Specificul Comunicarii Publice In Romania Comunista

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………5

1. PROPAGANDA ÎN DISCURSUL OFICIAL…………………………………………..9

1.1 Influența manipulării exercitate prin securitate asupra comunicării publice………………10

1.2 Transmiterea ideilor comuniste prin discursurile conducătorilor partidului………………13

1.3 Învățământul ideologic……………………………………………………………………………17

2. PROPAGANDA ÎN ARTĂ………………………………………………………………….20

2.1 Cenaclul Flacăra……………………………………………………………………………………21

2.2 Propaganda prin cinematografie…………………………………………………………………23

3. PROPAGANDA ÎN PRESĂ…………………………………………………………………26

3.1 Ziarul Scânteia ca mijloc principal de propagandă……………………………………………27

3.2 Revista Munca de partid………………………………………………………………………….29

3.3 Promovarea cultului personalității………………………………………………………………32

CONCLUZIE…………………………………………………………………………………………33

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….37

ANEXE………………………………………………………………………………………………….39

Anexa 1 Specificul comunicării în ziarul Scânteia…………………………………………………39

Anexa 2Analiza ziarului Flacăra……………………………………………………………………..43

Anexa 3 Acțiunea propagandei în România comunistă……………………………………………48

Analiza chestionarului privind viziunea tinerilor despre România comunistă…….50

Anexa 4 Viziunea tinerilor privind România comunistă…………………………………………..51

Analiza chestionarului privind acțiunea propagandei în România comunistă……..53

Anexa 5 Interviu privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme……….54

INTRODUCERE

Voi încerca să prezint în următoarele pagini, câteva fapte care să susțină ideea conform căreia perioada comunistă din România a adus schimbări în modul de exprimare al opiniei publice timp de câteva decenii. Epoca comunistă și-a pus amprenta în mod accentuat în toate domeniile de activitate, uzând de puterea de a folosi o propagandă puternică destinată tuturor categoriilor sociale.

Nicolae Ceaușescu, a fost susținătorul acestui curent de conducere care s-a desfășurat între anii 1947-1989, a încercat să schimbe total țara și cursul vieții oamenilor, dorind să construiască un om nou și o țară model luând decizii dure pentru a dezvolta economia și pentru a putea construi țara așa cum și-a imaginat, și totul prin intermediul propagandei. Frica pe care Securitatea a instaurat-o în mințile oamenilor a facut ca toată lumea să disimuleze și să nu își mai exprime părerile, pentru a nu ajunge la închisoare prin simpla dorință de a spune lucrurilor pe nume.

Propaganda a fost principalul mod de instaurare al comunismului în societatea românească, deoarece a pătruns în mod inedit la orice categorie socială. Aceasta constă în modul de comunicare persuasiv care are scopul de a forma convingeri, idei și comportamente după dorința celor care o utilizează în vederea urmării unor idealuri.

În mod indirect sau direct, prin propagandă se urmărește influențarea unor atitudini deja existente sau în curs de formare, fără ca persoanele supuse persuasiunii să fie conștiente de acest lucru, sau în cazul în care își dau seama nu se pot sustrage influenței de acest tip.

În perspectiva lui Călin Hentea, în opera Noile haine ale propagandei, manipularea și persuasiunea sunt tehnicile specifice propagandei, în același timp fiind și forme de comunicare în masă care duc la influențarea celor care receptează mesajele. Tot în această carte se spune că propaganda este o tehnică de propagandă care se adresează în mod consecvent grupurilor mai mari, prin diferite simboluri utilizate în mijloacele mass-media, scopul fiind de a influența comportamentele maselor asupra unor probleme care sunt de interes public.

Astfel, în lucrarea Specificul comunicării publice în România comunistă voi aduce în prim plan felul prin care se comunica oamenilor în perioada comunistă și

schimbările care s-au produs prin propaganda care și-a găsit locul în orice activitate, și în principal în mințile oamenilor unde și-a făcut efectul pe deplin.

Am ales acest subiect împreună cu domnul profesor coordonator care m-a sfătuit să merg pe această temă deoarece este una foarte interesantă și care nu a fost abordată în ultima perioadă de studenții de la această facultate, astfel aducând ceva nou în atenția publicului. Pot spune de asemenea că și pe mine m-a încântat acest subiect deoarece este ceva aparent simplu dar totuși complex. Este un subiect care m-a atras deoarece m-a făcut să descopăr multe lucruri interesante, să văd din altă perspectivă lucruri la care nu mă gândisem să le analizez din alte unghiuri.

Lucrarea va fi structurată pe trei capitole principale care vor avea și subcapitole, acestea fiind: Capitolul 1. Propaganda în discursul oficial, cu subcapitolele: 1.1 Influența manipulării exercitate prin securitate asupra comunicării publice 1.2 Transmiterea ideilor comuniste prin discursurile conducătorilor partidului și subcapitolul 1.3 Învățământul ideologic, prin care se evidențiază faptul că oamenilor li se transmiteau doar informațiile pe care conducătorul țării dorea să le promoveze și să le folosească în scopuri personale pentru a manipula întreg poporul în vederea creării unei mase de oameni care să îl adore și să accepte orice idee ca adevăr absolut fără nici o critică, Capitolul 2. Propaganda în artă, cu subcapitolele 2.1 Cenaclul Flacara și 2.2 Propaganda prin cinematografie, prin care se scoate în evidență faptul că de frică, oamenii munceau cu scopul de a mulțumi și de a omagia Partidul Comunist, pentru a evita ca munca lor să fie în zadar și pentru a fi lăsați să își practice meseriile și pasiunile măcar în limita acceptată de legile vremii,Capitolul 3. Propaganda în presă, cu subcapitolele 3.1 Ziarul Scânteia ca mijloc principal de propagandă, 3.2 Revista de partid și 3.3 Promovarea cultului personalității prin care observăm cummijloacele principale de comunicare din societate care erau sub influența și tutela PCR și ajutau partidul să impregneze în mințile oamenilor ideile pe care le doreau promovate. Deasemenea voi analiza și două ziare ale perioadei, acestea fiind Scânteia și Flacăra, pentru a arăta concret ce informații primeau cititorii dar și modalitatea prin care aceste informații le influențau acestora comportamentul.

Toate aceste capitole sunt create în strânsă legatură deoarece numai în cadrul expunerii problemelor ce țin de ele, putem arăta într-adevăr cum se comunica în perioada respectivă.

Analizând pe rând fiecare capitol și subcapitol ajungem să evidențiem modurile în care se comunica și modul în care se percepeau public mesajele respective de către receptori sau publicul țintă care era unul vast.

Obiectivul lucrării este de a scoate în evidență faptul că dreptul la libera exprimare nu a fost deloc respectat în perioada comunistă și faptul că toată populația trebuia să se supună de nevoie voinței unui singur om care avea în minte un plan puternic de a schimba țara cu orice preț, de a contrui omul nou și de a induce în psihicul oamenilor anumite idei care nu puteau fi criticate ci doar acceptate fără nici o opoziție.

Pentru a-și pune în aplicare planul era nevoie ca toți să fie de partea lui, lucru care s-a realizat prin forță, cu ajutorul Serviciior Secrete care au pus stăpânire pe țară și care au băgat spaima în oamenii ce nu mai puteau să își spună părerea din frica de a nu fi arestați în orice moment.

Un alt obiectiv poate fi numit și faptul că prin prezentarea acestei lucrări evidențiem și de unde apar diferențele de gândire dintre generațiile care au trăit atunci și cele din prezent,care nu știu cum a fost viața sub regimul comunist, nu știu să își aprecieze drepturile și nu știu să profite de libertățile de care dispun în momentul de față.

O dificultate întalnită în realizarea lucrării poate fi faptul că a fost destul de greu de găsit lucruri concrete scrise despre comunicarea publică din perioada comunistă deoarece prioritare au fost alte probleme și efecte ale comunismului ce au fost dezbătute de scriitori, iar un motiv în plus fiind și faptul că în acea vreme era interzisă criticarea acțiunilor întreprinse de Partid.

Cel mai mult au scris despre asta străinii care au avut în țara lor dreptul la liberă exprimare, iar cei din țară au scris după anul 1989 când a mai dispărut din teama generală din mințile oamenilor și când scriitorii au putut să își exercite dreptul la liberă exprimare. O altă problemă este că nu se găsesc opere care să analizeze numai această temă, lucru care mi-a îngreunat cercetarea. Există totuși câteva cărți noi pe acest domeniu și sunt mai greu accesibile. Astfel a fost nevoie în mare proporție să interpretez singură din materialele găsite, care este Specificul comunicării publice în România comunistă.

Metodologia de cercetare folosită pentru a mă informa cu referire la acest subiect este constituită într-o anumită măsură de cultura mea generală privind acest domeniu, dar în principiu din studierea unor cărți în care se abordează această temă. Astfel am selectat părțilr care se referă la comunicarea din acea vreme pt ca acum să pot analiza subiectul supus cercetării.

Alte surse de inspirație sunt constituite de internet,de unde am putut vedea câteva documentare legate de acest subiect și filme care scot în evidență problemele de comunicare întalnite în acea perioadă, dar si de discuțiile cu persoane care au trăit în perioada comunistă și care pot formula un punct de vedere corect despre acest lucru.

Ca și punct de vedere critic pot spune în primul rând că în perioada comunistă comunicarea publică a fost una plină de elemente manipulatoare, deoarece numai așa se putea ajunge la rezultatele dorite de Nicolae Ceaușescu, iar în al doilea rând cenzura a fost prezentă în orice modalitate de comunicare pentru a ajunge la public doar informațiile care ridicau în slăvi conducerea Partidului Comunist Român.

Tot ceea ce putea prejudicia imaginea conducătorilor sau a partidului era cenzurat sau înlocuit cu laude și lucruri care să facă o imagine model pentru toți cetățenii țării. Astfel propaganda instituită de partid a dus la o societate diferită care accepta orice decizie fără a se opune, asta din frica de consecințele care ar fi apărut.

Importanța cercetării pentru sfera cunoașterii în acest caz constă în faptul că lucrarea aduce ca noutate punerea accentului doar pe partea de comunicare publică a perioadei comuniste, lucru ce nu a fost abordat în multe lucrări, fiind cel mai probabil considerate nefolositoare în momentul de față deoarece trăim într-o societate democratică în care comunicarea se face tot prin propaganda care este la putere, dar diferența constă în faptul că oamenii pot alege calea pe care vor să meargă, având la dispoziție foarte multe informații care le sunt de ajutor.

Adresez mulțumiri domnului profesor coordonator Gerard Stan deoarece m-a sprijinit în realizarea acestui subiect ca temă de cercetare.

PROPAGANDA ÎN DISCURSUL OFICIAL

Încă de la începuturi, propaganda reprezintă un termen cu o conotație negativă deoarece aceasta are tendința de a influența în mod intenționat, cu un scop bine definit o anumită clasă de persoane sau o societate în ansamblu.

În cazul perioadei comuniste, propaganda era exercitată de securitate în principal prin intermediul zvonurilor, iar scopul acesteia era de a supune întreg poporul la cooperarea colectivă pentru binele țării și pentru dezvoltarea forțată a acesteia.

Walter Lippman susține că aceasta era asociată în mod direct cu cenzura deoarece pentru ca propaganda să poată fi exercitată fără probleme trebuia îndepărtată concurența de orice fel, iar informațiile să plece dintr-o singură sursă către populație pentru a putea manipula fără mare greutate o masă de persoane care nu primeau decât informațiile care se doreau a fi transmise, fără a putea judeca independent ceea ce se petrecea în societate și ceea ce le marca viața.

Privind discursul oficial, în perioada comunistă modalitatea principală de comunicare era cea directă, conducătorul țării fiind cel care susținea discursuri prin mulțimi, la diferite evenimente și cu diferite ocazii, susținând ideea creării omului nou,a omului muncitor, cu noi moduri de gandire și cu o viziune diferită asupra lumii.Aceste discursuri erau făcute cunoscute tuturor prin difuzarea la televizor, prin difuzarea la radio, prin cărți, congrese, dar în special prin presa scrisă și anume prin ziarele vremii care aveau o acoperire largă, creând o răsturnare socială prin impregnarea anumitor idei în conștiința oamenilor, involuntar predispuși manipulării.

Prin viziunea lui Pavel Câmpeanu în cartea Oamenii și televiziunea, manipularea este văzută ca o modificare de comportamente ale unor persoane, care își atribuie niște idei sugerate din exterior, fără ca ele să realizeze această influență răsfrânsă asupra personalității și comportamentului lor și fără puterea de sustragere de sub acea dominanță psihică.

În acest capitol voi face cunoscut felul prin care societatea comunistă se folosea de orice metodă și orice mijloc pentru a-și manipula populația și pentru a-și atinge scopurile, analizând în următoarele subcapitole propaganda prin intermediul securității, al discursului public și al ideologiei comuniste.

1.1 Influența manipulării exercitate prin securitate asupra comunicării publice

În viziunea lui Flaviu Călin Rus, în cartea sa numită Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, manipularea reprezintă o metodă prin care se poate direcționa opinia anumitor persoane într-un anumit sens dorit și bine știut de la început de către inițiatori, fiind folosită prin intermediul unor imagini, sloganuri, acțiuni sau mijloace de comunicare în masă.

Partidul Comunist Român era format în jur de 4 milioane de oameni și era condus de Nicolae Ceaușescu, care a fost neîntrerupt ales de către oameni timp de 25 de ani în funcția de Secretar general, până când oamenii au ajuns să protesteze deoarece condițiile create de partid nu erau adecvate unei vieți normale. Frigul, foamea și salariie mici au dus la revolte și ieșiri în stradă deoarece oamenii nu au mai putut suporta tăcerea și cenzura care le era impusă când era vorba de a-și exprima doleanțele.

Serviciile Secrete au apărut în 1948 și și-au pus amprenta în mare parte asupra mersului societății și asupra gândirii oamenilor care nu mai aveau curajul de a-și expune opiniile de frica de a nu fi arestați sau pedepsiți pentru simplul fapt că și-ar cere drepturile și și-ar expune nemulțumirile. Tot Securitatea care era instrumentul principal de represiune și teroare al Partidului Comunist a făcut cele mai odioase crime și a torturat poporul atât fizic cât și psihic pentru a ajunge la rezultatele dorite de conducere, aceasta fiind alcătuită din '' șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale) ''1

Ceaușescu s-a folosit de puterea sa de conducător cu drepturi depline și astfel a reușit să rămână la putere foarte mult timp,prin metode destul de dure pentru a-i speria pe oponenți și pentru a-i face pe oameni să îl vadă ca pe cel mai potrivit om pentru conducerea țării chiar dacă nu era așa. Toate aceste măsuri erau luate de Securitatea care a împrăștiat teroare în rândul oamenilor. Frica a fost cea mai puternică armă cu care Securitatea a dominat populația și prin acest mod s-a câștigat o importantă forță de muncă care nu era plătită.Teroarea a fost o trăsătură de bază a regimului comunist fiind confirmată și în cazul țării noastre. Unele dintre metodele de supraveghere care aduceau lumea la tăcere erau ascultarea convorbirilor telefonice, violarea corespondențelor și impunerea de domiciliu obligatoriu persoanelor considerate ca și pericol de a produce o contrapropagandă. Prin toate acestea se evita orice tentativă de a fi contra Partidului Comunist.

Prin intermediul acestor forme de propagare a informațiilor, societatea s-a schimbat după ideologia partidului conducător prin sloganuri propagandistice ca acestea '' Cine nu e cu noi e împotriva noastră '' și '' Mai bine arestăm 10 nevinovați decât să ne scape un bandit ''.

Această teroare a fost divizată în două etape, prima pentru a elimina oponenții noii guvernări comuniste și a doua pentru a asigura supunerea populației față de conducere.

Ceaușescu personal a adresat o amenințare către popor și anume că orice persoană care va duce o luptă împotriva modelului social impus de el, va fi aspru pedepsită ca fiind dușman al regimului socialist.

Ca și exempu pentru aceste afirmații voi reda un fragment în care Dennis Deletant, în opera sa Ceaușescu și securitatea, exprimă aceleași lucruri:

Organizarea și personalul acelei instituții menite să supună prin teroare legiferată ,un popor întreg pentru a-l ''comuniza'', o instituție care a avut dreptul,conform legii,să aresteze 80.000 de țărani care s-au opus colectivizării respingând reforma din 1949, care a azvârlit în temnița și a torturat șase episcopi uniți și 600 de preoți greco-catolici pentru a fi refuzat asimiarea în Biserica Ortodoxă Română, în iarna ui 1948, iar mai târziu, pe vremea lui Ceaușescu a deportat sute de mineri din Valea Jiului ca pedeapsă pentru participarea la greva din august 1977.2

Greva din Valea Jiului a fost una dintre cele mai importante manifestații ale muncitorilor împotriva normelor care nu le conveneau. Aceste nemulțumiri se datorau faptului că se dorea anularea dreptului la pensie pentru unii mineri cu handicap dar și faptului că vârsta de pensionare care era de 50 de ani, se propunea să fie ridicată la 55 de ani, inclusiv problematic fiind și programul de muncă care nu era unul corect.

Muncitorii erau supraexploatați iar datorită acestui lucru au ajuns în pragul disperării și prin urmare s-au revoltat pentru obținerea drepturilor pe care le merită.

Cadrele care supravegheau muncitorii le transmiteau acestora că dacă nu vor munci destul vor fi plătiți în funcție de producție, iar dacă situația nu este sub control, vor suporta consecințele.

Un exemplu care poate arata influența și propaganda puternică ce era făcută asupra membrilor societății, poate fi următoarea afirmație a lui Cornel Armean din opera sa De ce a fost ucis ?

Se practica efectiv un fel de tiranie . Păreri și opinii separate de un principiu, normă sau regulă date, nu erau admisibile întrucât se situau în afara spiritului de partid.Păreri și opinii personale erau acceptate în adunări și ședințe față de o motivație sau alta, față de un punct de vedere sau altul,exprimate în diverse rapoarte,dări de seamă,informări scrise sau expuse verbal, față de părerile unuia ori altuia dintre tovarăși. Dar și acelea riscau să fie reprimate dacă se contrau cu părerile unui tovarăș șef, păreri care de cele mai multe ori trebuiau luate drept verdict ori sentință ce nu suportau modificări.3

Din ce spune acesta, se observă în mod evident cât de rezervați erau oamenii privind comunicarea publică prin care ar fi putut să își expună părerile.

Comunicarea în spațiul public era total controlată de Securitate și totalitatea informațiilor ce ajungeau la oameni erau trecute printr-un filtru atent de selectare al informațiilor care să nu aducă prejudicierea imaginii partidului conducător.

Absolut tot ce era contra ideii pe care o susținea partidul conducător era cenzurat și respectivii autori își pierdeau dreptul de a mai scrie sau publica. După cum spun Ilarion Tiu și Paula Mihailov Chiciuc4, sercuritatea pare să fie ca o fantomă, nimeni nu o simțea prezentă în mod direct dar fiecare simtea fiorul care îi urmărea la orice pas dacă ar fi spus ceva contra partidului sau la adresa familiei președintelui.

Astfel perioada comunismului s-a bazat pe influența Securității care a supravegheat atent din umbră, orice pas al fiecărui om și în mod direct al celor care erau considerați un pericol pentru societate.

Putem observa cum prezența constantă a securității în viețile oamenior a condus a schimbări de comportament și au indus o spaimă incredibil de mare în viața oamenilor și în viața socială a acestora. În loc de discuții deschise, pline de viață și de expresivitate, totul era vorbit în șoaptă cu subîntelesuri și aluzii pentru a codifica mesajele și pentu a se sustrage pedepselor la care erau supuși dacă aveau ca subiect ceva ce era contra partidului.

În privința drepturilor pe care oamenii le aveau, după instaurarea regimului comunist, în România era situația cea mai grea, deoarece drepturile le erau încălcate fără nici o reținere.Constângerea părea să fie singurul mod prin care oamenii erau obligați să accepte fără critici dogmele și dorințele ce urmau să fie instaurate de partidul conducător în vederea obținerii rezultatelor dorite.

În concluzie se poate afirma că o formă de manipulare impusă de partid cu ajutorul securității a fost convingerea sau în unele cazuri obligarea cetățenilor să ia decizii pe care nu le doreau, în vederea obținerii unor rezultate ce nu au meritat eforturile făcute de securitate și nici sacrificiile făcute de cetățeni.

Pentru primirea unui loc de muncă și a unei locuințe în mediul urban, au trebuit să renunțe la pământuri, animale și obiceiurile vieții de la țară cu care au fost crescuți.5

Se poate observa că comunismul nu a reușit să ajungă la performanțele pe care conducătorul le visa, realitatea fiind defapt alta, una mai grea și mai dură, însă dorința de schimbare și de formare a omului nou nu a lăsat pe conducător să vadă greșelile care se făceau prin măsurile luate. 6

1.2 Transmiterea ideilor comuniste prin discursurile conducătorilor partidului

Prin propagandă se urmărea în principal inducerea ideii că prin comunism se poate ajunge la construirea unei societăți bazate pe egalitate, bunăstare și echilibru economic prin intermediul muncii ca mijloc de bază al colectivizării și comunizării.

Propaganda a fost instaurată prin ideologia comunistă care a fost exprimată și în discursul oficial, prin îndoctrinarea atentă a tuturor membrilor de partid care prin urmare răspândeau ideile comuniste întregii societăți. Încercarea de a neglija sau ignora ideologia partidului comunist era un lucru grav care avea ca deznodământ luarea de măsuri dure pentru cei implicați, deoarece se amenința stabilitatea autorității partidului prin atitudinea disprețuitoare fată de regimul de la putere.

Nicolae Ceaușescu este un maestru în arta propagandei. I-a înțeles dinamica pe de o parte, exclude și cenzurează, iar pe de altă parte, elaborează un discurs unificator pe baza unor scheme simple vizând impunerea formulelor noi în formele de celebrare și de ritualuri tradiționale. 7

Propaganda era principalul instrument de manipulare al cetățenilor de către regimul comunist, și era acceptată doar în scopuri favorabile partidului, fiind pedepsită orice formă de propagandă care era contra ideologiei socialiste. Așa cum spune Dennis Deletant, orice formă de propagandă împotriva regimului de la putere era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani și prin interzicerea unor drepturi.8

Astfel vedem cum orice formă de a manipula prin propagandă nu este acceptată decât dacă este întreprinsă de conducerea și de organele de opresiune ale partidului comunist. Tot ce era conceput ca și propagandă împotriva socialismului era pedepsit aspru de securitate, pentru a demonstra că totul trebuie făcut conform ideologiei comuniste și orice era contra acestor idei era pedepsit.

Nicolae Ceaușescu incearcă să convingă auditoriul că este inteligent și inovativ, încercând să aducă schimbări importante pentru societatea românească, '' activismul zbuciumat al lui Ceaușescu îi surprinde, dar îi liniștește tinerețea sa și limitele sale intelectuale''9 , văzând astfel că Ceaușescu nu este capabil să conducă de unul singur țara, fără ajutorul unor oameni inteligenți și pregătiți din jurul său care să poată organiza o conducere puternică bazată pe propaganda care încerca să impună un model de viață nou și diferit.

Oamenii erau obligați să participe la demolarea propriilor locuințe, fiind obligați să accepte acest lucru fără nici un fel de opoziție ca și cum acest lucru ar fi ceva bun, deoarece altfel ar fi fost pedepsiți. Acesta a fost un alt mod de propagandă, având în vedere că oamenii erau de fața când munca și visele lor erau distruse, dorind să arate că aceștia ar fi deacord cu acest lucru deoarece ceea ce urma a fi construit era considerat mai bun.10

Astfel s-a impus de către partid prin intermediul propagandei, obligativitatea de a accepta, de a admira și de a susține politica comunistă fără posibilitatea de a se impune în vreun mod împotriva deciziilor dure,în acest caz fiind nevoiți să fie deacord ca să participe la demolarea caselor și muncii lor de ani de zile fără nici o cale de a se putea opune distrugerii sau schimbării cursului vieții lor. Oamenii erau obligați să renunțe la credințele lor, la bunurile lor și erau obligați să îmbrățișeze ideile și să nu conteste deciziile care le destrămau familiile și le schimbau radical viețile.

Comunicarea publică în discursul oficial se făcea în principiu de președintele N.Ceaușescu care ieșea în public destul de des pentru a anunța noile decizii ale partidului, schimbările de legi sau diferite anunțuri pe care dorea personal să le aducă la cunostință oamenilor asumându-și toate reușitele.

Au fost și situații în care a fost nevoit să iasă printre muncitori pentru a rezolva problemele și a propune soluții pentru ca situațiile să revină la normal și să nu scape de sub control. Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că acesta a ieșit printre muncitori când în Valea Jiului a fost o reumită grevă a minerilor.

Acesta a fost la fața locului și a încercat să rezolve situația, discutând și promițând acestora că se vor lua măsuri în favoarea lor. 11

Promisiunile făcute de președinte nu s-au dus la îndeplinire decât pentru scurt timp pentru a putea pune mulțimea sub control și pentru a nu ajunge la probleme mai grave. Din păcate aceasta era doar o formă de manipulare și de soluționare pe moment a dificultăților.

Limba de lemn era o formă de comunicare preferată de către unii dintre cei mai importanți membri de partid. Acest lucru este redat și în cartea Adevăruri și minciuni despre un rege comunist, a lui Chaterine Durandin în fragmentul următor: '' Limba de lemn,obscură unora,însă foarte clară tovarășilor puși în temă și bine educați. '' 12 Discursurile publice ale conducătorului se adresau în principal celor mai inteligenți și pregătiți pentru ca aceștia să transmită la rândul lor informațiile către celelalte categorii de oameni din mediile în care dorea să ajungă informațiile. În următorul fragment se prezintă modul în care comunică conducătorul în spațiul public, adresându-se oamenilor pregătiți în general deoarece aceștia la rândul lor vor transmite mai departe ideile și informațiile dorite de el. 13

Nicolae Ceaușescu reușeste să se impună prin discursurile sale bine formulate în fața auditoriului său care îl ascultă cu atenție. Aici vedem cum se exprimă acesta cu ocazia unei zile de sărbătoare unde are ocazia să țină un discurs moralizator și motivant pentru cetățenii tării conduse de el.

Muncește, sărbătorește cu pompă 23 iunie ziua pionierilor. Cu voce aspră, declară: Prieteni iubiți, dragii mei prieteni, munca este factorul decisiv al progresului, al dezvoltării și al înfloririi patriei noastre socialiste. Învățați, învățați și numai asimilând toate noutățile din toate domeniile de activitate veți deveni constructori de nădejde ai societății socialiste multilateral dezvoltate și ai societății comuniste și veți putea sluji patria și politica partidului în bune condițiuni. […]Cu cât mai puternică se arată democrația noastră muncitorească revoluționară cu atât mai fermi trebuie să ne arătămîn în fruntarea cu cei care calcă în picioare ordinea și legile noastre socialiste.14

Un alt mod de comunicare indirectă din partea conducătorului este redat prin deciziile care se iau în privința unor obiceiuri negative sau decizii dure care apar în viețile oamenilor . Cele mai importante măsuri sunt interzicerea avortului în anul 1966, îngreunarea procedurilor de divorț în vederea protejării familiei și așa cum spune Catherine Durandin, la descurajarea consumului de tutun prin interzicerea acestuia în locuri publice.15O parte din aceste măsuri sunt pozitive și aduc societății un model de om care nu are dependențe și care are valori sociale bine definite, dar pe lângă măsurile acestea care nu sunt dăunătoare, sunt aduse în vedere și altele care nu pot fi considerate la fel. Un exemplu în acest sens îl constituie următorul fragment:

În cei 23 de ani cât a fost în vigoar, legea a provocat moartea a peste 10.000de femei din cauza avorturilor făcute în condiții nepropice. Majoritatea au murit din cauza hemoragiei survenite în urma avortului și a septicemiei. 16

Această lege a dus la pierderea vieților multor femei deoarece multe dintre acestea doreau să avorteze în secret deoarece condițiile de trai erau dure și nu își permiteau să mai nască și alți prunci pentru a duce o viață la fel de grea.

Concluzionând, putem să spunem că petru a evita multe lucruri neplăcute, Nicolae Ceaușescu a gândit și o mușamalizare a măsurilor incorecte luate în timpul conducerii sale. Acesta a încercat să mai democratizeze puțin comunismul său și astfel a promulgat o nouă constituție prin care dorea să garanteze ''inviolabilitatea domiciliului, telefoanelor și a corespondenței. '' 17

Din păcate această constituție nu a împiedicat Securitatea să înceteze cu ascultarea telefoanelor care erau instalate în toate locurile posibile.

1.3 Învățământul ideologic

Propaganda comunistă a pătruns intens în sistemul de învățământ, ideile comuniste fiind predate și la scoală, prin cărțile care erau atent redactate și verificate de securitate, inserând în mințile copiilor doctrina specifică vremii, în același timp fiind controlate gandurile oamenilor și mijloacele media, dorindu-se asigurarea stabilirii autorității regimului în vederea îndeplinirii scopurilor propuse. Toate aceste lucruri s-au intensificat deoarece acceptarea ideilor comuniste nu s-a realizat ușor, totul fiind pus sub semnul întrebării, fiind criticate multe decizii și neputând fi acceptate ideile comuniste deoarece aveau efecte negative asupra vieții oamenilor.

Un mod discret de a induce această ideologie comunistă a fost alfabetizarea populației prin intermediul școlii, iar în acest mod s-a indus în foarte mare măsură doctrina comunistă.

Din anul 1948 a început politizarea învățământului, creând astfel o presiune asupra celor care studiau, deoarece bazele desfășurării orelor de predare se făceau după Revista Era socialistă și după reperele stabilite de Academia de Științe Social-Politice Stefan Gheorghiudupă cum se spune în cartea O scurtă istorie a comunismului din România. Simona Preda susține în cartea sa Patrie Română,țară de eroi! că tot în anul 1948 s-a dat o lege a învățământului care presupunea ca toate manualele din școli să fie unice ca toată lumea să primească aceeași doză de idei sub aceeași formă.

Ideea principală a fost ca oamenii să vadă situația altfel și anume după ideologia comunistă care presupunea că socialismul este ceva foarte util și că are grijă de toată lumea dorind să formeze omul nou, însă aceste lucruri nu stăteau chiar așa și au dus la diferite ilegalități din cauza lipsei de hrană și de alte produse necesare pentru o viață decentă.18 Singura ideologie din România comunistă era cea a clasei muncitoare. Adesea propaganda era făcută prin intermediul profesorilor care transmiteau copiilor doctrinele comuniste și care le induceau acestora modelul de viață socialist. Erau impuse multe condiții precare ce trebuiau acceptate ca atare fără nici un fel de opoziție, iar cele mai dure și mai grele pot fi considerate impunearea de rații lunare la făină, margarină, ouă, benzină, chiar și la temperatura din diferite instituții, la fel și cu gazul, electricitatea sau apa caldă din apartamentele oamenilor, aceste lucruri ducând chiar și decesele unor bebeluși care se aflau în incubatoare când se oprea curentul electric.19Prin aceste măsuri vedem cum oamenii au fost învățați încet cu viața și traiul greu, inducându-le în psihic că astfel țara poate evolua și poate avea prestigiu, încât au acceptat și măsurile exagerate, pentu a crește economia statului socialist român, care prin urmare au dus la încheierea epocii regimului comunist.

Colectivizarea a fost modul principal de a stabili ideologia țării care era munca, ca formă de evoluție și de înflorire socială.

În percepția conducătorului, numai prin muncă se putea moderniza țara. Astfel s-a decis că acea colectivizare trebuia însoțită și de o propagandă serioasă.

De exemplu propaganda se realiza în cele mai ciudate moduri, inclusiv prin intermediul cutiilor de chibrituri pe care erau imprimate mesaje diferite, scopuri și îndemnuri care trebuiau îndeplinite și care erau aduse spre meditație tuturor categoriilor de oameni din societate. Exemple de mesaje: '' Pentru recolte bogate intră în tovărășie.'' , '' Participând la concursul căminelor culturale luptăm pentru pace .''Ceaușescu a fost principalul om care a propus ca formă de manipulare propaganda, fiind mândru de ceea ce și-a propus prin fotografiile pe care le punea în locuri vizibile pentru a fixa în mintea oamenilor scopurile ce trebuiau duse la îndeplinire.

Dorea ca fotografia să fie valorificată, astfel apărând și în manualele școlare pentru ca imaginile să se impregneze în mințile copiilor și ca aceștia să fie deja obișnuiți cu ideile societății comuniste. Îi plăcea și ca totul să fie pus în ordine, și disciplina să guverneze în jurul său, așa vedea el omul nou.

Elena Ceaușescu avea aceeași dorință de perfecțiune,admirând în primul rând copiii bine îngrijiți și care purtau '' șorțurele și uniforme albastre și fetele și băieții. '' 20

Un alt exemplu de ideologizare îl constituie faptul că '' un individ cu valută, care își cumpără țigări, gumă de mestecat sau un radiocasetofon de la un shop, care poartă niște haine străine, se dă cu un parfum mai bun sau fumează numai Kent, ieșea din rând, din normele eticii și mai ales ale echității comuniste, ieșea din comunism.

Ceea ce copiilor noștri li se pare astăzi o aberație pentru noi era un mod de viață . '' 21

O altă formă de învățământ ideologic este și utilizarea revistei speciale pentru pionieri și școlari ce a dus la o educare în spirit socialist, cititorii revistei Cravata Roșie primind anumite informații cu influențe comuniste despre tot ce era în jur. 22

Concluzionând, putem spune că s-a observat importanța propagandei ideologice care s-a desfășurat prin intermediul școlilor deoarece prin acestea se crea omul nou.

Aceasta a fost baza ideologiei comuniste și fundamentul care a dus la dezvoltarea metodelor de represiune și la supunerea fără obiecții la deciziile luate de partidul conducător .

2.PROPAGANDA ÎN ARTĂ

Arta a fost unul dintre mediile principale prin care propaganda s-a desfășurat și propagat intens asupra cetățenilor.

În acest mod foarte multe persoane au fost influențate cu privire la diferite aspecte ale vieții și toate acestea din cauza intereselor partidului de la conducere care dorea să pătrundă în orice domeniu pentru a manipula și pentru a ajunge la rezultatele dorite.

De exemplu se luau măsuri aspre asupra celor care încercau să fie contra ideologiei partidului și care doreau să influențeze pe cei care aveau obligația de a-și pune talentul în vederea realizării dorințelor conducătorului comunist, în acest caz având un exemplu concludent și anume ’’ Esențial este să fie izolați, să li se interzică orice contact cu un popor care nu trebuie să fie contaminat. ’’

Așa cum spune Călin Hentea, propaganda prin artă se poate exprima și prin construirea Palatului Parlamentului României, care a fost un important obiect de atracție turistică, fiind un obiect de propaganda promovat de Ceaușescu prin care dorea să arate că este un om care își dă interesul pentru țară și care demonstrează tuturor ce realizări se pot face sub conducerea sa. 24

Catherine Durandin în cartea sa România sub regimul comunist, prezenta modul în care Ceaușescu a fost caricaturizat prin intermediul unei poezii de către Ana Blandiana, fiind astfel interzise toate lucrările ei.

În concluzie, prin intermediul propagandei prin artă putem evidenția faptul că istoria a fost extrem de mult utilizată în prezentarea și inducerea dogmelor comuniste . Prin următorul fragment vom reda cu exactitate acest lucru: ’’ Monumente, muzee, manuale, lecturi, scenete, teatre, filme, seriale, activități pionierești, festivități, aniversări, comemorări, tablouri cu portrete agățate în sălile de clasă, locuri, ba chiar și jocuri, toate îți reaminteau că nu te poți sustrage infuziei de istorie care ți se livra cu consecvență, zilnic. ’’25

2.1 Cenaclul Flacăra

Adrian Păunescu a fost conducător al Cenaclului Flacăra, iar prin talentul său cultural exprimat în revista Flacăra și în același timp și prin Cenaclu, a reușit prin spectacolele de masă ale acestuia să răspândească ideologia comunistă asupra unor largi mase de oameni.

Cenaclul Flacăra a activat din septembrie 1973 până la 15 iunie 1985 și în aceată perioadă de 12 ani acesta a susținut 1600 de spectacole.

Acesta a fost principalul mod de distracție al generațiilor din perioada comunismului, primind o cultură muzicală plăcută de auditoriu, dar în același timp ascultând și poezii compuse de diferiți scriitori atât necunoscuți cât și remarcanți printre care și ale lui Adrian Păunescu care era inițiatorul acestui curent cultural ce și-a pus amprenta în viața oamenilor. Cenaclul Flacăra a fost creat pentru afirmarea unor oameni talentați dar necunoscuți. Acesta a avut susținerea lui Nicu Ceaușescu care fiind înțelegător și deschis față de această idee nu a supus cenzurii cuvintele lui Păunescu care dealtfel se autocenzura pentru ca Cenanclul să nu fie închis și să nu atragă atenția într-un mod negativ.Modul principal prin intermediul căruia Cenaclul Flacăra putea induce în mintea oamenilor respectarea față de conducător era ’’ exercițiul zilnic pe o temă dată, repetarea psalmilor adorării, a versetelor imnice, rostirea neobosită a formulelor sacramentale, adică a lozincilor mobilizatoare, versificate sau nu. ’’

Se poate spune că Ceaușescu a fost indulgent cu Cenaclul Flacăra deoarece acest lucru aducea un aer de deschidere față de occiden, iar în același timp ajuta și la transmiterea subtilă sau uneori directă a ideilor comuniste.

Vedem cum prin intermediul acestui instrument de adorație al partidului sunt susținute prin diferite versuri toate ideile cu caracter ideologic socialist . Prin exprimarea repetată a anumitor îndemnuri și aclamații, poporul a ajuns să vadă și să respire numai comunism și să vadă numai într-o singură direcție.

Acesta a fost ca un instrument de propagandă deoarece informațiile și ideile transmise ajungeau la o mare masă de oameni din toate categoriile sociale.

Un mare adevăr despre Cenaclul Flacăra este faptul că acesta inducea o iluzie de libertate tuturor care participau la spectacole, dar cand acestea se terminau, se încheia și visul la libertate, optimismul, fericirea și încrederea care erau prezente pe durata spectacolului.

Aceste spectacole erau ca o evadare pentru tineret în special care se regăsea în momentele artistice și muzica folk pe care Cenaclul Flacăra o prezenta.

Pentru o mare categorie de persoane acest curent cultural este rememorat cu nostalgie deorece a fost o fereastră prin care au văzut și altceva, au respirat pentru câteva momente, aer de libertate.

Cenaclul Flacăra a fost și un instrument de propagandă deși nu într-un mod grosolan ca alte instrument. În toate spectacolele, Adrian Păunescu reamintea celor prezenți că tot ceea ce trăiesc prin intermediul spectacolelor conduse de el se datorează lui Nicolae Ceaușescu și promova ideea că acest conducător le poate oferi un trai decent sub regimul comuunist. Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți sprijinitori ai regimului comunist și a ajutat la longevitatea acestui regim politic.

Ca și concluzie putem observa fără mari probleme că Cenaclul Flacăra a fost o modalitate de a lăsa tineretul să își descarce energiile, încercând să le creeze o iluzie de libertate pentru a nu întreprinde diferite acțiuni contra partidului. Acesta a fost un mod subtil de propagandă și un mod de a ține sub control masele imense de oameni cuceriți de acest fenomen cultural.Poezia lui Păunescu a fost o modalitate de a ajunge ușor la inimile oamenilor prin intermediul sensibilității care a făcut ca oamenii să îl asculte neîntrerupt și să aclame cu tot dragul ceea ce el susținea.

Prin tot ceea ce a făcut, a persuadat timp de 12 ani mase întregi de oameni, apelând la șantajul emoțional, lucru ce îi ieșea de minune.

2.2. Propaganda prin cinematografie

În anul 1948 cinematografia din România a avut un moment de schimbare radicală deoarece prin intermediul Decretului 303 din 2 noiembrie, arta cinematografică intră în proprietatea statului.

Propaganda prin cinematografie este una puternică, o artă cu o mare impact asupra maselor, lucru evidențiat și prin următorul fragment ’’Propaganda este una sistematică, ceea ce înseamnă căeste repetată identic, puternic și regulat de un număr considerabil de ori. […] Propaganda trebuie să fie regulat repetitivă pentru ca se adresează masei, nu individului.’’ A urmat o perioadă lungă de timp în care filmul românesc a activat sub tutela comunistă, susținând o propagandă serioasă în beneficiul partidului, lucru pentru care această artă a cinematografiei și în același timp a propagandei politice, a primit o mare importanță în anii socialismului din România.

Scopul principal al filmului era de a exprima oarecum o altă realitate decât cea care era cu adevărat, inoculând populației ideea că statul socialist este cel mai bun, principala ideologie exprimată fiind expunerea muncitorimii ca bază a acestei societăți în drumul către realizare și evoluție.

Prin titlul operei sale Filmul surd în România mută, Cristian Tudor Popescu arată deja o caracteristică importantă ce era redată prin filmele perioadei pe care o analizează și anume faptul că filmele țin într-o oarecare măsură un fel de dialog punând diferite întrebări la care tot ei își răspund precum ar fi surzi deoarece nu țin cont de ceea ce se întâmplă cu adevărat în societate, aflandu-se într-o țară mută, unde oamneii nu aveau dreptul de exprimare.

Elementul care iese foarte mult în evidență ca și tematică a cinematografiei în perioada comunistă, este reprezentat de muncitorii care apar mereu și prin expunerea repetată a acestora în majoritatea filmelor se încearcă o persuasiune asupra publicului căruia îi este destinat filmul, inducându-se ideea că numai prin muncă țara poate ajunge pe culmile succesului.

În filmele In sat la noi, Răsună valea, Nepoții gornistului sau Vița merge înainte,este prezentată pe larg clasa muncitoare, tărănimea care dorește o viață mai bună în cadrul muncii pentru societatea socialistă, susținînd munca voluntară la construcția unei linii ferate, totul fiind făcut spre binele societății. Tot în această carte, propaganda care se face duce la mersul voluntar al tuturor patrioților la strângerea recoltelor.

Alegerea actorilor este iarăși foarte importantă și atent făcută, pentru fiecare clasă socială fiind aleși oameni care să fie reprezentativi atât ca aspect fizic cât și privind caracterul pe care îl redau. Totul era o portret care arăta ideologia ce se dorea promovată cu atâta interes.

Ceaușescu era foarte încântat de felul în care se făcea propaganda prin cinematografie, așa că prin următorul fragment observăm ce atitudine ia:

Ceaușescu se implică personal în această muncă de propagandă. La 21 aprilie 1974 îi primește pe membrii Consiuliului Asociației Cineaștilor pentru a le cere producerea neîntârziată a unor lung-metraje pe teme patriotice care vor trebui realizate până în 1977, în vederea sărbătoririi centenarului războiului pentru independență, româno-turc.

Filmul În sat la noi, este creat special pentru a manipula oamenii să se înscrie la Cooperativa Agricolă de Producție, deoarece este mai bine ca oamenii să fie în rând cu ceilalți decât să se opună colectivizării. Tot în cartea lui C.T. Popescu apare următorul fragment care arată o altă influență propagandistică asupra oamenilor, cărora leinduce ideea că munca trebuie să fie pe primul loc: ’’ Deci se poate, tovarășe! Cine vrea să muncească găsește soluții, cine nu, găsește scuze. ’’ În filmul Puterea și adevărul, se prezintă cel mai direct convingerea propagandistică precum că cea mai bună ideologie este cea a comunismului așa cum apare în cartea lui Călin Hentea, Spectacolul propagandei, care îl citează pe Dumitru Popescu. Amprenta comunistă își face simțită prezența în cinematografie prin portretele conducătorilor care apar des, în filmul Viața învinge, apărând portretul lui Dej în diferite scene.

Se observă o anumită cenzură în privința tuturor producțiilor românești și se difuzează și filme străine care nu afectează deloc autoritatea partidului comunist.

Cristian Tudor Popescu evidențiază două lucruri mai puțin obișnuite privind cinematografia din perioada comunistă, și anume cenzura care era prezentă mereu în orice act artistic pare să facă o excepție în filmul Nepoții gornistul apare pe ecran primul sărut pe gură din istoria cinematografiei românești, iar în alt film, numit Directorul nostru, timp de o ora și jumătate nu se rostește cuvântul partid și nici nu apar portretele conducătorilor.

Pentru a susține acest lucru Catherine Durandin informează că anumite filme franțuzești sunt de mare interes pentru publicul român, aceștia cumpărând bilete pentru a-l putea pe actorul Louis de Funnes care juca în filmul Jandarm de Saint Tropez.Popaganda cinematografică a vizat în mod expresiv lupta împotriva intelectualității, evidențiind faptul că mult mai importantă este viața de muncitor și numai în acest mod se poate trăi cu adevărat . Tot prin intermediul cinematografiei se manipulează populația în privința securității care este prezentată ca fiind atotprezentă și atotștiutoare pentru a induce frica în oameni și pentru a nu se opune față de nici o decizie partidului.

Prin diferite filme cu spioni se dorește inducerea ideii că securitatea ar avea ochi și urechi peste tot, sub orice formă și în orice categorie socială și prin intermediul acestor filme, manipularea este mult mai amplă cuprinzând mase largi de oameni.

Filmul Ion, a fost interzis deoarece aveaca și personaj episodic pe preotul Belciug, iar în acea perioadă nu se dorea prezența de fețe bisericești în filmele care aveau o largă arie de răspândire.

În cocluzie putem spune că datorită impactului puternic al imaginii, este foarte importantă folosirea acesteia în cinematografie, în vederea realizării actelor propagandistice cu scopuri politice majore așa cum spune și Cristian Tudor Popescu în cartea sa.

3.PROPAGANDA ÎN PRESĂ

Mijloacele mass media, în special presa, are un rol deosebit de important în formarea opiniilor, oricare ar fi tipul mesajului transmis deoarece asumă sau nu importanță anumitor teme de interes social sau politic.

Prin intermediul presei, așa cum spune Henri Wald, ’’ Elaborat sau ales de emițător, mesajul circulă în sens unic. Locul autoreglării îl ia reglarea, ceea ce înseamnă practic monopol al deciziei de o parte și dependență de cealaltă.’’ În anul 1971 datorită apariției unor teze care interziceau și cenzurau anumite opere ale tuturor scriitorilor ce erau împotriva regimului comunist, anumiți intelectuali au decis să părăsească țara pentru a avea libertatea de exprimare, deoarece orice contact cu presa sau mass-media din străinătate era interzis, aceste lucruri fiind considerate acțiuni împotriva statului Român.

Comunicarea esopică este principala formă de comunicare folosită în perioada comunistă. Aceasta constă în transmiterea unor anumite idei sub o altă formă pentru a nu răspunde în fața legii, anumite informații fiind transmise cu subînțeles.

Flaviu Călin Rus afirmă că prin comunicarea esopică se pot comunica diferite mesaje către populație, dar în mod indirect sub forma unor simboluri și codificări înțelese numai de cine trebuie, fiind în special folosită de jurnaliști și scriitori pentru a nu fi pedepsiți în cazul în care ar încălca interdicțiile cu privire la exprimarea publică.

Concluzionând, putem spune că am demonstrat lucrul conform căruia autorii sau poeții își transmiteau ideile mulțimii în mod indirect prin intermediul comunicării esopice. Această metodă era folosită din cauza cenzurii care era prezentă în majoritatea mijloacelor media pentru a fi evitată propaganda contra partidului comunist. Astfel observăm cum frica de pedepse și de cenzură a condus la apariția acestui tip de comunicare prin care informațiile ajung la anumite grupuri țintă care știu să descifreze mesajele codificate care li se adresează.

3.1 Ziarul Scânteia ca mijloc principal de propagandă

Încă de la începuturi, în ziarul Scânteia apărut la 21 septembrie 1944,așa cum susține Catherine Durandin în opera sa, Ceaușescu ia cuvântul pentru a susține faptul că România trebuie să conducă în continuare lupta asupra ungurilor, iar în continuare tot acest ziar își rezervă dreptul de a publica hotărâri, cuvântări,interviuri,lozinci și scopuri ale partidului comunist.

Catherine Durandin afirmă că prin intermediul ziarului Scânteia se face prezentată alegerea lui N. Ceașescu ca președinte al Republicii prin Marea Adunare Națională , arătând acest lucru ca o performanță demnă de apreciat și inducând în același timp în mintea oamenilor că orice funcționar face parte din partidul comunist pe care trebuie să îl sprijine în orice context.

După cum susține Catherine Durandin, în ianuarie 1974, în Buletinul Oficial se prevedeau noi modalități de cenzură împotriva mijloacelor de comunicare și în special împotriva presei, deoarece se dorea evitarea unor atacuri sau revolte culturale asupra partidului conducăto. Teama de o contrapropagandă a dus la aceste cenzuri și la micșorarea tirajelor și a producției de hârtie.

Tot ziarul Scânteia publică în paginile sale o poză a conducătorului statului comunist, lucru prin care observăm că ziarul este aservit partidului, la fel făcând și atunci când pe prima pagină a ziarului se publică o știre cu titlul ’’ Partidul, forța conducătoare a societății sovietice ’’.Propaganda prin intermediul acestui ziar este foarte serioasă, promovând munca prin diferite imagini cu muncitori, un alt articol care evidenția dreptul la muncă ca un drept vital al omului societății socialiste, sau în altă situație promovează fotografii cu președintele care trece prin zonele cu probleme ale țării, pentru a induce ideea că el este mereu acolo unde e nevoie și ajută pe toată lumea aflată în necaz, toate aceste lucruri reieșind din vorbele lui Catherine Durandin în opera Nicolae Ceaușescu-Adevăruri și minciuni despre un rege comunist. Manipularea prin intermediul presei se face și privind economia țără, când prin intermediul ziarului Scânteia se anunță achitarea totală a datoriilor externe, așa cum afirmă Catherine Durandinîn cartea sa.

În Cartea neagra a securității a lui Ion Mihai Pacepa, acesta arată faptul că ziarul Scânteia susținea orice reușită sau iluzie care se dorea a fi făcută cunoscută pentru ca impresia făcută asupra oamenilor și a celorlalte țări să fie una de mândrie sau de apreciere, numai că multe din aceste lucruri induceau în eroare populația și percepțiile tuturor despre capacitățile tehnice sau economice ale României.

Putem observa cât de mult a influențat modul autoritar de conducere comunist pe toată lumea prin intermediul presei și cenzurii care încălca dreptul la libera exprimare, prin exemplul concret în care Doina Cornea care a avut curajul să spună direct la un post de televiziune francez, toate nemulțumirile și neajunsurile din țară, a ajuns să fie arestată și să îi fie confiscate toate documentele și operele sale.

Tot Dennis Deletant susține că în perioada în care regimul lua decizii dure se practica o tactică ce dorea să distragă atenția populației de la acest lucru, iar acest lucru se făcea prin intermediul unor rubrici din unele reviste ale căror editori erau Adrian Păunescu și Eugen Barbu care erau aserviți regimului comunist.

Afirmăm ca și concluzie că partidul comunist s-a folosit intens de mijloacele mass-media deoarece dorea îndeplinirea rapidă a scopurilor lor ideologice și mentenanța unei frici și a unui control permanent al minții cetățenilor pentru a nu apărea revolte.

Rolul cel mai proeminent în vederea convingerii sau manipulării mulțimii îl constituie presa scrisă, mai ales când se dorea construirea propagandei politice prin intermediul unor texte scrise de persoane remarcante în societate și cu un impact mare asupra populației în vederea ajungerii la rezultatele dorite.

3.2 Promovarea cultului personalității

Cultul personalității se referă la prețuirea și omagierea excesivă a unui conducător de stat care este încă în viață.

Ceaușescu era conducătorul a tot ceea ce însemna partidul său, însă avea și oameni de bază care îl ajutau în privința acestui lucru, iar acesta și-a creat o imagine de om popular care asculta și rezolva problemele oamenilor. Din cauza faptului că avea o poziție atât de importantă în stat, acesta a ajuns să își dorească să fie preamărit și iubit de tot poporul , ajungând să oblige oarecum pe cei din jur să îi dedice imnuri și să îl omagieze ca pe un adevărat fiu al poporului, așa cum îi plăcea să i se spună. Astfel a luat naștere cultul personalității prin care din nou se face un mod de propagandă în interesul societății comuniste și al conducătorului ei. Primul moment în care acest cult ia contur este acela când de ziua sa în anul 1973, Nicole Ceaușescu primește în dar o carte care îi este dedicată și care îl face să exalte de mulțumire, dorind pe viitor să mai primească astfel de atenții. Adrian Păunescu este principalul om care a construit acest cult, fiind baza care a dus la idolatrizarea conducătorului comunist.

Ceaușescu dorea modernizarea României prin inducerea în mintea poporului a unor idei care să ajute la dezvoltarea țării prin supunerea acestora la toate deciziile dorite de el, iar scriitori ca Adrian Păunescu și Ion Barbu compun diferite texte care aduc laude conducătorului și care îl pun într-o lumină mult mai bună, la fel cum și copiide prin școli sunt puși să facă același lucru spre fericirea lui N. Ceaușescu. Din cauza faptului că Adrian Păunescu era mereu cu textele omagiale făcute special pentru a-l mulțumi pe Ceaușescu, la un moment dat au început să apară și glume care arată că de frica de a nu cumva conducătorul să se simtă prost la o așa zisă vânătoare de rațe unde nu avea noroc, acesta îi compune o poezie: ’’Priviți aceste rațe / Și moarte parcă zboară / Le ține-n atmosferă / Doar dragostea de țară / E-un prinț al vânătorii / El trage și doboară / Dar rața geto-dacă / Tot mai departe zboară / Trăiască România / Trăiască tricolorul / Trăiască rața moartă / Trăiască vânătorul ’’

După cum spune Oana Ilie, propaganda privind cultul personalității exploata în principiu partea referitoare la lucrurile vizuale, la afișajul public care atrăgea atenția tuturor , promovând portretul lui Ceaușescu peste tot pentru a-i face acestuia pe plac.

În opera sa Statul și propaganda, Călin Hentea arată că în afară de Adrian Păunescu mai erau și alți scriitori care îl lăudau pe conducătorul țării și care îi satisfăceau acestuia mândria și orgoliul ce a ajuns nelimitat deoarece partidul condus de el era idolatrizat.

Astfel George Lesnea compune următorele versuri ce trebuiau știute în școli de către toti copiii: ’’ Partidul e în toate / E-n cele ce sunt / E-n viața ce veșnic rămâne la soare / E-n pruncul din leagăn / Și-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare. ’’

Ceaușescu este cel care de la un moment dat începe să impună celor din jurul său să fie cât mai atenți la promovarea cultului personalității, deorece îi făcea o intensă plăcere să vadă imgini cu el peste tot, inducând tuturor ideea că el ar fi omniprezent.

Se poate spune că acest cult al personalității a ajuns la cote maxime în momentul în care Ceaușescu are o poziție contra învadării Cehoslovaciei care era amenințată de sovietici, acesta condamnând actul pe care sovieticii doreau să îl facă și astfel conducătorul comunist a fost aclamat de mase pentru această atitudine pozitivă pe care a luat-o și pentru solidaritatea sa. Tot pentru satisfacerea orgoliului președintelui se organizau mitinguri în fața Academiei de Înalte Studii Militare unde acesta ținea lungi discursuri și era aclamat de mulțimile prezente.

Un text omagial compus de Adrian Păunescu și promovat în revista Flacăra a fost următorul ’’ Ne-ai învățat că omul este munca , / Aceasta vre să fie legea sfântă , / Vrem să-ți urmăm neabătut porunca , / Noi țara ce muncește și ce cântă . ’’ , prin care acesta promovează cultul personalității al lui Nicolae Ceaușescu.

Un alt exemplu concret prin care vedem cum este constituit sau susținut cultul personalității este momentul în care va apărea sloganul‚’’ Partidul, Ceaușescu , România’’ care exprima cu exactitate ideologia socialistă formată din partid, conducător și popor, așa cum apare în cartea O istorie a comunismului din România.

Scopul cultului personalității era acela de a evita opoziția publică față de Ceaușescu care era considerat perfect și căruia nu i se putea reproșa nimic.

Cei care îi promovau imaginea puneau mereu poze cu Ceaușescu la vârsta de 40-45 de ani deoarece se dorea promovarea unui conducător puternic și matur.

Statura mică a acestuia era mereu o problemă pe care cei din jur trebuiau să o rezolve pentru ca președintele să nu se simtă prost.

La fel fotografiile trebuiau modificate pentru ca acesta să apară în cea mai bună lumină posibilă.

Cenaclul Flacăra a fost un curent cultural care a fost creat special în sprijinul cultului personalității, deoarece la fiecare spectacol se aducea aminte de iubitul conducător datorită căruia aveau loc acele spectacole ce bucurau mii de oameni.

Orice tablou sau pictură apărută în spațiul public era atent verificată de conducător deoarece acesta nu dorea să iasă cumva urât, dorind mereu să lase o impresie de perfecțiune, lucru care arăta cât de tare era marcat de imaginea sa și de promovarea unui cult al personalității perfect și de mare impact . Se lucra foarte atent la detalii deoarece expresiile feței celor doi oameni care conduceau țara trebuiau să fiecele mai blânde și mai plăcute, evitându-le pe cele reale de falsitate.

Apar și imagini în care Ceaușescu este alături de Patriarhul Teoctist , lucru ce face ca acesta să fie și mai apreciat de către cetățeni.

Concluzionând, putem spune că prin acest subcapitol am prezentat cum din cauza fricii, la un moment dat, tot spațiul public era plin cu afișe legate de cei doi conducători ai statului, li se mai trimiteau și felicitări, telegrame și se făceau și mitinguri sau adunări omagiale, toate acestea create în mod special, deoarece le satisfăcea orgoliul și îi mulțimea pe cei doi, făcândui să se simtă foarte importanți și iubiți de către populație.

Ziua lui Ceaușescu era considerată zi de sărbătoare națională, toată lumea omagiindu-l și aducându-i laude pentru faptul că era un așa zis conducător model care dorea binele societății și cetățenilor acesteia.

3.3 Revista Munca de partid

Revista Munca de partid era revista Comitetului Central al Partidului Comunist Român și prin aceasta se susținea o asiduă muncă de propagandă, în care apăreau absolut toate discuțiile din congresele care erau susținute în vederea lăudării roadelor aduse de către munca și deciziile înțelepte ale partidului comunist Român.

Această revistă era una plină de lucruri interesante și de folos privind îndeplinirea unor scopuri mărețe ale partidului cu ajutorul muncii depuse de țăran.

Erau făcute clasificări și analize ale evoluției statului în general după fiecare congres, pentru a se putea vedea diferențele și reușitele realizate în timp de către partid.

Așa cum spune Ceaușescu în Revista de partid numărul 11 din 1989, se pare că al XIV-lea Congres al partidului este unul dintre cele mai răsunătoare congrese care aduce la cunoștință victoriile partidului comunist, datorită muncii serioase a întregului popor.

La aceste congrese, Ceaușescu ținea lungi prelegeri lăudând măsurile aducătoare de beneficii ale partidului comunist, fiind aclamat și lăudat la rândul său de către cei prezenți, prin urmare putând observa că și această revistă era una propagandistică deoarece aprecia și scotea în evidență toate reușitele partidului pentru a-i crea o imagine frumoasă față de popor și pentru ca acesta să prindă încredere și să nu critice nimic.

Multe lucruri erau exagerate în aceasță revistă, deoarece nu toate informațiile reflectau și realitatea care defapt era alta, una dură, oamenii suportând multe lipsuri pentru ca economia țării să își revină și să se poată returna datoriile externe.

Faptul că România era aparent o țară dezvoltată din toate punctele de vedere era un mit care trebuia să fie crezut de către celelalte țări pentru a privi cu mai mult respect și admirație poporul Român.

Scopul principl al acestei reviste de partid era luarea unor măsuri cât mai inteligente și utile pentru ca țara să funcționeze cât mai bine și să ajungă la rezultate care să mulțumescă pe conducătorul socialist.

În concluzie observăm că în această revistă seprezentau propunerile mai multor secretari de partid, ce vizau dezvoltarea economică într-un timp relativ scurt, dorindu-se evoluții de la an la an pentru a demonstra că munca în colectiv este mult mai benefică decât cea individuală.

Astfel observăm că și revista Munca de partid era un instrument de propagandă comunist prin care se inducea oamenilor ideea că statul socialist este unul potrivit.

CONCLUZIE

Datorită muncii de cercetare prin care am realizat această lucrare, am ajuns și la o concluzie prin care putem face o scurtă retrospectivă privind capitolele anterioare prin care am redat concret modalitățile principale de propagandă ale perioadei comuniste, acestea fiind discursul public, arta și presa. Aceste trei domenii au fost utilizate ca și mijloace principale de a se face o propagandă politică ce dorea să pătrundă la toate categoriile sociale, lucru care dealtfel s-a și întâmplat . Deasemenea am observat prin analiza ziarului Scânteia și Flacăra, modalitatea în care ideologia comunistă se imprima și se fixa în mintea oamenilor prin reluarea și accentuarea anumitor subiecte care satisfăceau interesele partidulu. Ziarul Scânteia era mai mic ca număr de pagini dar se focusa numai pe anumite teme pe care dorea să le mențină în atenția publicului, pe când ziarul Flacăra era mai vast și prezenta mult mai multe idei diferite, în mare parte referitoare la cultură deoarece dorea crearea unui model cultural perfecționist, se dorea obținerea omului nou care trebuia să fie obedient și din acest motiv acest ziar era utilizat oarecum ca mijloc de educare a gândirii populației în vederea atingerii scopurilor Partidului Comunist.

Prin opera sa, Statul și propaganda, Călin Hentea scoate în evidență faptul că orice acțiune de propagandă se naște cu un scop și este propmovată în vederea urmării unor interese ale unor persoane care au capacitățile necesare pentru a duce la îndeplinire un astfel de plan propagandistic care dorea să ducă la dispariția inegalității claselor sociale și la instaurarea socialismului. O altă observație cu privire la modul de conducere autoritar este faptul că majoritatea conducătorilor au avut tendința de a construi cât mai mult și de a lăsa ceva în urmă, așa cum spune Mirela Petcu și Camil Roguski în opera Adevăruri din umbră, însă nu au avut deloc abilitatea de a manevra cu tact arta comunicării.

În societatea românească traiul a fost destul de greu în perioada comunistă, lipsind tuturor oamenilor în primul rând libertatea apoi hrana și toate aceste lucruri din cauza unui conducător însetat de putere și doritor de schimbăripentru a construi o țară care să fie în vizorul occidentalilor cât mai evoluată și apreciată.

Venirea la putere a partidului comunist a dus la promovarea unor informații deviante față de ceea ce ar fi trebuit să se transmită, inducându-se în mintea oamenilor diferite informații cu caracter propagandistic pentru a-i mobiliza pe aceștia în direcția dorită de conducerea comunist. În loc să își facă meseria așa cum trebuia, Dorin Popa susține în

cartea sa Mass-media astăzi, că jurnaliștii au fost obligați să promoveze ideologia comunistă fără să aibă de ales și fără a avea alternative prin care să scape de această activitate de propagandă.

Toată lumea vorbea despre orice lucru raportat la nivel de colectiv și foarte rar la nivel individual, deoarece aceasta a și fost dorința partidului conducător , să aducă totul la comun și să existe egalitate de clase în societate.

Presa din această perioadă a făcut ca oamenii să vadă lucrurile în mod distorsionat și nu așa cum erau defapt în realitate, și totul cu scopul de a crea o imagine plăcută despre partidul comunist pentru a se evita apariția criticilor și opozițiilor de orice fel.

Atât în mediul presei cât și în cel audiovizual exista cenzura care împiedica transmiterea corectă și veridică a faptelor și a situațiilor prezente în societate.

Având în vedere că statul avea controlul asupra tuturor mijloacelor mass-media, nu era deloc complicat ca totul să fie cenzurat sau modificat după bunul plac al conducătorului, ca oamenii să aibă o părere minunată despre modul de conducere comunist și despre totalitatea deciziilor luate de partid.

Un mod prin care lumea își dădea seama de propaganda ce avea loc și ce le inunda mintea a fost momentul în care aceștia au început să vadă lucruri diferite din perspectiva altor țări libere, prin intermediul televiziunii la care se conectau în secret cu antene satelit sau prin intermediul radioului unde se prindea postul Europa liberă, cu sediul în Germania, post urât de către Ceaușescu care încerca să facă orice să îl desființeze deoarece instiga cetățenii la a-și cere drepturile și la a se opune deciziilor care le făceau rău. Se vede astfel că o contrapropagandă nu este acceptată de către liderul român care ajunge să ordone și uciderea lui Emil Georgescu care era redactor al unei emisiuni ce critica regimul comunist.

Se poate spune că pe lângă Emil Georgescu, și Doina Cornea a contribuit la o puternică contrapropagandă împotriva regimului de la putere,ea fiind cea mai remarcantă persoană de sex feminin care a avut curajul să se împotrivească regimului comunist, chiar dacă a fost și arestată și i s-au confiscat toate lucrările deoarece avea curajul de a se exprima și de a nu-și călca demnitatea indiferent de măsurile luate la adresa ei.

Deasemenea, simțind că prin televiziune oamenii sunt ușor de influența , conducătorul a tot tăiat din orele care erau destinate difuzării, de la numărul de 80, ajungându-se la 20-30 așa cum spune în cartea sa Dorin Popa, fiind conștient că lumea nu este atât de inocentă încât să nu observe că modul în care el conducea țara nu era cel mai potrivit.

Forin Constantiniu susține în operaO istorie sinceră a poporului român, că una din deciziile dure care au dus în cele din urmă la răsturnarea acestui regim a fost faptul că pentru a returna datoriile externe, populația din țară a avut de suferit deoarece alimetele cele mai importante erau vândute pentru a câștiga bani, iar în țară lumea nu avea un trai decent deoarce toate alimentele erau expuse vânzării lunar și erau raționalizate în cantități foarte mici ce nu erau suficiente pentru o viață bună si pentru ca oamenii să fie mulțumiți.

Deasemenea se poate observa că perioada comunistă a fost una de mari schimbări privind modul de conducere al țării și modul în care se desfășura propaganda cu scop politic ce era exercitată la cote maxime, făcându-se abuz de putere.

Ceaușescu se implica intens în viața oamenilor luând decizii destul de dure care să controleze societatea din toate punctele de vedere, făcând greșeli mari care duceau chiar la moartea multor persoane, de exemplu interzicerea avorturilor care au ajuns să se facă acasă și să omoare mii de femei, sau întreruperea curentului electric care a dus la moartea multor bebeluși ce erau în incubatoarele de care le depindea viața.

În această lucrare am încercat să fac o analiză concretă asupra modului în care se desfășurau modalitățile de propagandă ale vremii și rezultatele acestora în viața socială.

Din păcate nu există în toate bibliotecile informații care să prezinte în mod expres toate cele trei arii în care propaganda a activat pentru îndeplinirea scopurilor dorite, aici referindu-mă la domeniul artei, al presei și al comunicării prin discursurile publice, lucru ce mi-a îngreunat munca de cercetare, având de căutat mai multe documente pentru a mă informa în privința acestor lucruri.

Am observat prin tot ceea ce am citit că nu s-a pus mare preț pe analiza modului în care se făcea propaganda, ci mai degrabă pe consecințele acesteia și problemele care erau prezente în societate, deoarece această propagandă nu era evidentă la o primă vedere, fiind observată numai de cei care analizau puțin tot ceea ce se întampla și ce era transmis prin orice mijloc de informare în masă.

Am studiat atent mai multe cărți legate de acest subiect și astfel am ajuns la redarea pe scurt și la subiect a lucrurilor ce reies și din titlul lucrării Specificul comunicării publice în România comunistă, a cărui specific era defapt propaganda ca mijloc de transmitere a oricărui tip de informații către orice categorie socială, totul fiind bine gândit pentru ca lucrurile să nu iasă de sub control într-o conducere de tip autoritar.

Din păcate în prezent nu sunt foarte multe cărți care să exemplifice concret toate activitățile de propagandă care au fost făcute în perioadaa comunistă, multe dintre acestea rămânând necunoscut. Oarecum nici nu s-a vrut o răscolire a acestui trecut care a fost umbrit de anumite decizii ce au îngreunat viața oamenilor. Se observă în mod evident că în societatea în care trăim, tineretul nu mai este interesat de trecut deoarece în prezent trăim într-o lume diametral opusă față de perioada comunistă, acum existând deasemenea propagandă, dar făcută la un alt nivel, unde oamenii pot totuși să își impună punctele de vedere și să refuze să fie în mod obligatoriu deacord cu o idee. Această diferență între democrație și comunism face ca să existe multe contradicții între generațiile care au trăit în acea perioadă și cele care s-au născut în democrație și nu știu să se bucure de totalitatea libertăților de care au parte.

Această temă a fost scrisă cu scopul de a reda într-un mod cât se poate de direct și pe înțelesul tuturor că regimul comunist a fost guvernat de la începuturi de propagandă pentru a se menține o perioadă atât de lungă la conducere și pentru a realiza tot ceea ce își propunea.

BIBLIOGRAFIE

Armean, Cornel , De ce a fost ucis ? , Editura Alfabetul, București, 1993

Câmpeanu, Pavel, Oamenii și televiziunea, Editura Meridiane, București, 1979

Câmpeanu, Pavel, Cambeș Adriana și Berindei Mihnea, Romania înainte și după 8 mai, Editura Humanitas, București, 1991

Cialdini, Robert, Psihologia persuasiunii, Editura Business Tech, 2004

Constantiniu,Florin, O istorie sinceră a poporului român,Editura Univers Enciclopedic, București,2002

Deletant, Dennis, Ceaușescu și securitatea( Constrângere și disidență în România anilor 1965 -1969 ), Editura Humanitas, 1995

Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, Editura Fundația Academia Civică, București, 2002

Deletant, Denis, Studii în Istoria României, Editura enciclopedică, București, 1991

Durandin, Catherine, Nicolae Ceaușescu – Adevăruri și minciuni despre un rege comunist, Editura Nemo, 1992

Hentea, Călin, Noile haine ale propagandei, Editura paralela 45 , Pitești, 2008

Hentea,Călin, Spectacolul propagandei, Editura Meteor Press, București , 2014

Hentea, Călin, Statul și propaganda, Editura Institutul European, Iași, 2014

Ilie, Oana, Propaganda politică ( Tipologii și arii de manifestare 1945-1958 ) Editura Cetatea de scaun , Târgoviște, 2014

Pacepa, Ion, Cartea neagră a securități ( vol III L-am trădat pe Ceaușescu ) Editura Omega SRL, București , 1999

Popescu, Cristian T., Filmul surd în România mută, Editura Polirom, Iași, 2011

Petcu,Mirela și Roguski,Camil, Adevăruri din umbră, Editura Evenimentul Românesc, București, 2001

Preda ,Simona, Patrie Română, țară de eroi ! , Editura Curtea Veche, București, 2014

Rus, Flaviu C., Introducere înștiințele comunicării și a relațiilor publice, Editura Institutul European, Iași, 2002

Stănescu, Mircea, Organismele politice românești ( 1948-1965 ), Editura Vremea, București, 2003

Stoenescu, Mihai A. , Istoria loviturilor de stat din România ( vol IV ) , editura RAO , București, 2005

Zemor, Pierre, Comunicarea publică, Editura Institutul European, Iași, 2003

Sursa internet

Niculescu ,Gabriela, Adrian Păunescu, părintele unei generații de artiști. Data accesării 05-04-2015 http://taifasuri.ro/taifasuri/la-taifas/3562-adrian-paunescu-parintele-unei-generatii-de-artisti-nr276-sapt24-30-iun-2010.html

Tiu, Ilarion și Chiciuc, Mihaiov P. , Special-Analiza / Duplicitatea Securității, data accesării 27-03-2015, http://jurnalul.ro/specialjurnalul/special-analiza-duplicitatea-securitatii-14399.html

Ungureanu, Ionuț, Istoria unei instituții înfricoșătoare: cum a ajuns Securitatea serviciul de coercițiune

Preot Seliște, Marcel R.Poetul si omul Adrian Păunescu, data accesării , 07-05-2015.

.http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11059&page=40

Wikipedia, Filmul Românesc după 1948,data accesării 22-04-2015 http://ro.wikipedia.org/wiki/Filmul_rom%C3%A2nesc_dup%C4%83_1948

YouTube, data accesării 07-05-2015,

https://www.youtube.com/watch?v=UejMK3xTwV8

ANEXA 1

STUDIU DE CAZ

Voi realiza în următoarele pagini o analiză calitativă a două ziare prezente în perioada comunistă. Cercetarea calitativă este o tehnică foarte importantă, prin care în cazulde față voi analiza anumite mesaje ce au fost elaborate în altă perioadă de timp, astfel fiind mai ușor a trage anumite concluzii și a face anumite observații cu privire la modul de comunicare în regimul autoritar.

SPECIFICUL COMUNICĂRII ÎN ZIARUL SCÂNTEIA

În următorul studiu de caz voi arăta concret cum era utilizat ziarul Scânteia ca mijloc principal de a se face o propagandă specifică regimului comunist.

Acest ziar apărut în anul 1944 este principalul mijloc al presei scrise prin care se ajunge cu siguranță la toate categoriile sociale la care se dorea să ajungă informațiile de cele mai multe ori manipulatoare, care nu reflectau în totalitate realitatea, ci era prezentată o fațadă frumoasă a tuturor lucrurilor și evenimentelor ce aveau loc în societate.

În acest context am supus analizei ziarul Scânteia de sâmbătă 7 noiembrie anul 1981 care este compus din 8 pagini pline de informații propagandistice.

Ziarul începe printr-un specific îndemn comunist ‚’’ Proletari din toate țările, uniți-vă ! ’’ care este un slogan des utilizat pentru a impregna în mintea cititorilor ideea că împreună sunt mai puternici și că așa pot evolua.

Principala știre prezentată pe prima pagină este referitoare la vizita de lucru a lui Nicolae Ceaușescu în județul Sălaj. Se observă clar faptul că se dorește ca al țării conducător să fie văzut ca cel mai important om din stat și ca un personaj foarte săritor și implicat în viața socială a oamenilor deoarece înainte de a începe știrea propriu-zisă mai apare un slogan care îl ridică în slăvi pe conducător, acesta fiind ‚’’ MUNCA, PACEA, OMENIA, CEAUȘESCU-ROMÂNIA !’’ . Prin această analogie se dorește ca Ceușescu să fie văzut la același nivel de importanță ca și țara în sine, fiind sinonim cu munca, pacea și omenia, caracteristici foarte importante, specifice societății socialiste. Prin aceată vizită programată la Sălaj se dorește îmbunătățirea producțiilor agricole dar în special se dorește transmiterea către cei prezenți la acest eveniment a unei idei conform căreia partidul le este mereu alături în vederea luării celor mai bune decizii pentru o producție cât mai avantajoasă.

Rolul principal la acest eveniment îl are președintele țării care ține și o cuvântare marii adunări populare de la Zalău la care este aclamat și felicitat deoarece spune că oamenii sunt muncitori și că are o părere bună despre modul în care se prezintă județul din punct de vedere al agriculturii, încercănd să îi manipueze și să îi motiveze să muncească și mai mult.

Tot pe prima pagină apare ca știre importantă cu titlul‚’’ Nimic nu-i mai de preț ca pacea ! ’’, prin care este asigurat poporul că țara noastră nu se va implica în nici un conflict armat, tot Ceaușescu fiind considerat erou pentru acest lucru. Prin urmare vedem că orice știre îl scoate în evidență pe conducător ca un personaj pozitiv, ridicându-i acestuia un mare cult al personalității care l-a făcut să se creadă mai puteric și mai important decât era.

Pe a doua pagină a ziarului este dezvoltata tema ce prevedea vizita de lucru a lui Ceaușescu în Sălaj ,prezenta locurile prin care acesta mergea și evidenția reușitele județului până în momentul vizitei respective.

Pe a treia și a patra pagină este în mare proporție prezentată cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu și întâlnirile sale cu anumite cadre de partid, iar ca urmare a acestora scotea în prim plan toate lucrurile pozitive văzute în acel județ și se angaja în a sprijini toate activitățile agricole mai ales că erau ca muncitori foarte mulți tineri ce erau devotați muncii, lucru pe care îl și dorea Ceaușescu deoarece așa vedea el omul nou, un om tânăr, puternic și devotat muncii colectivului.

În a cincea pagină este prezentată doar o singură știre, ce reia și dezvoltă titlul de pe prima pagină în care se vorbea despre dorința de pace a țării noastre în care Ceaușescu este văzut ca principalul ocrotitor al acesteia . Defapt formularea știrii este creată în așa măsură încât să redea un singur erou al oricărui lucru pozitiv petrecut în țară efectuându-se în acest mod o amplă propagandă bine gândită și cu rezultate vizibil.

Deoarece acest ziar era organ al partidului comunist era redactat în așa manieră încât să evidențieze numai lucruri pozitive și să creeze o impresie bună care să impună respect față de partid, titlul din ziar sunând în felul următor ‚’’ Ca singur om, întregul popor dă glas adeziunii depline față de noua și strălucita inițiativă de pace a președintelui României socialiste. ’’

Pagina a șasea continuă ideile prezentate și în pagina cu numărul cinci și pune pe primul loc pacea ca lucru de mare preț, care trebuie apărată cu toată ființa . Este prezentată câte o activitate de sprijinire a acestei idei de pace din mai multe județe și anume din Iași, București, Constanța, Alba unde se ducea o luptă contra războiului.

Tot în această pagină apare și un text de la Radu Beligan care susținea idealul de pace susținut de Nicolae Ceaușescu. Observăm că toți erau de partea ideologiei comuniste pentru a nu-și crea probleme. Deasemenea apar pe această pagină și câteva informații cu privire la comuna Scornicești în care era născut Nicolae Ceaușescu . În respectivul articol se vorbea despre un schimb de experiență legat tot de agricultură, și vedem că i se acordă acestei comune o mai mare importanță deoarece este locul nașterii conducătorului țării pentru care este ușor de înțele că acesta are o simpatie aparte.

În partea de jos a paginii mai apar câteva informații cu caracter sportiv legate de fotbal și rugbi prin care se dorește promovarea activităților sportive. Alături de acestea mai apare și un program al teatrelor și al sălilor de cinema, lucru care arată atenția care se acorda acestor mijloace prin care se poate ajunge la persuadarea publicului și la expunerea idealului comunist într-o manieră mai puțin evidentă dar bine gândită.

Pe a șaptea pagină apare un titlu interesant care sună în felul următor‚’’ A 64-A ANIVERSARE A MARII REVOLUȚII SOCIALISTE DIN OCTOMBRIE ’’ și este prezentată festivitatea ce comemora 64 de ani de la revoluția socialistă prin cuvântările publice ale lui Nicolae Ceaușescu și Ilie Verdeț în fața adunării din capitală și prin alte cuvântări ale reprezentanților sovietici . Acest articol arată supunerea și aprecierea partidului comunist pentru Uniunea Sovietică în care a apărut și s-a dezvoltat acest mod de conducere autoritar. Alte informații la care au acces ctitorii ziarului Scânteia în această pagină sunt cele legate de prezentarea prognozei meteo pe o perioadă de trei zile, dar și a orarului TV pt programul 1 și 2. A opta pagină este intitulată Viața Internațională în care sunt prezentate mai pe scurt și anumite informații din afara țării. Printre aceste informații se numără și prezentarea adunării festive de la Moscova în care se sărbătorea a 64-a aniversare a revoluției socialiste, se prezenta analiza rezultatelor alegerilor din Grecia, alegerile generale din Belgia, manifestații anti război din Roma, Bruxelles, Helsinki și Berna.

Se observă o reluare excesivă a subiectelor principale din prima pagină pentru a le poziționa cât mai bine în mintea oamenilor pentru a îi câștiga de partea regimului și pentru a le obține susținerea, vorbindu-se în principiu despre menținerea păcii care este țelul acestui regim.Se încearcă și o manipulare prin intermediul fricii, acest lucru observându-se în articolul în care se spune că oamenii de ștință avertizează asupra pericolului nuclear. Prin inducerea fricii se dorește ca oamenii să fie mai mult contra războiului, susținându-se ideea conform căreia ’’progresul nu poate înflori în umbra munților de arme’’, așa cum este prezentat în acest titlu.

Ca și concluzie, observând și făcând o comparație cu ziarele din prezent care prezintă știri deosebit de diversificate, se pare că ziarul Scânteia reia și aduce în prim plan aceleași idei care constituie baza comunismului, și anume informațiile referitoare la progresul agriculturii, la cuvântările ținute de președinte, la dorința de pace din cadrul țării și la aniversarea a 64 de ani de la revoluția socialistă. Aceste patru știri constituie subiectele de baza ale ziarului Scânteia, și putem trage astfel concluzia că acest ziar servește interesele partidului transmițând doar știri cu caracter politic care sunt considerate a fi de interes general. Prin această analiză se poate dovedi clar tendința de exercitare a propagandei asupra cititorilor, doar prin difuzarea informațiilor atent alese spre a deveni publice.

ANEXA 2

STUDIU DE CAZ

ANALIZA ZIARULUI FLACĂRA

În aceaste pagii vom analiza tot calitativ anumite aspecte, și anume vom prezenta cum ziarul Flacăra este și el un ziar aservit Partidului Comunist pri care se dorește o aumită influențare . Prin intermediul său se transmiteau foarte multe informații cu caracter manipulator și se dorea câștigarea aprecierii și încrederii populației cu orice scop și prin orice mijloace.

Redactor al acestui ziar era Adrian Păunescu care era apropiat al familiei Ceaușescu și care susținea în mod direct și indirect orice acțiune a partidului.

Acest ziar pe care îl voi analiza este din data de 15 iunie 1984 și este alcătuit din 32 de pagini pline de înformații și de imagini reprezentative de la orice eveniment .

Titlul cu care se începe prima pagină este unul pompos ’’ Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al partidului, președintele Republicii Socialiste România, a paticipat la Consfătuirea economică la nivel înalt a țărilor membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc de la Moscova ’’ , titlu care ajută la mărirea orgoliului președintelui nostru.

Prin multe dintre celelalte titluri prezente pe prima pagină se creează o iluzie de libertate ca dovadă aceste titluri fiind ‚’’ Reportaje despre liberatate la Motru, Constanța, Rovinari ’’ ‚’’ Corespondențe de la trimișii noștri speciali la Paris ’’ ‚’’ Istoria noastră, viața noastră, totul pentru libertatea țării ’’ și prezentarea revenirii Cenaclului Flacăra Tineretului Revoluționar prin care se inducea din nou iluzia de libertate deoarece tinerii puteau asculta și participa ca și în alte țări libere la concertele ce se desfășurau public prin intermediul cenaclului.

Tot pe prima pagină apar câteva versuri ce aduc în vedere trecerea a 95 de ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu, aceste versuri aparținându-i ‚’’ Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot… / Unde ești copilărie, / Cu pădurea ta cu tot ? ’’

A doua pagină este pe deplin dedicată descrierii orașului Motru ca un oraș foarte activ. În următoarea pagină apare prezentarea consfătuirii C A E R ca o soluție pentru rezolvarea multor probleme ale țării noastre. Se poate spune că acest eveniment este relatat deoarece se dorește scoaterea în evidență a faptului că

România este o țară cu legături externe puternice și de baza care pot asigura țării un anumit echilibru, fiind o situație care nu pune probleme economice cetățenilor țării. În următoarea pagină este descris portul Constanța ca port tânăr și frumos dar și Constanța ca ’’ o operă de civilizație ’’ așa cum scrie și în articolul prezentat.

După cum vedem , putem observa o abordare diferită a lui Adrian Păunescu în vederea redactării acestui ziar, punându-se accentul pe un mod de exprimare poetic, lucru ce este oarecum mai bun decât o abordare fadă . Caracterul poetic este mult mai apreciat de cititori și este citit cu mai mult interes de către consumatorii de presă.

Într-o altă pagină este prezentat pământul ca ’’dragostea noastră ’’ deoarece agricultura era principala sursă de dezvoltare a economiei în perioada comunistă . O altă pagină descrie câmpia care este muncită cu drag de oameni pentru a aduce rezultate agrare mult mai bune, o alta descrie Valea Neajlovului tot ca loc al muncii.

Se pare că dorința lui Adrian Păunescu este de a înfrumuseța în mintea oamenilor imaginile cu privire la muncă și la modalitățile de dezvoltare ale economiei. Acest lucru se induce subtil în mintea multor cititori prin modul metaforic în care acesta se exprimă și cu care atrage cititorii.

O altă pagină analizează în amănunt situația conform căreia se dorește ca orice om să facă tot ce îi stă în putință pentru a ajuta la menținerea libertății țării noastre . Într-un alt articol este evidențiată o trăsătură specifică oamenilor de rând care sunt mereu grăbiți . Un alt pasaj din ziar aplaudă faptul că în orașul Jiu sute de muncitori își dau silința ca în colectiv să apară cât mai multe rezultate pozitive . Într-o altă pagină apare o nouă iluzie a libertății aceasta fiind creată de îndemnul redactorului ca oamenii să facă sesizări, sa vină cu propuneri sau soluții la adresa autorităților competente prin intermediul ziarului Flacăra care le stătea la dispoziție. Dacă oamenii ar fi făcut acest lucru ar fi însemnat să își facă singuri rău deoarece a nu fi deacord cu vreo idee comunistă însemna că acestia erau contra partidului și urmau a fi sancționați.

Ziarul Flacăra este deasemenea un ziar care susține foarte mult cultura, acest lucru datorită redactorului Adrian Păunescu care era iubitor de artă.

Este reamintit Eminescu cu opera sa, deasemenea Brâncoveanu cu pictura sa și promovat în același timp și Cenaclul Flacăra al Tineretului Revoluționar deoarece începea un nou turneu ce avea drum prin toată țara.

Cenaclului Flacăra îi era mult mai ușor să fie în centrul atenției deoarece avea libertatea de desfășurare asigurată de Nicolae Ceaușescu deoarece exista un scop

ascuns în tot acest lucru și anume dorința de a influența și de a promova în mod indirect ideologia comunistă.

Sunt publicate multe poezii în acest ziar, lucru ce bucura pe mulți cititori care se puteau delecta cu câteva opere de artă . Problema era că și aceste poezii erau cenzurate sau publicate numai în cazul în care nu aduceau nimic ofensator la adresa Partidului Comunist ci dimpotrivă se alegeau texte cu mesaje patriotice măreau orgoliul conducătorului țării.

Două pagini ale ziarului, cu titlul ’’ Dintre sute de catarge ’’ erau dedicate în întregime noilor talente care doreau să se remarce artistic, iar acesta era o modalitate și un mijloc foarte potrivit pentru acest lucru.

Pe o altă pagină apare un reportaj tot cu caracter cultural ca și multe altele, deoarece se dorea ca toți membrii societății să aibă un model frumos în față pentru a face lucrurile cu calm și fără a opune vreun fel de rezistență în momentul în care se luau anumite decizii ce afectau întreaga populație care trebuia să suporte fără nici o critică orice situație nefericită creată de partid.

Apar și specificele materiale jurnalistice care scot în evidență inteligența romanească așa cum se laudă un articol ce prezintă modul stiințific prin care o femeie și-a recăpătat văzul.

Prin acest articol se accentuează faptul că această întâmplare nu a survenit datorită unui miracol sau credinței, ci datorită unor factori și cunoștinte stiințifice .

În perioada comunistă credința a fost pusă în umbră, numai lucrurile materiale fiind cele care contau cu adevărat, iar cele spirituale fiind uitate . Aceasta era dorința partidului comunist, să creeze un om muncitor care să nu gândească și care să fie supus.

Un alt articol prezintă inițiativa de a construi un spital de recuperare pentru hepatite cronice, care beneficia de susținerea autorităților locale.

Această știre fiind publicată cu scopul indirect de a atrage de partea autorităților populația prin crearea ideii că aceștea le sunt alături în orice situație și le doresc binele . O altă pagină prezintă un interviu cu Puiu Călinescu care răspunde la diferite întrebări adresate de un jurnalist numit Dan Bîrlădeanu.

Aceste întrebări satisfac anumite curiozități ale celor care sunt interesați de teatru și film, dar cu siguranță nu este 100% sincer în acesta deoarece adevărul ar fi putut supăra Partidul Comunist, și interviul ar fi fost oricum cenzurat înainte de publicare .

În pagina 27 este prezentat un scurt articol cu titlul ‚’’ Lacomul, mai mult păgubește ’’ care arată faptul că un cetățean pe nume Victor Guțu a dorit să se îmbogățească prin contrabanda cu țigări însă nu a reușit deoarece a fost prins de polițiști când încerca să vândă 300 de pachete de țigări plus confiscarea altor 657 de pachete . Acest fapt este prezentat cu scopul direct de a descuraja aceste metode de a face afaceri ilegale. Prin urmare acest exemplu reprezintă clar, un mod de a influența comportamentele celor din societate. În acest ziar se face reclamă și la o carte numită Strada, care se pare că ar fi o carte interesantă.

Ultima parte a ziarului arată evenimente din sport iar titul articolului este unul patriotic și anume ‚’’ Hai, România ! ’’ , începând prin prezentarea lotului de bază al echipei Steaua, plus un interviu acordat de vicepreședintele echipei Steaua numit Ion Alexandrescu.

Aceste informații mulțumesc microbiștii care doresc să afle cât mai multe detalii cu privire la echipa care ne reprezenta în campionatul european și îi fac pe aceștia să fie susținători adevărați . Apar și informații despre jocul de rugby al echipei naționale și despre arbitrajul irlandezilor care a dus la desfășurarea diplomatică a meciului.

Se dorea prin aceste informații mulțumirea fiecărei categorii de public în parte.

Față de ziarul Scânteia , Flacăra este mult mai amplu și reușește în mare parte acest lucru având avantajul unui numar mult mai mare de pagini dar și a unui redactor care și-a impus stilul poetic și artistic în acest ziar.

Spre finalul ziarului mai apar articole cu caracter cultural, care sunt specifice ziarului Flacăra deoarece era principalul mod în care arta era mai amplu prezentată sau amintită spre a induce oamenilor plăcerea pt cultură și pentru respectarea anumitor valori cu caracter ideologic.

Penultima pagină este dedicată unor lucruri universale printre care prezentarea unui telefon fix gigant construit special de Germani pentru a intra în cartea recordurilor .

Acest lucru era trnsmis cu scopul de a crea un model și pentru romanii care trebuiau să muncească și să se evidențieze și ei pe planurile în era posibilă o astfel de reușită .

Mai apare un titlu interesant ‚’’ Dublarea populației globului în mai puțin de 60 de ani ’’ lucru pe care încerca să l desfășoare în țară Ceaușescu, mărind natalitatea prin deciziile ce interziceau avortul și care apreciau și premiau mamele eroine cu mulți copii. Este prezentat deasemenea un alt articol care încearcă să descurajeze fumatul prezentând problemele de sănătate pe care acesta le provoacă.

Astfel observăm că prin orice informație se dorea manipularea și dorința de a fixa în mintea populației anumite idealuri și modele ce ar putea modifica comportamentul în direcția dorită de către inițiatorii acestei propagande care numai analizată poate parea evidentă.

Cei mai mulți dintre cei care receptează mesajele scrise nu își dau seama că tot ce citeau era cu intenție creat în așa mod încât să obțină o modificare de comportament benefică Partidului Comunist.

Apare în ziar și o poezie a unei scriitoare din Luxemburg , acest lucru dorind să lase impresia de libertate la informare și la lucrurile din exterior , dar și acestea erau atent selectate pentru a nu fi în contradictie cu ideologia comunistă transmisă prin mijloacele de comunicare de care se foloseau în propagarea ideilor în mod public .

În concluzie afirmăm că ziarul încheie ultima pagină printr-o imagine panoramică a locației Gura Teghii în care avea loc un spectacol folcloric de care se bucura toată lumea.

Observăm în acest mod că ziarul încheie într-o notă pozitivă spre a lăsa cititorului o impresie cât mai plăcută ca și cum totul era perfect în cadrul țării, deși lucrurile în realitate nu stăteau așa, aceste informații fiind doar o acoperire a crudului adevăr dus în tăcere de oamenii care munceau din răsputeri pentru a duce o viață cât de cât echilibrată.

Anexa 3

Acțiunea propagandei în România comunistă

Ca mijloc de influențareînperioadacomunistă, ce credeți că s-a folosit mai intens?

propaganda

dezinformarea

mesajul subliminal

Prin ce modalități credeți că a fost exercitată mai mult propaganda comunistă?

prindiscursul public

prin presa scrisă

ambele variante

Ce rol considerați că a avut securitatea în exercitarea propagandei?

rol major

rol minor

nici minor , nici major

În ce măsură puteți afirma căefectele propagandei comuniste au lăsat urme în viața dvs?

înmicămăsură

în mare măsură

deloc

Puteți să spuneți dacă această manipulare v-a influențat comportamentul?

da

nu

Puteți afirma că propaganda comunistă v-a creat:

avantaje

dezavantaje

nici una nici alta

și una și alta

În ce mod ați simțit prezentă propaganda comunistă?

în mod direct

în mod indirect

în nici un mod

Acțiunile propagandei comuniste erau create după părerea dvs în folosul:

partidului comunist

societății în general

niciuna din variantele de mai sus

ambele variante de mai sus

Care era în opinia dvs cel mai important scop al propagandei?

schimbarea comportamentelor

fixarea ideologiei comuniste în mintea oamenilor

altele

Care vi s-a părut cea mai evident formă de propagandă?

propaganda înpresă

propaganda prin artă

propaganda prin discursul public

Vîrsta

Sexul

Link-ul chestionarului aplicat online https://docs.google.com/forms/d/12Uq6ASbkKczWMdyX6I2UYSFMr_xN8eGQhUJ1qcc6sPg/viewform?usp=send_form

Analiza chestionarului privind acțiunea propagandei în România comunistă

Chestionarul este un mijloc foate important de cercetare cantitativă, ce poate reda cu mare exactitate anumite lucruri importante care sunt supuse cercetării și se pot afla rezultate concludente privind acest lucru. Cercetarea cantitativă reprezintă anchetarea mai multor subiecți cu privire la o anumită temă, pentru a descoperi opiniile și atitudinile acestora. În chestionarul de față am am dorit să scot în evidență anumite opinii și atitudini pentru a stabili unele adevăruri interesante ale trecutului comunist.

Prin această tehnică de cercetare cantitativă am reușit să aflu următoarele lucruri referitoare la acțiunea propagandei în perioada comunistă, și anume că pe un eșantion de 100 de persoane , din care 30% bărbați iar 70% femei, cu vârste cuprinse între 35 și 56 de ani, am aflat că la întrebarea privind mijlocul principal de influențare în perioada comunistă s-au dat următoarele răspunsuri, 51% au răspuns că propaganda, 31% au spus că ar fi dezinformarea, iar ceilalți 18% aurăspuns că ar fi mesajul subliminal . La întrebarea privind modalitățile prin care se exercită mai mult propaganda comunistă subiecții au răspuns în următorul mod, 50% consider că acest lucru s-a desfășurat prin discursul public, 21% prin presa scrisă, iar 28% au considerat ambele variante ca și modalități. Privind întrebarea referitoare la rolul securității în exercitarea propagandei, cei chestionați au spus următoarele, 59% consideră că aceasta a avut rol major, 19 % afirmă ca a avut rol minor, iar 21% că nu a avut nici rol minor nici rol major. Când au fost întrebați de măsura în care au fost afectați de propaganda comunistă, subiecții au răspuns în următorul mod, 42% au fost afectați în mare măsură, 39% au fost afectați în mică măsură, iar 19% nu au fost afectați deloc . Când cei chestionați au fost întrebați dacă manipularea le-a influențat comportamentul avem surpriza de a afla că 50% au spus că au fost afectați, iar ceilalți 50% au spus că nu au fost afectați. Privind beneficiile care au fost aduse de perioada comunistă avem următoarele aprecieri, 32% susțin că au avut dezavantaje, 4% avantaje, 34% nici un nici alta, iar ceilalți 30% susțin că au avut parte și de una și de alta. Când au fost întrebați de modul în care au resimtit prezența propagandei, subiecții au răspuns în următorul mod, 42% au simțit în mod direct, 38% în mod indirect iar 20% nu au resimțit-o în nici un mod. Privind foloasele trase de pe urma propagandei, subiecții aau răspuns în următorul mod, 63% a beneficiat partidul comunist de acțiunile acelea, 22% susțin că au fost în beneficial societății în general, iar 14% spun că nici una din variantele de mai sus nu a beneficiat de acele acțiuni. Când au fost întrebați de scopul principal al propagandei, 64% au spus că ar fi fixarea ideologiei comuniste în mintea oamenilor, 30% au spus că schimbarea comportamentelor, iar 5% au spus că altele au fost scopurile. La ultima întrebare, cea privind cea mai evident formă de propagandă au susținut următoarele, 49% propaganda prin discursul public, 33% propaganda în presă, 18% propaganda în artă .

Concluzionând pot spune că cele mai mari procentaje arată că propaganda exercitată prin discursul public a avut în mare măsură un rol major, dorind susținerea partidului comunist în mod direct, prin fixarea ideologiei comuniste în mintea oamenilor prin intermediul discursului public ca formă evidentă de manipulare.

Anexa 4

Viziunea tinerilor privind România comunistă

Ce fel de lucruri ați auzit în decursul anilor despre perioada comunistă ?

lucruri bune

lucruri mai puțin bune

ambele variante de mai sus

După cunosțințele dvs credeți că oamenii :

apreciau mai mult modul de conducere autoritar

apreciază mai mult modul de conducere democratic

nici una din variantele de mai sus

Credeți că trecutul comunist v-a influențat viața în mod :

direct

indirect

nu m-a influențat

În ce măsură considerați că părinții dvs au avut parte de libertate în perioada comunistă?

în mică măsură

în mare măsură

Datorită amprentei puse de comunism asupra părinților dvs, considerați că aceștia :

v-au lăsat mai multă libertate

v-au impus mai multe restricții

au avut un comportament normal în creșterea dvs

Subiectele legate de comunism vi se par :

interesante

neinteresante

alt răspuns

Ați citit vreodată cărți despre comunismul din România ?

desigur

niciodată

numai la ora de istorie

Din ce ați observat dvs, unde apar cele mai multe informații despre comunism ?

în televiziune

la radio

în presă

În ce măsură credeți că se mai acordă în prezent importanță transmiterii informațiilor despre comunism ?

în mare măsură

în mică măsură

în medie măsură

Dvs personal, considerați că informațiile legate de perioada comunistă :

ne sunt de ajutor

nu ne sunt de ajutor

ne sunt indiferente

Vârsta

Sexul

Link-ul chestionarului aplicat online https://docs.google.com/forms/d/12mIADU-JKKWdZXuGAqpw-s91_mf49mkVtmzwSebAgzo/viewform?usp=send_form

Analiza chestionarului privind viziunea tinerilor despre România comunistă

Chestionarul este un mijloc important de cercetare, redă cantitativ cu mare exactitate anumite idei importante care sunt supuse cercetării și se pot afla rezultate subiective privind acest lucru. Cercetarea cantitativă reprezintă anchetarea mai multor peroane cu privire la o anumită temă, în acest caz la influența comunismului asupra tinerilor, pentru a descoperi opiniile și atitudinile acestora.În acest chestionar aflăm cum au resimțit tinerii efectele comunismului în viața lor.

Voi prezenta prin următoarele procentaje, direcția în care merg cele mai multe opinii privind comunismul care a influențat chiar și după dispariția sa . În acest caz, pe un eșantion de 101 subiecți, 45% bărbați iar 55% femei, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, voi reda următoarele procentaje, începând cu întrebarea referitoare la felul lucrurilor pe care tinerii le-au auzit în decursul vieții lor, aceștia susținând următoarele, 44% au auzit lucruri mai puțin bune, 8% au auzit lucruri bune, iar 49% au auzit și lucruri bune și mai puțin bune. La întrebarea privind ce regim cred ei că apreciază oamenii, 48% susțin că se apreciază regimul democratic, 29% susțin că se apreciază regimul autoritar, iar 24% susțin că după cunoștințele lor, oamenii nu apreciau nici regimul democratic nici pe cel autoritar. După modul de influențare pe care îl exercita comunismul asupra lor, tinerii susțin în proporție de 57% că au fost înfluențați indirect, 13% în mod indirect, iar 31% susțin că nu au fost influențați deloc. Privind cunoașterea vieții părinților lor, acești afirmă în proporție de 81% că părinții lor au avut parte de libertate în mică măsură, iar 20% susțin că părinții lor au avut parte de libertate în mare măsură. Din cauza amprentei comunismului asupra părinților, 46% dintre tineri susțin că din acest motiv li s-au impus mai multe restricții, 16% susțin că au avut parte de mai multă libertate, iar 36% consider că părinții lor au avut un comportament normal în creșterea lor. În momentul de față, subiectele legate de comunism li se par tinerilor interesante în proporție de 64%, neinteresante în proporție de 27%, iar în proporție de 6% tinerilor le sunt indiferente aceaste subiecte. Când tinerii au fost întrebați dacă citesc cărți despre comunism, aceștia au răspuns astfel, 46% citesc numai la orele de istorie, 35% afirmă că citesc, iar 19% au spus că nu au citit niciodată . Ca și observație a canalelor media de transmitere a informațiilor despre comunism, tinerii susțin următoarele, 56% cred ca mijloc principal televiziunea, 27% presa iar 17% cred că principalul mijloc este cel radio. Privind măsura în care se mai acordă importanță în prezent informațiilor despre trecut, 57% cred că se acordă atenție în mică măsură, 28% în medie măsură iar 13% susțin că se acordă o mare măsură acestor lucruri. În momentul în care au fost întrebați de importanța informațiilor legate de comunism, aceștia au răspuns astfel, 50% că le sunt de ajutor, 23% că nu le sunt de ajutor, iar celorlalți 26% le sunt indiferente.

Pot concluziona în acest caz că cei mai mulți dintre tinerii din ziua de azi au fost destul de influențați de perioada comunistă, și au o viziune negativă despre aceasta, deoarece libertatea lor le-a fost privată de multe ori din cauza părinților ce au trăit sub acea conducere autoritară care sa răsfrâns și asupra vieții lor. Se pare dealtfel că nici mijloacele media nu mai promovează informații legate de comunism deoarece este văzut totul ca un trecut cu multe perecuții și din acest motiv tinerii nu știu să aprecieze libertățile și drepturile lor într-un mod corect .

Anexa 5

Interviul 1 privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme

Bună ziua, o să vă rog în următoarele minute să îmi acordați un interviu cu privire la perioada comunistă .

1.Credeți că regimul comunist s-a folosit de propagandă pentru a-și atinge scopurile ?

Privid această întrebare pot spune că răspunsul este da, deoarece manipularea a fost prezentă în viața tuturor în acea perioadă și nimeni nu se putea sustrage acesteia deoarece era exercitată o propagadă specială ce ajungea la toate categoriile sociale .

2. Ce mijloace de informare aveați în acea perioadă ?

Principalele mijloace de informare au fost radioul, televiziunea și ziarele însă toate acestea erau cenzurate și distribuite cu limită. De exemplu la televiziune existau umai două posturi și se difuzau emisiuni într-u anumit interval orar.

3. Considerați că Cenaclul Flacăra a fost un mijloc de a atrage populația de partea comunismului ?

Părerea mea este că da, deoarece în cadrul cocertelor susținute de acesta se cântau multe ode ce lăudau coducerea comunistă și se aprecia faptul că cenaclul exista datorită bunăvoinței conducătorului.

4. Dați exemplu de o emisiune care era difuzată în acea vreme ?

Cea mai cunoscută emisiune cred că era Viața satului.

5. Ați simțit vreodată că sunteți manipulați de informațiile care vă erau transmise ?

Desigur, deși era o manipulare ascunsă eram conștient că sunt influențat cu scopul de a acționa exact cum dorea partidul.

6. V-ați considerat intoxicați de știri ce îl aveau ca erou pe Nicolae Ceaușescu ?

Da, acest lucru a fost probabil cel mai intens lucru promovat în acea perioadă, apărând peste tot poze cu Nicolae și Elena Ceaușescu .

7. V-ați simțit în acea perioadă obligați să faceți lucruri pe care nu le doreați ?

Pot afirma acest lucru deoarece am fost obligat să particip la anumite ședințe de partid care nu mă interesau.

8. Descrieți printr-un singur cuvânt perioada comunistă .

Tăcerea cred că ar descrie cel mai bine acea perioadă de coducere.

Vă mulțumesc !

Interviul 2 privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme

Bună ziua, o să vă rog în următoarele minute să îmi acordați un interviu cu privire la perioada comunistă .

1.Credeți că regimul comunist s-a folosit de propagandă pentru a-și atinge scopurile ?

În opinia mea se poate spune că da, pentru că totul era făcut cu un scop anume, organizarea țării având dorința de a supune în acest mod toată populația.

2. Ce mijloace de informare aveați în acea perioadă ?

Televiziunea era principalul mod de informare dar din păcate erau difuzate foarte puține emisiuni și acest lucru era desfășurat într-un interval orar foarte scurt.

3. Considerați că Cenaclul Flacăra a fost un mijloc de a atrage populația de partea comunismului ?

Sincer cred că da, deoarece apăreau des mulțumiri adresate lui Ceaușescu în concertele desfășurate de Ceaclul Flacăra, iar acestea aveau scopul de a face oamenii să îndrăgească conducerea pt că le oferea un spectacol frumos ca și în țările occidentale .

4. Dați exemplu de o emisiune care era difuzată în acea vreme ?

Eu personal urmăream mereu Tezaur folcloric deoarece îmi plăcea foarte mult muzica populară.

5. Ați simțit vreodată că sunteți manipulați de informațiile care vă erau transmise ?

Nu am simțit acest lucru în mod direct dar manipularea a fost prezentă în orice cuvânt ce se trasmitea de conducerea țării și de membrii de partid care doreau ca totul să meargă bine și să le fie ascultate toate deciziile lor.

6. V-ați considerat intoxicați de știri ce îl aveau ca erou pe Nicolae Ceaușescu ?

Consider că am fost plictisit de știri legate de președinte deoarece existau în ziarul Scânteia mereu o mulțime de informații ce îl prezentau pe Nicolae Ceaușescu ca pe un lider ideal care prin deciziile sale connducea țara la dezvoltare și la anumite rezultate incredibil de bune.

7. V-ați simțit în acea perioadă obligați să faceți lucruri pe care nu le doreați ?

Normal că da. În perioada școlii eram obligat să port o uniformă identică cu ceilalți copii deoarece toți trebuia să fim egali.

8. Descrieți printr-un singur cuvânt perioada comunistă .

Cuvântul potrivit pentru această descriere cred că este frica.

Vă mulțumesc !

Interviul3 privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme

Bună ziua, o să vă rog în următoarele minute să îmi acordați un interviu cu privire la perioada comunistă .

1.Credeți că regimul comunist s-a folosit de propagandă pentru a-și atinge scopurile ?

Desigur că s-a folosit. Pot spune deasemenea că orice persoană știe asta, chiar dacă nu a simțit atunci acest lucru, a reușit să vadă în prezent aceste efecte datorită detașării de acea perioadă în care totul părea ceva firesc.

2. Ce mijloace de informare aveați în acea perioadă ?

Pentru mine presa scrisă a fost pricipalul mijloc de unde primeam informații, citind ziarele Scânteia și Flacăra.

3. Considerați că Cenaclul Flacăra a fost un mijloc de a atrage populația de partea comunismului ?

Având în vedere că acest cenaclu avea dreptul de a activa public, nefiind interzis de către partid, se poate spune că urmărea interesele acestuia și din acest motiv activa și susținea ideologia comunistă ca fiind un lucru foare bun pt societate.

4. Dați exemplu de o emisiune care era difuzată în acea vreme ?

Îmi amintesc că mă uitam mereu la desene animate, acestea numindu-se Mihaela.

5. Ați simțit vreodată că sunteți manipulați de informațiile care vă erau transmise ?

Da, eram predispusă la manipulare în orice context deoarece totul era bine organizat pentru ca partidul să fie într-o lumină bună și să nu aibă critici la adresa sa.

6. V-ați considerat intoxicați de știri ce îl aveau ca erou pe Nicolae Ceaușescu ?

Părerea mea este că am fost intoxicată de informațiile primite în principiu prin presă, deoarece prezența lor erapeste tot pentru a induce ideea de omniprezență și omnisciență care inhiba exprimarea părerilor de orice fel din frica de a nu ajunge la primirea de pedepse.

7. V-ați simțit în acea perioadă obligați să faceți lucruri pe care nu le doreați ?

Pot spune că am fost obligată să particip la anumite defilări și aniversărica pionier și să cânt ode adresate patriei.

8. Descrieți printr-un singur cuvânt perioada comunistă .

Cenzura cred că definește pe deplin perioada regimului autoritar din România.

Vă mulțumesc !

Interviul4 privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme

Bună ziua, o să vă rog în următoarele minute să îmi acordați un interviu cu privire la perioada comunistă .

1.Credeți că regimul comunist s-a folosit de propagandă pentru a-și atinge scopurile ?

Părerea mea este că s-a produs o mare propagadă, iar ca exemplu pot spune că într-o zi de școală au venit câțiva activiști de partid care au luat icoanele de pe perete și le-au înlocuit cu portretele conducătorilor comuniști. Acest lucru pune pe primul loc partidul .

2. Ce mijloace de informare aveați în acea perioadă ?

Difuzorul a fost pentru mine principalul mijloc de informare deoarece la începutul epocii comuniste nu existau televizoare. Iar ca alt mod de informare citeam ziarul România liberă.

3. Considerați că Cenaclul Flacăra a fost un mijloc de a atrage populația de partea comunismului ?

Bănuiesc că da, deoarece oamenii erau iduși în eroare crezând că partidul le oferă libertate ca și în alte țări, iar din acest motiv erau de partea acestui regim crezând că totul va fi bine.

4. Dați exemplu de o emisiune care era difuzată în acea vreme ?

Urmăream cu mare drag emisiunea Floarea din grădină.

5. Ați simțit vreodată că sunteți manipulați de informațiile care vă erau transmise ?

Am simțit foarte intes acea manipulare care ne costrângea să facem lucrurile pe care le dorea conducătorul țării în vederea binelui comun al societății.

6. V-ați considerat intoxicați de știri ce îl aveau ca erou pe Nicolae Ceaușescu ?

În proporție de 99% erau difuzate numai știri legate de Nicolae Ceaușescu și acest lucru a dus la vederea președintelui ca fiu al poporului care dorea numai binele și dezvoltarea țării noastre.

7. V-ați simțit în acea perioadă obligați să faceți lucruri pe care nu le doreați ?

Da, principalul lucru de acest gen a fost faptul că am fost obligată să mă înscriu la Cooperativa Agricolă de Producție unde mi se repartiza un lot ajutător pe care trebuia să îl lucrez și al cărui roade erau luate în proporție de 70% de către partid.

8. Descrieți printr-un singur cuvânt perioada comunistă .

Un cuvânt reprezentativ pentru ce am trăit poate fi exploatarea.

Vă mulțumesc !

Interviul 5 privind comunismul în viziunea celor care au trăit în acea vreme

Bună ziua, o să vă rog în următoarele minute să îmi acordați un interviu cu privire la perioada comunistă .

1.Credeți că regimul comunist s-a folosit de propagandă pentru a-și atinge scopurile ?

Bineînțeles, așa a apărut partidul comunist și aceasta a fost sursa principală care i-a oferit puterea necesară de a se alimenta și rezista pentru o perioadă atât de lungă.

2. Ce mijloace de informare aveați în acea perioadă ?

Televiziunea a fost principala modalitate, apoi radioul, revistele de partid și ziarul Scânteia Tineretului prin care se difuzau informațiile ce se doreau a fi transmise.

3. Considerați că Cenaclul Flacăra a fost un mijloc de a atrage populația de partea comunismului ?

Consider că Cenaclul Flacăra a fost un mod de a atrage lumea prin inducerea iluziei de libertate, dar tot acesta a dus și la deșteptarea multor persoane care au văzut că în alte părți este mult mai multă libertate, creând astfel involutar aumite grupuri care au ajuns să aducă critici regimului .

4. Dați exemplu de o emisiune care era difuzată în acea vreme ?

Un exemplu de emisiune difuzată atunci poate fi Pentru patrie, dar deasemenea mai era și Cenaclul Flacăra unde se difuzau concertele din țară pe care le făceau aceștia.

5. Ați simțit vreodată că sunteți manipulați de informațiile care vă erau transmise ?

Pot spune că da, deoarece eram influențați în privința oricărui lucru, numai că acest lucru depindea și de modul de gândire al fiecăruia. Fiecare percepea lucrurile în mod diferit și astfel unii vedeau acea perioadă ca pe una de prosperitate, iar alții ca pe un chin.

6. V-ați considerat intoxicați de știri ce îl aveau ca erou pe Nicolae Ceaușescu ?

Orice informație îl avea în centru pe Ceaușescu și orice lucru bun care se întâmpla era extrem de accentuat și atribuit acestuia.

7. V-ați simțit în acea perioadă obligați să faceți lucruri pe care nu le doreați ?

Cred că foarte multe persoane s-au simțit obligate să facă lucruri pe care nu le doresc, iar eu personal am fost obligat să fiu membru de partid și amenințat că voi fi trimis la muncă la Canalul Dunăre Marea Neagră, în cazul în care nu mă supun deciziei lor.

8. Descrieți printr-un singur cuvânt perioada comunistă .

Subordonarea este cuvântul potrivit pentru regimul comunist.

Vă mulțumesc !

Analiza interviurilor luate unor persoane care au trăit în perioada comunistă

Interviul este o formă de dialog prin care intervievatorul încearcă să afle de la intervievat anumite opinii sau înformație cu privire la un subiect anume în care se dorește să se obțină o concluzie.

În cazul de față am supus intervievării 5 persoane care au trăit și în perioada comunistă, motiv petru care i-am rugat să îmi răspundă la câteva simple întrebări legate de acea vreme.

Astfel, datorită răspusurilor la întrebarea care ținea de folosirea propagandei în acea vreme, am ajuns la concluzia că aceasta întradevăr era amplu folosită în orice context social.

Privind mijloacele de informare din acea perioadă observăm că acestea erau televiziunea, apoi radioul și presa dar nu în ultimul rând mijloacele directe de informare prin intermediul ședințelor de partid și plenarelor. În momentul în care am adus în vedere Cenaclul Flacăra ca mijloc de atracție al populației am observat că așa a fost, subiecții spunând că acesta a fost atractiv deoarece dădea impresia de liberate, oamenii putând vedea o intenție de liberalizare a țării, numai că Cenaclul era manipulator, fiind doar o supapă de eliberare a tuturor grijilor pe durata concertelor. Deasemenea cenaclul influența oamenii să fie de partea partidului, scoțând în evidență lucrurile pozitive. Putem observa dinspusele celor intervievați că cele mai importate emisiuni din acea perioadă erau Viața satului, Tezaur folcloric, Pentru patrie, Floarea din grădină și Cenaclul Flacăra. La întrebarea privind influențarea prin intremediul informațiilor, aflăm că a aceștia sau simțit direcționați să facă diferite lucruri fără să își dea seama că erau sub controlul propagandei comuniste. O altă problemă ce poate fi semnalată este faptul că toți cei intervievați au simțit extrem de intens prezența exagerată a informațiilor despre președinte ca scop al imprimării în mintea oamenilor că acesta ar fi atotprezent și atotștiutor. Fiecare persoană intervievată a afirmat deasemenea că a fost obligată în acea perioadă să facă lucruri pe care nu le dorea, și anume unii să muncească la colectiv, alții să fie pionieri, iar alții să devină membri de partid.

În concluzie, voi expune cuvintele care, în viziunea celor ce au răspuns la interviu, descriu cel mai bine perioada comunistă, iar aceste cuvinte reprezintă dealtfel caracteristicile de bază ale epocii ceaușiste și anume acestea sunt: frica, subordonarea, tăcerea, cenzura și nu în ultimul rând exploatarea.