Stilul Deliberativ AL Blogosferei
STILUL DELIBERATIV AL BLOGOSFEREI
CUPRINS
STILUL DELIBERATIV AL BLOGOSFEREI
♦ ARGUMENT
♦ CAPITOLUL I. BLOGURILE – ISTORIE ȘI EVOLUȚIE
New Media
Comunicarea în Web 2.0 și fenomenul Weblog
Dezvoltarea blogosferei la nivel mondial
Momente din evoluția istorică a blogului
Blogul. Componentele și caracteristicile blogurilor
Caracteristici generale ale blogurilor. Modalități de layout. Structura și clasificarea blogurilor
Componenta multimedia
Crearea și întreținerea blogurilor – Platforme în România
Sisteme de management al conținutului
Utilizabilitatea blogurilor. Caracteristici
Blogurile disperării și blogurile solidarității
Numărătoarea blogurilor. Blogurile spam și blogurile false
Problemele întâmpinate de bloggeri
Impactul blogurilor
Weblogurile jurnaliștilor
Blogurile și politica
♦ CAPITOLUL II. BLOGOSFERA GLOBALĂ
Asia: Japonia
Asia: Coreea de Sud
Asia: China
Orientul Mijlociu: Iran
Orientul Mijlociu: Arabia Saudită
Orientul Mijlociu: Emiratele Arabe Unite
Blogosfera europeană
SUA
Importanța blogurilor în România
♦ CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – UTILIZABILITATEA BLOGURILOR
♦ BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
Blogosfera românească reprezintă totalitatea blogurilor scrise în limba română, formând o rețea și cuprinzând bloguri din toate domeniile (design, personal, informatică, afaceri, știri etc.). Am optat pentru această lucrare de licență deoarece în prezent se pune din ce în ce mai mare accent pe comunicarea online și pentru că suntem „înconjurați” de aplicații și instrumente ale mediului online.
Societatea din ziua de astăzi este caracterizată de lipsa timpului și oamenii doresc să obțină rapid informațiile dintr-un singur loc și accesul la informație să se facă de oriunde. Din acest motiv, comunicarea apare prin intermediul telefonului și al calculatorului. Individul secolului al XXI-lea este emancipat și privește lucrurile din perspectiva viitorului, a noii tehnologii și susține promovarea culturii.
Blogul este una dintre noile metode de comunicare si împărtășire a părerilor, iar biblioteca ar trebui să folosească această unealtă pentru a atrage cât mai mulți utilizatori, în special tinerii. Având în vedere faptul că secolul al XXI-lea mai este numit și era internetului, utilizatorii preferă să caute informația pe internet în defavoarea cărților. Afinitatea către internet este propice pentru crearea unui blog al bibliotecii deoarece este un avantaj existența prealabilă a unei platforme web pentru găzduirea blogului.
Blogul reprezintă un fenomen social, iar interacțiunile sociale apărute pe bloguri sunt foarte interesante în tentative de a identifica anumite comunități și a oferi instrumente pentru cei care încearcă să își gestioneze mai bine participarea la o comunitate. Blogurile reprezintă o modalitate creativă și atractivă de transmitere și achiziționare de informații. De asemenea, oferă o oportunitate unică pentru conducere pentru că permit instituțiilor să publice informațiile dorite de public în forma aleasă de acesta. Prin bloguri, consumatorii unor servicii devin purtători de mesaj activi și, implicit, factori de decizie în succesul sau eșecul unei instituții. Importanța blogurilor și a monitorizării conținutului lor este din ce în ce mai evidentă atât pentru specialiștii în comunicare, ce caută în permanență noi canale prin care să sporească serviciile oferite utilizatorilor, cât și pentru organizații în vederea obținerii de feedback veridic și în timp real cu activitatea pe care o desfășoară.
Știm cu toții că blogul s-a dezvoltat din conceptul de jurnal online. Definiția pe care Wikipedia o dă blogului este: "Blogul este un website în care intrările sunt scrise în ordine cronologică și afișate în ordine cronologică inversă. Cuvântul blog poate avea și funcția gramaticală de verb, însemnând menținerea sau adăugarea de conținut într-un blog."
Blogul reprezintă una dintre modalitățile de comunicare online, este un jurnal online la care vizitatorii pot participa cu idei, comentarii sau mesaje diverse. Blogul poate aparține unei persoane importante dintr-o companie, care se bucură de credibilitate și a cărei parere poate ajuta clienții să se decidă mai repede să achiziționeze un produs. De asemenea, chiar dacă aceste mesaje sau comentarii nu primesc foarte mulți vizitatori, pot deveni centrul unei importante rețele de comunicare și pot fi chiar preluate de mass-media. De exemplu, în cazul unui accident, persoanele pot fotografia sau înregistra accidentul. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul accidentului aviatic din decembrie 2007, în care o aeronavă a lovit o mașină ce aparținea companiei de balizaj, când accidentul a fost înregistrat de pasageri cu telefoanele mobile, iar imaginile au ajuns în mass-media.
Blogurile pot conține informații sau comentarii care nu reprezintă interes decât pentru foarte puține persoane. The Economist afirmă în anul 2006 într-un articol că problema nu este apariția contribuțiilor personale în mediile de informare, ci degradarea instituțiilor profesionale, permanente și competente de informare care reprezintă o caramidă indispensabilă a construcției democratice.
Blogurile vor deveni din ce în ce mai importante ca mijloc de comunicare online, etichetele lor și comentariile fiind regăsite, susținute și discutate frecvent în mass-media, în condițiile existenței și dezvoltării infrastructurii (servicii gratuite de găzduire, servicii de agregare online). Pe de altă parte, blogurile vor fi și mai mult decât până acum subiecte de studiu și discuție în cadrul profesiilor legate de comunicare (marketing, relații publice etc.). O mai mare popularitate a acestora va fi, însă, condiționată de creșterea gradului de utilizare a Internetului și de sprijinul dat de sectorul de afaceri.
CAPITOLUL I. BLOGURILE – ISTORIE ȘI EVOLUȚIE
New Media
„Noile media” sunt definite diferit de categorii diferite de utilizatori, ca și în cazul altor termeni din Internet. Astfel, oamenii de afaceri vor veni cu un set de definiții, cercetătorii din domeniul academic cu altul, specialiștii din domeniul IT vor aduce în discuții definiții bazate pe elemente tehnice, iar „utilizatorul oarecare” va pune accent pe alte aspecte. În aceste condiții, a pretinde existența unei definiții atotcuprinzătoare și satisfăcătoare pentru orice utilizator ar fi un demers în cel mai bun caz utopic și naiv, iar în cel mai rău caz, unul arogant și complet inutil. Putem regăsi însă o serie de elemente comune pentru mai multe definiții.
Definiția cea mai generală pornește de la faptul că noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune și tehnologie, la relația dintre oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoile elementare de informare, comunicare și relaționare. Există și păreri conform cărora noile media sunt mijloacele de comunicare care se bazează pe canale digitale precum internetul, televiziunea digitala, telefonia digitală, hârtia electronică. Alte definiții sunt și mai vagi, considerând că noile media reprezintă toate textele, sunetele, imaginile și formele grafice transformate de computer. Ele ar reprezenta, de fapt, adevăratele baze de date, iar existența lor depinde în mod absolut de existența computerelor și a Internetului. Noile media nu se referă la tehnologii complet noi, apărute recent, ci la tehnologii care existau de ceva vreme și care, printr-un mod creativ de utilizare și prin multiple întrebuințări, au intrat în atenția opiniei publice, căpătând popularitatea uriașă de care se bucură astăzi. Noile media înglobează tehnologii diverse. Unii specialiști sunt de părere că pot fi considerate noi media atât blogurile, podcasturile, enciclopediile de tip wiki, jocurile video, luminile virtuale, dar și orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive și chiar site-urile sau e-mailul. Alții consideră că blogurile și lumile virtuale își au locul mai degrabă în categoria social media, pentru că și ele încurajează formarea de comunități virtuale și rețele sociale. În ciuda diferențelor, o serie de cercetători au identificat două caracteristici comune majorității definițiilor: difuzarea informației către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri personalizate, în funcție de specificul categoriilor vizate; deținerea unui control egal asupra informației atât al emițătorilor, cât și al receptorilor.
Utilizatorii de Internet au învățat să folosească noile media și să le includă în viețile lor
personale și profesionale. În ciuda scepticismului unora sau al optimismului exagerat al altora, noile media și-au făcut simțite prezența (uneori chiar și necesitatea) în aproape toate domeniile vieții sociale din întreaga lume. În rândul tinerilor devine din ce în ce mai valabilă parafraza că ei nu folosesc noile media, ci le trăiesc (“they don’t use them, they live them”). Sunt noile media definitorii pentru tânăra generație? În mod evident, răspunsul este afirmativ. Însă, noile media nu se rezumă la a fi definitorii pentru un segment din populație, ci, prin amploarea schimbărilor induse în toate aspectele vieții globale, definesc o nouă societate.
Comunicarea în Web 2.0 și fenomenul Weblog
Care este diferența dintre Web 1.0 și Web 2.0 sau, altfel spus, între World Wide Web și World Live Web? Unii vorbesc despre Web 1.0 în termeni „imobiliari”: Web 1.0 conține site-uri, adrese, domenii, locații, designeri și arhitecți, are vizitatori, site-urile se „construiesc” și domeniile se „dezvoltă”, iar dacă ceva nu este în regulă, site-urile sunt declarate „în construcție” („under construction”). Alții vorbesc despre Web 1.0 în termeni „marinărești”: pe internet se „navighează” și se folosesc „protocoale”, informațiile pot fi „transportate”, „importate” sau „exportate” dintr-o locație în alta. În trecut se vorbea despre internet ca despre o „autostradă a informației” („information highway”). În prezent, ceea ce înainte se numea „informație” acum este „conținut” („content”). Înainte, informația era descoperită, astăzi conținutul este „generat”. Utilizatorii s-au împărțit și ei în două categorii: în trecut existau doar utilizatori de internet; în prezent vorbim din ce în ce mai des despre utilizatorii care „generează” conținut. De exemplu, blogurile sunt considerate site-uri în motoarele de căutare ale Web 1.0, dar natura lor este fundamental diferită de cea a unui site. Blogurile sunt „scrise”, nu „construite”. Pe ele se scrie zilnic, chiar și de mai multe ori pe zi. Sunt locuri de dezbatere și de conversație. Autorii lor comunică cu cititorii și cu ceilalți bloggeri, iar aceștia răspund prin comentarii sau însemnări pe blogurile proprii. La fel de firesc cum vorbim despre o biosferă sau despre sfera publică, putem vorbi în prezent și despre o „blogosferă”.
Web 2.0 este considerat Web-ul modern. La fel ca multe alte concepte importante, acesta nu are o definiție stabilă, însă poate fi vizualizat ca un set de practici, principii și tehnologii ce construiesc nucleul acestuia. Termeni noi și tehnologii ca weblogs, bookmarking social, wikis, podcasts, RSS feeds și alte forme de publicare de tip many-to-many, software social, mashup, API, standarde Web au apărut în jurul conceptului Web 2.0. Web 2.0 introduce de asemenea, o nouă filosofie de lucru pe Internet, mult mai orientată spre necesitățile utilizatorului (user-oriented). Puțini sunt însă cei care știu de unde provine și ce înglobează Web 2.0. Termenul a fost prima dată folosit la conferința WEB 2.0 și se referea la serviciile de Internet de a doua generație, servicii care începuseră să capete din ce în ce mai multă popularitate și să ofere posibilități aproape nelimitate de comunicare și interacțiune socială. În scurt timp, termenul a ajuns pe buzele tuturor, devenind unul dintre cele mai des folosite în discuțiile despre Internet din întreaga lume.
Web 2.0 este asociat cu o etapă nouă în dezvoltarea Internetului, aparută la începutul anilor 2000 ca o formă de exprimare a optimismului după marele crash dot-com. După cum spuneam, nu a fost vorractici, principii și tehnologii ce construiesc nucleul acestuia. Termeni noi și tehnologii ca weblogs, bookmarking social, wikis, podcasts, RSS feeds și alte forme de publicare de tip many-to-many, software social, mashup, API, standarde Web au apărut în jurul conceptului Web 2.0. Web 2.0 introduce de asemenea, o nouă filosofie de lucru pe Internet, mult mai orientată spre necesitățile utilizatorului (user-oriented). Puțini sunt însă cei care știu de unde provine și ce înglobează Web 2.0. Termenul a fost prima dată folosit la conferința WEB 2.0 și se referea la serviciile de Internet de a doua generație, servicii care începuseră să capete din ce în ce mai multă popularitate și să ofere posibilități aproape nelimitate de comunicare și interacțiune socială. În scurt timp, termenul a ajuns pe buzele tuturor, devenind unul dintre cele mai des folosite în discuțiile despre Internet din întreaga lume.
Web 2.0 este asociat cu o etapă nouă în dezvoltarea Internetului, aparută la începutul anilor 2000 ca o formă de exprimare a optimismului după marele crash dot-com. După cum spuneam, nu a fost vorba în special de inventarea unor tehnologii noi, ci de combinarea și îmbunătățirea celor deja existente, a conținutului online și a aplicațiilor pentru a crea noi servicii. De aici până la primele constatări nu a mai fost decât un singur pas: în timp ce unii considerau că Web 2.0 este „o simplă idee implantată în mintea oamenilor și nu o realitate concretă”, o idee care a fost răspândită datorită senzației de reciprocitate și egalitate, de democratizare fără limite a spațiului online, unde oricine poate face (aproape) orice, alții au afirmat că este vorba despre un experiment social masiv, care ar putea să se termine prost. Pe de altă parte, Web 2.0 este definit ca o adevarată „arhitectură a participării” sau ca un „instrument” care pune împreună toate micile contribuții ale oamenilor obișnuiți de pretutindeni și le dă sens și valoare, poate chiar o adevărată revoluție.
Existența Web 2.0 presupune caracteristici speciale în viziunea celui care a folosit pentru prima dată termenul, Tim O’Reilly. Pentru acesta, Web 2.0 înseamnă mai mult decât o serie de tehnologii, reprezintă un mod nou de gândire, chiar o perspectivă nouă de business. Este expresia care surprinde schimbarea fundamentală produsă în Internet și impactul pe care o are asupra modului în care gândim, trăim, muncim la început de mileniu. Conceptul Web 2.0 nu are limite distincte, ci, mai degrabă, un centru de greutate, reprezentat de anumite principii: Internetul a devenit o platformă, iar informația reprezintă principala forță motrice; „arhitectura participării” are impact direct asupra rețelelor sociale, creând un efect de agregare a utilizatorilor în diverse comunități virtuale; inovația este principiul de bază, iar „inteligența colectivă” este suma contribuțiilor individuale ale utilizatorilor de pretutindeni; simplitatea și accesibilitatea sunt elemente-cheie care permit accesul oricui și nu necesită cunostințe tehnice specifice.
Niciuna dintre definițiile sugerate pana în acest moment nu pare să surprindă complexitatea conceptului și nici să fie suficient de satisfăcătoare pentru a fi îmbrățișată de o majoritate. Pe măsura evoluțiilor tehnologice tot mai rapide, numărul întrebărilor va deveni cu mult mai mare decât numărul răspunsurilor. În ciuda faptului că, până în prezent încă nu s-a căzut la un acord asupra a ceea ce reprezintă Web 2.0, tot mai mulți specialisti au început deja să vorbească despre Web 3.0. În mod categoric, acesta nu este un fapt care ar trebui sa ne mire pentru că, după cum se spune în cazul Internetului, „sky is the limit”. Sau, altfel spus, atât timp cât numărătoarea continuă, „sănătatea Internetului” este asigurată.
Cel mai popular și îndrăgit membru al familiei Web 2.0 este blogul. Popularitatea sa este prezentă în toata lumea, mai ales în rândul tinerilor, datorită posibilităților de exprimare necenzurată și dimensiunii sociale accentuate. În prezent se pare că cele 15 minute de celebritate (concept inventat de Andy Warhol în anii ꞌ80) sunt înlocuite de 15 megabiți de celebritate. Inițial a existat termenul weblog, creat de Jorn Barger în decembrie, 1997, prin îmbinarea termenilor web și log. Mai exact, Barger și-a descris munca de relaționare sistematică a site-ului sau de alte site-uri folosind termenii website și logging. Ulterior, în anul 1999, Peter Merholz a despărțit, în glumă, termenul în we blog și astfel a apărut termenul blog. În mai puțin de șapte ani de la naștere, termenul blog intră în dicționarele din toata lumea și era declarat „Cuvântul anului 2004” de Merriam Webster Dictionary. În sine, termenul blog este atât substantiv, cât și verb și reprezintă instrumentul de comunicare și acțiunea de a scrie pe bloguri. Dacă la sfărșitul anilor ꞌ90 se putea spune despre bloguri că sunt jurnale online, în prezent definiția este depășită și poate fi aplicată cel mult blogurilor personale, însă nu și blogurilor corporatiste, de exemplu. Cele mai multe definiții consideră blogul drept o pagină web cu o serie constantă, regulată și cronologică de însemnări (posts sau entry), despre un subiect sau o multitudine de subiecte.
O însemnare este compusă obligatoriu din titlu, text, data de publicare, adresa URL și conține, opțional, fotografii, fișiere audio, fișiere video și linkuri către informații de pe alte site-uri sau bloguri. Fiecare însemnare este stocată pe o pagină individuală într-o arhivă cu teme specifice și poate fi accesată oricând prin intermediul unei adrese Internet unice (permalink). Blogurile pot fi creații individuale sau pot reprezenta suma contribuțiilor mai multor persoane. Suma blogurilor și a legăturilor dintre acestea alcătuiesc blogosfera. Cititorii pot trimite comentarii sau pot adăuga însemnări, în funcție de gradul de acces acordat și de permisivitatea aleasă în administrarea blogului. Există bloguri cu acces nelimitat și bloguri la care accesul este acordat numai anumitor membri, pe bază de parola și cont de utilizator. Comentariile sunt de cele mai multe ori moderate de deținătorul blogului, în funcție de condițiile de utilizare impuse. Condițiile vizează, de obicei, protejarea blogului de comentariile cu limbaj și exprimări inadecvate, de atacuri la persoană și de spamuri.
Un element care evidențiază caracterul social al blogului este blogroll, adică lista de legături (linkuri) către bloguri citite și recomandate de autorul unui blog. Fiind atât o încercare de legitimare prin asocierea cu alte bloguri, cât și, în unele cazuri, o încercare de plasare a blogului într-o tematică specifică, blogrollul este și un mod indirect de a crește (reciproc) vizibilitatea în mediul online. Includerea sau excluderea unor bloguri din blogroll reprezintă alegeri personale. Ele reflectă personalitatea și interesele autorului unui blog. Prezența unui link în blogroll vizează reciprocitatea în numeroase cazuri. De aceea, la prima vedere, prezența mai multor linkuri în blogroll ar putea echivala cu încercarea unui blogger de a obține cât mai multe linkuri către blogul propriu și, ca efect, o cotare mai bună a blogului său în algoritmii folosiți de motoarele de căutare. O astfel de cotare ajută la plasarea blogului pe locurile fruntașe în lista de rezultate afișate de motoarele de tip Google pentru anumite căutări și, prin urmare, aduce mai mulți vizitatori pe blog. Astfel de tehnici sunt necesare pentru performanțele menționate mai sus, însă nu și suficiente. Prin urmare, blogrollul indică, mai degrabă, interesele comune și cercul de cunoscuți (reali sau virtuali) și facilitează socializarea cu membrii unei anumite comunități virtuale. Indirect, permite și extinderea cercului de cunoscuți, împărtășirea intereselor și a părerilor comune.
„Etichetele” (tags) reprezintă un alt element important pentru caracterul social al blogurilor, sunt acele cuvinte-cheie cu care bloggerii își asociază însemnările. Tagurile reprezintă alegeri personale și sunt de multe ori informale. La fel ca blogrollul, reflectă personalitatea și interesele autorului și au menirea de a descrie pe scurt conținutul însemnărilor și de a le plasa în categorii bine definite. Datorită lor, însemnările devin mai ușor de căutat și găsit în „oceanul de informații” care a devenit blogosfera, iar procesul de căutare este optimizat. Adăugarea de cuvinte-cheie la conținutul informației a devenit populară în foarte scurt timp, fiind considerată o adevarată revoluție. Tagurile sunt considerate lingua franca a Web 2.0, un mod prin care oamenii din toate colțurile lumii își indică subiectele preferate și încurajează comunicarea liberă. Tagurile au rolul de a ușura implicit socializarea și comunicarea online și astfel feedbackul se obține mai rapid.
Feedurile RSS sunt un alt element important specific blogurilor. Aceste elemente tehnologice permit cititorilor să fie la curent cu însemnările sau comentariile nou apărute pe un blog. Ele sunt compuse dintr-un titlu și un scurt rezumat al noilor apariții și pot fi accesate pentru a citi tot conținutul. Existența lor permite o mai bună gestionare a timpului alocat citirii blogurilor (nu mai e nevoie de vizite regulate pe un blog pentru a vedea dacă au apărut însemnări sau comentarii noi). Feedurile RSS ale mai multor bloguri pot fi combinate în funcție de preferințele și interesele personale, obținându-se un fel de „buletin de știri” personalizat. Conexiunile dintre bloguri prin linkuri și RSS dau caracterul atât de dinamic al blogosferei. Să presupunem că un blogger publică o însemnare despre un eveniment, iar un alt blogger o preia și face trimitere prin link la blogul inițial. Însemnarea celui de al doilea blogger poate fi preluată, la rândul ei, de alți bloggeri și așa mai departe. Teoretic, se poate ajunge ca, în scurt timp, însemnarea inițială să ajungă nu doar la cititorii blogului inițial, ci la un public mult mai larg. Există șanse ca însemnările să fie citite și de persoane care nu auziseră până atunci de blog sau nu aveau un interes special pentru tematică generală, ci doar pentru unele dintre subiectele abordate.
Astfel ajungem la clasificarea blogurilor, care se poate realiza și în funcție de tipologie. Blogurile pot fi colective sau pot aparține unui singur autor. În funcție de statutul autorului blogul poate fi personal sau de organizație. Dacă ne referim la scopul lor, blogurile pot avea intenții publicitare, pot promova produse sau servicii, pot susține campanii sau proiecte, pot contribui la crearea și menținerea unei imagini bune pentru o persoană, proiect, instituție. La rândul ei, tematica însemnărilor poate plasa blogul într-o categorie sau alta, astfel încât blogurile pot fi considerate generaliste, culturale, politice, jurnalistice, artistice, sportive, de razboi, de fotografie sau video, etc.
În prezent, nu există tematică sau domeniu care să nu fie abordată prin intermediul blogurilor. Indiferent dacă blogurile aparțin unor vedete, politicieni, muzicieni, actori, jurnaliști, militari, doctori, unor organizații sau unor oameni obișnuiți, toate au șanse egale să devină celebre și să aibă mii sau chiar milioane de cititori din întreaga lume. Înainte de apariția blogurilor, o persoană sau organizație care dorea să existe în mediul virtual avea la îndemână doar site-urile. Ele erau actualizate regulat și cuprindeau informații și linkuri către alte site-uri și, prin intermediul forumurilor, ofereau chiar și posibilitatea feedbackului. Spre deosebire de bloguri însă, actualizarea lor necesită cunoștințe specializate și resurse tehnologice dedicate și putea fi făcută doar de către un administrator. Chiar dacă procesul în sine nu era foarte complicat din punct de vedere tehnologic, el nu era chiar la îndemâna tuturor. Situația s-a schimbat radical odată cu apariția unor tehnologii mult mai simple și ușor de folosit de către orice utilizator de Internet. Prin simplitatea lor, acestea au încurajat și facilitat foarte mult dezvoltarea bloggingului. În scurt timp de la apariția lor, numărul blogurilor a crescut de la câteva sute la cateva mii, ajungând în doar trei ani la câteva milioane.
În prezent există zeci de soluții tehnologice pentru blogging, majoritatea gratuite. În plus, există și motoare de căutare dedicate blogurilor, mult mai eficiente și precise decât motoarele de căutare generale, astfel încât informația să poată ajunge cât mai eficient la utilizatori.
Dezvoltarea blogosferei la nivel mondial
Oxford English Dictionary a inclus, încă din luna martie a anului 2003, termenii weblog, weblogging și weblogger. Conform enciclopediei Merriam-Webster, „weblog" a fost desemnat „cuvântul anului" în 2004, cuvânt căruia i s-a căutat cel mai des definiția. Conform lui Jeremy Wright, blogosfera începutului secolului al XXI-lea a fost marcată de o mare creștere. Dacă în 2004 erau aproximativ 5 milioane de bloggeri, la începutul anului 2005 s-a ajuns la un număr de 50 de milioane. În noiembrie 2006, Technorati ajunsese să înregistreze aproximativ 60 de milioane de bloguri în toată lumea. Jeremy Wright consideră că numărul bloggerilor a crescut atat de mult, încât niciun serviciu nu a putut ține socoteala. De aceea, nu se știe cu exactitate câți bloggeri activează în acest moment. E1 consideră că este suficient să spună că sunt mulți oameni care scriu, care citesc și care sunt influențați de blogging.
Blogul s-a tansformat într-un fenomen social prin participarea unui număr mare de cititori și a generat blogosfera prin unirea comunităților de bloguri. Particularitatea blogurilor este legată de faptul că ele nu sunt legate doar ca pagini Web ci și cu legături între persoane, ceea ce creează rețeaua socială. Blogul este un tip special de site Web ce este actualizat zilnic ca un jurnal. Blogurile inițiale erau doar pagini HTML, actualizate zilnic. Sistemele de gestiune a conținutului au contribuit la succesul dezvoltarii de bloguri prin modalitățile ușoare de creare a unui conținut, de către orice tip de utilizator. În 2003, blogul era deja considerat o a doua sursă publică de informație după ziare, televiziune și radio. În 2004, blogul era prezent la marile evenimente mondiale: războaie, tsunami, etc. În 2005, blogul se integrează mediilor clasice ca radioul sau ziarele, care fac prezentări de bloguri sau includ bloggeri cunoscuți în staffurile lor. În 2006, blogul este adoptat de mediul de afaceri și devine un business pentru bloggerii care pot câștiga venituri prin intermediul lui.
Momente din evoluția istorică a blogului
Publicarea pe Internet a devenit, în timp, din ce în ce mai atractivă. Companiile și-au creat site-uri de prezentare, oamenii publicau pagini despre viața lor sau subiectele lor preferate. Presa scrisă și-a lansat edițiile online, conținutul multimedia începea să-și facă simțită prezența la diverse adrese Web. În aceste condiții, Web-u1 s-a dezvoltat rapid, îngreunându-se procesul de căutare și de găsire a informațiilor necesare. Pentru a-și ușura și organiza informația de interes găsită pe Web, unii utilizatori și-au creat bookmarks către diferite adrese, iar apoi au început sa le trimită prietenilor. În februarie 1997, Steve Bogart hotărăște că cel mai bine este să construiască un site cu o singură pagină, unde să introducă toate linkurile pe care el le considera interesante. Astfel a luat naștere News, Pointers Commentary (redenumit astăzi Now This).
Alții l-au urmat, recurgând la aceeași metodă. Dave Winer a lansat în aprilie site-ul Scripting News, iar în decembrie, Jorn Barger a creat Robot Wisdom. Unii denumeau aceste pagini Web ca fiind „site-uri de știri", alții le numeau „filtre". (Blood R., 2002) O lună mai târziu de la lansarea Robot Wisdom, Barger denumea metoda prin care el se conectează la Internet pentru a-și modifica site-ul său, „logging the Web". Barger a compus astfel cuvântul weblog, din particula „web", care înseamnă rețea și din „log", care vine de la jurnal. Invenția lui Barger nu s-a propagat foarte repede în lumea World Wide Web. La jumătatea anului 1998, Jesse James Garrett, autorul Infosoft, adună mai multe adrese ale unor site-uri cu același profil ca și al lui, adică „site de știri" și trimite această listă prietenului său, Cameron Barrett. Acesta din urmă și-a reorganizat weblog-ul său, împărțindu-1 în două coloane, pe cea din dreapta adăugând adresele primite. Barrett a scris și un eseu cu denumirea „Anatomia unui weblog", în care definea noul concept de blog, sub forma unei pagini Web cu două coloane „pe cea din dreapta fiind plasate link-urile altor site-uri de același tip". Plecând de la eseul lui Barrett, termenul de weblog a fost acceptat în cyberspațiu. Câteva luni mai târziu, Peter Merholy a scris o însemnare pe site-ul său, în care anunța că va pronunța cuvântul we-blog și în scurt timp a fost adoptată forma prescurtată de blog.
Internetul abundă în definiții despre ce sunt blogurile, de la cele care le privesc ca pe o formă autentică, necenzurată de exprimare, la definiția mai descriptivă de publicare frecventă și cronologică a reflecțiilor personale și link-urilor Web preferate. Analistul Web Steven Streight definește blogul în sens mai abstract ca "o platformă de comunicare și interactivitate care permite utilizatorilor fără abilități de HTML să publice rapid si ușor conținut Web pentru audiența globală, de unde democratizarea publicării de conținut Web, creșterea revoluționară a accesului universal la conținutul de pe Internet. Pe scurt, un blog este un fel de „website subțire" — având totul din puterea unui Website întreg, fără a fi nevoie de cunoașterea tuturor detaliilor tehnice.
Din punct de vedere al accesibilității, blogul poate fi definit ca o pagină Web organizată astfel încât autorul și cititorii blogului să poată accesa și introduce rapid informații. Paginile au un conținut accesibil și stabil în cadrul blogului. Scopul și formatul blogurilor variază foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii. De asemenea, ele diferă și în funcție de autor, de la unul singur la o comunitate întreagă. Multe webloguri permit vizitatorilor să lase comentarii publice, care pot conduce la o comunitate de cititori centrată în jurul blogului. Altele nu sunt interactive. Totalitatea weblogurilor este denumită de obicei blogosferă. Un atu special al blogurilor față de site-urile oficiale este în primul rând rata de actualizare, acestea fiind supuse unui permanent proces de înnoire (updatare). Pe de altă parte, blogurile nu urmăresc un anumit interes comercial sau promoțional, dar au o anumită încărcătură emoțională și personală în funcție de modul în care este percepută informația sau evenimentul de către autorul blogului.
Blogul ca site web. Componentele și caracteristicile blogurilor
Un blog poate fi considerat ca fiind un website, el regăsindu-se în același serviciu al Internetului, World Wide Web și în același format de pagini HTML citite printr-un browser. Bausch, Haughey și Hourihan spun în cartea lor „We Blog, Publishing Online With Weblogs" că este greu să găsești o definiție a blogului care să se potrivească tuturor tipurilor de bloguri. De când au apărut, blogurile au evoluat mult în ceea ce privește formatul și stilul lor, împrumutând câteva caracteristici ale altor forme de publicații electronice. Termenui „blog" este o abreviere a sintagmei „web log" (scrisă și „weblog", într-un cuvânt, tradusă prin jurnal pe web), ales în anii 1990 pentru a numi site-urile personale actualizate cu regularitate (în general, o dată pe zi sau chiar de câteva ori pe zi), care conțineau „post"-uri (postări, insemnări) individuale, datate, prezentate în ordine cronologică, cea mai recentă fiind cea mai de sus, grafic vorbind.
Blogurile au apărut oficial în decembrie 1997, atunci când Jom Barger, editor al RobotWisdom.com a folosit termenul weblog. Doi ani mai târziu, Peter Merholz a despărțit weblog în două cuvinte: we blog. O dată cu răspândirea acestui termen, Pyra Labs au lansat programul Blogger, blogul devenind astfel o unealtă accesibilă oricui și cu o interfață ușor de utilizat. Cu toate acestea, blogul nu a devenit popular peste noapte și s-a bucurat moderat de atenția presei. Anul 2004 este considerat de către Merriam Webster Online anul blogului, când pentru cuvântul „blog" au fost înregistrate cele mai multe căutări în mai multe dicționare explicative online (Perimutter, McDaniel, 2005, p. 4).
De-a lungul timpului, blogul a fost definit în diverse moduri, în funcție și de modul în care a fost întrebuințat:
– Jurnal web personal, actualizat frecvent, care are rolul de a ajuta companii naționale și internaționale să comunice mai bine mesajele legate de produsele lor. Blogul sporește capacitatea indivizilor de a schimba idei și informații la scară mare (definiție a lui Dearstyne, 2005, p. 2);
– Publicație online care constă în articole periodice, prezentate în ordine inversă cronologică. Primele bloguri erau actualizate manual, ele devenind populare odată cu realizarea de instrumente care să le administreze automat (definiție Wilapedia.org);
– Jurnale personale pe Web, a căror importanță este dată de faptul că permite milioanelor de oameni care au acces la Internet să își publice ideile cu ușurință și să le comenteze. Blogurile sunt un mediu dinamic, asemănător unei conversații mai degrabă decât unei librării (definiție Technorati.com);
– Ierarhie de text, imagini, obiecte media și informații, aranjate cronologic, care poate fi vizualizată într-un browser HTML. Punctul central al ierarhiei este o înșiruire de însemnări, fiecare cu titlu, link și descrieri proprii (definiție Harvard Law School, Winter, 2003);
– O conversație de cafenea, în formă scrisă, cu sursele menționate. Blogurile sunt greu de definit, dar ușor de recunoscut (definiție a lui Blood, 2002, p. 1);
– Blog-ul este un site cu forma unui jurnal, în care autorul (bloggerul) pune linkuri către ale pagini web pe care el le găsește interesante (Perrone, 2004, in The Guardian);
– Un site actualizat, cu intrări (însemnări, note) ce sunt automat indexate și datate. Este similar unui jurnal. De obicei, weblogul are o anumită tematică, iar intrările sunt comentarii cu linkuri spre alte webloguri / resurse online (Holotescu, 2005, eJurnal);
– Armă de marketing pentru companii (Radu lonescu, 2006, în revista Biz).
Multitudinea de definiții ale blogului este un argument în favoarea teoriei eterogenității blogurilor. Blogurile sunt diferite, așa cum autorii lor sunt diferiți. Multe sunt personale, despre întâmplări din viață, altele sunt tematice sau pur și simplu o înșiruire de legături către alte pagini. Unele sunt strict narative, altele permit vizitatorilor să comenteze. Unele sunt interne, cu un conținut accesibil în interiorul unei companii, altele se găsesc pe site-uri publice și caută să atingă un număr cât mai mare de vizitatori. Unele sunt sponsorizate și includ reclame pentru a scoate profit, altele sunt doar un hobby care consumă timp și energie. Cert este că sunt mai directe, mai personale, mai informale și vorbesc de experiențe reale, relatate subiectiv. Nu este de ajuns că blogurile sunt diferite, ci ele sunt percepute diferit de oameni diferiți. Jurnaliștii le văd ca surse complementare de știri, în timp ce educatorii și oamenii de afaceri le consideră un mediu propice schimbului de cunoștințe; nu în cele din urmă, indivizii percep blogul ca pe un mediu care îi ajută să se exprime. Cu toate acestea, blogurile au caracteristici comune.
Blogurile sunt un cumul de pagini, care au același set de elemente constitutive. Paginile unui blog sunt de trei feluri: pagina îndex (ea conține însemnările cele mai recente), paginile de arhivă (acestea sunt construite automat de către sistemele blogurilor și sunt folosite ca rezervă a materialelor; permit cititorilor să viziteze postări anterioare, arhivate pe luni) și pagini speciale (biografii, pagini cu fotografii, cu formulare de contact; multe dintre acestea au conținut static). In interiorul unei pagini de blog, elementele de conținut sunt însemnările (post) și informațiiie suplimentare despre însemnări (post metadata). Însemnările („post"-uri, postări) reprezintă elementele principale ale unui blog, variază în lungime – de la câteva cuvinte la câteva paragrafe și pot să conțină atât cuvinte cât și fotografii, fișiere video etc. Informațiile suplimentare despre însemnări ne spun cine a scris însemnarea, în ce zi și la ce oră, în ce categorie intră, etc. Mai concret, acestea sunt:
– atribuirea – apare sub forma posted by…, în traducere postat / publicat / scris de…; acest element este important în cadrul blogurilor care au mai mulți autori;
– linkurile permanente – permalinks, permit altor autori să pună legături pe blogurile lor către însemnarea respectivă; sistemul de linkuri permanente acordă fiecărei însemnare o adresă unică, permanentă;
– categorii și titluri – categoriile sunt moduri de a organiza informația, iar titlurile oferă informații suplimentare despre însemnarea respectivă;
– comentarille sunt făcute de către cititorii utilizatori, apelând la un formular în care pot scrie un anumit răspuns comentariu la o însemnare.
Blogurile necesită un software relativ ieftin sau chiar gratuit, ușor de instalat, care permite o actualizare simplă, mai ales pentru companiile care au deja site-uri și oameni cu pregătire în domeniul Internetului, dar și pentru uzul de acasă. Ușurința cu care este publicat conținutul unei insemnări pe blog este una dintre diferențele majore dintre bloguri și site-uri web. Autorul mesajului care trebuie să apară pe blog nu trebuie să cunoască secvențe de cod HTML, ci doar apasă butonul „Publică" din interfața de administrare a blogului. În schimb, conținutul unui site necesită codul HTML și trebuie să fie încărcat pe server printr-un program FTP.
Blogurile oferă informații, opinii și cunoștințe. „Blog-urile adună opinii mereu noi, le oferă posibilitatea vizitatorilor de a pătrunde în interiorul companiei, consolidând astfel schimbul de informații si cunostințe, pentru a spori productivitatea" (Dearstyne, 2005, p. 3). Blog-urile sunt needitate și nefiltrate de terț. Această caracteristică conduce la o credibilitate ridicata a blogurilor în rândul indivizilor care nu au încredere totală în comunicatele autorităților. Stimulează creativitatea și cooperarea. Blogurile sunt folosite pentru a disemina informația în mod rapid, ele includ legături către alte bloguri și site-uri și oferă cititorilor accesul rapid și ușor la informații adiționale. Potrivit lui Blood (2002), blogurile au rolul de a-i face pe oameni mai atenți cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. În special pentru jurnaliști, care cunosc rigorile unei redacții și întreg procesul prin care materialul scris de ei trebuie să treacă până ajunge să vadă lumina tiparului, libertatea de exprimare oferită de weblog este infinită și binevenită. Putem scrie orice vrem și oricum vrem, fără a exista constrângeri sau presiuni de niciun fel.
Blogul este conceput pentru a fi actualizat des și pentru a fi vizitat în fiecare zi." (Blood, 2002, p. 9). El a fost dezvoltat pentru a facilita schimbările dese în conținut și pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a comenta (uneori, fără a fi moderați). Blogurile conțin multe linkuri externe, fie sub forma blogrollului aflată în general în partea dreaptă a ecranului, fie în text. Blood (2002) este de părere că o însemnare în orice blog trebuie să aibă ca punct central o legătură către o altă pagină web. Linkurile reprezintă unul din fundamentele Webului și blogosferei, iar utilizatorii se așteaptă să le întâlnească în toate blogurile vizitate. Posibilitatea de a lega bloguri cu site-uri sau cu alte bloguri, prin interrnediul linkurilor, schimbă semnificativ modul în care se realizează comunicarea la acest nivel. Există trei modalități de folosire a unui link în cadrul unui blog: în cadrul aceleiași categorii / rubrici de pe blog — dacă secțiunea are prea multe scroll-uri se poate reveni într-o anumită zonă a ei (principiul ancoră); dintr-o categorie / secțiune în alta, în cadrul aceluiași blog; dintr-un blog către un alt blog. Bloggerii fac referire unii la ceilalți în însemnările lor, fac legături către post-uri asemănătoare, ceea ce conduce la un dialog bogat între oameni cu interese comune și la o altă caracteristică a blogului: tonul conversațional. Blogurile nu sunt comunicări unidirecționale, ci sunt conversații: fiecare însemnare este un început de dialog care continuă prin comentariile cititorilor, comentarii adresate direct pe blog, sau ca post-uri noi pe blogul lor.
Interactivitatea este una dintre caracteristicile definitorii ale blogurilor. Prin intermediul opțiunii „comment” din cadrul fiecarui post publicat se oferă un feedback direct și necesar producătorilor de informații. Orice utilizator poate comenta mesajele afișate (cu excepția celor restricționate în acest sens). Un alt aspect al interactivității este acela că, prin intermediul linkurilor, utilizatorii pot face trimiteri către bloguri similare, ale altor utilizatori, pentru a oferi informații suplimentare sau de context. Utilizatorii pot beneficia de pe urma unui blog, atât din perspectiva autorului de blog, cât și din cea a cititorului unui blog.
Blogul folosit ca jurnal personal, adresat unui cerc restrâns de apropiați, devine adesea un loc unde se trimit scrisori electronice și unde se încarcă fotografii de familie. În loc să scrie e-mailuri către un grup de prieteni, oamenii preferă să creeze un blog, pe care să îl actualizeze cu informații din viața personală, iar apoi cei interesați de evenimentele care se petrec în viața autorului blogului vizitează pagina respectivă ori de cate ori au timp. În funcție de programul pe care îl folosește autorul blogului, accesul poate fi permis numai cunoscuților sau membrilor familiei.
Blogurile "sporesc interactivitatea, oferă oportunitatea de a învăța în mod activ și îmbunătățesc relațiile din interiorul grupei de studiu. Blogurile îi ajută pe studenți să se cunoască la un nivel mai profund, le oferă șansa de a forma o rețea și comunități de studiu care se dezvoltă în afara sălii de curs (Bairn, 2004, Oravec, 2003, apud Rheinhart et al., p.6). In cadrul cursurilor, blogul poate avea următoarele întrebuințări: Ca instrument complementar paginii web dedicate cursului; încurajează cititul și scrisul. Housley (2006, apud McPherson, p. 5) este de părere că, datorită contextului pe care îl oferă blogurile, studenții sunt mai motivați decât în alte cazuri, să scrie însemnări pe blog și să citească ce au scris colegii lor în fiecare zi; Dezvoltă capacitățile studenților de editare; Ajută la o mai bună organizare a discuțiilor din clasă; Aduce informații suplimentare despre bibliografia de curs (Downes, 2004, apud Rheinhart et al., p.10); Introduce noțiuni despre noile tehnologii de comunicare pe Internet. Blogul asigură un mod de a colecta și distribui știri. Blogul este considerat un nou tip de jumalism. În blogosfera românească, anul 2006 a fost anul în care au apărut blogurile instituțiilor de presă. Primul ziar care a adus blogurile în varianta sa electronică a fost Evenimentul Zilei, în martie 2006. În prezent sunt puține ziare sau televiziuni care să nu aibă bloguri. Blogul poate fi un instrument de marketing. Așa cum le numește Radu Ionescu în revista Biz, blogurile au devenit „arme de marketing pentru companii". Comportamentul consumatorului este obiectul preocupărilor permanente ale companiilor moderne. În condițiile unei concurențe din ce în ce mai puternice pe piață, se impune necesitatea cunoașterii comportamentului consumatorului în vederea păstrării poziției pe piață, dar și în vederea creșterii cotei de piață. Marketingul presupune că realizarea unor profituri importante implică necesitatea anticipării și satisfacerea nevoilor consumatorului.
Printre factorii care determină comportamentul consumatorului este tehnologia. Tehnologia influențează modalitățile de cumpărare și de plată. Structura ofertei de produse și servicii a unei firme se poate realiza pe Internet; achiziționarea si plata produselor se poate realiza prin calculator. Media online și site-urile de shopping sunt accesibile tuturor categoriilor de clienți, indiferent de vârstă, venit, cultură, ocupație. Nu numai experiențele de viață ale oamenilor s-au mutat online, ci și corporații și instituții media. Blogurile au adus acea autenticitate care lipsea din vocea online a corporațiilor. Blogurile sunt needitate: câteodată au greșeli de scriere și de cele mai multe ori o voce mai umană, mai sensibilă.
Parcurgerea unui blog ne oferă posibilitatea de a lua parte la experiențele de viață ale altor oameni. Blogul este ca o fereastră deschisă către lumea altcuiva, ce poate fi informativă, distractivă sau emoționantă. Prin intermediul însemnărilor sale, poți să cunoști pe cineva nou sau să descoperi noi valențe ale unei persoane cunoscute. Blogurile tematice reprezintă un mijloc important de a afla informații noi. Bloggerii care scriu despre un anumit domeniu realizează o filtrare a informațiilor, o predocumentare online (presurfing) și pun la dispoziția vizitatorilor blogului o colecție de linkuri valoroase, scutindu-i astfel de munca de a le găsi / sorta singuri. În timp, cititorii fideli ai blogului respectiv ajung să trimită la rândul lor linkuri, pe care autorul blogului le postează dacă sunt de interes general. Prin interrnediul blogurilor, experții oferă opinii. De multe ori, linkurile din însemnări sunt însoțite de comentarii, care îl ajută pe cititor să decidă dacă să urmeze legătura indicată sau nu. În acest caz, există riscul ca autorul considerat expert să nu fie credibil. Blogurile ne oferă povești care constituie folclorul transmis pe cale digitală și care are rolul de a forma comunități și de a le consolida. Blogul este un instrument de a face jurnalism peer-to-peer (de la egal la egal). Conform lui Burns, acest mod de a face jurnalism le permite utilizatorilor să devină producători de informație originală, să colaboreze între ei și cu sursele știrilor, fără niciun fel de intruziune din partea unor alte părți, fără cenzură sau editare.
Este dificil să enumerăm toate motivele pentru care oamenii citesc bloguri. Probabil că cea mai bună explicație este că oamenii citesc bloguri pentru că le face plăcere. Actualizările de informații se fac cu o frecvență uimitoare, câteodată chiar și la câteva zeci de minute, iar publicarea este instantanee. Astfel, cei care doresc știri de ultimă oră pot accesa oricând diferite bloguri sau site-uri, fără a mai apela la alte surse tradiționale de informație.
Design-ul sau aspectul grafic al unui blog reprezintă procesul de aranjare a elementelor constitutive ale paginii. Pentru a ușura și facilita lectura, stilul piramidei inversate se aplică și în cazul blogurilor, deci informațiile cele mai importante trebuie amplasate în partea superioară a textelor pentru ca userul să le găsească cât mai repede. Aspectul grafic al unui blog este stabilit prin platforma de creare a blogului sau poate fi personalizat prin funcțiile oferite de aceasta. În cadrul unui blog putem amplasa și o multitudine de componente multimedia care îl vor face mai atractiv vizual și mai complex din punct de vedere al conținutului de informații. Gama de elemente multimedia pe care le putem folosi variază de la fotografii, grafice, animații, până la componente audio sau video streaming. Informația care circulă pe bloguri poate fi accesată și difuzată de către mai multe suporturi și servicii. Ea poate fi citită direct de pe pagina blogului, poate fi trimisă prin e-mail (”mail this article”), expediată către un terminal PDA (Personal Digital Assistant) și către telefonul mobil sub formă de SMS (Short Message Service) sau într-un format PDF (Portable Document Format).
Blogurile pot fi citite cu ușurință atât de pe site-ul unde au fost publicate, cât și prin trimiterea lor către o adresă de e-mail. În dorința de a găsi ceea ce îl interesează, utilizatorul poate sorta afișarea de bloguri după mai multe criterii (afișare în ordine alfabetică, după data ultimei actualizări, după numele unui autor, etc). De asemenea, el poate supune conținutul tuturor blogurilor din baza de date unei căutari după cuvinte cheie. Un alt aspect al accesibilitatii îl constituie faptul că blogurile pot fi publicate, accesate, întreținute sau modificate oricând și oriunde, făra prea multe probleme tehnice din partea utilizatorului.
Toate informațiile stocate în cadrul însemnărilor sunt arhivate constant și păstrate într-o evidență (bază de date). Acestea pot fi consultate oricând accesând luna sau saptămâna din cadrul arhivei sau folosind un motor de căutare.
Caracteristici generale ale blogurilor. Modalități de layout. Structura și clasificarea blogurilor
Biz Stone definește trei componente de bază ale unui blog în cartea “Who let the blogs out?”: cronologia, frecvența și tema sau temele abordate. Esența unui blog stă în relația sa cu scurgerea timpului. Într-un blog, fiecărei însemnări îi este adăugat un “timbre” conținând data și ora publicării, mai multe însemnări din aceeasi zi sunt grupate. Următoarea modalitate de grupare este cea lunară, adică toate însemnările dintr-o lună calendaristică. Această metodă de sortare folosește ca unitate de măsură “timpul”, diferențiază blogurile de alte website-uri. Stone consideră că aranjarea conținutului în funcție de noutatea acestuia este și un impuls dat bloggerului spre a scrie noi însemnări. Frecvența cu care un blogger își împrospătează conținutul weblogului este un factor care va influența (pozitiv sau negativ) numărul de cititori.
Rebecca Blood, în “The Weblog handbook”, sfătuiește bloggerii să-și stabilească un anumit program pentru introducerea de însemnări, acest lucru va duce la “educarea” cititorului în vizitarea blogului. În opinia lui Blood un autor poate, fie să-și stabilească un anumit program fix zilnic, timp în care să caute informații si să scrie noi însemnări, fie să introducă însemnările pe parcursul întregii zile, imediat ce a găsit o nouă știre.
Un alt aspect important ale blogurilor este linking-ul, adică introducerea de cât mai multe trimiteri către alte site-uri și bloguri, prin care autorul să-și argumenteze spusele. Biz Stone spune că de fiecare dată când două bloguri se “leagă” între ele printr-un simplu link, ambelor site-uri le crește valoarea. Stone exemplifică prin faptul că dacă un blog cu notorietate (în cazul nostru în blogosfera românească) introduce în însemnarea sa un link către un blogger oarecare, site-ul acestuia din urmă va cunoaște, pentru puțin timp, o creștere a numărului de vizitatori. Important nu este că toți noii vizitatori vor continua să viziteze blogul, ci important este că ei au făcut cunoștință cu munca bloggerului oarecare. (Stone B., 2004).
Tejas Patel scrie în “Blog linking and it’s power”, că aceste linkuri formează o rețea de comunicare între bloggeri și îi ajută pe aceștia să obțina o mai bună poziționare în rezultatele oferite de motoarele de căutare.
Weblogul a fost recunoscut ca formă în 1998 (Blood R., 2002) și într-un timp relativ scurt au apărut o serie de convenții legale de acest tip de site web. Un weblog este, din punct de vedere al layout-ului (graficii), ca un puzzle – adică este alcătuit din mai multe “piese”. Toate aceste piese se adună la un loc într-un singur șablon, denumit blog theme (tema blogului). Aceasta este o combinație de HTML și variabile weblog și este folosită pentru a prezenta înregistrările într-un mod lizibil și atractiv. Așadar, construirea unui astfel de template reprezintă procesul de aranjare a elementelor constitutive ale paginii web: grafica, link-uri, elemente multimedia, text, etc.
Componentele principale ale layout-ului paginii unui weblog sunt:
– Header-ul (antet – partea de sus a paginii) – este primul pas în crearea unei identități vizuale; aici se vor afișa numele blogului, logo-ul acestuia și un eventual slogan; header-ul este ca o “semnatură” grafică, care îl va face pe utilizator să înțeleagă subiectul site-ului; dacă respectivul site are mai multe secțiuni, header-ul poate conține meniul principal;
– Body (corpul paginii) – în majoritatea cazurilor acesta este format din două coloane; coloana stângă este cea destinată afișării însemnărilor, iar coloana dreaptă (sidebar) conține o serie de unelte menite să-l ajute pe utilizator să localizeze mai ușor informațiile din site (linkuri către cele mai recente însemnări, un motor de căutare în site etc.);
– Footer ( subsol – josul paginii) – în general, în cazul paginilor web, footer-ul oferă informații despre data la care a fost realizat site-ul, autorul său, informații legate de copyright și eventual o repetare a meniului din header; în cazul în care autorul folosește o temă care nu îi aparține, atunci se vor regăsi aici și numele temei și al creatorului ei, însoțite de un link către site-ul acestuia.
Această structură grafică a fost folosită pentru prima dată de echipa creatoare a browser-ului Mosaic, care realizase și o formă rudimentară a blogului, site-ul What’s New. Au dus mai departe această aranjare a informației într-o pagină web cei doi pionieri ai bloggingului, Jorn Barger și Steve Bogart. (Blood R., 2002). În timp, blogosfera a evoluat și s-a impus prezența unor noi forme de layout. Ca atare au apărut site-urile cu trei coloane (una principală și două sidebar-uri) sau chiar cele cu patru coloane (trei sidebar-uri). Sidebar-urile prezintă, pe lângă conținutul așa zis predefinit (linkuri către cele mai recente însemnări, un motor de cautare în site etc.) diverse alte elemente, precum linkuri către diverse site-uri, reclame etc.
Conform lui Biz Stone, care notează acest lucru în cartea sa “Blogging – genius strategies for instant web content”, marea majoritate a blogurilor folosesc templates sau themes bazate pe schema clasica: coloana cu însemnări și un singur sidebar.
Partea principală a unui blog este reprezentată de coloana cu însemnări, fiecare însemnare prezentând următoarele elemente:
– Titlul – este cel de-al doilea element ca vizibilitate, după header; scris cu un corp de literă mai mare (peste 14 pixeli); titlul comunică o idee generală despre ce este vorba în respectiva însemnare;
– Permalink – autorul poate opta ca titlul să aibă un permalink, către o pagină de site stătătoare, în care se vor găsi textul însemnării, comentariile vizitatorilor și formularul pentru introducerea unui comentariu; permalinkul este folosit pentru o mai ușoară memorare a adreselor în secțiunea de adrese favorite a browserului; de asemenea acest link permanent este utilizat și de alți bloggeri care vor să indice în jurnalele lor o anumită însemnare de pe un alt blog.
– Data și ora – unii autori recurg doar la afișarea datei sau orei, iar alții le afișează pe amândouă. Este modul prin care aceștia marchează temporal momentul publicării însemnării;
– Corpul însemnării – reprezintă “articolul” în sine, având un anume subiect, conținând eventuale trimiteri către alte materiale de pe Internet; nu este obligatoriu ca acesta să cuprindă numai text, poate conține imagini, animații, videoclipuri etc. Coloana din partea dreaptă a paginii conține și ea o serie de componente pe care le vom intâlni la majoritatea weblogurilor;
– Arhiva – una dintre caracteristicile majore ale unui weblog este funcția de arhivare a însemnărilor; principalul mod de arhivare este cel pe luni calendaristice, acesta făcându-se în mod automat fara a fi nevoie de o setare speciala; astfel in sidebar vom gasi o lista de linkuri tip “Numele lunii XXXX”, unde “XXXX” reprezinta anul; daca utilizatorul apasa pe unul dintre aceste linkuri va ajunge la o pagina in care vor fi afisate titlurile, data si ora fiecarei insemnari din respectiva luna;
– Categoriile – aceasta forma de arhivare este tot una predefinita de instrumental de blogging utilizat; inca de la crearea sa, orice blog are o prima categorie deja definita – General, insa se pot crea cat mai multe categorii se doreste in functie de tema, autorul decide in ce categorie (sau categorii) va inscrie insemnarea; in cazul in care nu selecteaza nicio categorie, insemnarea va fi inscrisa automat in sectiunea General; ulterior se poate reveni asupra insemnarii daca se doreste modificarea categoriilor carora a fost atribuita;
– Calendarul – este o alta metoda de arhivare, de data aceasta pe zile calendaristice; datele zilelor in care autorul a avut una sau mai multe insemnari sunt linkuri catre pagini, iar atunci cand utilizatorul apasa un astfel de link va putea vedea titlurile insemnarilor din acea zi; aceasta componenta a sidebar-ului este intalnita indeosebi atunci cand autorul are mai multe insemnari zilnice;
– Insemnari recente – contine permalinkurile catre ultimele 10 insemnari si nu este o sectiune intalnita la toate blogurile, prezenta ei depinde de sistemul folosit pentru publicarea jurnalului;
– Blogroll – colectie continand linkuri catre alte webloguri; criteriile prin care sunt selectate legaturile incluse in blogroll tin de preferintele fiecarui autor, in primul rand fiind numite site-urile pe care el insusi le citeste; se pot observa si trimiteri catre prieteni sau catre site-urile in care autorul este mentionat;
– Motor de cautare – ajuta la cautarea insemnarilor dupa o serie de cuvinte cheie, cuvinte care fac parte din titlul sau corpul insemnarii; in momentul in care vizitatorul introduce un cuvant sau o propozitie si apasa butonul Search vor fi afisate toate insemnarile care contin termenii cheie;
– Meta – in aceasta parte a sidebar-ului se gaseste si un link catre un fisier XML numit Feed; acesta are la baza protocolul RSS (Rich Site Summary) care este folosit pentru publicarea de informatii pe web; documentul XML poate contine fie numai titlul noilor insemnari, fie titlul si o prima propozitie sau chiar intregul text al insemnarii; acest document contine actualizarile la zi ale blogurilor si poate fi citit cu ajutorul unor programe de agregare; acestea pot fi sisteme online sau programe instalate pe calculatorul personal, citesc fisierele XML si informeaza cititorii asupra noutatilor de pe anumite bloguri; de mentionat aici este si faptul ca sistemele de gazduire a blogurilor actualizeaza automat fisierele XML; trebuie precizat faptul ca in anumite cazuri legatura catre acest fisier poate fi prezenta in footer-ul paginii.
In cartea The weblog handbook, Rebecca Blood mentioneaza ca aceste conventii au aparut in timp, dezvoltandu-se odata cu blogurile. Ea spune ca dintre toate acestea sunt cateva care au o importanta “vitala”. “Majoritatea bloggerilor arhiveaza insemnarile. Orice sistem de publicare se foloseste, arhivarea va fi facuta automat.”, mentioneaza Blood. In opinia autoarei, arhivele sunt foarte importante, dar isi pierd importanta in cazul celor care au multe insemnari zilnice. In weblogul sau, Blood a pastrat si vechile teme, marturisind ca acest lucru a ajutat-o sa observe cum se dezvolta site-ul sau. Desi majoritatea autorilor permit introducerea de comentarii pentru insemnarile lor, putini sunt cei care publica un formular de contact sau adresa de e-mail la care poate fi contactat. Blood spune ca prezenta acestor informatii ar trebui sa fie obligatore, contribuind la o mai buna interactiune intre utilizator si autor. Tot prin e-mail se pot trimite linkuri catre diverse articole pe care vizitatorii le pot considera importante pentru topica blogului. Mentionarea copyright-ului este foarte importanta. Daca designul site-ului se bazeaza pe o tema realizata de altcineva, chiar daca autorul i-a adus modificari, trebuie precizat ca a fost extins copyright-ul doar asupra continutului, ideilor exprimate si a materialelor originale prezente pe site.
Datorita unei varietati foarte mari in ceea ce priveste temele abordate pe bloguri, este destul de greu sa se realizeze o clasificare fixa a acestora. Rebecca Blood imparte blogurile in doua mari categorii: personale si non-personale.
Sheila Ann Manuel Coggins, reanalizeaza lista lui Blood si imparte blogurile dupa cum urmeaza:
– Personal – acestea sunt weblogurile cele mai des intalnite, in care autorii publica insemnari pe o anumita tema sau prezinta subiecte din aria pasiunilor proprii (tehnologice, muzica, sport, politica, animale de casa etc.). In aceasta categorie se inscriu marea majoritate a blog-urilor din directorul rss.mioritics.ro.
– Business – sunt acele bloguri create pentru promovarea unor servicii sau produse, utilizandu-se astfel mediul online ca un instrument promotional de marketing. Totusi, insemnarile din aceste jurnale nu trebuie sa contina strict informatii publicitare. Sheila Coggins este de parere ca autorii trebuie sa prezinte publicului o examinare detaliata a produselor, precum si o serie de comentarii referitoare la acestea. Respectand una dintre cele mai importante “reguli” ale bloggingului, site-urile trebuie sa faca apel la instrumental de linking pentru a facilita accesul la articole si resurse similar. Un exemplu din blogosfera romaneasca este http://www.cleanleader.ro/blog/, site-ul unei companii care ofera servicii de curatat.
– Organizational – Coggins se refera la acestea ca la bloguri cu circuit inchis, la care au acces angajatii unei anumite firme sau clientii lor. La unele astfel de site-uri au acces toti utilizatorii. Ele se pot intalni in cadrul corporatiilor (corporate blog – blog corporate) sau in cadrul organizatiilor nonprofit.
Componenta multimedia
O insemnare a unui blog poate cuprinde mai mult decat un text si cateva linkuri. Astfel utilizatorii mai pot publica imagini statice sau animate, fisiere audio, fisiere video, animatii flash. In lucrarea Documentul multimedia – modelare, stocare, acces, Georgeta Drulă subliniaza faptul ca multimedia se refera, de obicei, la reprezentarea sau prezentarea mai multor tipuri de medii combinate si sincronizate. Ansamblul acestor forme de continut informational si procesare a informatiei formeaza componenta multimedia. Astfel, in functie de componenta multimedia preponderenta intr-un anume blog, putem realiza urmatoarea clasifiare:
– Text-base – acestea sunt tipurile de blog in care autorul comunica prin text, adaugand din cand in cand si o alta componenta multimedia.
– Linklog – contin o selectie de adrese web considerate a fi interesante, fiecare link fiind insotit de o mica descriere. Majoritatea bloggerilor recurg la o singura insemnare zilnica, numarul linkurilor prezentate este cuprins intre 1 si 30; in cazul insemnarilor cuprinzand un singur link, autorul posteaza si o captura de ecran, iar in cazul publicarii mai multor adrese, nu fiecare dintre acestea sunt insotite de o descriere.
– Photoblog – este o forma de creare a unei galerii foto pe Internet, respectand regulile unui blog; este tipul de jurnal online in care autorul se concentreaza mai mult asupra publicarii fotografiilor, decat a textelor. In ceea ce priveste aceasta forma de blogging, putem spune ca in blogosfera romaneasca exista photobloguri ale unor fotografi profesionisti, ale unor fotografi amatori si bloguri in care autorii se limiteaza la publicarea unor imagini gasite pe Internet. Aceste imagini sunt sau nu insotite de o serie de comentarii.
– Audioblog – componenta multimedia a acestui tip de site o reprezinta fisierul audio, dominant fiind formatul MP3; ocazional se pot intalni si alte formate de fisiere, de tipul Ogg Vorbis, AAC sau Macromedia Flash. Daca audioblogul este disponibil si prin RSS, blogul se numeste podcast, iar fenomenul prin care ele ajung pe Internet podcasting. New Oxford American Dictionary a introdus in paginile sale cuvantul podcasting in anul 2005, definindu-l ca “o inregistrare digitala a unei emisiuni de radio sau a unei emisiuni similar, disponibil pe Internet pentru ascultare sau download si redare pe un mp3 player”. Creatiile audio pot fi emisiuni inregistrate de autorul blogului, lectura unui capitol dintr-o carte sau o colectie de melodii ale unor cantareti. Blogosfera romaneasca este saraca in astfel de site-uri.
– Videoblog (vlog) – este un blog al carui continut predominant sunt clipurile video.
Crearea si intretinerea blogurilor – Platforme in Romania
In 1997 weblogul se prezenta sub forma unei pagini web, in format HTML, in care se enumerau o serie de linkuri catre diverse site-uri web. Jorn Barger, autorul unuia dintre primele bloguri, este cel care a inventat termenul de “weblog” si il definea ca o pagina web unde un utilizator introduce alte pagini web pe care le considera interesante (“A Web page where a Web logger ‘logs’ all the other Web pages she finds interesting.”).
In cartea Blogging – genius strategies for instant web content, webdesigner-ul american Biz Stone scrie ca la inceput cei care detineau un weblog erau buni cunoscatori ai HTML si probabil acestia petreceau zile intregi pentru a-si dezvolta site-urile. Stone apreciaza ca o data cu dezvoltarea treptata a conceptului de weblog a aparut si necesitatea de a crea instrumente destinate publicului larg, instrumente care sa faciliteze crearea si intretinerea unui jurnal online. Un astfel de instrument a fost Pitas (www.pitas.com), care oferea crearea gratuita a unui blog continand linkuri. Dupa inscriere si dupa logging in cont, utilizatorul avea in fata un formular web cu doua campuri (fields), unul cu linkul paginii pe care acesta dorea sa-l publice si al doilea camp pentru comentariul aferent linkului. Dupa completarea acestora se apasa butonul “Post” si astfel informatia era publicata. Serviciului dezvoltat de Pitas.com i-a urmat www.blogger.com, ai carui fondatori au fost americanii Meg Hourihan si Evan Williams. Sloganul sub care s-a lansat blogger.com a fost “Push-button publishing for the people”. Irlandezul Tim O’Reilly, specialist software, este de parere ca datorita lipsei unor functii de introducere a linkurilor si a necunoasterii limbajului HTML de catre utilizatori, weblogurile celor care foloseau blogger.com contineau in proportie de 90% numai text. Rebecca Blood vorbeste chiar despre o disputa serioasa intre specialist, cu privire la faptul ca acestia sustineau ca blogurile cuprind linkuri si cum ele nu apar in insemnarile publicate prin intermediul blogger.com site-urile respective erau doar jurnale online. Evan Williams, se apara spunand ca blogurile sunt o forma, nu continut. Forma era data de autor fie prin scrierea codului HTML, fie cu ajutorul unui instrument gen Blogger. Acest instrument a fost denumit program pentru blogging (weblog software), un instrument care usureaza procesul de create, actualizare, distribuire si arhivare a informatiei.
In general, programele pentru blogging pun la dispozitia autorului o interfata grafica usor
de folosit, aceasta interfata oferind o serie de functii care permit utilizatorului introducerea de noi insemnari intr-un blog. Accesul se realizeaza pe baza de nume de utilizator (username) si parole (password), create in prealabil. Majoritatea interfetelor arata ca un procesor de text normal (Wordpad, Microsoft Word etc.). Exista un buton care face caracterele „bold" sau unul pentru caractere „italic", exista butoane care permit introducerea de imagini sau linkuri, etc. La sfarsitul insemnarii, in loc de comanda „Save" dintr-un procesor de text, utilizatorul apasa butonul „Post" sau „Publish" si continutul insemnarii apare imediat in cadrul blogului. Dupa inregistrarea insemnarii autorul poate reveni asupra ei pentru a-i modifica o serie de parametri — de la data si ora pana la titlu si continut.
Inainte sau dupa publicare, autorul poate face o serie de setari ca o anume insemnarea (sau mai multe) sa permita primirea de comentarii de la cititori (feedback), iar daca acestea apar se poate opta pentru modificarea sau stergerea definitiva a acestora. Inca de la crearea blogului majoritatea platformelor lasa utilizatorul sa decida daca comentariile introduse de cititori vor fi introduse pe site automat (in timp real) sau daca este nevoie de o lectura in prealabil. Pentru a doua situatie, in momentul in care se face un comentariu, acesta intra pe lista de asteptare spre a fi citit de blogger. Acest proces poarta numele de moderare, iar pentru ca acest proces sa se realizeze trebuie facuta logarea la interfata pentru utilizator a platformei de blogging. Toate aceste procese se desfasoara prin intermediul unui software care detine si functii de management de continut, cunoscut sub numele de sistem de management (administrare) a continutului (Content Management System — CMS).
Platforma de administrare este pentru cititori „partea nevazuta a unui blog", jumalul in sine reprezentand produsul final obtinut in urma interactiunii dintre autor si programul pentru blogging. Elementele blogului, asezarea lor in pagina (layout-u1), grafica (design-u1) sunt in principiu alese de autor, insa ele sunt strans legate de o serie de limitari pe care le au platformele folosite.
Sisteme de management al continutului
In general, un sistem pentru managementul continutului (CMS — Content Management System) este utilizat pentru publicarea, organizarea controlul componentelor multimedia (text, imagine, sunet). Pentru a rula, sistemul trebuie sa fie instalat pe un server si conectat la o baza de date. Baza de date reprezinta o modalitate de stocare a unor informatii (date aflate in diferite relatii) pe un suport (server), cu posibilitatea regasirii acestora. Bazele de date sunt manevrate prin intermediul sistemelor de management a continutului (CMS). Cel mai raspandit model de baze de date in cadrul platformelor de blogging este cel relational, in care datele sunt memorate in tabele si exista relatii intre datele din aceste tabele.
Dupa studierea succinta a mai multor platforme de blogging (29 straine si 7 romanesti) in functie de locatia unde se poate face gazduirea bazei de date si a celorlalte componente, s-au identificat trei tipuri de platforme care faciliteaza managementul unui astfel de site:
– Platforme online
– Platforme independente
– Platforme combinate
Acestea se impart la randul lor in gratuite si cu plata. Platformele de blogging online sunt acele platforme unde utilizatorul trebuie doar sa se inregistreze cu un nume de utilizator si o parola. El nu trebuie sa instaleze niciun fel de program, nici sa caute o solutie separata de gazduire sau sa cumpere un nume de domeniu. Un astfel de serviciu online pune la dispozitie atat sistemul de management al continutului cat spatiul aferent gazduirii informatiilor (baza de date, imagini, alte documente). Niciuna dintre aceste platforme nu impune o limita maxima de MB care pot fi stocati. Exemple in acest caz pot fi considerate BlogCity www.blog-city.com, BlogEasy www.blogeasy.com, LiveJournal www.livejournal.com, VOX www.vox.com (servicii straine), Ablog www.ablog.ro Weblog www. weblog.ro (servicii romanesti).
Platformele independente sunt acelea care nu pun la dispozitie si spatiul pentru gazduire. O astfel de platforma presupune descarcarea unui soft si instalarea acestuia pe un server. Dace se alege un serviciu cu plata, atunci bloggerul trebuie sa achizitioneze un nume de domeniu. Aceasta solutie este potrivita pentru cei care vor sa aiba mai multa libertate in a modifica site-ul. Utilizatorii care opteaza pentru o asemenea solutie au nevoie de cunostinte tehnice — HTML, CSS intelegerea codurilor PHP. Cele mai cunoscute exemple de platforme independente ar fi WordPress (www.wordpress.org), care este o solutie open source, adica software-ul se poate descarca gratuit, si MovableType (www.movabletype.org), care nu mai este gratuit, in schimb ofera mai multe variante de licente.
Un site tip platforma combinata, ofera atat sistemul de management al continutului (CMS) cat si sistemul de hosting, dar permite folosirea sa numai ca platforma, continutul rezultat putand fi apoi transferat prin protocolul FTP (File Transfer Protocol) acolo unde utilizatorul detine un domeniu si spatiul de gazduire. In general FTP este folosit pentru transmiterea datelor de la un calculator la altul sau pentru incarcarea sau mutarea de fisiere dintr-un calculator catre server-ul pe care este gazduit un site. Blogger corn §i Webcrimson.corn sunt unicele site-uri care ofera aceste tipuri de servicii. Pentru utilizarea protocolului FTP utilizatorul va trebui sa defineasca detaliile FTP ale contului pe care i1 detine.
Exista o serie de site-uri care ofera posibilitatea crearii si mentinerii unui blog si care folosesc ca parte de administrare una dintre platformele independente. Chiar WordPress pune la dispozitia utilizatorilor si un serviciu online pe baza platformei sale, accesibil la adresa www.wordpress.corn, acesta fiind destinat celor ce nu au cunostintele tehnice necesare, dar vor totusi sa foloseasca acest sistem de management al continutului. In Romania exista un singur site care este bazat pe aceasta platforma, www.bloghost.ro.
Indiferent de tipul de platforma, principiul general de functionare al acesteia este acelasi. Un utilizator creaza un cont (platforme online si combinate) sau seteaza un cont si un blog prin instalarea si rularea unor fisiere (platforme independente), dupa care se conecteaza cu numele de utilizator si parola create la interfata de administrare. Prin intermediul acestei interfete, utilizatorii (blogger-up va avea acces la toate functiile pentru edita blogul. Fiecare noua editare este inregistrata de platforma, efectul acestor editari fiind modificarea continutului, a interfetei grafice a blogului etc., adica al "produsului" livrat de blogger catre cititori. Platforma web intermediaza deci procesul de comunicare dintre blogger si cititor.
Utilizabilitatea blogurilor. Caracteristici
Site-urile Web (incluzand aici si blogurile) reprezinta interfata grafica cu ajutorul careia utilizatorii pot accesa informatiile stocate pe servere. La nivel mondial, numarul site-urilor se afla in continua si permanenta crestere. Un studiu al Netscape.com indica faptul ca in momentul de fata, in lumea virtuala, exista un numar de aproximativ 150 de milioane de site-uri (fata de 50 de milioane in mai 2004), cu o crestere prognozata de catre specialisti de aproximativ 3 milioane de site-uri intr-o luna. La un numar atat de mare de site-uri existente, unele dintre problemele fundamentale ale utilizatorilor sunt usurinta cu care le pot identifica si accesa, metodele folosite de a naviga in cadrul unui site, interactivitatea cu acesta, etc., intr-un cuvant utilizabilitate (usability). Utilizabilitatea este un concept amplu, foarte dinamic, in continua perfectionare, despre care s-a scris foarte mult, au fost efectuate cercetari — toate in scopul de a imbunatati modalitatea in care utilizatorii acceseaza, navigheaza, cauta informatii sau interactioneaza cu site-urile Web si continutul acestora.
Conform definitiei wikipedia.org, web usability desemneaza usurinta cu care un utilizator se poate „folosi" de un site pentru a atinge un anumit obiectiv. Mai exact, in relatia utilizator-interfata, usability desemneaza „eleganta" si „claritatea" cu care un site este conceput. Utilizabilitatea se poate referi la continutul grafic — multimedia, la interactiunea acestuia cu utilizatorul si chiar la aranjarea continutului informativ. Se poate referi si la usurinta cu care un utilizator se poate „orienta" pe site-ul respectiv. Utilizabilitatea unui website / blog este un atribut care masoara impactul sau asupra utilizatorilor. In general, se refera la eficienta cu care un utilizator isi poate indeplini sarcinile. Utilizabilitatea poate fi masurata prin prisma performantelor si a erorilor in raport cu acestea (putine erori = utilizabilitate puternica) si prin prisma productivitatii (viteza mai mare, mai mult produs final = mai mare utilizabilitate). Utilizabilitatea poate fi masurata si subiectiv prin preferintele utilizatorilor dar si prin caracteristicile interfetelor. Utilizatorii trebuie mereu sa ocupe un rol central in procesul crearii website-urilor (blogurilor).
Conform lui Jacob Nielsen, utilizabilitatea in spatiul virtual este definita de 5 caracteristici majore:
– Cat de usor ii este unui utilizator de a se adapta la interfata grafica a unui site in momentul in care il acceseaza prima data (Learnability).
– Odata ce user-ul s-a obisnuit cu interfata grafica, cat de eficient poate naviga in interiorul site-ului sau cat de usor poate accesa informatia cautata (Efficiency).
– Atunci cand utilizatorul revine pe un site anterior vizitat (dupa o perioada mai mare de timp), cat de usor se poate reorienta / refamiliariza cu continutul grafic / informativ existent, astfel incat sa fie cat mai eficient in atingerea rapida a obiectivului (Memorability).
– Care sunt erorile / greutatile in comportamentul de navigare, cautare de informatii pe care le intampina utilizatorul (Errors).
– Cat de satisfacut / multumit este utilizatorul de site-ul respectiv (interactiunea cu partea grafica., usurinta de a naviga / identifica informatii, etc.) (Satisfaction).
Evident, in cazul navigarii pe Internet exista si alte calitati importante, cum ar fi functionalitatea / utilitatea design-ului paginii Web. Usability si utility sunt importante intr-o masura asemanatoare. Pe Internet utilizabilitatea este o conditie necesara pentru supravietuirea unui site. Intrebarea fireasca care se naste din aceasta discutie este — cum putem sa intensificam / imbunatatim utilizabilitatea unui site? Raspunsul este foarte complex pentru ca sunt o multitudine de factori care intra in aceasta ecuatie. Nielsen vorbeste despre cea mai importanta componenta — user testing (testarea de catre utilizatori) a site-ului. Una dintre problemele majore in calea unei bune utilizabilitati a unui site, spune Nielsen, este grafica (Usability kills Creativity). Asa ca trebuie mereu gasita o punte comuna intre partea grafica si continutul informativ astfel incat sa fie complementare si nu una in defavoarea celeilalte.
Interactivitatea este un principiu extrem de important cand aducem in discutie conceptul de utilizabilitate. Tim Guay, in lucrarea sa – Web Publishing Paradigms, 1995 – identifica doua categorii principale de interactivitate, care pot fi intalnite si la nivelul unui blog. Interactivitatea navigationala se refera la „indiciile" oferite utilizatorului pentru a descifra traseul pe care trebuie sa il parcurga intr-un blog pentru a gasi informatia dorita. Acestea pot fi categoriile, label-urile, linkuri inteme, butoane, etc. Pentru a intelege interactivitatea navigationala trebuie sa definim termenul de „navigatie". Kiruba Shankar spune in Proper Website Navigation ca „navigatia este un sistem care functioneaza pe baza unui meniu care permite utilizatorului sa se plimbe dintr-o parte in alta a site-ului stiind mereu, cu exactitate, unde se afla si cum sa se intoarca". Shankar este considerat de majoritatea reprezentantilor jumalismului online drept un „guru" al fenomenului accesibilitatii. Jakob Nielsen, „adversarul" teoriilor lui Shankar, considera ca „utilizatorul trebuie sa “bantuie” pe unde pofteste in cadrul unui blog, fara sa fie ingradit sau controlat de meniuri sau butoane navigationale". Site-ul personal al lui Nielsen (www.useit.com) nu are un meniu, bazandu-se strict pe linkurile din interiorul textului si pe informatii de contact, care pot fi regasite pe fiecare paging a site-ului sau.
Ward spune ca in cazul unui blog este dificil sa iti definesti cititorii pentru ca ei provin din medii sociale sau domenii de activitate diverse. „Diferentele dintre ei pot fi acute in functie de cunoasterea nevoilor lor de informare si a intereselor lor". Interactivitatea functionala difera de interactivitatea navigationala, prin faptul ca este mai activa si permite utilizatorului sa trimita un feedback imediat. Cel mai important element de interactivitate functional de pe un blog este posibilitatea de a comenta continutul unei insemnari.
In functie de modul de navigare si capacitatea de a-si gasi drumul intr-un blog, Mike Ward clasifica utilizatorii in trei categorii:
– Prizonierii – vor citi blogul indiferent de prezentare, design sau nivelul de cunostinte intr-ale bloggingului. In general se opresc la a citi primele 2-5 insemnari publicate. Acesti utilizatori nu au o abordare critica si vor judeca blogul dupa ideile preconcepute pe care le aveau deja despre subiect sau autor.
– Exploratorii – reprezinta cel mai frecvent grup intalnit de utilizatori. Acestia cauta informatii specifice fara sa stie exact unde le pot gasi in cadrul blogului. Daca gasesc ceea ce cauta si daca blogul nu este foarte incarcat, cu siguranta ei vor citi si alte materiale. Ei se folosesc de scroll-uri.
– Expertii (surferii) – se asteapta ca blogurile sa functioneze intr-un anume fel, refuzandu-le pe cele care nu intrunesc criteriile asteptate de ei. Acestia cauta o informatie bine determinata si stiu sa se foloseasca cu precizie de toate formularele unui blog. Ei executa cautari avansate folosind motorul intern de cautare, sorteaza rezultatele obtinute dupa label-uri sau categorii, cuvinte cheie, etc.
Studiile si cercetarile care s-au axat pe interactivitate ca si component de baza a utilizabilitatii au dovedit ca exista anumite greseli pe care posesorii de bloguri le fac, ceea ce conduce la o mai slaba utilizabilitate si, evident, la frustrarea publicului. Blogul arata destul de frumos la prima vedere, dar cand utilizatorul se apuca de navigat in cadrul acestuia se loveste de anumite probleme care il frustreaza si daca nici informatia pe care o cauta nu poate fi usor identificata atunci va pleca sa o caute in alta parte. Luand in considerare aceasta ipoteza, in baza observatiilor proprii, empirice si insumand mai multe informatii de la mai multe surse am identificat cele mai des intalnite greseli din cadrul blogurilor, greseli care scad utilizabilitatea si satisfactia utilizatorului:
Probleme de lizibilitate: S-a dovedit ca utilizatorii de bloguri au mari probleme cu fonturile mici, de forme nefamiliare sau cu marimi fixe (care nu pot fi schimbate nici din browser). Daca marimea fontului este mica, arata studiile, unii utilizatori pot avea probleme sa citeasca blogul. Daca acesta mai contine si un style sheet care “ingheata” marimea fontului, utilizatorul este si el “inghetat” in folosire. O alta problema la nivel de lizibilitate ar fi contrastul intre culoarea de fundal si culoarea textului. Este indicat sa se foloseasca fundaluri deschise cu text de culoare inchisa si viceversa. Fundalurile de culori inchise cu texte de culoare deschisa obosesc privirea si scad eficienta lecturii cu pana la 30%.
Flash / animatii: Oricat de tentanta ar parea o interfata grafica de blog, complexa, cu animatii, meniuri si butoane in Flash specialistii in utilizabilitate indica faptul ca aceste elemente, desi sunt amuzante si interactive uneori, de cele mai multe ori sunt iritante / frustrante pentru cititorul grabit. Blogul se incarca prea greau, efectele de animatie dureaza uneori prea mult, iar utilizatorii sunt in general prea ocupati ca sa-si piarda timpul cu asa ceva. In plus, distrag atentia de la obiectul lecturii. Pentru un blog informativ este indicat sa folosim structuri de navigatie clasice si meniuri statice.
Continut care nu e scris pentru blog: Insemnarile din cadrul unui blog ar trebui sa fie relativ succinte. Nimeni nu este atras de insemnari kilometrice in care sunt publicate zeci de randuri. Continutul text al unui blog ar trebui sa fie scurt (2-3 paragrafe in medie), scanabil (folosirea de culori, bullets-uri sau alte formatari de text), accesibil ca limbaj, succint (sa ajunga repede in miezul problemei).
Functie proasta de cautare pe site: Din cauza volumului mare de informatii care se publica si din cauza afisarii acesteia intr-un singur ecran cu scroll multiplu, cautarea este o componenta fundamentala a unui blog. In multe bloguri motoarele de cautare interne sunt inexistente sau de proasta calitate, returneaza rezultate neclare care nu sunt legate de termenii cautarii. O alternativa excelenta, gratuita si foarte la indemana este “Google Site Search”, pus la dispozitie de Google. Codul HTML se copiaza si se introduce direct in template-ul blogului.
Formularea complicata a denumirilor: Trebuie sa evitam sa schimbam denumirile anumitor elemente din cadrul blogurilor. Chiar si simpla lor traducere in limba romana poate de multe ori sa induca utilizatorul in eroare. Astfel, in cazul Archive, Last Post, Comment, Links, Labels, Search, etc. trebuie sa folosim denumirile standard, cu care utilizatorii sunt deja obisnuiti.
Lipsa adreselor de contact: Trebuie sa ne asiguram mereu ca suntem transparenti in relatia cu cititorii. Trebuie sa nu ezitam sa lasam o adresa de e-mail pentru contact, un ID de Messenger, un profil de Facebook, sau chiar sa completam un profil de utilizator (in cazul platformelor gratuite de gazduire a blogurilor). De cele mai multe ori, cititorii nu doresc sa lase mesaje private in lista de comentarii.
Layout “inghetat” cu latimea paginii fixa: Trebuie sa evitam layout-urile fixe, “inghetate”. Un layout bun se ajusteaza singur in functie de rezolutia monitorului, de forma acestuia (normal sau panoramic) sau de marimea ferestrei deschise. Plangerile utilizatorilor vizavi de acest aspect se pot imparti in doua categorii. Pe monitoare mari, blogurile sunt greu de lecturat daca nu se auto-ajusteaza ca marime. Invers, daca utilizatorii folosesc ferestre mici si pagina nu foloseste un layout fluid, cauzeaza iritabilul scrolling pe orizontala. Partea din dreapta a paginii este “taiata” automat atunci cand pagina este tiparita la imprimanta – daca blogul are un layout “inghetat”.
Afisarea intr-o fereastra noua sau in aceeasi fereastra: In momentul in care introducem un link pe un cuvant sau o poza, trebuie sa ne asiguram ca target-ul acestuia este o pagina noua (adica linkul se va deschide separat de fereastra in care facem click). In cazul in care linkul se va deschide in aceeasi fereastra cu blogul, utilizatorul poate renunta la blogul initial in favoarea unui blog mai interesant pe care a ajuns. In plus, este un element de intrerupere a comportamentului de lectura si o buna ocazie de a frustra din nou utilizatorul.
Comportamentul de navigare si lectura utilizatorilor in cadrul site-urilor si al blogurilor sunt influentate de cateva elemente stilistice care caracterizeaza insemnarile din bloguri. In general, stilul de scriere al weblogurilor este asemanator cu cel intalnit in cazul tuturor tipurilor de journalism online. Acest stil este caracterizat de un limbaj neacademic, cu o tenta personala, oarecum colocvial, in care este folosita cu precadere adresarea la persoana a doua singular (ex: “sa faci” in loc de “sa faceti”). Acest stil este menit sa apropie cititorul si sa creeze un cadru mai familiar.
Adesea limbajul contine si termeni din limbi straine (engleza, franceza), sau termeni tehnici din lumea Internetului (to browse, to bookmark, entry, search engine, to post, etc). De asemenea, des utilizate sunt si simbolurile emotionale (sau emoticons). Conform studiilor efectuate de Poynter Institute for media studies, comunicarea compusa doar din text este deficitara in transmiterea mesajului cu aproximativ 40% fata de comunicarea orala. Emoticons sunt elemente grafice, realizate din caracterele de pe tastatura care sunt utilizate in mesajele de e-mail, pe forumurile de discutie, in SMS-uri sau in webloguri pentru a indica ce simtim in momentul in care scriem mesajul (putem indica umorul, sarcasmul, nedumerirea, indoiala, etc.). De asemenea, o alta caracteristica a inscrisurilor pe webloguri este folosirea de acronime (abrevieri ale unor expresii si propozitii commune, folosite in discutiile din spatial virtual, de exemplu “BTW = By the way = Apropo…”, “OMG = Oh my God! = Doamne!”, “AISI = As I see it = Dupa cum vad”, “ASAP = As soon as possible = Cat mai repede cu putinta”, LOL = Laught out loud = Ce gluma buna!”, “TIA = Thanks in advance = Multumiri anticipate”, etc.).
Blogurile disperarii si blogurile solidaritatii
Cei mai multi specialisti considera atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 drept punctul de cotitura pentru dezvoltarea noilor tehnologii, in general, si a blogurilor, in special. Dupa cum se stie, in elucidarea faptelor de atunci, rolul principal l-au jucat inregistrarile de pe telefoanele mobile ale pasagerilor din avioanele care au fost deturnate de teroristi. Tragedia a condus la aparitia unui spatiu alternativ de comunicare, mai ales ca mass-media traditionale nu au putut acoperi nevoile de informare de pe plan mondial. Spatiul alternativ s-a conturat in jurul informatiilor furnizate de oameni obisnuiti, martori ai evenimentelor, care au publicat in foarte scurt timp pe internet informatii si imagini filmate cu telefoanele mobile. Informatiile oficiale oferite de media traditionale au fost astfel completate si au capatat conotatii emotionale suplimentare. De exemplu, la numai 30 de minute de la atac, pe siteul Slashdot.org exista deja un numar impresionant de pareri si impresii pentru vremea respectiva si in doar 24 de ore de la eveniment, peste 8000 de mesaje erau publicate.
Pe plan mondial, nevoia de informatii era imensa. Iar Internetul, in general, si blogurile, in mod special, au venit sa satisfaca aceasta nevoie, furnizand in ritm rapid (unele bloguri au avut chiar si insemnari in care tragedia era relatata minut cu minut) informatii noi in zone geografice diverse. Blogurile si-au pastrat importanta chiar si dupa sfarsitul evenimentelor. In plus, ele au devenit si mai importante, locul informatiilor fiind luat de dezbateri privind cauzele atentatelor si gasirea unor solutii, dar si a unor vinovati.
Implicarea SUA in razboiul impotriva Irakului si in Afganistan a contribuit, indirect, la cresterea blogosferei. Au aparut bloguri noi (multe dintre ele pro sau contra presedintelui George W. Bush), iar numarul de comentarii pe blogurile care tratau teme legate de politica sau razboi a crescut in ritmul alert al evolutiei evenimentelor. Pamfil Șeicaru, Istoria presei , Editura Paralela 45, Pitești, 2007, pp. 319-331.
Impactul nu a fost limitat numai la blogosfera americana. Reactii de sustinere sau condamnare a evenimentelor sau a interventiei armate a SUA in Orientul Mijlociu au existat in toata lumea. Unul dintre cazurile celebre este reprezentat de blogul lui Salam Pax, arhitect iranian cunoscut in blogosfera drept Baghdad Blogger. Desi creat pentru a tine legatura cu un prieten, blogul a ajuns in scurt timp in atentia opiniei publice mondiale datorita relatarilor de la inceputul razboiului si a criticilor aduse regimului lui Saddam Hussein.
Mai mult, pe fondul razboiului si a lipsei de informatii din anumite zone de conflict, blogul sau a devenit sursa de informatii chiar si pentru mass-media traditionale din toata lumea. Ziare din SUA si Marea Britanie l-au citat constant drept sursa de informatii si, in felul acesta, a devenit unul dintre cele mai populare bloguri din intreaga lume. Evident, situatia a dat nastere la controverse si la dispute aprige care au vizat identitatea reala a autorului. Si in cazul atentatelor de la Londra din 2005 sute de persoane au publicat pe internet informatii despre evenimente in foarte scurt timp. Ele s-au dovedit credibile si corecte si au fost preluate de mass-media traditionale (de exemplu BBC News). Tehnorati.com a indicat ca in mai putin de o ora de la evenimente au aparut 1300 de insemnari cu informatii despre zonele afectate, mijloacele de transport alternative, fotografii si declaratii ale martorilor oculari. In felul acesta s-a ajuns nu doar la colaborare intre reprezentantii mass-media si bloggeri, ci chiar la un fenomen de interdependenta. Desi, teoretic, credibilitatea unor informatii de pe bloguri putea fi pusa la indoiala din cauza anonimatului sursei, practic, informatiile s-au dovedit adevarate.
Evenimentele din ultimii ani precum razboiul din Irak, uraganul Katrina, tsunami-ul din Asia, atentatele teroriste de la Londra si din Spania au dovedit ca noile media pot deveni surse alternative de stiri, oferind cu mare rapiditate informatii corecte si credibile.
Numaratoarea blogurilor. Blogurile spam si blogurile false
Cate bloguri exista in acest moment in lume? Nimeni nu poate raspunde cu exactitate la aceasta intrebare. Una dintre sursele cele mai des citate pentru acest subiect sunt rapoartele publicate regulat de Technorati. Incepand din octombrie 2004, Technorati publica trimestrial rapoartele State of the Blogosphere, care contin date despre numarul de bloguri inregistrate in intreaga lume, tendintele de dezvoltare a blogosferei si influenta blogurilor asupra mass-media traditionale.
Numaratoarea blogurilor de catre Technorati a inceput in 2002, insa primul raport oficial a aparut abia pe 10 octombrie 2004. Potrivit acestuia, daca pe 7 iulie 2004 existau 3 milioane de bloguri, patru luni mai tarziu, pe 10 octombrie 2004, numarul lor crescuse deja la 4 milioane. Mai mult, 12000 de bloguri noi apareau zilnic in toata lumea (aproximativ unul la 7,4 secunde), iar cele mai multe insemnari s-au inregistrat cu ocazia unor evenimente din timpul campaniei electorale americane si a crizei prin care a trecut compania americana Kryptonite. Totusi, cifrele erau spectaculoase doar la prima vedere. Autorii raportului atrageau atentia inca de atunci asupra faptului ca nu toate blogurile erau tinute la zi, ba chiar estimau ca pe aproximativ 45% dintre blogurile mai vechi nu mai fusesera publicate insemnari noi de mai bine de trei luni. Tot atunci ei aduceau in discutie pentru prima data si potentialul blogurilor de a deveni surse alternative de informatii si de a influenta astfel, pe termen lung, mass-media traditionale. Nu in ultimul rand, raportul trata cu toata seriozitatea problema blogurilor de corporatie, un segment redus la acea vreme, dar considerat deja foarte influent.
Un singur an mai tarziu, pe 17 octombrie 2005, noul raport Technorati indica un numar de 9,6 milioane de bloguri, numarul lor dublandu-se la fiecare cinci luni. Blogosfera crescuse de 30 de ori in doar trei ani si 70000 de noi bloguri apareau zilnic. Cu alte cuvinte, un blog nou aparea in fiecare secunda. Raportul indica si un fenomen nou, cel al aparitiei unui numar insemnat de bloguri si in alte limbi, nu doar in engleza. China intra in forta in blogosfera in a doua jumatate a anului 2005, avand una dintre cele mai active comunitati de bloggeri.
Raportul octombrie 2005 atragea atentia si asupra proliferarii unui nou fenomen: aparitia blogurilor spam (spamblogs) si a blogurilor false (fake blogs). Aparitia spam blogurilor este strans legata de fenomenul Google bomb.Ele au ca scop influentarea listei de rezultate afisate de motoarele de cautare pentru anumite cautari. Spam blogurile mai sunt folosite si pentru a ridica un anumit blog sau insemnare pe primele locuri in lista de rezultate (tehnica ce poarta numele de keyword stuffing). Desi penalizate de cele mai multe motoare de cautare prin excluderea siteurilor sau blogurilor din index, aceste practici continua sa existe. Blogurile false sunt aparent facute de o persoana, insa, de fapt, sunt create automat de programe pentru a obtine mai multa publicitate per click. Pentru a contracara acest fenomen, multe platforme de blogging au inclus modalitati suplimentare de autentificare si optiuni de filtrare si cenzurare a comentariilor. Raportul Technorati aprecia ca intre 2 si 8% din blogurile existente la acea vreme erau spam bloguri si fake bloguri.
Raportul Technorati din octombrie 2006 indica 57 de milioane de bloguri. Blogosfera ajunsese sa se dubleze la fiecare 230 de zile, iar globalizarea si polarizarea continuau sa se accentueze: blogurile in limba engleza si spaniola apareau in toate colturile lumii, in timp ce blogurile in japoneza si chineza se puteau intalni doar in zona Asiei. In plus, odata cu escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu apareau si blogurile in limba farsi, care, intrand in topul primelor zece cel mai folosite in blogosfera, evidentia din nou capacitatea blogurilor de a fi surse de informare in cazuri de criza. Cresterea de la 35 de milioane de bloguri (octombrie 2006) la 75 de milioane in aprilie 2007 s-a facut in doar 320 de zile. Japoneza a devenit limba numarul unu in blogosfera (37%), urmata de engleza (36%) si, la mare distanta, de chineza (8%). Blogurile cu fotografii si continut audio-video castiga din ce in ce mai mult teren, iar rolul tag-urilor a devenit din ce in ce mai important atat pentru bloggeri, cat si pentru cercetatorii care incearca sa afle dimensiunea reala a blogosferei.
Problemele intampinate de bloggeri
Desi bloggingul este asociat cu libertatea de exprimare, aceasta activitate nu este lipsita de riscuri si probleme de natura juridica sau legala chiar si in tarile democratice. Desi din punct de vedere juridic se dovedeste dificil ca un blogger sa fie tras la raspundere pentru cele scrise pe blogul sau, in SUA au existat cazuri in care judecatorii au condamnat bloggeri la amenzi sau la plata unor despagubiri. Problemele pe care le pot intampina bloggerii nu se opresc aici. Un termen aparut datorita problemelor juridice avute de un blogger este dooced. El se refera la concedierea unei persoane in urma afirmatiilor publicare pe blogul propriu. Termenul provine de la blogul Dooce creat de Heather Armstrong, artist grafic si web designer, care a fost concediata in anul 2002 din cauza unor remarci rautacioase facute pe blogul personal la adresa colegilor ei. Cazul acesteia este primul de acest gen si nu singurul.
Un alt caz celebru este cel al unei insotitoare de zbor a companiei aeriene americane Delta Airlines, care a fost concediata pentru ca a publicat pe blog fotografii care o prezentau in uniforma companiei, la bordul unei aeronave goale. Desi fotografiile nu erau indecente sau ofensatoare, compania a considerat ca actiunea a fost inadecvata si i-a desfacut contractul de munca. Jessica Cutler, asistenta senatorului american Mike DeWine in anul 2004, a avut si ea de suferit de pe urma insemnarilor de oe blog in care povestea aventurile sexuale avute cu oficiali de rang inalt din cadrul guvernului si banii castigati astfel. Desi insemnarile erau destinate doar prietenilor, un site american de stiri mondene, Wonkette, a mentionat blogul sau drept sursa a unui articol si a publicat linkul. In ciuda eforturilor de a-si desfiinta blogul pe care si-l crease in urma cu doar doua saptamani, inainte ca sefii sa-l vada, insemnarile i-au putut fi detectate in arhive, iar asistenta a fost concediata.
Exista insa si cazuri in care bloggerii au avut castig de cauza in instanta. Electronic Arts, cel mai mare studio de jocuri video din intreaga lume, a pierdut multi bani si a fost nevoie sa-si schimbe politicile de personal in urma insemnarilor aparute pe blogul sotiei unui angajat. Ele contineau critici la adresa companiei, a programului de lucru prelungit, a orelor de lucru suplimentare neplatite si a imposibilitatii de a avea concediu de odihna. Studioul a actionat sotia angajatului in instanta, insa a pierdut procesul si a fost nevoie sa plateasca daune in valoare de 15,6 milioane de dolari.
Impactul blogurilor
In momentul in care computerul personal i s-a defectat, Jeff Jarvis nu avea cum sa stie ca aceste era inceputul unui lant de evenimente in urma carora va intra in istoria blogosferei. In iunie 2005, Jarvis solicitase companiei Dell sa-i repare computerul personal care se defectase la scurt timp de la achizitionare. Companie a refuzat insa acest lucru, iar Jarvis a reactionat asa cum ar fi reactionat orice blogger: criticand pe blogul personal modul in care compania a raspuns solicitarii sale. Reactiile altor bloggeri au aparut imediat, generand un adevarat curent impotriva companiei Dell. Scandalul inceput in blogosfera a luat proportii si a ajuns si in mass-media traditionale. Fortata de imprejurari, la sfarsitul lunii august, compania Dell a luat pozitie publica, purtatorul de cuvand anuntand schimbarea strategiei de comunicare si stabilirea unei relatii online directe cu clientii sai (raspunsuri individuale pentru toti clientii care semnaleaza probleme ale produselor). Mai mult, a fost infiintat un departament special pentru minitorizarea insemnarilor si comentariilor de pe bloguri, nu numai a articolelor din presa traditionala. A fost primul caz in care o mare companie a resimtit impactul covarsitor pe cae il pot avea blogurile, un impact greu acceptat de companii.
Un alt caz celebru este cel al companiei Kryptonite, producatoare a celor mai bine vandute lacate din SUA. Insemnarea aparuta in anul 2004 pe un forum, in care se demonstra cum un celebru lacat Kryptonite pentru biciclete poate fi deschis doar cu ajutorul unui pix, a fost rapid preluata de bloggeri, facand valva in spatiul virtual. La doar cinzi zile dupa publicarea isemnarii, informatia a fost preluata si de mass-media traditionale, ajungang in paginile unor cotidiane de mare tiraj sifoarte influente precum New York Times. Criza declansata si, mai ales, lipsa de reactie prompta a companiei, au dus la pierderea a aproape jumatate din veniturile sale anuale. Echipa de managementul crizei nu numai ca a subestimat potentialul blogurilor, dar a ignorat complet posibilitatea de declansare a unui scandal in urma unor afirmatii facute in blogosfera. Realitatea le-a infirmat convingerile si i-a obligat sa-si revizuiasca afaerile si modul de gestionare a comunicarii cu actualii si potentialii clienti.
Incepand sa inteleaga necesitatea comunicarii in noul spatiu online, tot mai multe companii si-au deschis bloguri, invingandu-si astfel temerile legate de lipsa controlului total asupra procesului de comunicare. Chiar daca, la ora actuala, numatul acestora este inca relativ scazut, este foarte posibil ca situatia sa se schimbe curand. In fapt, la fel s-a intamplat si in cazul siteurilor oficiale. Astfel, daca pana acum cativa ani nimeni nu credea ca a fi atat de important pentru o companie sa existe si in spatiul online, astazi aproape ca nu exista materialele de promovare care sa nu includa macar o adresa de site.
Blogurile ofera companiilor nu numai putinta de a oferi mai multe informatii, ci si posibilitatea dialogului cu publicul lor. Evident, nu e indicat ca o companie sa-si faca un blog doar pentru a arata ca e in pas cu tendintele si a fi la moda. Blogul unei companii trebuie sa corespunda unui obiectiv de dezvoltare si sa faca parte dintr-o strategie de afaceri clara. Exemplul studioului Electronic Arts nu este singular. Blogurile au intrat treptat si in zona comunicarii corporatiste, devenind pentru unele companii unele dintre cele mai noi instrumente de comunicare interna, consolidare a imaginii organizationale si obtinere de feedback. Exista chiar si bloguri care explica avantajele si modul in care corporatiile si managerii acestora isi pot contrui bloguri. Unele companii nu se limiteaza la a avea un singur blog, ci dezvolta, pe langa blogul oficial al companiei, bloguri de produs si bloguri ale managerilor si directorilor.
Nu numai companiile au simtit efectele „activitatii de paza” a bloggerilor, ci si o serie de personalitati publice, politicieni si jurnalisti. Cazul senatorului Trent Lott, de exemplu, intamplat in 2002, a facut inconjurul lumii si a pornit din blogosfera. Comentariile cu tenta rasiala, facute de senatorul american cu ocazia unei petreceri date cu ocazia aniversarii a 100 de ani de catre Strom Thurmond, au fost preluate, comentate si condamnate de bloggeri. Trent Lott era acuzat ca l-a laudat pe Thurmond, sugerand ca Statele Unite ar fi fost mai avantajate daca acesta ar fi fost ales presedintele SUA. Opozantii lui Lott au interpretat comentariile drept un acord tacit de segregare rasiala, o politica discutata in cadrul campaniei prezidentiale a lui Thurmond. Aceasta viziune a fost intarita de interviuri inregistrate si documente descoperite de bloggeri. Desi comentariile lui Lott au fost facute la un eveniment public, in prezenta presei, nicio organizatie media importanta nu le-a difuzat sau publicat decat dupa ce blogurile le-au semnalat. Scandalul a luat proportiile unei adevarate crize politice si s-a finalizat cu demisia senatorului Lott.
Blogurile au constituit un factor major de influenta si in scandalul Rathergate din septembrie 2004. In cadrul emisiunii 60 minutes, gazduita de postul de televiziune CBS, celebrul moderator Dan Rather a prezentat documente care intrau in conflict cu informatii oficiale referitoare la dosarul militar al presedintelui George W. Bush. O serie de bloggeri americani, sustinatori ai Partidului Republican, au publicat insemnari prin care sustineau ca documentele sunt false si prezentau dovezi si argumente in sprijinul afirmatiilor lor. La scurt timo dupa declansarea scandalului in blogosfera, postul CBS si Dan Rather si-au cerut scuze public pentru „tehnici jurnalistice nepotrivite”. Multi bloggeri considera acest eveniment drept moomentul in care mass-media (cel putin cele americane) au acceptat oficial ca blogurile pot fi surse de stiri si opinii si chiar instrumente de presiune.
Weblog-urile jurnalistilor
Capitolul de fata isi propune sa analizeze weblog-urile care au ca autori jurnalisti din mass-media din Romania. Din analiza prezentata se pot observa tendintele jurnalismului cetatenesc si felul in care blogul devine un tip alternativ de presa.
Institutiile de presa din Romania construit bloguri proprii. Cel mai citit blog, conform statisticii www.trafic.ro, este blogul cotidianului Gazeta Sporturilor, www.blogsport.ro. Autorii acestui blog sunt editorialistii cotidianului: Ovidiu Ioanitoaia, Alin Buzarin, Cristian Geambasu, Andrei Niculescu, Decebal Radulescu, Maria Andrie, Daniel Sendre. De asemenea, scriu in weblog rubricanti ai „Gazetei Sporturilor": Radu Paraschivescu, Radu Naum, Radu Cosasu. Insemnarile for sunt opinii despre sporturi, atitudini ale fotbalitilor, antrenorilor sau suporterilor, calitatea fotbalului din Romania comentarii despre meciurile momentului.
Un alt exemplu este site-ul www. hotnews.ro care are o sectiune care se numqte Blogurile HotNews.ro structurat dupa autori. Cei care scriu pe blogurile HotNews.ro sunt o parte dintre membrii echipei hotnews: http://morar.hotnews.ro, http://stoica.hotnews.ro, http://ghervas.hotnews.ro, http://avadani.hotnews.ro, http://spinei.hotnews.ro, http://comanescu.hotnews.ro, http://dianapopescu.hotnewsso, http://doc.hotnews.ro, http://moldovan.hotnews.ro, http://merlin.hotnews.ro.
In weblogurile prezentate mai sus jurnalistii scriu opinii despre diverse evenimente pe care ei le considera importante, stiri despre anumite intamplari care nu sunt in media traditionale, cronici de film sau recenzii de carte, intamplari de pe strada sau din jurul blocului, informatii si analize ale evolutiei pietelor financiare globale. Cotidianul Evenimentul zilei, www.evz.ro a optat tot pentru solutia blogurilor de autor, precum: http://vvww.evz.ro/isaila al lui Emilian http://www.evz.ro/bichir/ al lui Florian Bichir, http://www.evz.ro/coltulrosu/ al lui Andrei Craciun, Silviu Sergiu are http://www.evz.ro/politic/, Razvan Costache a scris http://www.evz.ro/metroblog/, iar http://www.evzso/mincan/ este al lui Mihai Mincan.
Cei de la www.evz.ro scriu in blogurile lor despre interese proprii, comentarii despre politica sau noutati media. Mediafax, www.mediafax.ro, este prima agentie de presa din Romania care creat blog: http://www.mediafax.ro/blog si care are un titlu sugestiv: Dincolo de stiri, jurnalism si atitudine. Si aici sunt mai multi autori care participa la actualizarea blogurilor: Adrian Tone, Alexandra Babiciu, Cristi Dimitriu, Cristina Mazilu, Indira Crasnea, Irina Darlea, Irinel Bucur, Ovidiu Vanghele si Romeo Chiriac. Autorii enumerati mai sus scriu despre sport, politica, mass-media, eveniment etc.
O alta institutie de presa care are blog este ziarul Cotidianul http://blog.cotidianulso/, cativa autori comenteaza evenimentele la zi ale Romaniei si ale lumii: Cristian Patrasconiu, Cristian Teodorescu, Costi Rogozanu, Marius Cosmeanu, Sever Voinescu, Pavel Lucescu, Traian Ungureanu si Joan T. Morar.
www.realitatea.net este site-ul televiziunii Realitatea Tv. In interiorul acestui site se gaseste o sectiune care se numeste Blog-uri si care cuprinde comentarii despre politica sau despre societate, in general, ale unor jurnalisti din cadrul televiziunii.
Si Antena3 are blog: http://antena3.ro/blog/index.html. Acesta este impartit in alte trei bloguri: http://antenalro/blog/jurnalisti, in care au comentarii Andrei Badin Razvan Mitroi, http://www.antena3.ro/blog/diaspora, blog in care scriu romanii de peste hotare despre si http://www.antena3.ro/blog/primaeditie/ un blog sustinut de catre Dana Grecu si Radu Tudor.
Blogurilor „institutionale" li se adauga bloguri individuale ale jurnalistilor, cum ar fi: www.ciutacu.ro, autor Victor Ciutacu jurnalist Antena2, www.jurnalismonline.ro, autor Bradut Ulmanu – director al ONG-ului Start Media, www.tolo.ro, autor Catalin Tolontan – redactor-sef al Gazetei Sporturilor, www.toca.wordpress.ro, autor Adrian Toca – jurnalist la cotidianul Sport Total, www.gustiroman.ro, autor Gusti Roman – director executiv Convergent Media, www.seceleanu.blogspot.com, autor Adrian Seceleanu – editor Ziarul Financiar, www.valix.blogspot.com, autor Vali Barzoi – editor saptamanalul Capital, www.victorkapra.ro, autor Victor Kapra – editor Ziarul Financiar Si revista http://www.go4it., www.musatoiu.blogspot.com, autor Mihai Musatoiu – editor www.dailybusiness.ro.
In blog-urile analizate, genurile abordate de catre jurnalisti pentru a prezenta informatia utilizatorilor au fost in special genurile jurnalistice de opinie precum editorialul, comentariul, analiza, insemnarea, dar si genuri de informare, precum: stirea, interviul. Au fost gasite si genuri ale jurnalismului cultural: recenzia si insemnarile de calatorie. Editorialul – manifest se intalneste foarte rar, el reprezentand cu adevarat punctul de vedere al redactiei. Este cazul primului numar al publicatiei, in care redactorul — sef aduce precizari importante privind politica editoriala sau principiile deontologice dupa care se va conduce. Daca aducem aceasta definitie la nivelul weblogului, putem spune ca este primul post al autorului in care el spune motivul crearii blogului si principiile dupa care se ghideaza.
Blogurile si politica
Inainte de a vorbi despre bloguri si politica, se impune o distinctie. Sintagma „bloguri politice” este folosita, in mod curent, atat in cazul blogurilor tinute de politicieni, cat si in cazul celor care apartin unor analisti politici, jurnalisti, persoane sau organizatii care au ca principal subiect politica si informatiile din zona politica nationala sau internationala. Confuzia persista si in cazul termenului de „blogosfera politica”.
Blogurile cu subiect politic (care nu apartin politicienilor) contin, de cele mai multe ori, informatii si comentarii politice si fac trimiteri ocazionale catre siteuri si bloguri din aceeasi zona de interes sau apartinand masa-media traditionale.
O specie distincta a blogurilor politice o reprezinta watch blogurile, adica acele bloguri in care autorul isi propune sa fie un „caine de paza” al mass-media si sa critice sistematic erori si inadvertente din mass-media traditionale sau din editiile online ale acestora. Criticile se pot indrepta ocazional si asupra comentariilor altor bloggeri sau activitatii unor institutii de stat. Blogurile de acest tip sunt destul de putine si ocupa doar un segment de nisa pe piata online. In cazul in care informatiile si comentariile de pe ele reusesc sa starneasca un scandal sau in cazul in care abordeaza scandaluri deja existente, vizibilitatea si popularitatea lor poate sa creasca temporar. Astfel de bloguri exista deja in multe tari, dar ele se bucura de o mare popularitate si influenta in special in SUA. Desi invinuite adesea de partizanate politice, blogurile politice americane sunt considerate credibile si, chiar daca sunt relativ putine, ele tind sa se transforme treptat in adevarate surse de informatii si factori de influenta ai comportamentului electoral.
Controversele continua si cand vine vorba despre posibilitatea blogurilor de a fi „educatori politici”. Unii considera ca, in mod direct sau indirect, blogurile politice contribuie nu numai la informarea electoratului, ci si la educarea sa. Altii considera ca aceasta educare poate lua forma manipularii. Controversa este deocamdata imposibil de rezolvat, cu atat mai mult cu cat nimeni nu poate spune cu certitudine daca cititorii cauta pe bloguri informatii care sa le confirme convingerile sau informatii noi, comparand mai multe surse.
Cand vorbim despre noile media, in general, si bloguri in mod special, interesul pentru politica si sursele de informare ale electoratului online, este important sa vorbim, in primul rand, despre roul liderilor de opinie. Importanta lor este considerabila si in mediul virtual, studiile americane indicand constant potentialul si chiar tendinta tinerilor utilizatori de a deveni lideri de opinie in comunitati virtuale. Desi unele realitati tehnologice sunt foarte noi si genereaza tendinte in comunicarea online, importanta mare a liderilor de opinie in mediul virtual poate fi explicata printr-un model traditional, cel al comunicarii intermediate, cunoscut si sub numele de fluxul comunicarii in doi pasi (formulat de Lazarsfeld inca din 1948). Liderii de opinie, acum aflati si online, preiau si prelucreaza informatia, iar legaturile informale si influenta personala raman elementele-cheie si in comunicarea din mediul virtual. Ei sunt factori puternici de influenta a comportamentului (atat individual cat si colectiv), in special al celui electoral.
Teoretic, numarul mare de surse de informare reprezinta un aspect in intregime pozitiv. Practic insa, nu numarul este mportant, ci orientarea acestora. Studiile traditionale (in special in zona americana) atrag atentia asupra principiului selectivitatii. Astfel, s-a constatat ca votantii diferitelor partide isi aleg in mod diferit sursele de informatii politice. Mai precis, le prefera pe cele care le confirma predispozitiile si cunostintele preexistente si le evita sau le ignora pe cele care le-ar putea contrazice sau infirma. Principiul functioneaza si online. Asa cum anumite categorii electorale citesc numai anumite ziare sau urmaresc doar anumite posturi de televiziune, la fel si electoratul online prefera sa caute informatie politica numai pe anumite siteuri. In cazul noilor media, efectul de polarizare (cunoscut de foarte mult timp pentru media traditionale) s-a constat prima data in cazul blogurilor americane, in timpul campaniei prezidentiale din 2004. In mod evident, exista persoane care prefera anumite siteuri si bloguri pentru a se informa, deoarece le considera credibile si le confirma predispozitiile si convingerile initiale. Insa la fel de bine putem vorbi si de o categorie care nu are optiuni si convingeri ferme si care prefera sa se informeze din mai multe surse inainte de a lua o hotarare.
Sondajele traditionale nu pot spune cu certitudine nici daca electoratul offline isi alege sursa de informare in functie depreferintele politice sau media le influenteaza opiniile. E posibil ca ambele mecanisme sa fie valabile si in ambele situatii media traditionale sau noi sa joace rolul de filtru prin care informatia politica ajunge la electorat, fie el offline sau online. Dincolo de toate controversele si dezbaterile, este cert ca blogurile au influentat in mod evident comunicarea politica la inceputul secolului XXI din foarte multe tari. Ele au avut efecte atat asupra electoratului (supus unor noi surse de influenta), cat si asupra politicienilor (supusi unor noi surse de presiune). Efectele blogurilor, in general, asupra politicienilor au fost atat pozitive, cat si negative. Pe unii i-au ajutat, contribuind la cresterea sustinerii electorale, in timp ce altora le-au fost afectate imaginea si credibilitatea.
CAPITOLUL II. BLOGOSFERA GLOBALA
In conditiile in care schimbarile aduse de noile media sunt atat de rapide, este imposibil de estimat dimensiunea globala a blogosferei, care este numarul real de bloguri, cate dintre ele sunt active si care este impactul lor real. Una dintre cele mai reusite incercari de a surprinde caracteristicile blogosferei la nivel global este Raportul Edelman, realizat de compania Edelman si dat publicitatii in iunie 2006. Autorii raportului si-au propus sa afle cat de des citesc oamenii bloguri, daca aceia care declara ca citesc des au potential de lideri de opinie si daca sunt dispusi sa se manifeste activ si in mediul real, nu numai in cel online. Raportul a fost realizat cu ajutorul Technorati pentru a determina care sunt tematicile cele mai des abordate de bloguri si subiectele cele mai dezbatute. El furnizeaza informatii despre situatia blogurilor din zece tari din intreaga lume (SUA, Japonia, China, Coreea de Sud, Belgia, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si Polonia) si indica diferentele locale din blogosfera globala.
Desi noile media, in general (blogurile, in mod special), sunt folosite la scara globala, contextele sociale si politice particulare si atat de diferite impun anumite caracteeristici locale si nationale in forma si modul de utilizare a blogurilor. De exemplu, putem vorbi de un specific local in primul rand prin prisma limbilor nationale folosite in blogosfera. In prima jumatate
Asia: Japonia
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Afacerilor si Comunicatiilor Interne (MIC) din Japonia, japoneza este cea de-a doua limba folosita cel mai des in blogosfera, situatie explicabila prin gradul de tehnologizare a acestei tari. Exista insa si o alta explicatie: bloggingul are alte intelesuri si semnificatii in Japonia decat in restul lumii. Motivatiile de a scrie si a citi bloguri difera intre ele. Spre deosebire de alte tari unde bloggingul este folosit pentru a creste vizibilitatea si autoritatea unor actiuni sau persoane, in Japonia, conform raportului, 70% dintre bloggeri declara ca si-au creat blog pentru a-si consemna gandurile si trairile si nu pentru a deveni mai vizibili in spatiul public sau in comunitatile virtuale. Diferenta rezida din paradigma culturala specifica Japoniei, care pune accent pe anonimat ca principiu de baza al comunicarii online. Asa se explica de ce numarul comentariilor si linkurilor pe bloguri este mult mai mic in Japonia decat in alte tari.
Asia: Coreea de Sud
Coreea de Sud este tara cu una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri IT din intreaga lume. Casa Albastra (The Blue House), echivalentul sud-coreean al Casei Albe din SUA, detine un blog pe care cei mai importanti oficiali guvernamentali discuta despre politicile implementate si despre aspecte din viata profesionala si provata. Ohmy News, un portal de stiri realizate in intregime de cetateni si jurnalisti amatori, este considerat un element important in alegerea presedintelui sud-coreean din acea vreme, care, in semn de recunostinta, a acordat siteului primul sau interviu oficial. Succesul lui Ohmy News a avut impact asupra intregii media din Coreea de Sud. Desi nu a dus la disparitia de pe piata a niciunui cotidian traditional, Ohmy News a fortat presa sud-coreeana sa se adapteze la noile realitati si nevoi ale cititorilor, editiile online extinzandu-si posibilitatile pentru feedback si comentarii din partea cititorilor.
Asia: China
Conform unui raport aparut cu ocazia conferintei mondiale WEB 2.0, 125 de milioane de chinezi aveau acces la internet in 2006. Desi acest lucru inseamna mai putin de 10% din populatia Chinei, se astima ca, in orasele mari, mai mult de jumatate din familii aveau acces la internet. 500 de milioane de numere de telefon mobil fusesera deja emise si cateva miliarde de SMS-uri erau trimise anual. Mai mult, raportul estima ca, in urma introducerii conexiunilor wireless, numarul persoanelor cu acces la internet se va dubla in urmatorii cinci ani. In iulie 2007, BBC anunta intr-un articol ca numarul de utilizatori chinezi de internet a crescut la 132 de milioane situandu-se pe locul al doilea in lume, dupa SUA.
Datorita contextului politic si social specific, forumurile de discutii continua sa fie mai populare decat blogurile. Utilizatorii chinezi de internet prefera sa isi publice comentariile sub protectia anonimatului. Patru din zece chinezi au declarat la mijlocul anului 2006 ca citesc bloguri el putin o data pe saptamana, o frecventa mai mare decat oricare tara din Europa si chiar SUA, insa mai mica decat a vecinelor ei, Japonia si Coreea de Sud.
Un alt efect al contextului politic si social specific il reprezinta influenta foarte mare pe care o au blogurile in mediul real si asupra vietii personale. Statul are monopol asupra mass-media traditionale chineze, de aceea agenda media este de multe ori diferita de agenda publica, neoferind publicului informatia pe care o doreste sau de care are nevoie. Aceasta nevoie este suplinita insa de internet, in general, si de bloguri in special. Ele contin mai multa informatie si mai adecvata cerintelor de informare.
Blogosfera chineza a devenit treptat un element esential in procesele de informare publica si in peisajul media, mai ales la nivel local. Aici au loc cele mai multe discutii si dezbateri despre orice, de la vedete si moda pana la politica internationala si crize organizationale. Cel mai popular blog din lume, conform Technorati, este unul chinez si apartine unei actrite despre care nu se stie nimic in lumea occidentala. Blogul lui Xu Jinglei a fost accesat de 100 de milioane de ori inca din primul an de la infiintare, ceea ce i-a indreptatit pe unii analisti media occidentali si sa o declare pe actrita chineza „cea mai cunoscuta vedeta necunoscuta din lume” si sa isi exprime surprinderea fata de influenta in crestere a internetului in China.
Un alt exemplu care ilustreaza pozitia de forta ocupata de internet in China este cel al unei farse facute de bloggeri chinezi celor occidentali, in martie 2006. In listele de e-mail ale unor publicatii internationale a aparut o stire conform careia guvernul chinez ar fi inchis blogurile a trei jurnalisti, care obisnuiau sa scrie despre subiecte imposibil de abordat in media traditionale. La numai cateva ore, stirea a fost preluata de bloggerii din intreaga lume care au protestat in insemnarile lor fata de o astfel de decizie. Reuters si BBC au preluat si ele stirea in zilele urmatoare, iar Reporteri fara Frontiere, un ONG international care promoveaza libertatea presei, a emis un comunicat de presa in care condamna cenzurarea internetului de catre guvernul chinez. La scurt timp insa, alte stiri au aparut pe bloguri in care stirea precedenta era demascata ca fiind farsa facuta de bloggerii chinezi pentru a pune in evidenta obsesia Occidentului fata de cenzura Internetului din China.
Un alt fapt specific blogosferei chineze este posibilitatea de a reproduce articole sau insemnari intregi pe forumurile de discutii. Practica este des intalnita si este considerata nu doar acceptabila, ci si recomandata. In felul acesta, o informatie importanta, dar aparuta pe un blog mai putin popular, are toate sansele sa ajunga in scurt timp pe toate forumurile si sa devina cunoscuta de un numar foarte mare de cititori, ba chiar sa fie preluata si de mass-media traditionale. Insa poate ca cel mai interesant lucru il reprezinta dorinta de implicare activa in viata reala a utilizatorilor de internet. Spre deosebire de Japonia si Coreea de Sud, unde gradul de activism datorat blogurilor este foarte redus (sub 20%), utilizatorii chinezi sunt la fel de predispusi precum occidentalii sa tina cont de sfaturile si indemnurile de pe un blog si sa se implice activ in activitati reale, nu numai virtuale.
Desi la inceputul anului 2007 au existat discutii privind intentiile guvernului chinez de a impune milioanelor de utilizatori chinezi de internet obligativitatea utilizarii identitatii reale, in cele din urma, intentiile nu s-au concretizat. Planurile au provocat proteste din partea celor 20 de milioane de utilizatori, care le-au condamnat considerandu-le drept incercari de manipulare si cenzura. Intentiile guvernului chinez nu reprezinta premiere. Dimpotriva, sunt cunoscute actiunile de blocare a siteurilor care critica activitatile guvernamentale. Google si Wikipedia au fost acuzate in 2006 ca ar fi acceptat cenzurarea informatiilor oferite publicului chinez. Google a incercat atunci sa se scuze, declarand ca adopta o astfel de masura pentru a nu pierde un numar atat de mare de clienti in defavoarea unei alte companii de servicii online.
Exemple de represiuni la adresa bloggerilor gasim si in China. Sunt cunoscute cazurile in care o serie de bloguri au fost inchise invocandu-se infractiuni reale sau imaginare. Microsoft si Google au recunoscut ca au colaborat cu autoritatile chineze pentru a cenzura accesul la anumite siteuri. Reactia bloggerilor la cenzura nu s-a lasat prea mult asteptata. Astfel a aparut initiativa Adopt a Chinese Blog, o invitatie colectiva adresata de bloggerii chinezi bloggerilor din toata lumea care utilizau platforme independente. Ea viza gazduirea de catre acestia a blogurilor chineze blocate de autoritati. Initiativa a facut inconjurul lumii si a fost sprijinita, dovedint lumii intregi ca blogosfera este imposibil de controlat, iar comunitatile de bloggeri pot fi voci puternice, cu impact international.
Orientul Mijlociu: Iran
Blogurile s-au dovedit instrumente eficiente de comunicare si intr-o serie de tari non-democratice. Cel mai celebru exemplu este al Iranului, care, ca si China, a dezvoltat unul dintre cele mai sofisticate si extinse sisteme de cenzurare a internetului. Sistemul a luat fiinta in momentul in care internetul devenea popular printre iranieni, iar numarul siteurilor si blogurilor scrise in limba farsi crestea spectaculos.
In conditiile in care mass-media traditionale se afla sub controlul direct al statului, iar cenzura informatiilor este o practica permanenta, internetul a devenit cea mai importanta sursa de informatii pentru cetatenii iranieni. O serie de sondaje au indicat faptul ca Internetul este considerat cea mai credibila sursa, situandu-se inaintea televiziunii si radioului. Incepand cu anul 2000, cetatenii iranieni au inceput sa creeze siteuri nationale de stiri si sa suplineasca nevoia de informatii a populatiei care nu putea fi satisfacuta de mass-media traditionale, controlate de stat.
Blogurile au devenit si ele foarte populare in scurt timp. Cu cateva exceptii (blogul fostului presedinte iranian Mahmood Ahmadinejad sau cele ale unor oficialitati guvernamentale), bloggingul in Iran este considerat o activitate subversiva si este pedepsita drastic. Cu toate acestea, numarul blogurilor tinute de tineri iranieni este in continua crestere, iar blogosfera iraniana este un spatiu dinamic si efervescent, in care sunt vehiculate multe informatii si au loc dezbateri. Technorati remarca in rapoartele sale din ultimii doi ani intrarea limbii farsi in topul primelor zece limbi el mai des intalnite in blogosfera.
Expansiunea blogosferei iraniene, cunoscuta si sub denumirea de Weblogistan, a inceput cu ocazia tensiunilor din ultimul timp din Orientul Mijlociu si a escaladarii conflictelor in care este implicata tara. Desi a durat ceva timp pana cand autoritatile au sesizat existenta spatiului alternativ de informare si comunicare al blogosferei, represiunile nu s-au lasat prea mult asteptate. Inca din 2003, autoritatile au inceput sa aresteze, interogheze si chiar sa trimita la inchisoare bloggeri sub acuzatii care variau de la violarea moralitatii pana la insulte aduse liderilor politici. Mai mult de 20 de persoane (bloggeri, jurnalisti si personal tehnic) au fost arestate in perioada 2004-2005. Unii jurnalisti online, eliberati in decembrie 2004, au fost siliti sa apara la televizor si sa recunoasca faptul ca au comis fapte impotriva legilor. Ulterior, ei au declarat pe internet ca au fost intemnitati si supusi torturilor.
Studiile facute de o serie de institute si organizatii internationale (de exemplu cele facute de Open Net Initiative) au demonstrat ca siteutile si blogurile in limba farsi sunt mult mai expuse cenzurii decat cele in alte limbi. Cenzura iraniana vizeaza, in general, siteurile care au continut pornografic, cele care sustin drepturile femeilor, siteurile gruparilor politice care se opun politicii oficiale si, in mod special, blogurile. Sistemul de cenzurare se bazeaza pe numeroase legi, unele care tin si de presa traditionala. Astfel, indivizii care se aboneaza pentru a primi servicii de internet sunt obligati sa declare in scris ca nu vor accesa siteuri non-islamice. ISP-urile solicitate de persoane particulare trebuie aprobate de Ministerul Culturii si Indrumarii Islamice (Ministry of Culture and Islamic Guidance) Sistemul de filtrare si cenzurare se extinde si asupra siteurilor accesate, dar si asupra e-mailului.
In 2005, accesul la siteurile so blogurile politice (inclusiv la platforme si agregatoare de bloguri celebra ca, de exemplu Blogger si Persianblog) a inceput sa fie blocat sistematic intr-o incercare disperata de a opri comunicarea online intre diferite grupari dizidente. Mai mult, in ianuarie 2003, a fost realizata o lista neagra a siteurilor considerate necorespunzatoare, care urmau sa fie blocate complet. In mai 2005, Iranul anunta ca intentioneaza sa blocheze 15000 de siteuri care aveau continut imoral, precum si siteurile politice care batjocoresc figurile politice si religioase ale tarii.
Incepand cu 2006, cenzura iraniana s-a axat foarte mult pe publicatiile online care au ca subiect drepturile femeilor. In plus, autoritatile iraniene au decis desfiintarea conexiunilor broadband pentru a evita descarcarea de filme si muzica occidentale.
Eforturile bloggerilor din regimurile totalitare sunt sustinute la nivel international de o serie de organizatii precum Reporters Without Borders. Organizatia a publicat in 2005 un manual online numit Handbook for Bloggers and Cyber-Dissidents, in care oferea safturi incepand de la crearea si mentinerea unui blog pana la cum poate deveni blogul o voce printre disidenti sau cum pot fi evitate problemele cu autoritatile sau represiunile guvernamentale. Scopul cartii viza pastrarea si incurajarea libertatii de exprimare in toata lumea si sublinia rolul blogurilor ca surse independente de informatii.
Orientul Mijlociu: Arabia Saudita
Arabia Saudita este o alta tara din Orientul Mijlociu care a instituit un sistem de control al informatiilor de pe internet. La sfarsitul anului 2003, existau 1,6 milioane de utilizatori de internet in aceasta tara a carei populatie depaseste 28 de milioane de locuitori. Conform studiilor, cenzura este aplicata siteurilor si blogurilor considerate a avea continut pornografic si a celor care au ca subiect drogurile, jocurile de noroc si convertirea religioasa.
Spre deosebire de Iran si China, Arabia Saudita este mai putin interesata de cenzurarea siteurilor sau blogurilor cu continut politic sau care au ca subiect alcoolul si homosexualitatea. Spre deosebire de China, unde cenzura internetului este mascata sub eticheta „probleme tehnice”, in Arabia Saudita actiunile de filtrare si cenzurare a continutului sunt anuntate oficial, pe siteul Internet Service Unit, iar utilizatorii care incearca sa acceseze siteuri interzise sunt anuntati despre cenzurarea continutului intr-o pagina web separata.
Potrivit organizatiilor internationale, blogurile reprezinta o mare problema pentru oficialitatile saudite. In 2006, acestea au incercat blocarea completa a Blogger.com, platforma de blogging cea mai folosita in Arabia Saudita. Cateva zile mai tarziu, au fost nevoite sa revina asupra deciziei. In acest moment sunt blocate doar blogurile considerate inacceptabile.
Orientul Mijlociu: Emiratele Arabe Unite
Din dorinta de a se pozitiona drept lider al zonei din punct de vedere economic si tehnologic, Emiratele incurajeaza accesul la internet. Cu toate acestea, in mod paradoxal, accesul este controlat si, in mare parte, cenzurat. Si in cazul Emiratelor, la fel ca si in cazul Iranului si Arabiei Saudite, sunt cenzurate siteurile si blogurile cu continut politic si religios, cele care au continut pornografic si cele care au legatura cu drogurile, jocurile de noroc si convertirea religioasa. Siteurile matrimoniale in limba araba nu sunt blocate, insa nu acelasi lucru se intampla si in cazul celor in limba engleza. Cenzura se bucura de aprobarea majoritatii populatiei, mai mult de jumatate dintre cetatenii tarii fiind de acord cu cenzura Internetului si considerand-o drept o masura eficienta de a proteja membrii familiei de „continut daunator”.
Blogosfera europeana
Primul lucru care se poate spune despre blogosfera europeana este ca e compusa din mai multe blogosfere locale, distincte, determinate de contextele sociale, politice si economice specifice fiecarei tari in parte. Uniunea Europeana si Comisia Europeana sunt varful de lance in eforturile de dezvoltare si promovare a noilor media si tehnologiilor informationale. Programele e-Europe isi propun sa stabileasca strategii coerente de dezvoltare nationala si regionala si sa evite instalarea unor decalaje tehnologice prea mari intre tarile membre. Insa, cu toate eforturile, Europa ramane constant in urma SUA si Asiei la capitolul IT.
In mod paradoxal, Belgia, tara care gazduieste unele dintre cele mai importante institutii europene si un numat important de politicieni si oficiali europeni, se afla printre ultimele din Europa la capitolul bloguri. Numarul persoanelor care au blog si care citesc bloguri este printre cele mai mici din toata Europa. Situatia e polarizata: exista un numar mai mare de cititori in Bruxelles (datorita concentrarii de institutii politice) si un numai mai mic in restul tarii. Desi putini, cititorii de bloguri belgieni sunt printre cei mai predispusi la a fi influentati si mobilizati de bloguri.
Chiar daca Franta nu este pe primul loc in Europa in ceea ce priveste blogosfera, o mare parte dintre francezi declara ca citesc bloguri. Pe plan mondial, procentul este cel mai mare din randul tarilor vorbitoare de alta limba decat engleza (cu exceptia tarilor din Asia). Dezvoltarea blogosferei franceze a fost marcata, pe langa alegerile prezidentiale din 2007, de doua evenimente semnificative: referendumul pentru votarea Constitutiei europene si revoltele din suburbiile Parisului din 2005. Ambele evenimente au fost dezbatute pe larg pe bloguri, care au reprezentat surse de informatii credibile si actuale. In cazul revoltelor, multi bloggeri au publicat fotografii si inregistrari video filmate cu telefonul mobil in timpul confruntarilor ciolente dintre politie si protestanti. Si astfel, prin relatarile mai incitante si detaliate decat cele transmise de mass-media traditionale, blogurile s-au impus ca o noua forta in spatiul mediatic francez. Unul dintre cei mai importanti promoteri ai blogosferei franceze este postul de radio parizian Skyrock, care a lansat la sfarsitul anului 2002 o platforma de gazduire gratuita a blogurilor. La sfarsitul anului 2005 el gazduia deja 2,3 milioane de bloguri, majoritatea infiintate de adolescenti si tineri pana in 30 de ani. De fapt, mass-media traditionale franceze au contribuit decisiv la dezvoltarea blogosferei din aceasta tara. Numarul de informatii preluate de pe bloguri este relativ mare, iar bloggerii sunt citati adesea drept surse credibile. Siteurile unor ziare precum Le Monde, de exemplu, sunt si agregatoare de bloguri, nu doar portaluri de informatii.
Nici Germania nu sta prea bine in privinta numarului de cititori de bloguri. Germanii sunt printre persoanele cel mai greu de influentat de insemnarile si comentariile de pe bloguri si cel mai putin dispuse sa se implice in evenimente reale in urma discutiilor din blogosfera. Blogosfera germana reprezinta un turn de fildes, o comunitate relativ inchisa. Cele mai multe comentarii vin din partea altor bloggeri, iar informatiile vehiculate pe bloguri au sanse mici sa fie citite de persoane din afara blogosferei sau sa fie preluate de mass-media traditionale. Desi blogosfera globala creste in mod constant, numarul germanilor entuziasmati de noile media este semnificativ mai mic in comparatie cu alte tari europene.
Si numarul bloggerilor italieni este relativ redus, insa, in acest caz, cauzele sunt iferite. Blogosfera italiana are trasaturi distinctive provenite din realitati tehnologice specifice. In primul rand, se poate vorbi de un adevarat decalaj digital intre Italia si celelalte tari europene. Institutul National de Statistica din Italia anunta la inceputul anului 2006 ca doar 43,3% din familiile italiene au computer, iar dintre acestea si mai putine au acces la internet (34,5%). Firesc, situatia are efecte si asupra blogosferei italiene. Technorati indica in iunie 2006 ca blogurile italiene reprezinta doar 2% din totalul blogurilor la nivel mondial. Momentan, se poate spune ca italienii se bazeaza inca in foarte mare masura pe mass-media traditionale pentru informatii si divertisment si mai putin pe internet, iar acest lucru este valabil si pentru politicieni, mai putin dispusi sa exploreze potentialul de comunicare al noilor media decat omologii lor europeni.
O situaite paradoxala intalnim si in cazul Poloniei. Polonezii au fost printre primii veniti in blogosfera globala: primele bloguri poloneze au aparut in 2000, iar primele platforme de blog in 2001. Dezvoltarea blogosferei poloneze a fost sprijinita activ de catre clasa politica. Dupa ce premierul polonez a decis sa comunice cu cetatenii si prin intermediul blogurilor, cei mai multi politicieni i-au urmat exemplul. Aici intervine un alt paradox: desi exista o serie de bloguri foarte influente ale unor personalitati publice, mass-media traditionale poloneze preiau foarte rar informatii din blogosfera, considerand blogurile drept un fenomen specific adolescentilor.
Situatia e diferita in Marea Britanie, unde, la fel ca in Franta, mass-media traditionale contribuie la dezvoltarea blogosferei. Numarul articolelor care fac referiri la bloguri este in crestere. Cele mai multe referiri au fost facute pe marginea unor subiecte din zona politicii. Fapt explicabil din moment ce, potrivit statisticilor, politica este subiectul care ajunge cel mai des din bloguri in mass-media traditionale.
SUA
SUA au fost mereu in fruntea valului digital din intreaga lume. Ele dau tonul de cele mai multe ori in privinta noilor media, iar numarul de utilizatori de internet este foarte mare. Campaniile electorale, evenimentele de impact imediat si mass-media traditionale au contribuit la dezvoltarea blogosferei, fiecare in alt fel si cu rezultate spectaculoase. Dupa cum am mai spus, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au reprezentat inceputul pentru considerarea blogurilor drept surse de informatii credibile si actuale. Alegerile din 2004 le-au adus in prim-plan, probandu-le forta de argumentatie si de convingere, iar uraganul Katrina avea sa demonstreze ca dincolo de rolul informativ, blogurile pot constitui germeni ai coeziunii sociale.
Desi, la inceput, mass-media traditionale nu au considerat blogurile drept o competitie serioasa, treptat acestea au fost nevoite sa se adapteze noilor tendinte si au inceput sa preia informatii din bloguri si chiar sa infiinteze bloguri proprii, podcasturi si vodcasturi. Exemple in acest sens sunt The New York Times, cu echipe de bloggeri care publica insemnari chiar in timpul desfasurarii unor evenimente sportive sau politice, oferind un fel de transmisii in direct alternative. La randul sau, Business Week a suplimentat volumul de informatii cu informatii audio si video transmise prin intermediul blogurilor si podcasturilor proprii.
In acelasi timp, media traditionale fac primele incercari in a gasi solutii care sa contrabalanseze interactivitatea oferita de noile media: postul de televiziune ABC a fost printre primele care au oferit audientei posibilitatea de a se implica activ in realizarea stirilor, preluand inregistrari video ale amatorilor aflati la locul unor evenimente importante si incluzandu-le in buletinele de stiri. Practica a fost preluata si de CNN si apoi de mai toate posturile de televiziune din lume.
Incepand cu anul 2000, peisajul mediatic international s-a fragmentat si diversificat intr-un mod spectaculos, nemaiintalnit pana acum. Aparitia noilor media a determinat schimbari structurale majore si a impus noi modele de comunicare si de business. Milioane de bloguri au aparut in aproape toate colturile lumii, abordand subiecte si evenimente dintre cele mai diverse si furnizand informatii uneori intr-un ritm mult mai rapid decat mass-media traditionale. Treptat, blogurile au ajuns sa influenteze mass-media traditionale. Mai mult chiar, blogurile au dus la aparitia citizen journalism-ului, contrapunandu-se drept competitie in peisajul mediatic.
Importanta blogurilor in Romania
In Romania, importanta blogurilor a fost recunoscuta destul de tarziu. Evident, dimensiunea blogosferei romanesti este mai redusa in comparatie cu cele din alte tari europene. Cu toate acestea, este un spatiu dinamic si in continua crestere, in care isi gasesc loc atat companiile, cat si politicienii, atat jurnalistii cat si oamenii obisnuiti.
Un studiu realizat pe baza unui sondaj desfasurat in vara anului 2006, indica un numar de aproximativ 14000 de bloguri romanesti. Numarul lor era aproximativ, nestiindu-se cate erau active sau nu. In vara anului 2007, datele furnizate de Trafic.ro indicau o crestere spectaculoasa a categoriei „Bloguri”: de la 333 de bloguri active inregistrate pe 1 ianuarie 2007, la 1440 de bloguri active pe data de 20 august 2007. Oficial, comunitatea academica si cea profesionala au recunoscut blogurile abia in 2006, cu ocazia Olimpiadelor Comunicarii, eveniment care a avut o sectiune de concurs de bloguri (blog personal, de cariera, tematic, foto, de comunitate). Alte evenimente au fost Internetics si RoBlogFest.
Nici mediul academic nu a fost ocolit de impactul noilor media. Inca de la inceputul anilor 2000 din ce in ce mai multi profesori au inceput sa le includa printre celelalte mijloace de comunicare pedagogica si sa le foloseasca pentru a imbunatati calitatea procesului de invatamant. Noile media au facilitat schimburile de informatii intre cercetatori si profesori din toate colturile lumii, iar in prezent putem spune ca ecista comunitati virtuale foarte mari si importante, coagulate in jurul subiectelor academice. Blogurile au fost folosite si pantru a atrage mai multi studenti si a creste interesul acestora pentru anumite subiecte. Uneori ele reprezinta adevarate platforme de comunicare. Ca si in cazul trusturilor media, care includ in siteurile publicatiilot online bloguri ale jurnalistilor, o serie de universitati au sprijinit blogurile studentilor si a profesorilor si le-au incorporat in siteurile lor. Aceste bloguri individuale au uneori un foarte mare succes, reusind sa creeze mini-nlogosfere, care ajuta in mod mai mult sau mai putin direct la imbunatatirea comunicarii profesor-student. Ele au de cele mai multe ori impact pozitiv asupra mediului de studiu din lumea reala, studentii fiind incurajati sa trimita comentarii pe blogul unui profesor si sa aduca in discutie subiectele care prezinta interes pentru ei. Purdue University, de exemplu, a creat un agregator al blogurilor de proiecte academice finalizate sau in desfasurare si al diverselor evenimente de interes.
Blogurile nu sunt prezente numai in mediul universitar, ci si in cadrul liceelor si scolilor. The Georgia-NJ Connection este un exemplu celebru de proiect academic desfasurat cu ajutorul blogului. Elevi din Georgia si New Jersey participa impreuna in acest proiect destinat imbunatatirii abilitatilor jurnalistice. Prin intermediul blogurilor personale, ei isi comunica experientele si descoperirile si isi perfectioneaza stilul de scris. Mai mult chiar, prin inter-relationarea insemnarilor si blogurilor cu ajutorul linkurilor si a blogrollurilor, au creat o adevarata comunitate virtuala in care dezbat problemele cu care se confrunta si propun solutii pragmatice.
Si copiii sunt implicati in proiecte pentru a se obisnui cu noile media inca de la varste fragede. In Marea Britanie exista scoli unde copiii de 7-8 ani invata cum sa creeze si sa mentina bloguri, imbunatatindu-si in acelasi timp cunostintele generale despre computer si, nu in ultimul rand, despre literatura de specialitate (profesorii britanici au descoperit ca, datorita blogurilor, copiii sunt mai dornici sa citeasca si sa afle informatii noi).
Exemple de bloguri de acest gen exista si in Romania. Blogul Masteratului de Marketing Politic este primul blog al Facultatii de Comunicare si Relatii publice din cadrul SNSPA. El a fost infiintat, in principal, pentru a furniza informatii despre admitere, dar contine informatii si analize si evenimente politice din spatiul romanesc. Blogrollul sau cumuleaza o serie de resurse electronice destinate intregii comunitati interesate de politica.
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – UTILIZABILITATEA BLOG-URILOR
In cercetarea intreprinsa privind utilizabilitatea blogurilor, adica gasirea profilului consumatorului de bloguri, s-a folosit un chestionar. La acest sondaj au fost rugati sa ofere feedback un numar de 15 utilizatori de Internet si pasionati de weblogging, provenind din medii sociale si profesionale variate si cu varste cuprinse intre 17 si 26 de ani. Intrebarile au urmarit atat aspecte legate de comportamentul de lectura / navigare in cadrul blogurilor cat si aspecte care indica in mod direct punctele forte sau slabe legate de interactivitate, utilizabilitate, etc.
Subiectilor le-a fost indicat sa ia in considerare pe langa blogurile pe care le citesc / acceseaza in mod frecvent si un esantion prestabilit de 4 bloguri diferite ca si continut, orientare, structura, design, etc. Cele 4 blog-uri sunt: un blog sportiv (http://blogsport.gsp.ro/), un blog financiar (http://www.economice.ro/), un blog de cultura elitista (http://vacascom.blogspot.ro/) si un blog de divertisment (http://memoriesbox.blogspot.ro/).
Intrebarile propuse in chestionar au fost:
Cat de des accesezi / citesti bloguri?
Ce tip de bloguri accesezi cel mai des?
Ce tip de informatii cauti cel mai frecvent pe bloguri?
Care este scopul principal pentru care accesezi un blog?
Cat de mult timp petreci in cadrul unui blog?
Cate scroll-uri efectuezi in media in cadrul unui blog?
Cu ce elemente din cadrul unui blog interactionezi cel mai des?
Referitor strict la interfata grafica, te atrag mai mult blogurile (enumerare) …
Referitor strict la continutul informativ (text), te atrag mai mult blogurile (enumerare) …
Cat de des oferi feedback posesorului blogului prin intermediul comentariilor?
La prima intrebare a chestionarului care s-a referit la frecventa cu care utilizatorul acceseaza un weblog, 10 din cei 15 subiecti au raspuns „zilnic”, 4 – „de cateva ori pe saptamana” si 1 – „de cateva ori pe luna”. Aceste rezultate dovedesc in primul rand gradul ridicat de implicare al subiectilor in fenomenul blogging, ceea ce valideaza premiza de la care porneste chestionarul si confera legitimitate raspunsurilor ulterioare ale acestora.
La cea de a doua intrebare: „Ce tip de bloguri accesezi cel mai des?”, 9 dintre cei intervievati au raspuns – „bloguri mixte / mai multe tipuri”, 4 au bifat „personale / intime”, 3 – „ale unor figuri publice / lideri de opinie”, iar unul singur a raspuns „de grup / corporatiste”. Raspunsurile indica, deci, ca majoritatea urilizatorilor chestionati acceseaza in cautare de informatii bloguri mixte ca tipologie si orientare a continutului, ceea ce inseamna ca acestia sunt, teoretic, familiari cu diverse structuri si forme de blogging.
Pentru a incerca sa reliefam si mai mult caracterul / profilul general al consumatorului de bloguri, la a treia intrebare subiectii au fost rugati sa indice tipul de informatii pe care il cauta cel mai des pe bloguri. La aceasta intrebare au fost acceptate raspusuri multiple si rezultatele sunt urmatoarele: 9 raspunsuri au indicat categoria „mixte / tematice”, categorie la care erau rugati sa completeze si care ar fi domeniile de interes. Cea mai mare pondere au avut-o domeniile: arta si cultura (10 nominalizari), media si publicitate (7 nominalizari), muzica si petreceri (5 nominalizari). Continuand, locul 2 in ordinea preferintelor a fost ocupat de blog-urile de „divertisment / entertainment” cu 6 voturi si blogurile de stiri cu 6 voturi. In coada topului s-au clasat blogurile personale (de tip jurnal intim) cu 5 voturi si cele dedicate domeniilor „educatie si research” cu 5 voturi.
Putem sa concluzionam ca structura preferintelor subiectilor chestionati este una de tip complex (partial omogena, partial eterogena), insa preponderent arata pe afinitati intelectuale / culturale / de divertisment. Se poate, astfel, trage concluzia ca blogurile sunt o sursa din ce in ce mai viabila si mai credibila si pentru informatii „serioase”, ca alternativa la site-urile traditionale axate pe aceleasi segmente. Indirect putem concluziona si ca datorita utilizabilitatii foarte flexibile si accesibile a unui blog, multi utilizatori privesc si se pot / se vor indrepta catre bloguri ca surse alternative de informare.
In incercarea de a afla care sunt scopurile pentru care utilizatorii citesc blogurile, a urmat o intrebare follow-up la intrebarea 3, anume: „Care este scopul principal pentru care accesezi un blog?" (au fost acceptate raspunsuri multiple). Astfel, 12 raspunsuri au indicat 'cautare/colectare de informatii noi, specifice' ca find cel mai important scop, urmat de 8 raspunsuri pentru varianta “simpla explorare/curiozitate” si de doar 2 raspunsuri pentru “monitorizare/update la informatiile deja avute”. Nu s-a obtinut niciun raspuns la varianta “verificarea informatiilor avute si din alte surse”. Dimensiunile de noutate si specificitate au predominat in raspunsurile subiectilor, ceea ce evidentiaza faptul ca utilizatorii percep blogurile ca pe o sursa buna de colectare a informatiilor noi, insa nu si ca pe o sursa primara pentru update si verificare de informatii deja avute.
Timpul alocat lecturii materialelor publicate pe un blog a constituit tema intrebarii cu numarul 5: „Cat de mult timp petreci in cadrul unui blog?". Majoritatea intervievatilor, adica 11 din 15, au raspuns ca isi petrec un timp “mediu (citesc si alte articole care mi se par interesante)”, fata de 3 care au raspuns “timp putin (citesc strict ce ma intereseaza)”. Totodata, doar un singur utilizator dintre cei chestionati au declarat ca petrec timp “mult (citesc majoritatea articolelor publicate in luna in curs)”. 0 concluzie care s-ar desprinde de aici, utila in cazul in care dorim sa cream un profil al cititorului de bloguri, este ca marea majoritate a acestora citesc si alte materiale pe care le intampina intr-un blog, pe langa cel pentru care, intr-o prima instanta, au ajuns acolo.
Pentru ca blogurile se bazeaza pe o structure de tip scroll vertical (materialele publicate sunt ordonate automat in ordine cronologica — de la cel mai nou la cel mai vechi), o intrebare pertinenta pentru caracterul de utilizabilitate al unui blog este „Cate scroll-uri efectuezi in medie in cadrul unui blog?". Desi exista bloguri actualizate cu o frecventa foarte mare (unii bloggeri publica chiar si 5-6 articole noi in fiecare zi), 12 din cei 15 subiecti chestionati au raspuns ca efectueaza doar “intre 3-5 scroll-uri” atunci cand acceseaza un blog. Doar 2 au optat pentru varianta “peste 5 scroll-uri” si unul singur a raspuns cu “intre 1-3 scroll-uri”. Ca o paranteza, pentru a putea interpreta rezultatele care reies din raspunsurile de mai sus, trebuie mai intai sa ne raportam la niste studii efectuate de catre Software Usability Research Lab (SURL) — www.surl.org) despre scrolling si paging.
Pentru a determina cel mai bun mod de difuzare a unei cantitati mari de informatii pe web, au fost organizate mai multe studii in care au fost comparate paging-ul si scrolling''. In ceea ce priveste rezultatele cercetarilor s-a aratat faptul ca participantii au preferat layout-urile care aveau atat paging-ul cat si scrolling-ul, insa intr-un numar relativ redus.
In momentul in care participantii au trebuit sa aleaga intre cele
acestia au optat pentru paging. In cazul blogurilor care sunt caracterizate din
start de un numar mare de scroll-uri, paging-ul se poate referi numai la a accesa categoriile / labels-urile acestuia, loc unde vor putea citi exclusiv materialele publicate sub acea rubrica si unde, evident, scrolling-ul este simtitor mai mic.
Insa acelasi studiu, SURL a aratat si ca utilizatorii prefera un site care nu are un numar mare de pagini / link-uri pe el. Pentru pasajele scurte de text (ca in cazul majoritatii insemnarilor de pe bloguri), paging-ul a fost gasit mult mai greoi, dar nu a aratat diferente la nivel de intelegere / perceptie a informatiei date de conditiile de scrolling.
Intr-un studiu pe aceeasi tema, SURL a examinat modul cel mai eficient de a publica online materiale. Studiul sustine ca detinerea unui numar mai mic de informatii despre un subiect pe o singura pagina este mult mai bine perceputa decat detinerea unor pagini intregi de articole, pentru care insa va fi necesar scrolling-ul.
Asadar, daca in lumina celor mentionate mai sus numarul mare de scrolluri poate fi considerat un minus pentru utilizabilitatea blogurilor, alte voci (cercetari publicate pe Online Journalism Review — www.ojr.org) sustin ca specific in cadrul blogurilor, scroll-urile nu deranjeaza atat de mult ca si in cazul site-urilor traditionale. Motivul este tocmai faptul ca scrolling-ul este o caracteristica de baza in citirea unui blog, o conditie acceptata de catre utilizatori. Aceeasi sursa (OJR) indica totodata si faptul ca paging-ul fata de scrolling este privit de multi utilizatori ca find un proces plictisitor si lent, incarcarea paginilor prin click dovedindu-se a fi mult mai "time-consuming" decat simplul scroll.
Partea secunda a chestionarului s-a axat pe formulare, elemente grafice, informatie text si feedback, debutand cu intrebarea „Cu ce elemente din cadrul unui blog interactionezi cel mai des?" (posibilitate de raspunsuri multiple). 10 nominalizari au fost inregistrate pentru varianta de raspuns “link-uri catre alte pagini externe”; 7 pentru “arhiva materialelor publicate anterior”; 5 nominalizari pentru varianta “categorii din cadrul blog-ului (daca exists)”; un singur vot find exprimat pentru categoriile “campul de cautare (search) (daca exista) functia Comment”. In mod surprinzator, a existat o nominalizare pentru varianta “nu interactionez cu aceste elemente, doar citesc”.
Linkurile au fost catalogate de catre subiecti ca find elementul cu care interactioneaza cel mai des, venind sa intareasca ipoteza conform careia acestea sunt principala sursa de dezvoltare si extindere a blogosferei. Cercetatorii de la SURL au stabilit ca intr-un clasament al elementelor de utilizabilitate din cadrul unui blog, linkurile ocupa un bine-meritat locul intai.
Estetica, echilibrul culorilor si al elementelor grafice, font-urile folosite si tipul acestora, aranjarea in pagina, etc. joaca un rol important in cazul utilizabilitatii. Prin urmare, s-a dorit sa se afle de la cei intervievati cat de mult conteaza impactul la nivel grafic. La intrebarea: „Referitor strict la interfata grafica, to atrag mai mult blogurile…", raspunsurile (o singura varianta acceptata) au fost impartite oarecum egal: 7 raspunsuri pentru varianta “blog-uri simple, minimaliste ca design”; 6 raspunsuri pentru optiunea “cu o grafica medie ca si complexitate, dar nu foarte incarcata”, si doar 2 utilizatori au preferat “blog-uri care abunda in culori, fotografii, bannere, link-uri, casete, elemente multimedia si de interactivitate”.
Exista o regula generala de design care spune ca lucrurile simple sunt cele cu impact mare, cercetari efectuate in aceasta directie dovedind ca un continut grafic prea incarcat si pestrit este in general evitat de catre utilizatori. O interfata grafica prea violenta bulverseaza si distrage atentia de la continutul informativ si de multe ori poate frustra un utilizator facandu-1 sa paraseasca blogul. In plus, utilizatorul se poate rataci mai usor in cadrul blogului sau poate intampina dificultati in a localiza cu rapiditate ceea ce cauta.
Pentru a intregi si mai mult tabloul explicativ legat de accesibilitatea interfetei grafice, vom aduce in sprijinul celor mentionate mai sus urmatoarele:
Estetica (Culoare Echilibru). Pentru a crea bloguri placute din punct de vedere estetic, creatorii se folosesc de principiile clasice ale designului. In general, designul joaca un rol important in stabilirea unei prime impresii placute. Cand un blog este armonios construit, el atrage utilizatorul si ii creaza un sentiment de ordine interioara, un echilibru al experientei vizuale. De asemenea, spatiile albe ajuta la citirea textelor si creaza o atmosfera de ansamblu aerisita si user-friendly.
Estetica (Tipurile / Marimea fonturilor) — De departe cele mai folosite fonturi pentru Web sunt cele din familia Sans Serif, precum Arial. La intrebarea “care este cel mai lizibil si la ce marime”, studiile au stabilit ca fonturile Sans Serif sunt mult mai usor de citit pe ecran, decat fonturile cu Serif care sunt mai lizibile pe hartie. Statisticile arata ca cea mai mare pondere in cazul textelor de pe web o are font-ul Verdana, find preferat al utilizatorilor.
SURL a comparat mai multe fonturi folosite in textele publicate online pentru a incerca sa afle care sunt mai bune si de ce. Cu toate ca nu au fost diferente majore cu privire la lizibilitatea tipurilor de fonturi, o diferenta importanta s-a observat la timpul de citire. Concluzia a fost ca fonturile cu cel mai mare grad de lizibilitate sunt cele Serif, Verdana, Georgia sau Courier si la urma Times New Roman.
Penultima intrebare a chestionarului s-a referit la cantitatea de text continuta de bloguri si la preferintele utilizatorilor fata de lungimea acestuia. Astfel, la intrebarea 9 "Referitor strict la continutul informativ (text), to atrag mai mult blog-urile…" (o singura varianta acceptata), 8 utilizatori au raspuns ca prefera bloguri “care ofera informatii mai ample si de context”, fata de 5 care le-au apreciat mai mult pe cele “care ofera informatii minime, succinte”. Doar 2 din cei 15 chestionati s-au aratat interesati de blogurile “care ofera informatii abundente, amanuntite”. Utilizatorii nu sunt dispusi sa faca compromisuri in ceea ce priveste o cantitate rezonabila de informatie care este publicata in cadrul unui blog. Acestia nu doresc sa citeasca mult, dar nici putin, find interesati si de obtinerea informatiilor de context, pe langa cele de baza.
In final, ultima intrebare a chestionarului aplicat celor 15 subiecti, s-a referit la feedback-ul oferit de catre acestia posesorului blogului. In cadrul unui blog, feedback-ul cel mai frecvent se obtine prin comentarii la insemnari, insa multi o fac si prin contactarea pe baza de adresa de e-mail. „Cat de des oferi feedback posesorului blogului prin intermediul comentariilor?". La aceasta intrebare, in mod surprinzator, 9 dintre cei care au raspuns au marturisit ca ofera comentarii “Rar”, 5 – “destul de des”, iar unul singur a raspuns “niciodata”. Raspunsul la aceasta intrebare dovedeste ca numai o mica parte dintre cei care acceseaza un blog sunt dispusi sa acceseze rubrica „comentarii" pentru a oferi feedback bloggerului.
BIBLIOGRAFIE
♦ Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Editura Polirom, Iasi, 2009
♦ Drula Georgeta (coord.), Curus Cristian, Dragomir Adina, Stoicovici Matei, Ulmanu Monica, Weblog – platforma de comunicare online
♦ Tasente Tanase, Ciacu Nicoleta, Jurnalismul si comunicarea in epoca noilor media, Editura Universitara, 2014
♦ Ziauddin Sardar, Cate ceva despre mass-media, Editura Curtea Veche, 2001
(!!! de completat)
BIBLIOGRAFIE
♦ Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Editura Polirom, Iasi, 2009
♦ Drula Georgeta (coord.), Curus Cristian, Dragomir Adina, Stoicovici Matei, Ulmanu Monica, Weblog – platforma de comunicare online
♦ Tasente Tanase, Ciacu Nicoleta, Jurnalismul si comunicarea in epoca noilor media, Editura Universitara, 2014
♦ Ziauddin Sardar, Cate ceva despre mass-media, Editura Curtea Veche, 2001
(!!! de completat)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stilul Deliberativ AL Blogosferei (ID: 108101)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.