Soluționarea Dilemei Capitalismului Contemporan

Introducere

În încercarea de a reda societății forma potrivită, bazată pe ordine socială, valori morale, stabilitate și integrare uniformă la toate nivelurile economice, sociale, politice, indivizii de astăzi sunt angajați să identifice și să rezolve problemele care afectează societatea contemporană.

Titlul lucrării mele face întroducere directă în problema abordată de toată lumea în perioada actuală pentru soluționarea dilemei capitalismului contemporan: se va merge pe același sistem capitalist, sau se va schimba prin ajustarea modalităților de aplicare? Evenimentele ulterioare, crizele, revoltele populației în multe regiuni, accentuarea inegalităților economice, creșterea sărăciei, creșterea șomajului, etc., au invocat contestarea sistemului, și au dat motive de „atac” adversarilor. Controversele, dezbaterile, preocupările, pe care le-a creat, au dus la întrebări esențiale privitor la realitatea și existența sa:

Ce este capitalismul contemporan?

Un sistem bun doar în plan teoretic, dar nu și în lumea reală, prin urmare inaplicabil?

Un sistem bun în plan teoretic, aplicat însă deficitar în practică?

Un sistem defectuos teoretic și defectuos în practică dar ascuns în spatele unui „ambalaj” informațional?

Există o alternativă la capitalism sau un „capitalism nou”?

Cum poate fi organizată societatea, astfel încât să fie promovată producerea avuției, să fie eliminată sărăcia, și cum poate fi structurată aceasta, astfel încât ordinea socială să fie una corectă?

Demersul lucrării va fi bazat pe încercarea de a obține răspunsuri la întrebările de mai sus, care mă vor ajuta să înțeleg care sunt neajunsurile capitalismului, efectele pe care le-

4

a produs sub impactul crizei și elementele care au dus la dezbaterile actuale, care sunt atăt de aprinse.

Am să încerc să structurez lucrarea după următoarele elemente:

Evidențierea unor contradicții interne, ce subzistă la nivelul ipostazierii capitalismului.

Sublinierea problemelor teoretice și practice ce decurg din existența contradicțiilor de sistem.

Prefigurarea unor soluții pentru contracararea respectivelor contradicții.

În principal, scopul lucrării este acela de a demonstra că în ciuda tuturor speculaților, capitalismul funcționează, chiar dacă nu la parametrii optimi. Și acest lucru nu se produce din cauza sistemului, căt din cauza unor forțe centrifuge ce acționează în jurul său, care urmăresc în principal interesele proprii, profitănd de libertățiile pieței.

5

Capitolul I: Capitalismul. Clarificări conceptuale

Conceptul de capitalism

Capitalismul: un cuvănt care își are rădăcinile în secolul trecut, dar la fel de controversat, discutat, comentat, precum istoria societății în care a apărut, s-a aplicat și a evoluat prin expansiune continuă.

Termenul capitalism a fost introdus în vocabularul cotidian ți cel economic de către Karl

Marx (1818-1883), un dușman al capitalismului și nicidecum un adept al acestei teorii, de această și noțiunea capitalismului e una complexă și reprezintă o mare încărcătură ideologică.

Fiind o ideologie, capitalismul a avut și are susținatori și adversari, care vin cu argumentele lor „pro”și „contra”, privitor la succesele și eșecurile sale, privitor la prosperitatea și beneficiile pe care i le-a adus societății industriale.

În concepția părintelui socialismului științific, Karl Marx, capitalismul reprezintă, un rău necesar, peste care se va păși în mod dialectic: „Capitalismul crește la sânul său germenii propriei distrugeri, clasa muncitoare, o forță care îl va răsturna din temelii, scăpând omenirea pentru totdeauna de acest dezastru”.

Lângă majoritatea intelectualilor din stânga și lui Karl Marx, se regăsește și Hoppe, care la fel ca ei e preocupat de analiza defectelor sociale și economice pe care le expunea capitalismul. În scrierile sale Hoppe doar a amintit despre problemele constructive a organizării procesului de producție în socialism (alternativa pretins superioară capitalismului), el nu a vorbit despre ele în mod deosebit. Hoppe apreciează că Marx a considerat această organizare ca fiind piatra de temelie a politicii socialiste și cheia pentru un viitor mai bun și mai prosper.

6

Pentru o clarificare conceptuală mai concretă a termenului de capitalism, voi începe printr-o prezentare scurtă a evoluției istorice al acestuia și identificarea caracteristicilor principale ce stau la baza sa. Apoi, voi încerca să relatez și să aduc în prim plan cele mai importante concepte ideologice, susținătoare sau adverse, ale celor mai importanți economiști, filosofi care au tratat termenul în toate dimensiunile sale, economice, sociale, filosofice.

Chiar dacă istoria SUA nu reflectă o aplicare a capitalismului laissez-faire ca la carte, din cauza sclăviei, tarifelor vamale prohibitive, subvenționarea de proiecte ineficiente și inflația produsă de manipularea discreționară a monedei, în evoluția sa economică găsim cel mai bun exemplu în cea ce privește funcționarea capitalismului.

America a cunoscut un proces fără precedent de exercițiu al proprietății, imediat după ce și-a proclamat independența în anul 1776. Pământurile din “vestul sălbatic” au fost apropriate pe scară largă, iar proprietatea privată asupra mijloacelor de producție s-a generalizat. Odată cu apariția unei economii de schimb monetară s-a conturat și diviziunea muncii. Pionierii originari auto-suficienți, au fost înlocuiți de fermieri, producând pentru piață, de unde își procurau apoi uneltele necesare creșterii productivității. Sporul de productivitate din agricultură, a fost motivul principal și generator al migrării populației către orașe care au fost scoase treptat din sălbăticia ținuturilor și transformate în centre prospere de industrie și comerț.

„Caracterul inviolabil al drepturilor de proprietate – premisă a acumulării sociale de avuție – a condus la o rată ridicată a economisirii, pe baza căreia de la an la an erau create bunuri de capital suplimentar, al căror efect firesc este creșterea abilității de a produce și de a consuma mai mult în viitor – rețeta creșterii continue a bunăstării.”

Edmund Phelps, spunea: „Capitalismul a devenit cel mai de succes model în anii 1800, când a dezvoltat capacități pentru inovație. Societățile care au adoptat sistemul capitalist, au câștigat prosperitate, satisfacție pe piața muncii, au obținut creștere de productivitate, care au uimit lumea și au redus sărăcia maselor.”

7

În opinia lui Hoppe, proprietatea este „sămburele” ordinii sociale susținută prin conceptul libertății, dar afectată și definită de celelalte concepte precum– agresiune, contract, capitalism și socialism: „agresiunea fiind agresiune împotriva proprietății, contractul o relație non-agresivă între posesorii de proprietăți, socialismul o politică instituționalizată de agresiune împotriva proprietății, iar capitalismul o politică instituționalizată de recunoaștere a proprietății și a contractelor.”

Capitalismul ca sistem economic, este caracterizat și se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Într-un sistem capitalist, venitul provine din cel puțin două surse: profit și salarii.*

*Salariul este răsplata muncii, iar profitul răsplata capitalului. În alt sens, totuși, ambele sunt una și aceeași răsplată. Capitalul nu este decât muncă „înmagazinată” sau lucruri produse într-o anumită perioadă pentru a fi folosite în perioada următoare pentru continuarea producției. În mod evident, rentabilitatea capitalului și a muncii, dobânda și salariile au aceeași sursă: munca. Prin urmare rentabilitatea capitalului și cea a muncii trebuie să se „normalizeze” una în funcție de cealaltă. Această normalizare a veniturilor din capital și a veniturilor din muncă, este condiția echității într-o economie.

Cu alte cuvinte, munca de același fel și aceeași calitate, fie sub forma ei originară, fie sub cea „înmagazinată” a capitalului, trebuie să producă în general același câștig. Potrivit modelului „standard”, într-o piață liberă perfect competitivă, salariile vor tinde să reflecte cu acuratețe atât productivitatea muncitorilor cât și a capitalului; fiecare va primi atât cât v-a produce și se va realiza starea de echilibru.

Profitul este ceea ce se obține în urma deținerii controlului asupra mijloacelor de producție de către cei care dețin capitalul. Deseori profitul este folosit pentru dezvoltarea afacerii, prin crearea mai multor locuri de muncă și la creșterea economiei. Salariile sunt primite de către salariați (cei care ofera servicii firmelor, dar nu sunt proprietari).

Caseta 1.1

8

Principalele elemente, cunoscute și acceptate, care stau la baza capitalismului sunt crearea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului și prețurile libere și faptul ca proprietatea privată afectează asupra factorilor de producție. Însă existența a numeroaselor studii și scrieri despre capitalism, nu se poate stabili o definiție propriu-zisă acceptabilă.

Imaginea expansiunii capitalismului poate fi asociată cu o serie de evenimente precum sfărșitul „războiului rece”; prăbușirea Uniunii Sovietice; o Japonie în stagnare și totuși fabulos de bogată; dezvoltarea Chinei și a zonei din Asia-Pacific, etc.

Toate aceste evenimente, au contribuit la expansiunea capitalismului prin liberalizarea piețelor, migrarea liberă a forței de muncă, uniformizarea sistemului prin înlăturarea socialismului în țările post comuniste, libera circulație a mărfurilor și capitalului. Dar, puterea fundamentală a expansiunii capitalismului, este progresul tehnologic care presupune o continuă abandonare a ceea ce este depășit: a fabricilor, a anumitor sectoare economice și chiar a abilităților umane.

După cum Joseph Schumpeter spunea: „Capitalismul, creează bogăție, avansănd continuu spre niveluri tot mai înalte de productivitate și sofisticare tehnologică; acest proces cere ca „vechiul” să fie distrus înainte ca „noul” să îi ia locul.”

Paradoxurile capitalismului au apărut încă de la începuturile lui. Chiar dacă acesta a fost perceput ca un adevărat succes, ca un susținător al dezvoltării și ca motorul industrializării, cea ce i-a preocupat pe filosofi, de la Adam Smith încoace, au fost

întotdeauna, tensiunea și opoziția creată dintre succesul modelului capitalist și solidaritatea socială, valorile și culturile naționale.

Capitalismul trebuie să se întemeieze pe baza unor valori și norme sociale pe care le distruge involuntar prin procesul său de creare de capital și bunuri, dacă nu chiar urmărește s-o facă. Forțele dinamice pe care le dezlănțuie, minează progresiv valori precum loialitatea, reciprocitatea, încrederea, înfrănarea, ceea ce Robert Putnam și alții au numit capital social.

9

Dar, chiar dacă uneori capitalismul acționează ignorănd restricțiile și prohibirile, trebuie luat în vedere că absența efectivă a acestora, duce la afirmarea lui Marx care credea că sfărșitul acestuia va veni prin autodistrugere.

Capitalismul liberaliștilor și intervenționiștilor

Adam Smith, Ferdinand Tonnies, Edmond Burke, Hegel, Karl Marx, Max Weber, Schumpeter, Hayek, au încercat fiecare în felul său să rezolve aceste paradoxuri.

Adam Smith: (1723-1790) Chiar dacă a fost considerat părintele fondator al unui fel de fundamentalism al piețelor, era permanent conștient de riscurile și de consecințele unei economii de piață neîngrădite. Smith, a elaborat lucrarea întitulată Teoria simțămăntelor morale, prin care apela într-un mod foarte elocvent la atenția oamenilor privind importanța moralei, a valorilor și a căutarii binelui comun al societății.

Fiind vigilent și sceptic de ambițiile monopoliste ale „comercianților”, Adam Smith iși avertiza cititorii cu privire la cei care se declară susținători ai valorilor pieței libere dar care cu prima ocazie recurg la conspirații și comploturi pentru a elimina concurența și pentru a-i obliga pe consumatori să cheltuiească mai mult.

La Universitatea de la Glasgow, Adam Smith ținea prelegeri de Filozofie morală, denumire ce acoperea pe atunci o gamă de probleme mult mai largă decât în zilele noastre.

„…în minele din Durham sau Northumberland, lucrau la un loc bărbați și femei, dezbrăcați până la brâu, iar uneori atât de sleiți de puteri încât abia dacă mai semănau cât de cât cu niște ființe omenești….la împinsul vagoneților cu cărbuni erau folosiți copii de șapte sau zece ani, care în lunile de iarnă nu vedeau niciodată lumina zilei și care pentru truda și pătimirile lor, primeau o nimica toată de la minerii pe care îi ajutau; femei gravide erau înhămate la vagoneți precum caii, ba se întâmpla ca unele să și nască în bezna sinistrelor hrube…”

Avuția Națiunilor are o semnificație revoluționară. Smith admiră muncă burghezului întreprinzător, dar nu susține munca acestuia așa cum multe lume a crezut despre el, suspectând mijloacele lui și nu e indiferent la nevoile marii mase muncitoare.

10

Avuția, pentru Adam Smith, reprezintă dreptul tuturor membrilor societății la bunurile pe care le consumă.

Smith susținea că e imposibil să nu se destrame aceea comunitate care se află sub acțiunea forțelor puternice care au fost create de către interesele egoiste ale fiecărui individ. El spunea: „O comunitate mânată doar de interese, ar fi o comunitate de profitori de ultimă speță.”

Hegel: (1770-1831) Era un adept al existenței instituțiilor ocrotitoare și tradițiilor pentru sprijinirea pieței, deoarece din acestea se nasc valori și norme de comportament. El considera că, nici o piață liberă nu poate să persiste fără paznici incoruptibili.

Tonnies (1855-1936) și Weber (1864-1920) precum contemporanii lor, purtau aceleași dezbateri asupra tensiunii, pe de o parte dintre comunitatea organică și solidară

(Gemeinschaft) și pe de altă parte, societatea constituită din relații comerciale și contractuale, din calcule individuale în urmărirea interesului personal (Geselschaft).

Weber, era un capitalist convins, om aparător al economiei de piață și al raționalității.

Printr-o frază celebră a lui spunea „Setea de căștig nu ține de esența capitalismului și nici nu este conformă cu spiritul lui.” Și totuși, într-un sistem capitalist și rațional, omul ajunge să fie dominat mai degrabă de mijloace decăt de scop, de bani și de consum, care devin scopurile ultime ale existenței. Omul rațional și calculat resimte atunci ceea ce Weber a numit o „desvrăjire a lumii.”

Joseph Schumpeter: (1883-1950) Considera capitalismul cel mai de succes sistem creator de bogăție pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Viziunea lui asupra demersului capitalismului, se baza și era susținută de încrederea în forța de productivitate și sofisticarea tehnologică. Schumpeter era de părere ca sistemul capitalist generează „noul” lăsănd în urmă sau distrugănd „vechiul”, avănd ca forță motrice progresul tehnologic.

Contrar lui Marx, care era convins că existența capitalismului avea să fie de scurtă durată, considerănd că poartă „germenii autodistrugerii”, Friedrich Hayek (1899-1992) nu-și putea imagina un capitalism reglementat de vreo restricție sau care să fie supus, în orice măsură, autorității statului. Hayek, poate fi considerat pe bună dreptate, adevăratul părinte al fundamentalismului piețelor. Thatcher și Reagan au fost elevii lui cei mai

11

silitori. Și totuși, ca toate spiritele conservatoare, a arătat o oarecare preferință pentru instituții, fie ele și guvernamentale, pe care le considera necesare pentru a asigura buna funcționare a piețelor.

John Maynard Keynes (1883-1946) a fost un liberal împins spre stănga, fiind influențat de efectele combinațiilor piețelor financiare din anii ‟20 și de depresia care a urmat, devenind un apărător al guvernelor pe care le vedea „ca singurul mijloc practic pentru a evita distrugerea ordinii economice existente și condiția esențială pentru buna funcționare a inițiativei individuale”. Proiectul lui consta în salvarea unui capitalism muribund și în deplină depresie. Keynes, considera piețele financiare ale epocii sale

„cazinouri populate de speculatori.”

Indiferent de faptul că capitalismul și socialismul sunt două sisteme total contrare, au fost epicentrul „războiului” ideologic în ultimele decenii. Rezultă istoric că aceste teorii au fost mult mai bine aplicate în teorie decât în practică, așadar ambele nu au reușit să fie aplicate în totalitate. S-au create diverse grupuri de sceptici, simplii susținător sau și grupuri de persoane care au ales să nu susține niciuna din cele două teorii și au susținut ideea unei a treia teorii, distributismul,

considerând că aceasta ar fi soluția ideală pentru a rezolvarea insucceselor continue.

„…În ultimele două secole, schimbările permanente a modelelor intelectuale în economie au fost din ce în ce mai prezente…Laissez-faire-ul, capitalismul, socialismul, keynesianismul, comunismul, globalismul, au cunoscut crize și s-au dovedit incapabile sa

îndeplinească promisiunile făcute. Sistemele economice moderne, fie ele neoclasice, keynesiene, socialiste sau austriece, pornesc de la o premisă greșită în privința acestei științe umane, deseori încercându-se transformarea sa într-o „știință” în genul fizicii, abandonănd singurul lucru „științific” din științele umaniste: principiul dreptății și mai ales dreptatea distributivă.”

Dar totuși distributismul este considerat un sistem prea utopic, ce tinde la perfecțiune, care prin natura condiției umane, este imposibilă.

12

Din punct de vedere istoric, s-a constatat că există o întrepâtrundere între expansiunea modelului capitalist și evoluția atribuțiilor guvernamentale. Marele capital și guvernul puternic, nu au în realitate aceeași imagine ca în tratatele de

economie, fiind lucruri opuse, ci mai degrabă cresc unul pe seama celuilalt.

Statul capitalist, crede Hilaire Belloc, va deveni din ce în ce mai instabil și va putea să se echilibreze doar apelând la puterea guvernului. Hilaire Belloc definește capitalismul astfel:

„Capitalismul este starea societății în care o minoritate controlează mijloacele de producție, lăsând masa cetățenilor fără proprietate. Corpul social al acestei din urmă categorii de cetățeni se numește “proletariat”.

Ludwig von Mises (1881-1973) un reprezentat al teoriei austriece, definesțe capitalismul ca un sistem prin intermediul căruia, omenirea a inceput să învețe cum să facă alegerile potrivite cu privire la statutul său, acest fenomen reflectănd o reală evoluție. Odată cu apariția lui, relațiile consumator-producător sau patron-angajat au trecut la un alt nivel căpătănd astfel noi semnificații. În lucrarea sa „Capitalismul și dușmanii săi”, autorul prezintă modificările ce cunoaște teoria economică la aplicarea sa în realitatea capitalistă. De exemplu, nu se poate face o diferență între consumatori și producători avănd în vedere că tocmai consumatorul este cel care produce bunuri pentru satisfacerea dorințelor proprii și ale celorlalți indivizi.

Ludwig von Mises prezintă de asemenea și căteva elemente fundamentale ale capitalismului:

Începutul producției de masă, libertatea de a intra în competiție și consecința acesteia materializată prin creșterea fără precedent a populației sau principiul conform căreia, economiile aduc beneficii tuturor celor care doresc să producă sau să căștige un salariu.

În altă ordine de idei, din perspectiva susținătorilor, capitalismul reprezintă organizarea economică de tip rațional, care a contribuit la dezvoltarea fără precedent a societății umane și care se bazează pe proprietatea privată, pe investiții de capital, pe libertatea juridică a forței de muncă, pe diviziunea și specializarea acesteia, pe organizarea și adaptarea producției în funcție de raportul dintre cerere și oferta.

13

Analizănd evoluția sa de la naștere pănă în zilele noastre, capitalismul nu poate să existe fără corelația strânsă dintre piață, proprietate, producție și profit.

Aceste elemente au asigurat și asigură dezvoltarea economică și progresul general din societate, dar și polarizarea și discrepanța socială dintre oameni și comunități.

Aceste elemente au asigurat totodată, existența, puterea de adaptare și funcționalitatea capitalismului.

Conform aprecierii lui Lucian Croitoru, alegerile libere, responsabile și regulile bune, conlucrează pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare pe care l-a cunoscut vreodată economia.

Însă din istoria capitalismului ajungem la concluzia că acest sistem, în afară de creșterile și decreșterile, de perioadele de expansiune și regres, de fluctuații, crize și stangări a supraviețuit până în zilele noastre datorită forței pe care o are de a se adapta și transforma conform schimbărilor aduse pe baza ceor patru elemente amintite: piață, proprietate, producție și profit.

14

Capitolul II : Capitalismul în sec XXI și diferitele perspective asupra sa

După cum se poate vedea, în primul capitol am încercat să aduc noțiunea de capitalism căt mai aproape de realitatea de astăzi, tratăndu-l din diferite puncte de vedere ale filosofilor clasici și contemporani. Cea ce reiese din scurta prezentare a termenului de capitalism, al sistemului capitalist, este că acesta a adus lumea la un alt nivel, redescoperind adevărata valoare a pieții sub acțiunea factorilor de liberă circulație. Totuși, rămăne de discutat în continuare, controversele și inegalitățile sociale pe care acesta le produce.

2.1 Capitalismul în sec XXI: Teorie vs Practică

Ludwig von Mises avea o idee foarte clară a capitalismului și efectelor acestuia. În lucrarea sa „Capitalismul și dușmanii săi” el descrie capitalismul ca sistemul ce a schimbat poziția socială a oamenilor, stabilită de la naștere. În alte cuvinte, el susține că a schimbat ordinea prin care clasa aristocrată primea toate privilegiile iar clasa de jos numai obligațiile. Însă, în capitalism, statutul și-l stabilește fiecare individ după meritele proprii, considera acesta.

În continuare Mises spunea: „Odată cu pătrunderea industrializării, aristocrația s-a simțit amenințată de faptul că forța de muncă, reprezentată de țărani, migra spre orașe unde li se ofereau condiții și salarii mai mari … Astfel apare imaginea capitalismului ca o plagă socială, imaginea Angliei în literatura acelui secol, fiind aceea a copiilor exploatați și subnutriți, a muncitorului fără casă, în contrast cu mediul rural prezentat bucolic și a muncilor câmpenesti în slujba aristocrației protectoare … În prezent, într-o societate capitalistă nu există o diferențiere între posibilități, ci între capacități”.

Mises aprecia de asemenea că într-o societate capitalistă, individul nu încearcă doar să se susțină material ci caută să se implice în activități care îi vor aduce profit, astfel prin

15

capitalul investit crește nivelul de trai. În concluzie, prosperitatea unei țări este direct proporțională cu volumul de capital investit pe individ.

Într-o lucrare a autorului David Rubenstein, numită „O scrisoare pentru capitaliști de la

Adam Smith” publicată de către Financial Times, acesta spunea:

„Capitalismul a triumfat peste comunism și socialism în aproape fiecare parte a lumii –

și cei mai calificați capitaliști, provin, în mod ironic, din țările unde căndva domina comunismul și socialismul. Acest triumf a avut loc datorită puterii capitalismului – datorită productivității economice, prin care a reușit să creeze mai multe oportunități pentru oameni decăt oricine și-ar fi imaginat vreodată. Și cu mai multă bogăție, miliarde de oameni din clasa de mijloc pot să asigure educație pentru copiii lor, să achiziționeze necesități și lucruri de lux pe care căndva nici nu reușeau să le imagineze, să desfășoare activități de agrement pentru o mare parte din viața lor și să se pensioneze cu nivel mai ridicat de siguranță economică.”

Autorul spune că toate aceste lucruri, au reușit să mulțumească societatea prin îndeplinirea tuturor nevoilor și necesităților dar cea ce nu este satisfăcător pentru majoritatea, este faptul că aceștia se așteaptă ca sistemul capitalist să funcționeze în mod perfect ca să-și justifice prezența.

Și de aici, apare întrebarea: Dacă capitalismul în teorie este un sistem de succes, dacă este creator de bogăție, de bunăstare și de prosperitate economică și socială, a reușit acesta să se aplice ca la carte și în practică?

Această întrebare a lăsat loc la două răspunsuri diferite, care au împărțit lumea ideilor și susținătorilor în două tabere. Într-o parte sunt cei care au încredere în capitalism și cred că este cel mai de succes sistem, doar că aplicarea lui a fost făcută de aceea parte a puterii economico-politică care a construit regulile pe baza lacomiei proprii. În cealaltă parte intră toși cei care susțin ca capitalismul este deja consumat ca și ideologie și că un alt sistem ar trebui sa-l înlocuiască, bazat pe libertatea pieței și funcțional pe baza unor reguli noi care să elimine inegalitatea socială și să accentueze valorile și principiile morale.

Dar totuși, de ce apare această întrebare? Unde a greșit capitalismul încăt a ajuns să fie contestat?

16

Pentru o imagine mai clară a desfășurării acestei lucrări vreau să pun față în față capitalismul în teorie și capitalismul în practică.

În teorie: „Capitalismul desemnează conceptul economic asociat aranjamentului instituțional, bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Prin însăși natura sa, un astfel de sistem de organizare, permite și stimulează cooperarea socială voluntară în condiții de diviziune a muncii, calculul economic (de rentabilitate), acumularea capitalului, îmbunătățirile tehnologice, toate acestea într-o economie de piață în care producția de masă este destinată comunității suverane de consumatori.”

În practică: „Capitalismul presupune urmărirea propriului interes material în libertate, primatul valorii rațiunii, economisire și acumulare de capital, schimb și monedă, motivația profitului, liberă concurență și inegalitate economică, sistem de prețuri, progres economic și o armonie a intereselor proprii de ordin material ale tuturor indivizilor implicați [Reisman (1998)]”

Trebuie precizat că această definiție a capitalismului în practică, redată de către George Reisman, prin lucrarea sa „Capitalism: Tratat de economie”, se referă în principiu istoriei economice a SUA, care, în opinia autorului, nu a reușit în totalitate să aplice capitalismul de tip laissez-faire ca în teorie.

Se poate spune că istoria economică, a demonstrat că poate exista o strânsă corelație între capitalism și gradul de liberalizare economică, și respectiv, standardele de viață ridicate.

2.2 Capitalismul la lucru și accentuarea inegalităților

John Médaille, într-una din lucrările sale critice aduse capitalismului și vinovaților principali ai situației în care acesta se află, băncilor,numită „Plutonomiștii, Citibank și ciclurile morții”, vine cu un termen sugerat chiar de Citibank, care descrie economia de azi, ca o economie ce funcționează doar în interesul bogaților. „Plutonomie”, acesta este termenul pe care Citibank îl folosește în analiza sa, cuprinsă în articolul lui J. Medaille. Iată ce spunea analiza Citibank:

„În Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Australia, „bogații și-au însușit o parte tot mai mare din venituri și bogăție în ultimii 20 de ani, ajungând să domine

17

clasamentele veniturilor, bogăției și cheltuielilor din aceste țări. E purul adevăr;

10% din familiile aflate în vârful ierarhiei au încasat 43% din venituri pe vremea când a fost scris memoriul. În total, la primele 20% dintre familii au ajuns 68% din veniturile totale; cele 40% de la baza ierarhiei a trebuit să se mulțumească numai cu 9%. Iar situația e și mai critică dacă privim la averi. Primele zece procente din vârful ierarhiei dețin 57% din bogăția netă a familiilor, iar cele 40% cele mai sărace familii, doar 9%.”

Aceasta este o imagine a distriburii bogăției în 4 dintre cele mai prospere țări din lume, pe care o putem întelege foarte bine cu ajutorul procentelor prezentate. Se poate constata din acest paragraf citat de către Medaille, preluat din analiza Citibank, că inegalitățiile de venituri dintre cele două pături ale societății, bogați și săraci, sunt destul de accentuate.

Și în mod firesc, apare întrebarea: Cum s-a ajuns la o asemenea inegalitate și cum au reușit bogații să fie atăt de bogați?

Din nou, analiza Citibank are o explicație destul de logică:

„…Mulți subscriu la mitul că bogații sunt bogați pentru că și-au obținut veniturile contribuind la puterea de producție a economiei. Și unii chiar au făcut-o. Dar în majoritatea cazurilor, averea lor nu se datorează puterii de a produce, ci puterii politice și economice și, mai ales, puterii deosebite de a se feri pe ei înșiși de orice obligații publice, plătind taxe mai mici, de pildă, sau de controlul public, prin de-reglementare, mai ales în domeniul finanțelor…”

„…La situația aceasta se contribuie de vreo 30 de ani încoace, ani în care au avut loc repetate crize, toate fiind rezolvate prin intervenții masive ale statului în folosul bogaților.”

18

Evoluția inegalității veniturilor pe termen lung în țările OCDE

Fig. 1/ 2.1

Țările G7 ale OCDE Țările nordice și

oceanice

Fig. 2/2.1

Țările din sudul Europei și alte țări OCDE Alte țări ale Europei

19

Sursa: Raportul OCDE 2011, privind distribuția veniturilor și baza de date a sărăciei,

http://www.oecd.org/dataoecd/40/12/49170449.pdf

Dacă vrem sa ințelegem cine posedă puterea monetară, putem să îi amintim pe cei care se întălnesc în fiecare an la Forumul Economic Global, la Davos în Elveția.

Sunt în jur de 2.600 de personalități, 40 de șefi de stat și de guvern, 85 de miniștri și responsabili din domeniile afacerilor și finanței, economiști, politologi, sociologi și istorici din întreaga lume care s-au reunit și anul acesta pentru a reflecta la viitorul planetei și mai ales la viitorul capitalismului și au analizat „relele capitalismului".

O scurtă analiză a puterii economice a celor mai mari corporații și a celor mai bine plătiți manageri și CEO, raportate la PIB-urile celor mai puternice state din punct de vedere economic, oferă o imagine a situației de distribuire a puterii pe glob, în perioada declanșării crizei și după.

Doar în anul 2007, PIB-ul global s-a estimat la 54,347 de mii de mld.USD. În același an, suma vănzărilor primelor 250 de întreprinderi multinaționale, a fost estimată la 14.870 mld.USD, egală cu 1/5 din PIB-ul global și mai mare decăt PIB-ul SUA (13

811 mii mld). Primele 100 de companii au avut vănzări în valoare de 9.720 mld.USD și cifra de afaceri a 5 marii multinaționale (Wal-Mart, ExonMobil, Royal Duch Shell,

BP, și General Motors) era aproape 1500 mld.USD, mai mare decăt PIB-ul total a 7 state. Acestea au fost rapoartele anului 2007. După 4 ani, în anul 2011, capitalul monetar continua sa fie distribuit doar in puține măini, care reprezintă supraelita.

Primii 25 cei mai bine plătiți manageri de fonduri de risc, au câștigat în 2009, în total, 25,3 miliarde de dolari SUA, ultimul de pe această listă câștigând „numai“ 350 de milioane de dolari. Sumele acordate acestor 25 de manageri au depășit PIB-ul a 75 din cele 178 de țări aflate pe lista Băncii Mondiale și au fost de cinci ori mai mari decât totalul indemnizațiilor acordate tuturor executivilor (CEO) companiilor din

S&P 500.

20

Tabel 2.1: Total venituri din bonusuri și vânzări de acțiuni 2000–2010

Sursa: Lucian A.Bebchuk, Alma Cohen și Holger Spamann, februarie 2010, http://www.crip.ro/articol.php?articol=94

PIB-ul global pentru anii anul 2012, este estimat la 72,485.81mii mld USD, cea ce reprezintă o creștere de 4.5% față de anul 2011. Pentru anul 2012, inflația globală a fost estimată la 3.4%, iar investițiile ca procent în PIB-ul global vor reprezenta

24.08%, economiile naționale brute 24.5 % din PIB-ul total global.

Miliarde USD

21

Grafic 2.1: Evoluție PIB mondial

(PPC)

Sursa: http://www.economywatch.com/economic-statistics/year/2012/

Avănd în vedere profiturile substanțiale pe care aceste corporații le-au încasat de-a lungul timpului, se poate considera următorul aspect: „capitalismul a fost corupt de corporatism”. Pe bună dreptate se poate spune că costurile corporatismului sunt vizibile peste tot: corporații disfuncționale care supraviețuiesc în ciuda faptului că nu reușesc să-

și servească clienții; economii cuprinse de scleroză cu o creștere inceată a producției, oportunități insuficiente pentru tineri; guverne ajunse în faliment din cauza efortului de a rezolva aceste probleme; o concentrare din ce în ce mai mare a venitului în mainile celor care se situează de partea profitabila a ințelegerilor corporatiste.

Principalele motive pentru care s-au răspăndit revoltele pe glob, revin din cauza inegalității și efectelor acesteia, tensiunea lor crescând mereu. Lumea se confruntă pentru prima dată în istoria sa, cu dinamica capitalismului financiar global; un capitalism caracterizat prin creșterea puterii financiare a jucătorilor dominanți, rezultat al îmbogățirii bancherilor prin lăcomie nesătulă, directori de corporații supraplătiți,etc., cea ce a dus la testarea răbdării populației cu privire la inegalitățiile crescănde.

2.3 Diferitele „fațete” ale capitalismului

Capitalismul secolului al XXI-lea, s-a acomodat realității, detașând în mod specific fenomenul globalizării, care rămână tot un sistem capitalist ajustându-și caracteristicile

22

sale prin modificări continue, petrecute din cauza evenimentelor sociale, politice și economice care au acționat în principalele țări în care se aplică capitalismul.

Chiar dacă anii ‟90 anunțau triumful capitalismului liberal ca ideologie, totuși, după două decenii, avem încă și alte formule ale sistemului, cum ar fi capitalismul oligarhic sau capitalismul de stat, aplicat în țări precum Rusia, China, Singapore, Venezuela, Emiratele Arabe Unite, Nepal, și altele.

O altă formă de capitalism, este cel anglo-saxon, generat de etica protestantă. Acest fel de capitalism, s-a născut prin capturarea unor piețe și resurse aflate în primul rănd

în afara Marii Britanii. Capitalismul anglo-saxon are un singur obiectiv, acela de a crea valoare pentru acționari.

La ultima reuniune de la Davos, Bill Gates a pledat pentru un așa zis “capitalism creativ”, în timp ce Joseph Stieglitz și Amartya Sen caută formule de “umanizare a globalizării”, iar Vaticanul identifică “noi păcate capitale” ale societății de consum.

Capitalismul social, este o altă formă de cpaitalism, aplicat în general în țările europene a dat dovadă de succes, contestând ideea antagonismului între obiectivele socialismului și sistemului existent al capitalismului. Esența capitalismului social este aceea că piețele funcționează cel mai bine și că producția este maximizată printr-un management social solid la nivel macroeconomic.

De asemenea, capitalismul social se bazează pe o rețea puternică de sprijin economic social pentru săraci. Prin reducerea sărăciei se urmărește creșterea participării la piața de capital. Avem, prin urmare, o varietate de expresii și critici ale capitalismului global actual. Bursa impune o gîndire și o acțiune pe termen scurt, creănd astfel potențial de criză pe termen mediu și lung.

Elementele caracteristice ale fiecărei forme de capitalism sunt determinate în mare parte de către trăsăturile statului și a societății în care se aplică. Scopul prezentării a acestor „fațete” ale capitalismului a fost pentru a evidenția faptul că neconcordanțele și discrepanțele sistemului sunt rezultat a unui ansamblu de elemente care au contribuit la

23

ineficiența sistemului în practic și nu a unei singure surse de vinovați. Chiar dacă se pretinde în exces că oamenii sunt toți egali și prin egalitatea lor, aceștia trebuie să formeze o societate uniformă și funcțională , s-a demonstrat de multe ori că acest lucru nu este valabil.

2.4 Capitalismul contemporan

La întroducerea capitolului II, am încercat să fac o mică comparație prin redarea a două definiții care conturează imaginea capitalismului între teorie șî practică, în scopul înțelegerii diferențelor care s-au produs în momentul transpunerii acestuia în realitate, sub presiunea factorilor care îl construiesc.

În continuare, am să încerc să fac o scurtă prezentare a trecerii capitalismului de la teorie la practică și a modului în care este perceput în urma inegalităților, discrepanțelor și controverselor pe care le-a produs.

Consumatorul prin consum reprezintă unul dintre pilonii de bază ai capitalismului. Consumismul chiar dacă asigură numeroase locuri de muncă, este criticat; prăpastia creată dintre bogați și săraci se adîncește, cu înregistrarea unor fenomene persistente de foamete pe întinse suprafețe ale globului, în timp ce alții își aruncă producția agricolă în mare. Se poate observa o reactivare a protecționismului în găndire care duce la fenomenele de revoltă și împotrivire agresivă.

Potrivit lui Robert Gilpin, capitalismul este un sistem ce a creat mulți căștigători, mulți perdanți și care a început să devină o amenințare la adresa valorilor, credințelor, instituțiilor sociale și tradiționale.

„…Capitalismul a cucerit lumea încă din secolul XIX, cănd a dezvoltat o capacitate de inovare specifică unei anumite zone. Societățile care au adoptat sistemul capitalist au dobăndit prosperitatea, s-au bucurat de mărirea numărului de locuri de muncă, au obținut o productivitate crescută punănd capăt sărăciei pentru mulți.

24

Acum sistemul capitalist a fost corupt. Statul și-a asumat rolul de manager și responsabilitatea de a veghea asupra veniturilor clasei mijlocii, asupra profitabilității marilor corporații, sau asupra progresului industriei.”

Soluția situației de astăzi, este să facem o alegere potrivită între eficiență, moralitate și solidaritate, sau eventual, să încercăm o astfel de practică încăt cele trei, să fie imbinate.

Modelul liberal american nu mai este văzut ca unul perfect, pentru că e lipsit de moralitate. Dar și modelul social european este depășit, pentru că se consideră lipsit de eficiență.

2.5 Mediatizarea capitalismului

Pentru toate problemele economice și financiare create de crize, dăm vina pe capitalism.

Nimic nu pare a fi astăzi mai nepopular decât capitalismul. Multe din problemele pe care le întămpină lumea de astăzi, sunt atribuite pieței libere: dacă ateii pun supraviețuirea creștinismului în sarcina capitalismului, edictele papale îl învinovățesc pentru răspândirea necredinței. Dacă pacifiștii cred că războaiele sunt produsul imperialismului capitalist, dictatorii secolului trecut au condamnat capitalismul pe motive de pacifism „burghez”.

Astăzi, tot mai multă lume pune sărăcia pe seama capitalismului, în timp ce îl acuză de excese de materialism. Tot capitalismul ar fi cel care subminează valorile familiale și inspiră la imoralitate. În vâltoarea acestor controverse, puțini au rămas cei care să nu condamne capitalismul, pentru ceva anume.

Lumea media este și ea în plin avânt inovațional în materie de mituri istorice. În mod continuu, exisă mitul susținut de convingerile adversarilor, că libertatea economică și capitalismul sunt cauzele crizei economice actuale.

În opinia lui Cosmin Marinescu ”…mass‐media a devenit de‐a lungul timpului prizonieră „voluntară” a confuziilor marxiste, în virtutea cărora capitalismul este o „anarhie a producției”, în timp ce raționalitatea și ordinea economică emană din acțiunea guvernamentală, nu din acțiunile conjugate ale participanților la piață.

25

„Foarte puțini economiști, din cei care, astăzi, întorc criza pe toate fețele, au cules câteva pagini măcar din înțelepciunea economică a lui Ludwig von Mises, un campion al filozofiei economice, al științei economice sănătoase și al capitalismului.”, -susține în continuare conf.univ. Marinescu, prin cealaltă lucrare a sa, „Criza economică și capitalismul”.

Guvernatorul Băncii Naționale a Romăniei, Mugur Isărescu, a considerat acest fenomen al mediatizării, vinovat pentru influențarea evoluției crizei. El afirma: Există o dimensiune a acestei crize financiare, una mediatică, care nu trebuie neglijata și care ne influențează".

Cu siguranță ne intrebăm: Mass-media s-ar putea să fie o forță masivă de reproducere și redare a realității prin intermediul tuturor fenomenelor ce ne înconjoară, dar cum poate să ne influențeze în așa fel încăt să devină un pericol?

Mediile de informare joacă un rol tot mai important în viața economică a lumii, febra speculativă, preocuparea obsesivă pentru rentabilitatea imediată și „dictatura” banului, au fost induse oamenilor, de mijloacele de informare în masă. Aici ne confruntăm cu problema influențării în masă a populației.

Conform lui Doniphan Blair, publicitatea a luat amploare o dată cu revoluția industrială. Atunci, scopul ei era să informeze și să ajute la creșterea economiei prin prezentarea produselor create de către producători, consumatorilor la distanță. De asemenea, a fost și un promotor al sistemului de capitalism.

Mintea omului este ca o umbrelă…

…este funcțională doar cănd este deschisă.

Astăzi, activitatea mass-media este concentrată în mare parte pe profit și din cauza acestui scop, de foarte multe ori, informația adusă către consumator este greșita, fără fond, subiectivă, „umflată”.

Libertatea exprimării este folosită de foarte multe ori în scopul deformării informației, de către cei a căror interese trebuie îndeplinite într-un fel sau altul, în așa fel încăt aceasta ajunge la consumator care nefiind „antrenat” în selectarea informației, o utilizează așa cum o percepe.

26

Consider că acesta este unul dintre factorii de luat în calcul în „cursa” găsirii vinovaților pentru situația de astăzi unde capitalismul este dezbătut, apărat, condamnat, și așa mai departe.

De exemplu, în America anilor 1930, Președintele Hoover era acuzat de

„colaboraționism” cu politicile laissez‐faire, deși intervențiile sale erau complet anti‐capitaliste. Scopul acestuia era de a împiedica reducerea salariilor.

Totuși, tocmai reducerea salariilor ar fi restaurat, cumva, cererea de muncă și ar mai fi domolit șomajul masiv. Mai apoi, prin invocarea șomajului drastic rezultat chiar din politicile lui Hoover, adversarii capitalismului și‐au asigurat,cu ușurință, un nou val de intervenționism, prin politicile de orientare socialistă din New‐Deal‐ul lui Roosvelt.

Capitolul III: Capitalismul sub impactul crizei economice

Criza economică și financiară: geneza

Este criză! Cum procedăm? Este simplu. Dăm vina pe capitalism, schimbăm sistemul și o luam de la început cu un sistem nou, mai bun, mai performant, mai perfecționat.

De multe ori, acestea sunt reacțiile pe care lumea le are în confruntarea situației actuale.

De cele mai multe ori, oamenii nu se găndesc să găsească și să „repare” greșelile sau să sancționeze vinovații, ci în schimb, încearcă să umple sistemul cu mai multe greșeli prin „finanțarea” evoluției crizei în proporții mai mari.

Voi încerca în continuare să fac o analiză bazată pe mecanismul crizei pentru identificarea factorilor ce au dat greș și celor prin care încă se „susțin” aceste greșeli. Și cel mai important scop este să identific și analizez relația de cauzalitate între crizele economice și sistemul capitalist.

27

Lucian Croitoru, în cadrul conferinței CADI despre Mecanismele crizei economice,ce a

avut loc pe data de 9 decembrie 2009, la Hotelul Hilton din București, spunea: „Marea

lecție a actualei crize va fi că ea nu a fost cauzată de un defect fundamental al

capitalismului, ci de administratorii sistemului.”

În dezbaterile frecvente făcute asupra crizei economice, ea se privește într-o dualitate, consecințe-soluții.

Există trei puncte de plecare importante pentru înțelegerea crizei economice curente.

În primul rând, ceea ce se întâmplă reprezintă spargerea seturilor de acorduri prin care economia mondială a fost guvernată începând cu anii 1980. Aceste acorduri reprezintă „soluția” temporară a capitalului pentru crizele care au apărut anterior.

În al doilea rând, crizele anilor 1970 și încercările de a le rezolva în anii 1980 își au originea într-o contradicție centrală a capitalismului, respectiv contradicția dintre crearea profitului în sfera producției și realizarea profitului în sfera circulației și schimbului.

În al treilea rând, situația nefavorabilă istoric pentru capitalul britanic, cel puțin a celui situat teritorial în Marea Britanie, a lăsat această țară foarte vulnerabilă la criză.

Pe scurt, istoria recentă a crizei este următoarea: în ultima decadă, cei care dețineau puterea de decizie politică ai monopolurilor principalelor monede din lume, au întreprins reducerea ratei dobânzii și expansiunea monetară, în scopul înlăturării tuturor obstacolelor din calea prosperității economice. Responsabilitatea mersului ciclic al economiei, pe ritm de boom and bust, revine tocmai autorităților monetare, care țin frăiele sistemului monetar și care, periodic, eliberează injecții financiare. Ca și în cazul dopajului, iluzia de prosperitate este de scurtă durată, până ce „organismul” economic resimte acut nevoia de a curăța „plăgile” de tip bule speculative.

Dar să le luăm pe rănd astfel încăt imaginea genezei crizei actuale, să fie căt mai clară.

Mecanismul crizei

Explozia creditelor ipotecare

Conform prof.univ.dr. Ana Bal, în lucrarea sa numită „Opinii privind cauzele crizei

28

financiare actuale”, condițiile extinderii dereglementarii în SUA, în anii „90 au accentuat inegalitățile sociale. Acest lucru a dus la nevoia susținerii creșterii economice prin intermediul consumului și pentru înlăturarea tensiunilor sociale, din anul 2001 condițiile de acordare a creditelor imobiliare, au devenit mai accesibile și mai relaxate astfel încăt toate persoanele și gospodăriile cu venituri reduse, să se împrumute pentru a-și cumpără case.

Aceste credite personale, presupuneau o primă perioadă de 2 ani rate ale dobânzii fixe, șî în perioada următoare ratele erau ajustabile la evoluțiile de pe piață.

Conform lui Laurențiu Popa, criza a început „de la creditarea facilă a orice.”

Sistemul de garantare a banilor din partea statului, care a început din anul 1971 din timpul președintelui Nixon prin mobilizarea de transfer a aurului, a dus la situația în care băncile puteau să creeze, practic, bani din nimic. Împrumutând bani în valoare de șase ori mai mare decât cea a depozitelor constituite la banca centrală, băncile puneau în circulație bani creați din promisiuni. Punctul culminant a fost momentul în care administrația americană Bush, a inițiat un program numit „Visul American” prin care orice american își putea lua o casă pe credit.

Dobânzile extrem de scăzute promovate de FED au distrus stimulentul de economisire și au deschis robinetul împrumuturilor și al consumului. Astfel a început creditarea foarte facilă a „orice”.

„Financiarizarea” creditelor

Băncile de investiții, au cumpărat titluri de credit acordate în condițiile menționate mai sus, ce au fost transformate în titluri financiare, care, după ce au fost de asemenea „împachetate” într-o noua „titrizare”, de către aceste bănci de investiții, au fost revândute apoi altor instituții financiare. O particularitate a „financiarizarii” a reprezentat-o asocierea ipotecilor „subprime”. Prin aceste operațiuni, vânzatorii puteau să obțină lichidități, reducănd riscul prin dispersare. În alte cuvinte, pentru cumpărători și sistemul financiar, riscul nu era eliminat, ci doar transferat ultimilor achizitori ai titlurilor financiare emise, pornind de la aceste credite.

Declanșarea crizei în SUA

29

Populația nu a ezitat sa apeleze la împrumuturi ipotecare impovărătoare, cu speranța de a și le refinanța pe parcurs la rate mult mai avantajoase.

În anul 1994, 64% dintre americani dețineau o casă. În anul 2004 s-a atins un maxim istoric de 69,2%. Prețurile caselor au crescut foarte mult, între 1997 și 2006 creșterea fiind de 124% (creștere semnificativa pe o piață matură). Comparat cu venitul anual mediu al unei gospodarii, prețul mediu al caselor a crescut de la aproximativ 3 ori venitul anual mediu la 4,6 ori în 2006.

O gospodărie deținea în medie 13 carduri de credit din care 40% în overdraft. Dar această „masă gratuită” nu avea să dureze pentru întotdeauna. FED, a crescut în mod semnificativ ratele de dobăndă pentru creditele imobiliare începănd cu anul 2006.

Ca rezultat al acestei modificări neașteptate, mii de gospodării cu venituri reduse s-au aflat în situația de a nu-și mai putea plăti ratele scadente și s-au grăbit să-și văndă casele. Vânzările masive au antrenat după ele reducerea dramatică a prețului caselor.

Adăncirea crizei în sistemul bancar american

Prețul caselor scăzănd pănă sub valoarea ipotecilor, unele instituții creditoare nu mai puteau să-și recupereze creanțele (valoarea creditelor acordate) pe seama ipotecilor deținute. În martie 2008 aproape 11% dintre americani dețineau o casă care valora mai puțin decăt valoarea ipotecii. Casele noi nu s-au mai văndut așa de bine, iar piața a fost inundată de case provenite din lichidarile de ipoteci, ceea ce a dus la scăderea și mai accentuată a valorii caselor. Astfel se produce criza „subprime”.

Grafic 3.1: Evoluția ratei de împrumut a primelor bancare

30

Sursa: http://www.economagic.com/em-cgi/daychart.exe/form

Fig.3.1: Evoluția ratei capitalului băncilor în SUA

Sursa: http://www.ecol.ro/files/pdf/Criza-economica.ECOL.pdf

Efectele crizei și intervenția instituțiilor publice

Criza financiară actuală, a intrat în faza acută în septembrie 2008, considerăndu-se astfel, cea mai mare criză după Marea Depresiune din 1929.

Pe 7 septembrie, Fannie Mae și Freddie Mac , au fost obligate să intre sub controlul guvernului în scopul salvării lor de la faliment. Duminică, 14 septembrie 2008,

31

Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari bănci de investitii, se pregătește să intre în

faliment după ce FED a refuzat să o ajute financiar.

Merrill Lynch, altă bancă de investiții a fost preluată în aceeași zi de Bank of America. Luni 15 septembie, majoritatea acțiunilor cad la bursa.

AIG (American International Group), cea mai mare firmă de asigurări din lume, se confrunta pe 16 septembrie 2008, cu o criză acută de lichidități. Fiindcă nu existau alți finanțatori care să o scape de faliment, FED o creditează cu 85 miliarde USD în schimbul a 79,9% din acțiuni.

Grafic 3.2: Fondurile de ajutor acordate de FED

Sursa: http://www.economagic.com/em-cgi/data.exe/fedbog/fedfund

Pănă la sfărșitul săptămanii, piețele s-au aflat în criză totală. Cea ce le-a salvat, a fost o injecție de lichidități în valoare de 105 miliarde USD finanțată din nou de FED.

Aceste fenomene rapide, au dus la mobilizarea organismelor de reglementare din majoritatea țărilor dezvoltate care s-au grăbit să ia măsuri de oprire a colapsului.

Guvernul SUA trimite pentru aprobare la senat un plan de salvare în valoare de 700 miliarde USD. Criza de lichidități afectează din ce in ce mai multe instituții financiare din toată lumea. Guvernele încearcă să sprijine instituțiile financiare, dar în unele țări, situația era mult prea depășită. În Europa, Ungaria, Ucraina și Islanda sunt salvate de la blocaj financiar de Uniunea Europeană, FMI și Banca Mondială. Bursele cad în mod spectaculos, iar volatilitatea este la cote maxime.

7 Prof. Univ. Ana Bal, pornind de la evaluările specialiștilor, scrie în lucrarea sa:

32

„Criza actuală a condus la creșterea datoriei publice americane de la cca. 9500 miliarde

USD la cca. 14000 miliarde USD, valoare care ar reprezenta aproximativ 100% din PIB-ul SUA. Prin naționalizarea Fannie Mae și Freddie Mac, s-a ajuns la situația în care statul american a devenit „creditorul de ultim resort” pentru creditele imobiliare, ceea ce ar reprezenta, în exprimarea lui F. Lemaitre (2008), o „privatizare a câștigurilor și o socializare a pierderilor”.

Conform unui raport al Trezoreriei americane, nivelul datoriei SUA va atinge nivelul de 19,5 mii de miliarde de dolari în anul 2015.

Tabel 3.1: Jucătorii care se află în centrul crizei financiare actuale:

Sursa: Y.Allaire, M. Fîrșirotu,”Pledoarie pentru un nou

capitalism”Bucuresți,Logos,2011,pag.18

3.3 Unele dintre cauzele imediate ale crizei financiare 2007- 2009

După cum am văzut pănă acum, criza este un eveniment ce a afectat toată societatea, pornind de la clasa de jos, clasa de mijloc și chiar și clasa bogaților. Într-adevăr, la fiecare categorie a avut un impact diferit, dar cea ce iese în evidență este faptul că, declanșarea și demersul crizei au avut la bază căteva greșeli care par naive la prima vedere dar cu siguranță nu sunt. Această criză a pornit ca rezultat a lăcomiei marilor jucători, susținută apoi prin așa numitele programe de „ajutor” pentru populația cu venituri reduse,

33

„trăgăndu-i” în joc pe toți „visătorii”, ca apoi să le lase și fără ce posedau prin devalorizarea completă a proprietăților deținute. Avănd în vedere că acesta este un cerc vicios, bineînțeles că efectele negative nu au întărziat să apară și pentru cei care au

început „jocul”.

Și care au fost efectele crizelor economice și financiare asupra capitalismului?

Neîncredere, conspirații, reacții violente ale populației din toate țările dezvoltate sau în dezvoltare, care au ca sistem aplicat capitalismul, ajungăndu-se pănă la dezbateri aprinse pentru renunțarea la sistem, acordăndu-i-se toată vina și fiind considerat neperformant.

În capitolul anterior, am încercat să-i dau o nuanță capitalismului de astăzi care se pretinde a fi pur și aplicat ca la carte, dar realitatea contemporană demonstrează altceva.

Pornind de la această imagine, trebuie avut în vedere, „că nu se poate vorbi despre o criză inerentă capitalismului atât timp cât nu există nici o țară pur capitalistă în contextul actual.”

În concluzie, și conform teoriei austriece susținută de Ludwig Von Mises, responsabilă pentru criza actuală economică (deoarece se întinde mult în afara domeniului financiar) este însăși intervenția statului în economie, mai exact intervenția inflaționistă a băncii centrale, care duce la expansiunea creditului bancar.

Conform lucrării ”Pledoarie pentru un nou capitalism”, voi prezenta în continuare căteva dintre cauzele cu efect imediat ce au adus la declanșarea crizei:

Dereglementarea și nereglementarea piețelor financiare

Căutarea de randamente „alpha” de către toate fondurile de plasament

"Inovația financiară"- Creșterea fenomenală a produselor financiare complexe

Dereglementarea și nereglementarea piețelor financiare

În mod general, dereglementările sunt necesare deoarece tocmai lipsa acestora în sistemul financiar american a fost generatorul de probleme care s-au răspăndit foarte rapid pe plan financiar mondial. În anii ‟90, marile bănci americane, sprijinite de Robert Rubin au încercat să desființeze Glass-Steagall Act care împusese în 1933 o compartimentare a

34

sistemului financiar în bănci comerciale, bănci de investiții, societăți de asigurări, curtieri de valori mobiliare.

Citigroupa fost primul beneficiar al acestei dereglementări care tocmai cumpărase societatea Traveler. Aceasta din urmă deținea în afara unor filiale de asigurări, firme de curtaj și bănci de investiții. Rubin și compania sa au căștigat „bătălia” reușind să elimine

Glass-Steagall Act care timp de 50 de ani avusese rol de protector ai sistemului financiar american împotriva crizelor.

În urma acestui proces, au avut loc numeroase fuziuni/achiziții între băncile comerciale, băncile de investiții, casele de curtaj etc. Rezultatul acestor desfășurări a creat un sistem compus din instituții financiare "too big to fail" (prea mari ca să se prăbușească), și „too conected” ale căror motivații financiare au jucat un rol determinant, dar insuficient recunoscut, în falimentele Enron, Worldcom, Global Crossing și în celelalte, de la

începutul anilor 2000.

"Inovația financiară"- creșterea fenomenală a produselor financiare complexe

Dacă inovația este elixirul creșterii în întreprinderile industriale, cu totul altfel stau lucrurile în întreprinderile financiare. Or, de douăzeci-treizeci de ani, lumea finanțelor produce "inovații" într-un ritm remarcabil. În consecință, sistemele financiare au devenit complexe montaje financiare în mare parte ascunse în afara bilanțului instituțiilor financiare. Acest sistem este impenetrabil; opacitatea și complexitatea lui fac dificile evaluarea și stabilirea riscurilor.

Două "produse" ilustrează perfect pericolele "inovației" financiare nestăvilite. Ele s-au dovedit a fi verigile slabe care au făcut să se prăbușească mari bucăți de zid ale unui edificiu mai șubred decât părea. Este vorba de derivatele de credit (CDS) și de creanțele titrizate (CDO).

3.4 Efectele crizei asupra economiei țărilor subdezvoltate

În această parte, voi încerca să expun implicațiile crizei economice globale privind creșterea economică și sărăcia țărilor subdezvoltate.

35

Diferite forțe economice și politice (guverne, creditori, investitori și instituții financiare) și beneficii potențiale au determinat adâncirea continuă procesului de globalizare. După căderea Sistemului de la Bretton Woods (1971) s-a trecut într-o nouă etapă de dezvoltare a sistemului financiar internațional caracterizată printr-o mobilitate ridicată a capitalurilor și printr-o participare a unui mare număr de țări în curs de dezvoltare la derularea tranzacțiilor financiare în cadrul acestuia. Gradul ridicat de integrare al piețelor financiare, dublat de liberalizarea fluxurilor de capital a condus la creșterea interdependențelor între economiile dezvoltate și economiile în dezvoltare din toate regiunile lumii.

Din cauza acestor interdependențe, criza economică globală a afectat vizibil și în mod direct economiile în dezvoltare prin intermediul transferului activelor toxice sau creditelor neperformante.

De asemenea, criza a dus la o scădere bruscă a comerțului mondial și la un declin rapid a prețurilor de materii prime în țările slab dezvoltate. Un alt impact a fost și cel asupra scăderii fluxurilor investiților străine directe care au atins cel mai înalt nivel în anul 2007.

Un alt mecanism de transmitere a efectelor negative ale crizei este încetinirea fluxurilor de forță de muncă. Acest fenomen a fost cauzat de criză și sprijinit de rata mare a șomajului în țările dezvoltate care avănd de asemenea și un export redus de materii prime, au diminuat cererea de forță de muncă imigrantă. În același timp, criza economică a condus și la o deterioare a poziției fiscale a tuturor economiilor.

Impactul crizei economice globale asupra țărilor subdezvoltate, a fost condiționat de 2 factori cu manifestare diferențiată de la o țară la alta: nivelul de integrare a acestor țări în economia globală și nivelul de economisire.

Am vorbit în capitolul anterior despre accentuarea inegalităților între populația săracă și cea bogată, și despre faptul că aceasta se pune pe seama activității capitalismului ca sistem neperformant. În acest capitol reiese în mod foarte clar faptul că există o legătură strănsă între funcționarea capitalismului și crizele financiare. Ideea principală a lucrării mele este cea conform căreia capitalismul la lucru a funcționat în sens contrar pieței libere, cu care trebuia să lucreze în sincron.

36

Efectele mecanismului crizei și impactul său în economie, contrazic aceea sintagmă conform căreia capitalismul este neperformant și vinovat pentru toate „relele societății”

(idee din ce în ce mai des vehiculată nu numai în viața de zi cu zi, ci și în cercurile politice și academice.)

În concluzie, piața a fost liberă, de asemenea și activitățiile economice și financiare ale jucătorilor care fac parte din aceasta din urmă. Această libertate folosită îndividual și în scop propriu, de multe ori a dus la „încălcarea” acelor valori morale și etice despre care se afirmă în mod constant că ar fi distruse tocmai din cauza sistemului de capitalism.

3.5 Criza economică și financiară în Romănia

Conectarea tot mai intensă a economiei românești la fluxurile economice internaționale, (reale și de capital) a favorizat procesul de catching‐up înregistrat în ultima perioadă, evoluție evidențiată de ritmurile de creștere din perioada 2000‐2008.

Înaintea propagării crizei în Romănia, impactul acesteia era consderat indirect: existau puține contracte de comerț cu SUA și băncile americane; puține investiții americane în Romănia: 70% din comerțul Romăniei, se derula în interiorul Uniunii Europene.

Însă, o economie emergentă, încă marcată de rigidități structurale, deschisă la piața externă, poate fi profund afectată de asemenea conjuncturi economice nefavorabile. După cum s-a observat pănă acum, propagarea crizei economico‐financiare din SUA și Marea

Britanie a atins și economia românească, care de la o creștere de 7,9% a PIB real în 2008, a trebuit să‐și reducă semnificat ritmul de creștere. Analiza efectelor asupra economiei Romăniei, vizează mai multe planuri: evoluția volumului producției, situația pe piața muncii și evoluția șomajului, iar în final analiza ritmului investițional în economie.

3.5.1 Producția de bunuri

În România, oscilațiile conjuncturale în evoluția volumului producției în industrie și construcții au fost prezente chiar și în perioada anterioară lunii septembrie‐octombrie

2008. Însă, după această perioadă, în intervalul octombrie – ianuarie, s-a constatat o

37

reducere a producției în aceste domenii, cel industrial fiind cel mai afectat. (Pentru evoluția volumului producției în perioada întrării în criză, vezi anexa B, grafic 3.3)

3.5.2 Piața muncii

În conformitate cu înregistrările efectuate de ANOFM, numărul concedierilor a crescut în perioada septembrie‐noiembrie 2008 cu aproximativ o treime față de perioada similară din anul anterior (cu un maximum de 16,8 mii persoane atins în luna noiembrie). Cele mai frecvente anunțuri de închidere a unor capacități de producție au provenit din sectorul industrial și cu deosebire din ramurile orientate cu predilecție către export (ca urmare a contractării cererii externe). Printre acestea s‐au regăsit: industria petrochimică, metalurgie și construcții metalice, mijloace de transport rutier și componente auto, mașini, echipamente și aparate electrice. Dat fiind gradul relativ ridicat de specializare a acestor segmente industriale, reangajarea sau reconversia profesională a celor disponibilizați, a fost dificilă, ceea ce a accentuat dimensiunea șomajului ciclic.

(Pentru evoluția forței de muncă și a ratei șomajului în perioada intrării în criză, vezi anexa B, grafic 3.4)

3.5.3 Investițiile

Nivelul investițiilor (formării brute de capital) a înregistrat o evoluție negativă pronunțată, începând cu septembrie 2008, lună în care semnalele crizei mondiale și‐au făcut simțită tot mai acut prezența și în economia României. (Pentru evoluția trendului de investiții privind perioada întrării Romăniei în criză, vezi Anexa B, grafic 3.5)

(Pentru evoluția numărului de societăți comerciale cu investițiile străine în Romănia, pivind perioada 2005-2010, vezi Anexa B, grafic 3.6)

38

Capitolul IV: Pledoarie pentru un “nou capitalism

Nu putem reconstrui economia pe aceeași piloni de nisip

(Președintele Barack Obama)

În cadrul acestui capitol, am urmărit în preponderență perspectiva autorilor Yvan Allaire

și Mihaela Fîrșirotu, a cărții cu același titlu care face o analiză profundă a sistemului capitalist prin identificarea și explicarea elementelor ce stau la baza sa, completănd cu alte abordări alternative ale altor autori.

Lucrarea analiștilor economiști mai sus amintiți, arată cum o lentă corupție a sistemului pieței șî întreprinderii private a condus la capitalismul din anii ‟80 și ‟90 și la crizele

39

financiare repetate ale anilor 2000. Autorii, formulează un ansamblu de propuneri pentru a stabili un sistem economic și social mai echitabil, mai moral și mai stabil.

Dar totuși, această carte nu este singura care abordează alternativa sistemului. Sunt și alți autori care contestă continuitatea capitalismului.

Am mai atins în capitolul I acest subiect prin care am prezentat cele două tabere de discuții privitor la performanța continuă a capitalismului și înlocuirea acestuia cu un sistem mai bun. Pănă acum societatea a încercat comunismul, socialismul, keynesismul, dar niciunul dintre aceste sisteme nu a rezistat timpului și toate au fost înlăturate.

Capitalismul a realizat pănă acum cea ce alte sisteme nu au reușit nici pe departe. A redat individului posibilitatea de a fi liber, libertatea de a alege, și puterea alegerii a cea ce consideră el că este mai bun pentru viața lui prin exercitarea propriilor capacități. În momentul de făță, în cadrul discuțiilor celor două tabere, susținători și adversari, care au luat amploare, se disting distributiștii.

4.1 Viziunea distributistă ca alternativă la capitalism

Thomas Storck, în articolul său „Un nou drum pentru economie”, ridică o întrebare: „Dacă atăt comunismul, căt și capitalismul sunt acum discreditate, există oare alte căi de a organiza activitatea economică?”Autorul tratează alternativa aplicării sistemului distributist susținănd că „Distributismul este o metodă care este conformă atăt cu natura umană căt și cu justa înțelegere a libertății și binelui întregii societăți… un mod de organizare a economiei care caută să pună proprietatea privată în serviciul adevăratului bine, cel care este atăt în folosul proprietarilor căt și al comunității”.

Acesta este modul în care susținătorii distributismului văd lucrurile. Aceștia consideră distributismul, sistemul alternativ pentru înlocuirea capitalismului care poate reda echilibrul societății prin participarea comună la proprietate privată.

Pentru a sprijini această teorie, susținătorii distributismului aduc exemple de economii prospere precum cea a Corporaților Cooperativelor Mondragon din Spania, care reprezintă un adevărat succes a proprietății comune unde participă mai mulți proprietari și în care bogăția este distribuită și nu concentrată.

40

În Mondragon,există o rețea de cooperative cu 100.000 de lucrători-proprietari și venituri anuale de 24 de miliarde de dolari. Cooperativele oferă o gamă variată de produse, de la subansamble auto până la produse financiare, comerciale și agricole. Corporația Mondragón și-a început activitatea după ce războiul civil devastase Țara Bascilor.

Din mijlocul acelei sărăcii, oamenii și-au creat o adevarată bogăție bazată pe hotărâre și solidaritate.

Un alt exemplu ar fi cel din Emilia-Romagna, o regiune din Italia, unde producția industrială este sustenabilă, descentralizată, flexibilă și cu costuri fixe reduse. Aici este o economie în care 40% din PIB provine de la cooperativele lucrătorilor-proprietari. În această regiune, salariul mediu este de două ori mai mare decât în restul Italiei.

Într-adevăr, aceste regiuni reprezintă bune exemple care evidențiază succesul modelului aplicat aici, dar aceste exemple nu dau siguranța că acest sistem ar putea fi aplicat cu succes peste tot. După cum bine am văzut pănă acum, prosperitatea și succesul unui sistem nu depinde strict de regulile economice ce îl determină, ci mai degrabă de perceperi și perspective la nivel individual. Fără să intru prea mult aici în detalii filosofice, este clar faptul că esența naturii umane tinde spre egoism și lăcomie. De asemenea, este conturată și în funcție de mediul sau cultura în mijlocul a căror înfluențe acesta se dezvoltă.

Dar T.Storck nu este singurul autor care tratează distributismul ca soluție la problemele actuale, economice și sociale.

John Medaille, un alt autor care susține distributismul în scrierile sale, afirmă: „..Putem vorbi de libertate economică doar în situația în care țăranul are pămănt și mijloacele necesare ca să-l lucreze, mecanicul – propriile lui unelte, iar muncitorul din fabrică stăpănește o parte din locul său de muncă. Doar dacă există o astfel de libertate politică și economică, doar atunci putem vorbi de „piață liberă”… „distributismul încurajează familia și comunitatea locală și respectă diferențele de cultură, de limba și de religie.”

41

Medaille condamnă capitalismul în practică spunănd: „Capitalismul de tip „laissez-faire" este un sistem mereu invocat, dar care nu a existat niciodată”. Autorul consideră capitalismul un sistem ce a depins de ajutoarele masive acordate de stat. „Cu fiecare nouă criză a capitalismului, se marește intervenția statului în economie, pănă cănd sistemul se va prăbuși sub propria greutate.”, susținănd astfel afirmația lui Marx.

Privitor la cartea lui Y.Allaire, autorul propune o nouă formă de capitalism care trebuie să răsară „de pe ruinele capitalismului financiar.” Allaire propune un capitalism al producătorilor, un capitalism care îndeamnă întreprinderile să găndească pe termen lung, să restabilească în cadrul întreprinderilor o loialitate reciprocă între conducere și angajați, o mai mare echitate salarială, care toate să favorizeze sentimentul nediscriminării. Acest capitalism îi va recompensa pe cei care contribuie într-adevăr la bunăstarea economică a societății.

Autorul continuă: „Acest capitalism se va baza pe noi forme de proprietate asupra

întreprinderilor, și de remunerare a conducătorilor, care vor oferi garanții de stabilitate și de respectare a proprietății, le vor permite administratorilor să administreze firma conform unei viziuni și unor planuri pe termen lung și vor favoriza apariția sentimentelor de solidaritate, încredere reciprocă și respect reciproc, esențiale pentru buna funcționare a organizațiilor.

Acest capitalism nu va fi doar rezultatul măsurilor luate de guverne și de agențiile lor. El se întemeiează de asemenea și în mod esențial pe comportamentul conducătorilor de întreprinderi. Remunerațiile trebuie să fie echitabile și să contribuie la conservarea sentimentului prețios de a fi cu toții în aceeași barcă. Piețele financiare nu trebuie să mai exercite asupra companiilor presiuni în favoarea randamentului pe termen scurt în timp ce acestea se confruntă cu o concurență dură pe piața bunurilor și serviciilor”.

După cum bine se poate vedea, discuțiile despre înlocuirea sau „reformarea” capitalismului au luat cele mai serioase forme care întăresc încrederea acestori autori din ce în ce mai mult în calea de succes a distributismului. În esență, propunerile de mai sus, par corecte și teoretic eficiente, dar cea ce nu se ia în considerare, este faptul că piețele nu sunt astfel „disciplinate” încăt să adopte

42

aceste forme de „nou capitalism” care să contureze uniform valorile sociale și morale. Metodele propuse mai sus sunt aproape similare cu cele pe care le-am menționat în capitolul II, prezentate de Ovidiu Hurduzeu, în cadrul lucrării sale „Capitalismul cu conștiință și economia participativă”. Viziunea susținătorilor distributiști, este clară în fond, dar aceasta nu cuprinde toată problematica societății de astăzi.

Întreprinderile de tip cooperative, cu salariați-proprietari, nu se pot construi peste noapte așa cum nu poți transforma un om sărac într-un proprietar, fără ca acesta să aducă contribuțiile proprii. Esența capitalismului este simplă: îi dă fiecărui om posibilitatea să se realizeze prin capacitățiile proprii. Nu aceasta este problema. Fără a mă repeta, ideea pe care am încercat s-o evidențiez prin intermediul lucrării, pănă acum, a fost aceea că adevărata problemă o constituie modul în care capitalismul a fost aplicat, folosit, și faptul că s-a abuzat de libertatea pieței.

Capitalismul în autocritică

Evoluția acestui capitol, se sprijină pe dezbaterile aduse de cele două tabere anterior menționate: adversari și susținători ai capitalismului. Pănă acum, am încercat să prezint viziunea celor care cred într-o alternativă mai bună a sistemului și în continuare, vom vedea opiniile preponderente ale susținătorilor săi.

A critica, nu înseamnă neapărat a respinge, dar tocmai aici se nasc confuziile care împart cele două „tabere”. Susținătorii capitalismului sunt conștienți de defectele acestuia, își prezintă obiectiv opiniile și încearcă să identifice „piedicile” care îngreunează mersul sistemului, fără a recurge la alternative de înlăturare.

Ana Bal, în lucrarea sa „Transformări economice regionale și globale,”afirmă:

„Lipsa asocierii dintre libertate și responsabilitate, la orice nivel, individual, guvernamental, mondial,- nu poate decăt să compromită valoarea libertății, fapt cu consecințe extrem de grave asupra organizării politice și sociale.”

Tocmai cum spuneam mai sus, nu capitalismul în sine este problema ci abordarea și metodele de aplicare a economiei, practicate în cadrul său. Una dintre aceste probleme

43

existente în cadrul său, au fost și încălcarea valorilor morale care s-a produs prin utilizarea libertății fără responsabilitate. Prin urmare, aceste acțiuni au dus la declanșarea crizei actuale.

O altă opinie privind susținerea continuității capitalismului, condamnănd elementele ce îl atacă și care îi strică adevarata funcțiune, este a lui Stephan Kinsellacare afirmă: „Dacă ești un susținător al pieței libere, al proprietății private, trebuie să te opui statului deoarece statul este un agent al agresiunii instituționalizate împotriva drepturilor de proprietate privată.”

Stephan Kinsella, prin această afirmație, critică cea ce toți susținătorii capitalismului susținut de teoria austriacă, găsesc ca element defect în evoluția capitalismului contemporan: intervenția masivă a statului în economie în perioadele fragile.

Stephan Kinsella, fiind un libertarian convins, este de asemenea adept al teoriei austriece. Această teorie, constă în mare parte în criticile aduse intervenției inflaționiste a băncii centrale, pe care o consideră vinovată de expansiunea creditului bancar.

Lucian Croitoru, de asemenea afirmă: „Ni se poate spune că alegerile libere private au fost întotdeauna responsabile și că nu au contribuit la criza actuală. Dar, cu certitudine, cănd a izbucnit criza financiară regulile nu mai erau demult bune. Criza a întrerupt un proces treptat de deraiere a regulilor de la cerința de a fi clare, coerente între ele și corecte. Cănd aceste reguli deraiază substanțial de la aceste cerințe, nu mai putem vorbi de capitalism.”

După cum puteam vedea, cei trei autori citați mai sus, aduc critici la adresa pilonilor neperfomanți ce stau la baza capitalismului. Cea ce rezultă sa fie clar este faptul că autorii îi evidențiează greșelile în practică, fără să blameze sistemul, și îi recunosc meritele.

Soluții privind reformarea capitalismului actual

În urma scurtei analize privind opiniile susținătorilor și adversarilor capitalismului,voi

încerca în continuare și pentru a finaliza să redau căteva din soluțiile anumitor autori privitor la viitorul capitalismului. Trebuie acesta reformat sau înlocuit?

44

Mahathir Mohamad,într-un articol numit „West needs to go back to capitalist basics” afirma: ”Cred că oamenii au deviat de la căile inițiale ale gestionării crizei financiare actuale…Singura cale prin care economia să se recupereze este în primul rănd ca oamenii să accepte că lucrurile nu mai merg cum trebuie.

Ei trebuie să reînceapă să realizeze afaceri autentice, să producă și să văndă. Salariile, bonusurile, și alte stimulări, trebuie să fie mai mici pentru a deveni competitive. De asemenea, piețele financiare trebuie supravegheate și controlate de către guvern.”

Astfel, M.Mohamad, susține atăt piața liberă căt și intervenția statului în momentele critic necesare dar fără ca aceasta să devină excesivă.

Yvan Allaire, propune în articolul său „Pentru un capitalism al proprietarilor” următoarele soluții pentru o reformare a capitalismului actual: „Trebuie să îndemnăm guvernele să favorizeze și să promoveze o mare diversitate de forme de proprietate asupra întreprinderilor: de la întreprinderea care rămâne sălbatic privată până la cooperative, de la întreprinderea cotată la bursă cu acțiuni care a dat dreptul la vot multiplu până la societăți de stat pure sau hibride, de la firme de familie la afaceri în parteneriat”.

Trebuie să avem in vedere că, pentru a crea un sistem nou de capitalism, bazat pe elementele ce îl determină ca performant și perfect în teorie, trebuie impuse căteva reglementări și trebuie create căteva legislații care să mențină în frău libertatea economică necontestată a marilor jucători și să diminueze puterea forțelor centrifuge care stau la baza capitalismului.

Căteva reglementări, prezentate ca soluții pentru temperarea problemelor actuale, în cadrul capitalismului, ar putea fi:

crearea de legislații sănătoase privind concurența, care să prevină și să taxeze încălcarea concurenței (acțiune predilectă marilor jucători CTN-uri).

reformararea sistemului de învățămănt, astfel încăt să promoveze valorile umane, respectul reciproc, responsabilitățile sociale,etc., altfel decăt sunt promovate în sistemul actual, bazat în mare parte pe individualism, consumism și materialism.

45

Și totuși, ne aflăm în mijlocul dezbaterilor „pro” și „contra” continuității capitalismului. Deseori, cănd se discută prezentul, se uită faptul că trecutul ar putea da căteva răspunsuri. Dacă capitalismul este neperformant și incapabil să mai rezolve problemele actuale, cum a reușit in trecut, Germania capitalistă să întreacă Germania socialistă, Coreea de Sud să întreacă Coreea de Nord, iar Finlanda să întreacă Estonia pe vremea cand aceasta din urmă, era parte a Uniunii Sovietice? Acesta este trecutul care pune față în față capitalismul cu celelalte ideologii eșuate.

Concluzii:

Avănd în vedere întreaga istorie a capitalismului, analizănd cu grijă ciclurile de creștere și descreștere prin care a trecut, numeroasele perioade de expansiune și regres, perioadele de fluctuații, crize și stagnări, ajungem astăzi la capitalismul contemporan care scrie o altă istorie, un alt demers al evoluției societății și al economiei.

Am văzut în capitolul I, conceptul de capitalism tratat din diferitele puncte de vedere al susținătorilor și adversarilor. Unele opinii ale susținătorilor sunt prea radicale, altele prea libertariane, dar în fond, toate apără piața liberă, proprietatea privată bazată pe producție și profit. Aceștia consideră capitalismul, forța care a redat individului libertatea de a face propriile alegeri, de a-și testa propriile capacități, și a schimbat perspectiva acestuia despre viață. Căt despre adversari, aceștia au privit întotdeauna capitalismul ca un rău pentru indivizi, ca o putere de concentrare a bogăției în puține măini, care împarte

46

societatea în săraci și bogați, fără să le dea oportunitatea săracilor să participe la capital și proprietatea privată.

În interiorul capitolului II, capitalismul este prezentat ca sistemul perfect în teorie. Sistemul care prin organizarea sa, a depășit tot ce era vechi, schimbănd poziția socială a indivizilor, și îndeplininind toate nevoile și necesitățiile acestora, dincolo de nivelul de supraviețuire. Dar totuși, avantajele nu pot exista fără dezavantaje, așa că aici apar și nemulțumirile.

Cum nici o ideologie nu poate mulțumi pe toată lumea simultan, capitalismul a fost apreciat și criticat în același timp, pentru meritele pe care le are și pentru efectele negative care s-au produs în cadrul său. În principal, nemulțumirile s-au produs din cauza accentuării inegalităților economice între pătura bogată a societății și cea săracă. În timp ce marii manageri, lideri, președinți, CEO, sau funcționari ai guvernelor, erau remunerați cu venituri inimaginabil de ridicate, restul populației își pierdeau locurile de muncă și nu mai aveau cu ce să-și plătească datoriile mari pe care și le făcuseră în perioadele „de glorie” ale economiei.

Trecerea capitalismului de la teorie la practică, nu a fost una foarte reușita tocmai din cauza modalităților de implementare distorsionate, de care s-a profitat. Un efect privit ca negativ, al capitalismului, este dispariția IMM-urilor. Acest lucru a determinat micii proprietari să-și închidă afacerile, rămănănd astfel fără sursă de venit, și întrănd în categoria clasei angajată la marile întreprinderi. Acestea au fost în principiu motivele care au stărnit nemulțumirile multor grupuri de indivizi. În același timp, aceste motive au stărnit și acțiunile anti-capitaliste a celor care trăiau sub sistem, dar cu alte preferințe ideologice.

În urma acestor evenimente, în convingerea majorității, capitalismul apare ca singurul vinovat al problemelor actuale. Același rol de vinovat îi este atribuit capitalismului, și de mass-media care de multe ori este înfluențată să acționeze în interesului unora sau altora, răspăndind febra speculativă, preocuparea obsesivă pentru rentabilitatea imediată și dictatura banului. Prin încercarea de a răspunde la întrebarea ridicată la introducerea

47

lucrării, privitor la esența capitalismului contemporan, se poate afirma că, capitalismul este un sistem bun în plan teoretic, aplicat însă deficitar în practică.

Pentru a confirma cele spuse mai sus, capitolul III, prezintă capitalismul în secolul XXI, sub impactul crizei, economico-financiare. Criza actuală a întărit și mai mult ideea că totul se intămplă din cauza capitalismului și că, precum celelalte sisteme, a ajuns la etapa cănd nu mai poate fi îndeajuns de bun încăt să fie susținut în continuare.

Aceasta a început în SUA și a fost cauzată de încercarea de creștere economică prin intermediul creșterii consumului și ieftinirii creditelor. În momentul în care populația a apelat la credit pentru a-și îndeplini nevoile precum cumpărarea unei case, economia a avut un boom, finanțată artificial care a început să se stingă o dată ce băncile au ridicăt dobănzile creditelor în așa fel încăt populația nu mai putea să plătească. Prin urmare oamenii s-au repezit să văndă proprietățile cumpărate dar prețul acestora scăzuse sub nivelul prețului de ipotecă. Neavănd posibilitatea să mai plătească datoriile la bănci, acestea au rămas fără lichidități și au apelat la ajutorul guvernului pentru salvarea de la faliment. Și cum cercul este vicios, prin scăderea puterii economice a marilor corporații și instituții, a crescut șomajul și s-au accentuat inegalitățiile. Aceasta este mecanismul prin care a funcționat sistemul, în principal abuzăndu-se de piața liberă și oportunitățile oferite de aceasta, și sprijinit de intervenția masivă a statului în unele sectoare, lăsănd celelalte să se prăbușească.

Ultimul capitol, încearcă să răspundă la întrebarea, dacă există o alternativă la capitalism sau trebuie doar reformat capitalismul contemporan?

Istoria capitalismului nu este și nu poate să fie numai triumfală. Tocmai cum spuneam mai sus, nu capitalismul în sine este problema ci abordarea și metodele de aplicare a economiei, practicate în cadrul său. Într-adevăr, capitalismul are și eșecuri, nereușind să funcționeze în mod perfect de-a lungul toate ciclurilor de creștere, dar nu putem să nu îi recunoaștem și meritele, reflectate atăt de evident în realitatea de astăzi.

Din punctul meu de vedere, soluția nu este nicidecum înlăturarea sistemului ci mai degrabă diminuarea și ameliorarea punctelor slabe. Economia a reușit să se redreseze în perioadele în care celelalte ideologii au lăsat în urmă o economie și o societate haotică.

48

De ce ar trebui să schimbăm sistemul tocmai acum cănd tot ce rămăne de făcut, este corectarea modalităților de implementare ale acestui sistem, care fiind distorsionate în trecut, au dat oportunitatea unor grupuri de indivizi, să profite de pe urma lor.

ANEXA: Evoluția volumului producției, evoluția șomajului și analiza ritmului investițional în economia Romăniei în perioada propagării crizei

Grafic 3.3: Evoluția volumului producției

Sursa: www.bnr.ro /buletin de conjunctură, martie 2009

Grafic 3.4: Evoluția forței de muncă și a ratei șomajului

49

Sursa: www.bnr.ro /buletin de conjunctură, martie 2009

După cum se observă din analiza graficului de mai sus, s-a estimat o reducere a investițiilor în construcții ce a continuat și în perioada următoare. O evoluție similară a fost înregistrată și in industriile producătoare de tehnică de calcul, aparate electrice și electronice.

Stoparea trendului descendent a fost prezent mai ales în industrii precum cea metalurgică, construcții metalice, materiale de construcții, chimică, respectiv cea a transportului de energie, gaz metan.

Grafic 3.5: Estimări privind investițiile

Sursa: www.bnr.ro /buletin de conjunctură, martie 2009

Grafic 3.6: Evoluția numărului de societăți comerciale străine în Romănia, pentru perioada 2005-2010

50

Sursa: http://www.onrc.ro/ ,Investiții Străine Directe 2010

BIBLIOGRAFIE:

***„Capitalismul în sec XXI”, sursa:http://www.scribd.com/doc/24858803/Capitalismul-in-sec-XXI, acc. 21 ianuarie 2012

*** Institutul Ludwig von Mises, „Este criza financiară actuală inerentă evoluției capitalismului?”, http://www.nouarepublica.ro/este-criza-financiara-actuala-inerenta-evolutiei-capitalismului/, acc.18.05.2012

3. ***, „Criza piețelor cu structuri imperfecte: cauzele imperfecțiunilor, costuri economice și sociale, soluții”,sursa: http://www.scribd.com/doc/95296765/C11-Criza- Actuala-Vs-economia-Libertatii

4. Adam Smith,” Avuția Națiunilor,” Colecția de economie, Ediția 2011

51

5. Ana Bal (coordonator) ,Sterian Dumitrescu , Rodica Milena Zaharia,Anca Gabriela Ilie, . Dan Dumitriu, Camelia Candidatu, Octavian Jora, ”Economia Mondială” ,

Editura Economică, București,

Ana Bal „Transformări economice regionale și globale” Editura ALPHA MDN,

București, 2009, pag. 285

Ana Bal, „Opinii privind cauzele crizei financiare actuale” The Romanian Economic Journal, pg 2, sursa: http://rejournal.eu/Portals/0/Arhiva/JE%2031/JE%2031%20- %20Ana%20BAL.pdf

8. Cosmin Marinescu, ”Jurnal de Criza:capitalism cu prezumție de vinovăție” sursa: http://ecol.ro/content/jurnal-de-criza-capitalism-cu-prezumtie-de-vinovatie

Cosmin Marinescu, Bogdan Glăvan, Bogdan Enache, Gabriel Staicu, „Criza economică și capitalismul” Centrul pentru Economie și Libertate

Cristian Păun, Radu Lupu, Sorin Dumitrescu, Octavian-Dragomir Jora, Bogdan

Glăvan „Criza economică- cauze,caracteristici,”- Revista de științe politice,Volum XVIII, București, Iunie 2010 – http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_148_1.pdf

11. David Rubenstein, „A letter to capitalists from Adam Smith” sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/a3e50fa6-3ab7-11e1-a756-00144feabdc0.html#axzz1xwhSjoBQ, accesat 13 martie 2012

12. Doniphan Blair, „The History of Advertising and Capitalism”, sursa: http//www.amedianysf.comhistoryofadvertising.html

13. F.A. Hayek, „Capitalismul și istoricii”, editura Humanitas, București, 1998

Florina Bran, Carmen Valentina Rădulescu, Ildikó Ioan, Florentina Olivia Bălu

„Criza economică și efectele sale asupra economiei globale”, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), pag. 74, sursa: http://store.ectap.ro/articole/592_ro.pdf

Hans-Hermann Hoppe, „Teoria socialismului și capitalismului”

http://mises.ro/files/hoppesocialismcapitalismro.pdf

Hilaire Belloc, „Un eseu asupra restaurării proprietății”, www.agriculturasustenabila.blogspot.com/2011/10/hilaire-belloc.html

John Medaille, „Distributismul și întreprinzătorul”-http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2011/03/distributismul-siintreprinzatorul.html

52

18. John Médaille, „Plutonomiștii, Citibank și ciclurile morții”, sursa: http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2010/03/plutonomistii-citibank-si-ciclurile.html acc.21.03.2012

John Medaille, Ovidiu Hurduzeu,” Economia Libertății” Editura Logos, Bucuresti,

2009

John Plender „Capitalism in crisis: The code that forms a bar to harmony”, sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/fb95b4fe-3863 11e1 9d07-00144feabdc0.html#axzz1iyyfotzL

Laurențiu Popa, „TOTUL DESPRE CRIZĂ: Trăim eșecul intervenționismului masiv al statului în economie”, sursa: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/totul-despre-criza-traim-esecul-interventionismului-masiv-al-statului-in-economie-122442.html, acc. 20 Iunie 2012

Lucian Croitoru,” Vom reuși să facem din capitalism noua normalitate” sursa: http://cursdeguvernare.ro/lucian-croitoru-vom-reusi-sa-facem-din-capitalism-noua- normalitate-capitalismul-de-dambovita.html

Ludwig von Mises,” Capitalismul și dușmanii săi” , Editura Nemira,Bucuresti,

1998

Mahathir Mohamad, „West needs to go back to capitalist basics” sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/fb95b4fe-3863 11e1 9d07-00144feabdc0.html#axzz1iyyfotzL

Massoud Karshenas, „The Impact of the Global Financial and Economic Crisis on LDC Economies”, Departamentul de Economie SOAS, Univesity of London, Aprilie 2009

Ovidiu Hurduzeu „Capitalismul cu conștiință și economia participativă”, http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2010/06/capitalismul-cu-constiinta-si-economia.html, acc. 4 iunie 2010

Peter Bauer – „Equality, the Thirld World and the Economic Delusion” Harvard

University Press, 1981, Cap 1 „The grail of inequality”, pag 16

Phillip Blond „Remoralizați piața, relocalizați economia și recapitalizați săracii”, sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-libertatii-ii-5021233/, acc. 12 ianuarie 2012

Răzvan Alistar,” O recunosc chiar investitorii:Capitalismul este in criza”, sursa; http://www.ziare.com/economie/criza-economica-mondiala/o-recunosc-chiar acc. 25 Ianuarie 2012

53

Robert Gilpin,” Economia mondiala in secolul XXI. Provocarea capitalismului global”, Editura Polirom 2004, București

Robert Heilbroner,”Filozofii lucrurilor pământești„Minunata lume a lui A.Smith”

(cap. III), Humanitas, 1994, pg.47

Stephan Kinsella, „Down with Anti-market "Anarchists"”, sursa: http://libertarianalliance.wordpress.com/2012/02/21/down-with-anti-market-anarchists/

Thomas Storck,”Un nou drum spre economie”- John Chrysostom Medaille, Ovidiu

Hurduzei„Economia Libertății”, Ed. Logos 2009

Tiberiu Brăilean, „Capitalismul secolului XXI” sursa: http://tiberiubrailean.finantare.ro/2008/10/21/capitalismul-secolului-xxi/, acc. 22 noiembrie 2011

Yvan Allaire, „Statul și piețele”, sursa: http://www.crip.ro/articol.php?articol=94, acc.10.05.2012. 37.

Yvan Allaire, Mihaela Fîrșirotu, „Pledoarie pentru un nou capitalism”,București,

Logos 2011

Suport electronic:

1. http://oll.libertyfund.org/index.php?option=com_staticxt&staticfile=show.php%3Fperson=3807 15iun 2012

54

http://adamsmithslostlegacy.blogspot.ro/2011_01_01_archive.html-..acc 15.iunie.2012

http://www.econlib.org/library/Enc/bios/Hayek.html

http://mises.org/page/1454/Biography-of-F-A-Hayek-18991992

http://all-about-life.ucoz.ro/index/capitalism_vs_socialism/0-3 accesat 10 martie 2012

6.

http://steconomice.uoradea.ro/leonardo4/pdf/Piata%20muncii%20in%20teoria%20keynesista.pdf

Intervenția statului în economie, subcapitol 1.4.

http://www.bcucluj.ro/bibliorev/diverse5.html

http://www.ziare.com/mugur-isarescu/criza/isarescu-mediatizarea-excesiva-a-crizei- influenteaza-ev olutia-ei-750282

http://www.ecol.ro/files/pdf/Criza-economica.ECOL.pdf

http://www.cadi.ro/docs/Mecanismele_crizei.pdf

http://www.banknews.ro/stire/21213_cronologia_crizei_financiare.html 30-09-2008

http://www.treasurydirect.gov/govt/reports/pd/histdebt/histdebt_histo5.htm

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cum-si-au-transformat-americanii-copiii-in-sclavi- 142743.html

http://www.oecd.org/dataoecd/40/12/49170449.pdf – acc. 21 decembrie 2011

http://www.econlib.org/library/Enc/bios/Hayek.html

http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/12827

http://www.economagic.com/em-cgi/data.exe/fedbog/fedfund

http://www.economywatch.com/economic-statistics/year/2012/

http://www.ziare.com/articole/prabusirea+economiei+capitaliste

http://www.onrc.ro/

http://www.bnr.ro

http://stopinjorances.blogspot.com/2011/03/dinamika-e-kapitalizmit-global-dhe.html

http://theo-phyl-politea.blogspot.ro/2012/01/capitalism-20-de-10-generatii.html 17 iunie 2012

http://www.logec.ro/2012/02/04/dar-exista-vreo-tara-in-care-sa-functioneze-capitalismul- neingradit/

http://www.iep.utm.edu/hegelsoc/ 15 iunie 2012

55

BIBLIOGRAFIE:

***„Capitalismul în sec XXI”, sursa:http://www.scribd.com/doc/24858803/Capitalismul-in-sec-XXI, acc. 21 ianuarie 2012

*** Institutul Ludwig von Mises, „Este criza financiară actuală inerentă evoluției capitalismului?”, http://www.nouarepublica.ro/este-criza-financiara-actuala-inerenta-evolutiei-capitalismului/, acc.18.05.2012

3. ***, „Criza piețelor cu structuri imperfecte: cauzele imperfecțiunilor, costuri economice și sociale, soluții”,sursa: http://www.scribd.com/doc/95296765/C11-Criza- Actuala-Vs-economia-Libertatii

4. Adam Smith,” Avuția Națiunilor,” Colecția de economie, Ediția 2011

51

5. Ana Bal (coordonator) ,Sterian Dumitrescu , Rodica Milena Zaharia,Anca Gabriela Ilie, . Dan Dumitriu, Camelia Candidatu, Octavian Jora, ”Economia Mondială” ,

Editura Economică, București,

Ana Bal „Transformări economice regionale și globale” Editura ALPHA MDN,

București, 2009, pag. 285

Ana Bal, „Opinii privind cauzele crizei financiare actuale” The Romanian Economic Journal, pg 2, sursa: http://rejournal.eu/Portals/0/Arhiva/JE%2031/JE%2031%20- %20Ana%20BAL.pdf

8. Cosmin Marinescu, ”Jurnal de Criza:capitalism cu prezumție de vinovăție” sursa: http://ecol.ro/content/jurnal-de-criza-capitalism-cu-prezumtie-de-vinovatie

Cosmin Marinescu, Bogdan Glăvan, Bogdan Enache, Gabriel Staicu, „Criza economică și capitalismul” Centrul pentru Economie și Libertate

Cristian Păun, Radu Lupu, Sorin Dumitrescu, Octavian-Dragomir Jora, Bogdan

Glăvan „Criza economică- cauze,caracteristici,”- Revista de științe politice,Volum XVIII, București, Iunie 2010 – http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_148_1.pdf

11. David Rubenstein, „A letter to capitalists from Adam Smith” sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/a3e50fa6-3ab7-11e1-a756-00144feabdc0.html#axzz1xwhSjoBQ, accesat 13 martie 2012

12. Doniphan Blair, „The History of Advertising and Capitalism”, sursa: http//www.amedianysf.comhistoryofadvertising.html

13. F.A. Hayek, „Capitalismul și istoricii”, editura Humanitas, București, 1998

Florina Bran, Carmen Valentina Rădulescu, Ildikó Ioan, Florentina Olivia Bălu

„Criza economică și efectele sale asupra economiei globale”, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), pag. 74, sursa: http://store.ectap.ro/articole/592_ro.pdf

Hans-Hermann Hoppe, „Teoria socialismului și capitalismului”

http://mises.ro/files/hoppesocialismcapitalismro.pdf

Hilaire Belloc, „Un eseu asupra restaurării proprietății”, www.agriculturasustenabila.blogspot.com/2011/10/hilaire-belloc.html

John Medaille, „Distributismul și întreprinzătorul”-http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2011/03/distributismul-siintreprinzatorul.html

52

18. John Médaille, „Plutonomiștii, Citibank și ciclurile morții”, sursa: http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2010/03/plutonomistii-citibank-si-ciclurile.html acc.21.03.2012

John Medaille, Ovidiu Hurduzeu,” Economia Libertății” Editura Logos, Bucuresti,

2009

John Plender „Capitalism in crisis: The code that forms a bar to harmony”, sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/fb95b4fe-3863 11e1 9d07-00144feabdc0.html#axzz1iyyfotzL

Laurențiu Popa, „TOTUL DESPRE CRIZĂ: Trăim eșecul intervenționismului masiv al statului în economie”, sursa: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/totul-despre-criza-traim-esecul-interventionismului-masiv-al-statului-in-economie-122442.html, acc. 20 Iunie 2012

Lucian Croitoru,” Vom reuși să facem din capitalism noua normalitate” sursa: http://cursdeguvernare.ro/lucian-croitoru-vom-reusi-sa-facem-din-capitalism-noua- normalitate-capitalismul-de-dambovita.html

Ludwig von Mises,” Capitalismul și dușmanii săi” , Editura Nemira,Bucuresti,

1998

Mahathir Mohamad, „West needs to go back to capitalist basics” sursa: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/fb95b4fe-3863 11e1 9d07-00144feabdc0.html#axzz1iyyfotzL

Massoud Karshenas, „The Impact of the Global Financial and Economic Crisis on LDC Economies”, Departamentul de Economie SOAS, Univesity of London, Aprilie 2009

Ovidiu Hurduzeu „Capitalismul cu conștiință și economia participativă”, http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2010/06/capitalismul-cu-constiinta-si-economia.html, acc. 4 iunie 2010

Peter Bauer – „Equality, the Thirld World and the Economic Delusion” Harvard

University Press, 1981, Cap 1 „The grail of inequality”, pag 16

Phillip Blond „Remoralizați piața, relocalizați economia și recapitalizați săracii”, sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-libertatii-ii-5021233/, acc. 12 ianuarie 2012

Răzvan Alistar,” O recunosc chiar investitorii:Capitalismul este in criza”, sursa; http://www.ziare.com/economie/criza-economica-mondiala/o-recunosc-chiar acc. 25 Ianuarie 2012

53

Robert Gilpin,” Economia mondiala in secolul XXI. Provocarea capitalismului global”, Editura Polirom 2004, București

Robert Heilbroner,”Filozofii lucrurilor pământești„Minunata lume a lui A.Smith”

(cap. III), Humanitas, 1994, pg.47

Stephan Kinsella, „Down with Anti-market "Anarchists"”, sursa: http://libertarianalliance.wordpress.com/2012/02/21/down-with-anti-market-anarchists/

Thomas Storck,”Un nou drum spre economie”- John Chrysostom Medaille, Ovidiu

Hurduzei„Economia Libertății”, Ed. Logos 2009

Tiberiu Brăilean, „Capitalismul secolului XXI” sursa: http://tiberiubrailean.finantare.ro/2008/10/21/capitalismul-secolului-xxi/, acc. 22 noiembrie 2011

Yvan Allaire, „Statul și piețele”, sursa: http://www.crip.ro/articol.php?articol=94, acc.10.05.2012. 37.

Yvan Allaire, Mihaela Fîrșirotu, „Pledoarie pentru un nou capitalism”,București,

Logos 2011