mai importante decât empatia declanșată de informații ce țintesc sentimentele și trăirile clientului emisiunilor de gen; totodată, considerăm eronată explicitarea funcției de informare prin difuzarea în masă a datelor despre realitate, întrucât se ignoră textele media de ficțiune, nu doar o modă, ci un gen care „prinde” extraordinar la publicul tânăr (copii, adolescenți ș.a.) și influențează covârșitor mentalul social.

O ultimă observație se referă la funcția de divertisment, tradusă prin transmiterea unor mesaje cu „misiunea” de a ocupa timpul liber; plăcerea sau divertismentul pot însemna și altceva decât irosirea unor ceasuri (din păcate, din ce în ce mai multe!), relaxarea binemeritată după o zi grea, ci provocarea interesului publicului care ar sta mai presus de orice exigență pentru media contemporane.

Posibila sinteză a tuturor unghiurilor și modurilor de „atac” în problematica funcțiilor culturii media ar putea fi disocierea la care a recurs D. McQuail în Teorii ale comunicării mediatice (1987) între două familii de funcții (s.n.):

pentru societate ca întreg:

de informare

de corelare (socializare)

de asigurare a continuității

de divertisment

de mobilizare;

pentru indivizi (ca personalități distincte):

de informare

de stabilire a identității personale

de integrare în societate

de divertisment.

1.2. Lumea filmului

În acest subcapitol mă refer la autorii aparatului de filmat și nașterea cinematografiei, ce impact a avut ea asupra publicului și subliniez cum s-a dezvoltat cinematograful. Voi puncta fazele progresive pe care le-a avut filmul de-a lungul anilor și voi enumera și voi face o descriere pe scurt a genurilor filmice.

Filmul este „o peliculă impresionată de imagine și sunet și constituie produsul cinematografiei, așadar arta și mijloacele de a înregistra în mod fotografic serii de imagini pe o peliculă și de a le proiecta succesiv pe un ecran, cu scopul de a produce iluzia mișcării”.

Conform lui Ștefan Iancu, în perioada de dezvoltare a cinematografiei,

„prin perfecționarea diferitelor procedee de realizare, s-au creat mai multe tipuri de filme: mute și sonore, în alb/negru și în culori, pentru ecran lat (cinemascop), pentru ecran panoramic (kinopanorama, circorama, plane sau stereoscopice)”.

Filmul joacă un rol important pentru comunicarea în masă și pentru formarea opiniei publice, iar unul dintre sub-categoriile filmului care se remarcă, conform lui Ștefan Iancu, este filmul documentar, un film care s-a realizat prin înregistrarea unor aspecte din realitate – care poate fi informativ, agitatoric, documentar artistic sau științific.

Radiodifuziunea și televiziunea au dat o nouă valoare fotografiei și filmului și joacă un rol tot mai mare în influențarea opiniei publice, în adoptarea de decizii de care depinde soarta omenirii.

„În prezent, au fost depășite fazele de dezvoltare precum stabilirea numărului standard de linii de transmisie (625 după 1983), care a definit calitatea imaginii transmise, televiziunea color (1953 – primul sistem de televiziune color NTSC), sau disputa între sistemele SECAM și PAL”.

Realizările televiziunii aparțin în totalitate secolului al XX-lea, iar Ștefan Iancu, în Istoria mass-mediei menționează că acestea sunt: în 1907 prin Korn are loc prima transmisie foto la distanță pe ruta Berlin-Paris; prin Boris Rosing, are loc integrarea tubului catodic și a antenei receptoare; în 1926 John Baird produce primele imagini televizate ale unor obiecte în mișcare cu ajutorul discului Nipkow și primul televizor:

1926 – prima demonstrație de transmisie de televiziune într-un magazin din Londra;

1935 – în Germania exista un sistem de televizuiune de stat care, în anul 1936, a transmis în direct, pentru prima oară, o manifestare sportivă și olimpiada;

1936 – BBC lansează primul post public de televiziune;

1953 – încoronarea reginei Elisabeta a II-a a marcat momentul debutului televiziunii fără frontiere.

Prima proiecție de filme în public a avut loc în 1895 la Paris, fiind rezultatul îmbinării a trei invenții anterioare: lanterna magică, fotografia și unele dispozitive optice care dau iluzia mișcării printr-o succesiune rapidă de imagini statice.

Frații Lumiere, adică Louis și Auguste sunt autorii aparatului care permitea filmarea si proiecția unor imagini animate.

Data de 28 decembrie 1895 este data de naștere a cinematografiei. O dată memorabilă in rândul celor care au produs primul spectacol. La cinematograful Lumiere , în Paris, avea loc primul spectacol cu public:

“Sala avea 126 de locuri. Prețul unui bilet a fost de 1 franc. Proiecția dura cc. 20 de minute. În prima zi au avut loc 3 sau 4 spectacole și numărul total de bilete vândute a fost de 35. În primele luni ale anului următor spectacolele cinematografului Lumiere au avut un asemenea succes încât erau zile în care se încasau până la 2500 de franci. Primul program cuprindea 11 filme, printre care : Ieșirea de uzina Lumiere, Grădinarul, Masa de prânz etc.”

Într-o primă etapă, din punct de vedere comercial, autorul spune că “Frații Lumiere dețin monopolul aparatului construit de ei, cinematograful, ei produc filme cu ajutorul lui și tot ei proiectează aceste filme în spectacole publice. Faza istorică următoare, doar aparent diferită, se baza în fond pe același principiu: Frații Lumiere, scrie Sadoul, nu-și vindeau aparatele, ei vindeau spectacole. Furnizau concesionarilor atât operatori, cât și cinematograf și filme, iar concesionarii trebuiau, în schimb, să predea 50% din încasările brute”.

Această etapă nu durează mult timp și se încheie deoarece ea se baza pe monopolul asupra aparatului de filmat în care nu putea fi păstrat mult timp pentru că în fiecare săptămână apăreau tot mai multe invenții similare. Astfel, frații Lumiere renunță în anii 1900 la cultivarea filmelor. Posibilitatea era în acea vreme senzațională și Lumiere îi exploatează potențele comerciale. Melies își dorea folosirea cinematografului pentru a-și perfecționa spectacolele de iluzionism. Astfel, “scopurile comerciale celor doi sunt evidente.“

Noi formule în cinematografie vor fi abordate pentru a urmării criteriile comerciale. Pentru atragerea unui public larg s-a recurs la două modalități. Prima modalitate a fost mutarea locului special de reprezentație astfel încât proiecțiile să surprindă spectatorul, și așa s-a născut cinematograful de bâlci. A doua modalitate este aceea că se urmărea atenția unei singure tipologii de public și conținutul era retușat. Bârnă afirma că

“Spectacolul cinematografic, inclus în curiozitățile de bâlci și teatrele music-hall, devine foarte frecventat, transformându-se chiar în principal atracție pentru publicul american.”

Asemeni factorului comercial, și factorul tehnic a contribuit la evoluția filmului. Autorul dă un singur exemplu:

“influența perfecționărilor tehnice asupra modificării narațiunii cinematografice. Mărimea și greutatea excesivă a aparatului de filmat îl făcea greu transportabil și presupunea imobilitatea lui.”

Operele cinematografice sunt de mai multe tipuri. Ele diferă in funcție de mărime, formă, tematică, exprimare.

Filmul de ficțiune este, cunoscut și ca film jucat, film artistic (denumire improprie) este producția de film care tratează un subiect imaginar despre personaje angrenate în acțiuni ce se desfășoară în timp și spațiu. Corespondența acțiunii poate fi reală, fiind reconstituirea unor evenimente petrecute cu eroi reali. Poate fi de asemeni o acțiune imaginară în lumea reală sau pur și simplu un scenariu imaginar care se vrea să fie real. În realizarea filmului de ficțiune sunt folosiți actori (dacă se poate numai "vedete") pentru rolurile cerute de scenariu, decoruri cât mai reale, tehnici cât mai sofisticate pentru efecte vizuale sau sonore care să mărească "suspens"-ul acțiunii.

Filmul documentar este producția cinematografică fără actori, realizarea sa bazându-se pe filmarea unor persoane, evenimente, peisaje sau obiecte din realitate. În filmele documentare nu se recurge la puneri în scenă și nu se folosesc decoruri sau costume.

Autorul Bârnă Ion, spune despre filmul documentar că acesta este bazat pe noțiunea de realitate. El mai afirmă că cel care urmărește acest tip de film dă senzația trăirii unei realități dar, că niciodată nu se va suprapune exact pe viața autentică.

“Filmul documentar creează, așadar, o realitate proprie, cinematografică. Ceea ce văd pe ecran nu este Borinage-ul, ci felul în care vede Joris Ivens acel Borinage. Cu cât mai lipsit de idei va fi un film documentar, cu cât va fi mai aproape de modalitatea carte-poștală-ilustrată-animată, cu atât mai departe va fi autentic”.

Filmul, când s-a născut, a fost film documentar. Fascinația documentarului continuă și după crearea spectacolului cinematografic pus în scenă: „Filmul documentar a fost și rămâne un mijloc de a transmite cunoștințe și impresii.”

Ion Bârnă îl citează în cartea sa pe Flaherty, afirmând că “tema de bază a filmelor mele este omul și lupta lui cu natura, omul foarte bine individualizat, împreună cu familia sa”.

Filmul de animație este un gen de film realizat prin animarea personajelor sau obiectelor naturale prin filmarea fotogramă cu fotogramă. Filmul cu desene animate, filmul care a fascinat și fascinează universul copilăriei, are o istorie mai lungă decât filmul cu imagini reale din mediul înconjurător cu oameni sau animale. La început de secol al XIX-lea, prin anul 1829, profesorul belgian Jeseph Plateau care studia stabilirea limitei de rezistență a retinei ochiului la lumina solară face o descoperire. Constată că uitându-se la lumina soarelui un timp (25 de secunde în experiența sa), imaginea soarelui mai persistă în retină un timp oarecare, după ce nu se mai uită.

Experiența sa care pune în evidență remanența retiniană este foarte importantă mai târziu pentru cinematograf. În baza acestui experiment construiește un aparat pentru a înșela vederea, pe care l-a numit fenakistoscop în anul 1832. Principiul de funcționare al fenakistoscopului se baza pe realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mișcare descompusă într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor rapidă, astfel ca ochiul să asocieze imaginile văzute sub formă de mișcare.

1.3. Cultura nihilistă

Televiziunea afectează, ne avertizează Virgiliu Gheorghe, deopotrivă „activitatea corticală a creierului și puterea sufletească a indivizilor care aleg să trăiască într-un mediu televizual de existență”. Virgiliu Gheorghe caută și găsește în primul volum, Efectele micului ecran asupra mintii copilului (2007) probatoriul devastator cu privire la efectele dezastruoase ale televizualului asupra cortexului.

Televizualul modifică „oscilațiile undelor creierului, până la diminuarea spre zero a undelor beta, adică a suportului energetic al activismului cerebral, al proceselor de gândire, analiză și decizie”. Conform lui Jerry Mander, în cercetările întreprinse de soții Emery ori în cele ale lui Krugman, s-a ajuns la concluzia că,

„odată ce televizorul este pornit, undele creierului încetinesc până când undele alfa și delta devin preponderente. Cu cât televizorul stă mai mult timp aprins, cu atât sunt mai lente undele cerebrale”.

Virgiliu Gheorghe va consemna și că modernitatea a creat un tip special de cadre de manifestare psiho-morală, caracterizate prin faptul că induc o teribilă diminuare a puterilor sufletești și un tip de amputare a funcțiilor spirituale.

Unul dintre cadrele cu această eficacitate negatoare este televiziunea, cadrul televizual împreună cu subcultura care înflorește într-un mediu televizual de viață, un mediu controlat de televizor.

Televiziunea, afirmă Gheorghe în cartea sa, induce un tip special de cultură pe care autorul o denumește printr-un termen anume construit: cultură a nihilismului. În acest scop autorul fixează, pe urmele unei extraordinare și profetice cărți a Pr. Seraphim Rose, trăsăturile nihilismului ca fenomen și curent de lungă durată.

Ipoteza avansată este aceea că acest tip de cultură s-a născut într-un context istoric și civilizațional de durată lungă și trăsăturile sale dominante s-au cristalizat definitiv în ultimii 300 de ani. Trăsăturile culturii nihiliste sunt, într-o viziune împrumutată de la Pr. Seraphim Rose: indiferentismul religios (care înflorește în cadrul liberalismului), vitalismul, realismul (în fapt, mai adecvat numit, naturalismul sau materialismul extins), nihilismul distrugerii cu manifestările sale anarhice, violență, cultul puterii, etc.

Secolul XX a produs cel puțin două utopii asupra viitorului omenirii, prin cartea lui Orwell, 1984, și cartea scrisă de S. Huxley, Brava lume nouă. V. Gheorghe găsește în cele două utopii o reprezentare asupra esenței puterii și a controlului conștiințelor în era globalizării. Esența utopiei orwelliene constă în fenomenul statului fondat pe controlul ideologic, în care televizorul este instrumentul esențial.

„În 1984 autorul imaginează o societate în care ecranul uriaș al televizorului patronează în mijlocul fiecărei case precum și în locurile publice. Prin intermediul ecranului ochiul Marelui Frate (Big Brother) pătrunde în cele mai intime locuri ale vieții oamenilor pentru a le controla și dirija gândurile și sentimentele. Televiziunea în viziunea lui Orwell nu este un mijloc de divertisment, ci unul ideologic, de manipulare a conștiințelor, o prezență obligatorie în spatele căreia se ascunde amenințarea cu forța, sistemul sau cei care vor binele poporului și vorbesc în numele lui și al democrației. Cetățenii își petrec cea mai mare parte a timpului în preajma ecranului. Adorm cu televizorul, se trezesc în compania acestuia. Viața se desfășoară, practic, pe coordonatele trasate de ideologia la care oamenii sunt conectați permanent prin intermediul televiziunii”

Acest tip de stat totalitar este un derivat al ipotezei dictaturii intelectului. Puterea intelectuală a ideologilor, o adevărată ideocrație, are grijă să programeze mental dinamica vieții cotidiene. Din această cauză dictatura este una dură, este un dictat al minții.

La polul opus, S Huxley imaginează o dictatură „blândă” pentru care V. Gheorghe propune un concept nou, cel de stat magic. Este dictatura pe care o putere perversă o dobândește prin excitarea simțurilor, prin narcoza conștiinței, prin efecte de seducție, un fel de seducție amestecată cu subversiunea spațiului intim.

„Și în cartea lui Huxley ecranul joacă un rol esențial în procesul de spălare a creierului. Efectul acestuia este mai puțin unul ideologic cât unul magic, de excitare a simțurilor, de inducere a plăcerii și aprindere a imaginației. Ecranul nu este obligatoriu, ci facultativ, însă în viziunea lui Huxley, el este căutat de oameni pentru caracterul său fascinator, seductiv, pentru experiența cathartică, ce o presupune vizionarea, pentru puternica excitare a simțurilor și narcoza ce el o face posibilă”

Ambele utopii redau câte ceva din experiența dictaturilor în secolul al XXlea. „Cartea lui Orwell anticipează un stat polițienesc, constrângător, o dictatură militară care prin forță reușește să conducă omenirea, în timp ce Huxley imaginează un stat magic, în care spălarea creierului se realizează prin mijloace “blânde”, prin consumul drogului (soma) ca obicei social, prin cultivarea unei sexualități liberalizate, scoase complet din contextul relației conjugale, prin ritualuri magice care excită simțurile și imaginația, creând iluzia puterii, a realizării precum și o plăcere ce zguduie simțurile și mintea până la epuizare”

REZUMAT

Capitolul 2. Influența telenovelelor asupra adolescenților

2.1. Telenovela: istoric și definiții

Originea cuvântului apare prin combinarea dintre ”tele” (televiziune) și ”novel” (roman). Prin urmare, telenovela se poate defini ca fiind un roman televizat. De obicei, telenovela are foarte multe episoade care se transmit zilnic sau săptămânal. Inițial, acest gen de seriale a fost radiodifuzat prin anii '30, ulterior ele fiind transformate în seriale tv. Pentru că în SUA erau sponsorizate de fabrici de săpun și detergenți, americanii le-au numit ”soap-opera”, mai târziu apărând termenul de telenovelă pentru a desemna serialele de limba spaniola.

Telenovelele cunosc succes la public, unul preponderent feminin, pentru că se bazează pe o temă de succes comercial, și anume, personajele sunt stereotipe, caracteristice unei anumite pături sociale sau societăți. De cele mai multe ori este vorba despre viața unei familii, cu bune și rele, cu întorsături de situație, cu fapte luate din viață și transpuse pe ecran. Dallas, Dynasty, Tânăr și neliniștit, Santa Barbara, Și bogații plâng, Sclava Isaura, sunt câteva nume celebre de soap-opera și telenovele difuzate și la noi, cu mare audiență și la noi, ca peste tot unde au fost transmise.

Conform lui William Brown, telenovelele sunt de mai multe genuri:

– telenovelele melodrame care au ca public țintă clasele muncitoare, fiind niște povești simple care înfățișează de obicei o femeie săracă ce se îndrăgostește de un bărbat bogat, iar familia lui o respinge pe aceasta din motive de clasă socială. Un acest tip de telenovelă este Sărmana Maria (María la del barrio din 1995).

– telenovelele romantice istorice care sunt plasate de regulă într-o perioadă istorică, precum cea colonială (Martín Garatuza, 1986), cea de restaurare a Republicii (El carruaje, 1972), cea de la mijlocul secolului XIX (El vuelo del águila, 1994) sau perioada revoluției (Bodas de odio, 1982)

– telenovelele dramatice pentru tineri care portretizează viața adolescenților din liceu și problemele acestora legate de viața sexuală, droguri sau problemele cu părinții. Acest gen de telenovelă a început în 1987, cu Quinceañera (Sweet 15).

– telenovelele despre mister/thriller, o categorie mai îndepărtată de genurile celelalte, care înfățișează o moarte misterioasă sau dispariția unei persoane. Printre acestea sunt: Cuna de Lobos, La Casa al Final de la Calle, La Mujer de Judas, ¿Dónde está Elisa?, El Rostro de la Venganza sau La Casa de al Lado.

– telenovelele romantice cu un dram de comedie care poveste cu umor anumite povești de dragoste precum Las tontas no van al cielo, El Angel, sau Yo soy Betty, la fea, cea mai de succes telenovelă din întreaga lume.

– telenovelele care arată povestea de succes a unei formații muzicale precum Alcanzar una estrella (1990), sau Rebelde (2004), care a devenit o formație muzicală recunoscută la nivel internațional cu numele de RBD.

Pe lângă acestea, autorii mai consemnează și un alt tip de categorie care a devenit populară mai ales recent, și anume, telenovelele pentru tineri, care împrumută unele elemente din formatul de dramă al acestora, în special având o structură orientată în mijlocul familiei. Acest tip de telenovele conține și aspecte comice și au, de regulă, un concept puternic evidențiat sau un fir narativ supranatural, precum în En mi cuadra, nada cuadra și Chica vampiro.

2.2. Efectele mass-media

Odată cu dezvoltarea studiilor în domeniul comunicării de masă, pe lângă problemele legate de eficiența comunicării, cercetătorii au început să își pună problema efectelor pe care procesul comunicării le are asupra societății. Se încearcă printre altele găsirea unor motivații pentru consumul media, cât și pentru modificările care pot surveni (ale opiniei sau ale atitudinii) datorită consumului media. Aceste modificări se vor găsi sub denumirea de efecte media. Distincția între diferite tipuri de efecte se face din două perspective, și anume, a tipului de schimbare pe care îl produce consumul media (schimbare de opinie sau de atitudine) și a existenței sau nu și a altor factori, pe lângă consumul media, ce favorizează sau nu schimbarea.

Efectele comunicării de masă reprezintă

„ansamblul de procese și de consecințe pe care le presupune receptarea mesajelor, procese și consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare sau toate modificările la nivel individual și social pe care le produc mass-media prin tipul de mesaje”.

Printr-o privire de ansamblu, observăm că „în ultimele decenii s-au conturat și elaborat mai multe tipuri de abordări, teorii și probleme referitoare la mass-media. Există însă două paradigme generale, care sunt practic prezente în toate cercetările. Prima poate fi numită media puternică și consideră că mass-media au efecte, în general negative, deosebit de puternice, intervenind activ asupra structurilor și mecanismelor vieții sociale, ele fiind active în raport cu individul sau societatea, iar structurile sociale relativ pasive la influențele media.

A doua paradigmă, numită și media slabă consideră că

„influența mass-media în societate este relativ mică, că ele sunt subordonate și nu supraordonate societății, că nu determină opțiunile și comportamentele indivizilor, ci se orientează după acestea”.

Analiza efectelor mass-media reprezintă principala preocupare a cercetătorilor în studiile privind comunicarea de masă. Aceasta deoarece mass-media, acționând asupra întregii societăți, poate afecta personalitatea umană în cele trei dimensiuni ale sale: cognitivă, afectivă și comportamentală. Astfel, rezultatele acestor căutări au fost o serie de teorii care încearcă să descrie, să explice și să prezică ce se întâmplă atunci când anumite categorii de oameni sunt expuse unor conținuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc de comunicare de masă. O trecere succintă în revistă a acestora ne arată că putem deosebi trei mari perioade, fiecare fiind dominată de un anumit tip de teorii.

2.3. Efectele genului filmic

Efectele comunicării audio-video asupra dezvoltării și funcționării creierului arată că în dezvoltarea normală a creierului uman, nu numai factorii genetici sunt relevanți, ci și experiența, stimulii, semnalele pe care creierul le primește permanent. Există o perioadă optimă pentru primirea anumitor stimuli pentru ca mintea noastră să se poate dezvolta normal. Stimulii optimi sunt cei care provin din afecțiunea părinților, din învățarea treptată a limbii, din păstrarea unui permanent contact interactiv cu realitatea etc.

Se observă, așadar, un efect pervers al televiziunii, și anume, aceea că oferă (când oferă) iluzia învățării prin joc, prin spectacol, prin efectul special. Atunci când copilul se joacă sau când explorează, ia lucrurile în serios, înțelege bine că demersul lui este și unul al cunoașterii, nu numai al plăcerii. Mai mult, în loc să descopere singuri lumea înconjurătoare, să se mire de întâmplări și sensuri, sunt obișnuiți să aștepte ca înțelesurile să li se descopere singure dinaintea ochilor.

Atunci când privim la televizor, ne spun studiile de specialitate, undele cerebrale trec din starea beta în starea predominant alfa și teta. Acest lucru înseamnă că undele beta apar în creier "pe parcursul proceselor de gândire, de analiză și decizie" când mintea noastră se concentrează asupra unei sarcini. Undele alfa și teta – de o frecvență mai mică – domină activitatea corticală când suntem relaxați, respectiv când suntem în starea de somn ușor. Prin urmare, în mod real gândim mult mai puțin atunci când ne uităm la televizor.

Virgiliu Gheorghe a mai constatat că

„vizionarea TV amorțește emisfera stângă și lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate activitățile cognitive".

Conform autorului, emisfera stângă este responsabilă cu "organizarea, analiza și judecata datelor primite", iar a cea dreaptă cu procesarea informațiilor în întregul lor, "determinând răspunsuri mai degrabă emoționale decât raționale (logice)". Prin urmare, din punct de vedere neurologic, nu suntem pe deplin conștienți când privim la televizor, fapt confirmat și de alte sute de studii precum în lucrarea lui J. Mander – Four arguments for the Elimination of Television, care au ajuns la concluzia complementară că mișcarea ochilor și gândirea sunt două procese legate în mod direct.

Din cauza vitezei foarte mari de derulare a imaginilor și a acțiunii pe micul ecran, sistemul limbic nu are timpul necesar filtrării normale a informației către cortex (timp pe care, altfel, stimulii din realitate sau din actul lecturii i-l acordă cu prisosință). Astfel, mintea noastră nu se mai poate apăra, iar informația pătrunde nefiltrată, nesortată conform capacității naturale a creierului. Acest lucru, avertizează Jerry Mander, „favorizează trimiterea mesajelor direct în subconștient”.

Efectele sunt mult mai periculoase, deoarece sub influența televizorului, creierul se modifică structural, mai ales la vârste fragede. Dintre numeroasele consecințe menționate de Virgiliu Gheorghe, enumerăm numai câteva :

– diminuarea considerabilă a capacității de învățare. În această privință, cititorul este atenționat asupra faptului că deși părinții sunt adesea mândri de cunoștințele dobândite de adolescenți de la televizor, acelea nu sunt decât niște cunoștințe incidentale, datorate unei simple capacități de absorbție și reproducere a informației. În realitate, sub asediul acestor imagini, stimulându-i violent simțurile, adolescentul este privat de posibilitatea de a-și crea singur în minte, propriile imagini, scenarii și ipoteze.

– incapacitatea de a asculta cu atenție, deoarece, astăzi, adolescenții sunt mult mai închiși în ceea ce li se oferă vizual, scenarii gata fabricate și devin comozi în receptarea informației. Astfel, ei nu mai lucrează mintal și nici nu mai dau randament în acorda atenție celorlalți;

– dependența deja nu mai este un fapt nou deoarece în lume sunt sute de milioane de oameni dependenți de televizor. Având în vedere starea de relaxare rapidă pe care TV-ul o oferă, omul se obișnuiește treptat cu pasivitatea, așa cum s-ar obișnui cu un drog. Confortul provoacă slăbirea funcțiilor normale ale organismului, încercând să li se substituie;

– efectul hipnotic al televiziunii. Este vorba că atunci când privim la televizor, suntem decuplați de la lumea înconjurătoare. Acest fapt este cauzat de frecvența uriașă a imaginilor proiectate pe ecran care nu mai permite adolescenților să se retragă din activitatea de a se uita la televizor.

De asemenea, pe lângă aceste efecte, dezastrul individual este dublat și de unul social. Conform lui Marshall McLuhan, mediile de comunicare ne influențează mai mult decât mesajele care se transmit prin ele. Televiziunea, oricât ar dori, ”nu poate fi capabilă de a transmite decât un anume gen de informații, stimulenți ai emoției, nu ai reflecției raționale”.

Mai mult, Virgiliu Gheorghe constată pe baza studiilor, trei metode prin care televiziunea este cu adevărat aptă de a modela comportamentul individului sau societății. Acestea sunt: funcția de agendă a mass-mediei, efectul de cultivare și dictatura opiniei publice sau ”spirala tăcerii”.

2.3.1. Funcția de agendă a mass-media.

Televiziunea, având o poziție superioară prin faptul că este considerată o "fereastră către lume" și o "sursă credibilă", selectează după propriile preferințe știrile, evenimentele, problemele pe care le considera importante, pretinzând că agenda mediatică este în deplină concordanță cu preferințele și interesele reale ale publicului.

Ca urmare, o problemă cu adevărat relevantă pentru o comunitate are toate șansele să rămână în umbra mărunțișurilor, după cum specifică Virgiliu Gheorghe. Ecranul nu reflectă realitatea, ci o deformează, iar dovadă poate sta orice jurnal de știri din România sau în orice canal de televiziune. Este vorba în mod special de telenovele deoarece, deși inspirate din viața reală, evenimentele conțin povești dramatice și exagerate cu care orice individ se poate identifica în cele mai mici detalii.

Walter Lippmann este cel care a observat că oamenii aveau posibilități reduse de a cunoaște evenimentele în mod direct, deoarece sunt dependenți de presă pentru a se informa despre ceea ce se întâmplă. Lippmann subliniază faptul că între relatările presei și ceea ce se întâmplă în realitate pot exista contradicții.

„Însă, lăsând la o parte manifestările deliberate create de aceste contradicții, autorul atrage atenția în special asupra faptului că temele alese de presă limitează adolescentul de a-și forma singur o imagine asupra evenimentelor”.

Această funcție de “agenda-setting” presupune faptul că “mass-media nu le spune oamenilor “cum” să gândească, ci “despre ce” să gândească; le arată care este “relieful evenimentelor din spațiul public”, le stabilește ordinea de zi a discuțiilor: ordinea de zi a mass-media prin gradul de atenție acordat problemelor, devine ordinea de zi a publicului. Chiar și numai prin faptul că oferă oamenilor un subiect de discuție, presa contribuie la formarea opiniei publice. Astfel, opinia devine publica prin comunicare in public.

2.3.2. Dictatura opiniei publice sau spirala tăcerii

W. Lippmann, cunoscutul politolog american, constată că adolescenții sunt obișnuiți să se raporteze la "opinia publică" ca la un lucru sacru, infailibil. Orice act, oricât de nociv sau de imoral, dacă poartă avizul opiniei publice, trebuie impus tuturor. Cei care controlează mass-media au acces, prin urmare, la instrumentul optim pentru manipulare. Prof. P. Dobrescu observă, de asemenea, că există o majoritate în numele căreia, conform principiului schilod "publicul asta cere" este una simbolică, nu statistică. Se produce astfel o separare, și anume, cei care susțin un anumit comportament (deviant, depravat, periculos) apar mai des la televiziune pentru "a milita", în timp ce aceia care sunt împotriva acelui comportament, chiar dacă sunt majoritari, vor tăcea intimidați pentru a nu cădea victimă blamului, fiind deci mai puțin reprezentați în public, încurajând prin absența lor discursul celorlalți. Prin urmare, având un caracter omniscient și omniprezent, televizorul poate impune progresiv orice fel de atitudine.

Promovând o mentalitate nihilistă, organizată pe promovarea erotismului, violenței și magicului oferiți ca manifestări normale ale eului, televiziunea transformă adolescenții din oameni lucizi, apți de a dezvolta singuri raționamente, în consumatori lacomi ai nimicului colorat, vlăguiți mental și sufletește.

2.3.3. Natura persuasivă a televizorului

În privința adolescentului, orice acesta privește la televizor îl poate influența, pornind de la reclame, la știri sau filmele, telenovelele. Astfel, adolescentul încearcă să perceapă orice informație și apoi să o pună în practică după ceea ce a văzut.

Un exemplu foarte simplu ar fi reclamele la bere. Acestea prezintă tineri cu vârsta între 18-20 de ani care se distrează și consumă băuturi alcoolice. Prin urmare, adolescentul privind aceste reclame, le va considera un fapt real care se întâmplă în lume și pe care ar trebui să îl facă și el, indiferent de consecințe. Aceste tipuri de reclame prezintă doar părțile pozitive pentru a atrage un număr mare de vizualizări și consumatori, însă nu pun accent de foarte multe ori și pe urmările consumului abuziv de alcool.

Pe de alta parte, filmele și telenovelele pe care le vizualizează atât adolescenții cât și adulții, prezintă fire narative plăcute, ușoare și atrăgătoare. Cu toate acestea, există mici detalii care scapă ochiului liber și care ar putea fi periculoase pe termen lung. Este cazul filmelor violente sau ale telenovelelor care exagerează în transpunerea iubirii pe micul ecran. Nivelurile de dezvoltare cognitivă și morală sunt foarte scăzute la adolescenți, motiv pentru care ei nu pot face distincția dintre ce este realizabil și ce este doar pentru privit.

Conform lui Virgiliu Gheorghe, psihologii americani R. Kubey și M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, cât și jocurile video și internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependență, privarea de aceste mijloace producând, celor la care s-a instalat dependența, aceleași simptome ca și în cazul substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.

2.4. Efectele negative ale televiziunii asupra adolescenților

Sute de studii realizate începând cu anii 50 au evidențiat o legătură evidentă între expunerea la violență în mass media și comportamentul agresiv. Violența vizionată la TV sau alte media poate contribui la ”dezvoltarea de comportamente agresive, desensibilizarea la violență, coșmaruri, teama de a fi rănit, scăderea empatiei față de alții”. Cu toate acestea, conținutul violent va afecta un anumit individ depinde și de o serie de alți factori cum ar fi: vârsta, experiența, dezvoltarea cognitivă, temperamentul.

Televiziunea, considerată deja o ocupație populară printre adolescenți, dăunează în dezvoltarea creierului acestuia. Împreună cu împiedicarea întregului potențial al creșterii creierului, televiziunea afectează atenția, concentrarea, dezvoltarea limbajului și abilităților de lectură viitoare.

Faptul că acești adolescenți au dificultăți de atenție și de concentrare este o preocupare mare, datorită efectelor pe termen lung. Este esențial pentru cei care interacționează cu adolescenți, în special părinții si îngrijitorii, să înțeleagă pe deplin efectele negative pe care le contactează prin televiziune, pentru că prezența televiziunii este larg răspândită.

Televiziunea este o activitate larg acceptată și destul de plăcută în rândul părinților, precum și adolescenților. Există o creștere substanțială spectatorilor de vârsta adolescenței, în ultimii ani, în special deoarece adolescenții ”sunt cel mai rapid segment de piață de televiziune în creștere".

Adulții consideră că este foarte relaxant ca, după o zi de muncă sau în funcție de stres, să se uite la televizor, în special emisiuni ușoare, telenovele sau serialele care nu solicită o atenție deosebită, precum ar fi cele de comedie.

Pe de altă parte, adolescenții încă sunt într-o perioadă de dezvoltare, din punct de vedere emoțional, aflându-se într-o perioadă în care încă își dezvoltă contactele sociale și de relație în public. Pentru adulți, televizorul a devenit un mod de a se relaxa, de a uita de probleme, de a lua o pauză, căutând să se distreze. Pentru adolescent, în schimb, televizorul și emisiunile, telenovelele, sunt niște prezentări ale vieții sociale pe care ei încă nu le-au experimentat, așadar, reprezintă un mijloc de blocare a minții.

Jane Healy, care studiază dezvoltarea creierului și efectele tehnologiei, încearcă să facă o descriere a modului în care creierul face conexiuni. Ea spune că creierul nu este doar în creștere în dimensiune, dar în activitate. Astfel, creierul, prin schimbarea ca răspuns la ceea ce trăiește, este denumit de către autoare ca transformându-se în "plastic".

Healy vorbește în continuare despre experiență. Experiența, pentru oricare adolescent, este dobândită prin simțuri. Acest lucru se realizează prin atingere, miros, auz, văzând și degustare cu ajutorul cărora se formează conexiunile, lucru de care adolescenții sunt privați atunci când sunt blocați în prisma telenovelelor.

Tipurile de experiențe, împreună cu cât de mult și cât de des apar aceste experiențe, se vor schimba cât de multe dintre aceste sinapse există în creier. Sunt utilizate aceste conexiuni, cu atât mai puternic și mai ușor ele curg, care permite creierului să lucreze corespunzător.

Un lucru despre care nu se vorbește foarte mult este pericolul de supra-stimulare. În societatea noastră, adolescenții sunt învățați că mai mult înseamnă mai bine. Industria alimentară și industria jucăriilor sunt doar câteva exemple care demonstrează acest lucru mai bine, iar producția de televiziune face același lucru cu maximizarea și stimularea pentru a atrage atenția adolescenților. Jane Healy consideră că

„cea mai bună dovadă pe care o avem despre televizor este vizualizarea în rândul adolescenților a nici unui beneficiu vizibil, cel mai probabil va afecta copilul de supra-stimularea creierului într-un punct critic din dezvoltarea lor ca individ în societate".

Jane Healy discută, de asemenea, despre modul în care se creează supra-stimulare și efectele asupra creierului.

„Imaginile, prin culorile atrăgătoare, sunt proiectate pentru a captiva și a atrage atenția. În mod normal, atunci când organismul este în pericol, creierul este cel care răspunde și acționează, însă atunci când adolescentul privește la televizor, corpul nu mai trebuie să reacționeze, mintea construindu-și deja soluții și scenarii ne-experimentate încă”.

Un alt prejudiciu asupra creierului în ceea ce privește uitatul la televizor este deteriorarea capacității de vigilență, sau "abilitatea de a rămâne concentrat în mod activ pe o sarcină". În conformitate cu Jane Healy, adolescenții care urmăresc televiziunea și apoi se apucă să facă puzzle-uri sau să lectureze o carte, nu sunt în măsură să rămână concentrați în aceste tipuri de activități care necesită o concentrare corespunzătoare vârstei de dezvoltare. Se pare că, chiar dacă televizorul este oprit, efectele sale negative sunt încă vizibile. Un alt aspect negativ este acela de reducerea capacității de focalizare la nivelul creierului.

Cel mai important motiv pentru care părinții permit adolescenților să privească la televizor este acela că cei mai mulți consideră că acesta este educațional. Această valoare, totuși, este destul de dezbătută. Jane Healy consideră că, de exemplu, părinții le permit acest lucru adolescenților pentru că ei cred că astfel își vor dezvolta un vocabular, își vor îmbunătăți comunicarea sau că îi va ajuta în abilitatea de a citi.

Mai mult decât atât, Jane Healy afirmă că atunci când un adolescent încearcă să învețe lucruri noi, cele mai valoroase sunt interacțiunile față în față cu realitatea, ceea ce televizorul nu oferă, indiferent de conținut.

Capitolul 3. Metodologie

3.1. Metode de cercetare

3.1.1. Focus-grup

Interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator și face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepțiilor, motivațiilor, sentimentelor, nevoilor și opiniilor oamenilor. Această tehnică este o discuție de grup planificată organizată pentru obținerea percepțiilor legate de o arie de interes strict delimitată, desfășurată într-un mediu permisiv; discuția este relaxată și adesea plăcută pentru participanții care își împărtășesc ideile și percepțiile; membrii grupului se influențează reciproc, răspunzând ideilor și comentariilor.

Focus-grupul e o

„abordare de tip calitativ pentru că interacțiunea de moment dintre participanți, schimbul de idei sau opinii scapă unor reguli sau condiții formale anterior stabilite. Este important să surprindem cum spun, ce spun sau modul în care schimbă argumentele pe parcursul discuției. Cadrul fizic în care se realizează interviul de grup influențează în mare măsură conținutul și dinamica discuției. Cadrul care ar exprima natural pozițiile subiecților ar trebui să fie neutru din punct de vedere afectiv-emoțional”.

Interviul de tip focus grup se diferențiază de interviul individual prin aceea că “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective și procese emoționale într-un context de grup” care produc o mare cantitate de date datorită interacțiunii dintre membrii grupului. Prin intermediul focus grupului se obțin date calitative despre comportamente, percepții, opinii și nu informații cantitative de tip cifric.

Cu toate că se aseamănă în multe privințe, în cercetarea de marketing, focus-grupul deține un loc privilegiat din mai multe motive. În primul rând, interviul de grup presupune un mediu natural față de cel al interviului individual, deoarece participanții influențează și sunt influențați unii de alții, așa cum se întâmplă și în viața obișnuită. De asemenea, participanții construiesc împreună o viziune ca urmare a interacțiunii dintre ei. Spre deosebire de interviul cu o singură persoană, care presupune motivarea propriilor alegeri și opinii, focus-grupul le îngăduie interlocutorilor să își dovedească unii altora validitatea propriilor opinii.

În al doilea rând, se preferă interviul de grup datorită organizării unui număr mic de focus-grupuri în locul intervievării aceluiași număr de oameni în mod individual. În plus, în felul acesta se reduc foarte mult costurile.

În ceea ce privește cadrul de comunicare, am putut observă că se acordă o importanță majoră creării unui mediu plăcut, propice unei comunicări eficiente. Spre exemplu, în cadrul focus-grupului, aranjarea respondenților în jurul unei mese rotunde permite atât comunicarea respondent – moderator, cât și respondent-respondent. Rețeaua în formă de cerc este cea mai autonomă formă de structurare a canalelor de comunicare, cea mai indicată în rezolvarea unor probleme complexe, dar și cea mai satisfăcătoare în ceea ce privește comunicarea între toți membrii.

Procesul de transcriere din cadrul focus-grupului a fost o etapă importantă în redactarea lucrării, care nu s-a limitat doar la notarea cuvintelor rostite de interlocutori, ci a surprins cele mai mici detalii: durata momentelor de tăcere, elementele paraverbale, suprapunerile, pauzele, tonul, ritmul de vorbire și orice alte elemente care ar putea avea o semnificație.

3.2. Concepte

Autorii Denise D. Bielby și C. Lee Harrington oferă pentru conceptul de telenovelă o definiție pragmatică care înglobează elemente de conținut, structură și factori, în funcție de următoarele caracteristici:

“este transmisă în mod frecvent, de multe ori în timpul zilei. Aceasta este orientată către publicul feminin și ocupă majoritatea timpului din zi sau noapte. Telenovela cunoaște o constantă sigură, un set larg de actori și o durată de mai mulți ani, construind astfel o audiență fidelă. Telenovelele tind să abordeze activități de zi cu zi, cele mai amănunțite aspecte ale oamenilor din viața reală, acestea concentrate într-o comunitate sau viață familială. Acestea simulează un timp și evenimente reale, cu mici secvențe narative care sunt exagerate. Telenovelele folosesc, așadar, metoda cliffhangers, un element de intrigă pentru a se asigura că audiența se focalizează predominant pe personajele feminine și pe probleme domestice.”

3.3. Corpus

Pentru studiul de caz, am realizat două focus-grupuri de șase persoane, cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, în funcție de ipoteze și întrebările de cercetare.

3.4. Ipoteze

Ipoteza nr. 1

Cu cât adolescentul este absorbit de TV și telenovele, cu atât se îndepărtează din punct de vedere social.

Ipoteza nr. 2

Cu cât adolescentul se uită la telenovele, cu atât este predispus la probleme sentimentale (raportul psihic dintre realitate și telenovela).

Ipoteza nr. 3

Cu cât adolescentul privește aceste telenovele, cu atât își creează scenarii ireale.

3.5. Întrebări de cercetare

1. Cât timp acordă un adolescent televizorului?

2. Ce anume îl atrage pe un adolescent vizionarea unei telenovele?

3. Ce rol au telenovelele în viața unui adolescent?

4. În ce măsură se identifică un adolescent cu ceea ce privește la o telenovelă?

5. Ce înseamnă pentru un adolescent telenovela?

6. Cu ce situații sociale se confruntă adolescentul?

7. Ce modificări ale personalității au loc?

8. Care este raportul dintre realitate și telenovelă și cum se adaptează adolescentul în ambele situații?

9. Câtă încredere poate avea un adolescent în ceea ce privește o telenovelă?

Capitolul 4. Studiu de caz

Abordarea studiului de caz s-a bazat pe metoda de cercetare calitativă, focus-grupul, o metodă eficientă în cercetarea sociologică asupra influenței telenovelelor asupra adolescenților, principalul obiectiv al studiului.

Astfel, cercetarea a pus în evidență faptul că există o influență majoră a telenovelelor asupra adolescenților însă în aceeași măsură această influență se diminuează.

4.1. Primul focus-grup: persoanele care se uită la telenovele

La întrebarea 1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?, persoanele au răspuns:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că printre motivele pentru care adolescenții vizualizează telenovelele sunt pentru că sunt captivați încă de la primele scene, fiecare episod lăsând urme de suspans astfel încât audiența este menținută fidelă.

Observ, de asemenea, că un rol important o joacă curiozitatea, dorința de a se regăsi într-un cadru filmic și de a rezona cu povestea de la televizor astfel încât să poată învăța noi situații de viață pregătindu-se pentru viitor. În acest sens, Neguț Daiana consideră că telenovela Rebelde este foarte utilă liceenilor deoarece sunt prezentate conflictele cu familia, societatea și problemele cotidiene de adolescent. Mai mult decât atât, Rafti Elly chiar mărturisește că poveștile întruchipate în telenovele coincide cu realitatea astfel adolescenții identificându-se cu scenele respective. Așadar, aceste fete privesc telenovelele deoarece consideră că au ce învăța din aceste scene.

O altă particularitate observată în răspunsurile persoanelor este aceea de dramă, considerând că povestea de dragoste este cea mai atractivă, împreună cu situațiile conflictuale în relațiile intime.

La următoarea întrebare, 2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele?, persoanele au avut răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că vârsta de la care adolescenții încep a viziona telenovele este cuprinsă între 6-7/9 ani și 12 ani. Printre telenovelele menționate remarcăm SOS mi vida, Numai iubirea, La Madrastra, Rebelde, Teresa, Sărmana Maria și Înger sălbatic.

Observ, așadar, că telenovelele menționate sunt printre cele care abordează cele mai profunde și complicate subiecte precum violența, faptul că iubirea primează, conflictele din relațiile familiale, sărăcia sau rebeliunea.

În concluzie, consider că vârsta nu este potrivită pentru aceste telenovele deoarece sunt niște subiecte care ar trebui să fie tratate după vârsta de 15-17 ani pentru a le înțelege în complexitatea lor.

La întrebarea nr. 3, Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?, am obținut următoarele răspunsuri:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că toate persoanele consideră că telenovelele pot influența viața acestora însă fiecare se raportează în funcție de motivul vizionării unei anumite telenovele.

Observ că prin aceste influențe, persoanele ajung să aibă așteptări mult mai mari pentru viitor, învățând atât lucruri bune cât și rele, unele mărturisind că încearcă să adopte din atitudinea și gesturile vizionate.

În concluzie, consider că influența este, în cea mai mare parte, una negativă, decepționând probabil pe viitor unele concepte și valori care nu vor putea fi aplicabile în viața reală. În plus, aceste fete nu fac distincția dintre ficțiune și realitate. Telenovela este un gen ficțional, nu un documentar.

La următoarea întrebare, nr. 4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?, răspunsurile au fost:

Aceste răspunsuri care fac legătura dintre realitate și televiziune presupun niște probleme serioase pe plan psihologic. Majoritatea persoanelor au răspuns că există o asemănare sigură între lumea reală și cea transpusă în telenovele deoarece întâmplările sunt bazate pe defectele societății, menționând chiar și scenele de dragoste sau ipostazele conflictuale în care sunt implicate personajele.

O singură persoană oferă, în schimb, un răspuns mai realist care, după părerea mea este și cel mai veridic pentru consumul cultural televizat, și anume, Dărmănescu Cristina care spune că totul este regizat pentru a crea dependență.

În concluzie, consider că există un procentaj mare de persoane care preia informația din telenovele asimilând-o ca făcând parte din realitate.

Următoarea întrebare, nr. 5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?, mi-a oferit răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că pentru cele mai multe persoane, utilitatea educațională a telenovelei este una ridicată, majoritatea răspunzând că tocmai din acest motiv, faptul că oferă lecții de viață, se uită la telenovele.

Observ că raportul la telenovele este foarte serios în răspunsul dat de Rafti Elly care spune că telenovelele ”sunt o lecție de viață deoarece nu sunt prezentate doar pârțile bune si “roz” ale vieții ci și acele moment de cumpănă în care ești pus la zid și astfel se pot deduce adevăratele pericole ce pot apărea de-a lungul socializării”.

Astfel, consider că aceste persoane preiau subiectele și intrigile din telenovele pentru a putea face față presiunilor sociale și pentru a se descurca în fața problemelor din societate.

La întrebarea nr. 6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?, persoanele au dat următoarele răspunsuri:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că delimitarea dintre viața reală și cea prezentată în telenovele este una destul de slabă. Preferința pentru telenovelă și faptul de a visa la o iubire sau un mediu perfect de relații intime este majoritară, un răspuns fiind că această preferință provine din situația contrastantă care este realitatea crudă. Un alt răspuns face referire la modul de influență în vizualizarea și determinarea unor alegeri în situații reale.

La întrebarea nr. 7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate? am obținut răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că telenovela, un concept televizat în sine, are parte de o difuzare pe scară largă datorită consumului cultural care creează dependență, după cum spune de exemplu Dărmănescu Cristina: finalul fiecărui episod fiind mereu unul plin de suspans făcându-te să revii în fiecare seara la vizionarea lui.

Observ că alte răspunsuri privesc asocierea directă a vieții reale cu cea a personajelor din telenovele, care trăiesc o poveste de dragoste frumoasă la care multă lume visează. Un element crucial, se pare, este cadrul actorilor, aceștia atrăgând prin frumusețe și corporalitate.

În concluzie, consider că motivul difuzării acestor telenovele este acela de a reuși să transmită evenimente emoționale cu care cele mai multe persoane pot rezona, astfel făcându-se apel uneori la dorințele inhibate și ne-exprimate.

Următoarea întrebare, nr. 8. Cat timp aloci pe zi telenovelelor? prezintă răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că timpul alocat pentru vizionarea unei telenovele este cuprins între 2-4 ore ajungându-se până la 5 ore de vizualizare.

Observ că telenovelele sunt vizualizate pe calculatorul personal, timpul alocat fiind de 2 ore pentru 2 episoade, sau pe canalele de televiziune precum Acasă Tv.

Este interesant, în acest caz, modul în care se alocă timpul pentru vizionare. De exemplu, pe calculatorul personal, persoana respectivă poate decide un număr infinit de ore pentru a vizualiza episoadele unei telenovele datorită disponibilității și accesului online însă numărul de 2 ore atribuit pentru 2 episoade sugerează că acest timp este destinat unei necesități de a se relaxa în timpul zilei.

Spre deosebire de calculatorul personal, persoana care optează pentru vizualizarea la TV mărturisește, de asemenea, că își petrece același interval de 2 ore alocat pentru 2 episoade însă le vizionează unul după altul conform programului Tv de transmitere. Astfel, vizionarea nu este o decizie luată de subiectul în sine ca făcând o alegere ci mai degrabă este una luată prin absorbția canalului de transmisie care își menține funcția de agendă printr-o natură persuasivă.

A noua întrebare este 9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional? cu răspunsurile:

În aceste răspunsuri observ că natura emoțională a audienței este manipulată într-o mare parte, în unele cazuri răspunsurile constatând că este ceva normal sau că este o certitudine.

Observ, de asemenea, că sentimentele joacă un rol foarte important în conturarea unui public fidel. Prin raportare la problemele emoționale existente în viața reală, telenovelele prezintă uneori soluții sau accentuări ale dramelor.

În concluzie, aspectele pe care le-am observat în răspunsuri țin de sentimente, sensibilitate emoțională sau vizualizarea unor momente perfecte spre care tinde orice adolescent.

Întrebarea cu nr. 10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei? prezintă următoarele răspunsuri:

Aspectul social este foarte problematic, telenovelele ocupând o mare parte a timpului și a interesului astfel încât majoritatea persoanelor intervievate afirmă că fac parte doar dintr-un grup restrâns de prieteni.

Un răspuns interesant a fost faptul că Dărmănescu Cristina se uită singură la telenovele ceea ce sugerează o izolare socială și implicare afectivă totală în poveștile transpuse pe ecran.

Un alt răspuns ține de nepotrivirea anumitor tipuri de telenovele în rândul prietenilor ceea ce denotă o diferență socială din punct de vedere psihic și conceptual, adolescenții având priorități și valori morale diferite în funcție de telenovelele vizualizate.

În concluzie, caracterul social al adolescenților pare a fi cel de izolare și nepotrivire în societate, deși există și fete care se uită împreună cu alții la telenovele, au prieteni, ies.

Întrebarea nr. 11. este V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari? cu răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că adolescenții își construiesc relațiile intime în funcție de standardele stabilite. Cele mai multe persoane recunosc faptul că așteptările pe care le au sunt destul de mari și nu putem neglija acest aspect în ceea ce privește contactul cu persoana lângă care urmează să își petreacă restul vieții.

Observ, așadar, că conceptul de dragoste este destul de influențat datorită vizionării telenovelelor deoarece relațiile de familie, cele intime, cele conflictuale sau cele profesionale sunt reprezentate mereu într-o formă accentuată. Se pune foarte mult accent pe aceste tipuri de relații iar acest lucru influențează major adolescenții care încă nu ar trebui să întâmpine aceste probleme destul de complicate pentru vârsta lor.

La întrebarea nr. 12. Aveți un ideal conform modelului din telenovelă?, am primit răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că, în afară de o singură persoană, toate celelalte și-au format un ideal masculin pe baza personajelor din telenovele.

Consider că acest lucru este foarte dăunător pe plan psihic deoarece se creează pentru realitate o serie de atribute și calități care nu se potrivesc în mediul societății însă care sunt transpuse de niște actori în telenovele. Calitatea predominantă a unui bărbat ține de aspectul fizic și frumusețea acestuia care atrage persoanele de sex feminin.

Următoarea întrebare este 13. Care este iubirea ideala? Cum ar trebui sa fie ea?, primind răspunsurile următoare:

În domeniul iubirii, majoritatea adolescenților pun foarte mult accent pe ceea ce ține de înțelegere, respect și încredere, de menținerea legăturii de dragoste prin compromisuri și de dedicare totală pentru partenerul de viață. Unii dintre ei însă afirmă că nu cred într-o iubire ideală sau că aceasta se realizează prin efortul fiecăruia în parte alături de persoana potrivită.

În concluzie, consider că la vârsta adolescenței aceste lucruri devin definitorii în mentalitatea lor.

Pe de o parte, aspectul pozitiv al telenovelelor este acela de a fi contribuit la transmiterea unor valori importante precum înțelegerea față de aproapele tău, respectul față de cei de lângă tine sau încrederea pe care trebuie să o ai în partenerul tău.

Pe de altă parte însă, consider un aspect negativ dedicarea totală pentru partenerul de viață și menținerea relației de dragoste prin compromisuri pentru ca povestea de dragoste să fie una frumoasă. Acest lucru inhibă aspectele identității proprie și a valorilor, conceptelor și dorințelor proprii prin dedicarea totală, considerând că partenerul tău este mai important în relație. De asemenea, compromisurile nu fac altceva decât să mențină o poveste de dragoste, iar prin termenul de poveste de dragoste înțelegem și faptul că aceasta are un sfârșit, de multe ori nefavorabil. Prin compromisuri, se recurge la o imagine ideală în dragoste, ceea ce face ca relația să fie una superficială, menținându-se doar la un nivel aspectual.

Întrebarea nr. 14. Vi se pare ca viața e frumoasă? are următoarele răspunsuri:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că percepția asupra vieții este una în general pozitivă însă nu a fost dat nici un răspuns mai realist care să privească și aspectele negative cu care omul se confruntă în viața de zi cu zi.

Observ că Neguț Daiana a răspuns o versiune proprie de viață frumoasă care constă în faptul că ”Câteodată trebuie sa faci tot ce iți trece prin cap, să te îndrăgostești, să devii ceea ce vrei tu să fii nu ce vor alții”. Această manifestare devine din ce în ce mai pregnantă în rândul adolescenților, având atitudini de rebeliune sau aflându-se mereu în căutarea identității proprie.

Un alt răspuns este cel al Denisei Ali care spune că ”Pentru mine viața, în felul în care o văd eu, da!”. Acest răspuns este unul foarte problematic deoarece lucrurile în viața reală nu sunt întotdeauna în conformitate cu ceea ce percepe un adolescent. Iluzia și fantezia devin astfel niște sisteme de apărare față de ceea ce este realitatea cu adevărat. Prin urmare, se poate ajunge la un comportament iresponsabil, la evitarea problemelor și situațiilor care necesită atenție majoră sau la nerecunoașterea contactului cu situații reale.

În cele din urmă, ultima întrebare este 15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește? la care am primit răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că viața ideală nu se ridică niciodată la așteptările pe care adolescenții le au și că de cele mai multe ori dezamăgirea este inevitabilă. Totuși, fetele par în general mulțumite de viața lor.

4.2. Al doilea focus-grup: persoanele care nu se uită la telenovele

Prima întrebare este 1. De ce nu te uiți la telenovele?, la care am primit răspunsurile:

În aceste răspunsuri am identificat faptul că aceste persoane nu vizionează telenovele din cauza încărcăturii dramatice a iubirii interzise, din cauza efortului slab intelectual care nu îmbunătățește deloc condiția umană, din cauza repetării subiectului introdus pe ecran, sau din cauza stilului exagerat de a transmite anumite aspecte din viață.

Următoarea întrebare este 2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?, la care s-a răspuns:

Cele mai multe răspunsuri sunt de fapt niște opinii de influență. Observând mediul social care se uită la telenovele, persoanele consideră că vizionarea se datorează suspansului, lumii fantastice ca de basm, timpului liber sau lipsei de ocupație.

La întrebarea 3. Ce altceva preferi să vezi la TV?, persoanele mi-au răspuns:

În cadrul acestei întrebări, răspunsurile fac referire la cultura media televizată care abordează alt stil de consum cultural precum emisiuni de cultură generală, Animal Planet, National Geographic, apelând chiar la Cartoon Network în defavoarea telenovelelor. O altă preocupare a timpului liber se face prin muzică, History Channel, documentare.

Observ, de asemenea, o atitudine de respingere față de televiziune și conceptul de televizor primind răspunsuri precum: ”În ziua de azi televizorul te cam strică” sau ”Personal, deschid rar televizorul”.

Întrebarea nr. 4 este Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?, la care am primit următoarele răspunsuri:

O întrebare importantă am considerat a fi cea despre părerea acestor persoane asupra conceptului de telenovelă pentru a lua în vedere și o versiune obiectivă în cazul influențelor media.

Astfel, am observat că telenovela devine plictisitoare după o perioadă de vizionare din cauză că abordează același tipar de poveste, că exagerează foarte mult secvențele care în viața reală nu sunt reprezentate în conformitate, că au un conținut scăzut din perspectiva intelectualității și că elementele din viața reală sunt tratate în mod superficial.

De asemenea, am observat și preferința pentru ieșiri în aer liber sau alte distracții în defavoarea televizorului.

Întrebarea nr. 5. Ce nu te atrage? prezintă următoarele răspunsuri:

Am observat, în cazul acestei întrebări, că majoritatea adolescenților nu sunt atrași absolut deloc de ideea de a vizualiza o telenovelă, menționând motive precum exagerarea scenelor, inutilitatea și lipsa de informație, lipsa de originalitate sau aspectul negativ legat de violență, crime, viol, furt care influențează semnificativ mentalitatea unui adolescent în diferențierea dintre bine și rău.

La întrebarea nr. 6, Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?, persoanele au răspuns:

Observ că majoritatea nu acordă nici un interes telenovelelor astfel încât nu doresc a contribui cu nimic pentru o eventualitate acceptare și vizionare. Unele persoane, în schimb, spun că poate și-ar schimba opinia despre telenovele dacă s-ar introduce idei originale și un cadru care să aibă o naturalețe mai realistă sau că ar dori desființarea acestora.

La ultima întrebare, nr. 7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului?, persoanele au dat răspunsurile:

În ceea ce privește utilitatea telenovelelor asupra publicului larg, răspunsurile privesc în marea majoritate diferența mentalității a unor adolescenți, în faptul că aceștia se uită la telenovele deoarece le oferă ceva ce le lipsește. Un răspuns este faptul că telenovelele sunt niște povești SF care creează scenarii ireale deformând ideea de realitate: „le fac pe fetele adolescente să-și facă filme în cap gen: "Ce frumos ar fi că și viața mea să fie așa…” sau „Aș vrea și eu să trăiesc o poveste de dragoste așa cum arată în telenovele..”.

Oricum, observ faptul că fetele care nu se uită la telenovele se cred mai deștepte decât cele care se uită și se simt libere să le judece pe cele cărora le plac telenovelele.

Un alt motiv pentru care adolescenții se uită la telenovele este pentru că le oferă relaxare sau pentru că le oferă încredere fetelor nesigure pe ele pentru că acestea văd că mai sunt și alte persoane cu aceleași probleme.

4.3. Concluzii

Prin urmare, concluzionăm în funcție de întrebările de cercetare. Astfel am observat în urma studiului de caz că un adolescent petrece în fața televizorului în jur de 2-3 ore până la 5 ore. Acesta este atras de vizionarea unei telenovele, în rândul celor care se uită, datorită poveștilor de iubire frumoase și captivante, actorilor care impresionează prin aspectul fizic plăcut (reținem aici și că majoritatea actorilor de sex masculin devin modele ideale pentru adolescente chiar în viața reală) sau datorită faptului că acestea percep ceea ce se transmite ca lecții de viață considerându-le utile în viața de zi cu zi.

De asemenea, am constatat că rolul telenovelelor ocupă un loc important acestea având rol de mediu de informații din care adolescenții preiau învățături din relațiile amoroase de pe micul ecran, se simt implicați personal în desfășurarea acțiunii identificându-se adeseori cu personajele preluând atitudini și gesturi sau le oferă un mod plăcut de relaxare care nu necesită un efort mintal solicitant. Spre deosebire de adolescentele care vizionează telenovele, cele care nu se uită consideră că telenovela nu este utilă și nu are nici un rol decât acela de a interpreta în mod exagerat anumite evenimente reale, întregul cadru fiind tratat superficial astfel încât să ofere o lume ireală fără nici o raportare la realitate.

Pentru cele mai multe adolescente dintre cele care vizionează, telenovela este un spațiu în care realitatea este surprinsă foarte bine, o persoană chiar spunând că observă cum o situație este redată foarte bine în telenovelă ceea ce înseamnă că nu se inspiră din basme. Spre deosebire de acestea, persoanele care nu se uită telenovela este doar un mijloc prin care adolescenții își pierd vremea și din care nu învață nimic altceva decât lucruri care nu se pot adapta la societatea în care trăiesc, devenind visători sau chiar dorind să trăiască o poveste de dragoste precum cea din telenovelă.

În ceea ce privește situațiile sociale, pentru adolescentele care se uită la telenovele, acestea vin în ajutorul problemelor și diferitelor conflicte cu care se lovesc în viața de zi cu zi. Spre deosebire de acestea, persoanele care nu se uită consideră că telenovela împiedică adolescenții de a trăi cu adevărat viața, pierzându-și timpul în fața calculatorului când ar trebui de fapt să iasă în aer liber și să se distreze alături de prieteni.

Printre modificările comportamentale și cele ale personalității, consider că persoanele care vizionează telenovele au parte de o atitudine pozitivă față de cele care nu se uită. Astfel, persoanele care se uită își găsesc un punct de reper în telenovela la care se uită, se reorganizează ca personalitate și identitate și au o atitudine mult mai deschisă despre viață și iubire, chiar cu riscul de a părea visătoare. Spre deosebire de acestea, celelalte sunt mai realiste, conștiente de realitatea existentă încercând să găsească același reper în viața lor prin propriile mijloace fără a se lăsa influențate de mediul televizat.

Raportul dintre realitate și telenovelă este destul de strâns în cazul persoanelor care se uită la televizor, ne-existând pentru acestea o limită clară între cele două lumi din punct de vedere al adaptabilității, aspect pe care persoanele care nu se uită la telenovele îl controlează.

Încrederea în ceea ce privește telenovela s-a dovedit semnificativă în cazul persoanelor care se uită, acestea bazându-se pe suportul emoțional pe care o telenovelă îl oferă. Cele care nu se uită și-au manifestat respingerea totală a telenovelelor, una dintre ele chiar considerând că acestea ar trebui desființate deoarece creează o dependență prea mare de la o vârstă prea fragedă.

4.4. Verificarea ipotezelor

Prima ipoteză pe care am formulat-o este „Cu cât adolescentul este absorbit de TV și telenovele, cu atât se îndepărtează din punct de vedere social.” În urma studiului realizat, am observat că se infirmă parțial. Din răspunsuri reiese că și fetele care se uită la telenovele au un mediu social destul de bogat, au prieteni și ies în oraș. Însă, cele mai multe dintre ele fac parte dintr-un grup restrâns, fiind ușor marginalizați din punct de vedere social, aceștia preferând să își petreacă mai mult timp în fața televizorului ca metodă de relaxare, spre deosebire de cei care nu vizionează telenovele și care preferă să-și petreacă timpul în aer liber cu prietenii decât să stea în fața televizorului.

Cea de-a doua ipoteză pe care am formulat-o este „Cu cât adolescentul se uită la telenovele, cu atât este predispus la probleme sentimentale”, de asemenea, se verifică, deoarece raportul psihic dintre realitate și telenovelă este oscilatoriu, persoanele care se uită având un comportament visător și tendințe de a-și imagina situațiile pe care le văd la televizor în mijlocul realității.

A treia ipoteză este „Cu cât adolescentul privește aceste telenovele, cu atât își creează scenarii ireale”. În cadrul formulării acestei ipoteze, am observat din studiul de caz tendințele de a raporta ceea ce văd la televizor la realitatea cotidiană, unele persoane preluând comportamente, gesturi, atitudini astfel încât să semene cu eroii pe care îi adoră.

În același timp, se poate avansa o a patra ipoteză, pentru un studiu ulterior, conform căreia privitul la telenovele predispune la o atitudine pozitivă față de viață.

Bibliografie

Bielby, Denise D.; Harrington, C. Lee (2008), ”Serial Narratives on the Global Market”, în Global TV: Exporting Television and Culture in the World Market, New York University Press, New York

Brown, William J. (1996), "Sociocultural Influences of Pro-development Soap Operas in the Third World", Journal of Popular Film and Television 19 (4) (Carnegie Endowment for International Peace), sursa: http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01956051.1992.10662035

Bulai, Alfred (2000) Metode de cercetare calitativă. Focus-Grupul în investigația socială, București, Editura Paideia.

Bushman BJ, Anderson, CA. (2009), Comfortably numb: desensitizing effects of violent media on helping others, Psychological Science, 21(3)

http://psihologie-blagacj.wikispaces.com/file/view/Efectele+televizorului.pdf

Chelcea, S., Iluț, P. (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București.

Cojocaru, Daniela (2003), Focus grupul-tehnica de cercetare a socialului, în Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Vol. 1/aprilie, Editura Lumen, Iași

Coman, Mihai, (1999) "Introducere în sistemul mass-media", Iași, Polirom.

De Fleure, Melvin L; Sandra, Ball-Rokeach, (1999) "Teorii ale comunicării de masă", Iași : Polirom.

Dinu, Mihai, (2007) "Comunicarea : repere fundamentale", București, Orizonturi.

Fiske, John; Hartley, John (2002) "Semnele televiziunii", Iași , Institutul European.

Gerbner, George, (1998) "Cultivation analysis: An overview". Mass Communication and Society

Gheorghe, Virgiliu (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos, Fundația Tradiția Românească.

Healy, Jane M (1990) Endangered Minds, New York: Touchstone, 1990, http://www.montessoriseeds.com/uploads/8/4/9/9/8499865/endangered_minds.pdf

Iluț, Petru, (1997) Abordarea calitativă a socio-umanului, Ed. Polirom, Iași

Kellner, Douglas, (2001) Cultura media, traducere de Teodora Ghiviriză și Liliana Scărlătescu, prefață de Adrian Dinu Rachieru, Iași, Institutul European

Lippmann, Walter (2009) Opinia publică, Editura Comunicare.ro

Lochard, G., Boyer, H. (1998) Comunicarea mediatică, Editura I.E.I., Iași

Mander, Jerry (1978) Four Arguments for the Elimination of the Television, New York, https://waswasa.files.wordpress.com/2014/07/four-arguments-for-the-elimination-of-television-jerry-mander.pdf

Marinescu, Valentina (2009) Metode de studiu în comunicare, București, Editura Niculescu, Capitolul „Focus-grupul”

McLuhan, M. (1997), Mass media sau mediul invizibil, Editura Nemira, București.

McQuail, Denis; Windahl, Sven, (2001) "Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă", București, SNSPA.

Petcu, M (2002), Sociologia mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Thompson, John B., (2002) "Media și modernitatea: o teorie socială a mass-media", București, Antet.

Vlăsceanu, L; Zamfir, C. (1998), Dicționar de sociologie, ed. Babel, București

Anexe

Ghid de discuție focus-grup pentru persoanele care se uită la telenovele

Participarea adolescenților cu vârsta între 14-18 ani.

Introducere: Întrebări de deschidere

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele?

Impactul: Întrebări introductive

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Mesajul: Întrebări de legătură

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Analiza: Întrebările-cheie

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

8. Cât timp aloci pe zi telenovelelor?

9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional?

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Concluzii: Întrebări finale

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovelă?

13. Care este iubirea ideală? Cum ar trebui sa fie ea ?

14. Vi se pare că viața e frumoasă?

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Anexa nr. 1. Andreea Miaună – 18 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

Cred că majoritatea, și fetele și bărbații vizionează pentru că le plac primele scene, dacă se regăsesc continuă vizionarea sau dacă au ceva de învățat.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele?

Prima dată am vizionat Clona când eram mică, după pe la 9 ani mă uitam la SOS mi vida. Îmi place să urmăresc reluările telenovelelor care mi-au intrat in suflet.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

E posibil să influențeze viața, depinde cu ce scop te uiți. De exemplu la “Clona” mă uitam pentru că îmi plăceau scenariile și începeam să dansez după Jade, și îmi place personajul ei deoarece te schimbi automat după cineva fără să îți dai seama… depinde cât de mult iți place..

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Se întâmplă desigur, de astea se fac și filme. Dacă nu deschizi ochii în realitate măcar sa îți deschidă mintea. Când se termină serialul si rămâi cu realitatea te lovești de ea și nu le place unora. Unii așteaptă următorul episod să învețe ceva.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Nu neapărat. Îți oferă ce îți place ție. Tu iei ce consideri că e bun și înveți ce vrei.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Se întâmplă și asta. Decât realitatea crudă, îți mai place să mai și visezi, să fii în altă lume cât de cât reală.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

Nu știu. Posibil și de cât timp îți acorzi. Cred că majoritatea își fac timp sau au anumite ore când își vizionează preferata telenovela.

8. Cat timp aloci pe zi telenovelelor?

În ultimele luni foarte rar.

9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional?

E ceva normal. Dacă nu am avea sentimente și nu ti- ar place o telenovelă de ce te uiți?

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Aveam tot cartierul care se uita la Rebelde. Am un grup de prieteni mai restrâns

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Da, mi-am găsit iubirea vieții și nu mă aștept la ceva mai mult. Prefer să vină totul de la sine.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovelă?

Este posibil. Telenovelele sunt regizate după viața reală, nu din povești cu zâne.

13. Care este iubirea ideala? Cum ar trebui sa fie ea ?

Din punctul meu de vedere respectul si încrederea care vin pe parcurs.

14. Vi se pare ca viața e frumoasă?

Viața e frumoasă dacă tu ti-o construiești astfel încât sa ai curaj să spui asta.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Viața ți-o faci tu ! Când îți e prea bine Dumnezeu te mai trage un pic de urechi să nu uiți de unde ai plecat. Când te vede descurajat el îți ține moralul sus ca să te poți încuraja să urci

Anexa nr. 2. Cristina Dărmănescu – 18 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

Unele adolescente se uită din curiozitate ( recomandare a prietenelor ), altele pentru a-și epuiza în mod plăcut timpul liber.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele? ?

Prima telenovelă văzută a fost una românească, la varsta de 6-7 ani – “ Numai iubirea “, după aceea continuând să mă uit și la cele în spaniolă. La vârsta aceea mă limitam la una pe zi. Nu, nu-mi plac reluările.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Da, uitându-te la viața aceea “ perfecta” , ai așteptări mult mai mari pentru viitorul tău.

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Nuuu, clar nu. Totul este regizat pentru a crea “dependenta”.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

În unele secvențe, da.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Nu.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

As putea spune că ele creează “ dependență” .. finalul fiecărui episod fiind mereu unul plin de suspans făcându-te să revii în fiecare seara la vizionarea lui.

8. Cât timp aloci pe zi telenovelelor?

2 ore.

9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional?

Da, în unele privințe..

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Da, în mod special prietenele. Mă uit singura la telenovele.

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Nu am găsit-o, dar îmi cunosc foarte bine standardele.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovelă?

Nu.

13. Care este iubirea ideală? Cum ar trebui sa fie?

Iubirea ideală ne-o creăm noi în timp, bineînțeles lângă persoana potrivită.

14. Vi se pare că viața e frumoasa?

Frumoasă este puțin spus.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Pai.. Fiecare om își propune câte ceva în viață, tot ce contează este ambiția și curajul pe care-l ai pentru a-ți atinge scopurile, pentru a ajunge la aceea viață ideală.

Anexa nr. 3. Daiana Neguț – 18 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

Consider că adolescentele se uită la telenovele deoarece se pot regăsi în poveștile de viață ale personajelor și pot învăța din greșelile pe care personajele le fac. Privind acțiunea, pot vedea consecințele unor păcate și le pot determina să dea sfaturi prietenelor. De exemplu, o telenovelă din care adolescentele pot învăța este Rebelde unde este prezentată viața liceenilor și problemele cotidiene ale adolescenților care se confruntă cu părinții, grupul de prieteni, profesori și cadre didactice. Telenovela Rebelde le ajută pe adolescente să realizeze defectele și greșelile pe care liceeni le fac.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele?

Am început să vizionez încă de la 9 ani când eram clasa a treia și studiam spaniolă la școală. Telenovelele spaniole mă ajutau să îmi dezvolt vocabularul în această limbă și mă ajutau să port o conversație cursivă cu profesoara de spaniolă. După ce au apărut telenovele românești, îmi programam timpul în funcție de programul lor, majoritatea fiind de luni până vineri de la ora 20:30. Recent, am hotărât să reiau telenovela Rebelde deoarece, fiind la liceu, mi-am amintit de modul cum se distrau liceeni în telenovelă și în timpul liber revăd episoadele cu mare plăcere.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

După părerea mea, telenovelele influențează modul de viață propriu prin prezentarea a diverse tipologii de personaje în care putem regăsi membri ai familiei, prieteni sau chiar pe noi înșine.

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Întâmplările sunt bazate pe fapte reale sau defecte ale societății și, de aceea se pot întâmpla în viața reală.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Acesta este unul din motivele pentru care adolescentele prefer sa se uite la telenovele. Ne oferă o lecție de viată și ne ajuta să facem față problemelor sociale.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Și eu sunt de aceeași părere, chiar dacă nu ar trebui, se mai întâmplă să asimilam unele probleme din viață cu cele din telenovele deoarece ne influențează gândirea și modul de a aborda o situație.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

Telenovelele prezintă povești de iubiri frumoase la care multe persoane visează. Unii dintre noi poate și-au găsit deja un suflet pereche și, este o placere să privești și, povestea de viață a unor personaje precum și, demersurile acestora spre a fi fericite alături de cineva.

8. Cat timp aloci pe zi telenovelelor?

Eu urmăresc telenovelele pe laptop. Pe zi urmăresc să zicem 2 episoade, cam o ora si jumătate și urmăresc cate 2 episoade pe zi dintr-o telenovelă și când o termin pe aceasta încep alta.

9. Crezi ca telenovelele manipulează emoțional?

Majoritatea adolescentelor ce vizionează telenovele sunt fete sensibile și, da pot fi manipulate emoțional deoarece ele se pot gândi la problemele lor sentimentale.

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Și eu am un grup restrâns de prieteni, însă am mulți amici cu care ies și îmi petrec timpul liber și nu sunt singura care se uita la telenovele dar celelalte prietene ale mele nu se uită la aceleași telenovele la care mă uit și eu și nu ne potrivim la genul de telenovela pe care o vizionăm.

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Am crezut că da, însă probabil nu sunt pregătită la aceasta vârstă fragedă. Ceea ce am trăit rămâne o amintire frumoasă și o experiență frumoasă. Și, da, am așteptări mari, mai mult intelectuale decât fizice.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovela?

Mi-ar plăcea sa întâlnesc pe cineva conform tiparului din telenovela “El triumfo del amor” , protagonistul fiind William Levy fiind un ideal si, datorita frumuseții acestuia dar și datorită comportamentului său cu partenera Maite Peroni și cu persoanele din jurul său.

13. Care este iubirea ideală? Cum ar trebui sa fie ea ?

Sunt de părere că iubirea ideală nu exista însă, atunci când vom întâlni persoana cu care vom dori să ne petrecem restul vieții, amândoi vom face compromisuri pentru a ne simți ca într-o frumoasa poveste de dragoste, o iubire pe care nu o vom uita.

14. Vi se pare că viața e frumoasă?

Daca știi cum sa o trăiești, da. Câteodată trebuie sa faci tot ce iți trece prin cap, să te îndrăgostești, să devii ceea ce vrei tu să fii nu ce vor alții pentru că doar așa putem să ne facem viața mai frumoasă. Trebuie să ne trăim viața alături de persoane care ne accepta așa cum suntem.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Nu întotdeauna viața se ridica la nivelul așteptărilor noastre deoarece nu toți avem același punct de vedere, mod de gândire sau metodă de acționare.

Anexa nr. 4. Denisa Ali – 16 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

Eu una cred că adolescentele nu se uită la orice tip de telenovela. Majoritatea se uită la cele pentru vârsta lor, cum ar fi "Rebelde" " Camaleones" și altele genul. Cred că majoritatea care se uită la telenovele vor sa ia exemplu. Sa facă și ele din viața lor o telenovelă.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele? ?

De la vârsta de 9 ani, cam așa. Prima telenovelă a fost "La Madrastra" . La această telenovela m-aș uita de mii de ori, nu mă satur. Depinde ce telenovele erau, dar de obicei la mai multe. Daca îmi plăcea telenovela foarte mult, da! Mă uitam și la reluare.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Cred ca acest lucru depinde și de telenovelă, majoritatea nu cred ca ar afecta cu ceva. Poți învăța prin telenovele și lucruri bune și rele.

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Uneori, cred că da.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Mie una, mi-au fost lecții de viață unele telenovele.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Câteodată, da.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

Eu cred ca sunt căutate pentru ca unele fete își trăiesc viața prin telenovele, le ajută emoțional, ba chiar uneori le pot fi de ajutor. Dar aceasta chestie depinde și de actori care interpretează personajul. Cunosc cazuri, în care unele fete sau chiar si femei se uitau la telenovele doar pentru simplu fapt că le plăceau personajele, sau actorii.

8. Cat timp aloci pe zi telenovelelor?

Vreo 3 sau 4 ore.

9. Crezi ca telenovelele manipulează emoțional?

Da, sunt sigură.

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Da, majoritatea din grupul meu se uita la telenovele.

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Pai sincer, cred ca încă nu am găsit-o. Așteptări mari de la viață nu cred că am.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovela?

Da, Bruno din telenovela Sortilegio.

13. Care este iubirea ideală? Cum ar trebui sa fie?

Nu cred că știu până în momentul de față care este iubirea ideală. Dar pentru mine ar fi cam așa, cu încredere, făcând pe zi ce trece viața partenerului mai frumoasă. Înainte de soț-soție, prieten-prietenă să fiți amici, partenerul tău să fie și prieten, și soț, și amic, și frate, și mamă, și tată, să fie tot în viața ta! Fără secrete și minciuni. Și nici atât să își facă rău unu celuilalt. Să trăiești prin fericirea partenerului tău. Să îl înțelegi, să fii mereu acolo când va avea nevoie de tine indiferent de orice!

14. Vi se pare ca viața e frumoasă?

Pentru mine viața, în felul în care o văd eu, da! E frumoasă.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Viața ideala pentru mine e sa fii împlinită, fericita și sănătoasă. Am avut un moment din viața mea în care eram foarte dezamăgită de ea, dar cu încredere și speranță acum e la nivelul așteptărilor mele. Sunt fericita și foarte mulțumită de viața mea!

Anexa nr. 5. Elly Rafti – 17 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

În opinia mea, adolescentele se uită la telenovele pentru că majoritatea poveștilor coincide cu realitatea și ne putem regăsi cu ușurință în scena relatată. Poveștile de dragoste atrag în general tinerele și de aceea au atât de mult succes.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele? ?

Vizionez telenovele de mic copil, în special cele în limba spaniolă, cât mai multe pe zi în limita timpului disponibil. Nu obișnuiesc să mă uit la reluări în condițiile în care am văzut episoadele deoarece sunt o persoană care nu are multă răbdare. Îmi place foarte mult telenovela Teresa pentru că mă încadrez cu acel personaj și îmi place foarte foarte mult.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Aș putea spune că îmi influențează viața obișnuită pentru că mă regăsesc cu anumite personaje din telenovele și încerc să adopt din atitudine și gesturi. Plăcându-le foarte mult mi se pare că fac bine tot ceea ce fac și încerc să fac și eu ca ele ca totul să iasă la fel și să fiu exact în aceeași poziție.

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Majoritatea lucrurilor prezentate în telenovele se întâmplă și în viața reală, cum ar fi scenele de dragoste și ipostazele conflictuale în care sunt implicate personajele.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Sunt o lecție de viață deoarece nu sunt prezentate doar pârțile bune si “roz” ale vieții ci și acele moment de cumpănă în care ești pus la zid și astfel se pot deduce adevăratele pericole ce pot apărea de-a lungul socializării.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Da, deși acest lucru ar trebui sa nu se întâmple în viața de zi cu zi este imposibil pentru ca ne influențează tot ceea ce vizualizăm și ne determină să facem alegeri în conformitate cu problematica telenovelei.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

Sunt căutate și difuzate pentru poveștile fascinante de dragoste cu final fericit. Evenimentele emoționante care au tentă de picanterie te duc într-o lume a basmelor în care ți-ai dori să trăiești fericit pana la adânci bătrâneți.

8. Cat timp aloci pe zi telenovelelor?

Pai aproximativ 2 ore pentru ca mă uit pe canalul Acasă tv si sunt una după alte 2 telenovele care îmi plac foarte mult.

9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional?

Mă manipulează emoțional pentru că momentele surprinse de camera arata viața perfectă pe care toți o visăm și tindem să o avem.

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Am un grup de prieteni restrâns, nu știu dacă se uită.

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Nu știu ce să iți spun… sunt o persoană care are multe așteptări și pretenții și aș tinde să cred că nu am găsit încă această persoana, dar am tot timpul din lume având doar 17 ani.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovela?

Aș dori să cunosc o persoana cu trăsături si calitățile prezentate de actorul principal Sebastian Rulli din telenovela Teresa. Este genul de bărbat care ar atrage toate privirile și pe care orice persoană ar fi mandră să o aibă.

13. Care este iubirea ideală? Cum ar trebui sa fie?

Din punctual meu de vedere iubirea ideală este inexistentă însă, sunt mici asemănări cu poveștile prezentate în telenovele. Ar trebui sa existe multa înțelegere, respect și încredere în persoana cu care decizi să treci peste toate greutățile vieții.

14. Vi se pare că viața e frumoasă?

Viața merită trăită din plin, fiecare moment are o anumita conotație și tot ceea ce facem va fi întipărit în minte și vor rămâne amintiri peste ani. Pot spune că da, viața este frumoasa dacă știi cum să îi manevrezi situațiile.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Viața ca și iubirea nu pot fi ideale însă există momente de perfecțiune în care nimic nu mai are importanță si starea de bine e la cote maxime. Sunt multe inconveniente însă trebuie să trecem peste toate acestea și să trăim din plin.

Anexa nr. 6. Alexandra Ioniță – 17 ani

1. De ce crezi că se uită adolescentele la telenovele?

Cred că cele mai multe fete se uită la telenovele pentru că le plac dramele și se pot regăsi ușor în unele scene, sau se uită fiindcă cei mai mulți actori arată foarte bine chiar dacă nu joacă pe măsură.

2. De când ai început să vizionezi? Ce vizionai în special? Una sau mai multe pe zi? Te uiți și la reluări chiar dacă ai mai văzut episoadele? ?

Da, mă uit de pe la 12 ani. Îmi plăceau în special telenovelele vechi cu Thalia ca Săraca Maria sau cele cu Natalia Oreiro, Înger sălbatic.

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Da, în mare parte depinde și de telenovelă. Mi-aduc aminte că îmi plăcea foarte mult Uzurpadora și cred că m-a influențat fiindcă sunt multe probleme de familie în care m-am regăsit și în plus arată și cât de răi pot fi unii oameni.

4. Crezi că tot ce se întâmplă în episoade ar putea să se întâmple și în viața reală?

Da, eu chiar cred că s-au inspirat de multe ori din viața reală.

5. Consideri că îți oferă o lecție de viață?

Unele telenovele, da.

6. Confuzi viața reală cu cea din telenovele?

Uneori.

7. De ce crezi că sunt atât de căutate și difuzate?

Tot așa, fiindcă sunt mulți actori care arată bine și atrag fetele de vârsta mea. Dacă mai au șu un subiect interesant, imediat ești captivat.

8. Cât timp aloci pe zi telenovelelor?

Cam 5 ore.

9. Crezi că telenovelele manipulează emoțional?

Da, așa cred.

10. Aveți un grup de prieteni restrâns sau mai larg? Cei din grupul vostru se uită și ei?

Nu cred că am un grup, de obicei sunt eu și încă o prietenă care se mai uită cu mine când rămâne peste noapte.

11. V-ați găsit iubirea vieții? Aveți așteptări mari?

Încă nu și cred că e din cauză că am așteptări destul de mari.

12. Aveți un ideal conform modelului din telenovelă?

Da, Mario Cimarro din Pasion de Gavilanes … și mi-ar plăcea foarte mult să arăt și să pot să fiu ca Rubi din telenovela cu același nume.

13. Care este iubirea ideala? Cum ar trebui sa fie?

Nu știu încă nimic, nu cred că există ceva ideal.

14. Vi se pare ca viața e frumoasă?

Da, normal.

15. Cum ar trebui să fie viața ideală? Viața se ridică la nivelul așteptărilor voastre sau vă dezamăgește?

Nu știu cum arată viața ideală dar de cele mai multe ori este dezamăgitoare.

Ghid de discuție focus-grup pentru persoanele care nu se uită la telenovele

Participarea adolescenților cu vârsta între 14-18 ani.

Introducere: Întrebări de deschidere

1. De ce nu te uiți la telenovele?

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

3. Ce altceva preferi să vezi la TV?

Impactul: Întrebări introductive

3. Crezi că telenovelele afectează sau influențează într-un anume mod viața obișnuită a fiecăruia dintre voi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Mesajul: Întrebări de legătură

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Analiza: Întrebările-cheie

5. Ce nu te atrage?

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Concluzii: Întrebări finale

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Anexa nr. 7. Georgiana Druță – 16 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Nu mă uit la telenovele deoarece sunt încărcate cu dramă și mereu abordează teme gen iubirea interzisă.

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Eu cred că foarte multe persoane se uită deoarece le place ,,suspansul’’ sau le place cum joacă actorii.

3. Ce altceva preferi să vezi la TV?

De obicei mă uit la emisiuni de cultură generală sau programe cu muzică.

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Dacă vezi pentru prima oara o telenovelă e normal să îți placa , însă dacă începi să te uiți la mai multe o sa te plictisești deoarece abordează aceeași tema. Să nu mai spunem de faptul ca se exagerează foarte mult față de viața reală. Din punctul meu de vedere doar cei care cred că viața lor este prea plictisitoare se uită la telenovele. Pe principiul ,,Viața bate filmul”.

5. Ce nu te atrage?

Cum am mai spus se exagerează foarte mult, în unele dintre ele. În plus nu te prea învață nimic concret și care te poate ajuta într-o anumita situație.

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Aș introduce idei originale. Scene ce nu au mai fost realizate.

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Din punctul meu de vedere nu oferă nimic publicului.

Anexa nr. 8. Ana Criu – 17 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Pentru că sinceră să fiu mi se pare că trebuie să ai un nivel (o încadrez și pe mama) de cultură scăzut. Ele sunt repetitive. E ca și cum ai cădea de 5 ori în aceeași groapă și tu cazi încă o dată a 6 oară pentru îți place să cazi în groapă. Nu mă uit pentru că nu îmi dezvoltă cu nimic capacitatea intelectuală nu învăț nimic din ele. Pentru că mi se pare o industrie culturală destul de ieftină. Se produc pe bandă rulantă. Nu sunt pe gustul meu pur și simplu.

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Le plac basmele?!

3. Ce altceva prefer sa vezi la TV?

Prefer să văd mai nimic la tv. Nu m-am mai uitat în ultimul timp la tv. Când mă uit , mă uit pe posturile de Animal Planet și Național. Posturi la care afli lucruri interesante științifice. În rest nu mă uit. Mă uit pe Cartoon Network decât să mă uit pe Acasă tv când nu am ce să urmăresc pe celelalte posturi. Singura mea sursă de informații este de pe internet, în nici un caz televizorul.

4. Ce parere ai despre telenovele? Care este conceptia ta?

Concepția mea în sine este că au un nivel scăzut de orice. De la scenariu până la replici. Nu trebuie să ai o școală ca să faci un scenariu de telenovelă. Nu am cum să mă uit la așa ceva,poate la bătrânețe, când mi se va schimba concepția.

5. Ce nu te atrage?

Absolut tot ce se întâmplă acolo nu mă atrage.

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Le-aș desființa. Nu am ce sa adaug unui lucru prost făcut deja. Să adauge cei care se uită și le vin idei noi.

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Dacă toată lumea se uită atât de mult la ele și au un asemenea success pentru un anumit public , cred că da le oferă, ceva ce le lipsește. Iubirea, lipsurile din căsnicii, le plac basmele încă la vârsta asta. Ceva le oferă, de se tot uită. Mie nu îmi oferă nimic, practic aș încerca să îmi fac propria mea telenovelă.

Anexa nr. 9. Ștefania Chipirliu – 17 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Deoarece telenovelele se termina după 1 an sau chiar doi…iar dacă nu îl vezi de la început nu ai cum să îl înțelegi deloc…Eu nu sunt genul de persoană răbdătoare..

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Sincer după părerea mea în general femeile mai în vârstă se uită la telenovele…ca de exemplu femeile care au ieșit la pensie deoarece au atât de mult timp și nu au ce face cu el…sau și alte fete de toate vârstele le plac telenovelele deoarece în general este vorba de dragoste …de dramă.. de suspans.. sau cu fazele când te apucă plânsul.. și rămâi cu întrebarea: "Oare ce o să se întâmple?" și uite așa au răbdare încă o zi …sau încă o săptămână doar ca să vină serialul ăla…

3. Ce altceva preferi sa vezi la TV?

Eu sincer nu mă uit la televizor…doar când mai stau în pat și mă uit așa de plictiseală dacă văd un film interesant da stau să mă uit la el…sau dau pe muzică…pentru că sunt genul de persoană oriunde m-aș duce, ori unde m-aș afla, nu pot să stau fără muzică..

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Părerea mea despre telenovele este că sunt o pierdere mare de timp…decât să stau să-mi pierd o viață în fața televizorului să mă uit la ele , mai bine mă duc să mă distrez…să ies cu prietenii să râd să glumesc…pentru că o viață am…și eu de fel nu sunt genul care să stea acasă..

5. Ce nu te atrage?

Sincer? Nimic…deoarece dacă era vorba despre altceva decât viața reală mai ziceam…pentru că, la fel ca și în viața reală se minte, se înșală.. se trădează prietenii…și decât să mă uit la o chestie pe care o știu deja…sincer mă lasă rece…dacă era vorba de niște chestii care să arate să fim mai buni unii cu alții sau alte chestii de a schimba omul din rău în bun.. mai ziceam …și se mai întreabă lumea de ce în comunitatea în care trăim și peste tot în lume…se ajunge la furat, la omor…la dezastre…la crime…la fete violate, hărțuite, vândute ș.a.m.d.. Păi din cauza asta deoarece dacă de mici ne uităm sau vedem sau auzim numai chestii din astea.. ne gândim gen: "Dacă poate ăla eu de ce să nu pot?"…și în mare parte mai ține și de educația pe care ai primit-o de acasă…sau despre împrejurările în care te afli..

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Sincer nimic…pentru că din moment ce nu îmi place o chestie ..decât să încerc să o schimb ca să-mi fie mie pe plac mai bine o evit.. pentru că și așa mai sunt o mie și una de chestii care îmi plac și știu că nu să renunț la ele niciodată..

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Sincer nu.. numai SF-uri care le fac pe fetele adolescente să-și facă filme în cap gen: "Ce frumos ar fi că și viața mea să fie așa…" sau "Aș vrea și eu să trăiesc o poveste de dragoste așa cum arată în telenovele.." și tot felul de chestii de astea… ce ar putea să învețe? numai minciuni.. înșelăciuni.. perversități și altele de genul..

Anexa nr. 10. Tamina Șteftcu – 17 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Deoarece e nu mă atrag deloc intrigile și răutățile prezentate în ele. Întotdeauna este vorba despre avere, despre un X care este îndrăgostit lulea de Y, însă Y este îndrăgostit lulea de Z , dar Z nu se ridică la nivelul lui Y. Însă X îl urăște pe Z și încearcă să îl elimine. Și da, X și Z sunt mereu femei.. Deci, nimic nou. Pe lângă asta, mi se par și o pierdere de vreme.

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Din lipsa de ocupație, cel mai probabil, și deoarece zic : « Daca tot m-am apucat de el… ». Uneori chiar se implică în acțiune, încep și ei să urască o persoană și să o simpatizeze pe alta.

3. Ce altceva preferi să vezi la TV?

Personal, deschid rar televizorul, și când o fac este pentru seriale polițiste și Pawn Stars, Storage Wars, etc de pe History.

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Mi se par toate la fel, cum am mai spus. Nimic nou și ce e mai rău e ca multe sunt bazate pe realitate. Adică… în concepția mea, un serial este menit sa te relaxeze, destindă și nu să-ți amintească de răutatea umană. Ne lovim zilnic de ea oricum.

5. Ce nu te atrage?

Personajele. Fiecare este un prototip bine definit și întâlnit in fiecare telenovela : băiatul bogat îndrăgostit de fata din vecini, familia care nu e de acord și încearcă să îl convingă de compatibilitatea cu o fată de același statut social, dar foarte răutăcioasă. Dar în final dragostea învinge.. yeeey.

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Naturalețe. Unele personaje sunt exagerate și prea isterice, fixiste.

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Probabil că da. O modalitate pasiva de a pierde vremea, în timp ce calci rufele.

Anexa nr. 11. Teodora Tilescu – 18 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Eu nu mă uit nici la seriale. Că nu îmi plac. Nu mă uit pentru că mi se pare că toate au aceeași poveste. Se îndrăgostesc, se mărită, se însoară. Toate mi se pare că au aceeași poveste.

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Lipsa de ocupație. Nu știu. Visează prea mult.

3. Ce altceva prefer sa vezi la TV?

In ziua de azi televizorul te cam strică. Știri, filme , prostii mi se par neinteresante. Aș prefera documentare să ne învețe ceva, să avem ceva de învățat de la ele să ne folosească în viitor.

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Cum am zis și la întrebările anterioare. Mi se pare că toate au aceeași poveste și toate au același final.

5. Ce nu te atrage?

Tot. Nu există și nu va exista ceva să mă atragă.

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Nu știu ce ar putea să mă atragă. M-a atras când eram mai mică. Acum nu știu ce aș putea sa adaug. N-am idee.

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Probabil oferă relaxare pentru cei care se uită. Stai in pat te uiți la telenovela și te relaxezi. Asta oferă ele.

Anexa nr. 12. Alice Corolea – 16 ani

1. De ce nu te uiți la telenovele?

Nu văd de ce m-aș uita la așa ceva, sunt doar niște povești romantice exagerate cu care cred ca nu are rost să îmi pierd timpul.

2. De ce crezi că se uită atât de multe persoane la telenovele?

Eu cred că după o vârstă deja nu mai ai ce face și te uiți toată ziua la televizor și nu ai cum să nu dai și de o telenovelă. Cred că unora li se par interesante și sunt atrași din prima.

3. Ce altceva preferi să vezi la TV?

Nu prea mă uit decât foarte rar. De obicei, mă mai atrage un documentar pe Discovery sau un film cu acțiune vechi.

4. Ce părere ai despre telenovele? Care este concepția ta?

Cred că prezintă ceva fals, o iubire ideală care învinge întotdeauna. Nu cred că e așa și în realitate.

5. Ce nu te atrage?

Cum am zis și mai sus, faptul că par false poveștile.

6. Ce ai introduce în ele pentru a le urmări?

Nu știu, nu prea mă interesează asta.

7. Considerați că telenovelele oferă ceva publicului ?

Da, pentru cele mai multe fete. Unele sunt destul de nesigure sau triste și cred că le face plăcere să se uite, într-un fel să vadă și la televizor că și oamenii din telenovele mai au aceleași probleme.