Terorismul O Amenintare la Adresa Securitatii Globale

C U P R I N S

Introducere

În sistemul internațional, principiul organizator este anarhia, în sensul că nicio autoritate nu există deasupra statelor- nimeni nu este îndreptățit să comande, nimeni nu este obligat să se supună, totuși există anumite legi sau prevederi ale normelor juridice internaționale, tratatelor și convențiilor care inhibă unele tendințe hegemonice ale anumitor state prin constrângeri reciproce.

Puterea statelor deși este relativă, este o însumare a unor componente precum: așezarea geografică, resursele naturale, demografia, moralul național, caracterul național, calitatea guvernării și a diplomației, capacitățile tehnologice, economice și militare.

Aceasta putere a fost folosită de-a lungul timpului în stabilirea relațiile dintre state și în crearea politicii externe a statelor, întotdeauna un stat puternic, cu resurse naturale, capacități economice și militare vor încerca să-și impună propria viziune asupra omenirii, politică sa externă va fi de tip hegemonic, să subordoneze statele mai mici, care nu au posibilitatea de a se apăra.

Politica internațională este caracterizată de anumite „legi”- adică „enunțuri care evidențează relații-invariabile sau probabile-între variabile (mărimi care pot lua anumite valori)”.

Aceste legi guvernează relațiile internaționale dintre state, dezvoltate de-a lungul istoriei sau evoluției omenirii, iar unele au fost înscrise în tratate internaționale sau convenții, altele au preluate din cutuma internațională și se folosesc în relațiile dintre state. De asemenea un lucru este cert au fost cele profitabile și reciproc avantajoase, de cele mai multe ori în favoarea celui învingător și puternic în defavoarea învinsului și a celui mai slab, considerate a fi aducătoare de bunăstrare, pot preveni conflictele pe cale pașnică și cu aplicatibilitate în desfășurarea tuturor proceselor din sfera socio-umană.

Mediului internațional de securitate o reprezintă totalitatea actorilor statali și non-statali din mediul internațional și a proceselor și fenomenelor în care sunt angrenați aceștia, din punctul de vedere al stării de securitate la nivel global, regional și național.

Mediul de securitate are în același timp un vădit caracter contradictoriu întrucât în interiorul său au loc două procese contrare: un proces integrare și unul de fragmentare la nivelul societății umane și multiplicat de multutidinea de actori care participă și sunt parte integrantă la aceste fenomene.

Principalii actori de pe scena mediului internațional de securitate sunt:

1-statele- dețin monopolul asupra puterii și sunt îndreptățite legal să folosească forța pentru asigurarea păcii și stabilității interne și internaționale;

2-actorii non-statali care își desfășoară activitatea în mod legal:

a)-organizațiile internaționale, de exemplu: ONU și NATO;

b)-corporațiile internaționale: Microsoft, Orange și Samsung;

c)-miscările religioase transnaționale: Biserica Baptistă, Martorii lui Iehova;

3-actorii non-statali care își desfășoară activitatea în mod ilegal:

a)-popoarele fără state: și aici amintim- poporul kurd, care deși reprezintă o parte importantă a populației de pe teritoriul Turciei, Siriei și Irakului nu are un teritoriu al propriu constituit în interiorul unor granițe precum un stat unitar, suveran și independent;

b)-organizațiile teroriste: Al Qaida, IRA, ETA ,etc;

c)-structuri ale criminalității organizate: „familiile de tip mafiot”; organizații profesionale, ai căror membrii se specializează în una sau două tipuri de activități criminale; organizații teroriste internaționale care practică asasinatul, deturnările de aeronave, răpirile de persoane, etc., din diferite motivații, de regulă politice, militare, religioase și rasiale și organizații specializate în spălarea și reciclarea banilor, care au o clientelă din ce în ce mai bogată, constituită din îmbogățiții stânjeniți de milioanele de dolari lichizi obținuți din afacerile ilicite sau alți oameni de afaceri care intenționează să se sustragă de la impozite și taxe; deținătorii de fonduri obscure destinate mituirii unor funcționari publici ori chiar persoane obișnuite, care încearcă să-și ascundă capitalurile din motive personale”.

d)-carteluri ale drogurilor: „Cartelul Sinalao condus de liderul Joaquin <<El Chapo>> Guzmán, probabil unul dintre cei mai căutați infractori și o figură importantă de pe lista Forbes a miliardarilor și a celor mai puternici oameni din lume”.

La sfârșitul secolulul XX și începutul secolului XXI, societatea omenească se confruntă cu pericole deosebit de mari la adresa securității globale cum ar fi: acumularea nemăsurată de arme neconvenționale, în special a celor nucleare, de distrugere în masă, proliferarea acestora, crizele economico-financiare, conflictele înghețate, fundamentalismul islamic, corupția, aspirațiile de separare a minorităților și de obținere a autonomiei față de puterea statului pe care se află, precum și creșterea și propagarea violenței în toate domeniile de activitate cu forma sa cea mai perfidă, mai periculoasă și anume terorismul.

La creșterea stocului de arme convenționale sau neconvenționale contribuie în mare măsură și dorința exacerbată de câștig a unor lideri politici sau manageri de companii care doresc să aibă profit din orice tranzacție, inclusiv din comerțul cu arme nucleare; frustrarea unor anumită oameni de știință care de bună voie sau prin șantaj acceptă colaborarea cu organizațiile teroriste sau cu alte regimuri totalitare la care se adaugă și neputința sau „țărilor civilizate” de a impune un embargou total așa încât regimurile totalitare precum cel din Coreea de Nord să nu fie în stare să producă arme nucleare, inclusiv vectorii pentru folosirea a acestora.

Foametea, consumul sinucigaș de droguri, un șomaj de ordinul milioanelor de indivizi, accesul limitat la resurse: energetice, de apă, de hrană precum și flagelul violenței au contribuit din plin la acutizarea și tensionarea relațiilor interpersonale și interstatale cu implicații deosebite asupra păcii și securității globale.

Violența care se manifestă în toate domeniile, criminalitatea, prostituția, traficul de ființe umane și terorismul reprezintă fenomene care se manifestă și se propagă cu un accent tot mai mare în lumea occidentală, dar și întreaga lume punând sub semnul întrebării suportul moral al societății umane, precum și baza acesteia.

Prin diseminarea în cadrul tututor domeniilor de activitate: politică, justiție, poliție, magistratură, educație și sănătate, violența prin formele sale multiple, s-a generalizat tot mai mult la nivelul societății, inclusiv la nivelul fiecărui individ, creând un puternic sentiment de insecuritate.

Teama de a mai merge pe stradă după anumite ore ale serii dublată de sentimentul „fricii în sân”, acela că poți fi atacat pe stradă de către oricine are influențe negative asupra moralului și psihicului individului, precum și asupra economiei unui stat și așa afectată serios de criza economico-financiară declanșată în anul 2008, în SUA și diseminată apoi la nivel global.

Această teamă îi determină pe oamenii obișnuiți să-și piardă încrederea în politica: economică, socială, politică, culturală sau militară a statului respectiv, să privească cu neîncredere pe oricine întâlnește pe stradă ca fiind un potențial agresor și să încerce să găsească soluții care să le ofere siguranță lor înșiși sau familiilor acestora: se baricadează, se izolează în case, refuză socializarea, ieșirile la restaurante, baruri, teatre, cinematrografe cu consecința reducerii consumului și autoimpunerii unei austerități care în final se vor resfrânge asupra tuturor.

Cea mai virulentă și mai crudă metodă de manifestare a violenței, în opinia multor specialiști o reprezintă „terorismul-adică folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea în vederea atingerii unor scopuri criminale”.

Am ales să tratez această lucrare în cadrul demersului științific, întrucât am considerat că reprezintă un subiect de actualitate, care în mod sigur va fi tratat în continuare și de alți specialiști în domeniu, deoarece această problematică a fenomenului terorist este de departe de a fi rezolvată în totalitate.

Evoluția mediului de securitate globală sub influența diferiților actori statali sau non-statali a determinat și evoluția relațiilor interpersonale sau intrastatale care în final sau refrânt asupra fiecărui individ în parte sau societății umane pe ansamblu.

Ulterior, am evidențiat rolul organizațiilor internaționale de securitate în combaterea sau mai bine zis în prevenirea și ținerea sub control a fenomenului terorist.

Multitudinea factorilor obiectivi sau subiectivi existenți la nivelul societății umane precum și deciziile luate de liderii politici uneori fără connsultarea populară care alimentează sporirea contradicțiilor sociale, ideologice, filozofice, culturale, religioase, dar și șomajul sau lipsa de educație, sunt un izvor pentru îmbrățișarea cauzei terorismului la care decurg tinerii în ziua de astăzi.

Globalizarea, la fel ca orice proces prin care trece umanitatea a contribuit din plin de intensificarea schimburilor economice dintre state; la transferul mai rapid de informații și tehnologie, la schimburi culturale, la transferul de lichidități între bănci are și partea sa negativă, pentru că indirect a amplificat lupta pentru resurse: energetice(petrol și gaze), pentru apă, sau metale prețioase fiind un generator de conflicte de interese; a contribuit la propagarea cu mare viteză a terorismului, a metodelor și formelor specifice de luptă ale teroriștilor, chiar și la unirea eforturilor teroriștilor în a acționa concomitent asupra mai multor ținte de pe mapamond.

Conform celor expuse de Zbigniew Brzezinski, în lucrarea sa „Marea dilemă: a domina sau a conduce”, acesta a definit termenul de „globalizare” ca având caracteristici contradictorii:„pe de o parte, anunță începutul unei noi ere de deschidere internațională, transparență și cooperare, iar pe de alta este un sinonim pentru obtuzitate morală și indiferență față de nedreptatea socială, de care sunt acuzate cele mai bogate țări ale lumii”.

În capitolul I al acestei lucrări, am arătat câteva repere din originea și evoluția în timp a fenomenului terorist, care nu este chiar un proces nou al omenirii, dimpotrivă putem afirma că violența a fost prezentă de-a lungul istoriei umanității, începând cu asasinarea împăratului Cezar, cel mai cunoscut atac terorist de tip politic, pentru că a avut scopuri politice, schimbarea regimului politic în Roma Antică, continând în anii 1914 ccu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, care a condus la declanșarea Primului Război Mondial, culminând cu atentatele din 11 septembrie 2001, care au deschis calea radicalizării și internaționalizării fenomenului terorist.

În cel de-al doilea capitol, am considerat că este necesar că scot în evidență rolul și măsurile adoptate de către ONU, alte organizațiile de securitate sau de țara noastră pentru întărirea cooperării și luptei împotriva prevenirii și combaterii terorismului: politic, de stat, intern, terorism cibernetic, etc. De asemenea în acest capitol, se regăsesc cele mai actualizate date despre legislația care incriminează actele teroriste și modul în care sunt pedepsite astfel de atacuri(în măsura în care am avut acces la unele surse de documentare externe aparținnd unor instituții naționale sau internaționale, pentru că unele informații despre fenomenul terorist sunt confidențiale și nu sunt destinate publicului), dar și unele măsuri care urmăresc stoparea acordării oricărui sprijin financiar, logistic, informațional către rețelele teroriste.

Capitolul III, l-am repartizat pentru a descrie unele din cele mai importante rețele teroriste care acționează la nivel internațional, și anume: aria de operare, număr aproximativ de teroriști sau de simpatizanți ai cauzei terorismului, sprijinul financiar, informațional, logistic de care seistic de care se bucură din partea unor entități statale sau donatori, dar mai ales atacurile teroriste în care au fost implicate în planificarea, organizarea și desfășurarea atentatelor sau numai în acordarea sprijinului și schimbului de informații sau pregătirea teroriștilor din alte rețele.

În capitolul IV, al prezentei lucrări l-am desemnat pentru a arăta pericolul reprezentat de terorismul cibernetic, care prin diferite atacuri: infestarea cu viruși, blocarea liniei de urgență 112, accesarea neautorizată a bazelor de date ale instituțiilor statului, corporațiilor sau a calculatoarelor private ale populației pot fi la fel de periculoase ca și un atac convențional prin mașini capcană(de exemplu: accesarea ilegală a sistemului de control al aeronavelor, preluarea controlului unor avioane comerciale pentru a fi folosite în producerea unor atentate teroriste) cu pierderi minime din partea atentatorilor întrucât aceștia sunt în spatele unui calculator cu o simplă conexiune la Internet și pot face ravagii atât în mediul virtual și cel material, de cele mai multe ori autorul sau autorii unor astfel de atacuri rămân neidentificați.

În capitolul V, am prezentat un studiu de caz încercarea de asasinare a președintelui Republicii Turcia- Suleyman Demirel din data de 18 mai 1996, pentru a scoate în evidență și mai mult pericolul terorismului, în special a celui politic care are o ideologie bine definită, urmărește ca prin executarea atentatului să se destabilizeze situația politică a unei țări, să asasineze anumiți lideri politici, ambasadori ai unui stat vecin în scopul ruperii relațiior diplomatice dintre cele două state precum a fost acest atentat.

Atentatorul Ibrahin Gumrukcuoglu, un fundamentalist islamic, a sperat că prin executarea atentatului asupra demnitarului turc, situația politică a Turciei se va deteriora astfel încât liderii politici turci de teama pierderii vieții personale vor rezilia acordul cu statul Israel promovat și semnat de reprezentanții celor două țări și luna februarie 1996, un acord care stipula accesul avioanelor militare israeliene în spațiul aerian al statului turc. Din fericire, atentatul a eșuat, președintele Suleyman Demirel nu a fost rănit în acest incident prin intervenția, este adevărat întârziată a echipei de securitate.

Capitolul I

I. 1. Originile terorismului și evoluția sa de-a lungul timpului

Violența care este strâns legată de evoluția societății umane se manifestă în realitatea de zi cu zi în toate domeniile.Criminalitatea, prostituția, traficul de ființe umane și terorismul reprezintă fenomene care se manifestă și se propagă cu un accent ascendent în lumea occidentală, dar și întreaga lume punând sub semnul întrebării suportul moral al societății umane, precum și baza acesteia.

Ca o caracteristică a situației actuale, violența se manifestă și în domeiul afacerilor, se observă o creștere vertiginoasă și mondializarea a criminalității lumii afacerilor datorită în principal:

a)-exacerbării concurenței pe piețe, care a devenit o adevărată junglă în care toate sunt permise toate mijloacele pentru a elimina adversarii, putem afirma și pentru îmbogățire indiferent de costuri sau mijloace;

b)-profiturile fantastice care se obțin din traficul cu arme și stupefiante. Anual miliarde de „narcodolari” sunt spălați prin diferite circuite și procedee financiare, prin societăți și conturi bancare fictive sau paradisuri fiscale „offshore”, cu implicații foarte mari asupra economiei mondiale. „Un raport al Comisiei prezidențiale americane publicat în data de 1 aprilie 1986, care a anchetat crima organizată evalua venitul acesteia la circa 100 miliarde de dolari anual-veniturile Mafiei din SUA” .

Violența nu este un fenomen nou, apariția și evoluția acesteea este legată de evoluția indivizilor, societăților și organizațiilor umane, unii cercetători și specialiști consideră că aceasta este o caracteristică permanentă a umanității fiind strâns legată de esența omenirii și de funcționarea societății.

Ea este amplificată în prezent de acte de terorism și crimă organizată, comise cu scopul de a inspira frică, spaimă și groază în rândul opiniei publice, dar și o serie de delicte și crime, ce violează drepturile și libertățile  individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alături de violența primitivă, ocazională, pasională sau utilitară se constată amplificarea și proliferarea violenței raționale, specifică crimei organizate și organizațiilor criminale profesioniste.

              Asistăm, deci la o așa numită „internaționalizare” a violenței și crimei organizate la nivelul societății, statelor și națiunilor prin apariția și proliferarea unor noi tipuri de delicte și crime, ce transgresează și interpenetrează noile forme de prevenire, combatere și neutralizare a violenței și crimei organizate la nivel național și internațional.

În istoria umanității, regăsim mai multe exemple privind folosirea excesivă a forței și a terorii de către cei puternici împotriva celor slabi, sau a indivizilor nemulțumiți și frustați de sistem capabili să declanșeze atacuri fără discriminare în scopul acceptării ideologiilor sau schimbării întregului sistem politic astfel încât putem afirma că specia umană poate fi asociată cu istoria violenței, iar ca o manifestare aparte „terorismul, este un fenomen care presupune folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace să provoace teroarea”.

Teama provocată de actele de violență, de terorism, ne îndreptățește să afirmăm următoarea concluzie: eșecul implementării măsurilor de combatere a terorismului are ca efect final sporirea neîncrederii în stat și în instituțiile acestuia, subminând astfel capacitatea aceastuia de a asigura securitatea populației care prin forțele coercitive sau judecătorești este obligat să asigure acest lucru, instalarea unor temeri la nivelul individului sau comunității de insecuritate perpetuă.

Pentru a descoperi originile terorismului, trebuie mai întâi să definim acest concept: Conform DEX terorismul reprezintă:

a)- „totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat”;

b)- „atitudine, manifestare teroristă (din limba franceză terrorisme), este folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică și nesiguranță, ignorând orice norme umanitare”.

Altfel spus, terorismul are drept caracteristică intimidarea prin acte de cruzime și violență, iar ca mijloace răpirea, asasinatul, execuțiile sumare sau alte forme ale violenței oarbe ca de exemplu explozii, incendieri, distrugerea de edificii publice sau religioase, sabotajul mijloacelor de comunicație, în epoca actuală terorismul cibernetic și atacurile fără discriminare asupra rețelelor de calculatoare aparținând entităților statului și ale celor private.

Dar care este definiția teroristului, pentru că el reprezintă pionul indispensabil și central al actului terorist, el este acela care mânat de anumite sentimente, frustrări, ideologii sau convingeri politice, religioase ajunge să comită un atentat terorist în special cel sinucigaș în care își pierde bunul cel mai de preț și anume viața proprie?

Conform DEX „Terorist, -ă, terorișți, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la terorism, de teroare. 2. S. m. și f. Persoană care comite acțiuni bazate pe teroare; partizan, adept al terorismului. — Din fr. Terroriste” .

Un colectiv de autori români traducând datele, Oxford English Dictionary(OED) definește „Terorismul este un sistem al terorii; 1. Guvernare bazată pe intimidare controlată de partidul aflat la putere în Franța în timpul revoluției din 1789-1794; sistemul „terorii”.2. Politică menită să semene teroarea în rândurile celor împotriva cărora este adoptată; folosirea metodelor de intimidadre; acțiunea de a teroriza sau situație de a fi terorizat.

Departamentul Apărării al SUA definește terorismul ca „folosirea ilegală a forței sau a violenței – sau amenințarea cu utilizarea acestora – pentru a intimida societatea și guvernele sau a le sili să accepte revendicări politice, religioase sau ideologice”.

În încercarea de a găsi o definiție care să corespundă cât mai realist fenomenului terorist în anul 1986, grupul de lucru al vicepreședintelui SUA emitea următoarea teză: „încercarea de utilizare în mod ilegal sau amenințarea cu violența a persoanelor precum și a proprietăților acestora în vederea atingerea unor obiective politice sau sociale. Are ca scop intimidarea sau forțarea unui guvern, a unor persoane sau grupuri să le determine să-și schimbe comportamentul sau politicile”.

Strategia națională pentru prevenirea și combaterea terorismului prevede că terorismul, în accepțiunea românească, reprezintă ansamblul acțiunilor și amenințărilor credibile cu acțiuni ilegale care îndeplinesc, în același timp următoarele caracteristici:

a)- „sunt angajate premeditat de către indivizi sau diferite tipuri de structuri sociale motivate de concepții și atitudini radical ostile față de alte entități, s-au configurat situații intolerabile și de voința de a acționa împotriva lor în modalități extreme”;

b)- „uzează de mijloace și metode violente și/sau destructive; și-au desemnat ca ținte directe indivizi și/sau factori materiali importanți pentru susținerea vieții sociale”;

c)- „și-au propus diseminarea în mod deliberat pe scară largă a unor stări de anxietate, teamă și panică, astfel încât acțiunile lor să asigure un impact psihologic maximal și să inducă publicului percepția scopurilor de fond urmărite favorabile acestora; au obiective explicit sau implicit politice, vizând ca finalitate, influențarea unei entități – cel mai adesea o autoritate constituită – aflate, de regulă, dincolo de indivizii direct afectați sau amenințați; sunt derulate în afara stării de război sau în afara ariei de aplicabilitate a legilor războiului, în caz de conflict armat”.

Utilizarea modernă a conceptului de teroare își are originea în timpul Revoluției Franceze din anul 1789, „teroarea fiind numele generic asimilat perioadei ce a urmat preluării puterii de către cea mai radicală grupare a montagniarzilor, iacobinii, perioadă în care violența fizică, asociată cu amenințarea cu folosirea violenței, a fost practicată în scopul creării bazei unei noi ordini sociale. Cea mai cunoscută caracteristică a terorii și în același timp cea mai spectaculoasă a fost executarea tuturor opozanților, teroarea fiind privită ca o metodă de eliminare a indeziderabililor regimului”.

În perioada interbelică, apar primele încercări de definire a terorismului, din punct de vedere juridic în timpul „Conferințelor Internaționale pentru Unificarea Legii Penale, Quintiliano Saladana a introdus, în cadrul Academiei de la Haga, în 1925, conceptul de „crimă internațională”, ceea ce includea în sfera sa de defininire crimele împotriva drepturilor omului și crimele împotriva șefilor statelor străine sau a reprezentanților diplomatici ai acestora.

Valul de asasinate politice în serie efectuate asupra unor importanți oameni politici sau șefi de state într-o scurtă perioadă de timp, în numai 5 ani a regelui Alexandru I al Iugoslaviei, a ministrului de externe francez Louis Barthou și a cancelarului austriac dr. Dolfuss, a provocat indignarea personalităților politice și ale populației care au solicitat intensificarea efortutilor de luptă pentru atentatelor teroriste. A șasea conferință din această serie, ținută la Copenhaga, în anul 1935, a determinat Liga Națiunilor Unite să definească termenul de „terorismul” ca pe „un act voluntar comis împotriva vieții, integrității fizice, sănătății sau libertății oficialilor; orice act care primejduiește o comunitate și creează o stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea acțiunilor acestora, sau care urmărește subminarea relațiilor internaționale”.

În anul 1931, pe timpul desfășurării Conferinței de la Paris , se aduc unele completări la definirea „crimei de terorism” astfel încât: „Oricine în scopul terorizării populației, folosește împotriva persoanelor și proprietăților bombe, mine, incendii sau mijloace explozive, arme de foc sau alte mijloace sau cine întrerupe sau încearcă să întrerupă un mijloc sau cine întrerupe sau încearcă să întrerupe un serviciu public sau de utilitate publică va fi pedepsit”.(textul original în limba engleză se regăsește în anexa nr.2).

Conferința de la Madrid din 1934, în urma studierii realității cotidiene care la momentul inițial nu acoperea pe deplin întreaga sferă de acțiune a teroristilor, a susținut teza privind includerea în noțiunea de terorism și a altor acte precum: „provocarea de catastrofe, distrugerea obiectelor de artă, participarea la masacre și alte atrocități colective comise împotriva unei populații lipsite de apărare”.

Anul 1935, reprezintă punctul de cotitură, în care liderii politici reuniți în cadrul Conferinței de la Copenhaga, ajung la un consens privind definiția terorismului din punct de vedere juridic ca „un act voluntar comis împotriva vieții, integrității fizice, sănătății sau libertăților oficialităților; orice act care primejduiește o comunitate, creează o stare de teroare în vederea schimbării autorități publice sau împiedicarea acțiunilor acestuia, sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale” .

Liga Națiunilor Unite, a desfășurat prima conferință pentru prevenirea și pedepsirea terorismului între anii 1935-1936, care a definit actele teroriste ca „actele criminale îndreptate împotriva altui stat, astfel gândite și concepute să creeze teroare în mințile persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a opiniei publice” .

În anii 1970-1973, organizațiile teroriste comit un număr impresionant de atentate în principal atentate de tip politic soldate cu numereoase victime omenești și pagube materialecu care indignează pe bună dreptate opinia publică și cea politică după cum urmează: „Franța -42, Grecia-34, Italia-101, Spania-14, RFG-34, M.Britanie-98, SUA-232, Turcia-36, Liban-52, Argentina-115”.

Având in vedere numărul deosebit de mare al atentatelor teroriste din acea perioadă, și folosirea tot mai frecventă a armelor automate și explozibililor, Jay Mallin, în lucrarea: „The Terrorism as a Military Weapon in International Terrorism in the contemporany World”, se arată: „terorismul a devenit o formă de purtarea a unui război, el apare ca fiind o prelungire a războiului clasic”.

Conform altui analist, Paul Wilkinson în lucrarea „Political Terrorism”, terorismul ar fi o metodă de violență și o acțiune care prezintă următoarele elemente:

a)- „este luată decizia de utilizare a actului de terorism ca fiind o armă care produce multe victime;

b)- hotărârea folosirii amenințării sau comiterea de acte cu o violență extremă, ieșită din comun a fost luată de către teroriști;

c)- se urmărește modul în care este afectată opinia publică în urma atentatelor teroriste din punct de vedere psihologic . <<Terorismul este un produs al violenței fanatice înfăptuită în general învederea realizării unor scopuri politice pentru care convingerile umanitare sau etice sunt sacrificate>>”.

În prezent nu există încă o rezoluție a ONU privind definirea termenului de „terorism”, de-a lungul anilor ONU prin Rezoluția nr. 49/60 din 17 februarie 1995, privind „Măsurile pentru eliminarea terorismului internațional” putem trage anumite concluzii privind definirea fenomenului <<terorist>> și anume : „actele, metodele și practicile terorismului constituie grave violări de la scopurile și principiile Națiunilor Unite, care prejudiciază pacea și securitatea internațională, deteriorează relațiile dintre state, împiedică cooperarea internațională cu scopul de a aduce atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale ale societății”, „actele criminale intenționate și calculate să provoace a stare de teroare, unui grup de persoane sau uneia singure în orice circumstanță nu sunt nejustificabile indiferent de orice motiv pentru care au fost invocate: politic, filozofic, ideologic, rasial, etnic, religios sau de orice altă natură și nu pot fi invocate pentru justificarea lor.”(textul original al rezoluției în limba engleză se regăsește în anexa nr.1)

Gestionarea terorismului este o problemă reală pentru democrație, a cărei existență se bazează, printre altele, „pe respectarea anumitor libertăți printre care libertatea mass-media-dificil de restrâns, chiar în lupta contra terorismului. Acțiunea unui stat democratic în fața fenomenului terorist este, în același timp, o sursă de dificultăți și, pentru o mai bună înțelegere a acestora, este necesar să trecem în revistă, în mod preliminar ceea ce poate fi violența teroristă, cum poate arăta violența pe care un stat democratic o poate opune terorismului”.

Conceptual pentru a defini terorismul contemporan, violența trebuie să îndeplinească anumite condiții:

a)- „să fie ilegală”- nu există prevedere legală care să justifice declanșarea unor atacuri teroriste, indiferent de natura lor politică, economică, etnică sau rasială în numele cărora organizațiile teroriste comit astfel de acțiuni;

b)- „sistematică” (o crimă izolată cum a fost asasinarea președintelui Kennedy sau tulburările care apar spontan neorganiat nu înseamnă terorism);

c)- „exercitată de anonimi” (deci nu include loviturile de stat sau revoluțiile)- în marea majoritate a cazurilor autorii atentatelor rămân anonimi întrucât în urma exploziilor desosebit de puternice ale atacurilor teroriste, anchetatorii nu reușesc să strângă probe care să probeze identitatea autorului, deși se bazează mult pe probele ADN, nicio persoană din anturajul atacatorului nu va fi dispusă să facă anumite analize care să confirme identitatea autorilor atentatelor, în plus atentatorii planifică și execută atacurile în special în afara țării lor de origine ceea ce împiedică sau îngreunează și mai mult activitatea forțelor de ordine;

d)-„îndreptată împotriva ordinii de drept-se urmăresc scopuri politice precum înlăturarea regimului politic sau înlăturarea unor lideri care se opun anumitor prevederi”;

e)-„să aibă o motivație politică (așadar nu include naționalismul, nici gangsterismul mafiot)- este un instrument de presiune politică”.

De asemenea nu au nicio legătură cu terorismul contemporan cu mișcările de eliberare națională, luptele pentru independență și integritate teritorială duse de diferite popoare sau minorități naționale, în propriu teritoriu împotriva agresorului care deține temporar controlul asupra unui anumit teritoriu. Aceste mișcări sunt legitime, fiind ca atare recunoscute și de către Carta Organizației Națiunilor Unite.

Terorismul a fost prezent în toate epocile istorice ale umanității, el caracterizându-se prin unele trăsături specifice în raport de scopul urmărit, în prezent acesta se caracterizează prin:

a)- „tentința de radicalizare”- lupta pentru autodeterminare sau pentru declararea autonomiei și separarea unei minorități față de puterea centrală de cele mai multe ori îmbrățisează ideea comiterii de atentate teroriste-un exemplu este apariția și constituirea „Kosovo Liberation Army”(UCK) care dezamăgită de pasivitatea Ligii Democratice din Kosovo condusă de intelectualul Ibrahim Rugova și frustrată că în urma semnării „Acordului de la Dayton semnat în anul 1995 nu se stipula recunoașterea autonomiei provinciei Kovoso, dar se recunoștea Republica Srpska ci numai încheierea conflictului din Bosnia-Herțegovina” declanșează o serie de atacuri teroriste împotriva poliției, oamenilor politici și simpanizanților sârbi care nu doreau o accedere la putere a etnicilor albanezi și desprinderea de federație;

b)- „utilizarea bombelor umane”- teroristul acceptă de bună voie, de cele mai multe ori la îndemnul liderilor rețelelor teroriste, să renunțe la bunul cel mai de preț, la viața sa și alege să se sinucidă, una dintre metode fiind purtarea unor centuri cu explozibili în scopul provocării de cât mai multe victime în rândul celor nevinovați în cele mai multe cazuri;

c)- „tendința de globalizare”- prin dezvoltarea mijloacelor de informare în masă internet sau telefonie mobilă, în mod indirect informațiile despre producerea unui atentat cu urmările sale sunt diseminate mult mai ușor opinei publice și astfel devin un exemplu de urmat de către alți teroriști, precum și un imbold pentru comiterea de noi atentate teroriste care consideră că astfel de acțiuni sunt perfect legale și absolut necesare atingerii obiectivelor planificate;

d)-„diversificarea formelor și metodelor de acțiune” – internetul și telefonia mobilă facilitează indirect schimbul de informații și metodele de atac între celulele teroriste reprezentând astfel o cale foarte ușoară de atingere a obiectivelor și misiunilor organizațiilor teroriste. Originea terorismului contemporan o regăsim la organizația „Noua Stângă, apărută în Europa la sfârșitul anilor ’60, extinsă pe un teren proprice violenței, favorizată printre altele de insuccesele social-economice cu care s-au confruntat Franța și Germania, desprinsă din stânga leninistă, pe care a acuzat-o de pierderea spiritului revoluționar. Noua organizație s-a pronunțat încă de la început, pentru folosirea violenței, considerând că acțiunile violente sunt cele care duc la apariția și dezvoltarea premiselor revoluției. „Din analiza studiile asupra fenomenului terorist mulți teoreticieni și analiști, în special din lumea occidentală se remarcă „caracterul extrem de complex al acestuia și implicațiile lui radiale, omniprezente”.

Prima manifestare ideologică a terorismului contemporan este „Mai 1968”, care a devenit ulterior sursa unui număr de organizații de factură marxist-leninistă, care a militat împotriva prezenței americane în Europa, a denunțat imperialismului occidental și sistemul capitalist, adeptă a revoluției și socialismului. În perioada contemporană o motivație deosebită se observă la țările din lumea a treia, aceasta constând în ideea „de a atrage atenția asupra necesității de a ajutora aceste popoare, victime ale imperialismului contemporan.

Rezultă faptul că „terorismul contemporam” are <<caracterul unei mișcări de neadaptare socială>>, contestatară, născută din răstălmăcirea unor conceptelor preluate de la Marx, Lenin, Mao și alți anarhiști, singurul numitor comun al acestora fiind utilizarea violenței ca unică soluție la rezolvarea problemelor sociale, politice, culturale cu care se confruntau statelor lumii. Incapacitatea organizațiile teroriste din perioada postbelică de a propune un program politic coerent, fără o perspectivă pentru viitor care să înlocuiască și să combată prin mijloace și metode non-violente ideologia capitalistă a reprezentat o caracteristică a acestora.

Conceptul de „terorism rezidual” acoperă fenomenul de încurajare a unor grupări naționaliste sau extremiste existente în teritoriile ocupate de către forțele germane și aliații săi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În faza premergătoare aceste grupări erau puternic animate de sentimentul naționalist, deoarece acționau împotriva forțelor de ocupație ale Axei, amintim grupările din Grecia, care considerau cu declanșarea unor atacuri armate vor obliga trupele Axei să se retragă.

Mult mai târziu, serviciile de informații, în special cele britanice, au ajuns la concluzia acordării sprijinului logistic sau cu specialiști a unor asemenea organizații în scopul creării unor „pungi de rezistență”, a unor răscoale sau a permanentizarea unui război de gherilă, ca rezultat direct se obliga ocupantul german sau nipon să cedeze inițiativa și conducea la micșorarea presiunii militare pe front prin alocarea de forțe suplimentare în interior pentru păstrarea ordinii și controlului în teritoriile cucerite din Europa, Africa și Asia.

I. 2. Clasificarea terorismului

Terorismul se poate clasifica în funcție de mai multe criterii, dar și de scopul urmărit, la această dată există numeroase clasificări, un lucru este cert că acțiunile teroriste se exercită prin teroare și violență extemă:

-„terorismul clasic” – produce victime individuale adresându-se unei colectivități țintă;

-„terorismul tradițional – are caracter coercitiv, influențând prin manipulare voința victimelor sale secundare”.

Analizând felul în care este adus la îndeplinire, terorismul, conform celor afirmate de Col. drd. Mircea Olaru în lucrarea „Tipuri de terorism- Particularități și Factori determinanți”se împarte în:

a)- terorismul direct presupune ca acțiunea respectivă să vizeze direct și nemijlocit scopul propus. Este cazul când un șef de stat este asasinat în scopul înlocuirii cu un altul care să promoveze anumite tip de reforme;

b)-terorismul indirect este acel tip de acțiune prin care se comite doar un  act  ce  reprezintă  el  însuși  o  infracțiune  ce va precede  și va avea legătură cu acțiunea  teroristă propriu-zisă(ca de  exemplu,  procurarea  de  materiale  explozive  pentru  o grupare teroristă pentru a fi utilizate ulterior într-un atac);

Citându-l pe autorul menționat mai sus, din perspectiva psihologică care determină acțiunea teroriștilor precum și motivul pentru care aceștia recurg la atentate, terorismul mai poate fi clasificat în:

1-terorism de drept comun în care activitățile execute de teroriști pot fi încadrate juridic, ca orice infracțiune obișnuită dar în același timp este caracterizată de o anumită teroare și violență ieșită din comun, care poate fi încadrată într-una din definițiile terorii(un exemplu: practicile șantajului, extorcarea de bani, practicile specifice bandelor de tip rackeți);

2-terorismul social-cu scopul vădit de distrugere și înlocuire a unei ideologii sau doctrine politice sau sociale, secolul al-XIX-lea a fost caracterizat de existența unor grupări anrhiste pe teritoriul Imperiului Țarist, SUA, Canada care au încercat să-și impună propriile idei și viziuni asupra societății din care au făcut parte;

3-terorismul politic-care a fost practicat de unele grupări sau chiar state împotriva vecinilor săi, cu un scop politic, adică a urmărit ca atentatul să fie îndreptat în primul rând împotriva statului, ordinii de drept, a instituțiilor statului sau a formei de guvernământ, cu obiective bine precizate precum: ruperea unor relații diplomatice cu alte state prin asasinarea unor diplomați sau oameni politici sau menținerea unei stări de haos, așa încât se putea influența deciziile statului vecin;

4-terorismul religios- fundamentalismul religios un instrument de revigorare a unor vechi tensiuni, dar și într-un instrument folosit cu abilitate, adesea cu brutalitate de către unii conducători politici în legitimarea publică a unor acțiuni.

Fundamentalismul islamic- este adesea asociat cu terorismul islamic are ca scop în sine să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai această religie – se crede – este adevărată și importantă, numai ea are o misiune mesianică.

În cartea Giovannei Borradori, „Filosofie într-un timp al terorii”, în dialogul autoarei cu Jürgen Habermas, acesta afirma: „Fundamentalist” reprezintă o conotație peiorativă cu scopul vădit de a scoate în evidență o anumită mentalitate, o atitudine încăpățânată care luptă continuu pentru a-și impune politic convingerile și rațiunile proprii, animate de anumite convingeri religioase chiar și în condițiile când acestea sunt departe acceptabile din punct de vedere rațional.

În prezent problematica complexă a relației dintre religie și puterea politică, reprezentată de stat(dawla) precum și de civilizația materială, societatea musulmană (danya) se află în centrul dezbaterilor din lumea musulmană de astăzi. Fundamentalismul împărtășește principalele caracteristici ale tuturor mișcărilor reformiste din vremea noastră, căci reformismul islamic înseamnă reîntoarcerea la marile surse ale credinței și la marile modele de organizare a cetății, pentru musulmani, această organizare este una democratică și ea ar putea realiza în cel mai înalt grad idealul de justiție și echitate socială, islamiștii dorind sporirea autorității oamenilor religioși și a instituțiilor legate de religie.

În studiile sale privind fundamentalismul religios, Majid Tehranian descoperă anumite modele ale conceperii acestuia:

a)- „fundamentalismul ca anti-secularism”se bazează pe reacția de răspuns a mișcărilor fundamentaliste la încercarea de penetrare a valorilor sale de către iluminismului european, susține o deplasare a sacrului dinspre centru înspre periferia societății. Pe fondul eșecului ideologiilor modernizării societății bazate pe naționalism și secularism în rezolvarea unor probleme cum ar fi finitudinea și fragilitatea ființei umane, prezența răului în lume, fundamentalismul oferă o soluție și același timp o renaștere a sensibilității religioase și a reacțiilor bazate pe aceasta;

b)- „fundamentalismul ca anti-elitism” subliniază faptul că noile mișcări fundamentaliste au ca resursă de bază, clasele marginale este îmbrățișat mai ales de cei fără educației sau cu o educație precară care pot fi mai ușor manipulați de către liderii organizaților teroriste în atingerea obiectivele organizației;

c)- „fundamentalismul ca anti-imperialism” s-a dezvoltat ca o reacție împotriva formelor de dominație occidentală, colonială și post-colonială. După declanșarea războiului antiterorist din Afganistan din 2001 de către SUA și aliații săi, simpatizanții sau liderii Al Qaida, au răspuns prin chemarea la „războiul sfânt-Jihad”, alimentând astfel și mai intens sentimentele anti-hegemoniste și anti-imperialiste împotriva lumii occidentale, iar ca o reacție nedorită de către SUA a avut loc o renaștere a identității religioase, etnice, culturale ale unor oameni obișnuiți care până atunci jucau rolul de observatori pentru ca mai apoi să aleagă calea radicalizării;

d)- „fundamentalismul ca anti-comunism”, care este definitoriu în special pentru o parte a fundamentalismului protestant american care încerca astfel să combată ideologic blocul comunist și să-și impună propriile convingeri filozofice și ideologice;

e)- „fundamentalismul ca anti-modernism” având drept trăsătură definitorie reacția împotriva modernității și a orientării sale spre raționalitatea seculară. În fapt, este vorba de o respingere și valorizare selectivă a cuceririlor modernității, bazate pe anumite strategii culturale și religioase- liderii religioși musulmani resping cu toată convingerea apariția internetului sau telefoniei mobile dar în același timp au cu caracter duplicitar atunci când este necesară diseminarea pe scară largă a islamului și o folosesc în acest scop;

f)- „fundamentalismul ca anti-feminism” are în vedere discursul patriarhal al acestuia în probleme ca avortul, purtarea vălului, oportunitățile egale privind participarea femeilor în viața politică, economică, socială, libertatea sexuală sunt considerate de fundamentaliști a fi o dovadă de imoralism și promiscuitate. Din păcate acest model nu aduce nimic bun societății islamice- femeile și fetele chiar și în secolul al-XXI-lea nu au acces la asistență sanitară, educație sau le sunt interzise anumite drepturi și libertăți care împiedică modernizarea societății;

g)-„fundamentalismul ca mișcare anti-decadentă” dezvoltă o reacție împotriva degradării valorilor spirituale și morale ale tradițiilor religioase, iar pentru restaurarea lor, fundamentalismul construiește noi sisteme de comunicare educație cu un conținut alternativ, bazat pe propria ideologie religioasă”.

5-„terorismul cultural” vizează în principal distrugerea valorilor unui stat, care poate conduce la pierderea indentității naționale a cetățenilor acestuia.Terorismul cultural nu este numai un mijloc de confruntare, este unul de distrugere a sistemului de valori de pierdere a identității culturale. Terorismul cultural poate îmbraca unele forme cum sunt: pornografia, invadarea pieței cu filme sau producții care cultivă violența, egoismul, lipsa de respect față de valorile proprii, distrugerea simbolurilor(de exemplu: distrugerea Turnurilor Gemene din New York la data de 11 septembrie 2001).

Conform altui specialist, Vasile Simileanu terorismul se împarte în:

a)-terorism național- este exercitat, de la caz la caz, de grupuri teroriste formate din cetățeni ai statului în cauză, care, din diverse motivații, acționează împotriva instituțiilor de stat, sau dimpotrivă, de către sistemul de stat care acționează împotriva popriilor cetățeni, utilizând metode teroriste, aceste fiind caracteristic în țările cu „democrații populare”, întrucât regimurile comuniste recent instalate la putere nu aveau susținere din partea populației, iar aceasta nu era dispusă să accepte ocupația Armatei Roșii, s-a manifestat în perioada 1946-1960, prin folosirea forței brute în scopuri coercitive și de terorizare a propriului popor (epurații, procese politice trucate, folosirea torturii, internări masive, deportări, programe de reeducare în masă);

b)-terorismul transnațional- este exercitat de către indizivi independenți sau de grupuri de indivizi, care sunt sprijiniți sau nu de unul sau mai multe state independente, execută acțiuni teroriste asupra unor obiective ale altui stat țintă aflat pe teritoriul acestuia cât și pe cel al altor state; este caracteristic începând cu a doua jumătate a anilor ’60, când teroriștii palestiniei acționau sau Paraguay sau Franța, teroriștii japonezi în Kuweit, Israel și Olanda, iar cei germani în Suedia și Uganda.

Alt autor al uor studii privind evoluția fenomenului terorism, dr. Adrian Filip în articolul său, „Terorismul internațional, flagel al lumii contemporare”, realiza o clasificare a terorismului din punctul de vedere teroretic în funcție de cele mai reprezentative criterii, și anume:

1)- „modalitatea concretă prin care se realizează scopul urmărit de către teroriști: terorism direct și terorism indirect”;

2)- „elemente ale psihologiei umane care-i animă pe membrii unei organizații teroriste și mobilul atacurilor: terorism de drept comun, terorism social, terorism politic, terorism religios”;

3)- „aria geografică în care se planifică, organizează și se execută atentatele teroriste precum și mărimea zonei afectate: <<terorism intern>>- în acest tip de terorism, actele violente se pregătesc, desfășoară cu consecințe numai în granițele unui singur stat fără a afecta viața din statele vecine- specific terorismul de stat, terorismul politic; <<terorism internațional>>- în care de cele mai multe ori apare un element de extraneitate, când planificarea executării a unuia sau mai multe atacuri teroriste se face pe teritoriul unui stat dar atentatul propriu-zis are loc în teritoriul altui stat., iar efectele se propagă în cel puțin două state.

În viziunea unor autori, avem de-a face cu un terorism internațional atunci când: <<se urmărește să complice sau să determine ruperea relațiilor pașnice dintre state, să înlăture de la putere anumiți oameni politici indezirabili unor anumite cercuri străine sau să influențeze prin intimidare, politica internă sau externă a unui anume stat>>”;

4)- „în funcție de mijloacele utilizate de către teroriști, terorismul se împarte în: <<terorism prin mijloace tradiționale>>- atentatorii comit actele criminale prin folosirea unor mijloace și metode cu frecvență mare: explozii declansate de către teroriști sinucigași, atacuri cu bombă, mașini capcană sau pur si simplu atacul asupra unor personalități de cele mai multe ori politice dar și religioase”; <<terorismul electronic>>- cunoscut mai ales sub denumirea de cibernetic sau cyber-terrorism, în care teroriștii atacă sistemele IT parținând în principal instituțiilor statului pprecum și cele private prin care se coordonează aproape toate domeniile economice și sociale, de exemplu: controlul traficului aerian sau al altor mijloace de transport; <<terorismul chimic, biologic și nuclear>>- putem afirma că este cel mai periculos dintre toate tipurile enumerate mai sus îi implică folosirea agenților patogeni și a armelor de distrugere în masă”.

Acțiunile teroriste care se manifestă în zilele noastre s-au diversificat foarte mult așa încât se diferențiază de cele ale terorismului clasic prin:

a)-„Terorismul tradițional” – a evoluat atât cantitativ cât și calitativ spre neoterorism;

b)-„Neoterorismul” – își difuzează informația rapid, prin mediile electronice, astfel încât atentatele devin mesaje de amenințare în sine;

c)-Organizația de tip “rețea” (network) – nu presupune ierarhii, centre de comandă sau infrastructuri convenționale- multe organizații teroriste sunt organizate după acest model, dintre care amintim: „Abu Nidal (AND) sau Consiliul Revoluționarilor Fatah acționează în Orientul Mijlociu, în Asia și Europa, primind sprijin de toate felurile din partea Irakului, Libiei și Siriei” sau „Grupul Abu Sayyaf (ASG) acționează în Sudul Filipinelor prin atentate cu bombe, asasinate și răpiri (în 2000 au fost răpite 30 de persoane între care și cetățeni americani).

A primit fonduri din partea rețelei Osama Bin Laden, dar și din partea unor sponsori din Orientul Mijlociu și Asia de Sud”.

Alte tipuri general-reprezentative de terorism:

a)-„terorismul de stat”– exercitat de agenții specializate ale statului, care dețin monopolul coerciției- acest tip de terorism a fost practicat de fostele state din blocul comunist, satelite Moscovei și avut drept scop în primul rând suprimarea opozanților și indeziderabililor politici care încercat să-și exprime ideile și convingerile politice contrare sistemului;

b)-„terorismul politic” – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la început la nivel intern, apoi la nivel internațional și intercontinental”- în sec. XII-XIII apare, pentru prima dată terorismul ca armă politică. Astfel, un ordin islamic dizident secret, denumit "Asasinii", a folosit pentru prima oară crima planificată și sistematică pentru a induce teroarea pe termen lung, transformând atentatele în armă politică.

Terorismul politic, deși a fost folosit pe scară largă de-a lungul istoriei umanității ca și război politic ilegal și subversiv, reprezintă, în mod normal, sfârșitul politicii, “pentru că teroarea nu este și nu poate fi expresia unei politici normale, coerente, funcționale, ci <<zona roșie>> a politicii, adică criza ei, disfuncționalitatea ei, trecerea ei la limita imposibilității, deci neputința ei”.

De altfel, teroriștii întotdeauna au avut intenția folosirii terorii, militând pentru utilizarea ei în toate modurile posibile în scopul obținerii celui mai mare impact asupra opiniei publice, de exmplu Ulrike Meinhof, una din cele mai reprezentative figuri a terorismului vest- german, susținea teza: „atentatele teroriste nu sunt destinate doar să semene teroarea. Ele au, de asemenea drept scop să provoace o puternică reacție”.

Conform celor expuse de către prof.univ.dr. Constantin Onișor în revista “Impact Strategic ”nr.1-2/2003, terorismul politic se manifestă în diferite forme și categorii, precum:

-„terorismul explicit sau implicit”- ales ca metodă specifică a terorismului politic de către regimurile totalitare pentru eliminarea adversarilor politici ;

-„terorismul exercitat de către organizațiile politice extremiste”- de exemplu: organizațiile teroriste din America de Sud, sunt adeptele unor ideologii de natură comunistă sau neo-nazistă, sau din latura fundamentalismului politic;

– „terorismul practicat de către persoane influente, grupuri de interese”- spre exemplu, războiul politic din Angola, condus din umbră de oameni de afaceri și politici care sunt vădit interesate în perpetuarea unei stări de haos pentru a-și atinge obiectivele pe piața neagră prin inexistența unui control asupra comerțului cu diamante sau petrol, coroborată cu extorcarea de bani obținuți în urma răscumpărării și eliberării unor ostatici;

– „terorismul puterii discreționare”- acest tip de terorism este de asemenea un produs al blocului comunist, țara noastră la începutul trecerii sub control sovietic la folosit împotriva intelectualității- medici, profesori, preoți, omeni politici care se opuneau ideologic statului comunist, cenzurau mass-media și prezentau numai acele acțiuni defăimătoare la adresa adversarilor, de exemplu: utilizau cuvântul <<chiabur>> pentru a-i defini pe proprietarii de pământ sau fabrici care exploatau poporul muncitor în viziune autorităților comuniste.

c)-Organizațiile teroriste au o structură piramidală: în vârf – liderul, apoi cadrele active și executanții, susținătorii activi și, în ultimul strat se află susținătorii pasivi sau complicii;

d)-„Diversionist – urmărește publicitate, dobândirea de prestigiu, discreditarea și demoralizarea unei autorități”;

e)- „Coercitiv” – vizează demoralizarea populației civile, slăbirea încrederii acesteia în autorități și instaurarea unui sentiment de teamă, de exemplu: Brigăzile Roșii din Italia sau Forțele Armate de Eliberare din Puerto Rico – au apelat la terorism pentru a-și impune doctrinele sau în vederea obținerii sprijinului popular;

f)-„Contraatacurile excesive aplicate organizațiilor teroriste duc la rezultate opuse dorințelor de eradicare a fenomenului”- în prezent în Afganistan și în Irak cu toate măsurile de combatere a terorismului, mai ales prin capturarea sau uciderea unor lideri importanți ai rețelelor teroriste, în special rețeaua Al Qaida- au loc zilnic atentate teroriste soldate cu importante pierderi de vieți omenești și pagube materiale.

Internaționalizarea fenomenului terorismului debutează în Orientul Mijlociu, fiind promovată de fanaticii fedaini palestinieni, frustrați și disperați de zdrobirea coaliției arabe în „Războiul de 6 zile” din iunie 1967. Fanaticii palestinieni au luat decizia radicală de a răzbuna înfrângerile suferite de către arabi și au încercat să pedepsească Israelul prin declansarea unui val de atentate care au marcat începutul unei noi ere în folosirea premeditată a violenței transnaționale și internaționale contra unui stat țintă.

Clasificarea terorismului în concepția Departamentului de Stat al SUA, care într-un mod realist arăta situația existentă din anii 1990-1996 este următoarea:

a)-„terorismul organizațional”;

b)-„terorismul practicat în contextul insurgențelor”;

c)-„terorismul sponsorizat (implicarea directă în operații teroriste; încurajarea, asistența logistică și sprijinul material acordat grupărilor teroriste; procurarea de armament, explozibil, asistență în domeniul instrucției)”.

Acțiunile teroriste din zilele noastre cunosc noi forme de manifestare, prin:
a)- planificarea la nivel strategic a acțiunilor- implică stabilirea precisă a limitelor acțiunilor, stabilirea precisă a obiectivelor vizate de către teroriști, necesarul de forțe și mijloace participante, asigurarea logistică;

b)- abordarea conceptuală -acțiunile teroriste necesită o pregătire minuțioasă pe o perioadă de timp îndelungată, culegerea de date și informații despre obiectivele vizate inclusiv prelucrarea acestora, instruirea prealabilă a atentatorilor și realizarea coordonării între membrii celulei teroriste, lansarea unor atacuri teroriste pe mai multe planuri cibernetice, sinucigașe, deturnări de avioane, vase martime-pirateria, folosirea armelor de nimicire în masă luarea de ostatici cu scopul destabilizării pe termen lung a obiectivelor vizate și nu în ultimul rând cooperarea și colaborarea cu unele state care sprijină organizațiile teroriste din aceste țări: Coreea de Nord, Iran, Irak sau cele din America Latină: Peru, Venezuela, Columbia sau din Orientul Mijlociu –Palestina;

c)-obiectivele alese- sunt simboluri ale democrației (WTC-New York), valori ale civilizației (monumentele istorice din Afganistan-distruse de către talibani) sau obiective strategice (clădirea Pentagonului, distrugătorul USS Cole, atentatul din gara Atocha-Madrid din 11 martie 2004 soldat cu 199 de morți (dintre aceștia 181 în momentul efectiv al exploziilor și 1467 răniți), în scopul instalării unui climat al terorii și nesiguranței, și în același timp un exemplu pentru alți atentatori prin care se ilustrează faptul că „inamicul”-reprezentat de lumea democratică poate fi doborâtă, mai ales prin impactul asupra populației civile;

d)- mediatizarea- care a atras după sine diseminarea rapidă a rezultatului atacului terorist dar și prin alegerea unor locuri publice pentru acțiunile teroriste în principal pentru: manipularea psihologică (ca urmare a instalării unei stări de alertă antiteroristă), prin agitație, tulburări și destabilitare în plan social- oamenii din cauza fricii nu mai îndrăznesc să iasă din casă să meargă la serviciu, surprinderea victimelor sau maselor de oameni care devin martori fără voie la evenimentele teroriste- prin actele de terorism naționale sau internaționale, folosirea agenților patogeni – atacul Sectei <<Aum Shinrikyo>> asupra metroului din Tokyo- prin folosirea gazului Sarin pe data de 20 martie 1995 soldat cu moartea a 13 persoane și  rănirea altor 50, alți 5000 de oameni au fost spitalizați ca urmare a acestui atac ce este cosiderat cel mai grav din Japonia de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, încercarea de destabilizare a unui stat-Israel, amenințarea prin folosirea rachetelor nucleare-Coreea de Nord;

e)- manipularea- o acțiune de conducere care, prin diferite procedee, impune celor conduși o anumită conduită, fără a se recurge la constrângeri și cultivând ideea că atentatorii acționează conform propriei lor voințe sau propriilor lor interese. Manipularea poate fi intenționată sau neintenționată, transparentă sau ascunsă. Procedeele de manipulare sunt informatice, psihologice, tehnice, semantice, retotice, în timp real și comportamentale, conform Vladimir Volkoff.

Printre procedeele informaționale amintim:

a)- prezentarea intenționată a unei minciuni sau a unei informații distorsionate pentru a dezinforma, ori difuzarea unei informații neutre în care faptele sunt astfel aranjate încât să conducă auditoriul spre o anumită concluzie favorabilă atentatorilor;

b)- prezentarea unei secvențe a unei temei aflate în discuție sau explicarea subiectivă a acesteia fără a prezenta întreaga acțiune publicului larg de către organizația teroristă pentru a maximiza importanța acțiunilor acesteia precum și pentru a justifica actul terorist;

c)-tăinuirea unor informații importante, întârzierea prezentării lor sau minimalizarea efectelor acestora- în acest caz liderii organizațiilor teroriste încearcă să inducă în eroare opinia publică privind efectele atacului terorist, că acesta este îndreptat numai împotriva „păgânilor”, iar eventualele victime colaterale nu sunt decât rezultatul acțiunilor forțelor de ordine care nu au reușit să-i salveze;

d)- reducerea informațiilor prin ascunderea celor reale, sau acelor care pot atrage empatia din partea auditoriului, evidențându-le pe cele favorabile- organizațiile teroriste niciodată nu vor recunoaște decât în cazuri extreme că au pierdut o luptă cu forțele de ordine, în acest fel vor aplica o cenzură;

e)- fragmentarea informațiilor în avantajul manipulatorului, prezentarea zvonurilor ca fapte adevărate- întotdeauna teroriștii se vor folosi de zvonuri, de genul au doborât un elicopter pentru a obține avantaje și alți susținători ai terorismului îndemnându-i pe aceștia să facă la fel;

f)- supraîncărcarea receptorului cu informații pentru a-i reduce capacitatea de analiză critică- conștiente de faptul că opinia publică are o capacitate mică de a efectua o analiză pertinentă și critică asupra atacurilor teroriste, datorită unor factori subiectivi: lipsa unei pregătiri în domeniu, timpul relativ scurt, prezentarea fragmentată a datelor și informațiilor ceea ce conduce în final la dezorientarea și crearea unei stări de haos în creierul individului care nu reușește să găsească soluții pentru a se pune la adăpost de alte atacuri;

g)- dezvăluirea unor informații considerate „confidențiale”, care de fapt nu au această această calitate, acest procedeu este folosit de către forțele de ordine în scopul furnizării de date false despre posibilele ținte ale teroriștilor, securitate, listă cu bunurile materiale, de exemplu explozibili care iar tenta pe teroriști să execute un atac, dar care în final vor aduce o victorie a forțelor de ordine prin capturarea sau chiar uciderea teroriștilor;

h)- folosirea ponegririi pentru a intoxica opinia receptorului despre alții- întotdeauna este mai bine să determini opinia publică că atacul tău a fost perfect justificat și corect executat- iar acțiunea celorlalți este greșită.

În condițiile globalizării și diversificării formelor și mijlocelor de diseminare, propagandă a consecințelor atentatelor teroriste se poate observa noi tendințe de manifestare ale terorismului internațional și anume:

a)-„atacuri cu bombe împotriva unor mari aglomerări urbane- și aici de cuvine să reamintim atacurile din atentatul din gara Atocha-Madrid din 11 martie 2004”;

b)-„atacuri cu substanțe letale – atacul cu gaz sarin din 20 martie 1995 executat asupra metroul din Tokyo de către secta <<Aum Shinrikyo>>, în prezent este cunoscută sub denumirea de <<Aleph >>”, fondată în anul 1984 de către Shoko Asahara, soldat cu decesul a 13 de persoane, rănirea grav 50 și cauzează probleme de vedere temporare pentru aproape 1.000 de personane”;

c)-„atacuri care să pună în pericol economiile naționale (bombe în centre comerciale și financiare, atacarea unor sectoare vulnerabile- un exemplu ar fi atacul asupra Turnurilor Gemene din New York din 11 septembrie 2001)”;

d)-„colaborare mult mai intensă între grupări ale crimei organizate”- această, acțiune ca o consecință și contramăsură a organizațiilor teroriste pentru a se adapta la noile condiții ca rezultat al intensificării luptei antiteroriste, prin încheierea unor acorduri de asistență și schimburi de informații între serviciile specializate în desfășurarea de astfel de acțiuni.

Acțiunile teroriste pot fi clasificate în următoarele categorii:

a)-„Acțiunea directă” – modalitatea principală de executare a actului terorist constând în atac armat prin surprindere și cu rapiditate asupra obiectivului vizat și adesea ori acest tip de operații are efectul scontat, întrucât actul terorist este planificat în cele mai mici amănunte și numai hazardul face și eșeuze atentatul;

b)-„Acțiunea acoperită” – a apărut ca urmare a unor rezultate din desfășurarea acțiunilor directe în care teroriștii și-au pus viața în pericol- în astfel de operațiuni teroriștii folosesc disimularea pentru a-și atinge obiectivele planificate în scopul inducerii în eroare a forțelor de intervenție;

c)-„Acțiunea psihologică” – vizează slăbirea sau distrugerea capacității de rezistență psihică a indivizilor- efectuarea de atacuri soldate cu victime omenești și pagube asupra infrastructurii critice, zilnic asupra tuturor, fără discriminare: armată, poliție, organizații umanitare, oameni politici sau simpli cetățeni coroborate cu atacuri informaționale care duce la instalarea unei stări de haos și insecuritate, slăbirea încrederii în instituțiile statului în capacitățile acestora de a ține sub control fenomenul terorist.

În lucrarea sa, dr.Ioan V. Maxim –„Terorismul”, pe baza celor consideră că grupările teroriste ar putea fi clasificate, după cum urmează:

„grupări naționaliste, etnice si religioase”;

„grupări care se autointitulează drept revoluționari”;

3- „grupări anarhiste, care își fac prezența în viața de zi cu zi precum și în trecut, care nu au o ideologie clară iar ca o caracteristică specifică nu le reprezintă un anumit scop politic”;

4- „grupuri patologice sau indivizi care sunt animate de scopuri politice ideologice clare, definite, motivația care le determină să provoace acte de terorism constă în neacomodarea într-o anumită societate, organizare socială sau familie în care există anumite reguli care trebuie respectate de fiecare”;

5- „grupuri neofasciste- de extremă dreapta- în special cele italiene: Ordine Nero, caracterizate prin faptul că anumite state știe despre existența lor și le tolerează activitățile uneori chiar beneficiază de sprijin Ojo per ojo-Guatemale, Escadronul morții-Brazilia”;

6- „mercenarii ideologici- care desfășoară activități teroriste cu întindere trnasnațională”.

I. 3. Cauzele care favorizează proliferarea terorismului

Privit în ansamblu, ca oricare fenomen care se desfășoară în lumea contemporană, fenomenul terorist este într-un proces continuu de transformare, de adaptare la noile condiții de securitate, cu o evoluție accendentă din păcate fapt atestat, tot mai elecvent, atât de sporirea din punct de vedere geografic cât și de frecvența și gravitatea actelor teroriste comise în multe din statele lumii.

Fenomenul terorist este generat de cauze sau factori determinanți care-l fac imposibil de eradicat în totalitate. Numeroasele tipuri de terorism, lipsa unei definiții clare adoptate de către ONU, există numai definiții aparținând organizații internaționale de securitate sau de către instituțiile statului fac imposibilă cercetarea cauzelor și germenelor care-l generează.

Vulnerabilitatea tinerilor musulmani la ideologia fundamentalistă și numărul mare de acorduri privind azilul politic se pare că sunt principalele cauze a îmbrățișării adeziunii la rețelele teroriste, conform lui David Capitanchik, un expert britanic în terorism „Marea Britanie se confruntă cu o amenințare sporită din partea grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist islamică în mare parte din cauză că avem un număr așa de mare de imigranți vulnerabili ideologiei fundamentalist islamice.Plătim prețul pentru azilul politic oferit indivizilor care sunt cercetați pentru infracțiuni legate de terorism în propriile țări”.

Având în vedere amplificarea formelor și mijloacelor de manifestare a fenomenului terorist în contextul globalizării, ne conduce la următoarea concluzie: rețelele teroriste în prezent și-au dezvoltat noi relații, astfel încât acestea nu mai acționează singular și încearcă să-și unească eforturile atât pe plan intern dar mai ales internațional, cu consecințe grave asupra luptei antiteroriste.

Pentru a face rost de lichidități pentru procurarea de arme, informații, tehnică IT sau explozibili, fără de care nu se poate organiza atentate teroriste, organizațiile teroriste se pare că „patronează- într-o mare măsură traficul de droguri și cel de arme”.

Fenomenul terorist s-a manifestat aproape pe întreg mapamondul, cu preponderență în următoarele zone:

-„zona statelor puternic industrializate”- în care terorismul a apărut pe fondul contradicțiilor sociale, economice și ideologice coroborat cu instalarea unei stări de frustări și alienare în special la populația majoritar tânără;

– „zona țărilor unde un trecut istoric a generat contradicții naționale sau religioase puternice”- bascii, irlandezii sau musulmanii au fost nevoiți să declanșeze conflictul întrucât puterea centrală refuza să se acorde anumite drepturi sau pur si simplu erau animați de sentimentul obținerii independenței sau autonomiei;

– „zona țărilor din lumea a treia ”- unde pe fondul economic sau de religios, terorismul a găsit numeroși adepți sau simpatizanți ai terorismului.

Proliferarea violenței, șomajul, consumul de droguri, deteriorarea situației politice, corupția, criza economico-financiară, inechitățile sociale au deschis calea aderării tinerilor la terorismul de dreapta coroborate cu degradarea relațiilor interpersonale, erodarea valorilor morale, ideologice, culturale și civice sau educaționale sau influența psihologică nefastă a unor site-uri de pe internet, care constituie factorii decisivi în alunecarea spre panta terorismului extremist<< mediul nutritiv specific al violenței sociale>>.

De asemenea alături de cauzele sociale, economice, politice, ideologice, religioase menționate mai sus ca fiind cauze ale apariției și proliferării terorismului, fenomenul terorist prosperă sub influența altor factori:

– „desfășurarea unor consfături internaționale”, colocvii, întreceri sportive, reuniuni cu caracter diplomatic, religios etc, în care se reunesc pe un teren sau suprafață mică un număr importanți de indivizi sau lideri politici care pot deveni instantaneu posibile ținte ale teroriștilor(masacrul din satul olimpic împotriva delegației statului Israel din anul 1972-München);

– „miniaturizarea și artizanarea armelor de foc și explozibililor”- acesta este prețul plătit de umanitate după realizarea unor importante realizăți tehnico-științifice care pe lângă beneficiul civil au și partea negativă și anume este folosită la uciderea semenului de lângă noi;

– „posibilitatea procurării de arme de foc relativ ușor în mod legal”- prin prezentarea unui act de identitate valabil în SUA sau prin moduri ilegale- trafic de arme.

Capitolul II

II. 1. Măsurile adoptate de România și celelalte țări aliate

pentru combaterea fenomenului terorist

În urma atentatelor de la New York din 11 septembrie 2001, care s-au soldat cu pierderi importante de vieți omenești- circa 3000 de morți, dar mai ales prin lovitura dată economiei americane, prin faptul că prin distrugerea celor două turnuri gemene, sediile unor importante bănci și societăți comerciale, precum și un simbol al acestui oraș, rețeaua Al-Qaida a reușit să arate cât sunt de vulnerabile toate țările în fața fenomenului terorist.

În acest context al globalizării și radicalizării fenomenului terorist, toate țările au fost nevoite să adopte noi măsuri antiteroriste pentru a-și asigura securitatea.

Promovarea și menținerea unui mediu de securitate stabil la nivel global este în prezent supus la o intensă provocare de către problemele cu care se confruntă umanitatea evoluția altor evenimente și acțiuni cu caracter destabilizator precum acumularea nemăsurată de arme neconvenționale, proliferarea armelor de distrugere în masă și încercarea organizațiilor teroriste de a obține astfel de arme pentru ca ulterior să poată să se folosească în viitoare atacuri teroriste, dar și proliferarea terorismul internațional și a crimei organizate, extremismul etnic sau a celui religios.

Aceste fenomene extreme au o influență negativă asupra stabilității mediului de securitate la nivel global, „conduc la degradarea relațiilor inter și intrastatale și măresc riscul unor dispute în conflicte armate”.

Țara noastră, după anii 1990, a fost nevoită să-și modifice sau să-și adapteze doctrina națională cu privire la prevenirea și combaterea terorismului, astfel încât să fie în măsură să poată contracara acțiunile teroriste desfășurate pe teritoriul său.

Astfel încât au apărut noi reglementări juridice referitoare, iar conceptul de terorism, acesta a fost incriminat și perceput ca o amenințare la adresa securității naționale a țării noastre, așa cum este prezentat în Legii nr. 51/1991, art. 3:

– executarea unor acțiuni de subminare sau sabotaj a înstituțiilor statului- cu scopul înlăturării prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români;

– executarea de acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie sa fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale;

– organizarea, planificarea și comiterea de acte teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte;

– organizarea, planificarea și comiterea de atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace( prevederile Legii nr.51/1991 se regăsesc în anexa nr.3).

Responsabil pentru coordonarea activităților tuturor structurilor cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii terorismului în țara noastră prin apariția Legii nr.14/1992 art. 6 a fost desemnat Serviciul Român de Informații care are următoarele atribuții:

-„execută activități informative și tehnice specifice care au drept scop final prevenirea și combaterea terorismului;

-planifică și oferă cele mai bune soluții în executarea intervenției antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroriști, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale;

-asigură protecția antiteroristă a demnitarilor români și străini, precum și a altor persoane oficiale, conform normelor stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

-Serviciul Român de Informații poate asigura protecție antiteroristă și altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite”.(anexa nr.4)

În anul 2002, Consiliul Suprem de Apărare al Țării a aprobat „Strategia națională pentru prevenirea și combaterea terorismului”, acest document reflectă principalele direcții strategice adoptate de către România pentru obținerea celor mai bune rezultate în lupta antiteroristă.

Adoptarea acestei strategii, a făcut posibilă ca în același an, în scopul focalizării eforturilor de combatere și prevenire a terorismului, instituțiile statului român să încheie: „Protocolul general de organizare și funcționare a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului(SNPCT)”, în care rolul coordonator îl are Serviciul Român de Informații și cuprinde un număr de 21 de autorități și instituții.

Evoluția ulterioară a fenomenului terorist la nivel global și influența acestuia asupra mediului de securitate, a determinat autoritățile competente, în special Consiliul Suprem de Apărare al Țării să aprobe în anul 2004 constituirea „Sistemul Național de Alertă Teroristă”.

În același an, forul legislativ al României și anume Parlamentul adoptă Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului” care definește termenul de terorism citez: „reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională sunt săvârșite premeditat de entități teroriste(cf.art.1), sunt stabilite atribuțiile instituțiilor statului în acest domeniu(cf.art.6), dar și modul în care sunt pedepsite actele de terorism(cf.art.32)”.( a se consulta anexa nr.5).

În anul 2005, în cadrul SRI, se adoptă „Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă”(CCOA). Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă reprezintă o interfață între SRI și instituțiile și autoritățile naționale care fac parte integrantă din SNPCT, având ca misiune acordarea asistenței specializate și sprijinului logistic pentru funcționarea Centrului Național de Acțiune Antiteroristă, în caz de acte teroriste.

Anul următor, Consiliul Suprem de Apărare al Țării a adoptat- un document deosebit de impotant care stabilește regulile de angajare și executare a intervenției antiteroriste de către instituțiile statului, concomitent cu asigurarea bazei juridice pentru executarea unor astfel de misiuni și anume „Metodologia de organizare și executare a intervenției contrateroriste”.

În anul 2007, Consiliul Suprem de Apărare al Țării adoptă documentul următor – „Strategia de comunicare și desfășurare a informării pentru prevenirea și limitarea unei situații de risc terorist/criză teroristă”.

Pe fondul evoluției mediului de securitate, în anul 2008, a fost reevaluat și actualizat „Protocolul general de organizare și funcționare a SNPCT”.

În același an, prin aprobarea Legii nr.146/2008, care prevede aderarea României la Tratatul încheiat între Regatul Belgiei, Germania, Regatul Spaniei, etc., privind aprofundarea coooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale, semnat în data de 27 mai 2005 la Prün, SRI a primit misiunea de a fi autoritatea responsabilă cu implementarea acestui tratat prin desemnarea sa ca fiind <<punct național de contact>> pentru schimbul de informații în domeniul prevenirii infracțiunilor de terorism și „punct național de contact și coordonare” pentru însoțitorii înarmați la bordul aeronavelor.

II.2. Politica SUA în domeniul prevenirii și combaterii terorismului.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când teroriștii au deturnat avioane comerciale pentru ca ulterior să le folosească în comiterea atentatelor teroriste asupra Pentagonului, Turnurilor Gemene din New York, soldate cu aproximativ 3000 de victime omenești a însemnat pentru SUA recepționarea unei grele lovituri, în special asupra democrației și opiniei publice americane, care nu bănuiau și nu credeau că astfel de acte criminale se port desfășura pe teritoriul american.

La câteva zile de la producerea atentatelor, președintele SUA, George W. Bush a cerut instituțiilor însărcinate cu asigurarea securității naționale efectuarea unor analize privind descoperirea autorilor actelor criminale, a celor care au comandat din umbră atacul sau i-au sprijinit direct sau indirect pe teroriști.

Ulterior s-a descoperit că atacurile au fost comise de 19 teroriști, sprijiniți financiar, informațional și logistic de către Osama bin Laden, liderul rețelei teoriste Al Qaida.

Ca urmare, SUA alături de aliații săi au trecut la declanșarea războiului antiterorist intitulat „Războiul Global împotriva Terorii” (GWOT), cea mai amplă operațiune militară împotriva terorismului prin atacarea regimului taliban din Afganistan care era un aprig susținător al terorismului global.

Ca o primă formă de luptă antiteroristă, Congresul SUA, a adoptat pe 25 octombrie 2001, „Patriot Act”, o lege care anulează destul de multe drepturi și libertăți individuale sacrificate în prevenirea și combaterea terorismului.

În anul 2002, se adoptă „Strategia de Securitate Națională a SUA”, care pune pe făgașul normal anumite dezacorduri privind modelarea mediului internațional de securitate în acord cu interesele americane, care trebuie apărate prin executarea unor lovituri preventive unilateral sau în cadrul unor coaliții „ad-hoc”. Ceea ce este de reținut că în baza noii strategii de securitate SUA, abandonează conceptul descurajării și devine adeptul „strategiei loviturilor preventive”, care pot fi aplicate statelor ostile sau organizațiilor teroriste care amenință sau ar putea să amenințe interesele SUA pe întreg globul.

La data de 01 decembrie 2003, Administrația Bush angajată total în lupta împotriva prevenirii și combaterii terorismului creează Centrul de Monitorizare a Terorismului (Terrorist Screening Center – TSC), conceput ca un conglomerat, administrat de către FBI, care reunește bazele de date referitoare la teroriști și potențiali teroriști ale tuturor instituțiilor implicate în operațiuni antiteroriste.

La 8 decembrie 2004 a intrat în vigoare Legea privind reforma sistemului informativ și prevenirea terorismului – „Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004” (Public Law 108 – 458). În baza acestei legi a luat ființă Directoratul Informațiilor Naționale (Director of National Intelligence – DNI) cu misiunea coordonării activității tuturor celor 15 agenții americane de informații, care au un efectiv total de 200.000 de angajați și dispun de un buget de peste 40 de miliarde de dolari.

Referindu-ne la politica SUA, în ceea ce privește terorismul internațional, aceasta are la bază următoarele principii:

a)-„niciun fel de concesii făcute teroriștilor”;

b)-„exercitarea de presiune multilaterală asupra țărilor care sprijină terorismul”;

c)-„folosirea deplină a mecanismelor legale de pedepsire a teroriștilor internaționali și acordarea de ajutor în această sferă altor țări”.

Pe data de 01 mai 2011, administrația Obama a adoptat „Strategia Națională de Combatere a Terorismului”(National Strategy of Counterterrorism) în care se evidențează existența mai multor națiuni sau grupuri care sprijină terorismul și se opun intereselor SUA, precum Iran, Siria, Hamas, Hezbollah, Al Qaida, iar SUA vor apela la toate mijloacele politicii externe pentru a se proteja. Scopurile adoptării acestei strategii sunt:

1-protejarea spațiului american prin reducerea constantă a vulnerabilităților și întărirea apărării;

2-dezbinarea, distrugerea și eliminarea Al Qaida oriunde aceasta există;

3-prevenirea procurării și achiziționării de către teroriști a armelor de distrugere în masă;

4-eliminarea taberelor de antrenament Al Qaida de unde aceasta poate să lanseze atacuri împotriva SUA;

5-închiderea site-urilor și link-urilor care asigură legătura între Al Qaida și alte organizații afiliate sau susținătoare;

6- combaterea ideologiei Al Qaida în încercarea sa de a-și justifica violența;

7-lipsirea Al Qaida și afiliaților sau susținătorilor a suportului de care acestea beneficiază prin operațiuni financiare ilegale, suport logistic sau legături on-line.(textul original se regăsește în anexa nr.6).

II. 3. Implicațiile fenomenului terorist în zonele de interes ale NATO, UE și ale României

Procesul de globalizare favorizează acțiunile organizațiilor și acțiunilor teroriste internaționale, prin:

a)-ușurința în mișcarea persoanelor, resurselor și informațiilor peste frontiere fiind astfel mai greu de depistat;

b)-ușurința în a alege și a ajunge la obiectivele de atac, care s-au multiplicat;

c)-ușurința în răspândirea știrilor și informațiilor care pot ajunge rapid la mase, influențându-le atitudinea și comportamentul în favoarea terorismului.

Riscurile asimetrice la adresa României au căpătat noi valențe în urma evenimentelor din septembrie 2001, acestea au afectat grav problema asigurării securității ale statele democratice și a arătat slăbiciunea acestora în fața fenomenului terorist.

România împreună cu aliații săi din NATO și UE, s-au adaptat la schimbările survenite în mediul de securitate internațional și-au acordat o atenție deosebită:

a)-evoluției terorismului politic transnațional și național, diversificarea metodelor și mijloacelor de atac;

b)-apariția unor dezechilibre social-economice de importanță regională, datorată exodului unor grupuri umane din diverse cauze, dar în special a celor economice, care pot fi exploatate în interesul lor de către organizațiile teroriste;

c)-provocarea deliberată, sau nu, de catastrofe ecologice la ora actuală organizațiile teroriste sunt tot mai interesate de posibilitatea procurării de arme biologice sau de posibilitatea folosirii unor reziduri chimice, nucleare, radiologice în executarea atentatelor;

d)-manifestarea fenomenelor de crimă organizată (trafic de droguri, trafic ilegal de arme, trafic ilegal de materiale radioactive și de metale prețioase, fraudă bancară, fiscală și bursieră, traficul de carne vie, extorcarea de fonduri, prostituția, asasinate la comandă).

În documentul intitulat „Strategia militară a României” se arată: „Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acțiuni deliberat îndreptate împotriva statului român, care folosesc procedee diferite de lupta clasică, vizând atacarea punctelor vulnerabile ale societății civile, dar carre pot afecta direct sau indirect și forțele armate.

Ele se referă la: expansiunea rețelelor și activităților teroriste; proliferarea și diseminarea necontrolată a tehnologiilor și materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor și a altor mijloace letale neconvenționale; războiul informațional; izolarea României în societatea globală, bazată pe informație.

Astfel de riscuri includ întreruperea fluxului esențial de informații, propagarea unei imagini deformate despre societatea democratică românească, modul de respectare de către România a tratatelor sau acordurilor internaționale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului și existența în proximitatea frontierelor naționale a unor obiective cu un grad ridicat de risc”.

Analizând acest document și având în vedere a acest fenomen, se extinde la nivel global rezultă următoarele:

a)-„zonele de interes NATO, UE și ale României se extind pe toată suprafața planetei în acest sens țara noastră s-a aliat în combaterea terorismului pe unele fronturi din Afganistan sau Irak”;

b)-„țările UE participă alături de SUA, țările membre NATO, precum și alte țări la coaliția antiteroristă”;

c)-„specialiștii americani au ajuns la concluzia că, pe fondul “globalizării”, “terorismul internațional” și “crima organizată” au făcut corp comun”;

d)-„narco-terorismul a devenit o realitate a zilelor noastre”;

e)-„principalele pericole la adresa României se înscriu în sistemul general de amenințări la adresa NATO și UE”;

f)-„întrucât este direct angajată în combaterea fenomenului terorist, România trebuie să aibă în vedere o intensificare a unor activități și acțiuni teroriste sau în sprijinul terorismului care o pot afecta indirect”.

Principalele amenințări de natură teroristă identificate în această societate modernă, globalizată, bulversată de noi provocări la adresa individului (falimente, crize economice ce se întind pe mai mulți ani, șomajul, consumul de droguri, traficul de carne vie sau cu materiale nucleare și biologice), care îl împing pe acesta să împărtășească ideile teroriștilor sunt:

a)-„posibilitatea folosirii de către organizații, grupări sau persoane teroriste a mijloacelor nucleare, chimice, radiologice și biologice, sau a armelor de distrugere în masă-putem afirma cu toată certitudinea că odată procurate astfel de materiale de către aceste entități le vor utiliza fără nicio remușcare”;

b)-„pregătirea și desfășurarea a unor atacuri teroriste asupra bazelor nucleare, sau centralelor nucleare, întreprinderilor chimice, laboratoarelor biologice pentru a procura armament nuclear, chimic și biologic sau de a detona bombele nucleare- în acest sens este necesară o reconsiderare a planurilor de securitate ale acestor obiective”;

c)-„proliferarea acțiunilor punitive sau de răzbunare împotriva acelora care au declanșat campania împotriva organizațiilor teroriste sau a țărilor care sprijină această operațiune –în acest context România poate fi o posibilă țintă prin asumarea răspunderii de a participa cu trupe pentru eliminarea pericolului terorist”;

d)-„continuarea acțiunilor de natură teroristă -individuale, de mică amploare, sau organizate, de amploare împotriva democrațiilor occidentale, îndeosebi împotriva SUA și aliaților săi în special a celor din NATO și UE”;

e)-„continuarea asasinatelor și acțiunilor de lovire a tuturor celor care, într-o formă sau alta, se opun acelei stări de haos generate de incompatibilitățile de sistem și favorabile proliferării crimei organizate, traficului de droguri și de carne vie, câștigului ilicit”;

f)-„efectuarea de atacuri asupra sistemelor de protecție a mediului, barajelor și folosirea deșeurilor toxice și radioactive pentru a produce catastrofe ecologice”;

g)-„atacarea școlilor, instituțiilor de cercetare, laboratoarelor și unităților economice de importanță națională sau internațională și a infrastructurii de tot felul, cu scopul de a producerii panicii și terorii, iar ca efecte marginale procurarea unei părți din materialele necesare desfășurării viitoarelor acțiuni teroriste”;

h)-„continuarea și chiar intensificarea atacurilor teroriste cu bombe, explozivi plastici și alte mijloace artizanale asupra populației, în mijloacele de transport în comun, în locuri aglomerate, asupra infrastructurii civile și militare (autostrăzi, poduri, aeroporturi, ambasade, sedii ale organizațiilor internaționale), și, pe cît posibil în prezența mass-media”;

i)-„acțiuni de natură teroristă în ciberspațiu și în infrastructurile acestuia, în vederea creării unor perturbări grave în sistemele de comunicații, distrugerea sistemelor de comandă și control, a sistemelor bancare, virusarea bazelor de date, crearea unei stări de haos generalizat în sistemul informațional”.

Principalele vulnerabilități la adresa securității țării noastre, mai ales prin situarea țării noastre într-o zonă de falie, cu o economie șubrezită de involvența unor mari coloși industriali: Rocar, Tractorul Brașov, etc, numeroasele acte de corupție și trafic de influență, o tranziție prelungită, se manifestă, la următoarele nivele:

a)-Politice:

-apariția unor fisuri în ceea ce privește exprimarea și susținerea interesului național în doctrinele și strategiile partidelor politice;

-climatul politic insuficient de echilibrat, măcinat de campanii murdare întreținute și de lupta pentru putere, de numeroase disensiuni, dar mai ales de corupție;

-doctrine politice ambigue, fără strategii clare, experiențe notabile și valori consolidate, recunoscute și acceptate, adaug aici și o părere personală-instabilitatea politică-așa zisul traseism politic acceptat pe timp cât ești la guvernare și contestat cât ești în opoziție;

b)-Diplomatice:

-pătrunderea unor elemente care nu au nicio legătură cu domeniul respectiv, lipsite complet de calități și abilități diplomatice, în afara faptului că sunt membri sau sponsori ai unor partide politice nu au pregătirea necesară desfășurării unor activități diplomatice și odată numiți pe diferite posturi: ambasadori, însărcinați cu afacerile nu promovează imaginea țării noastre și își văd numai interesul propriu;

-crearea unor situații de incertitudine și nesiguranță care nu reflectă punctul de vedere și aspirațile poporului român;

-existența și proliferarea unui clientelism diplomatic legat (determinat) de clientelismul politic;

c)-Economice:

-proliferarea economiei subterane și crearea unor condiții pentru susținerea de către aceasta a unor grupări sau rețele ale terorismului internațional;

-apariția unor falii (rupturi )economice grave între reminiscențele infrastructurale ale economiei socialiste și noile dimensiuni ale economiei de piață;

-unele aspecte de corupție;

d)-Militare:

– cele mai semnificative vulnerabilități în acest domeniu sunt cele legate de asigurarea securității militarilor români detașați pentru executarea unor misiuni în afara teritoriului național în diferite teatre de operații: Afganistan, Bosnia, Mali, centre de comandă NATO;

– suprafața mare a cazărmilor, depozitelor și a altor elemente de infrastructură, în locuri izolate sau alte zone unde acestea pot fi atacate cu ușurință de către teroriști- întrucât acestea nu dispun de suficient personal sau de mijloace financiare pentru achiziționarea aunor sisteme moderne de supraveghere”;

e)- Corupția-deși nu este generatoare directă de terorism, prin mecanismele sale, prin relațiile pe care le viciază și efectele sociale grave pe care le produce și le induce, creează oportunități pentru exploatarea acestora de către organizațiile teroriste.

Amenințările teroriste la adresa țării noastre sunt:

-atacuri teroriste de tip gherilă executate asupra bazelor românești și militarilor români aflați în misiuni în afara teritoriului național: Afghanistan, Kosovo, Bosnia;

-atacarea unor obiective și elemente de infrastructură de pe teritoriul național ( sisteme hidroenergetice și de navigație, obiective economice, sociale a infrastucturii militare);

-atacuri cibernetice executate asupra entităților statului, corporațiilor sau chiar asupra calculatoarelor populației;

Printre procedeele probabile pe care teroriștii le-ar putea folosi în atacarea unor obiective românești enumerăm:

-atacuri cu bombă;

-atacuri sinucigașe, raiduri (îndeosebi asupra forțelor aflate în afara țării, pe timpul deplasării spre teatrele de operații sau chiar în teatre);

-atacuri bioteroriste, atacuri chimice;

-atacuri-capcană, folosindu-se automobile, nave sau chiar avioane cu încărcături clasice, chimice sau biologice.

În cadrul, Strategiei de Securitate Europeană, avându-l ca arhitect pe Înaltul Reprezentant al Politicii Externe și de Securitate Comună, Javier Solana, strategia aprobată, în 12 decembrie 2003, de către Consiliul European de la Bruxelles, au fost identificate amenințările la adresa securității europene:

a)-„proliferarea armelor de distrugere în masă cu efectul lor asupra ființei umane dar și asupra mediului -tot mai mulți actori statali, dar și non-statali, în special organizațiile teroriste, sunt interesate să dezvolte programe sau să cumpere arme de distrugere în masă pentru a le folosi în acțiunile lor viitoare;

b)-terorismul și crima organizată, o părere personală, acesta este principala amenințare la adresa securității internaționale, globalizarea printre alte efecte pozitive a favorizat externalizarea acestui fenomen;

c)-conflictele regionale-cu implicațiile lor: creșterea numărului de victime ale violențelor, în special în rândul populației civile, distrugeri materiale, distrugerea infrastructurii și secătuirea economiilor care necesită alocarea de fonduri suplimentare pentru asigurarea celor necesare în primul rând pentru supraviețuirea populației, creșterea numărului de refugiați a imigranților și a celor fără cetățenie;

d)-statele eșuate- costurile repunerii pe linia de plutire, acestor state sunt deosebit de mari și de dificile, neexistând o administrație publică sau o autoritate tutelară, nu se poate negocia un acord încetare a ostilităților, nimeni nu respectă nicio lege, decât cea a violenței fără margini, toate metodele și mijloacele de luptă sunt folosite fără discernământ atât împotriva inamicului cât și împotriva populației civile; organizațiile guvernamentale sau non-guvernamentale precum „Medecins sans frontieres”chiar dacă sunt dispuse să trimită ajutoare umanitare populației civile, nu pot să-și desfășoare activitatea umanitară datorită stării precare de securitate, și adeseori se întâmplă să fie prinse la mijloc între părțile în conflict, necesitând a intervenție militară pentru eliberarea lor sau chiar plata unor recompense, de asemenea aceste ajutoare nu pot fi distribuite corespunzător întrucât nu mai există infrastructura statului respectiv”.

Pentru adaptarea la schimbările intervenite în mediul de securitate, și pentru a putea răspunde mai bine la provocările și amenințările la adresa păcii și securității internaționale, UE, a elaborat mai multe strategii și anume:

a)- „Strategia Europeană a UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă(ADM)”, UE „a sprijinit în continuare universalizarea tratatelor și a altor instrumente internaționale importante și punerea lor în aplicare integrală. Ambițiile Iranului în domeniul nuclear rămân o amenințare gravă la adresa securității, iar UE a continuat să joace un rol major în abordarea acestei chestiuni. Armamentul ușor și armele de calibru mic, alte arme convenționale și embargourile privind armele au rămas prioritare pe agenda UE”.

b)-„Strategia Europeană de combatere a Terorismului” adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data de 30 noiembrie 2005, care și-a propus să adopte cele mai bune măsuri pentru stoparea fenomenului terorist, prin reducerea numărului de simpatizanți ai organizațiilor teroriste și întreruperea programelor posturilor de televiziune sau radio, închiderea site-urilor organizațiilor suspecte de legături cu rețelele teroriste; reducerea vulnerabilităților infrastructurilor critice ale UE, precum și reducerea transferului de date și informații care pot fi exploatate de către teroriști în alegerea țintelor prin întărirea controlului la frontierele UE; stoparea transferului de fonduri către organizațiile suspecte că au legături au rețelele teroriste; întărirea controalelor la granițele UE în scopul prevenirii traficului de arme, materiale explozive, sau arme biologice/de distrugere în masă.

Pentru continuarea eforturilor de combatere a terorismului în data de 17 ianuarie 2011, UE a elaborat „Planul Uniunii Europene de combatere a terorismului”, care și-a propus în principal să prevină radicalizarea fenomenului terorist și prevenirea recrutării de noi membri pentru organizațiile teroriste prin promovarea valorilor europene și democratice, al doilea obiectiv fiind protejarea cetățenilor și a infrastructurii de eventualele atacuri teroriste prin reducerea reducerea vulnerabilităților acestora, întărirea controalelor la granițe și sporirea asigurării securității transporturilor putem afirma ca un răspuns la atacurile teroriste din Spania din Madrid din 11 martie 2004 sau cele din Marea Britanie din Londra 07 iulie 2005;

c)-„Strategia de Securitate internă a UE”, adoptată de Comisia Europeană la data de 22 noiembrie 2010, pentru prevenirea infracțiunilor grave și criminalitatea organizate care îmbracă diferite forme: trafic de persoane, trafic de droguri și de arme de foc, spălare de bani, transport ilicit și descărcare de deșeuri în interiorul și în afara Europei; prevenirea criminalității cibernetice; asigurarea securității frontierelor pentru prevenirea activităților transfrontaliere ilicite și îmbunătățirea capacității UE de răspuns la producerea unor dezastre naturale;

d)-„Strategia în domeniul securității cibernetice”-a fost adoptat Planul UE în domeniul securității cibernetice pentru protejarea internetului deschis, a libertății online și a oportunităților generate de internet,  „Un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat”, reprezintă viziunea globală a UE asupra celor mai bune modalități de a preveni și de a gestiona atacurile cibernetice. Scopul său este acela de a promova valorile europene de libertate și democrație și de a garanta o creștere a economiei digitale în condiții de siguranță. Au fost prevăzute o serie de acțiuni specifice care au ca obiectiv creșterea nivelului de reziliență a infrastructurilor cibernetice, reducerea criminalității informatice și consolidarea politicii internaționale a UE în materie de securitate cibernetică și de apărare împotriva atacurilor cibernetice.

Capitolul III.

Organizații teroriste

Organizația Națiunilor Unite, a inclus pe lista organizațiilor teoriste un număr de 124 de organizații conform unor date expuse în Buletinul special nr.1 al Republicii Moldova. Uniunea Europeană, prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 501/2009 al Consiliului din 15 iunie 2009, de punre în aplicare a unor prevederi art.2 alin3 din Regulamentul (CE)nr. 2580/2001 priivnd măsurile respective specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului a inclus pe lista sa un număr de 26 persoane care sprijină și 29 de organizații sau sunt declarate de sorginte teoristă.

III. 1. Al Qaida.

Dintre toate organizațiile teroriste, existente la nivel mondial, despre aceasta probabil s-au scris cele mai multe articole, iar serviciile de luptă antiteroristă împreună cu specialiștii în domeniu au făcut cele mai multe analize și posibile scenerii vizând viitoarele posibile ținte ale atacurilor teroriste. De asemenea, această organizație teroristă, creată la sfârșitul anilor ’80 din secolulul al-XX-lea, de către liderul său, Osama bin Laden, cu scopul reunirii mercenarilor arabi sau a altor simpatizanți ai fenomenului terorist care au desfășurat o luptă de gherilă împotriva trupelor sovietice din Afganistan s-a făcut remarcată prin atacurile din 11 septembrie 2001, asupra Pentagonului și Turnurilor Gemene din New York soldate cu aproximativ 3000 de decese. Liderul său, Osama bin Laden, a sprijinit financiar, logistic informațional crearea acestei organizații teroriste cu obiectivul declarat de a pune bazele unui califat panislamic.

Dintre atacurile teroriste în care s-a dovedit că a fost implicată sau a avut legături cu pregătirea și sprijinul logistic, financiar , operativ acordat unor organizații teroriste afiliate amintim:

-atacurile teroriste asupra ambasadelor SUA din Nairobi(Kenya) și Dar es-Sallam (Tanzania) având ca urmări 301 persoane ucise și aproape 5000 rănite;

-atacul asupra distrugătorului american USS Cole, din 12 octombrie 2000, un atac cu bombă, 17 membri ai echipajului uciși și alți 39 răniți;

-în luna aprilie 2002, a organizat un atentat terorist cu explozia unui rezorvor de combustibil asupra unei sinagogi în Tunisia.

Dintre ariile de operare cunoscute, acolo unde se găsesc tabere de antrenament sau alte locații pentru pregătirea viitoarele atentate teroriste amintim: Afganistan, Yemen, Arabia Saudită, Germania( Hamburg-unde s-au organizat în cele mai mici detalii deturnarea avioanelor comerciale și atacarea Pentagonului și Turnurilor Gemene), Pakistan.

Sprijină logistic, financiar și informațional de asemenea antrenează teoriști din alte organizații teroriste din Afganistan, Algeria, Bosnia, Eritreea, Yemen, Somalia și Kosovo. După moartea liderului Osama bin Laden, principalul donator, ucis în 02 mai 2011, (după o operațiune antiteroristă executată ireproșabil de către forțele speciale americane Navy SEALs) în continuare este sprijinită financiar, prin donații din partea unor organizații musulmane simpatizante cu cauza teroriștilor, benefiază de pe urma producerii și comercializaării drogurilor- Afganistan, răpirilor, traficului de arme și contrabandei.

Numărul activ de teoriști care fac parte din această organizație criminală se ridică la câteva mii iar un centru de comandă este necunoscut. De asemenea colaborează și are legături strănse, cu alte organizații teoriste precum: Jihadul Islamic Egipteran, Al Gamma’a al Islamyya, Mișcarea Islamică din Uzbekistan, Hararat ul-Mujahidin.

III. 2. Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei

Este o organizație teroristă, de tip marxist-leninistă, fundată în anul 1969, ca rezultat al scindării Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, cu scopul declarat de creare a unui stat palestinian și lupta împotriva Israelului, acest lucru putându-se obține numai prin revoluționarea și implicarea întregului popor palestinian.

În anul 1970, a revendicat numeroase atentate cu mașin capcană, bombe, atacuri cu rachete în Israel, având nu număr de aproximativ 500 de membri. Aria de operațiuni se întinde în general în Siria, Liban și teritoriile ocupate de statul Israel, primește ajutor financiar din partea Siriei.

III. 3. Hamas (Mișcarea de Rezistență Islamică)

A apărut pe scena politică, ca organizație teroristă, în anul 1987, considerată a fi o prelungire a mișcării palestiniene Frăția Musulmană. Cu un scop bine definit acela de a lupta prin mijloace violente și politice împotriva statului Israel și pentru crearea unui stat islamic palestinian în locul Israelului, putem concluzia că se încadrează a practicat un terorism politic, cu o ideologie bine definită, cartierul general cunoscut în Gaza, fără o structură bine conturată.

Brigăzile Izz el-Din al-Qassam, au palnificat și executat mai multe atentate teroriste, unele sinucigașe împotriva unor ținte civile și militare israeliene; de asemenea în anii ’90, i-au atacat pe palestinienii suspectați de colaborare cu Israelul dar și pe rivali- gruparea Fatah.

Numărul de teroriști care fac parte din organizație este necunoscut, dar se bucură de un real sprijin din partea a câtorva mii de simpatizanți sau susținători, aria lor de operare cuprinde terotoriile ocupate de Israel. În cadrul luptei autiteroriste desfășurate de către autoritățile iordaniene dar și la insistența SUA, în anul 1999, au luat măsura închiderii Biroului Politic al grupului din Amman, i-au închis pe liderii acestuia și au interzis desfășurarea oricărei activități a organizației pe teritoriul țării. În acest fel, putem concluzia că autoritățile iordaniene, au întrerupt o cale de recrutare a teroriștilor. Este sprijinită financiar de către expatriații palestinieni refugiați în Iran dar și de la alți donatori și susținători din Arabia Saudită precum și alte state moderate arabe.

III.4. Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu)

Este organizația teroristă cunoscută sub mai multe denumiri precum: Jihadul Islamic, Organizația Revoluționară a Dreptății, Organizație Oprimaților, Jihadul Islamic pentru Eliberarea Palestinei, este un grup radical care urmărește crearea unei republici islamice având ca model Republica Iran precum și eliminarea tuturor influențelor nonislamice din zona Libanului.

A organizat numeroase atentate- mai ales atentate sinucigașe asupra unor obiective americane și israelienie: Ambasada SUA și sediile Marinei SUA din Beirut 1983 și 1984, Ambasada Israeliană din Argentina 1992, se pare că are un număr de câteva sute de membri activi în timp de numărul simpatizanților depășește câteva mii.

La început își desfășurat activitatea în Valea Bekaa, în zonele sudice mărginașe din Beirut sau din sudul Libanului, dar și-a extins rețeaua astfel încât se estimează că, la această data are constituite celule teroriste în Europa, Africa, America de Sud, America de Nord dar și în Asia.

Cu toate că beneficiază de sprijin financiar, de echipamente, arme explozibili, precum și ajutor politic, chiar diplomatic și organizațional din partea unor țări precum Siria și Iranul, de multe ori a executat numeroase atentate care nu aveau acordul aliatului său– Iranul.

Capitolul IV.

TERORISMUL CIBERNETIC SAU CYBER-TERRORISM

Definirea acest termen este cunoscută ca fiind „un atac premeditat, motivat politic împotriva informațiilor, sistemelor de calculatoare, programelor și operărilor de date ce conduce la violențe împotriva unor noncombatanți sau împotriva unor obiective civile, planificat și executat de către anumite entități subnaționale sau chiar de unii agenți clandestini hackeri la ordinul expres a unor organizații teroriste”.

Aceste atacuri îmbracă două forme:

1-domestică: în care cuprinse accesarea neautorizată a unor site-uri ale instituțiilor statelor sau internaționale, sau accesarea calculatoarelor private ale populației; crearea și diseminarea intenționată a unor viruși informatici(cei mai cunoscuți de tip troieni) a rețelelor de calculatoare ale instituțiilor statului, corporațiilor sau persoane private; distrugerea bazelor de date cu pierderi mari confidențialitătii datelor personale sau anumitor date privind securitatea națională a statelor;

2-atac terorist convențional- în care se urmărește provocarea unor tensiuni în cadrul unei societăți de exmplu: atacuri asupra rețelelor de calculatoare a unor partide politice extremiste și sustragerea de date care pot fi folosite de către teroriști în căutarea de susținători a fenomenului terorist.

Printre cele mai cunoscute atacuri cibernetice din lume, putem reaminti:

1- un cetățean american, Robert Morris, în anul 1998, a fost prima persoană „hacker” care a dezvoltat și diseminat un virus informatic IT, având ca și consecință infestarea unui număr de aproximativ 4.000 de servere din cele 60.000 existente la acea dată pe glob, provocând pierderi foarte mari;

2- în anul 1994, un hacker originar din localitatea Toborg din Suedia, a reușit să blocheze accesarea liniei de urgență 911 dintr-o zonă din vestul Foridei-SUA- ca și o consecință s-a creat o panică generalizată în rândul populației;

3- în anul 1998, surse neidentificate nici pînă astăzi au reușit să împiedice accesul serverelor NASA și ale Marinei SUA la internet, multe calculatoare au fost infestate și cu toate eforturile specialiștilor în domeniu au trebuit să fie înlocuite.

Conștiente de pericolul cyber-terorismului, multe state și-au modificat legislația în vederea incriminării unor astfel de atacuri dar și pentru luarea unor măsuri suplimentare de prevenire și contracarare a atacurilor, crearea de noi programe antivirus sau de „fire-wall”, au creat noi instituții sau departamente specializate pentru lupta împotriva terorismului cibernetic.

Într-un articol publicat în revista „Intelligence”, intitulat „Valența Modernă a Fenomenului Terorist”, autorul, Șolea Adrian arăta, că „privind în ansamblu pe întreg mapamondul, umanitatea este din ce în ce mai dependentă de sectorul IT, în condițiile existenței rețelelor de calculatoare în domenii foarte importante: financiar-bancar, energetic, militar, transporturi, educațional, sănătății, etc. Această dependență a devenit exploatabilă de către teroriștii întrucât aceștia prin intermediul Internetului pot accesa ilegal unele rețele de calculatoare ale entităților statale dar și ale companiilor, provocând pagube enorme(culegerea de date personale care pot fi folosite în viitoare acțiuni teroriste: șantaj, răpiri, atentate sau extorcare de bani pentru finanțarea rețelelor teroriste), recrutarea de hackeri care pot să-și pună la dispoziție serviciile organizațiilor teroriste, precum și atacarea unor infrastructuri critice ale statului: sistemul de dirijare și control al aeronavelor sau de protecție civilă baraje, hidrocentrale”.

În anul 2009, M.Britanie, a creat o unitatea specială pentru prevenirea și combaterea terorismului cibernetic lansate de către organizațiile teroriste sau alte entități, în care pentru obținerea succesului a anunțat că este gata să angajeze hackeri pentru că au ajuns la concluzia că aceștia cunosc mult mai bine hățișurile acestui domeniu, și astfel pot dezvolta programe antivirus mult mai ample și mai eficiente.

Țara noastră, a adoptat la rândul său anumite măsuri în domeniul prevenirii și combaterii terorismului cibernetic, astfel încât, în anul 2009, sub coordonarea Ministerului Comunicațiior și Tehnologiei Informaționale, a fost creat Centrul Național de Răspuns la Incidentele de Securitate Informatică, în scopul reunirii eforturilor specialiștilor în domeniul IT dar și al altor entități statale sau organizații private în vederea asigurării securității mediului virtual. Printre obiectivele acestui organism amintim: constituirea unui centru național pentru răspândirea informațiilor privind instrumentele de securitate și ghiduri de „bună purtare”, în mediul virtual pentru utilizatori, deosebit de important întrucât acesta este în limba română; crearea unei baze de date cu incidentele de securitate cibernetică la nivelul României, în vederea identificării soluțiilor de contracarare, dar și de limitare la un nivel minim la prejudiciilor create de astfel de atacuri; realizarea unei interconectări a sistemelor de comunicații sau a bazelor de date în care specialiștii în domeniu să-și desfășoare activitatea, schimbul de informații sau programe într-un timp relativ scurt.

NATO, ca răspuns la atacul cibernetic asupra instituțiilor statului și a celor private estoniene din anul 2007, Estonia este membră NATO, și-a redefinit poziția, astfel încât la Summit-ul de la București din 2008, a adoptat anumite măsuri privind prevenirea și combaterea terorismului cibernetic, schimbul de informații, promovarea cooperării regionale și internaționale, sprijinirea infrastructurii critice și gestionarea consecințelor unui eventual atac.

De asemenea, pentru a mai bună focalizare a eforturilor de prevenire și combatere a terorismului cibernetic la nivel Alianței Nord-Atlantice au fost create următoarele autorități:

1-Cyber Defence Management Autority principala misiune fiind coordonarea responsabilităților apărării cibernetice a NATO(Autoritatea de Management a Apărării Cibernetice);

2-Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence(Centrul de Excelență pentru cooperarea în Domeniul Apărării Cibernetice), organisn creat la Tallin care are misiunea elaborării și dezvoltării strategiilor de apărare eficiente și eficace împotriva terorismului cibernetic.

Uniunea Europeană, pentru găsirea unor soluții optime de luptă împotriva terorismului cibernetic, a desemnat European Network and Information Agency(Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor), creată în anul 2004, drept autoritate supremă în acest domeniu, care desfășoară și activități de propuneri privind dezvoltarea legislației comunitare în domeniu. De asemenea la nivelul UE a fost adoptată „Strategia în domeniul securității cibernetice”, planul UE, la data de 07 februarie 2013, pentru protejarea Internetului deschis, a libertăților on-line, și a oportunităților generate de internet, aplicarea valorilor și drepturilor fuindamentale ale UE în spațiul virtual precum și măsurile de asigurare a securității a rețelelor și a informației în UE.

SUA, care s-au angajat total în eradicarea fenomenului terorist, după atentatele de la 11 septembrie 2001, conștientă de vulnerabilitățile unor atacuri cibernetice la adresa securității sale naționale precum și pentru limitarea unor asemenea atacuri a adoptat mai multe prevederi legislative:

1-în anul 2012, Administrația Obama, a creat un departament în cadrul Ministerului Apărării- United States Cyber Command(USCYBERCOM), care desfășoară ca principală misiune supravegherea operațiunilor care se derulează în mediul virtual în special pe Internet;

2-în același an, senatorul Joseph Lieberman, a inițiat un nou proiect legislativ privind asigurarea protecției cibernetice „Protectiong Cyberspace as National Asset Act(PCNAA)”, în care se specifica în cazul apariției unui atac sau amenințări cibernetice la adresa securității naționale, Guvernul american este autorizat să restricționeze accesul la internet până la rezolvarea incidentului;

3-întrucât această propunere legislativă limita într-un anumit mod libertățile și drepturile cetățeanului american dar și al companiile private din domeniul comunicațiilor sau cablu care vedeau în această lege o cenzură aplicată utilizatorilor cu pierderi importate pentru ele și clienții lor nu a fost considerată chiar cea mai bună soluție. Casa Albă, în încercarea de a justifica întrutotul noua apariție legislativă, înființează un Birou de Politică Cibernetică, condus de către un director confirmat de către Senatul American care asigură legătura dintre sectorul privat și cel de stat. PCNAA, i-a decizia înființării unui noi agenții în cadrul departamentului pentru Securitate Internă(Department of Homeland Security) cunoscută sub denumirea de Centrul Național pentru Securitate Cibernetică și Comunicații(National Center for Cyber Security and Communications).

Capitolul V.

Studiu de caz: Tentativa de asasinat eșuată executată

asupra președintelui Turciei Suleyman Demirel

Turcia este o țară, aspirantă la integrarea în UE, dar din păcate în care organizațiile teroriste cu toate eforturilor autorităților turce încă pot să planifice și să organizeze atentate teroriste în special a celor politice asupra demnitarilor.

Tentativa de asasinat asupra președintelui Suleyman Demirel, reprezintă un caz tipic de terorism politic, organizat de către un adept al fundamentalismului islamic, Ibrahim Gumrukcuoglu, în data de 18 mai 1996 cu ocazia vizitei președintelui turc în orașul Izmir, pentru inaugurarea unui centru comercial.

Scopul organizării atentatului terorist urmărea destabilizarea situației politice din Turcia prin crearea unei crize politice, coroborat cu promovarea unei stări de teroare aplicată adversarilor politici pro-europeni în condițiile asccensiunii fundamentalismului islamic după alegerile din anul 1995, când Partidul Prosperității– Refah a obținut majoritatea parlamentară, iar astfel o parte din orașele importante Ankara și Istambul trecuseră din punct de vedere politic sub controlul sustinătorilor fundamentaliștilor, având ca și consecință acumularea unor divergențe între partea pan-europeană reprezentată de intelectualitate și armată ca principalul protector al asigurării laicității statului turc și partea islamică cu o puternică susținere populară.

De asemenea prin crearea acestei crize politice, fundamentaliștii islamici, doreau să reușească ruperea acordului încheiat între Turcia și Israel, din februarie 1996, prin care se stipula acordarea dreptului de survol pentru aviația militară israeliană în scopul efectuării unor antrenamente.

Tentativa de asasinat, din fericire a fost dejucată de către ofițerii din cadrul forțelor se securitate OIKB(Ozel Intihar Kommando Bolugu-Comandourile Sinucigașe Jandara), care observând o persoană care a reușit să treacă de cordonul de securitate cu o armă în mână, a deschis focul asupra președintelui turc cu intenția vădită de a-și duce la îndeplinire atacul terorist. Ofițerii de securitate după reacția inițială întârziată, acționând conform regulilor de angajare, protecție a demnitarilor, materializate în cadrul efectuării numeroaselor antrenamente specifice au reușit să-l apere pe președinte iar acesta a scăpat nevătămat.

Totuși în urma incidentului șeful serviciului de protecție și un ziarist au fost răniți, forțele de ordine au reușit să-l imobilizeze și să-l dezarmeze pe atentator.

În urma interogatoriului la care a fost supus de către poliția turcă, s-a ajuns la concluzia că Ibrahim Gumrukcuoglu, avea o farmacie și era un adept al fundamentalismului islamic dar că nu făcea parte din nicio organizație teroristă care acționa pe teritoriul Turciei și a executat atentatul numai din motive strict politice care au fost enunțate la începutul studiului de caz.

Puncte slabe ale securității turce:

-neafilierea la vreo organizație teroristă a atentatorului( el a fost un neadaptat la schimbările politice care au intervenit în societatea turcă), putem concluziona că a avut numai motive politice personale-denunța acordul cu statul Israel, a îngreunat peste măsură obținerea de informații despre un posibil atentat ca o consecință, atentatorul și-a putut planifica și organiza acest atentat în cele mai mici detalii;

-ofițerii de securitate însărcinați cu paza și protecția demnitarului turc nu și-au făcut pe deplin datoria și au permis trecerea prin cordonul de securitate;

-existența la locul incidentului a mai multor reprezentanți ai mass-media, ne demonstrează că atentatorul a vrut să transmită un mesaj, să fie un exemplu de urmat de către alți teroriști, el a organizat de unul singur atentatul chiar dacă acesta din urmă a eșuat, dacă se unesc eforturile sunt șanse să fie atinse obiectivele unor viitoare atentate; în același timp prin mass-media s-a diseminat teama de atentate în rândul celorlalți oficiali turci.

Puncte tari:

-deși au avut o lipsă de reacție inițial, forțele de securitate au reușit să se interpună între atacator și președintele turc, atentatul sfârșindu-se fără rănirea demnitarului;

-s-a reușit imobilizarea atentatorului într-un timp relativ scurt ceea ce a condus la producerea unor răni minore șefului echipei de protecție și a unui jurnalist.

Concluzii

Ca o concluzie generală, terorismul, sau mai bine zis fenomenul terorist în această eră, a globalizării devine o problemă greu de controlat, de prevenit și gestionat. Exemplul cel mai elocvent îl constituie atacurile teroriste din New York din 11 septembrie 2001.

Terorismul apare ca un efect de falie, care constă, inițial, într-o rezonanță negativă sau o sfidare a unui orizont în mișcare și de o evoluție tipică sistemelor dinamice, menită să transforme falia într-un sistem dominant și să scufunde în haos marile platforme de civilizație și cultură, bazate pe sisteme de valori și respectul ființei umane.

România împreună cu aliații săi din NATO și UE, acordă o atenție deosebită: evoluției terorismului politic transnațional și național; apariției unor dezechilibre social-economice de importanță regională, datorată exodului unor grupuri umane din diverse cauze, dar în special a celor economice, care pot fi exploatate în interesul lor de către organizațiile teroriste; manifestarea fenomenelor de crimă organizată(trafic de droguri, trafic ilegal de arme, trafic ilegal de materiale radioactive și de metale prețioase, fraudă bancară, fiscală și bursieră, traficul de carne vie, extorcarea de fonduri, prostituția, asasinate la comandă).

De asemenea țara noastră împreună cu aliații săi din NATO și UE, au adoptat o serie de măsuri pentru ținerea sub control a fenomenului terorist, trebuie să fim conștienți că acest fenomen nu o să dispară prin blocarea conturilor organizațiilor teroriste sau prin prevenirea spălării banilor, dar prin implementarea unor noi măsuri antiteroriste, schimbul de informații între aliați sau acordarea unei atenții deosebite asupra educației în țările sărace, combaterea sărăciei și a șomajului astfel încât tinerii din acele țări să nu mai fie atrași de mirajul apartenenței la o organizație teroristă vor ajunge ca în final și ei să condamne acest fenomen și să-l menținem la un nivel cât mai scăzut.

O atenție deosebită, credem că este necesară pentru elaborarea unor proceduri simple de urmat de către populație care fără voia sa este prinsă în atentatele teoriste pentru a limita la minim urmările unui atac teorist sau chiar pentru dejucarea lor(o părere personală, atentatele din gara Atocha- Madrid au fost posibile și datorită indiferenței pasagerilor de a nu acorda o atenție bagajelor aparent pierdute de cineva, dacă se observau din timp acele bagaje suspecte poate se reușea evacuarea pasagerilor și apoi detonarea controlată a încărcăturilor explozive). Populația trebuie să devină conștientă că oricâte măsuri iau autoritățile este posibilă producerea unui atac terorist mai ales în condițiile globalizării și schimbării metodelor și tehnicilor teroriștilor, să acccepte cenzurarea pe o anumită perioadă de timp a unor drepturi și libertăți fundamentale și chiar să-și ofere sprijinul în lupta antiteroristă.

O altă cale eficientă de luptă împotriva prevenirii și combaterii terorismului este stoparea oricărei finanțări a fenomenului terorist, prevenirea spălării banilor, traficului de droguri și a contrabandei cu arme.

Dar poate cea mai importantă metodă de luptă antiteroristă rămâne educația, credem că investind în educație a unui procent important din PIB unei țări, tinerii de orice naționalitate sau religie: creștină, musulmană, iudaică etc. nu vor mai fi atrași de extremism sau fundamentalism, sau de terorism. Tinerii sunt obligați să accepte anumite reguli ale societății, nu pot să trăiască în afara acesteia, să înțeleagă că violența naște violență, iar viața sa și a semenilor săi este bunul cel mai de preț pe care îl au și nu ar trebui să renunțe la el, conform preceptelor laice și religioase, nicio religie nu încurajează fenomenul teorismului, cu atât mai mult a celui sinucigaș.

De asemenea, respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, accesul la serviciile publice: sănătate, educație și o justiție independentă lipsită de orice intervenție politică, încetarea provocărilor de ambele părți, respectarea dreptului de a alege și de a fi ales, democrația, respectarea tradițiilor, a culturii celuilalt semen de lângă tine, într-un cuvânt respectarea principiilor Cartei Națiunilor Unite de către toate statele lumii pot să contribuie la scăderea numărului de tineri simpatizanți sau susținători ai terorismului.

Conlucrarea dintre serviciile de informații precum și între acestea cu alte organizații internaționale de securitate, corporațiile private care în condițiile existenței unui fenomen terorist pierd sume importante de bani, sunt obligate în acest fel să-și reloce unele capacități de producție în alte locații la distanțe relativ mari de resursele naturale necesare producției, cu o infrastructură rutieră sau feroviară precară sau cel mai grav scenariu să fie extorcate de bani de către organizațiile criminale, mafiote sau teroriste credem că este un alt mod de luptă eficient împotriva prevenirii și combaterii fenomenului terorist.

Realizarea unei coaliții internaționale între toate statele lumii, impunerea de sancțiuni statelor-sponsor ale terorismului sau care sunt susținătoare sau simpatizante cu cauza teroriștilor, incriminarea tuturor actelor de violență extremă sau a actelor de terorism prin schimbarea legislației în domeniu, închiderea tuturor site-urilor organizațiilor teroriste, suprimarea oricărui sprijin logistic, informațional, financiar, desființarea taberelor de antrenament a teroriștilor de pe teritoriul anumitor țări sunt metode care și-au dovedit eficiența în lupta antiteroristă, credem că este necesară continuarea acestora.

Fenomenul terorist nu va fi eradicat în totalitate, dar prin efortul comun al tuturor statelor, al entităților statale, al corporațiilor private sau al populației suntem încrezători că va fi menținut la nivel acceptabil, iar securitatea și pacea globală se va întări prin dejucarea planurilor rețelelor teroriste de a organiza și planifica atentatelor teroriste.

Bibliografie:

Kenneth N.Waltz „Teoria Politicii Internaționale”, Editura.Polirom, București, 2006.

dr.Ioan V. Maxim „Terorismul”, Editura Politică, București, 1989.

Zbigniew Brzezinski „Marea dilemă: a domina sau a conduce”, Editura Scripta, București, 2005.

Ciuchiță Lucian, Toma Daniel, Tihan Eusebiu- „Scurtă analiză asupra terorismului contemporan.Orientări. Strategii de combatere”, Ed,Opinfo, București, 2006, p.13/eBookformat.pdf /www.psihologiaonline.ro

Magda Ferchedău-Muntean, Romana Careja, Luana Andrey-Balász, Emilia Diana Mohan- „Terorismul-istoric, forme, combatere”, Culegere de studii, Ed.Omega, București, 2001, p.33, Oxford English Dictionary

Viziune asupra terorismului global, Departamentul de Stat al S.U.A, WASHINGTON D.C., 2003.

Strategia de Securitate Națională a României -Adoptată prin Hotărârea C.S.A.T. nr. 36 din 05.04 2002.

Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei(publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991)/ http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/51_1991.php/ 08 mai 2014.

Lege nr. 14 din 24 februarie 1992 – (*actualizată*) privind organizarea și Funcționarea Serviciului Român de Informații (actualizată pâna la data de 16 iulie 2003*) http://www.sri.ro /fisiere /legislatie/ Legea 14.pdf/ 08 mai 2014

Colectiv de autori-„Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică.Războiul terorist.Războiul împotriva terorismului”, Editura Academia de Înalte Studii Militare, București, 2002.

Jay Mallin „The Terrorism as a Military Weapon in International Terrorism in the contemporany World”, Ed. by. M.H.Livingston Greenwood Press. London, 1978.

Gl.de divizie(r) Gheorghe ARĂDĂVOAICE, Gl.bg.dr. Gabriel NAGHI, Lt.col.dr. Dan NIȚĂ- „Sfârșitul Terorismului?”, Editura Antet, 2002.

Paul Wilkinson „Political Terrorism”, 1974.

Isabelle Garcin-Marrou,„Media versus Terorism”, Editura Tritonic, București, 2005.

Prof.univ.Gl.bg.dr.Constantin Onișor- „Terorismul politic. Teorie, tactici, contramăsuri”, articol publicat în revista „Impact Strategic”,nr.1-2/2003, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/is6-7.pdf /

Giovanna Borradori, „Filosofie într-un timp al terorii”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005.

Teodor Frunzeti, Ion Panait, Paul Dănuț Duță- „Organizațiile internaționale și problema balcanică. Studiu de caz: Kosovo”, Sibiu, Ed.Tehno Media, 2008.

Vasile Simileanu „Asimetria fenomenului terorist”, editura Top Form, București, 2003.

dr. Adrian Filip „Terorismul internațional, flagel al lumii contemporare”, articol publicat în Revista „Studia Securitas”,Sibiu, Anul I, nr.2/2007.

Majid Tehranian, „Fundamentalist Impact on Education and the Media: An Overview în Martin E. Marty and R. Scott Appleby (eds.), Fundamentalisms and Society. Reclaiming the Sciences, the Family, and Education”, vol. II, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1993.

Anthony H. Cordesman, „Terorismul și Amenințarea A.N.M. în Orientul Mijlociu – curs de Studii de Securitate „George C. Marshall”, Germania, 1999.

Prof.univ.dr. Cristian Troncotă, „ Suport de curs pentru disciplina –DOCTRINE ȘI STRATEGII DE SECURITATE”,Univ.L Blaga Sibiu, ianuarie-februarie 2012.

Gl.dr.Mircea Mureșan,Gl.bg.dr.(r)Gheorghe Văduva-„Războiul viitorului, Viitorul războiului”, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.

Alina Tonigaru, articol în revista „ Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, anul II, nr. 7-8/2004, pp.111-112.

Benjamin R.Barber „Imperiul fricii-Război, terorism și democrație”, traducere Bogdan Chircea, București, Editura Incitatus, 2005.

Teodor Frunzeti- Curs-Tema nr. 2-„Terorismul contemporan.ppt”

Cristina Bucur, Mihai Filipescu, „Măsuri legislative pentru combaterea terorismului cibernetic”, articol editat în revista „Intelligence”, nr.19, martie-mai 2011.

Șolea Adrian, „Valența Modernă a Fenomenului Terorist ”, articol publicat în revista „Intelligence” nr.19/ martie-mai 2011.

dr.Teodor Frunzeti,dr.Vladimir Zodian, „Lumea 2013-Enciclopedie Politică și Militară” (Studii Strategice și de Securitate), Ed.Rao, București, 2013.

http://orice.info/economie/structuri-si-tendinte-ale-criminalitatii-organizate/06 mai 2014

http://natgeotv.com/ro/baronii-drogurilor-06 mai 2014 /autor -Mariana van Zeller 

http://www.dex.ro/terorism/06 mai 2014

http://dexonline.ro/definitie/terorist/ 06 mai 2014

http://www.cicte.oas.org/olat/documents/Defining%20TERRORISM%20in%20International%20Law.pdf/ 08 mai 2014, Netherlands International Law Review, LII: 57-83, 2005© 2005 T.M.C. Asser Instituut and Contributors

http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/06/29/fact-sheet-national-strategy counter -terrorism/ 09 mai 2014

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=a/res/49/60/ 06 mai 2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Languages_of_Kosovo#Languages/06 mai 2014

http://www.arduph.ro/domenii/diu-si-terorismul/tipuri-de-terorism-particularitati-si-factori-determinanti/ 06 mai 2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Sarin_gas_attack_on_the_Tokyo_subway/ 07 mai 2014

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf/ 09 mai 2014

http://www.sie.ro/Legi/535.html/ 09 mai 2014

http://www.sri.ro/prevenirea-si-combaterea-terorismului.html/ 09 mai 2014

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf/p. 6 / 09 mai 2014

http://www.ghidul.ro/sri/produse-servicii/antiterorism–contraterorism/antiterorism-contra terorism-117278- 09 mai 2014

https://www.sri.ro/ 09 mai 2014

http://man.ro.mapn/strategiamilitara.htm3#factori 12 mai 2014

www.dex.ro/terorism/06 mai 2014

http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf/09 mai 2014

http://eeas.europa.eu/cfsp/docs/2009_annualreport_ro.pdf/ 09 mai 2014

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&t=PDF&gc=true&sc=false&f=ST%2015893%202010%20REV%201&r=http%3A%2F%2Fregister.consilium.europa.eu%2Fpd%2Fen%2F10%2Fst15%2Fst15893-re01. en10.pdf/ 09 mai 2014

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0673:FIN:RO:PDF/09mai 2014

http://www.antiteror.sis.md/file/Bulet_Spec_nr1.pdf,/ 12 mai 2014

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:151:0014:0016:RO:PDF/12 mai 2014

http://www.globalsecurity.org/military/world/para/al-qaida.htm/ 12 mai 2014

http://www.deseretnews.com/article/490246/GUARDS-TACKLE-GUNMAN-TURKEY-PRESIDENT-UNHURT.html?pg=all/ 13 mai 2014

http://politeia.org.ro/international/terorism-si-contraterorism-3-terorismul-cibernetic/10507/12 mai 2014

http://eeas.europa.eu/policies/eu-cyber-security/index_ro.htm/ 13 mai 2014

http://www.mae.ro/node/1574?page=3/ Summit-ul NATO de la București/ 13 mai 2014

Anexa nr.1

UNITED NATIONS A

General Assembly

Distr.

GENERAL

A/RES/49/60

17 February 1995

Forty-ninth session

Agenda item 142

RESOLUTION ADOPTED BY THE GENERAL ASSEMBLY

[on the report of the Sixth Committee (A/49/743)]

49/60. Measures to eliminate international terrorism

1. The States Members of the United Nations solemnly reaffirm their unequivocal condemnation of all acts, methods and practices of terrorism, as criminal and unjustifiable, wherever and by whomever committed, including those which jeopardize the friendly relations among States and peoples and threaten the territorial integrity and security of States;

2. Acts, methods and practices of terrorism constitute a grave violation of the purposes and principles of the United Nations, which may pose a threat to international peace and security, jeopardize friendly relations among States, hinder international cooperation and aim at the destruction of human rights, fundamental freedoms and the democratic bases of society;

3. Criminal acts intended or calculated to provoke a state of terror in the general public, a group of persons or particular persons for political purposes are in any circumstance unjustifiable, whatever the considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or any other nature that may be invoked to justify them;

Sursa: http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=a/res/49/60/ 06 mai 2014/Page 4

Anexa nr. 2

NILR 2005 DEFINING TERRORISM 59

ATTEMPTS TO DEFINE ‘TERRORISM’ IN INTERNATIONAL LAW

by Ben Saul*

‘Whoever, for the purpose of terrorizing the population, uses against persons or property bombs, mines, incendiary or explosive devices or products, fire arms or other deadly or deleterious devices, or who provokes or attempts to provoke, spreads or attempts to spread an epidemy, a contagious disease or other disaster, or who interrupts or attempts to interrupt a public service or public utility will be punished …’

Sursa:http://www.cicte.oas.org/olat/documents/Defining%20TERRORISM%20in%20International%20Law.pdf- 08 mai 2014, Netherlands International Law Review, LII: 57-83, 2005© 2005 T.M.C. Asser Instituut and Contributors

Anexa nr. 3

Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României

(publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991)

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL 1 

Art.3.

…….

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale; 

g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie sa fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale; 

h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept; 

i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvârțirea de asemenea fapte; 

j) atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace; 

k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decât cele prevazute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune in pericol siguranța națională;

Aceasta lege a fost adoptată de Senat în ședința din 25 iulie 1991.

PREȘEDINTELE SENATULUI 
academician ALEXANDRU BÎRLADEANU
Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 26 iulie 1991.

PREȘEDINTELE ADUNARII DEPUTAȚILOR
MARȚIAN DAN
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea privind siguranța națională a României și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

Anexa nr. 4

LEGE   Nr. 14 din 24 februarie 1992

privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informații

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 33 din  3 martie 1992

ART. 6

Prin Unitățile sale, Serviciul Român de Informații:

a) execută activități informative și tehnice de prevenire și combatere a terorismului;

b) execută intervenția antiteroristă asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroriști, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale. Intervenția antiteroristă se realizează cu aprobarea Biroului executiv al Serviciului Român de Informații;

c) asigură protecția antiteroristă a demnitarilor Români și străini, precum și a altor persoane oficiale, conform normelor stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Serviciul Român de Informații concură la realizarea protecției antiteroriste a demnitarilor gardați de Serviciul de Protecție și Pază, în situația când aceștia sunt vizați de amenințări cu acte de terorism.

Serviciul Român de Informații poate asigura protecție antiteroristă și altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite.

Sursa: http://www.legex.ro/Legea-14-1992-2671.aspx/ 09 mai 2014

Anexa nr. 5

Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 
privind privind prevenirea și combaterea terorismului

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1

Terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite.

Art. 6

(1) La nivel național activitatea de prevenire și combatere a terorismului se organizează și se desfășoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.

(2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem național de prevenire și combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorități și instituții publice:

a) Serviciul Român de Informații, cu rol de coordonare tehnică;
b) Ministerul Administrației și Internelor;
c) Ministerul Apărării Naționale;
d) Ministerul Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei și Comerțului;
f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
g) Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor;
h) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;
i) Ministerul Sănătății;
j) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
k) Ministerul Finanțelor Publice;
l) Ministerul Integrării Europene; m) Ministerul Justiției;
n) Serviciul de Informații Externe;
o) Serviciul de Protecție și Pază;
p) Serviciul de Telecomunicații Speciale;
q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
r) Banca Națională a României;
s) Agenția Națională de Control al Exporturilor;
t) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
u) Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

(3) În structura Serviciului Român de Informații – ca autoritate națională în domeniu – se înființează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia Serviciul Român de Informații asigură coordonarea tehnică SNPCT

Art. 32

(1) Constituie acte de terorism și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, și cu interzicerea unor drepturi săvârșirea uneia dintre următoarele fapte care, prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări ori unei organizații internaționale, atunci când sunt săvârșite în scopul de a intimida populația sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizație internațională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale:

……….

d) comunicarea de informații false, care pune în pericol siguranța zborului sau navigației unei nave ori aeronave;

e) săvârșirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanțe, a unui act de violență împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta a pus în pericol siguranța și securitatea în acest aeroport, precum și săvârșirea oricărui act de violență fizică ori psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor ori asupra personalului navigant al acesteia;

f) distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme ori al unei substanțe, a instalațiilor unui aeroport civil sau a unei aeronave în serviciu ori care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport sau cauzarea de deteriorări care fac aeronava indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranța în zbor, precum și întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a compromite siguranța și securitatea în acel aeroport;

i) preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum și exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia;

o) nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a regimului materialelor nucleare și al altor materii radioactive, precum și nerespectarea regimului materiilor explozive;

p) atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități și actele de diversiune;

q) fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice și infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice;

(3) Constituie, de asemenea, acte de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, săvârșirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive;

b) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanțe, materiale de orice fel, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori în scopul provocării de incendii, inundații sau explozii care au drept efect punerea în pericol a vieților umane;

c) perturbarea ori întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală fundamentală, care au drept efect punerea în pericol a vieților umane.

Anexa nr.6

The White House

Office of the Press Secretary

For Immediate Release June 29, 2011

Fact Sheet: National Strategy for Counterterrorism

Threat

This Strategy recognizes there are numerous nations and groups that support terrorism to oppose U.S. interests, including Iran, Syria, Hezbollah and HAMAS, and we will use the full range of our foreign policy tools to protect the United States against these threats.

However, the principal focus of this counterterrorism strategy is the network that poses the most direct and significant threat to the United States—al-Qa’ida, its affiliates and its adherents.

Our Goals-To defeat al-Qa’ida, we are pursuing specific counterterrorism goals, including:

-Protecting our homeland by constantly reducing our vulnerabilities and adapting and updating our defenses.

-Disrupting, degrading, dismantling and defeating al-Qa’ida wherever it takes root.

-Preventing terrorists from acquiring or developing weapons of mass destruction.

-Eliminating the safehavens al-Qa’ida needs to train, plot and launch attacks against us.

-Degrading links between al-Qa’ida, its affiliates and adherents.

-Countering al-Qa’ida ideology and its attempts to justify violence.

-Depriving al-Qa’ida and its affiliates of their enabling means, including illicit financing, logistical support, and online communications.

Sursa:http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/06/29/fact-sheet-national-strategy-counterterrorism/ 09 mai 2014

Bibliografie:

Kenneth N.Waltz „Teoria Politicii Internaționale”, Editura.Polirom, București, 2006.

dr.Ioan V. Maxim „Terorismul”, Editura Politică, București, 1989.

Zbigniew Brzezinski „Marea dilemă: a domina sau a conduce”, Editura Scripta, București, 2005.

Ciuchiță Lucian, Toma Daniel, Tihan Eusebiu- „Scurtă analiză asupra terorismului contemporan.Orientări. Strategii de combatere”, Ed,Opinfo, București, 2006, p.13/eBookformat.pdf /www.psihologiaonline.ro

Magda Ferchedău-Muntean, Romana Careja, Luana Andrey-Balász, Emilia Diana Mohan- „Terorismul-istoric, forme, combatere”, Culegere de studii, Ed.Omega, București, 2001, p.33, Oxford English Dictionary

Viziune asupra terorismului global, Departamentul de Stat al S.U.A, WASHINGTON D.C., 2003.

Strategia de Securitate Națională a României -Adoptată prin Hotărârea C.S.A.T. nr. 36 din 05.04 2002.

Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei(publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991)/ http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/51_1991.php/ 08 mai 2014.

Lege nr. 14 din 24 februarie 1992 – (*actualizată*) privind organizarea și Funcționarea Serviciului Român de Informații (actualizată pâna la data de 16 iulie 2003*) http://www.sri.ro /fisiere /legislatie/ Legea 14.pdf/ 08 mai 2014

Colectiv de autori-„Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică.Războiul terorist.Războiul împotriva terorismului”, Editura Academia de Înalte Studii Militare, București, 2002.

Jay Mallin „The Terrorism as a Military Weapon in International Terrorism in the contemporany World”, Ed. by. M.H.Livingston Greenwood Press. London, 1978.

Gl.de divizie(r) Gheorghe ARĂDĂVOAICE, Gl.bg.dr. Gabriel NAGHI, Lt.col.dr. Dan NIȚĂ- „Sfârșitul Terorismului?”, Editura Antet, 2002.

Paul Wilkinson „Political Terrorism”, 1974.

Isabelle Garcin-Marrou,„Media versus Terorism”, Editura Tritonic, București, 2005.

Prof.univ.Gl.bg.dr.Constantin Onișor- „Terorismul politic. Teorie, tactici, contramăsuri”, articol publicat în revista „Impact Strategic”,nr.1-2/2003, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/is6-7.pdf /

Giovanna Borradori, „Filosofie într-un timp al terorii”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005.

Teodor Frunzeti, Ion Panait, Paul Dănuț Duță- „Organizațiile internaționale și problema balcanică. Studiu de caz: Kosovo”, Sibiu, Ed.Tehno Media, 2008.

Vasile Simileanu „Asimetria fenomenului terorist”, editura Top Form, București, 2003.

dr. Adrian Filip „Terorismul internațional, flagel al lumii contemporare”, articol publicat în Revista „Studia Securitas”,Sibiu, Anul I, nr.2/2007.

Majid Tehranian, „Fundamentalist Impact on Education and the Media: An Overview în Martin E. Marty and R. Scott Appleby (eds.), Fundamentalisms and Society. Reclaiming the Sciences, the Family, and Education”, vol. II, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1993.

Anthony H. Cordesman, „Terorismul și Amenințarea A.N.M. în Orientul Mijlociu – curs de Studii de Securitate „George C. Marshall”, Germania, 1999.

Prof.univ.dr. Cristian Troncotă, „ Suport de curs pentru disciplina –DOCTRINE ȘI STRATEGII DE SECURITATE”,Univ.L Blaga Sibiu, ianuarie-februarie 2012.

Gl.dr.Mircea Mureșan,Gl.bg.dr.(r)Gheorghe Văduva-„Războiul viitorului, Viitorul războiului”, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.

Alina Tonigaru, articol în revista „ Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, anul II, nr. 7-8/2004, pp.111-112.

Benjamin R.Barber „Imperiul fricii-Război, terorism și democrație”, traducere Bogdan Chircea, București, Editura Incitatus, 2005.

Teodor Frunzeti- Curs-Tema nr. 2-„Terorismul contemporan.ppt”

Cristina Bucur, Mihai Filipescu, „Măsuri legislative pentru combaterea terorismului cibernetic”, articol editat în revista „Intelligence”, nr.19, martie-mai 2011.

Șolea Adrian, „Valența Modernă a Fenomenului Terorist ”, articol publicat în revista „Intelligence” nr.19/ martie-mai 2011.

dr.Teodor Frunzeti,dr.Vladimir Zodian, „Lumea 2013-Enciclopedie Politică și Militară” (Studii Strategice și de Securitate), Ed.Rao, București, 2013.

http://orice.info/economie/structuri-si-tendinte-ale-criminalitatii-organizate/06 mai 2014

http://natgeotv.com/ro/baronii-drogurilor-06 mai 2014 /autor -Mariana van Zeller 

http://www.dex.ro/terorism/06 mai 2014

http://dexonline.ro/definitie/terorist/ 06 mai 2014

http://www.cicte.oas.org/olat/documents/Defining%20TERRORISM%20in%20International%20Law.pdf/ 08 mai 2014, Netherlands International Law Review, LII: 57-83, 2005© 2005 T.M.C. Asser Instituut and Contributors

http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/06/29/fact-sheet-national-strategy counter -terrorism/ 09 mai 2014

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=a/res/49/60/ 06 mai 2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Languages_of_Kosovo#Languages/06 mai 2014

http://www.arduph.ro/domenii/diu-si-terorismul/tipuri-de-terorism-particularitati-si-factori-determinanti/ 06 mai 2014

http://en.wikipedia.org/wiki/Sarin_gas_attack_on_the_Tokyo_subway/ 07 mai 2014

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf/ 09 mai 2014

http://www.sie.ro/Legi/535.html/ 09 mai 2014

http://www.sri.ro/prevenirea-si-combaterea-terorismului.html/ 09 mai 2014

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf/p. 6 / 09 mai 2014

http://www.ghidul.ro/sri/produse-servicii/antiterorism–contraterorism/antiterorism-contra terorism-117278- 09 mai 2014

https://www.sri.ro/ 09 mai 2014

http://man.ro.mapn/strategiamilitara.htm3#factori 12 mai 2014

www.dex.ro/terorism/06 mai 2014

http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf/09 mai 2014

http://eeas.europa.eu/cfsp/docs/2009_annualreport_ro.pdf/ 09 mai 2014

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&t=PDF&gc=true&sc=false&f=ST%2015893%202010%20REV%201&r=http%3A%2F%2Fregister.consilium.europa.eu%2Fpd%2Fen%2F10%2Fst15%2Fst15893-re01. en10.pdf/ 09 mai 2014

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0673:FIN:RO:PDF/09mai 2014

http://www.antiteror.sis.md/file/Bulet_Spec_nr1.pdf,/ 12 mai 2014

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:151:0014:0016:RO:PDF/12 mai 2014

http://www.globalsecurity.org/military/world/para/al-qaida.htm/ 12 mai 2014

http://www.deseretnews.com/article/490246/GUARDS-TACKLE-GUNMAN-TURKEY-PRESIDENT-UNHURT.html?pg=all/ 13 mai 2014

http://politeia.org.ro/international/terorism-si-contraterorism-3-terorismul-cibernetic/10507/12 mai 2014

http://eeas.europa.eu/policies/eu-cyber-security/index_ro.htm/ 13 mai 2014

http://www.mae.ro/node/1574?page=3/ Summit-ul NATO de la București/ 13 mai 2014

Anexa nr.1

UNITED NATIONS A

General Assembly

Distr.

GENERAL

A/RES/49/60

17 February 1995

Forty-ninth session

Agenda item 142

RESOLUTION ADOPTED BY THE GENERAL ASSEMBLY

[on the report of the Sixth Committee (A/49/743)]

49/60. Measures to eliminate international terrorism

1. The States Members of the United Nations solemnly reaffirm their unequivocal condemnation of all acts, methods and practices of terrorism, as criminal and unjustifiable, wherever and by whomever committed, including those which jeopardize the friendly relations among States and peoples and threaten the territorial integrity and security of States;

2. Acts, methods and practices of terrorism constitute a grave violation of the purposes and principles of the United Nations, which may pose a threat to international peace and security, jeopardize friendly relations among States, hinder international cooperation and aim at the destruction of human rights, fundamental freedoms and the democratic bases of society;

3. Criminal acts intended or calculated to provoke a state of terror in the general public, a group of persons or particular persons for political purposes are in any circumstance unjustifiable, whatever the considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or any other nature that may be invoked to justify them;

Sursa: http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=a/res/49/60/ 06 mai 2014/Page 4

Anexa nr. 2

NILR 2005 DEFINING TERRORISM 59

ATTEMPTS TO DEFINE ‘TERRORISM’ IN INTERNATIONAL LAW

by Ben Saul*

‘Whoever, for the purpose of terrorizing the population, uses against persons or property bombs, mines, incendiary or explosive devices or products, fire arms or other deadly or deleterious devices, or who provokes or attempts to provoke, spreads or attempts to spread an epidemy, a contagious disease or other disaster, or who interrupts or attempts to interrupt a public service or public utility will be punished …’

Sursa:http://www.cicte.oas.org/olat/documents/Defining%20TERRORISM%20in%20International%20Law.pdf- 08 mai 2014, Netherlands International Law Review, LII: 57-83, 2005© 2005 T.M.C. Asser Instituut and Contributors

Anexa nr. 3

Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României

(publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991)

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL 1 

Art.3.

…….

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale; 

g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie sa fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale; 

h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept; 

i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvârțirea de asemenea fapte; 

j) atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace; 

k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decât cele prevazute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune in pericol siguranța națională;

Aceasta lege a fost adoptată de Senat în ședința din 25 iulie 1991.

PREȘEDINTELE SENATULUI 
academician ALEXANDRU BÎRLADEANU
Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 26 iulie 1991.

PREȘEDINTELE ADUNARII DEPUTAȚILOR
MARȚIAN DAN
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea privind siguranța națională a României și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

Anexa nr. 4

LEGE   Nr. 14 din 24 februarie 1992

privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informații

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 33 din  3 martie 1992

ART. 6

Prin Unitățile sale, Serviciul Român de Informații:

a) execută activități informative și tehnice de prevenire și combatere a terorismului;

b) execută intervenția antiteroristă asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroriști, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale. Intervenția antiteroristă se realizează cu aprobarea Biroului executiv al Serviciului Român de Informații;

c) asigură protecția antiteroristă a demnitarilor Români și străini, precum și a altor persoane oficiale, conform normelor stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Serviciul Român de Informații concură la realizarea protecției antiteroriste a demnitarilor gardați de Serviciul de Protecție și Pază, în situația când aceștia sunt vizați de amenințări cu acte de terorism.

Serviciul Român de Informații poate asigura protecție antiteroristă și altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite.

Sursa: http://www.legex.ro/Legea-14-1992-2671.aspx/ 09 mai 2014

Anexa nr. 5

Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 
privind privind prevenirea și combaterea terorismului

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1

Terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite.

Art. 6

(1) La nivel național activitatea de prevenire și combatere a terorismului se organizează și se desfășoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.

(2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem național de prevenire și combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorități și instituții publice:

a) Serviciul Român de Informații, cu rol de coordonare tehnică;
b) Ministerul Administrației și Internelor;
c) Ministerul Apărării Naționale;
d) Ministerul Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei și Comerțului;
f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
g) Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor;
h) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;
i) Ministerul Sănătății;
j) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
k) Ministerul Finanțelor Publice;
l) Ministerul Integrării Europene; m) Ministerul Justiției;
n) Serviciul de Informații Externe;
o) Serviciul de Protecție și Pază;
p) Serviciul de Telecomunicații Speciale;
q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
r) Banca Națională a României;
s) Agenția Națională de Control al Exporturilor;
t) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
u) Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

(3) În structura Serviciului Român de Informații – ca autoritate națională în domeniu – se înființează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia Serviciul Român de Informații asigură coordonarea tehnică SNPCT

Art. 32

(1) Constituie acte de terorism și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, și cu interzicerea unor drepturi săvârșirea uneia dintre următoarele fapte care, prin natura sau prin contextul săvârșirii lor, pot aduce atingere gravă unei țări ori unei organizații internaționale, atunci când sunt săvârșite în scopul de a intimida populația sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizație internațională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale:

……….

d) comunicarea de informații false, care pune în pericol siguranța zborului sau navigației unei nave ori aeronave;

e) săvârșirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanțe, a unui act de violență împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta a pus în pericol siguranța și securitatea în acest aeroport, precum și săvârșirea oricărui act de violență fizică ori psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor ori asupra personalului navigant al acesteia;

f) distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme ori al unei substanțe, a instalațiilor unui aeroport civil sau a unei aeronave în serviciu ori care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport sau cauzarea de deteriorări care fac aeronava indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranța în zbor, precum și întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a compromite siguranța și securitatea în acel aeroport;

i) preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum și exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia;

o) nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a regimului materialelor nucleare și al altor materii radioactive, precum și nerespectarea regimului materiilor explozive;

p) atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități și actele de diversiune;

q) fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice și infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice;

(3) Constituie, de asemenea, acte de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, săvârșirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive;

b) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanțe, materiale de orice fel, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori în scopul provocării de incendii, inundații sau explozii care au drept efect punerea în pericol a vieților umane;

c) perturbarea ori întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală fundamentală, care au drept efect punerea în pericol a vieților umane.

Anexa nr.6

The White House

Office of the Press Secretary

For Immediate Release June 29, 2011

Fact Sheet: National Strategy for Counterterrorism

Threat

This Strategy recognizes there are numerous nations and groups that support terrorism to oppose U.S. interests, including Iran, Syria, Hezbollah and HAMAS, and we will use the full range of our foreign policy tools to protect the United States against these threats.

However, the principal focus of this counterterrorism strategy is the network that poses the most direct and significant threat to the United States—al-Qa’ida, its affiliates and its adherents.

Our Goals-To defeat al-Qa’ida, we are pursuing specific counterterrorism goals, including:

-Protecting our homeland by constantly reducing our vulnerabilities and adapting and updating our defenses.

-Disrupting, degrading, dismantling and defeating al-Qa’ida wherever it takes root.

-Preventing terrorists from acquiring or developing weapons of mass destruction.

-Eliminating the safehavens al-Qa’ida needs to train, plot and launch attacks against us.

-Degrading links between al-Qa’ida, its affiliates and adherents.

-Countering al-Qa’ida ideology and its attempts to justify violence.

-Depriving al-Qa’ida and its affiliates of their enabling means, including illicit financing, logistical support, and online communications.

Sursa:http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/06/29/fact-sheet-national-strategy-counterterrorism/ 09 mai 2014