Tehnici Scrise de Relatii Publice
INTRODUCERE
Odată stabilită o viziune strategică asupra activității de relații publice care urmează să fie desfășurată într-o organizație, pentru rezolvarea unei anumite probleme identificate în prealabil, un bun specialist va trebui să aleagă cele mai potrivite tactici care să-i permită îndeplinirea obiectivelor fixate.
Prezenta lucrare își propune să prezinte o serie de instrumente care să ajute la atingerea obiectivelor în ceea ce privește promovarea eficace a imaginii și reputației unei organizații și comunicarea eficientă cu publicurile-țintă ale acesteia.
Relațiile publice, pentru o companie, sunt esențiale pentru vizibilitatea acesteia pe piață, pentru însăși existența ei, fiind motivul pentru care am ales redactarea acestei lucrări, și anume “Tehnici scrise de relații publice” cu accent pe comunicatul de presă care, în opinia mea, este cel mai important instrument al unei organizații în relația cu publicul său țintă.
Studiul de caz se va referi la comunicatele și știrile de presă apărute în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești, cea mai nouă unitate de cazare de patru stele din acest oraș care funcționează sub un brand de lux. Am ales acest hotel ca obiect pentru studiul de caz, deoarece, pe lângă faptul că se adresează oamenilor de business, și oamenii obișnuiți au de câștigat de pe urma Ramada Pitești întrucât s-au creat, prin inaugurarea acestuia, peste 100 de locuri de muncă, de la asistent manager, la recepționeri, cameriste, chelneri și până la bucătari.
În Capitolul I al lucrării va fi analizat rolul comunicării în relațiile cu presa, prin definirea conceptului de comunicare, definirea și analiza relațiilor cu presa, rolul biroului de presă într-o organizație, descrierea aptitudinilor și sarcinilor unui reprezentant al biroului de presă.
În Capitolul II al prezentei lucrări vor fi analizate tehnicile de relații publice utilizate în comunicarea cu presa, cu accent pe comunicatul de presă, definirea, caracterizarea, structura și etapele realizării acestuia.
Capitolul III conține un studiu de caz referitor la comunicatele și știrile de presă în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești.
CAPITOLUL I
Rolul comunicării în relațiile cu presa
Conceptul de comunicare – definiții, tipuri, caracteristici
Definițiile comunicării
Comunicarea umană este o relație între oameni și se construiește cu emoții, sentimente, atitudini și interese. Comunicarea este cea care creează comuniunea și comunitatea, adică mai curând o țesătura de relații, decât o cantitate de informații.
Psihologii și sociologii nu concep comunicarea în absența unui subiect care conștientizează sau nu informația expediată sau recepționată. Din perspectiva lor, comunicarea (umană) este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).
Comunicarea înțeleasă ca proces are la bază patru componente fundamentale: emițătorul, canalul de comunicare, informația transmisă, receptorul. Esența acestui proces constă în transferul sau trimiterea informației de la receptor la emițător. Acest model elementar trebuie însă extins, deoarece comunicarea nu se încheie niciodată cu simpla preluare sau receptare a informației.
Astfel, nu trebuie omisă circulația informației și în sens invers (feed-back), deoarece, de obicei, comunicarea se realizează în vederea obținerii unui răspuns.
Totodată, comunicarea este un proces intențional, deoarece emițătorul transmite receptorului o informație prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului.
Procesul comunicării nu s-ar dovedi pe deplin eficient, dacă nu s-ar acorda importanță atât codajului cât și decodajului mesajului transmis.
De asemenea, nu trebuie ignorată nici posibilitatea aparițiilor unor erori de codare sau decodare, precum și imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reușita comunicării.
Comunicarea înțeleasă drept act de punere în relație a emițătorului cu receptorul, reprezintă ansamblul proceselor fizice și psihologice prin care se efectuează operația punerii în relație cu una sau mai multe persoane în vederea obținerii unor anumite obiective.
Astfel, din acest punct de vedere, în literatura de specialitate, au fost formulate mai multe definiții ale comunicării, următoarele fiind, în opinia mea, cele mai importante:
comunicarea reprezintă procesul prin care un emițător transmite un mesaj sub forma unui cod prin intermediul unui canal către un receptor;
comunicarea umană este procesul prin care sunt emise opinii, valori, norme, percepții către un receptor;
comunicarea umană este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi;
comunicarea umană reprezintă un ansamblu de principii și norme care traversează planul gândirii și cel comportamental.
Pentru oameni, relațiile create prin comunicare contează uneori mult mai mult decât conținutul informațional transmis, astfel că rolul ei este acela de a crea comuniunea și comunitatea. Întemeietorul Școlii de la Chicago, pragmatistul John Dewey, plasează comunicarea în spațiul de interferență dintre societate și comunitate, considerând comunicarea un mod de a exista al comunității: „Nu numai că societatea continuă să existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect să spunem că ea există în transmitere și în comunicare. Este mai mult decât o legătură verbală între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să dețină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie să aibă în comun scopuri, convingeri, aspirații, cunoștințe – o înțelegere comună – «același spirit» cum spun sociologii”.
Tipurile și caracteristicile comunicării
În literatura de specialitate, comunicarea a cunoscut mai multe clasificări, în funcție de diverse criterii, fiecare tip de comunicare având caracteristici aparte.
Astfel, în funcție de nivelurile la care se desfășoară, comunicarea umană poate fi clasificată în:
Comunicare intrapersonală – comunicarea în și către sine. Fiecare ființă umană se cunoaște și se judecă pe sine, își pune întrebări și își răspunde, astfel că această comunicare cu propriul forum interior devine o sursă de echilibru psihic și emoțional. Deși nu presupune existența unor comunicatori distincți, dialogul interior pe care îl purtăm cu noi înșine reprezintă un autentic proces de comunicare, în care își află locul chiar și falsificarea informației în vederea inducerii în eroare a interlocutorului.
Comunicarea interpersonală – comunicarea interpersonală presupune strict doi participanți și are calitatea de a influența opiniile, atitudinile sau credințele oamenilor. Obiectivele acestei comunicări sunt extrem de multiple și complexe: cunoașterea celor de lângă noi, crearea și întreținerea legăturilor umane, recunoașterea valorii personale, satisfacerea nevoilor afective, de control și dominație.
Comunicarea de grup – se derulează în colectivități umane restrânse: echipe, familii, cercuri de prieteni, colegi de redacție. Este o altă ipostază a comunicării interpersonale ce presupune însă mai mult de doi participanți. Limita superioară variază de la caz la caz, dar, în general, sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile mici, cu cel mult 10-15 participanți.
Comunicarea publică – implică prezența unui emițător unic și a unei multitudini de receptori, cum este cazul prelegerilor, discursurilor. Discursul public nu vizează doar transmiterea de informații, ci mai ales schimbarea opiniilor și acțiunilor publicului, influențarea sentimentelor acestora. Eficiența unei astfel de comunicări se află atât în mâinile oratorului, cât și ale publicului său. Cuvântarea, expunerea sau prezentarea susținută de către o persoană direct în prezența unui auditoriu, mai mult sau mai puțin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o formă de discurs public sau comunicare publică.
Comunicarea de masă – se referă la producerea și difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de către un sistem mediatic instituționalizat către un public variat și numeros și presupune prezența obligatorie a unui „gate-keeper”, care se prezintă ca un producător instituționalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuți. Acest tip de comunicare se caracterizează printr-o slabă prezență a feed-back-ului. Mesajele îmbracă cele mai variate forme – carte, presă scrisă, transmisii radio sau TV – și motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizează informarea, construirea identității personale, integrarea și interacțiunea socială și divertisment. Van Cuilenburg a propus diagrama de mai jos, pentru a ilustra varietatea derutantă a acestor motive (Tabelul nr. 1 – Varietatea motivelor care stau la baza consumului de mesaje mediatice):
C
TTabelul nr. 1 – Varietatea motivelor care stau la baza consumului de mesaje mediatice
De cele mai multe ori, la nivelul cunoașterii comune, comunicarea de masă este identificată drept mass-media.
Deoarece conceptul de mass-media este mai nou, se impune definirea sa: termenul medium (la plural media) este un cuvânt de origine latină, transplantat într-un ansamblu anglo-saxon. El desemnează în principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare și se traduce, în general, cu expresia „mijloace de comunicare”. Mass-media reprezintă mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masă, inventate și utilizate în civilizațiile moderne și având drept caracteristică esențială marea lor forță și vasta lor rază de acțiune.
Evident, în această categorie se înscriu radiodifuziunea și televiziunea, cinematograful și presa, care este considerată ca fiind unul dintre principalele mass-media. Cartea, discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, să fie încadrate în categoria mass-media; de asemenea, afișul publicitar. Se poate considera că și cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar dacă ele servesc mai curând la stabilirea de relații interpersonale decât ca emițători către marele public.
Expresia mass-media nu poate și nu trebuie să înlocuiască noțiunea de comunicare de masă. Chiar mass-media semnifică și are o cuprindere mai mare decât cea de mijloace.
Noțiunea de mass înseamnă de fapt un public numeros, dar poate fi înțeleasă și ca o amplitudine socială a mesajului, ca o simultaneitate a receptării pe o arie largă, ca o standardizare a consumului de produse culturale și, în același timp ca un nivel scăzut de receptivitate.
Principalele tipuri de comunicare de masă, astfel cum rezultă din literatura de specialitate, sunt următoarele:
Relațiile publice – acestea urmăresc crearea unui sentiment de încredere și simpatie între o organizație și publicul acesteia. În acest scop se apelează la diferite modalități de atragere a atenției mass-media sau a publicului respectivei organizații. În opoziție cu publicitatea comercială, relațiile publice încearcă să obțină spațiu gratuit în presă. Relațiile publice utilizează ca prim instrument relațiile cu presa, precum și orice manifestare de tipul aniversărilor, vizitelor unor oficialități, inaugurărilor, lansărilor de produse.
Relațiile cu presa – se referă la toate legăturile pe care o organizație le poate stabili cu mass-media; aceste relații au drept scop promovarea în rândurile publicului-țintă, prin canalele mediatice, a activității organizației, a punctelor sale de vedere și a persoanelor sale. Este vorba, astfel, de toate acțiunile care încearcă să atragă atenția presei. Aceste acțiuni pot îmbrăca diverse forme dintre care cele mai importante sunt: comunicatele de presă, conferințele de presă, întâlnirile și briefingurile.
Activitatea de lobby – aceasta constituie o parte a vastului domeniu al relațiilor publice, însă ele se referă la zona relațiilor guver să fie încadrate în categoria mass-media; de asemenea, afișul publicitar. Se poate considera că și cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar dacă ele servesc mai curând la stabilirea de relații interpersonale decât ca emițători către marele public.
Expresia mass-media nu poate și nu trebuie să înlocuiască noțiunea de comunicare de masă. Chiar mass-media semnifică și are o cuprindere mai mare decât cea de mijloace.
Noțiunea de mass înseamnă de fapt un public numeros, dar poate fi înțeleasă și ca o amplitudine socială a mesajului, ca o simultaneitate a receptării pe o arie largă, ca o standardizare a consumului de produse culturale și, în același timp ca un nivel scăzut de receptivitate.
Principalele tipuri de comunicare de masă, astfel cum rezultă din literatura de specialitate, sunt următoarele:
Relațiile publice – acestea urmăresc crearea unui sentiment de încredere și simpatie între o organizație și publicul acesteia. În acest scop se apelează la diferite modalități de atragere a atenției mass-media sau a publicului respectivei organizații. În opoziție cu publicitatea comercială, relațiile publice încearcă să obțină spațiu gratuit în presă. Relațiile publice utilizează ca prim instrument relațiile cu presa, precum și orice manifestare de tipul aniversărilor, vizitelor unor oficialități, inaugurărilor, lansărilor de produse.
Relațiile cu presa – se referă la toate legăturile pe care o organizație le poate stabili cu mass-media; aceste relații au drept scop promovarea în rândurile publicului-țintă, prin canalele mediatice, a activității organizației, a punctelor sale de vedere și a persoanelor sale. Este vorba, astfel, de toate acțiunile care încearcă să atragă atenția presei. Aceste acțiuni pot îmbrăca diverse forme dintre care cele mai importante sunt: comunicatele de presă, conferințele de presă, întâlnirile și briefingurile.
Activitatea de lobby – aceasta constituie o parte a vastului domeniu al relațiilor publice, însă ele se referă la zona relațiilor guvernamentale și administrative. Organizațiile folosesc relațiile publice și relațiile cu presa pentru a crea o opinie publică favorabilă punctului lor de vedere în fața instanțelor publice, dar și așa-numitul lobby, un tip special de demers care are drept scop să influențeze deciziile publice. Activitatea de lobby este reglată și legalizată de o legislație care obligă organizațiile să dezvăluie cine le reprezintă, precum și legile sau normele pe care doresc să le modifice, împreună cu sumele de bani pe care sunt dispuse să le investească pentru a-și atinge scopurile.
Propaganda – specificul ei rezultă din faptul că ea încearcă să impună o anumită idee. Ceea ce o diferențiază de relațiile publice este mai degrabă modul în care este construit discursul, decât modalitatea în care acesta este transmis. Propaganda constituie o abordare care vrea să inducă în mințile oamenilor o filozofie de viață, un mod de a gândi. În acest sens, ea depășește ideea de pură difuzare a informației deoarece ea încearcă în mod deschis și prin toate mijloacele să determine publicul-țintă să împărtășească ideile promovate. Propaganda presupune un anumit număr de reguli care-i sunt proprii. Propaganda este interesată doar de rezultatele finale, astfel, nu ezită să utilizeze demagogia, minciuna, manipularea faptelor pentru ași impune ideile. Ea se rezumă la orice tentativă de a forța un public să adere la o cauză.
Publicitatea – spre deosebire de tehnicile precedente, aceasta implică un cost de achiziție a spațiilor de presă scrisă sau de antenă (în cazul audiovizualului). Acest lucru înseamnă că organizația alege instituția de presă, mesajul pe care vrea să-l transmită și momentul sau poziția pe care le dorește. Dacă, în cazul relațiilor publice, mijloacelor de informare li se propun știri, iar modul în care ele sunt tratate este decis de instituțiile de presă, în publicitate, organizațiile sunt cele care dețin controlul; pentru aceasta ele trebuie să plătească. Există publicitate comercială, instituțională, socială, de conferire a prestigiului, de susținere, de argumentare pro și contra unei poziții. Publicitatea poate servi la atragerea atenției asupra produsului, serviciului sau cauzei, pentru stimularea încrederii în obiectul sau ideile promovate ori pentru declanșarea deciziei de cumpărare sau adeziune.
O altă clasificare a comunicării este cea în funcție de modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului:
Comunicarea directă – când mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare precum cuvântul, gestul, mimica.
Comunicarea indirectă – când se folosesc tehnici secundare precum scrierea, tipăritura, semnalele transmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice.
Un alt criteriu de clasificare este după modul de realizare a procesului de comunicare,
în funcție de relația existentă între indivizii din cadrul unei organizații:
Comunicarea ascendentă – realizată de la nivelurile inferioare ale unei organizații către cele superioare.
Comunicarea descendentă – atunci când fluxurile informaționale se realizează de la nivelurile superioare către cele inferioare.
Comunicarea orizontală – realizată între indivizi aflați pe poziții ierarhice similare sau între compartimentele unei organizații în cadrul relațiilor de colaborare ce se stabilesc între acestea.
O altă clasificare a comunicării a fost făcută tot în funcție de modalitatea de realizare a acesteia:
Comunicarea verbală – reprezintă modalitatea cea mai întâlnită de comunicare. Acest fel de comunicare o însoțește pe cea nonverbală, definindu-se în relație cu aceasta într-un mod aparte, în sensul spirijinului pe care ea îl furnizează prin elementele de întărire, nuanțare și motivare a mesajului.
În opinia mea, acest tip de comunicare tinde să-și redefinească statutul, păstrând, însă, multe dintre determinantele educative tradiționale. Modul de expunere publică a unui mesaj nu a suferit schimbări de structură, ci mai degrabă avem de-a face cu o flexibilizare și o înregimentare mai extinsă a acestuia în interiorul unor metode și tehnici extrem de variate. În literatura de specialitate au fost evidențiate mai multe principii ale comunicării, caracteristice în mod aparte comunicării verbale:
comunicarea verbală presupune un mesaj;
comunicarea verbală presupune oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a acestui mesaj;
comunicarea verbală este circulară și permisivă;
comunicarea verbală este puternic influențată de situație și ocazie;
comunicarea verbală este puternic influențată de caracteristicile individuale ale
emițătorului;
comunicarea verbală posedă și atributele necesității, aleatoriului și nelimitării.
Comunicarea verbală are în centrul demersului său limbajul. Acesta este definit de mai multe atribute, dintre care trei sunt extrem de importante: claritatea, energia – atunci când ascultătorul experimentează sentimente de emoție, urgență și putere – și însuflețirea.
Comunicarea nonverbală – când vorbește despre aceasta, literatura de specialitate, evidențiază importanța unor principii generatoare, precum:
comunicarea nonverbală este determinată cultural;
mesajele nonverbale pot să se afle în conflict cu mesajele verbale;
mesajele nonverbale sunt în mare măsură inconștiente;
canalele nonverbale sunt importante, în comunicare acestea fiind atitudinile.
Comunicarea scrisă – trăsăturile specifice ale acesteia în raport cu cea verbală au făcut obiectul unui mare număr de cercetări. Textele scrise se disting de discursul oral prin următoarele particularități:
tendința de a utiliza cuvinte mai lungi;
preferința pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu același înțeles;
folosirea unui vocabular mai variat;
recurgerea mai frecventă la epitete;
ocurența mai scăzută a pronumelor personale;
preferința pentru propozițiile enunțiative în defavoarea celor exclamative;
grija de a formula idei complete;
eliminarea repetițiilor.
Când se comunică în scris, este recomandabil, în opinia mea, ca elementele esențiale ale mesajului să fie plasate în prima parte a frazei, unde prezintă șansele maxime de a se fixa în memoria cititorului.
Relațiile cu presa
În cadrul celor mai multe organizații și instituții publice funcționează compartimente speciale de relații publice care urmăresc în permanență atitudinile organismelor publice și distribuie informații și comunicări pentru a le câștiga bunăvoința. Atunci cand își face apariția o publicitate negativă compartimentul de relații publice încearcă să remedieze situația.
Cele mai bune compartimente de relații publice își petrec timpul sfătuind conducerea firmei sau instituției publice să adopte programe pozitive și să elimine practicile dubioase, astfel încât publicitatea negativă să nu apară niciodată.
Scopul relațiilor cu presa este, în opinia mea, de a plasa, în cadrul mijloacelor de difuzare a știrilor, informații cu valoare de noutate, care să atragă atenția asupra unei persoane, produs, serviciu sau organizații.
Marea majoritate a organizațiilor recunosc importanța și puterea mijloacelor de comunicare în masă. Ziarele, revistele, radioul și televiziunea sunt cele mai importante mijloace la dispoziție pentru a transmite mesajele organizației către un public larg. Acesta este evident motivul pentru care organizațiile cumpără spațiu pentru a transmite diverse mesaje.
Relațiile cu presa asigură, de asemenea, transmiterea mesajului, dar nu contra cost. Prin munca de relații publice, convingi canalele mass media să îți difuzeze mesajul gratis. Cum se realizează acest lucru? Canalele mass media trăiesc din știri, iar organizațiile le furnizează aceste știri.
Cumpărarea spațiului publicitar este singura tactică ce garantează controlul total asupra mesajului. Cu toate acestea, un program bine pus la punct de relații publice poate garanta un control crescut asupra mesajului transmis prin intermediul presei.
Astfel, scopul relațiilor cu presa este creșterea controlului mesajului transmis prin mass media. Relația cu mass media nu este un scop în sine, mass media fiind în primul rând un mijloc prin care mesajul organizației poate ajunge la diverse categorii de public. Adesea considerate singurul aspect palpabil al acestei profesii, relațiile cu mass media sunt de fapt una dintre componentele unei campanii de relații publice corect construite.
După identificarea categoriilor de public cărora se dorește a le fi transmis mesajul, trebuie identificate cele mai potrivite canale media care pot transmite mesajul către aceste categorii.
Orice organizație care se angajează în activități de relații publice, trebuie să aibă o listă de media proprie construită ca o bază de date cu cât mai multe date despre canalul respectiv. În general, o astfel de bază de date trebuie să conțină denumirea canalului, numele jurnaliștilor, departamentele la care lucrează, adresele poștale și de e-mail, numerele de telefon, fax precum și o secțiune specială în care se pot face diverse adnotări referitor la întâlniri, interviuri, articole publicate. O astfel de bază de date, dacă este ținută la zi, poate ușura foarte mult menținerea relațiilor cu presa și reprezintă punctul de plecare pentru orice listă de distribuție.
Selectarea categoriei de presă depinde de publicul dorit a fi atras, precum și de tipul de mesaj transmis. Există situații în care o organizație dorește să își facă cunoscut mesajul său prin cât mai multe canale media. În acest sens singura limitare se referă la constrângerile financiare referitoare la distribuția materialelor și timpul pe care îl are la dispoziție. Trimiterea mesajului unei organizații la un număr foarte mare de canale media este o tactică ce trebuie folosită cu precauție și doar în cazurile în care fie este vorba de o știre extraordinară ce va interesa toate canalele mass media sau în cazul în care este vorba de o informație de interes general. În cele mai multe cazuri însă, profesioniștii de relații publice trebuie să fie foarte selectivi în trimiterea acestor mesaje. Lipsa de selectivitate în acest demers poate strica relațiile cu anumite canale media dacă acestea sunt inundate continuu de către o organizație cu informații irelevante pentru publicul căruia i se adresează.
Procesul de evaluare oferă un bun exemplu pentru dependența reciprocă existentă între presă și diverse organizații. În opinia mea, firrmele trebuie să comunice direct cu publicul pentru a obține imagine, fiind nevoite să răspundă în mod direct interesului public în probleme specifice și cu privire la nevoile momentului pentru acest public.
Organizatorii campaniilor știu că trebuie să utilizeze pe larg presa pentru a transmite publicului știri despre campanie. Desigur, imaginea în sondajele de opinie depinde de deciziile mijloacelor de informare în masă cu privire la modul în care organizația merită să fie prezentată.
În practică, s-au pus adesea întrebările: cine decide? mass-media sau organizația? Fluxul mesajelor oferite în piață îi determină pe clienți să se bazeze mai degrabă pe presă decât pe mesajul oferit de organizație, ca principală sursă de informare cu privire la imaginea acesteia și la oferta concretă adusă de aceasta. Pe masură ce scade semnificația firmei, iar cumpărătorii acordă o atenție tot mai mare produselor sau mărcilor comerciale, orientările diverse asupra firmelor sunt tot mai numeroase. Firmele reacționează față de acest proces printr-o reidentificare a mărcilor cu firma, concentrându-se asupra utilizării mass-media ca principal canal de atragere a atenției publicului.
Acest proces are propriile sale consecințe. În timp ce imaginea pozitivă a firmelor depinde tot mai mult de mijloacele de comunicare în masă și nu de puterea mărcilor comerciale ale firmei, poziția pe piață, în timp, poate deveni incertă, fapt ce generează o puternică importanță a relației cu presa.
Pentru îmbunătățirea comunicării cu presa, specialiștii în relații publice au făcut recomandări precum:
transmiterea constantă de informații către mass media, în scopul cunoașterii cât mai exacte a activității organizației;
identificarea persoanelor de contact din instituțiile de presă și cultivarea colaborării cu acestea;
organizarea mai frecventă a unor conferințe de presă;
desemnarea unui purtător de cuvânt de către conducerea instituției;
îmbunătățirea designului și structurii paginii web a instituției.
CAPITOLUL II
Tehnici de relații publice utilizate în comunicarea cu presa
Tehnicile de relații publice – definirea conceptului, caracteristici, clasificări
Relațiile publice au fost definite, adesea, prin prisma celor mai vizibile sau spectaculoase tehnici sau tactici cum ar fi promovarea în paginile editoriale ale unei publicații, interviul cu purtătorul de cuvânt al unei organizații difuzat de un post de televiziune sau participarea unei celebrități la un eveniment. Ceea ce necunoscătorii nu sesizează este faptul că relațiile publice sunt de fapt un proces care implică foarte multe aspecte: cercetarea și analiza, programarea, comunicarea precum și feed-back-ul pe care îl primește organizația de la diferitele segmente de public.
Rex Harlow, unul dintre specialiștii educației în relații publice, a strâns, de-a lungul timpului, în jur de 500 de definiții de la cele mai simple până la cele mai complexe. Câteva exemple interesante ar fi: un comportament bun, recunoscut în mod public; performanță și recunoaștere; să faci fapte bune și să îți fie atribuite aceste fapte.
O definiție potrivită, din punctul nostru de vedere, poate fi considerată cea dată de Scott Cutlip în lucrarea Effective Public Realtions: « relațiile publice sunt acea funcție de management ce identifică, stabilește și menține relații mutual benefice între o organizație și diverse categorii de public de care depinde succesul sau scăderea respectivei organizații »
Pe măsură ce acest domeniu s-a dezvoltat și au apărut organizații profesionale specifice, s-a conturat o serie nouă de definiții. Astfel, conform British Institute of Public Opinion: “Relațiile publice sunt efortul deliberat planificat și susținut de a stabili și menține o înțelegere mutuală între organizație și publicurile sale.” Deutsche Public Relations Gesellschaft a definit relațiile publice drept „efortul legitim și conștient pentru a obține înțelegerea și a stabili și menține încrederea publicului pe baza cercetării sistematice.”
Clubul de Relații Publice din Danemarca consideră relațiile publice „efortul managerial susținut și sistematic prin care organizații publice și private încearcă să obțină înțelegerea, simpatia și susținerea cercurilor publice cu care au sau se așteaptă să aibă contact.”
Adunarea Mondială pentru Relații Publice din anul 1978 ținută în Mexico City, a aprobat următoarea definiție adoptată apoi de 34 de organizații de relații publice din state participante: “Practica relațiilor publice este arta și știința socială ce analizează tendințele prognozând consecințele acestora, oferă consultanță conducătorilor de organizații și implementează programe de acțiune planificate ce servesc atât interesul organizației cât și interesele publicului căruia i se adresează.”
Tehnicile utilizate în relațiile publice pot fi clasificate după criterii variate. În literatura de specialitate, s-a conturat ideea conform căreia, pentru un practician de relații publice, cel mai util criteriu poate fi considerat cel al modalității de exprimare a mesajului: este el exprimat prin cuvinte scrise și prin alte mijloace grafice? Folosește ca support esențial cuvântul vorbit? Este conceput pentru a se adresa mai ales receptorului vizual, implicând utilizarea mijloacelor non-verbale?
Urmând acest criteriu, specialiștii consideră că tehnicile de relații publice pot fi categorisite în:
tehnici scrise, concretizate în produse precum: comunicate de presă; articole de presă; campanii de presă; foi volante (factsheet-uri); newslettere; dosare de presă; pliante; broșuri; manuale (instrucțiuni); presă instituțională (periodice editate de organizații); articole/emisiuni în regim de reclamă plătită (advertoriale); rapoarte anuale ș.a.m.d.;
tehnici verbale, utilizate în situații precum: comunicarea directă (față-în-față); discursuri; posturi telefonice speciale (hotline); audio-comunicate de presă; comunicarea interpersonală informală etc.;
tehnici vizuale, utilizate în: aparițiile la televiziune; video-comunicate de presă; clipuri și filme; televiziune cu circuit închis; prezentări care utilizează imagini fotografice și video; publicații care utilizează în special desene și fotografii; afișare exterioară; afișarea simbolurilor vizuale ale organizației.
La cele trei categorii identificate mai sus, trebuie făcută precizarea că, în practică, specialistul în relații publice se va întâlni adesea cu necesitatea combinării acestor tehnici, ceea ce înseamnă că sistemul de clasificare menționat are în primul rând un rol didactic. Într-adevăr, o conferință de presă, de exemplu, poate fi considerată ca o tehnică verbală, însă nu pot fi neglijate elementele de tehnică vizuală (prezența și acțiunea în fața camerelor de luat vederi) sau scrisă (întocmirea dosarului de presă sau a declarației inițiale).
Eficacitatea acestor tehnici este sporită atunci când ele sunt utilizate în cadrul unei strategii coerente și în conjuncție cu evenimente și instituții de relații publice precum: interviuri, conferințe și briefing-uri de presă, vizite organizate pentru jurnaliști la sediul organizației sau în locații semnificative pentru preocupările acesteia, purtători de cuvânt, birouri sau centre de presă.
Referitor la publicurile-țintă pe care le vizează specialistul în relații publice prin intermediul acestor tehnici, mass-media poate fi considerat cel mai important public căruia se adresează specialistul, public care, la rândul său, contribuie în mod esențial la retransmiterea în forme specifice și diseminarea mesajului către categorii adeseori foarte largi de destinatari. Aceasta este, de altfel, și rațiunea pentru care specialistul în relații publice trebuie să înțeleagă cât mai bine lumea presei și să se adapteze specificului ei.
Nu trebuie neglijat faptul că, tehnicile de relații publice sunt utilizate și în comunicarea nemijlocită cu alte grupuri, precum publicul intern, clienți, susținători, furnizori, acționari. De cele mai multe ori, aceste tehnici de relații publice nu produc rezultate prin ele însele, ci ca urmare a utilizării lor de către anumiți subiecți de relații publice în sensul consolidării reputației unei anumite organizații. Printre ei se numără, în primul rând, conducătorul (conducătorii) organizației, specialistul/specialiștii în relații publice ai organizației, purtătorul de cuvânt, instituții precum biroul de presă, centrul de presă, departamentul de relații publice dintr-o organizație, eventuali membri ai organizației care se bucură de o anumită notorietate în opinia publică, membrii organizației, familiile acestora, simpatizanți, clienți, potențiali membri, acționari, parteneri.
Succesul tehnicilor de relații publice depinde, printre altele, de modul în care acești subiecți își cunosc și valorifică specificul calității lor de comunicatori ai unei organizații
Tehnici scrise de relații publice. Știrea de presă și comunicatul de presă – asemănări și deosebiri
În redactarea diferitelor tipuri de materiale destinate consumatorilor de presă, un dezavantaj căruia trebuie să-i facă față atât specialiștii în relații publice care scriu materiale pentru difuzarea lor publică, cât și jurnaliștii din presa scrisă, este imposibilitatea folosirii limbajului non-verbal.
După cum se știe, în cazul comunicării directe sau al difuzării unor mesaje prin intermediul televiziunii, semnificațiile transmise prin intermediul limbajului non-verbal pot contribui în proporție de până la 90% la reușita actului de comunicare: „mai puțin de 10 procente din mesajele pe care ni le comunicăm față în față se transmit prin intermediul cuvintelor pe care le utilizăm […] tonul vocii înseamnă aproape 40 de procente, iar postura și gesturile 50 de procente […]”.
De asemenea, unele elemente non-verbale pot fi utilizate și în cazul difuzării mesajelor prin radio: inflexiuni ale vocii, interjecții, variații ale ritmului și ale tonului vorbirii, pauze mai lungi sau mai scurte, elemente muzicale etc. În cazul comunicării prin scris, avantajele și facilitățile oferite de limbajul non-verbal trebuie suplinite prin claritatea, concizia și logica mesajului, precum și prin utilizarea de materiale ilustrative adecvate (fotografii, grafice, scheme, desene, caricaturi).
În plus, cel care difuzează o informație scrisă nu va avea ocazia, decât relativ rar, să răspundă la întrebările pe care le-ar putea pune publicul, așadar el va trebui să utilizeze empatia, punându-și singur aceste întrebări încă de la început și oferind răspunsuri la ele. În același timp, nu trebuie neglijate avantajele persuasiunii în actul de comunicare, persuasiunea fiind considerată de către specialiști ca „o parte explicită a muncii în domeniul relațiilor publice”.
Un text destinat publicării în presă ar trebui să răspundă unor cerințe bine definite. El trebuie să arate cu claritate ce anume vrea să spună (aspectul informațional, corespunzător funcției de informare a presei), de ce anume vrea să spună un lucru (motivația care determină publicarea un fapt, precum și motivația care l-ar putea determina pe cititor să se oprească asupra textului) și, în fine, cum e spus (aspectul redacțional, modul de redactare a textului).
De aceea, atunci când redactează un text destinat unui anumit public-țintă, un bun comunicator ar trebui: să găsească termenii adecvați, să construiască corect frazele, să scrie corect din punct de vedere grammatical, să aibă un stil agreabil.
Pentru a satisface aceste exigențe, atunci când se intenționează scrierea un text destinat presei, trebuie să se țină cont de câteva principii recomandate de specialiști:
Acuratețea: informațiile cuprinse în textul destinat presei trebuie să fie exacte, ca rezultat al verificării lor temeinice din surse diferite. Mai mult decât atât, acuratețea informațiilor nu este suficientă dacă modul lor de transmitere este vag sau ambiguu; prin urmare, nu numai ceea ce se transmite trebuie să fie exact, ci și modul cum se transmite.
Atribuirea/indicarea surselor conferă mai multă credibilitate unui text destinat presei decât unul care înfățișează versiunea personală (și implicit subiectivă). Atribuirea conferă un plus de credibilitate atât faptelor relatate, cât și declarațiilor unor participanți direcți la evenimentul relatat. Mai mult decât atât, utilizarea de citate (atribuiri) într-un material destinat presei îl umanizează.
Claritatea: pentru a relata cu claritate un eveniment, trebuie ca autorul să fi înțeles mai întâi, pe deplin, subiectul pe care îl va aborda. Apoi, având tot timpul în minte publicul-țintă căruia dorește să se adreseze, trebuie să conceapă un text concis și clar, care să poată fi înțeles cât mai bine de potențialii săi cititori. Evitarea jargonului profesional, precum și a prețiozităților stilistice, constituie regula de aur în redactarea unui text clar.
Obiectivitatea: textul destinat presei trebuie să relateze evenimente care pot fi verificate. Discuția asupra obiectivității faptelor poate fi lărgită, deoarece afirmații care par pe deplin obiective la un moment dat se pot dovedi ulterior – pe măsură ce sunt explorate noi detalii ale evenimentului în discuție – ca fiind subiective; reciproca este și ea adevărată. În acest caz, doar onestitatea cerută de deontologia profesională poate conduce către o soluție corectă: activitatea de relații publice constă în „a spune vorbe bune despre fapte bune”, deci a face afirmații care au suport în realitate; deformarea adevărului este atributul altor modalități de comunicare, cum ar fi, de exemplu, propaganda.
Echilibrul și onestitatea sunt și ele în strânsă legătură cu principiul anterior. Textul destinat presei nu trebuie să ascundă elemente relevante în favoarea celor nesemnificative. De asemenea, atunci când sunt relatate evenimente care implică o controversă, părțile implicate trebuie să fie prezente în relatare în mod echilibrat.
Concizia: un text destinat presei este scris pentru cititori, nu pentru șefii sau colegii autorului; prin urmare, spațiile generoase acordate celor din urmă într-un asemenea text nu sunt deloc recomandate. Cititorul vrea să afle cât mai repede răspunsuri pertinente la întrebările fundamentale care apar în legătură cu marea majoritate a evenimentelor: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?
Interesul uman: un text de presă trebuie să se refere la probleme care îi interesează pe oameni și care le pot influența viața. Recursul la abstractizare nu este de natură să amelioreze calitatea unui text destinat presei, ci dimpotrivă; cititorul care caută teme abstracte își îndreaptă cercetările spre lucrările filosofice, epistemologice, științifice și nu către produsele mass-media.
Știrea de presă și comunicatul de presă – asemănări și deosebiri
Scrierea știrilor este considerată ca fiind cea mai simplă formă de scriere pentru presă. Prin urmare, cunoașterea și exersarea regulilor după care este întocmită o știre de presă reprezintă, de fapt, ABC-ul tehnicilor scrise utilizate în relațiile publice.
O definiție empirică explică știrea de presă ca fiind “orice lucru nou pe care îl înveți astăzi și pe care ieri nu-l știai”. Alte definiții, la fel de empirice, caracterizează știrea de presă drept “informație care poate fi utilă” sau “ceva ce te poate ajuta să faci față împrejurărilor”.
În literatura de specalitate, știrea de presă a cunoscut numeroase definiții, printre care: „material relatat într-un ziar, un periodic de știri sau un buletin de știri” ori „chestiune care are caracter de noutate”; „informații sau relatări despre evenimente recente” sau „program de televiziune ori de radio constând în relatări despre evenimente recente”; „informație nou primită sau demnă de reținut despre evenimente recente”; „anunțare a unui eveniment, a unui lucru recent”.
În fapt, știrea de presă ar putea fi caracterizată ca fiind “ceea ce li se întâmplă oamenilor”, fiindcă, în marea majoritate a cazurilor, ea furnizează informații despre anumiți oameni; chiar și atunci când oamenii nu constituie subiectul evident al unei știri de presă, este vorba, de fapt, de lucruri care îi privesc într-o măsură mai mare sau mai mică.
Conform unei lucrări avizate, ea poate fi definită ca “text succint de agenție, de ziar, de radio, de televiziune, care reprezintă o primă avizare a unui fapt socialmente semnificativ”. Știrea de presă reprezintă modalitatea cea mai la îndemână pentru difuzarea informațiilor de actualitate (evenimente care tocmai s-au petrecut, care sunt în desfășurare sau care urmează să aibă loc în viitorul apropiat). Ea este destinată exclusiv publicării și, de obicei, este preluată și difuzată ca atare de mass-media.
În ceea ce privește durabilitatea lor în timp, specialiștii deosebesc două tipuri de știri:
știri perisabile din punct de vedere temporal (hard news) care, prin urmare, trebuie publicate cu prioritate: știri despre accidente, întâlniri politice sau de afaceri la nivel înalt, urmări ale unor fenomene naturale etc.;
știri ceva mai durabile (soft news), care pot fi relatate și după trecerea unei anumite perioade de timp fără a-și fi pierdut atractivitatea și care, de regulă, sunt incluse în reportaje, relatări, de exemplu știri despre hobby-uri ale unor persoane, creații artistice sau științifice.
Atribuirea informațiilor poate fi utilizată pe parcursul întregii știri, deoarece citarea directă a unor persoane implicate în evenimentul relatat, precum și a unor experți (medici, avocați, polițiști, experți guvernamentali, oameni de știință, cercetători), dă un plus de credibilitate relatării. Fiecare sursă citată trebuie identificată prin numele complet, poziția (funcția) pe care o deține și organizația căreia îi aparține.
În cazul unor adevăruri binecunoscute, care aparțin bagajului cultural comun publicului-țintă vizat, cum ar fi adevăruri istorice, date științifice elementare, obiceiuri larg răspândite, nu este necesară utilizarea atribuirii, deoarece ele se bucură oricum de credibilitate.
În ceea ce privește atribuirea, ea trebuie să redea cu obiectivitate ceea ce a susținut sursa citată. În plus, atunci când autorul știrii de presă a participat direct la desfășurarea evenimentului relatat, el poate include informații obținute prin observație directă. În acest caz însă, trebuie să acorde o mare atenție obiectivității și exactității.
Structura unei știri de presă urmează, de regulă, modelul piramidei răsturnate. Aceasta presupune că informațiile care compun știrea sunt ordonate în ordinea descrescătoare importanței lor, cele mai însemnate informații aflându-se în primul paragraf. Adoptarea acestei structuri este necesară deoarece editorii și cititorii parcurg, de obicei, primele paragrafe ale unei știri pentru a decide dacă îi interesează sau nu. De asemenea, se poate întâmpla ca editorii să nu dispună de suficient spațiu în publicația/emisiunea lor, fiind nevoiți să reducă materialul. Reducerea se face de la sfârșit.
Astfel, din punct de vedere al structurii, o știre de presă trebuie să conțină:
Titlul – să fie scurt (7-8 cuvinte), atrăgător, să cuprindă un verb activ, să fie scris la prezent sau viitor, chiar dacă acțiunea a avut loc (prezentul istoric). Dacă nu poate fi scris un titlu scurt, se poate folosi supratitlul. În presa anglo-saxonă verbele sunt de multe ori sacrificate în favoarea unor titluri scurte.
Introducerea/Lead – reprezintă primul paragraf al știrii și elementul esențial al acesteia. Dacă este bine scrisă, va capta atenția cititorului și îi va trezi curiozitatea de a citi și restul. Formează un întreg utilizabil independent.
O introducere bună trebuie să respecte câteva reguli de bază:
nu depășește un paragraf (aprox. 30 cuvinte); acesta înseamnă trei rânduri pe ecranul calculatorului sau șase rânduri într-o coloană de ziar sau 10 secunde de lectură la microfon;
răspunde la cât mai multe din cele șase întrebări: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?;
de regulă, trebuie să răspundă la primele patru întrebări (cine, ce, unde, când,);
dacă persoana implicată (în evenimentul relatat) nu este foarte cunoscută, nu este nevoie să fie indentificată cu nume și prenume în introducere.
La redactarea introducerii trebuie să se evite: introducerea negativă, fraza inversată, prea multe nume și locuri, utilizarea citatului, articolul hotarât, interogația
Paragrafe suplimentare/Sub-lead – în care să fie oferite detalii importante despre ce s-a spus în introducere (câteva paragrafe, fiecare de maxim 30 de cuvinte). Răspunde la întrebarile la care nu s-a putut răspunde în lead și la întrebările Cum? și De ce?
Claritatea, logica și simplitatea trebuie să fie regulile esențiale în redactarea de materiale destinate difuzării publice. O știre de presă relevantă, bine întocmită și trimisă la mijlocul de presă potrivit este cea mai simplă și ieftină modalitate de transmitere a mesajelor de relații publice.
Comunicatul de presă este o formă de difuzare în scris a informațiilor care, spre deosebire de știrea de presă, nu este destinată în primul rând publicării, ci, mai ales, informării mass-media.
Ca și știrea, comunicatul de presă reprezintă o formă activă de difuzare a informației, în care inițiativa aparține posesorului acesteia, spre deosebire de interviu de exemplu, în care posesorul informației are o atitudine reactivă, de răspuns la inițiativa altcuiva.
Comunicatul de presă aduce la cunoștința mass-media producerea unui eveniment, înștiințează că se va produce un eveniment în viitor, aduce informații suplimentare despre un eveniment deja relatat în presă.
Structura comunicatului de presă urmează, de regulă, tehnica piramidei rasturnate, ca și știrea de presă, cu unele mici deosebiri care fac diferența între un comunicat și o știre de presă.
Ca si o știre de presă, un comunicat de presă trebuie să răspundă următoarelor întrebări: cine? ce? când? unde? de ce? cum?
Redactarea comunicatului de presă se face urmând aceleași reguli ca și la redactarea știrii de presă și utilizând aceeași tehnică a “piramidei inversate”. Acest lucru este necesar deoarece, de multe ori, comunicatele de presă bine scrise sunt preluate de mass-media fără modificări.
În plus față de știrea de presă, comunicatul trebuie să mai conțină următoarele elemente:
data, ora și locul difuzării;
organizația de la care provine comunicatul;
mențiunea dacă acel comunicat este ,,pentru difuzare imediată” sau poate fi difuzat începând cu o anumită dată(oră);
numele persoanei care poate da informații suplimentare și modul cum poate fi ea contactată (telefon, fax, e-mail, etc.);
un titlu, astfel conceput încât să stimuleze interesul reporterului sau al editorului care îl va citi.
De obicei, comunicatul de presă se redactează și se transmite prin fax, e-mail sau (mai rar) prin poșta clasică ori curier. În ultima vreme, datorită dezvoltărilor tehnologice din domeniul comunicării interumane, sunt utilizate și video-comunicatele de presă (VNR – video news release), foarte utile în special pentru televiziuni, cărora li se asigură în acest fel atât informația în sine, cât și imaginile care o pot ilustra.
Primind comunicatul de presă, reprezentanții mass-media pot:
să utilizeze informația suplimentară cuprinsă în comunicat;
să ia parte ei înșiși la evenimentele anunțate în comunicat;
să inițieze acțiuni proprii de cunoaștere aprofundată a evenimentelor relatate.
Între comunicatul de presă și știrea de presă există o serie de deosebiri, printre care:
Poziția pe care se situează autorii la redactarea lor. În cazul știrii de presă, aceasta se scrie din poziția de jurnalist și se dorește respectarea atât a deontologiei profesionale cât și a politicilor editoriale ale instituție mass-media la care autorul lucrează. În cazul comunicatului de presă, autorul este angajat al unei organizații și trebuie să îi apere interesele și imaginea, fără a deforma adevarul, ci doar utilizând cu inteligență cuvintele.
Audiența. O știre de presă este destinată publicării deci, atingerii audienței țintă în mod direct. Un comunicat de presă este destinat informării audiențelor țintă dar prin intermediul mijloacelor de informare în masă.
Mesajul. Întotdeauna un comunicat de presă va avea un mesaj, indiferent de situația în care a fost emis. O știre de presă, neutră poate avea doar rolul de a informa sec despre un anumit eveniment.
Comunicatul de presă – definiții, caracteristici, clasificări
Comunicatul de presă este o formă de difuzare în scris a informațiilor care, spre deosebire de știrea de presă, nu este destinată în primul rând publicării, ci, mai ales, informării mass-media.
Ca și știrea, comunicatul de presă reprezintă o formă proactivă de difuzare a informației, în care inițiativa aparține posesorului acesteia, spre deosebire de interviu de pildă, în care posesorul informației are o atitudine reactivă, de răspuns la inițiativa altcuiva. În redactarea și difuzarea unui comunicat de presă, trebuie ținut cont de faptul că, pentru mass-media, comunicatele sunt surse de informații oficiale.
Comunicatul de presă apare din inițiativa sursei deținătoare a informației, adică din inițiativa organizației. Acest lucru nu înseamnă însă că mass-media au obligația de a prelua și publica informația astfel difuzată; aceasta va fi preluată numai dacă va fi considerată ca importantă și atractivă pentru opinia publică; prin urmare, sarcina autorului este de a redacta și difuza comunicatele de presă numai atunci când acestea sunt oportune: când informația este de interes public.
O mențiune specială trebuie făcută cu privire la stilul de redactare al comunicatului, care trebuie să fie conceput astfel încât să câștige competiția cu celelalte mesaje care bombardează zilnic redacțiile mass-media și opinia publică.
În acest context, se cuvine menționat un punct de vedere conform căruia doar o zecime dintre comunicatele de presă ajung să fie publicate, ca urmare a faptului că ele fie nu conțin elemente de noutate, fie sunt scrise necorespunzător, fie nu sunt adresate celor mai potrivite publicuri-țintă.
În literatura de specialitate, s-au conturat câteva caracteristici principale ale comunicatului de presă:
este un enunț sau un document transmis oficial către organizație sau de către o persoană;
transmite o informație legată de o idee, de un serviciu, de un produs, de un eveniment, de o situație, de o informație care poate interesa populația sau un grup bine determinat al ei;
este cel mai utilizat instrument de lucru în practica de relații publice;
este redactat în mod special pentru presa de informare, în scopul publicării și difuzării lui;
nu are nimic în comun cu reclama, mai de grabă cu publicitatea;
este un instrument de lucru și de referință pentru ziariști;
pentru a putea fi publicat direct, trebuie să întrunească calitățile unei știri de presă;
este întotdeauna un document scris.
În literatura de specialitate, comunicatele de presă au fost clasificate în funcție de mai multe criterii, reținând atenția, în special, următoarele:
după criteriul absenței sau prezenței unei luări de poziție, comunicatul de presă poate fi:
Comunicatul de informare – prin intermediul căruia se transmit invitații, informații simple sau statistici.
Comunicatul de tip persuasiv – prin intermediul căruia se transmite o opinie sau o poziție: o contestare, o dezmințire sau o acuză.
după conținutul difuzat se disting mai multe tipuri de comunicate de presă:
Comunicatul invitație – este folosit pentru a invita jurnaliști să participe la un eveniment organizat de instituția în numele căreia este transmis; acesta poate fi o conferință de presă, o inaugurare, o vizită, o altă manifestare publică. Comunicatul trebuie să indice cu precizie tema evenimentului, numele organizației, participanții, momentul și locul acțiunii, traseul și unele detalii legate de locul de întâlnire. Comunicatul invitație se transmite presei cu aproximativ două săptămâni înaintea evenimentului anunțat.
Comunicatul de reamintire – dublează comunicatul de invitație, având rolul de a readuce în memoria jurnaliștilor evenimentul anunțat anterior. Pe acest comunicat se trec, la loc vizibil, acele cuvinte despre care precizează clar că este vorba de o revenire și de o reamintire a unui anunț anterior; de asemenea, se includ câteva informații care atrag atenția ziariștilor asupra subiectului sau a temei acțiunii. Acest tip de comunicat se transmite astfel încât să ajungă în redacții cu două-trei zile înaintea evenimentului respectiv.
Comunicatul – anunț – comunicatele din această categorie au rolul de a face cunoscută o activitate publică ce urmează să aibă loc: expoziție, manifestări sportive, vernisaje, inaugurări, etc. Scopul acestui comunicat este ca, prin intermediul mass-media, să informeze publicul asupra evenimentului și să-l îndemne să participe; în plus, el urmărește să stârnească interesul jurnaliștilor și să-l determine să prezinte în presă acel eveniment. Un astfel de comunicat este și cel dat în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești:
«Mihaela Rădulescu inaugurează hotelul Ramada
Mihaela Rădulescu este așteptată, în calitate de amfitrioană, la inaugurarea oficială a hotelului Ramada. Aceasta va veni de la Monte Carlo special pentru acest eveniment. Alături de Mihaela Radulescu vor mai fi prezenți și cântăreții Horia Brenciu și Elena Gheorghe.
,,Mult așteptata inaugurare oficială a singurului hotel de brand din Argeș va avea loc vineri, 23 septembrie. Amfitrioana evenimentului nu va fi nimeni alta decât Mihaela Radulescu, una dintre cele mai iubite vedete de televiziune, diva venind de la Monte Carlo, unde locuiește cu fiul ei, special pentru recepție. Vedeta își asociază imaginea doar cu branduri de succes, iar hotelul Ramada i-a trezit interesul din primul moment când i s-a propus să fie ea cea care va prezenta marele eveniment.
Muzica va fi asigurată de doi artiști foarte apreciați: Horia Brenciu și Elena Gheorghe care, deși este însărcinată în luna a șasea, s-a îngrășat doar trei kilograme, este în formă maximă și va oferi un show live de excepție.
Tot acest spectacol va fi oferit invitaților de marcă din toate domeniile – politic, sport și show bizz – prezenți alături de noi. Recepția va fi încununată de preparate culinare sofisticate pregătite de Orlando Zaharia, un maestru în arta culinară, câștigător al prestigiosului titlu de “Bucătarul de aur”. Tortul nu putea să lipsească de la un eveniment prodigios, fiind preparat chiar în laboratorul propriu al cofetăriei Ramada, de un cofetar renumit, care a câștigat mai multe premii internaționale.
Nu uitați că hotelul s-a deschis la 1 septembrie și pune la dispoziție 135 de camere, un bar, două restaurante, un centru de conferințe, un centru de relaxare dotat cu jacuzzi, masaj, sala de fitness și salon de înfrumusețare și Diamond Grand Ballroom, un salon unde pot intra 550 de persoane”». – Comunicat de presă din data de 15 septembrie 2011.
Comunicatul statistic – aceste tip de comunicat conține date statistice recente privitoare la organizație sau la sferele ei de interes. Pentru că oferă întotdeauna un element de noutate, statisticile apar ca genul de informație cel mai ușor de difuzat: orice cifre sau date comparative bine ,,îmbrăcate” pot face foarte ușor obiectul unei știri.
Comunicatul de informare – este cel mai utilizat mijloc de transmitere a informațiilor prin intermediul comunicatelor. Cel mai adesea el se referă la evenimentele care au loc în cadrul unei organizații: lansarea unui nou produs sau serviciu, inaugurarea unui obiectiv, anunțarea numirii noului președinte.
Comunicatul politic – scopul acestui tip de comunicat este câștigarea unor avantaje politice și a unei imagini favorabile pentru o anumită persoană din conducerea organizației.
Comunicatul oficial – acest comunicat provine de la autoritățile politice sau administrative, el poate fi însă difuzat și de instituțiile ale căror decizii pot avea repercusiuni directe asupra populației (de exemplu, un anunț al SNCFR prin care publicul este informat în legătură cu o creștere a prețului la biletele de călătorie).
Comunicatul de luare de poziție – acest tip de comunicat reprezintă un mod de manifestare a atitudinii unei organizații față de o anumită problemă. El poate lua mai multe forme:
de contestare în cazul în care o organizație anunță o decizie sau o luare de poziție față de o realitate cu care nu este de acord;
de provocare când organizația acuză sau denunță o realitate anume;
de clarificare când organizația aduce precizări și nuanțează anumite afirmații referitoare la activitatea ei;
de rectificare când organizația corectează anumite informații sau aserțiuni care aduceau prejudicii imaginii ei.
Comunicatul pentru radio și televiziune – cuprinde informații pregătite pentru difuzarea prin canalele electronice; comunicatele respective sunt mult mai scurte (maxim două-trei paragrafe), astfel încât să poată fi utilizate direct în emisiunile informative ale radioului și televiziunii și să se integreze în intervalele de timp limitate pe care le implică asemenea emisiuni.
c. în funcție de specificul știrii pe care o difuzează, Doug Newsom și Bob Carrell propun o clasificare a comunicatelor de presă în mai multe categorii:
Comunicate de tip anunț (announcements), care fac cunoscute evenimente de tipul hard news: lucruri care tocmai s-au întâmplat, care sunt în desfășurare sau care tocmai urmează să se producă. De regulă, comunicatele din această categorie sunt scurte și construite conform tehnicii „piramidei inversate”. Spre deosebire de știrile de ultimă oră, difuzarea anunțurilor poate fi planificată pentru un moment convenabil organizației. Asemenea tehnici sunt utilizate în campaniile de relații publice;
Comunicate de tipul „știri create” (created news), care încearcă să mărească impactul unui anunț despre un eveniment anume: facerea publică a faptului că, în legătură cu acel eveniment, organizația pregătește o recepție, o lansare, un simpozion, un spectacol;
Comunicate cu știri de ultimă oră (spot news), difuzate atunci când se produc evenimente neprevăzute, fie ele pozitive pentru organizație sau negative. De obicei, un asemenea comunicat este urmat de cel puțin încă unul, difuzat uneori la un interval de câteva ore, pentru a aduce lămuriri suplimentare, cât mai complete și mai actuale, despre evenimentul respectiv. În situații neprevăzute, mai ales atunci când este vorba de ceva nedorit, este bine să fie difuzate asemenea comunicate, pentru a prezenta la timp și cât mai complet poziția organizației în legătură cu faptele. În caz contrar, jurnaliștii vor găsi surse alternative de informații, surse care, chiar și atunci când sunt animate de bune intenții, datorită faptului că nu cunosc decât superficial evoluțiile faptelor și specificul organizației, vor produce foarte probabil prejudicii reputației acesteia;
Comunicate de tip replică (response situations), atunci când în presă apar (este posibil să apară) afirmații critice cu privire la organizație. Diferite organizații, asociații, instituții sau chiar simpli cetățeni pot trimite presei relatări critice referitoare la viața organizației în cauză. În asemenea cazuri, editorii fie publică criticile, fie – așa cum ar fi normal din punct de vedere deontologic – solicită și opinia organizației. În ambele situații se impune un comunicat de tip replică. Un bun specialist în relații publice, cu o viziune proactivă asupra muncii sale, cercetează din timp situațiile în care organizația sa ar putea fi subiectul unor critici publice și are deja pregătite câteva variante de replică;
Comunicate de tip feature (relatare, articol), care propun unor mijloace de presă, în funcție de aria lor de interes, materiale gata scrise.
Comunicate despre știri neplăcute (bad news), necesare în situații pe care organizația ar dori mai degrabă să nu le dezvăluie. Totuși, tăcerea în astfel de împrejurări este de obicei mai dăunătoare decât facerea publică a propriului punct de vedere despre faptele respective. Acestea sunt ocaziile în care apar liderii de opinie, precum și falșii experți, care pot face afirmații în necunoștință de cauză despre funcționarea unei anumite organizații; de asemenea, apar și sursele alternative, dornice (conștient sau nu) de publicitate, care, împinse de această dorință, prejudiciază imaginea publică a organizațiilor despre care vorbesc. Afirmațiile de mai sus nu sunt, totuși, în măsură să justifice pe deplin crearea unei noi categorii de comunicate, deoarece marea majoritate a evenimentelor de acest tip se înscriu fără nici o dificultate în categoria spot news. O mențiune specială trebuie făcută despre comunicatele care relatează accidente sau incidente în urma cărora au rezultat morți sau răniți: numele acestora nu se dau publicității înainte de a vă fi asigurat că membrii familiilor lor au fost deja anunțate, deoarece ar fi deosebit de șocant și cinic ca aceștia să afle din presă despre producerea unei asemenea tragedii;
Chestiuni speciale (special matters), de tipul tabletelor, scrisorilor, comentariilor și răspunsurilor la comentariile cititorilor, fotografiilor, materialului vizual.
Alerte media (media alerts, media advisories): o varietate de comunicate de presă prin care se anunță evenimente care urmează să se producă în viitorul foarte apropiat, de genul: inaugurarea unei instituții sau debutul unei acțiuni a acesteia, prezentarea unui discurs de către o persoană publică, conferințe sau briefing-uri de presă, oportunități foto/video pentru presă, declarații de presă, tururi de presă și vizite organizate pentru jurnaliști, schimbări în programul unui eveniment deja anunțat. O alertă media păstrează forma unui comunicat de presă, însă conținutul este de obicei foarte succint, răspunzând la întrebările: Cine este implicat? Ce se va întâmpla? Unde? Când? De ce se produce acel eveniment (scurtă expunere a motivației)?
Un comunicat de presă nu trebuie să trateze exhaustiv evenimentul pe care îl prezintă: rolul comunicatului nu este în primul rând de a spune totul despre acel eveniment, ci acela de a-i incita pe cei din redacții, de a le provoca interesul cu privire la evoluțiile dintr-o anumită organizație.
Structura și forma comunicatului de presă
Pentru a răspunde celor șase întrebări și pentru a respecta regula “piramidei inversate”, comunicatul se structurează în trei părți: introducerea, cuprinsul și încheierea, astfel:
Introducerea/Leadul este, ca și la știrea de presă, un element esențial., deoarece ea trebuie să răspundă, în cât mai puține cuvinte (aproximativ 30), la cât mai multe dintre cele șase întrebări. Ea constituie un rezumat al conținutului comunicatului și poate determina uneori publicarea sau nepublicarea acestuia sau a informațiilor pe care le conține.
În selectarea întrebărilor cărora trebuie să li se răspundă în introducere, în primul rând se determină ordinea importanței acestora. În marea majoritate a cazurilor, cine? și ce? sunt cele mai importante întrebări; la întrebarea cine? se va răspunde mai întâi dacă subiectul (persoană, grup de persoane, organizație, națiune etc.) este bine cunoscut opiniei publice, iar aceasta manifestă un interes special pentru el; se va răspunde mai întâi la întrebarea ce? atunci când acțiunea prezintă mai mult interes pentru opinia publică decât persoanele implicate.
Întrebările când? și unde? localizează evenimentul în timp și spațiu. De obicei, răspunsul la aceste întrebări se găsește tot în introducere.
Întrebarea de ce? se referă la cauzele evenimentului, iar răspunsul la ea se poate găsi fie în introducere, fie în cuprins. Acest răspuns este, de obicei, atribuit unei surse. Întrebarea cum? se referă la împrejurările în care s-a produs evenimentul, la modul de desfășurare al acestuia. De multe ori, răspunsul la această întrebare trebuie și el atribuit unei surse. Răspunsul se poate găsi în introducere, dar cel mai adesea el este situat în cuprins.
Întotdeauna, una dintre cele șase întrebări, precum și răspunsul ei, vor prezenta cel mai mare interes pentru opinia publică și, prin urmare, vor constitui “cheia de boltă” în jurul căreia va trebui construit comunicatul. Aici intervine inspirația specialistului de relații publice, care va trebui să determine exact elementul de maxim interes dintre toate datele legate de evenimentul relatat. De obicei, acest element este legat de întrebarea cine? sau ce?.
Uneori, introducerea unui comunicat de presă este singurul paragraf utilizat. Și aceasta fie ca explicație la o fotografie, fie ca și comentariu la o scurtă secvență tv, fie ca 10 secunde de lectură la radio.
Cuprinsul detaliază informațiile despre subiectul, acțiunea, cauzele și împrejurările evenimentului. Astfel, în cuprins se găsesc informații privind:
numele și prenumele persoanei (persoanelor) implicate, organizația căreia aparțin aceste persoane și funcțiile îndeplinite de ele; denumirea organizației care constituie subiectul știrii;
fapte secundare legate de evenimentul relatat pe scurt în introducere;
afirmații ale diferitelor surse (cu citarea acestora) referitoare la subiect, acțiune, cauze, împrejurări, posibile evoluții;
explicații detaliate ale unor afirmații (date) din introducere;
corelări ale evenimentului relatat cu evenimente anterioare sau ulterioare;
a nu se uita mesajul; acesta trebuie repetat ori de câte ori este posibil;
evitarea jargonul și abrevierilor; dacă se utilizează abrevieri, trebuie descrisă semnificația atunci când sunt introduse pentru prima dată în textul redactat;
începutul paragrafelor trebuie să varieze;
cifrele de la 1 la 9 se scriu în cuvinte, numerele de la zece în sus se scriu numeric; numerele rotunde mari, se scriu întreg (un milion, un miliard etc);
toate comunicatele de presă trebuie să fie datate și să cuprindă ora transmiterii. Unele pot avea mențiunea "Pentru publicare imediată", altele pot să prevadă un embargo pe timpul de publicare, indicat cu exactitate, în special în cazul copiilor preliminare ale unor discursuri sau a informațiilor preliminare despre negocieri în derulare;
embargoul de publicare trebuie utilizat cu parcimonie și numai atunci când există motive foarte întemeiate;
trebuie furnizate numerele de fax și telefon (inclusiv adresa e-mail) unde poate fi contactat autorul,
Regula “piramidei inversate” se respectă și în redactarea cuprinsului, informațiile fiind relatate în ordinea descrescătoare a importanței lor pentru opinia publică.
Cuprinsul oferă, în majoritatea cazurilor, răspunsurile la întrebările cum? și de ce?.
Nota de facilități pentru presă cuprinde invitația de a participa la un eveniment în (locul), în (ziua), la (ora). Trebuie date explicați referitor la cum se poate ajunge la locul respectiv (dacă este cazul); se poate include o schemă a traseului (dacă este cazul). Se include, totodată, și un formular de acceptare a invitației sau solicitarea confirmării telefonice a participării (dacă este cazul). Se anexează programul și persoanele importante participante, mijloacele de transport destinate și locul de colectare a pasagerilor (dacă este cazul), facilități de masă și cazare (dacă este cazul).
Referitor la forma comunicatului de presă, acesta poate fi prezentat astfel:
pe o pagină A4;
pe o singură parte a colii de hârtie;
textul se redactează la 1,5 sau 2 rânduri spațiere;
2-3cm margini stânga-dreapta;
paragrafe de 30-40 cuvinte maxim;
ideal să nu depășească o pagină; dacă depășeste, se scrie la baza primei pagini “urmează pagina 2”;
este de dorit ca o frază să nu treacă de pe o pagină pe alta.
Etapele realizării comunicatului de presă
Specialistul de relații publice consideră comunicatul de presă un mijloc simplu și eficace, cu ajutorul căruia se transmite presei o informație despre organizație, în speranța că mesajul va ajunge la publicul căruia îi este adresat. Pentru a fi publicat, comunicatul trebuie să conțină o informație în măsură să prezinte o noutate sau să prezinte un anume interes pentru o categorie importantă de public. Comunicatul nu are nimic în comun cu reclama: acesta este un mesaj plătit al cărui conținut și ale cărei condiții de apariție sunt controlate de cel care l-a comandat.
Jurnaliștii sunt cei care hotărăsc dacă, ce va fi făcut public sau nu, stabilind totodată dacă va fi difuzat integral sau parțial, trunchiat sau dacă va fi rescris. Pentru ziariști, comunicatul de presă este un ,,instrument de lucru de referință” în cazul în care furnizează informații despre subiecte care vor face obiectul unor materiale mai ample (reportaje, anchete, interviuri) sau ,,un proces finit” în cazul în care este publicat direct, fără a declanșa un efort suplimentar de documentare din partea redacției.
Principalele criterii de evaluare a importanței unui comunicat sunt, pentru jurnaliști, noutatea informației, interesul pe care acesta l-ar avea pentru publicul ziarului, al revistei sau al postului și calitatea redactării textului (care ar trebui să fie tot mai apropiată de scriitura jurnalistică).
În redactarea și difuzarea unui comunicat de presă, specialistul de relații publice trebuie să țină cont de faptul că, pentru mass-media, comunicatele sunt surse de informații oficiale. Comunicatul de presă apare din inițiativa sursei deținătoare a informației, adică din inițiativa organizației. Acest lucru nu înseamnă însă că mass-media au obligația de a prelua și publica informația astfel difuzată; aceasta va fi preluată numai dacă va fi considerată ca importantă și atractivă pentru opinia publică, prin urmare, sarcina specialistului de relații publice este de a redacta și difuza comunicatele de presă numai atunci când acestea sunt oportune: când informația este de interes public.
Cu privire la stilul de redactare al comunicatului, acesta trebuie să fie conceput astfel încât să câștige competiția cu celelalte mesaje care bombardează zilnic redacțiile mass-media și opinia publică.
În procesul de pregătire a unui comunicat de presă, specialistul de relații publice trebuie să țină cont de unele reguli, care pot fi exprimate sub forma unor întrebări:
subiectul comunicatului are valoare ca știre de presă?
cui îi este adresat comunicatul?
comunicatul respectă structura formală cerută unui asemenea document?
comunicatul răspunde la cele șase întrebări (sau cel puțin la patru dintre ele: cine?
ce? unde? când?)?
comunicatul a fost transmis la cele mai potrivite mass-media pentru a putea ajunge la
publicurile-țintă vizate?
este conținutul comunicatului suficient de incitant pentru ca redactorul-șef să trimită
un reporter care să aprofundeze acea problemă?
comunicatul este suficient de concis (de regulă, nu trebuie să depășească o pagină)?
data este corectă?
conținutul comunicatului a fost coordonat cu ceilalți membri ai staff-ului și acceptat
de conducerea organizației?
există o copie a comunicatului care să fie păstrată ca înregistrare?
Comunicatul de presă trebuie să aibă un titlu și o introducere interesante, în caz contrar riscă să treacă neobservat. Redacțiile primesc în fiecare zi relativ multe comunicate de presă, care sunt selectate după o citire sumară; dacă cel care citește comunicatele de presă nu găsește nimic interesant în titlu sau cel puțin în introducere, este greu de crezut că va mai avea răbdarea de a trece la cuprins și la încheiere.
Pentru succesul unui comunicat de presă trimis prin e-mail, va trebui acordată o atenție deosebită unor amănunte precum:
mesajul trebuie să aibă, în câmpul destinat subiectului, o mențiune care să capteze interesul destinatarului;
textul comunicatului poate fi copiat și introdus în corpul mesajului, pentru a-i da destinatarului cu mai multă ușurință și rapiditate o idee despre evenimentul dorit a fi relatat. Dacă acest text din corpul mesajului conține diacritice, este necesar să se știe dacă destinatarul le poate citi fără ca în locul lor să-i apară semne sau chiar grupuri de semne grafice supărătoare (ca, de exemplu, þ, § sau  ). Ca precauție generală, pentru a evita asemenea incompatibilități, este de preferat eliminarea diacriticelor din corpul mesajului;
fișierul conținând comunicatul (cu tot cu diacritice) se atașează la mesaj, astfel încât, dacă are intenția să-l utilizeze, destinatarul să fie scutit de efortul de a culege textul din nou. Și în acest caz, al trimiterii de fișiere atașate, trebuie ca cel ce îl trimite să se asigure că ele sunt într-un format accesibil. Pe lângă fișierul conținând comunicatul propriu-zis, se pot atașa orice alte fișiere considerate a fi utile și a facilita mediatizarea subiectului: fotografii, fișiere audio sau video etc.
persoana de contact și datele acesteia se trec, pentru orice eventualitate, și la sfârșitul mesajului (sau numai la sfârșit), astfel încât destinatarul, dacă are întrebări suplimentare, să nu mai fie nevoit să deruleze încă o dată mesajul până la început;
pentru documentarea suplimentară a jurnaliștilor, mesajul poate face trimiteri (link-uri) spre adrese URL care conțin resurse precum: fotografii, date statistice, grafice, site-ul organizației, liste de prețuri, prezentări de produse, rapoarte, declarații, biografii.
nu este recomandabilă trimiterea aceluiași comunicat către toți jurnaliștii din listele de contacte media. Există riscul ca, într-un timp foarte scurt, mulți dintre ei să considere mesajele drept spam. Trebuie ca mesajul să fie trimis doar către cei potențial interesați, fie comunicatul va fi conceput în mai multe variante, astfel încât să capteze interesul mai multor categorii de jurnaliști.
De exemplu, dacă se anunță o festivitate aniversară organizată de instituție, se va scoate în evidență jocurile sportive din programul acesteia atunci când este trimis comunicatul către jurnaliștii din presa sportivă; cei din presa de divertisment vor primi o altă variantă, în care accentul cade pe concertul de muzică rock de seara, în timp ce publicațiile economice vor fi informate cu precădere despre semnificațiile economice ale aniversării (realizări în perioada aniversată, evoluția productivității muncii, diversificarea gamei de produse etc.).
În aceeași idee, mai este recomandat și procedeul situării în context a informației principale dorită a fi făcută publică. Astfel, cel mai important pas în pregătirea comunicatului îl va reprezenta determinarea informației principale, care ar putea capta interesul presei și care este caracterizată prin noutate (actualitate).
Odată determinată această „piesă de rezistență”, ea poate fi raportată la contexte diferite: contextul social, contextul economic, contextul regional, contextual financiar. Informația principală va fi urmată de informații secundare, care sunt prezentate într-o înlănțuire logică, în ordinea importanței lor, nefiind neapărat necesar ca ele să fie noi.
CAPITOLUL III
Comunicarea cu presa – inaugurarea Hotelului Ramada Pitești
3.1 Brand-ul Ramada – prezentare generală, evoluție
Ramada este un lanț hotelier deținut de grupul Wyndham Worldwide. Brandul Ramada a fost creat în 1954, iar în septembrie 2008 deținea peste 850 de hoteluri, în peste 25 de țări din lume.
Wyndham Worldwide este una dintre cele mai importante companii hoteliere la nivel mondial, ce oferă consumatorilor individuali și clienților de afaceri, o gamă largă de produse și servicii, precum și diverse alte alternative de cazare și de tarife ce variază în portofoliul premier al brand-urilor de talie mondială.
Wyndham Worldwide este alcătuit din 3 componente:
Group RCI: este compus din mai mult de 30 de mărci de vacanță, ajută la livrarea vacanțelor la mai mult de 4 milioane de familii în fiecare an. Compania oferă consumatorilor acces la zeci de mii de proprietăți de petrecere a vacanțelor din întreaga lume, cum ar fii tradiționalele camere de hotel, vile, cabane, bungalouri, campinguri, cluburi private de reședință, vapoare și yachturi.
Wyndham Vacation Ownership: se ocupă de piață și vinde VOI (vacation ownership interests) consumatorilor individuali, oferă consumatorilor de finanțare informații în legatură cu vânzarea de VOIs și oferă servicii de administrare a proprietății de stațiuni.
Wyndham Hotel Group este unul din cele trei componente principale ale Wyndham Worldwide Corporation, ce cuprinde aproape 7000 de hoteluri reprezentând aproximativ 583,000 camere în 67 de țări, pe șase continente și mai mult de 33000 angajați în toată lumea, sub următoarele brand-uri: Wyndham, Ramada, Days Inn, Super 8, Wingate by Wyndham, Baymont Inn & Suites, Microtel Inns and Suites, Hawthorn Suites, Howard Johnson, Travelodge, Knights Inn and AmeriHost Inn.
Wyndham Hotel Group International deține contracte de franciză cu 415 hoteluri reprezentând aproximativ 59,600 camere în 44 de țări, în afară de Nord, Centru și de Sudul Americii și în Caraibe sub brand-urile Wyndham, Ramada, Days Inn, Super 8 and Howard Johnson.
Wyndham Hotel Group a dezvoltat cel mai important program de fidelizare a clienților la nivel mondial, bazat pe numărul de hoteluri participante; are 75 milioane membri în baza de date, 52 milioane de vizitatori ai paginilor de internet și cinci centre operaționale hoteliere, deschise 24 de ore, 7 zile pe săptămână, cu peste 11 milioane de apeluri anual. Este un partener atrăgător deoarece are experiență în dezvoltarea, managementul și creșterea mărcilor, locații urbane cu profit ridicat pe spațiul de cazare și profituri investiționale recunoscute și capacități dovedite cum ar fi: sistemul de rezervări, program de fidelizare, managementul companiei.
Afacerea Wyndham Hotel Group are o prezență puternică în întreaga economie și segmentelor de scară mijlocie a industriei de cazare și o prezență în curs de dezvoltare a segmentului de clienți cu venituri mari, de lux. Astfel oferă consumatorilor individuali ce călătoresc pentru a se relaxa, a se distra sau pentru afaceri o serie de opțiuni cu tarife ce variază de la un hotel la altul.
Compania a înregistrat în anul 2007 profituri fiscale de 28.1 miliarde dolari, ce reprezintă o creștere cu 5% din anul anterior, urmată de 29.6 miliarde dolari în 2008 și 32.5 miliarde dolari în 2009.
Brand-ul Ramada a fost fondat în anul 1954. Licențiat în Statele Unite și Canada
în drepturile de marcă la brand-ul Ramada, înainte de dobândirea de drepturi în 2002 și a achiziționarii drepturilor de proprietate a brand-ului la nivel mondial, în 2004. Brand-ul Ramada servește segmentului de clasă mijlocie și segmentului de clasă superioară în industria de cazare din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Canada, China și alte regiuni.
Ramada Worldwide deține contracte de franciză cu 874 hoteluri însumând 106.978 camere la nivel mondial. Ramada Worldwide este o prezență globală care oferă servicii hoteliere de calitate. Poziționarea Ramada este aceea de servicii hoteliere pentru turismul de afaceri și vacanță de nivel mediu către lux. Hotelurile din marca înregistrată Ramada® oferă oaspeților un amestec armonios de servicii de calitate și confort la prețuri accesibile.
Lanțul Ramada este prezent și în România, având patru hoteluri în București (Ramada Bucharest Majestic Hotel, Ramada Hotel and Suites Bucharest North, Ramada Bucharest Parc și Ramada Plaza Bucharest Convention Center) și încă cinci locații în Brașov, Sibiu, Iași, Oradea și Pitești.
Hotelul Ramada Sibiu a fost dat în folosință în iulie 2007, în urma unei investiții de circa 20 milioane euro. Este clasificat la patru stele și are 127 de camere și cinci săli de conferință, din care una de cinema.
Hotelul Ramada Brașov, clasificat la patru stele, a devenit operațional în septembrie 2008, în urma unei investiții de 20 de milioane de euro. Hotelul are o capacitate de 110 camere, dintre care 89 standard, 10 camere de tip executive și nouă apartamente și avea 90 de angajați în anul 2008.
Hotelul Ramada Oradea, clasificat la patru stele, a fost deschis în iulie 2010, în urma unei investiții de 10 milioane de euro.
Hotelul Ramada Pitești, cel mai nou hotel din lanțul Ramada de la noi din țară, a fost inaugurat la data de 23 septembrie 2011. Investiția pentru constuirea acestuia s-a ridicat la suma de 15 milioane euro. Denisa Gociu, director și acționar al Ramada Pitești a declarat că acesta “este un hotel de business, destinat mai ales firmelor cu care vom avea contracte”. “Clienții celei mai noi unități de cazare din orașul nostru vor fi, în special, oamenii de afaceri”, au anunțat încă de la început acționarii.
Hotelul are peste 120 de angajați și o capacitate de 135 de camere. Totodată, acesta este dotat cu un centru de conferință format din 7 săli multifuncționale și un centru de fitness și relaxare.
Hotelul este amplasat pe strada Calea București, nr. 31, Pitești, județul Argeș.
În Pitești, mai funcționează un singur hotel de patru stele, respectiv Victoria (Strada Egalității, Nr. 21). Acesta a fost dat în folosință în anul 2003 ca hotel de trei stele, urmând ca patru ani mai târziu să se inaugureze un corp de patru stele, cu opt spații de cazare de lux. În 2009, alte 64 de camere de patru stele au fost deschise în incinta acestuia.
3.2 Comunicatele și știrile de presă în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești
Prezentăm în cele ce urmează câteva comunicate și știri apărute în presa locală și națională, în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești, județul Argeș:
a) “Lanțul Ramada inaugurează un nou hotel în România
Pitești – 22 septembrie 2011, ora 10
Brandul Ramada anunță cu mândrie inaugurarea celui de-al nouălea hotel în România, localizat în Pitești, județul Argeș, în data de 23 septembrie 2011, ora 23.
Inaugurarea hotelului Ramada, singurul de brand din județul Argeș, care a plasat Piteștiul pe harta turismului național și european de business va fi un prilej de reuniune a personalităților din lumea sportului, a afacerilor și a spectacolului, printre care se va număra și omul de afaceri Virgil Dumitru, tatăl acționarei hotelului, Denisa Dumitru. Amfitrioana evenimentului va fi Mihaela Rădulescu, o vedetă de televiziune care a apreciat imediat stilul stabilimentului, un melanj de eleganță, rafinament, dotări tehnice ultramoderne și servicii de înaltă calitate. Elena Gheorghe, va susține un concert live de o oră. Planul artistic va fi întregit de o reprezentație a trupei Proconsul, una dintre favoritele Mihaelei Rădulescu.
Hotelul Ramada Pitești îmbină business-ul cu relaxarea într-un mod armonios oferind clienților 135 de camere, generoase ca dimensiuni, cu design și dotări moderne, ce includ: TV cablu, conexiune Internet wireless, mini-bar, seif, telefon, serviciu de trezire, aer condiționat cu control individual, baie complet utilată. Pentru componenta food & beverage, hotelul cuprinde funcțiuni complexe: un restaurant de 120 de locuri, o cafenea cu terasă (60+20 locuri), cofetăria TWIST cu torturi și prăjituri delicioase pregătite în laboratorul propriu și un Club original pe două niveluri, ce oferă o spectaculoasă vedere panoramică asupra orasului și adaugă 100 de locuri în interior și 40 de locuri pe terase. La dispoziția oamenilor de afaceri și a companiilor, există 7 săli de conferință multifuncționale: Diamond Ballroom, Safir, Smarald, Onix, Opal, Ametist, Topaz, mobilate modern și dotate cu echipament tehnic performant ce pot găzdui de la 30 până la 580 participanți la evenimente de tipul: conferințe, seminarii, conferințe de presă, traininguri, teambuildinguri, recepții, nunți, banchete, botezuri.
Hotelul a fost finalizat în septembrie 2011 și este situat in apropiere de centrul orașului și a mediilor de afaceri argeșene cu acces ușor din Autostradă (km 115).
H. K., Președinte & CEO al grupul Wyndham Worldwide, grup ce deține lanțul hotelier Ramada, a declarat cu această ocazie: “Fiind al nouălea hotel inaugurat pe această piață cu dezvoltare rapidă, Ramada Pitești este cel mai tânăr membru în portofoliul românesc, căruia îi adaugă o remarcabilă contribuție. Suntem convinși că localizarea convenabilă, funcțiunile și calitatea serviciilor acestui hotel francizat, completate de încantătoarea priveliște panoramică și de iluminarea naturală vor oferi maximă satisfacție și valoare fiecărui minut din timpul oaspeților.”
Hotelul Ramada Pitești este și unul dintre cei mai mari angajatori de pe piața din județul Argeș, echipa urmând să numere la deschidere peste 135 de angajați.”
Dumitru Gheorghiu, director de vânzări și marketing, telefon: +40 372 480 500, e-mail: [anonimizat].
Sursa comunicatului de presă de mai sus a fost Dumitru Gheorghiu, directorul de marketing al Hotelului Ramada Pitești.
Textul de mai sus se înscrie în categoria comunicatelor de informare. Din punct de vedere al structurii, acesta respectă regula “piramidei inversate”, având patru părți: titlu, introducere, cuprins și încheiere. De asemenea, referitor la cele șase întrebări la care trebuie să răspundă: cine?, ce?, unde?, când?, cum?, de ce?.
În legătură cu întrebarea cine?, textul de mai sus se referă la vedetele care vor lua parte la eveniment, și anume inaugurarea Hotelului Ramada Pitești: Mihaela Rădulescu, Elena Gheorghe, trupa Proconsul și persoanele direct implicate în eveniment, omul de afaceri Virgil Dumitru, tatal acționarei hotelului, Denisa Dumitru.
Din textul de mai sus, rezultă că răspunsul la întrebările ce?/de ce? este dat prin evenimentul la care se referă: inaugurarea Hotelului Ramada Pitești.
La întrebarea unde? textul de mai sus oferă drept răspuns: Hotelul Ramada Pitești, județul Argeș.
La întrebarea când? textul de mai sus precizează data și ora la care va avea loc evenimentul, și anume 23 septembrie 2011, ora 23.
La întrebarea cum? se poate răspunde prin faptul că se va organiza o recepție, cu ocazia inaugurării, la care vor participa atât vedete cât și oameni de afaceri.
Referitor la cuprinsul comunicatului de presă, acesta detaliază informațiile despre subiectul, acțiunea, cauzele și împrejurările evenimentului. Astfel, în cuprins se găsesc informații privind: numele și prenumele persoanelor direct implicate, afirmații ale diferitelor surse referitoare la subiect – declarația făcută de H. K., președinte & CEO al grupul Wyndham Worldwide, grup ce deține lanțul hotelier Ramada, explicația detaliată ale afirmațiilor din introducere;
La sfârșitul comunicatului de presă este menționată persoana de la care provine, și anume Dumitru Gheorghiu, directorul de marketing și de vânzări al Hotelului Ramada Pitești, împreună cu datele de contact ale acestuia, respective numărul de telefon și adresa de email.
Menționăm că sursa comunicatului nu este cea clasică, și anume șeful biroului de presă al instituției implicate, ci unul din managerii acesteia.
b) "Mihaela Rădulescu inaugurează hotelul Ramada
Mihaela Rădulescu este așteptată, în calitate de amfitrioană, la inaugurarea oficială a hotelului Ramada. Aceasta va veni de la Monte Carlo special pentru acest eveniment. Alături de Mihaela Radulescu vor mai fi prezenți și cântăreții Horia Brenciu și Elena Gheorghe.
,,Mult așteptata inaugurare oficială a singurului hotel de brand din Argeș va avea loc vineri, 23 septembrie. Amfitrioana evenimentului nu va fi nimeni alta decât Mihaela Radulescu, una dintre cele mai iubite vedete de televiziune, diva venind de la Monte Carlo, unde locuiește cu fiul ei, special pentru recepție. Vedeta își asociază imaginea doar cu branduri de succes, iar hotelul Ramada i-a trezit interesul din primul moment când i s-a propus să fie ea cea care va prezenta marele eveniment.
Muzica va fi asigurată de doi artiști foarte apreciați: Horia Brenciu și Elena Gheorghe care, deși este însărcinată în luna a șasea, s-a îngrășat doar trei kilograme, este în formă maximă și va oferi un show live de excepție.
Tot acest spectacol va fi oferit invitaților de marcă din toate domeniile – politic, sport și show bizz – prezenți alături de noi. Recepția va fi încununată de preparate culinare sofisticate pregătite de Orlando Zaharia, un maestru în arta culinară, câștigător al prestigiosului titlu de “Bucătarul de aur”. Tortul nu putea să lipsească de la un eveniment prodigios, fiind preparat chiar în laboratorul propriu al cofetăriei Ramada, de un cofetar renumit, care a câștigat mai multe premii internaționale.
Nu uitați că hotelul s-a deschis la 1 septembrie și pune la dispoziție 135 de camere, un bar, două restaurante, un centru de conferințe, un centru de relaxare dotat cu jacuzzi, masaj, sala de fitness și salon de înfrumusețare și Diamond Grand Ballroom, un salon unde pot intra 550 de persoane”. – Comunicat de presă din data de 15 septembrie 2011.
Comunicatul de mai sus poate fi încadrat în categoria comunicatelor-anunț. Dacă avem în vedere clasificarea comunicatelor făcută de Doug Newsom și Bob Carrell, în funcție de specificul știrii pe care o difuzează, acesta se încadrează, în opinia mea, în categoria comunicatelor de tipul “știri create”, încercând să mărească impactul unui anunț despre un eveniment anume, în cazul de față, inaugurarea Hotelului Ramada Pitești.
Din punct de vedere al structurii, acesta respectă regula “piramidei inversate”, având patru părți: titlu, introducere, cuprins și încheiere. Referitor la regula ca introducerea să răspundă în cât mai puține cuvinte la cele șase întrebări (cine?, ce?, unde?, când?, cum?, de ce?), sau la cât mai multe dintre ele consider că a fost respectată.
c) «Hotelul Ramada Pitești a fost inaugurat oficial
Hotelul Ramada Pitești, deschis publicului la finele lunii august, a fost “botezat” oficial, vineri seara, în prezența Mihaelei Rădulescu, care a fost amfitrioana evenimentului, dar și a acționarilor, a oamenilor de afaceri și a reprezentanților autorităților publice locale din județ.
Lumea bună a Piteștiului și-a dat întâlnire, vineri seara la singurul hotel de brand din oraș: Ramada, de patru stele superior.
Participanții la “botezul” locației au fost întâmpinați cu câte o cupă de șampanie, după care au fost conduși într-un tur al camerelor, restaurantelor și sălilor de conferință.
Panglica a fost tăiată de primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, de cei doi acționari: Denisa Dumitru și Valentin Vișoiu, dar și de Tinu Sebeșeanu, CEO Trend Hospitality.
“Inaugurarea unui hotel înseamnă mult pentru orașul nostru. În primul rand, acesta va contribui la confortul financiar și va deveni unul dintre simbolurile urbei”, a declarat primarul Piteștiului Tudor Pendiuc. În cinstea inaugurării singurului hotel de brand din Pitești, au venit să creeze o atmosferă deosebită amfitrioana evenimentului, Mihaela Rădulescu, dar și cântăreața Elena Gheorghe și formația Proconsul. Sutele de invitați au petrecut până târziu în noapte cu muzică bună și mâncare pe alese.
Hotelul Ramada Pitești este o investiție de 20 de milioane de euro. Construcția, ridicată pe o suprafață de 19 000 de metri pătrați, are 135 de camere și apartamente de diferite tipuri, dotate cu: linie telefonică digitală, acces gratuit la internet de mare viteză, televizor cu ecran LCD, minibar, cablu și programe tv prin satelit, sistem electronic de accesare camere pe bază de card. În plus, hotelul mai dispune de un centru de conferințe cu șapte săli multifuncționale, care pot găzdui de la 30 la 550 persoane, dar și de un centru de fitness și relaxare, care este dotat cu echipamente de ultimă generație. Serviciile oferite aici sunt: fitness, masaj, saună, jacuzzi și împachetări faciale». – 25 septembrie 2011.
Textul de mai sus poate fi încadrat în categoria comunicatelor de informare, considerat unul dintre cele mai utilizate mijloace de transmitere a informațiilor referitoare la un eveniment care a avut loc, în cazul acesta inaugurarea Hotelului Ramada Pitești din data de 23 septembrie 2011.
Din punct de vedere al structurii, acesta respectă regula “piramidei inversate”, având patru părți: titlu, introducere, cuprins și încheiere. Referitor la regula conform căreia introducerea trebuie să răspundă în cât mai puține cuvinte la cele șase întrebări (cine?, ce?, unde?, când?, cum?, de ce?), sau la cât mai multe dintre ele consider că nu a fost respectată.
d) «Portret de angajat la hotel de patru stele
Argeșenii au luat cu asalt Hotelul Ramada din Pitești care se va inaugura pe 21 septembrie. Salariile mari și condițiile bune de lucru într-un hotel de patru stele au fost tentațiile principale ale șomerilor sau persoanelor care doresc să-și schimbe locul de muncă.
Valentin Vișoiu, cotat de revista Forbes 2010 în topul celor mai bogați argeșeni, cu o avere de 60-63 de milioane de euro și bunul său prieten Virgil Dumitru, cotat de aceeași publicație la 24 de milioane de euro au început construcția hotelului Ramada Pitești în februarie 2010. În luna iunie a acestui an, au fost postate anunțurile de angajare pe mai multe site-uri specializate, moment în care mii de argeșeni au vrut să-și încerce norocul la primul hotel de patru stele superior din Pitești trimițând CV-uri atât pe adresa de internet cât și la sediul din strada Bascovului, Nr. 1. Tentația cea mai mare au fost salariile motivante, care au rămas confidențiale, dar și condițiile bune de lucru într-un hotel de lux.
“Am vrut oameni care să se formeze aici”
“Au fost trimise în jur de 12 000 de CV-uri, pentru cele 135 de posturi. Ne-am mirat și noi. Condiția principală a fost cunoașterea a cel puțin o limbă străină, prima să fie engleza, am vrut oameni dornici de afirmare, de muncă și care să se formeze aici”, ne-a spus Denisa Gociu, acționar al Hotelului Ramada Pitești.
În momentul de față, în unele departamentele, angajările s-au finalizat, iar în altele se va organiza cea de-a doua etapă de selecție. Pe partea de Vânzări, au debutat chiar trainingurile, iar cei opt angajați, cu vârste cuprinse între 23 și 27 de ani învață de la Dumitru Gheorghiu, directorul de vânzări și marketing, sfaturi utile pentru noua carieră.
Manager la 23 de ani
Mihaela Marian are 24 de ani și până acum nu a mai lucrat nicăieri. A absolvit Facultatea de Litere, specializarea Româno-Engleză și a urmat un master în Traductologie. Nu s-a angajat pe perioada studiilor pentru că a tot sperat să se ivească și pentru ea jobul mult visat.
“Cunosc trei limbi străine: engleză, spaniolă și franceză. Am aplicat la postul de Rezervări, pentru că o să am ocazia să interacționez cu străinii. Am depus CV-ul cu mari speranțe, după care am fost chemată la primul interviu, de care am trecut, la fel și de cel de-al doilea, iar acum am început pregătirile. Sunt foarte încântată”, ne-a spus tânăra.
Lângă ea, un coleg de doar 23 de ani, este Sales manager la Ramada Pitești.
“Am muncit de la 18 ani, din primul an de facultate. Până acum, am schimbat patru locuri de muncă. Am terminat Facultatea de Finanțe Bănci la Universitatea din Pitești, iar acum sunt la master în Economie Europeană. Am așteptări mari de la acest post, sper să atragem mulți turiști în Pitești”, ne-a spus Edi Panait.
Hotelul Ramada Pitești este singurul de brand din oraș. Deschiderea sa este programată pentru 1 septembrie, urmând ca inaugurarea oficială să aibă loc la 21 septembrie. Investiția se ridică la 15 milioane de euro.» – 22 iulie 2011
Textul de mai sus este o știre se presă apărută într-o publicație de nivel național și, din punct de vedere al durabilității sale în timp, se încadrează în categoria „soft news”, aceasta nepierzându-și atractivitatea după trecerea unei anumite perioade de timp de la producerea evenimentului relatat.
Structura acesteia urmează regula „piramidei inversate”, și anume titlu (scurt, compus din 7-8 cuvinte), introducere, paragrafe suplimentare și încheiere.
e) «Hotelul Ramada din Pitești se deschide oficial astăzi
Inaugurarea oficială a primului hotel afliat unui lanț internațional din Pitești, hotelul Ramada, va avea loc în seara aceasta, în prezența a numeroși oameni de afaceri, politicieni și vedete autohtone. Clasificat la 4 stele, hotelul a fost deschis pentru oaspeți la 1 septembrie, în urma unei investiții de aproximativ 20 de milioane de euro, din care 10 milioane au reprezentat un credit bancar. Investitorii sunt doi oameni de afaceri cunoscuți pe plan local, Virgil Dumitru și Valentin Vișoiu.
Hotelul aduce pe piața hotelieră piteșteană 135 de camere, 2 restaurante, un bar, un centru de conferințe ce poate găzdui până la 500 de participanți, dar și un centru SPA, anunțându-se deja a fi un important centru de afaceri din sudul țării.
Peste 120 de oameni au fost angajați în cadrul hotelului.
Cerasela Gheorghiu, managerul Ramada Pitești, a declarat că în primul an de activitate se mizează pe un grad de ocupare de 50% și că, deși se adresează în principal clienților din clasa business, oricine poate apela la serviciile hotelului. De asemenea, au fost încheiate contracte cu agenții de turism de anvergură astfel încât Ramada Pitești să intre în circuitele tour operatorilor naționali și internaționali.
"Bucătarul de Aur al Bucureștiului" gătește la Ramada Pitești
În dorința de a oferi clienților o mâncare de cea mai bună calitate, echipa managerială a adus la Ramada Pitești unul dintre cei mai promițători maeștri în arta culinară din țară. Orlando Zaharia este „Bucătarul de aur al Bucureștiului” și începând din această lună a decis să-și etaleze talentul pentru argeșeni. Bucătarul-șef de la Ramada promite să ofere clienților care trec pragul hotelului, adevărate regaluri gastronomice, în care tradiția românească se împletește cu arta culinară a altor popoare. Orlando Zahariaface aici echipă cu un alt maestru în gastronomie, Domnica Alexandrescu fiind unul dintre cei mai buni cofetari din România. Chef-ul de la Ramada a împlinit de curând 32 de ani, iar înainte de a veni să lucreze la Pitești a fost bucătarul șef al restaurantului Noblesse din București.
Inaugurarea oficială a hotelului, care va avea loc în seara aceasta, va fi moderată de Mihaela Rădulescu și va reuni mulți oameni de afaceri, dar și artiști.» – 23 septembrie 2011.
Comunicatul de mai sus se încadrează în categoria comunicatelor de informare, referindu-se la un eveniment care urmează să aibă loc, și anume inaugurarea Hotelului Ramada Pitești. Acesta răspunde, din punct de vedere al structurii, cerinței „piramidei inversate”. În ceea ce privește întrebările la care trebuie să răspundă, consider că s-a răspuns la acestea în cuprinsul comunicatului.
f) «Confident Travel anunță deschiderea unui nou hotel Ramada în Pitești
Confident Travel SRL, companie specializată în furnizarea de servicii turistice din Pitești, ai căror acționari sunt cunoscuți oameni de afaceri locali: Denisa Oana GOCIU – DUMITRU, Virgil DUMITRU și Valentin VIȘOIU, anunță începerea lucrarilor la cel mai nou hotel din oras.
Hotelul va fi construit la principala poartă de intrare în orașul Pitești, intersecția Căii București cu Calea Bascov, și va oferi, când va fi finalizat în 2011, peste 140 de camere și apartamente, 2 restaurante, o sală pentru evenimente cu peste 600 de locuri și multiple săli de conferințe, facilități de spa și fitness, parcare subterană și servicii la standarde internaționale.
Conceptul noului hotel a fost dezvoltat de către Trend Hospitality Consulting & Management, partenerul strategic al Wyndham Hotel Group în Romania, Bulgaria și Moldova, care a asigurat afilierea hotelului la lanțul internațional Ramada și implicit poziționarea lui pe piață în categoria 4 stele superior.
Proiectarea hotelului a fost făcută de o echipă de arhitecți și ingineri din cadrul companiei PCG, Germania, specializată în proiectarea și dezvoltarea de hoteluri, portofoliul acesteia de peste 100 de proiecte incluzând branduri ca: Le Meridien, Intercontinental, Holiday Inn, Ramada, Encore și multe altele în Germania, Suedia, Rusia și acum și în România.
Executantul lucrării, Conarg Construct, divizie executivă în cadrul grupului Conarg, este o companie relativ tânără, formată pe structura unei sucursale a societății mamă, purtătoare a tradiției în construcții. Societatea, continuatoare și dezvoltatoare a experienței în execuție în cadrul grupului, beneficiază de resursele proprii – umane, tehnice și logistice, necesare îndeplinirii unei astfel de misiuni și deține deja în portofoliul propriu de lucrări și clienți nume precum Equest Partners, Jupiter Pitești, Lazar Company, Pepsi România, Baumax, Kaufland și nu numai.
Ramada este unul din cele mai mari lanțuri hoteliere din lume, a fost creat în anul 1954 și cuprinde peste 900 de unități, face parte din cel mai mare grup de profil din Statele Unite ale Americii – Wyndham Hotel Group, ce însumează în întreaga lume peste 7.000 de hoteluri, cu o capacitate totală de peste 590.000 de camere, în 65 de țări de pe șase continente sub numeroase branduri.
În România este prezent cu 7 unități hoteliere reprezentate de Ramada Brașov, Ramada Bucharest Majestic Hotel, Ramada Hotel and Suites Bucharest North, Ramada Bucharest Parc, Ramada Plaza Bucharest Convention Center, Ramada Iași City Centre și Ramada Sibiu, iar alte două hoteluri se vor alătura în acest an, respectiv Ramada Oradea și Ramada Cluj-Napoca». – 2011
Textul de mai sus poate fi un considerat un comunicat de tip „știri create”, prin care compania Confident Travel, companie specializată în furnizarea de servicii turistice, anunță producerea unui eveniment, și anume începerea lucrărilor pentru construcția celui mai nou hotel din lanțul de unități de cazare deținut.
Din punct de vedere al structurii acesta respectă regula „piramidei inversate”, având titlu, introducere, cuprins și încheiere. De asemenea, răspunde la cele șase întrebări esențiale: cine?, ce?, unde?, când?, cum?, de ce?
g) «Hotelul Ramada din Pitești a avut PR doar două luni
După ce și-a ales PR-ul pe prietenii, fără un proces riguros de preselecție, conducerea hotelului a menținut acest post doar două luni, Ana Gheorghe având de acum încolo doar o relație de colaborare cu Ramada Pitești, altfel spus fiind un… PR sezonier/ Deși la conferința de presă oficială de dinaintea inaugurării Hotelului „Ramada”, acționarii o prezentaseră pe Ana Gheorghe drept PR, până la urmă toată povestea cu „public relations” a fost una cu parfum de neprofesionalism. Ana Gheorghe a fost PR cu normă întreagă doar două luni, după care a rămas doar într-o relație de colaborare cu „Ramada” din Pitești, slujba ei de bază fiind aceea de jurnalist la revista STAR din București.
„Mă mai ocup doar de comunicate de presă și de evenimente mondene în ceea ce privește Hotelul „Ramada” din Pitești”, ne-a declarat Ana Gheorghe. Altfel spus, „Ramada” Pitești are PR doar pe…jumătate. Și cum relațiile publice sunt un domeniu de prim-plan pentru orice mare hotel, suntem curioși cum va gestiona Hotelul „Ramada” din Pitești acest sector, în lipsa unui angajat permanent. Și mai suntem curioși cum va răspunde conducerea hotelului la zvonurile conform cărora Ana Gheorghe ar fi fost pusă PR…temporar pe baza prieteniei cu Oana Roman, cea care, la rândul ei, este foarte bună prietenă cu Denisa Dumitru, fiica lui Virgil Dumitru, președintele AOA Argeș și cea care deține 50% dintre acțiunile de la Hotelul Ramada Pitești.
Deși recrutarea unui PR pentru un hotel de talia „Ramada” ar fi trebuit să reprezinte un proces de câteva luni, cu selecții și interviuri profesioniste dintre mai mulți candidați, așa cum s-a întâmplat și pentru celelalte posturi de la Pitești, Ana Gheorghe a fost angajată fără să dea nici cel mai mic interviu. O întrebare ne frământă totuși: oare ce ar zice CEO-ul de la Wyndham Hotel Group – Stephen P. Holmes, dacă ar afla de acest pseudoproces de recrutare al PR-ului…temporar de la Hotelul Ramada Pitești? Un PR care a lucrat doar două luni, atât cât a fost nevoie ca Ramada Pitești să își facă intensiv reclamă…Un hotel de brand, „virusat”, din păcate, cu metehne balcanice.» – 11 noiembrie 2011
Textul de mai sus se încadrează în categoria știrilor de presă de tipul „soft news”, putând fi relatată și după ce a trecut o anumită perioadă de timp, fără ca aceasta să își piardă atractivitatea.
Din punct de vedere al structurii, acesta urmează modelul „piramidei inversate”. De asemenea, din punct de vedere al redactării, s-au respectat principiile recomandate de specialiști, și anume: acuratețea informațiilor, claritatea relatării evenimentului, obiectivitatea, concizia, echilibrul și onestitatea.
3.3 Concluzii
Referitor la comunicatele de presă redate mai sus, în legătură cu inaugurarea Hotelului Ramada Pitești, se poate observa că acestea sunt comunicate de informare, date publicității după producerea evenimentului.
Din ultima știre de presă prezentată, rezultă faptul că Hotelul Ramada Pitești nu a beneficiat de un specialist în relații publice, ca urmare, inaugurarea acestuia nu a fost precedată de un comunicat de presă.
Un specialist în relații publice care lucrează pentru o organizație, indiferent care ar fi aceasta, ar trebui să desfășoare acțiuni în cel puțin trei domenii principale:
– comunicarea (informarea) internă, denumită astfel pentru că ea definește totalitatea activităților destinate informării publicului intern al organizației, adică membrilor acesteia;
– relațiile cu comunitatea locală, care cuprind ansamblul activităților desfășurate nemijlocit de o organizație (în general, de reprezentanți ai acesteia) pentru a câștiga bunăvoința, simpatia, încrederea, sprijinul vecinilor din spațiul geografic al organizației respective, fie că acești vecini sunt alte organizații sau persoane din mediul exterior;
– relațiile cu mass-media (informarea publică), care cuprind activitățile de informare a opiniei publice (sau, cel puțin, a unor publicuri cât mai largi) prin intermediul presei.
În ceea ce privește cel de-al treilea domeniu, cel al relațiilor cu mass-media, consider că este unul important și, cu siguranță, cel mai sensibil, deoarece o eroare săvârșită în relația cu presa are consecințe asupra unor publicuri cu mult mai largi decât cele interne sau cele ale organizațiilor vecine cu care se stabilesc relații în plan local. Prin urmare, specialistul în relații publice al unei organizații, este obligat de deontologia sa profesională să acorde o atenție aparte acestui domeniu.
BIBLIOGRAFIE
Literatură română de specialitate
1. Albu, Gabriel, Comunicare interpersonală, Editura Institutul European, Iași, 2008
2. Coman, Cristina, Relații Publice. Tehnici de comunicare cu presa, Editura All, București, 1999
3. Coman, Cristina, Relațiile publice și mass-media, Editura Polirom, București, 2004
4. David, George, Relații publice – garanția succesului, Editura Oscar Print, București, 2003
5. David, George, Tehnici de relații publice. Comunicarea cu presa, Editura Polirom, București, 2008
6. Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Științifică, București, 1997
7. Graur, Evelina, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, București 2001
8. Mircea, Alexandru, Comunicare și relații publice, Editura Universitas Company, București, 2003
9. Mircea, Dan, Relațiile cu presa, Editura Militară, București, 2000
10. Mucchielli, Alex, Teoria proceselor de comunicare, Institutul European, Iași, 2006
11. Neamțu, Adina, Neamțu, Liviu, Comunicare și relații publice, Editura „Academica Brâncuși”, Târgu-Jiu, 2007
12. Niculescu, George, Promovarea prin relații publice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2002
13. Popescu, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism., relații publice și publicitate, Editura Tritonic, București, 2002
14. Popescu, Cristian Florin, Bâlbâie, Radu, Mic dicționar de jurnalism, Fundația Rompress, București, 1988
15. Pricopie, Remus, Relațiile publice, evoluție și perspective, Editura Tritonic, București, 2005
16. Prutianu, Ștefan, Comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, Iași, 1998
17. Rus, Flaviu Cătălin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Institutul European, Iași, 2006
18. Stan, Constantin, Libertate supravegheată. Tehnici de redactare, Editura Fundației Meridian, Craiova, 2000
19. Tran,Vasile Stanciugelu, Irina, Teoria comunicării, Editura Comunicare.ro. București, 2003
20. Vegheș, Călin, Tehnici promoționale în turism, Uranus, București, 2004
Literatură străină de specialitate
1. Bland, Michael, Theaker, Alison, Wragg, David, Effective Media Relations: How to Get Results, The Institute of Public Relations, London, 2005
2. van Cuilenburg, J.J., Scholten, O., Noomen, G.W., Știința comunicării, Editura Humanitas, București, 2004
3. Dagenais, Bernard, Campania de relații publice, Editura Polirom, București, 2003
4. DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, București, 1999
5. Ferreol, Gilles, Flageul, Noel, Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală, Editura Polirom, Iași, 2007
6. Milo, Katie, Yoder, Sharon, Gross, Peter, Niculescu-Maier, Ștefan, Introducere în relații publice, Editura Nim, București, 1998
7. Newsom, Doug, Carrell, Bob, Redactarea materialelor de relații publice, Editura Polirom, Iași, 2004
8. Pailliart, Isabelle, Spațiul public și comunicarea, Editura Polirom, Iași, 2004
9. Schneider, Christian, Communication, nouvelle fonction stratégique de l’entreprise. Encyclopédie Delmas pour la vie des affaires (2e édition), Editura Belfond , Paris, 1993
10. Ribbens, Geoff, Thompson, Richard, Understanding Body Language, Barron’s Educational Series, Inc, New York, 2001
11. Wilcox, Denis L., Cameron, Glen T., Ault, Philip H., Agee, Warren K., Relații publice – strategii și tactici, Editura Curtea Veche, București, 2009
Pagini de internet
2. Merriam-Webster Online Dictionary, http://www.merriam-webster.com/dictionary/news, accesat la data de 29 decembrie 2011
3. AskOxford.com, http://oxforddictionaries.com/definition/news?view=uk, accesat la data de 29 decembrie 2011
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnici Scrise de Relatii Publice (ID: 108245)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.