Servicii Publice Locale din Romania

Servicii publice locale din România

Studiu de caz: Tipuri de servicii publice locale existente în comuna Dornești

Cuprins

Listă abrevieri

Capitolul 1. Introducere…………………………………………………………………………………..pag.4

Capitolul 2. Conținutul serviciilor publice locale din România………………………………..pag.6

2.1. Conținutul serviciilor publice din România; concept, caracteristici, principii…..pag.6

2.1.1. Caracteristicile specifice serviciilor publice locale……………………………pag.9

2.2. Noțiuni servicii publice; categorii de servicii publice locale………………………..pag.10

2.3. Piața serviciilor publice locale în România………………………………………….pag.15

Capitolul 3. Rolul serviciilor publice locale………………………………………………………………..pag.18

3.1. Regimul juridic al serviciilor publice locale………………………………………………..pag.19

3.2. Organizarea serviciilor publice locale…………………………………………………………pag.22

3.3. Modalități de gestionare a serviciilor publice locale……………………………………..pag.26

Capitolul 4. Tipuri de servicii publice locale existente în comuna Dornești……………………..pag.33

4.1. Prezentarea și organizarea structurală a comunei Dornești…………………………….pag.33

4.2. Cadrul legislativ………………………………………………………………………………………pag.34

4.3. Caracterizarea principalelor tipuri de servicii publice locale existente în comuna Dornești ………………………………………………………………………………………………………pag.36

Capitolul 5. Concluzii ………………………………………………………………………………………………pag.44

5.1. Prezentarea și organizarea structurală a comunei Dornești…………………………….pag.44

Bibliografie

Listă abrevieri

FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, este un instrument de finanțare creat de Uniunea Europeană pentru implementarea Politicii Agricole Comune;

U.E. – Uniunea Europeană;

SAPARD – Special Accesssion Programme for Agriculture and Rural Development – unul din instrumentele Uniunii Europene, pentru a sprijini pregătirile de aderare ale țărilor din Europa Centrală și în din Europa de Est. Acest program se concentrează în mod special pe domeniul agriculturii.

Capitolul 1. Introducere

Progresul unui stat depinde în mare măsură și de modernizarea administrației publice locale, autoritățile locale jucând un rol important în dezvoltarea durabilă a regiunilor pe care le administrează. Implementarea de strategii valabile pe termen lung, urmate de o reformă, ar fi dificilă fără o coordonare eficientă din partea autorităților publice.

Sectorul serviciilor publice locale din România a cunoscut transformări majore în ultimii ani, ca urmare a unor acțiuni cu caracter conjunctural ori aleator.

Din punctul de vedere al consumurilor și costurilor, al calității, continuității și al performanțelor tehnice, serviciile publice locale din România, au marcat o rămânere în urmă, datorată următorilor factori:

imposibilitatea asigurării modernizării și a dezvoltării infrastructurii ca urmare a insuficienței bugetelor locale și centrale.

consumurile mari și pierderile nejustificate, uzura morală și fizică a sistemelor ce au ca efect un randament scăzut;

situația economică falimentară a operatorilor din acest domeniu;

calitatea scăzută a serviciilor precum și inaccesibilitatea prețurilor la care sunt oferite.

Creșterea continuă a eficienței, eficacității, performanței, prin optimizarea calității serviciilor publice, pentru bunăstarea cetățenilor, reprezintă obiectivul fundamental al reformei din sectorul public.

Întrucât serviciile publice locale trebuie să facă față situațiilor neprevăzute, modificărilor rapide din mediul intern organizațional cât și presiunilor venite din mediul extern economic, juridic, social și politic, o îmbunătățirea eficienței serviciilor, reprezintă scopul reformei acestora.

Criticii ideologi au susținut și susțin perseverent ideea conform căreia, statul este cel care împiedică inițiativa individuală, neluând în considerare cetățenii în calitate de beneficiari ai serviciilor publice ci doar ca subiecți pasivi, ca simpli administrați. În consecință, se pune tot mai mare accent pe ideea ca piața să suplinească statul, în vederea asigurării repartizării serviciilor publice în cel mai eficace mod. Această critică a gestiunii sectorului public face referire la ineficiența marilor structuri ierarhice ale administrației publice atunci când încearcă adaptarea la modificările tehnologice și economice. Structurile administrative încearcă implementarea unor principii preluate din sectorul privat, cum ar fi, principiul eficienței și eficacității; indicatorii performanței; posibilitatea de a accesa informațiile de interes public, transparența deciziilor și aplicarea unui sistem informațional integrat în activitatea administrației publice.

Este necesară întărirea capacității de îndreptare a rezultatelor precum și o schimbare a viziunii și modului de lucru ale administrației publice locale. Motorul necesar schimbării îl reprezintă procesul învățării de după obținerea rezultatelor și o analiză critică, acestea având misiunea îmbunătățirii managementului și promovării schimbării.

O reformă implică nu doar modificarea nivelului tehnic ci și o transformare a culturii administrației, având la bază o schimbare de atitudine, comportament, relații.

În prezent se configurează o nouă eră a valorilor, în care oamenii nu mai sunt doar simpli consumatori, ei nu mai tind numai spre o satisfacție funcțională și emoțională ci și spre o împlinire a spiritului uman prin acele bunuri și servicii alese.

Concomitent cu evoluția erei informaționale, esența a devenit tehnologia informatică iar din partea utilizatorilor, de acum bine informați, și-au făcut apariția noi provocări, conturând priorități, preferințe și dorințe ce se bazează pe regula „clientul e rege" .

În calitatea pe care o are, aceea de furnizor de servicii, administrația publică locală trebuie să depună eforturi în vederea aducerii la cunoștiință tuturor cetățenilor despre serviciile și drepturile de care aceștia beneficiază, dar mai ales pentru a da răspunsuri rapide și eficiente la cerințele lor, ținând cont de următoarele:

proceduri simplificate pentru serviciile publice, în vederea unei mai ușoare întelegeri și utilizări ale acestora;

ținând cont de standarde tehnice, de cantitate și timp, realizarea unei mai bune calități a serviciilor prestate;

proceduri administrative necesare unei gestionări corecte a resurselor precum și o alocare transparentă a acestor resurse;

informarea corectă a utilizatorilor despre nivelul serviciilor ce vor fi prestate și modalitățile despăgubirilor, în situația în care calitatea serviciilor prestate este alta decât cea promisă.

asumarea și corectarea greșelilor, produse în urma prestării serviciilor publice, precum și oferirea unor explicații celor ce au beneficiat de aceste servicii.

Comunitățile locale din România, sunt puse în situația, de a se orienta spre alte metode de atragere a veniturilor pe plan local, în mod special a acelor venituri ce susțin dezvoltarea locală – veniturile necesare investițiilor, având în vedere că transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se micșorează ca mărime tot mai mult și faptul că anunțul de accelerare al procesului de descentralizare, făcut de autoritățile centrale, are ca urmare creșterea responsabilităților autorităților publice locale.

Capitolul 2. Conținutul serviciilor publice locale din România

2.1 Conceptul de servicii publice

Problematica serviciilor publice este o temă de actualitate atât pentru dreptul administrativ cât și pentru științele administrative, cu atât mai importantă cu cât conceptul de serviciu public, prin conținutul său, dar și prin alte modalități de organizare, este chintesența administrației publice.

Serviciul public se poate traduce prin organizarea unui sistem funcțional ce are drept scop deservirea unei colectivități, fie ea fie locală sau națională, satisfacerea nevoilor acestora fiind scopul fundamental al societății umane dar mai ales al statului de drept.

Astfel, prin serviciu public se înțelege ,,activitatea pe care guvernanții sunt obligați să o presteze în interesul celor guvernați” sau o activitate de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice, sub controlul administrației.

În opinia profesorului Ioan Alexandru „Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizație de stat sau a colectivității locale, înființată de către autoritățile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerințe ale membrilor societății în regim de drept administrativ sau civil în procesul de executare a legii".

În limbajul curent, noțiunea de serviciu public este folosită în vederea desemnării unei activități cu interes general, ce poate fi prestată de către o persoana juridică, fiind autorizată de către o autoritate a administrației publice.

În modul de definire al serviciilor publice există două accepțiuni:

Definire în sensul material sau ca tipul de activitate de interes general ce și-o asumă administrația.

Definire în sensul organic sau organismul prin intermediul căruia este realizată o activitate de interes general.

Claritatea inițială a acestui concept s-a pierdut datorită numeroaselor modificări făcute de-a lungul timpului.

Sunt conturate în doctrina occidentală trei definiții ce au fost preluate de către legislația comunitară:

• Definiția clasică, de la începutul secolului XX, potrivit căreia, serviciul public reprezintă activitatea de interes general prestată doar de o persoana publică. Conform definiției lui Duguit, serviciul public este "activitatea pe care guvernanții sunt obligați să o presteze în interesul celor guvernați". Se observă că serviciul public este definit în funcție de natura juridică a organului ce îl prestează și care trebuie să fie o instituție publică, colectivitatea locală sau statul. Acestei semnificații, îi este adăugată sintagma serviciu public prin "natură" (și nu în funcție de persoana care-l prestează) de către M. Haurion, în ideea a se opune lărgirii semnificației serviciului public pentru orice tip de activitate desfășurată de către autoritățile statului.

• Definiția interbelică a apărut ca urmare a dezvoltării economice a societății care solicita servicii publice cît mai flexibile, variate și operative. Pâna în jurul anului 1939, aceste servicii au fost apanajul statului și instituțiilor sale care nu mai putut face față cerințelor sociale, fiind astfel nevoit să încredințeze o parte din servicii publice către alte persoane private, apărând astfel, ideea de prestare a serviciilor publice prin intermediul unei firmelor private. Dar și acestă definiție a rămas deficitară pentru că nu a precizat în ce condiții activitatea unei persoane private putea fi considerată ca fiind serviciu public.

În 1964, Laubodere lămurește acestă dilemă aratând că: ,,Serviciul public este activitatea de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice sub controlul administrației". Deci, prima condiție era " interesul general". Este greu atunci cînd facem analiza activității unei persoane private să poți realiza care este limita până la care poate ajunge interesul public și de unde începe interesul individual, cea mai relevantă diferență fiind aceea dintre activitățile necesare și activitățile profitabile: obiectivul serviciilor publice este interesul public, nu obținerea de profit.

Cea de-a doua condiție, mijloacele aparținând puterii publice, sunt privilegii ce pot fi acordate unei persoane private ce seste "activitatea pe care guvernanții sunt obligați să o presteze în interesul celor guvernați". Se observă că serviciul public este definit în funcție de natura juridică a organului ce îl prestează și care trebuie să fie o instituție publică, colectivitatea locală sau statul. Acestei semnificații, îi este adăugată sintagma serviciu public prin "natură" (și nu în funcție de persoana care-l prestează) de către M. Haurion, în ideea a se opune lărgirii semnificației serviciului public pentru orice tip de activitate desfășurată de către autoritățile statului.

• Definiția interbelică a apărut ca urmare a dezvoltării economice a societății care solicita servicii publice cît mai flexibile, variate și operative. Pâna în jurul anului 1939, aceste servicii au fost apanajul statului și instituțiilor sale care nu mai putut face față cerințelor sociale, fiind astfel nevoit să încredințeze o parte din servicii publice către alte persoane private, apărând astfel, ideea de prestare a serviciilor publice prin intermediul unei firmelor private. Dar și acestă definiție a rămas deficitară pentru că nu a precizat în ce condiții activitatea unei persoane private putea fi considerată ca fiind serviciu public.

În 1964, Laubodere lămurește acestă dilemă aratând că: ,,Serviciul public este activitatea de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice sub controlul administrației". Deci, prima condiție era " interesul general". Este greu atunci cînd facem analiza activității unei persoane private să poți realiza care este limita până la care poate ajunge interesul public și de unde începe interesul individual, cea mai relevantă diferență fiind aceea dintre activitățile necesare și activitățile profitabile: obiectivul serviciilor publice este interesul public, nu obținerea de profit.

Cea de-a doua condiție, mijloacele aparținând puterii publice, sunt privilegii ce pot fi acordate unei persoane private ce servește interesul general și care se bucură de o anumită autoritate în raport cu terții. Se permite astfel, prin acest raport de autoritate, monopolul asupra unei activități sau emiterea unor acte cu caracter unilateral ori stabilirea de taxe.

Cea de-a treia condiție face referire la „controlul ce trebuie să-l aibă administrația" asupra activităților de prestări de servicii publice, ea derivând din faptul că persoanele private pot presta servicii publice doar printr-o delegare. Delegarea poate fi făcută printr-un contract ori un act administrativ unilateral explicit sau implicit, fiind necesară în vederea circumscrierii limitelor în interiorul cărora cel care este împuternicit poate să acționeze.

La finalul anilor 80 s-a conturat Definiția actuală, fiind recunoscut faptul că prestarea serviciilor publice de către persoane private, nu necesită prerogativele puterii publice.

În România înființarea serviciilor publice reprezintă atributul exclusiv al autorităților deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea și funcționarea lor constituie atributul autorităților executive, adică al primarilor. Dar,marea majoritate a serviciilor publice locale sunt constituite prin deconcentrarea serviciilor publice ale administrației centrale la nivel local – teritorial, aflate sub controlul prefectului (reprezentatntul puterii centrale). Astfel, nu este vorba de o descentralizare exclusivă reală a serviciilor publice, ci mai exact de o deconcentrare a majorității serviciilor publice.

Din cuprinsul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, reiese faptul că există în România, două categorii ale serviciilor publice locale:

– servicii publice organizate de către autoritățile administrației publice locale;

– servicii publice subordonate autorităților administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice locale pot înființa servicii publice în domenii de activitate diferite. În vederea funcționării normale a oricărei comunități, este necesar a se presta o serie de activități specifice de interes general, cum ar fi alimentarea cu apă, transportul de energie termică, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate etc. Aceste activități care satisfac interese generale trebuie asigurate de către autoritățile publice locale, în virtutea faptului că ele răspund față de cetățenii care le-au desemnat pentru a le reprezenta interesele.

Tot în Legea 215/2001, sunt precizate principiile în baza cărora se funcționează administrația publică din unitățile administrativ – teritoriale din România, astfel:

1.Principiul autonomiei publice locale. În conformitate cu art.3, alin 1 „prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat”

Trebuie menționat că autonomia locală financiară și administrativă este exercitată în baza și limitele prevăzute de către lege. Ea are în vedere modalitățile de organizare, funcționare, competențe, atribuții, precum și modalitățile de gestionare a resurselor unei localități.

Factorii precum: gradul pregătirii civice, mediul și cadrul geografic, resursele, sunt cei care determină autonomia locală.

În vederea păstrării unei stabilități politice și a păcii, un rol important se acordă rezolvării eventualelor probleme culturale, lingvistice, etnice dar și a celor ce țin de autonomia locală.

2.Principiul descentralizării serviciilor publice locale, este cel mai important principiu al autonomiei locale, având la bază modalitățile de organizare, funcționare, controlul și
desființarea de către administrația publică locală a serviciilor publice.

Descentralizarea are două forme:

teritorială;

tehnică.

În cazul descentralizării teritoriale, facem referire la acea autoritate publică locală cu competență materială, dar și la interesele cetățenilor aparținând unei zone geografice. Descentralizarea fiind o problemă administrativă, se impune realizarea ei cu control din partea statului.

3.Principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

4.Principiul legalității. În baza acestui principiu, autoritățile ale administrației publice locale – trebuie să se supună legii și să se conformeze acesteia.

5.Ținând cont de principiul consultării cetățenilor privind soluționarea problemelor locale de interes special, primarul inițiază referendum referitor la modalitățile de administrare ale unei localități.

Democrația și descentralizarea au impus în practică o preluare a gestiunii serviciilor publice locale de la stat și predarea către persoanele private, în condițiile precizate mai sus. Cu toate că în jurispudență a fost răspândită sintagma „servicii private de interes general" aceasta nu este corespunzătoare condițiilor stabilite în practica administrației publice, nici măcar în țările dezvoltate.

Sub aspectul controlului, serviciul public local este mai mult ca oricând subordonat administrației.

Succint, serviciul public local este „mijlocul prin care administrația își exercită activitatea" și este definit ca fiind activitatea desfășurată în vederea satisfacerii unor nevoi de interes general sau local de către o autoritate publică centrală sau locală ori de către persoane juridice de drept privat declarate de utilitate publică sau autorizate pentru a presta anumite activități de interes local/general de către autoritățile publice.

Ca și concluzie, identificarea serviciilor publice locale, presupune luarea în considerare a următoarelor trei elemente:

a) Elementul material: serviciul public reprezintă, în primul rând, o activitate de interes general.

Întâietatea elementului material a apărut în același timp, în care a fost pus sub semnul întrebării criteriul organic. Serviciile publice locale nu mai sunt percepute ca niște organisme publice, ci, ca acele activități care răspund obiectivelor interesului general și care pot fi asigurate de către persoanele private.

Elementul voluntarist, în sensul că, nu poate exista un serviciu public decât dacă autoritatea națională sau locală își manifestă intenția de a-și asuma o activitate ce are interes general, neexistând servicii publice "prin natura lor".

Atunci când sunt dificultăți privitoare la identificarea intenției guvernanților de a încredința persoanelor private activități de interes general, este necesară prezența a trei indicii în vederea identificării serviciului public:

activitatea respectivă trebuie să răspundă unei misiuni ce vizează interesul general;

organizația privată trebuie să dispună de reale prerogative de putere publică;

organizația privată trebuie să supună controlului puterilor publice.

Astfel, orice serviciu public, în mod direct sau indirect, depinde de voința unei persoane publice ce decide modul de creare, regulile organizării, modalitatea de gestiune.

c) Elementul formal. Din regimul juridic căruia îi este subordonată activitatea de interes general în cauză, rezultă regulile aplicabile activităților de servicii publice.

Existența acestui regim juridic specific este evidentă când serviciile publice sunt asigurate în mod direct de către persoane publice.

2.1.1 Caracteristicile specifice serviciilor publice locale

Caracteristicile specifice serviciilor sunt: intangibilitatea, perisabilitatea, eterogenitatea sau variabilitatea, inseparabilitatea, standardizarea, absența proprietății.

a. Serviciul este intangibil (imaterial)

Această caracteristică a serviciilor exprimă faptul că serviciul nu poate fi stocat, verificat înainte de vânzare, măsurat, testat.

Clientul, nu poate avea o reprezentare mentală a serviciului, întrucât acesta nu este un obiect, ci activitate, proces sau act, el bazându-se îndeosebi pe ceea ce promite sau afirmă prestatorul și pe ideea ce și-a făcut-o despre acel serviciu. Prestatorul, la rândul lui, nu poate determina percepția și evaluarea serviciului de către client, însă va trebui să facă o concepție adecvată a serviciului (calității procesului) și să exprime calitatea rezultatului.

Ca urmare, nici prestatorul și nici clientul nu au certitudinea calității serviciului înainte de cumpărare, respectiv vânzare.

b. Serviciul este eterogen sau variabil

În mod deosebit, pentru acele servicii care se bazează pe intervenția omului, această caracteristică este determinată de faptul că performanțele serviciilor sunt diferite de la un agent prestator la altul.

Este dificil pentru prestatori să furnizeze servicii omogene în timp și spațiu, să asigure continuitatea furnizării în ceea ce privește persoanele ce sunt în contact cu clientul, să ofere servicii ce corespund în totalitate ofertei inițiale. Când serviciile sunt oferite prin intermediul unor agenți diferiți, acestea vor fi legate de comportamentul persoanelor, iar riscul de non-conformitate va fi mai mare.

Așadar, este imposibilă repetarea serviciilor în mod egal de la o prestație la alta, datorită dependenței factorului uman și de variabilele spațiu și timp.

c. Standardizarea

În literatura de specialitate se apreciază că nu poate fi asigurată standardizarea prestării serviciilor în situația personalizării acestora.

Această situație impune realizarea unui control al calității serviciilor prin selectarea și pregătirea personalului prestator, elaborarea cartei serviciilor, măsurarea gradului de satisfacere a nevoii sociale.

În vederea eliminării divergențelor apărute între prestatorii de servicii și clienții acestora,

s-au generalizat încercările de normalizare prin introducerea cartelor contractuale de calitate a serviciilor.

d. Serviciile sunt inseparabile

Inseparabilitatea în timp și spațiu a serviciilor se concretizează în faptul că prestarea acestora are loc odată cu consumul. Așa cum serviciile nu pot exista separat de prestatorii lor, la fel, calitatea serviciilor nu poate fi separată de calitatea prestatorilor.

Simultaneitatea, reprezintă principalul criteriu de delimitarea a serviciilor de celelalte activități din economie precum și trăsătura fundamentală a acestora.

Cea mai reprezentativă caracteristică a serviciilor, simultaneitatea în timp și spațiu, se regăsește în aproape toate serviciile, fie că au ca prestatori mașinile ori oamenii, că satisfac anumite nevoi spirituale sau materiale sau sunt destinate colectivităților sau unor persoane individuale.

În domeniul serviciilor nu există noțiunile de rebut sau returnare, iar clientul se află în contact cu prestatorul în timpul prestării serviciilor.

Efectul principal acestui aspect este faptul că în timpul actului de prestare, clientul poate observa tot ce se petrece, satisfacția fiind cel mai bun diagnostic pentru furnizor dar și cea mai bună operație de măsurarea a calității serviciilor.

Cel de-al doilea efect important este acela că un client joacă un rol activ în prestarea serviciilor.

e. Absența proprietății

Această caracteristică este determinată de faptul că un client își poate satisface o anumită nevoie fără realizarea unui transfer al proprietății între prestatorul serviciului și el, exceptând situația cumpărării unui bun tangibil.

În literatura de specialitate, sunt prezentate în locul caracteristicilor serviciilor, dimensiunile acestora, astfel:

1. Aspectele tangibile: personalul, instrumentele necesare comunicării, structura și utilajele folosite;

2. Fiabilitate: potențialul de a presta serviciul promis;

3. Răspunsul: dorința de a ajuta clientul și de a presta serviciul contractat;

4. Competența: abilitățile și cunoștințele necesare prestării serviciului;

5. Curtoazia: gentilețea, respectul, considerația, cordialitatea;

6. Credibilitatea: onestitatea , încrederea, atenția;

7. Siguranță: dubiile, riscurile, pericolele;

8. Accesul: ușurința prestării contactului;

9. Comunicare: folosirea unui limbaj accesibiI și informarea clientului;

10. Inteligența clientului: perceperea dorințelor lui.

2.2 Noțiuni servicii publice locale; Categorii de servicii publice locale

În literatura de specialitate, noțiunea de serviciu public este utilizată atât în sens de organizație, de organism social, cât și în sens funcțional, de activitate desfășurată de acest organism.

O abordare complexă a serviciilor publice este reflectată în literatura de specialitate contemporană, potrivit căreia „serviciile publice, înțelese în sens larg, sunt ansambluri de persoane și lucrări create în vederea satisfacerii unei nevoi publice, de către o colectivitate publică, supuse autorității și controlului acesteia”.

Serviciul de utilitate publică este definit ca „totalitatea acțiunilor și activităților reglementate, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general al colectivităților locale”.

În vederea funcționării normale a unei comunități, sunt necesare următoarele activități: distribuirea de gaze naturale, alimentarea cu apă, salubritatea, canalizarea, transportul de energie termică.

Autoritățile locale trebuie să asigure aceste activități ce satisfac interese generale, prin prisma responsabilității ce o au față de cetățenii cărora le reprezintă interesele.

Înființarea serviciilor publice locale reprezintă atributul consiliilor locale, funcționarea și organizarea fiind atributul prefecților și primarilor.

Principalele categorii de servicii publice locale din România, sunt:

serviciile publice cu caracter statal;

serviciile comunitare (locale și județene);

serviciile publice de gospodărie comunală;

alte servicii publice locale (ce nu fac parte din categoria serviciilor de gospodărie comunală);

serviciile publice comerciale;

serviciul public pentru activități culturale.

Serviciile publice ce au caracter statal

Serviciile publice ce au caracter statal sunt:

– serviciul de pază, asigurat de corpul gardienilor publici;

– serviciul public de protecție civilă;

– serviciul de autorizare a construcțiilor.

Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici

Administrației publice locale îi revine înființarea, organizarea și controlul serviciului public de pază, care, prin intermediul gardienilor publici realizează: participarea la apărarea liniștii și ordinii publice, prevenirea și combaterea infracțiunilor, încheierea contractelor cu beneficiarii serviciilor de pază, încadrarea cu personalul necesar, echiparea și instruirea corespunzătoare.

Serviciul public de protecție civilă

Ca parte componentă a apărării naționale, Serviciul public de protecție civilă cuprinde toate măsurile adoptate și activitățile desfășurate în vederea asigurării protecției populației, a bunurilor materiale, valorilor culturale și factorilor de mediu în caz de dezastre sau război, având ca principale atribuții: participarea cu forțele și mijloacele specifice la pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, prevenirea populației asupra atacurilor inamice din aer sau asupra dezastrelor și protejarea ei împotriva efectelor acestora, protecției bunurilor materiale și a valorilor culturale.

Serviciul de autorizare a construcțiilor

Orice construcție, indiferent care ar fi destinația ei, se poate face doar în baza autorizației emise în conformitate cu legislația referitoare la proiectarea, amplasarea, executarea și funcționarea construcțiilor, autorizație care dă dreptul persoanelor fizice sau juridice să execute construcții în termenul stipulat și care este eliberată de către administrația publică pe baza certificatului de urbanism, a titlului de proprietate și a proiectului prezentat.

De asemenea, terenurile aparținând domeniului privat al statului se pot concesiona prin licitație publică, cu condiția încadrării în planurile de urbanism.

Serviciile comunitare înființate la nivel local și județean

Principalele servicii constituite la nivel local și județean sunt:

serviciile privind evidența populației;

serviciile privind evidența pașapoartelor;

serviciile pentru situații de urgență ;

serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură.

Serviciile comunitare privind evidența populației

Aceste servicii, organizate la nivelul consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, precum și la nivelul consiliilor județene au ca rol: întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea, în sistem de ghișeu unic, a actelor de stare civilă, cărților de identitate, cărților de alegător, listelor electorale permanente, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum și eliberarea pașapoartelor simple.

Controlul acestor servicii este asigurat de către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.

Serviciile comunitare privind evidența pașapoartelor

Serviciile publice de eliberarea și evidența pașapoartelor sunt coordonate și controlate de către Direcția Generală pentru Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației Publice.

Ministerul Administrației Publice, prin Direcția Generală pentru Pașapoarte, asigură punerea în aplicare, într-o concepție unitară, a legislației în vigoare în domeniul pașapoartelor simple, precum și a programelor de reformă privind apropierea administrației publice de cetățean, având următoarele atribuții:

soluționarea cererilor în vederea eliberării pașapoartelor simple sau de prelungire a valabilității acestora, conform prevederilor legale;

colaborând cu serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor, eliberează pașapoartele simple în sistem de ghișeu unic;

conform prevederilor legale asigură înscrierea în pașapoarte a mențiunilor;

gestionează și controlează eliberarea pașapoartelor.

3. Serviciile comunitare pentru situații de urgență

Serviciile publice comunitare pentru situații de urgență sunt organizate în subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor.

Serviciile publice locale pentru situații de urgență, ca o componentă a forțelor de protecție ale sistemului securității naționale au ca scop: apărarea vieții, bunurilor și mediului împotriva incendiilor și dezastrelor, dar și realizarea măsurilor de protecție civilă.

Serviciile publice comunitare pentru situații de urgență se împart în două categorii: voluntare și profesioniste.

Serviciile publice comunitare voluntare, formate din serviciile publice de pompieri civili și formațiunile de protecție civilă, sunt organizate în subordinea consiliilor locale.

Serviciile publice comunitare profesioniste sunt înființate sunt subordonate consiliilor
județene funcționând ca instituții publice cu personalitate juridică.

4. Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură.

Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură constituite ca și compartimente distincte, aparținând aparatului propriu al consiliilor locale având finanțare din veniturile extrabugetare și subvențiile acordate de la bugetul local.

Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie precum și Direcția Generală Județeană pentru Agricultură și Industrie Alimentară, asigură îndrumarea tehnico-medologică a acestor servicii.

Principalele atribuții ale acestor servicii sunt:

delimitarea exploatațiilor agricole din teritoriile administrative ale localităților;

întocmirea fișelor de punere în posesie;

întocmirea documentațiilor în vederea acordării de sprijin pentru producătorii agricoli, conform prevederilor legale;

realizarea măsurătorilor necesare punerii în posesie pe amplasamentele stabilite de către comisiile cu atribuții în aplicarea legii fondului funciar;

urmărirea modului de cultivare a terenurilor agricole;

actualizarea cu date la zi a Registrului Agricol;

actualizarea evidenței proprietăților imobiliare;

actualizarea evidenței terenurilor aparținând domeniului privat sau public;

delimitarea hotarelor materializate prin borne, ale unui teritoriu administrativ;

acordarea consultanței agricole și urmărirea aplicării tehnologiilor adecvate;

luarea tuturor măsurilor de prevenirea îmbolnăvirii animalelor și aplicarea tratamentelor adecvate pentru cele bolnave;

proiectează și amenajează rețeaua de drumuri și alimentare cu apă.

Servicii publice de gospodărie comunală

În ultimii 10 ani au avut loc transformări majore din punct de vedere administrativ, tehnic și organizatoric în sectorul de gospodărie comunală, transformări ce au avut un caracter conjunctural și aleatoriu, nu în baza unei strategii sectoriale sau ca urmarea a unor acțiuni planificate ale autorităților.

Serviciile publice de gospodărie comunală pot fi definite ca fiind activitățile și acțiunile de utilitate și de interes local, ce se desfășoară sub directa autoritate a administrației publice locale, cu scopul de a furniza servicii de utilitate publică, asigurând: alimentarea cu gaze naturale, alimentarea cu energie electrică, transportul public local, alimentarea cu apă potabilă, canalizări și epurări ale apelor uzate și pluviale, salubrizarea localităților, alimentarea cu energie termică produsă centralizat, întreținerea drumurilor și a spațiilor verzi.

Conducerea, administrarea, organizarea, coordonarea și controlul și gestionarea modului în care funcționează serviciilor publice de gospodărie comunală sunt atribute ale autorității administrației publice locale, prin intermediul cărora sunt asigurate: funcționarea în condiții de siguranță, rentabilitate și eficiență economică a tuturor construcțiilor, echipamentelor, instalațiilor și dotărilor, conform caietelelor de sarcini, cu instrucțiunile de exploatare, regulamentele de funcționare și organizare; protejarea domeniului public și a mediului prin respectarea reglementărilor legale; îndeplinirea cerințelor privind cantitatea și calitatea solicitate de consumatori, corespunzător prevederilor contractuale; informarea și consultarea cetățenilor în vederea protejării sănătății populației care beneficiază de serviciile respective.

Principalele servicii publice de gospodărie comunală sunt:

Serviciul public pentru asigurarea alimentării cu apă și canalizare;

Serviciul public de salubrizare;

Serviciile publice privind energia electrică și termică;

Serviciul public de distribuție a energiei termice;

Serviciul public de transport călători;

Serviciul public de întreținere a spațiilor verzi;

Întreținerea, repararea și exploatarea drumurilor publice.

Alte servicii locale

Administrarea domeniului public reprezintă o altă categorie a serviciilor publice locale.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice au nevoie de bunuri mobile și imobile ce formează domeniul administrativ ce este divizat în:

domeniul privat ;

domeniul public (bogățiile de orice natură ale subsolului, zone de agrement; teatre, biblioteci, muzee, locuințele sociale, rețele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, piețe și parcuri publice).

Servicii publice comerciale

Din această categorie fac parte următoarele servicii:

– organizarea și funcționarea piețelor agroalimentare;

– serviciul de exploatare a parcajelor publice;

– licențierea transportului privat de călători;

– expunerea firmelor și reclamelor publicitare;

– organizarea și funcționarea cimitirelor;

– serviciul public de ecarisaj.

F. Serviciile publice pentru activități culturale

Serviciile publice pentru activități culturale au ca obiect de activitate inițierea, derularea și asigurarea cu mijloace materiale și financiare a programelor cu caracter artistic, științific, documentar în regie proprie sau în colaborare cu alte instituții guvernamentale sau nonguvernamentale.

Organizarea și funcționarea serviciului public pentru cultură se realizează printr-un Comitet de coordonare și un Consiliu de administrație.

Comitetul de coordonare are în componență reprezentanți ai consiliului local și ai serviciilor publice descentralizate în teritoriu, cu atribuții în aprobarea și modificarea statutului, stabilirea proiectelor și a programelor culturale, verificarea și aprobarea raportului anual de activitate.

Consiliul de administrație reprezintă structura executivă care asigură activitatea curentă prin elaborarea programului de activitate, a regulamentului de funcționare internă, încheierea contractelor de cooperare și colaborare, propuneri de buget de venituri și cheltuieli.

2.3 Piața serviciilor locale în România

În România, cadrul juridic, atribuțiile, obiectivele, competențele, necesare înființării, organizării, gestionării, monitorizării și controlului prestării serviciilor de utilități publice, sunt reglementate de Legea nr. 51/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Serviciile de utilități publice, ca parte componentă a serviciilor publice de interes general, asigură satisfacerea nevoilor de interes public general ale colectivității și au următoarele particularități::

au caracter economico-social;

răspund tuturor cerințelor de interes și utilitate publică;

au caracter tehnico-edilitar;

caracter neîntrerupt și un regim de funcționare permanentă;

regimul de funcționare poate avea caracteristici de drept exclusiv;

presupun existența unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;

se înființează, se organizează și se controlează de către autoritățile administrației publice locale;

organizarea este bazată pe principii economice și de eficiență;

pot fi furnizate/prestate de către operatori a căror organizare și funcționare este făcută în baza unor reglementări de drept public sau în baza unor reglementări de drept privat;

sunt prestate pe baza principiului denumit beneficiarul plătește;

recuperarea costurilor exploatării este făcută prin prețuri, tarife sau taxe speciale.

Serviciile de utilități publice sunt organizate și administrate respectând prevederile legale în vigoare cu respectarea principiilor :

autonomiei locale;

descentralizării serviciilor publice;

subsidiarității și proporționalității;

responsabilității și legalității;

asocierii intercomunitare;

dezvoltării durabile și corelării cerințelor cu resursele;

protecției și conservării mediului natural și construit;

asigurarea igienei și implicit a sănătății populației;

administrarea în mod eficient a bunurilor aparținând proprietăților publice sau private a unităților administrativ-teritoriale;

participării și consultării cetățenilor;

liberului acces la informațiile privind serviciile publice.

Este necesar ca serviciile publice să îndeplinească următoarele cerințe esențiale:

universalitate;

continuitate din punct de vedere calitățiv și cantitativ, în condiții contractuale;

adaptabilitate la solicitările utilizatorilor și gestiune pe termen lung;

accesibilitate egală și nediscriminatorie la servicii, conform clauzelor contractuale;

transparența și protecția utilizatorilor.

Competența exclusivă privitoare la modul înființării, organizării, coordonării și funcționării serviciilor de utilitate publică, o au Autoritățile Administrației Publice Locale.

Rolurile concrete pe care trebuie să le joace administrația publică locală sunt:

a) rolul de client în toate contractele de furnizare a serviciilor publice, ce nu presupun un contract direct furnizor – consumator individual;

b) rol de reglementare și monitorizare a furnizării de serviciilor publice în care există contracte directe furnizor – consumator individual;

c) rol de decizie în domeniul tarifelor de utilizator.

Rolurile concrete ale furnizorului de servicii publice sunt:

a) să furnizeze serviciile publice la care s-a angajat prin contract;

b) să aibă contract cu autoritatea publică;

c) să aibă, dacă este cazul, contract cu beneficiarii individuali (consumatorii);

d) să participe, dacă este cazul, la procesul de stabilire a tarifelor de utilizator.

Rolurile concrete ale consumatorului sunt:

a) să beneficieze de serviciile publice furnizate;

b) să plătească impozite, taxe sau tarife de utilizator pentru acoperirea costurilor serviciilor publice de care beneficiază;

c) să-și protejeze drepturile de consumator, atunci când este cazul;

d) să acționeze în același timp și în calitate de cetățean, prin manifestarea dreptului său de vot, atunci când este cazul.

„ Autoritățile administrației publice locale au următoarele obligații față de utilizatorii serviciilor de utilități publice:

 să asigure gestionarea și administrarea serviciilor de utilități publice pe criterii de competitivitate și eficiență economică și managerială, având ca obiectiv atingerea și respectarea indicatorilor de performanță a serviciului, stabiliți prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe;

b)  să elaboreze și să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătățirii și dezvoltării serviciilor de utilități publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale;

c)    să promoveze dezvoltarea și/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilități publice și programe de protecție a mediului pentru activitățile și serviciile poluante;

d)   să adopte măsuri în vederea asigurării finanțării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

e)  să consulte asociațiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor și strategiilor locale și a modalităților de organizare și funcționare a serviciilor;

f)  să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilități publice și asupra politicilor de dezvoltare a acestora;

g)   să medieze și să soluționeze conflictele dintre utilizatori și operatori, la cererea uneia dintre părți;

h) să monitorizeze și să controleze modul de respectare a obligațiilor și responsabilităților asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanță și a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea Legii concurenței nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă și în condiții de siguranță a sistemelor de utilități publice sau a altor bunuri aparținând patrimoniului public și/sau privat al unităților administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protecției mediului și a domeniului public, asigurarea protecției utilizatorilor.”

Toate raporturile existente între operatori și autoritățile administrației publice locale se supun normelor juridice de drept public sau privat.

Modalitatea de organizare și funcționare a serviciilor de utilități publice, o reprezintă gestiunea acestora, care se organizează și se realizează prin două modalități:

gestiunea directă;

gestiunea delegată.

Prestatorii serviciilor de utilități publice își pot desfășura activitatea după emiterea hotărârii de dare în administrare – când se face referire la gestiunea directă și respectiv, după emiterea hotărârii atribuirii contractului ce are ca obiect delegarea a gestiunii – când se face referite la gestiunea delegată.

Indiferent de modalitatea de gestiune, înființarea serviciilor publice locale în țara noastră, se face cu respectarea următoarelor principii de organizare și funcționare:

eficiența serviciului public (toate cheltuielile sunt suportate de la bugetul local);

egalitatea prestării serviciilor (toți cetățenii beneficiază în aceeași măsură de serviciile prestate, fără discriminări de ordin politic, rasial, religios);

descentralizarea serviciilor publice locale, prevăzută atât în Constituție cât și în Legea nr.51/2006 cu modificările și completările ulterioare, trebuie să țină cont de gradul specializării serviciilor și de necesitatea continuității lor.

În vederea prestării acestora în condiții de eficiență, se impune respectarea următoarelor reguli:

regula cuantificării, determinată de asigurarea transparenței în fața cetățenilor și de modalitatea în care serviciul public local satisface cerințele cetățenilor;

regula flexibilității (se impune răspunderea promptă a acestor servicii la nevoile diversificate cantitativ și calitativ ale colectivității precum și exigențelor interesului general);

regula continuității (se impune asigurarea acestor servicii continuu și permanent).

Datorită constrângerilor mari existente la bugetul de stat, se impune din ce în ce mai mult reducerea finanțării serviciilor publice locale. Având în vedere aceste probleme, este necesară atragerea de capital în finanțarea acestor servicii, prin următoarele modalități:

implicarea capitalului privat;

atragerea și utilizarea de fonduri nerambursabile;

atragerea de credite atât pentru finanțarea acestor servicii cât și pentru lucrările de investiții, prin programe aflate în curs de implementare, cum ar fi: [Programul dezvoltării utilităților municipale, etapa a III-a], [Programul dezvoltării rurale], [Programul conservării energiei urbane].

O soluție clară a rezolvării acestor probleme, va fi instituționalizarea creditului local, care va permite autorităților publice locale un grad mai mare de autonomie iar înființarea unei bănci a autorităților locale ar avea rolul de a facilita investițiile în acest domeniu.

Argumentele care susțin înființarea creditului local, sunt:

existența unor nevoi din ce în ce mai mari și mai presante de investiții;

reducerea alocațiilor de la bugetul de stat datorată constrângerilor bugetare;

dificultatea mobilizării unor resurse proprii semnificative în bugetele locale;

realizarea investițiilor prioritare și urgente peste limitele ce depășesc capacitatea financiară curentă;

facilitățile defalcării costurilor aferente împrumuturilor pe întreaga durată de viață a proiectului.

Capitolul 3. Rolul serviciilor publice locale

Urmare a unor factori obiectivi, aria serviciilor publice a căpătat dimensiuni tot mai mari, nevoia socială, reprezentând principalul impuls în apariția și dezvoltarea serviciilor publice.

Nevoia socială reprezintă rezultanta nevoilor individuale ale membrilor societății și se manifestă prin cerere, cu prioritate, prin cererea de servicii și mărfuri.

Evoluția științei și tehnicii duc la apariția nevoilor sociale și spirituale ce pot fi satisfăcute doar pe seama serviciilor. Procesul urbanizării, mutațiile structurale ale economiei dau naștere unor cerințe sociale ce pot fi realizate prin intermediul serviciilor de utilități publice.

Astfel, domeniul activității serviciilor publice locale a fost generat de necesitățile colectivităților locale. Prin urmare, rolul principal al serviciilor publice locale îl reprezintă satisfacerea nevoilor sociale ale colectivității locale și stimularea dezvoltării personalității umane.

În posibilitatea de exprimare a rolului economic al serviciului public local sunt considerați importanți doi indicatori:

importanța populației ocupate în sectorul serviciilor publice locale;

importanța serviciilor în Produsul Intern Brut.

În țara noastră, aportul serviciilor publice la crearea produsului intern brur este moderat.

Un alt rol, pe lângă cel economic, pe carel îndeplinesc serviciile publice locale, este rolul social, care face referire la aportul ce-l au aceste servicii în creșterea calității forței de muncă, precum și la crearea serviciilor în vederea folosirii benefice a timpului liber.

Dintre indicatorii ce asigură evaluarea obiectivă a conținutului calității vieții fac parte:

starea sănătății populației;

nivelul de cultură;

structura și nivelul consumului;

calitatea mediului înconjurător;

condițiile de muncă și satisfacția muncii;

calitatea mediului social-politic.

Toți acești indicatori, evidențiază care este contribuția serviciilor publice locale în realizarea unui anumit nivel al calității vieții.

După o serie de studii, referitoare la calitatea serviciilor de utilități publice,[Institutul de Politici Publice], a concluzionat că, măsurarea performanței trebuie să devină o practică curentă în administrația publică locală, deoarece, poate avea un impact real asupra calității serviciilor publice locale și asupra calității vieții comunităților locale.

Măsurarea performanței în administrația publică poate să treacă de la statutul de deziderat și să devină o realitate. Proiectul derulat de Institutul de Politici Publice începând cu anul 2005 a demonstrat acest lucru. Este necesară astfel, trecerea la faza următoare, aceea a extinderii sale la nivel național; aceasta este singura soluție pentru ca măsurarea performanței să-și utilizeze întregul potențial.

Concluzia este că, îmbunătățirea calității vieții este consecința creșterii consumului de servicii.

Serviciile publice locale au și o importanță socială rezultată ca urmare a rolului ce-l au în crearea condițiilor folosirii raționale a timpului liber.

Astfel, serviciile publice locale, reprezintă o componentă majoră a sistemului economic, rolul și importanța acestora fiind în continuă creștere și dezvoltare.

3.1 Regimul juridic al serviciilor publice locale

Serviciul public este o noțiune juridică ce are ca și consecință punerea în practică a regulii de drept specifică și derogatorie dreptului comun: regimul serviciului public comprimă și rezumă specificul dreptului administrativ.

Prin noțiunea de regim juridic este evocat un ansamblu de reguli de formă și fond ce personalizează materia respectivă, opiniile privind conținutul acestor reguli, fiind împărțite.

Regimul juridic al serviciilor publice reprezintă ansamblul regulilor de drept privat și drept public.

În România, sunt acte normative care sugerează chiar prin titlul lor că reglementează înființarea, organizarea sau funcționarea unor servicii publice. Pot fi amintite Ordonanța Guvernului României nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, Ordonanța Guvernului României nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.

Se poate vorbi despre o diversitate de reguli ale serviciilor publice ce determină o scară a regimului administrativ, regim ce poate fi integral sau alterat, ca urmare a penetrării dreptului privat. Cu toate acestea, rolul serviciului public este salvat de un fond comun de reguli și principii.

Regulile specifice privind organizarea și funcționarea serviciilor publice precum și drepturile beneficiarilor formează dreptul serviciului public, căruia i se aplică normele dreptului public, adică reglementări speciale în contractele ce se referă la serviciile publice, ce sunt diferite de cele care se referă la contracte de drept privat.

Ca urmare a faptului că cerințele sociale sunt complexe, există și o mare varietate de servicii publice.

Serviciile publice sunt înfăptuite de către o organizație statală, iar cele de utilitate publică de către una nestatală. Nu poate fi făcută o confuzie între acestea, întrucât ele pot fi departajate prin anumite caracteristici.

Fundamentul formării celor două categorii de servicii îl reprezintă interesul colectivității umane, care ne indică dacă serviciul este de utilitate publică sau de natură publică.

Principalele diferențe care intervin în organizarea și funcționarea celor două categorii de servicii, sunt:

capacitatea serviciilor publice este restrânsă prin instituirea tutelei, administrative ce se extinde și asupra serviciilor de utilitate publică, astfel:

bunurile ce alcătuiesc domeniul public al serviciilor publice se supun regulilor de drept administrativ;

referitor la acceptarea unor bunuri cu titlu gratuit, se poate face cu acordul instituției care prestează serviciul public;

protecție specială din partea statului o au doar serviciile publice, nu și cele de utilitate publică;

operațiunile de natură financiară se supun regulilor și controlului instituției statului, pe când cele aplicate serviciilor de utilitate publică, nu.

organizațiile ce prestează servicii publice se pot grupa în trei categorii:

organe sau autorități ale administrației publice;

regii autonome de interes public;

instituții publice.

administrația, instituie și amenajează serviciile, prestând servicii ce satisfac nevoile publice.

satisfacerea nevoilor este asigurată de intervenția administrației publice, care poate decide crearea unui adevărat serviciu public, căruia îi este încredințată gestiunea organismelor publice și semipublice.

Serviciile publice locale pot fi create pentru prima dată, necesitățile fiind noi sau ele pot fi adăugate unora deja existente, dar, indiferent de situație, cheltuielile serviciilor se suportă de către colectivitatea ce a instituit sau organizează serviciul.

Aceste cheltuieli se află totdeauna sub controlul și dependența colectivității care le-a creat.

Principiile care guvernează organizarea și funcționare serviciilor publice locale, sunt:

principiul continuității;

principiul egalității;

principiul adaptabilității;

principiul eficienței și eficacității;

principiul descentralizării.

Principiul continuității reprezintă cel mai important principiu ce decurge din necesitatea asigurării fără întreruperi a nevoilor de interes general ale colectivității, întreruperea cauzând tulburări în viața colectivității.

Acest principiu a fost consacrat de către jurisprudență, iar în virtutea lui, funcționarea serviciilor publice nu poate tolera întreruperi.

În practică, acest principiu a avut mai multe consecințe:

a justificat pentru anumiți agenți cu activitate vitală, interdicția dreptului la grevă;

a dat naștere în jurisprudență, teoriei impreviziunii, conform căreia concesionarul se obligă să continue prestarea unui serviciu public și în situația unor dificultăți financiare neprevăzute;

cu ajutorul acestuia se poate explica de ce o autoritate administrativă continuă chiar și după expirarea mandatului să se ocupe de afacerile curente.

Principiul continuității nu se poate absolutiza, când interesul public nu mai justifică existența unui serviciu, acesta poate fi desființat.

Principiul egalității reprezintă adaptarea în sistemul serviciilor publice a principiului general al egalității cetățenilor în fața legilor și în fața administrației publice, făcând referire la o egalitate concretă.

Acesta explică ocuparea prin concurs a posturilor precum și organizarea de licitații pentru punerea în concurență a celor îndreptățiți.

Principiul egalității cetățenilor în fața serviciilor publice, decurge din obligația acestora de a contribui la cheltuielile publice.

De acest principiu beneficiază toate persoanele juridice sau fizice ce sunt într-o relație cu serviciu public.

Beneficiarii serviciilor publice pot fi tratați diferit dacă se află în situații diferite, cu respectarea următoarelor condiții:

să se afle în situații diferite față de serviciul public;

discriminarea să fie justificată din motive de interes general;

diferențierea să fie proporțională cu diferența obiectivă a obligațiilor.

Acest principiu înseamnă mai mult absența discriminării decât o egalitate absolută și abstractă.

Principiul adaptabilității la nevoile cetățeanului.

Ca urmare a supunerii serviciilor publice de către legea progresului, prestațiile către beneficiari trebuie să cunoască o creștere cantitativă și calitativă neâncetată.

În vederea asigurării adaptării serviciului public, administrația locală poate impune beneficiarilor mărirea tarifelor, având totodată obligația îmbunătățirii continue a serviciilor publice. Acest principiu are următoarele implicații:

dreptul administrației de modificare unilaterală și rezilierea contractelor, își găsește fundamentul și limitele în necesitățile adaptării serviciului public;

posibilitatea administrației de a modifica regulile de organizare și funcționare ale serviciului public, beneficiarii neavând drept de menținere a acestor condiții.

În ultimii ani, în vederea adaptării serviciilor publice locale la regulile dreptului comunitar, se acordă o mare importanță reducerii monopolurilor și a creșterii concurenței în serviciile publice.

Principiul eficienței și eficacității serviciilor publice.

Eficiența, reprezentând raportul dintre rezultatele obținute și mijloacele angajate, ca și valoare managerială, intră în conflict uneori cu restricțiile legale, managerii publici, percepând procedurile legale ca fiind inamici ai eficienței.

Acest principiu, impus ca urmare a faptului că toate cheltuielile sunt suportate din impozitele și taxele cetățenilor, trebuie avut în vedere atunci când se stabilesc capitolele cheltuielilor bugetare necesare funcționării serviciilor publice.

Practica a demonstrat că, în general, cheltuielile prevăzute în bugetul local sunt totdeauna depășite, eficiența însemnând satisfacerea completă a nevoilor cetățeanului în astfel de situații.

Cuantificarea, principiu complementar eficienței, permite o evaluare a activităților componente ale serviciului public, prin analiza satisfacerii nevoilor publice.

„ Eficiența privește raportul dintre rezultatul obținut și obiectivul care trebuie atins. Eficacitatea constă în siguranța faptului că performanțele administrației publice se îndreaptă către scopurile propuse, soluționând problemele publice pe cale legală. Este necesar să se realizeze o analiză și o evaluare a politicilor publice în mod permanent, pentru a ne asigura că acestea sunt corect implementate de către administrația publică și de funcționarii publici"

Conceptul calității furnizării serviciilor este legat de eficacitate și este măsurat prin indicatorii satisfacției cetățeanului.

Principiul descentralizării serviciilor publice.

Se bazează pe„transferarea serviciilor de la „centru” spre comunitățile locale, cu scopul satisfacerii nevoilor sociale.”

Când se recurge la piață, descentralizarea se bazează pe modalitatea încredințării funcțiilor către instituțiile private sau către persoane publice, având ca scop interesul public.

Evoluțiile economice și politice determină gradul descentralizării, care este diferă în funcție de zonă.

3.2 Organizarea serviciilor publice locale

Organizarea, exploatarea și gestionarea serviciilor de utilități publice, asigură:

satisfacerea solicitărilor cantitative și calitative ale beneficiarilor, corespunzător prevederilor contractuale;

sănătatea cetățenilor și calitatea vieții; protecție economică, juridică și socială a utilizatorilor; 

funcționarea în condiții optime de siguranță a persoanelor și a serviciului, de rentabilitate și eficiență economică a construcțiilor, instalațiilor, echipamentelor și dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectați conform caietelor de sarcini, cu instrucțiunile de exploatare și cu regulamentele serviciilor; 

introducerea unor metode modernizate de management; 

introducerea unor metodologii moderne de elaborare si implementare a strategiilor, politicilor, programelor si/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilități publice; 
protejarea domeniului public și privat și a mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare;

informarea și consultarea colectivităților locale beneficiare ale acestor servicii; 
respectarea principiilor economiei de piață, asigurarea mediului concurențial, restrângerea și reglementarea ariilor de monopol. 

Este necesar ca serviciile publice locale să fie corespunzător conduse și organizate, pentru deservirea cetățenilor.

Organizarea, reprezentând funcția esențială a conducerii, trebuie să asigure condițiile necesare realizării obiectivelor, prin următoarele metode: asigurarea mijloacelor tehnice, folosirea eficientă a timpului și a forței de muncă, conducerea eficientă a muncii și producției.

Serviciile publice locale cuprind toate acele activități administrative de care ar trebui să beneficieze toți cetățenii, atunci când acestea au o calitate bună.

Atunci când lipsește calitatea sunt generate reacții rapide.

Crearea serviciilor publice este rezultanta interesului general de a satisface o necesitate, fiind absolut necesară intervenția unei persoane publice. Ele au ca scop satisfacerea nevoilor cetățenilor.

Organele administrației publice ce funcționează ca instituții publice sau regii autonome, în baza legii, înființează, reorganizează sau desființează serviciile publice.

Ținând cont de obiectul activității, serviciile publice se clasifică în servicii de importanță locală și națională.

Lista serviciilor publice este propusă de primar ca urmare a: hotărârilor consiliului local sau a chestionării populației.

Consiliul local, este autoritatea cu dreptul inițiativei și a deciziei în problemele de interes local, exceptând pe cele ce se află în competența altor autorități.

Activitățile necesare funcționării normale a comunității cum sunt: canalizarea, distribuția gazelor naturale, transportul energiei termice, alimentarea cu apă și salubritatea, trebuiesc asigurate de către autoritățile publice locale, deoarece, acestea răspund în fața cetățenilor care le-au desemnat și ale căror interese le reprezintă.

Înființarea acestor servicii publice reprezintă atributul consiliilor locale, iar organizarea și funcționarea acestora, atributul primarilor.

De asemenea, „Caracterul public al uneia sau alteia dintre nevoile ce se cer a fi satisfăcute este stabilit de factorul politic reprezentat în plan local de consiliile locale și județene."

„Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local; atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului;

atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;

atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni; stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii.”

Regulamentul ce determină condițiile perceperii tarifelor pentru serviciile prestate și modul de repartizare al acestora este aprobat de către Consiliul local. De asemenea, Consiliul ia decizii privitoare la transferarea în bugetul local a surselor financiare acumulate sau alocarea lor pentru a fi dezvoltat un anumit serviciu.

În situația în care Administrația locală este prea mică pentru asigurarea eficienței serviciilor, Legea permite Consiliilor locale și posibilitatea asocierii cu alte autorități publice în vederea realizării serviciilor și lucrărilor de interes public.

Astfel, mai ales pentru comunitățile mai mici (dar nu exclusiv pentru ele), este rațională promovarea cooperării intercomunale în organizarea unui serviciu public pentru satisfacerea necesităților populației din aceste localități.

La rândul său, primarul ca autoritate executivă a consiliului local, în cadrul gestionării serviciilor publice are următoarele atribuții:

coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.

prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale;

atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;

numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local;

În țara noastră, serviciile publice locale sunt organizate de către Consiliul local, în domeniile de activitate principale, în funcție de specificul și nevoile locale:

dezvoltarea economică locală;

dezvoltarea urbană locală;

administrarea terenurilor;

administrarea cimitirelor;

protecția mediului;

locuințe;

alimentarea cu apă;

canalizare;

întreținerea drumurilor publice de interes local;

transportul în comun;

învățămînt;

sănătate;

ordine publică;

protecția contra incendiilor;

servicii sociale;

activități culturale și sportive;

biblioteci și centre culturale.

Ca să-și poată canaliza activitatea ținând cont de interesele și necesitățile autorităților locale, autoritățile locale, trebuie să aibă stabilite domeniile de competență. Acestea sunt stabilite prin [Legea administrației publice locale].

„Detaliind aceste dispoziții, Legea nr. 195/2006 prevede că autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor exercită competențe exclusive privind:

administrarea domeniului public și privat al comunei sau orașului;

administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local;

administrarea instituțiilor de cultură de interes local;

administrarea unităților sanitare publice de interes local;

amenajarea teritoriului și urbanism;

alimentarea cu apă;

canalizarea și epurarea apelor uzate și pluviale

iluminatul public.”

Privitor la atribuțiile administrației publice locale prin care acestea au abilitatea de a soluționa interesele și problemele locale și pentru o definire mai clară a rolului administrației când e vorba de serviciile publice, se poate face o clasificare a intereselor ce aparțin sferei vieții sociale, vieții personale și a relației ce o are individul cu societatea.

Astfel, în sfera vieții personale atribuțiile autorităților locale se circumscriu soluționării și promovării următoarelor probleme și interese:

a) Securitatea personală. Consiliul local are o contribuție majoră, în condițiile legii, la
asigurarea ordinii publice, ia decizii privitoare la activitatea poliției locale, a
pompierilor și formațiunilor protecției civile de interes local, propunând măsuri de
îmbunătățire a activității acestora.

b) Locuințe și mediul înconjurător. Consiliul local decide punerea sub evidență a
persoanelor socialmente vulnerabile care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative; primarul asigură repartizarea fondului locativ și controlul asupra întreținerii și gestionării acestuia în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

c) Crearea locurilor de muncă. Consiliul local instituie și gestionează întreprinderile municipale și organizează oricare alte activități necesare dezvoltării economice a unității administrativ-teritoriale;

În sfera vieții sociale atribuțiile se circumscriu organizării și prestării serviciilor în domeniile învățământ, educație, asistență socială, infrastuctură locală, asigurarea calității contextului social:

a) Servicii învățământ, educație. Consiliul local decide construcția, gestionarea,
întreținerea și echiparea instituțiilor preșcolare și extrașcolare (creșe, grădinițe de
copii, școli de artă, de muzică);

Asistență socială. Consiliul local are contribuție la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială, asigurând protecția drepturilor copilului; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local; primarul contribuie la realizarea măsurilor de asistență socială și ajutor social; coordonează activitatea de asistență socială privind copiii, persoanele în etate, invalizii, familiile cu mulți copii, alte categorii de persoane socialmente vulnerabile;

Infrastuctură. Consiliul local decide ce lucrări de proiectare, construcții, întrețineri și modernizări ale drumurilor, podurilor, fondului locativ se fac, în condițiile Legii cu privire la locuințe, precum și la întreaga infrastructură economică, socială de interes local; hotărăște înființarea instituțiilor publice de interes local, organizează serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul cheltuielilor bugetare; primarul propune Consiliului local schema de organizare și condițiile prestării serviciilor publice locale, ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;

d) Calitatea contextului social. Consiliul local contribuie la organizarea de activități culturale, artistice, sportive și de agrement de interes local; înființează și organizează târguri, piețe, parcuri și locuri de distracție și agrement, baze sportive și asigură buna funcționare a acestora; aprobă, în condițiile legii, planurile urbanistice ale localităților din componența unității administrativ-teritoriale respective, precum și planurile de amenajare a teritoriului; primarul exercită, în condițiile legii, supravegherea activităților din târguri, piețe, oboare, parcuri, spații verzi, locuri de distracție și agrement și ia măsuri operative pentru buna lor funcționare.

Observăm că aria de responsabilitate a autorităților publice locale răspunde atât promovării interesului general, cât și soluționării problemelor și satisfacerii nevoilor locale necesită diagnostic, argumentare, respectarea anumitor proceduri etc.

Analiza de conținut asupra problemelor locale a permis realizarea unei tipologii privind nivelele la care se manifestă problema.

Formularea la nivelul conștiinței colective a unei probleme ca problemă socială presupune două aspecte distincte:

formularea acelei probleme ca o stare (fenomen negativ, oportunitate, proces negativ) asociată cu anxietatea, îngrijorarea;

voința de acționa pentru eliminarea problemei oportunității. „Ceva" ce nu este formulat de către colectivitatea respectivă ca „problemă" nu este o problemă socială pentru colectivitate. Dar definirea problemei sociale doar din perspectiva asumării ei de către colectivitate este superficială, eliminând din sfera analizei multe fenomene sociale a căror considerare este esențială pentru analiza problemelor locale. Distincția potențial/actual a lărgit sfera noastră de interes asupra problemelor locale, pentru că o problemă poate fi potențială, chiar dacă nu este formulată, la un moment dat, de către colectivitatea respectivă.

În finele acestui compartiment, conchidem că serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile imateriale și intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Ele sunt autonomizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii și sunt organizate distinct într-un sector denumit sector terțiar. Beneficiarul serviciilor își apropie o utilitate care-i conferă anumite avantaje ori satisfacții destinate împlinirii unor nevoi personale (individuale) sau sociale.

Cît privește desființarea serviciilor publice, indiferent de forma organizațional-juridică, nivelul la care ele funcționează, autoritatea publică ce le-a creat, ele se desființează prin aceleași acte juridice [lege], [hotărîri ale Guvernului], [ordine ale miniștrilor], sau prin [decizii ale consiliilor locale] prin care au fost create.

În concluzie putem menționa că satisfacerea interesului general al întregii colectivități umane care formează statul se efectuează prin intermediul serviciilor publice de interes național și interes local, iar cele patru funcții ale statului (legislativă, executivă, administrativă, judecătorească) cuprind activitatea tuturor serviciilor publice destinate să asigure satisfacerea intereselor generale, uzând în acest scop, de prerogative specifice puterii publice.

Serviciul public trebuie înțeles ca organizare a unui sistem funcțional care are drept scop deservirea unei colectivități fie naționale, fie locale, satisfacerea nevoilor acestora reprezentînd țelul fundamental al societății umane. Serviciile publice sunt create prin lege sau pe baza legii de o autoritate a administrației publice învestită cu competența respectivă.

Indiferent de modalitatea în care se încearcă clasificarea serviciilor publice, trebuie ținut cont de faptul că în realitate serviciile publice realizează în practică toate funcțiile statului, fie legislativă, executivă, judecătorească sau administrativă.

Serviciile publice sunt învestite cu funcții publice, cu atribuții, competențe, responsabilități pentru satisfacerea unor anumite interese publice și, în acest scop, pot folosi puterea publică sau pot fi prestate în regim de putere publică. Aceste funcții publice trebuie să fie ocupate de persoane cu o calificare de specialitate care să realizeze concret atribuțiile funcției publice pe care o ocupă în cadrul serviciului public, cu drepturi și îndatoriri corespunzătoare.

Baza materială necesară activității serviciului public este asigurată din patrimoniul public sau privat și din bugetul de stat sau din bugetul local. Serviciul public este prestat contra plată sau gratuit, în dependență de tipul de serviciu și modul de prestare al acestuia.

3.3 Modalități de gestionare a serviciilor publice locale

Gestionarea serviciilor publice locale poate fi făcută de către persoane le private (fizice sau juridice) sau de către persoanele publice (statul, comunitățile locale).

Persoanele publice gestionează serviciile publice prin regie proprie sau printr-o instituție specializată.

Persoanele private gestionează serviciile publice, astfel:

• în baza unui contract administrativ;

• în baza unui contract de locație;

• printr-o împuternicire ce este dată de autoritatea administrației publice locale (delegare);

• prin concesionarea serviciilor.

În afara unor dipoziții contrare, autoritățile administrației publice locale acționează atât în beneficiul statului cât și al colectivităților locale și au posibilitatea de a alege una dintre formele de gestiune.

Principalele modalități de gestionare ale serviciilor publice sunt:

Administrarea prin regii autonome sau instituții publice;

Contractul de concesionare;

Contractul de închiriere;

Locația de gestiune;

Contractul civil;

Contractul comercial.

Atunci când autoritatea publică care creează serviciul public și-l gestionează singură prin personalul și cu bunurile proprii – vorbim despre modalitatea de gestiune directă sau în regie

După cum am mai precizat, formele gestiunii directe sunt: regia directă, regia depersonalizată, regia autonomă.

„Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autoritățile deliberative și executive, în numele unităților administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, își asumă și exercită nemijlocit toate competențele și responsabilitățile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, respectiv la administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora.”

În situația în care autoritatea publică încredințează în baza unui contract gestiunea, cu păstrarea controlului acesteia – vorbim de tipul de gestiune este indirectă sau delegată.

În această situație, autoritatea publică stabilește prin anumite tehnici și proceduri, serviciile care le însărcinează unui operator, precum și obligațiile prin care se asigură aceste servicii.

Delegarea poate fi realizată prin procedura unilaterală – când misiunea și obligațiile se stabilesc în baza unei legi sau a unui regulament, putând exemplifica aici, întreprinderile publice.

Delegarea se mai poate face și prin procedura contractuală, când misiunea și obligațiile sunt cuprinse într-o convenție ce se încheie între colectivitatea publică și întreprinderea care a preluat prestarea serviciului.

Convențiile ce se încheie pentru serviciile publice, se diferențiază ținând cont de natura obligațiilor operatorilor și ale autorităților dar și după modul de retribuire a acestora.

În situația în care autoritatea publică încredințează unui operator economic un serviciu fără a-l retribui, remunerația acestuia făcându-se prin exploatare, respectiv, încasarea redevențelor de la beneficiarii acestuia.

În acest caz sunt diferențiate două modalități:

Când operatorul are ca sarcină și realizarea cadrului necesar (instalarea de conducte pentru alimentare cu apă) autoritatea publică nefiind implicată financiar, urmează ca operatorul economic să-și recupereze investiția din exploatare, lucrările intrând în proprietatea colectivității, la finalul contractului – această metodă poartă denumirea de concesiune, autoritatea publică fiind concedentul iar operatorul – concesionarul.

Autoritatea publică pune la dispoziție acele lucrări ce determină funcționarea serviciului, operatorul economic plătind o redevență.

O altă modalitate a delegării contractuale este aceea când operatorul economic este retribuit de către autoritatea publică în funcție de rezultatul activității.

A doua modalitate de delegare contractuală a serviciului are în vedere un operator remunerat direct de către colectivitatea publică. Acesta nu percepe redevente sau taxe de la utilizatori, acest lucru fiind realizat de către colectivitate. Remunerarea operatorului depinde de rezultatele activității sale, de obicei fiind vorba de un procent din cifra de afaceri.

„Delegarea gestiunii serviciilor de utilități publice, respectiv operarea, administrarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente, se poate face pentru toate sau numai pentru o parte dintre activitățile componente ale serviciilor, pe baza unor analize tehnico-economice și de eficiență a costurilor de operare, concretizate într-un studiu de oportunitate.”

Pe lângă gestiunea directă și cea delegată, există și gestiunea semidirectă care reprezintă un proces de administrare mixtă a serviciului public, în sensul exploatării în regie directă alături de prestarea unei părți a serviciului public de către o întreprindere exterioară (din sectorul privat).

„Desfășurarea activităților specifice oricărui serviciu de utilități publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului și a unui caiet de sarcini, elaborate și aprobate de autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu regulamentul-cadru și cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.”

Concesionarea serviciilor publice

Având în vedere natura juridică a contractului de concesiune care se aplică totdeauna asupra unui bun/serviciu public rezultă că nu poate fi concedent decât o persoană publică (statul, colectivitățile locale, alte instituții publice). Ca atare, poate fi concedent:

– o regie autonomă, în cazul în care transmite folosința asupra unor unități productive sau activități economice ori servicii;

– autoritățile administrative publice, centrale și locale, în cazul concesionării terenurilor din patrimoniul lor sau al unităților de producție pe care le-a avut în administrare directă.

În ceea ce privește concesionarul, legea permite practic oricărei persoane să preia în gestiune proprie un serviciu public; potrivit legii poate fi concesionar “orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, respectiv, societate comercială (cu capital de stat, cu capital privat sau cu capital mixt), comercianți persoane fizice, de naționalitate română sau străină, dacă profiturile obținute din activitățile comerciale sunt destinate realizării scopului lor nelucrativ.

Concesionarea serviciilor publice se remarcă prin faptul că reprezintă un mod de gestionare a unui serviciu public. Atunci când se concesionează serviciile publice concesionarul asigură atât executarea cât și lucrările aferente funcționării. Gestiunea serviciului trebuie să-i dea voie să finanțeze cheltuielile și să amortizeze lucrări publice, care, la finalizarea contractului de concesionare, revin gratuit cedentului. Din acest motiv, concesionarea serviciilor publice se face pe termen lung. Se face concesiune simplă, fără lucrări publice, atunci când serviciul nu mai necesită construirea de infrastructuri publice (ex. rețeaua de autobuze).

Structura contractului de concesiune

Contractul de concesiune este acel contract ce se încheie între autoritatea publică (cedent) și particularul ce-l alege liber, respectând prevederile legii și se compune din Convenția părților și un Caiet de sarcini.

În caietul de sarcini, administrația publică stabilește clauzele obligatorii dar și pe cele de ordin comercial, clauze ce vor fi prinse în contractul de concesiune, chiar și după modificarea acestora cu acordul părților.

Autoritatea publică, având calitatea de concedent în aceste contracte, are următoarele obligații și drepturi:

– dreptul de a stabili, urmării și încasa prețul ce se stabilește în contractul de concesiune, prețul fiind o clauză ce nu se negociază. Trebuie făcută însă, diferența între redevență și preț, în sensu că prima, reprezintă venitul suplimentar pentru autorități, față de concesiune;

– plata către concesionar a unei indemnizații când există o situație de forță majoră și necesită repunerea concesionarului în situația normală;

– dreptul administației publice locale (concedentului) de a verifica în ce măsură concesionarul își îndeplinește obligațiile contractuale;

– dreptul administației publice locale (concedentului) de modificare unilaterală a clauzelor contractuale, atunci când interesul general este periclitat,

– obligația administației publice locale (concedentului) de despăgubire a concesionarului în situația în care sunt mai mari cheltuielile făcute în scopul prestării serviciului public, decât încasările. Diferența dintre cheltuieli și încasări trebuie acoperită din bugetul local, ca urmare a faptului că serviciile sunt prestate în și pentru interesul cetățenilor.

Drepturile și obligați ale concesionarului

Drepturi ale gestionării serviciului public. În baza contractului de concesiune, autoritatea publică, oferă concesionarului, bunuri sau privilegii care-i sunt de folos la funcționarea serviciului, beneficiind astfel de un monopol, administrația luându-și angajamentul să nu favorizeze concurența.

Drepturile pecuniare. Atunci când concesionarul sau operatorul economic privat obține pe seama gestionării serviciului, beneficii.

Concesionarul este retribuit pentru serviciul prestat prin încasarea taxelor utilizatorilor. Deși cedentul încearcă păstrarea tarifelor contractului, întrucât acestea fac parte din clauzele obligatorii, gestiunea poate fi dezechilibrată în perioadele instabilității economice, prin lipsa unei contraprestații. În anumite situații, cedentul permite concesionarului posesia tarifelor, pentru a-i mări astfel responsabilitatea gestiunii.

Contractele, au de asemenea, prevăzute, anumite avantaje financiare ale concesionarului, în special o garanție a interesului împrumutului către cedent.

Principiul echilibrului financiar, existent în toate contractele administrative, are un rol major, prin faptul că, permite concesionarului, în situația în care autoritatea publică aduce modificări convenției inițiale, să primească o indemnizație.

Obligațiile concesionarului

În ansamblu, obligațiile concesionarului se rezumă la punerea în siguranță a funcționării serviciului public, prin însușirea și respectarea cerințelor caietului de sarcini dar și a cerințelor și regulilor aferente serviciilor publice, astfel:

obligația asigurării continuității serviciului, îi revine atât concesionarului, acesta neputând invoca probleme financiare sau materiale (excepție face forța majoră), cât și agenților serviciului, care se supun la aceleași limitări ca și agenții publici;

concesionarul trebuie să furnizeze serviciile în mod egal utilizatorilor care îndeplinesc condițiile solicitate și la tarifele stabilite în contract;

ca urmare a modificării regimului serviciilor publice de către administrația publică locală în vederea adaptării la interesul general, obligă concesionarul adaptarea la aceste modificări;

chiar dacă nu mai are rol în gestionarea serviciilor publice, cedentul răspunde în fața utilizatorilor, motiv pentru care poate controla gestionarea acestora, controale la care concesionarul trebuie să se supună;

obligația executării obligațiilor contractuale și obținerea acordului administrației publice în cazul reorganizării persoanei juridice sau preluării obligațiilor de către o persoană fizică;

obligația exploatării eficiente a serviciilor, iar în situația producerii pagubelor din vina sa, concesionarul este obligat să dea despăgubiri administrației;

concesionarul este obligat să facă acele retehnologizări și investiții precizate în caietul de sarcini;

obligația respectării legislației privind normele de protecția mediului, încadrarea și concedierea personalului și a normelor aferente asigurării pazei.

Încetarea concesiunii

Concesiunea ia sfârșit când expiră perioada stabilită, dar se poate reînnoi dar și finaliza înaintea acestui termen în următoarele situații:

atunci când contractul este reziliat, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către concesionar; tocmai de aceea trebuie precizate în contract clauzele referitoare la penalități și despăgubiri în situația rezilierii contractului;

când concesionarul renunță, ca urmare a imposibilității desfășurării activității sau a dispariției obiectului concesiunii; toate aceste situații trebuiesc verificate de către autoritatea administrației publice locale, înaintea aprobării renunțării;

posibilitatea de a fi răscumpărată concesiunea în situația intervenției altor interese ale utilizatorilor, dar această răscumpărare trebuie făcută la prețurile din documentația tehnico-economică.

Când încetează concesiunea aferentă bunurilor dobândite sau folosite, este aplicat un regim juridic special.

Atunci când colectivitatea o cere, fără vina concesionarului, cedentul poate pune capăt concesiunii prin eliminarea serviciului respectiv, sau îl poate lua în administrare folosind alte metode; în acest caz, concesionarul trebuie despăgubit.

În situația în care serviciul nu mai este corespunzător interesului general sau din lipsa posibilităților de redresare a exploatării unui serviciu, se poate cere de către una din părți, instanței de judecată, rezilierea contractului de concesiune.

Asocierea în participație

Conform art. 251 din [Codul Comercial], “asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participare în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului lor comerț”.

Condițiile obligatorii și necesare încheierii contractelor de asociere în participațiune, sunt precizate în Codul Comercial și amintim câteva:

persoanei ce intenționează să se asocieze, i se impune deținerea calității de comerciant sau societate comercială; la necomercianți li se permite încheierea unor astfel de contracte dar se face precizarea că trebuie să desfășoare operațiuni comerciale; administrația publică locală nu are nicio competență în desfășurarea unor astfel de operațiuni;

în cazul participațiunii, membrii asociației trebuie să fie luați în considerare atât la beneficii cât și la pierderi, motiv pentru care administrația publică nu acceptă încheierea unor astfel de contracte, existând riscul unor pierderi din patrimoniul colectivității când există pagube, datorate răspunderii solidare a asociaților;

datorită lipsei publicității, a lipsei unui sediu, a semnăturii sau a unui capital social, această activitatea de asociere în participațiune are un caracter ilicit,

o eventuală implicare a autorităților administrației în asocieri cu persoane private, aduce la scăderea imaginii acestora în fața colectivității, datorită faptului că: există riscul scăderii cantitative și calitative a calității serviciilor furnizate; nu sunt compartimente specializate de urmărire a obligațiilor contractuale de către asociați; echipamentele și materialele sunt folosite altfel de cum s-a stabilit în contract.

Consiliile locale hotărăsc în baza legii, în ce condiții se poate face asocierea cu alte autoritățile locale pentru realizare serviciilor și lucrărilor de interes public, precum și eventuala colaborarea cu agenții economici din țară sau din străinătate, în vederea realizării unor acțiuni sau lucrări de interes comun.

Prestarea serviciului în regie proprie

Când un serviciu este gestionat de autoritatea ce l-a înființat și nu are personalitate publică diferită, putem spune că este prestat în regie proprie. Gestionarea tuturor serviciilor publice administrative se face în regie proprie.

Cele mai importante trăsături ale serviciilor în regie, sunt:

1. Serviciile publice în regie nu formează persoane juridice diferite, ele depinzând de colectivitatea teritorială;

2. Referitor la modul organizării lor, serviciile în regie depind de colectivitatea din care fac parte, reprezentând serviciile descentralizate ale diferitelor departamente ale ministerelor (ex: serviciile de poliție);

3. Făcând analiza finaciară, serviciul nu deține caracter individual și nici personalitate. Există o excepție, în situația colectivităților locale, termenul de “regie” reprezentând atât serviciile fără personalitate, cât și serviciile ce au autonomie financiară având sau nu personalitate.

Având în vedere faptul că, serviciile în regie sunt servicii administrative, procedurile și regulile dreptului administrativ sunt valabile. Există și aici o excepție de aplicare a procedeului regiei, pentru serviciile comerciale și industriale, situație în care sunt modificate și regulile.

În vederea satisfacerii anumitor necesități ale colectivității, pot fi create servicii publice fără personalitate juridică, caracterizate prin:

– lipsa unui buget propriu de venituri și cheltuieli și, ca urmare, lipsa autonomiei financiare;

– conducerea acestora este asigurată de către funcționari subordonați ai primarului sau președintelui consiliului județean, ei aflându-se într-un raport de muncă față de administrația publică locală;

– posibilitatea încheierii de acte juridice, însă, răspunderea este doar a consiliului local, motiv pentru care, autoritatea administrației publice , ori de câte ori înființează un serviciu, trebuie să menționeze clar tipurile de documente pe care acestea le pot încheia.

Serviciul public în locație de gestiune

Locația de gestiune reprezintă contractul în baza căruia persoana publică încredințează persoanei private (plătită cu sume forfetare) exploatarea unui bun aparținând domeniului public sau administrarea unei afaceri.

Contractele de locație aferente lucrărilor de construcții, ai căror titulari le pot exploata după finalizarea lucrărilor, în baza clauzelor contractuale stabilite, sunt cele mai des întâlnite în practică. În cazul acestor contracte, administrația publică locală este cea care îl retribuie pe titular din sumele forfetare, în comparație cu contractele de arendă sau concesiune.

Consiliul local, prin deciziile date [Hotărâri ale Consiliului Local], poate atribui unei persoane fizice sau juridice locația de gestiune.

În situația locației de gestiune, administrația face economii, prestatorul având drept de folosință asupra domeniului public o perioadă îndelungată de timp.

Jurisprudența tratează asemănător locația de gestiune cu concesiunea din considerentul că, în ambele situații, dreptul comercial guvernează contractul și ca în cazul oricărui contract comercial nu se poate face o reziliere unilaterală.

Prestarea serviciilor publice în gestiune delegată unilateral

Transmiterea gestiunii serviciilor publice se poate face nu doar având la bază un contract ci și prin hotărârea autorității administrației locale.

În procesul privatizării serviciilor publice locale, indiferent de modalitatea prin care se face, trebuie să existe norme din care să rezulte că interesul general primează înaintea considerentelor comerciale.

Se poate afirma că elementul esențial pentru definirea gestiunii delegate îl constituie contractul, deoarece, prin clauzele sale, acesta trebuie să precizeze atât drepturile, cât și obligațiile administrației și prestatorului. Fiind, sub aspect juridic, un contract administrativ rezultă că autoritatea publică are dreptul oricând de a rezilia contractul cu prestatorul inițial și de a-l continua cu alt prestator. Indiferent de contractul juridic utilizat, între cel care deleagă (administrația) și cel căruia i se deleagă (prestatorul de servicii) trebuie fixată
regula delegării, adică măsurile asiguratorii pentru fiecare dintre părțile contractante în cazurile în care nu se respectă clauzele contractuale. Forma juridică a raporturilor dintre administrație și prestatorii de servicii este prima condiție pentru realizarea cantității și calității serviciilor publice. Ea este obligatorie pentru că administrația răspunde direct față de cetățeni de asigurarea acestor servicii.

Atunci când autoritatea publică recurge la delegarea derviciului public printr-un contract, se impune ca acesta să conțină în clauzele sale obligațiile și drepturile celor două părți, precum și măsurile de asigurare în situația în care nu sunt respectate clauzele contractuale.

Esențială pentru realizarea în condiții optime de calitate și cantitate a serviciilor publice, este forma juridică ce o are raportul dintre cele două părți, ținând cont de faptul că administrația este direct răspunzătoare în asigurarea serviciilor către comunitate.

„Luând în considerare toate oportunitățile oferite, autoritățile deliberative de la nivel central și local trebuie să aibă competența managerială pentru a identifica cea mai eficientă modalitate de gestiune a serviciilor publice și abilitatea de a iniția și dezvolta cele mai potrivite forme contractuale pentru ca prin furnizarea serviilor publice în forma selectată să se satisfacă cel mai bine interesul public”.

Pentru o mai bună înțelegere a necesității serviciilor publice locale, rezultate din interesul comunității, am ales studierea serviciilor publice locale din localitatea Dornești, județul Suceava.

CAPITOLUL 4. TIPURI DE SERVICII PUBLICE LOCALE EXISTENTE ÎN COMUNA DORNEȘTI

4.1 Prezentarea și organizarea structurală a Comunei Dornești

Comuna Dornești aparținând județului Suceava, este atestată documentar în anul 1490, respectiv 1498, o parte din actuala  suprafață, și anume cea din dreapta râului Suceava, este dăruită în urma unei vânzari-cumpărări Mănăstirii Putna în  anul 1468. 

Așezată pe Valea Sucevei, în Depresiunea Rădăuți, la întretăierea de drumuri (DN 17A) dintre orașele Rădăuți și Siret, se învecinează la nord cu orașul Siret, la est cu așezările Bălcăuți și Grănicești, la sud cu comuna Satu-Mare, iar sud-vest cu orașul Rădăuți și la vest cu comunele Frătăuții Vechi și Noi. Amplasată în plin Podiș al Sucevei, într-o mică depresiune, pe ambele maluri ale râului Suceava, comuna capătă un plus de frumusețe, lunca Sucevei conferindu-i o priveliște deosebită.

Conform ultimelor date, populatia comunei numără 3.974 de locuitori, 1.244 gospodării, 3 grădinițe și 3 școli.

Comuna este formată din 2273 ha teren arabil, 481 ha teren intravilan, 2574 ha teren extravilan, 393 ha pășuni, 147 ha, păduri, 55 ha fânețe, 2 ha livezi, 54 ha curți construcții.

La nivelul comunei Dornești, serviciile publice locale au apărut ca rezultat al descentralizării și aplicării principiului subsidiarității, în sensul că nevoile colectivității locale erau necesar să fie satisfăcute prin servicii organizate de către această colectivitate.

Serviciile publice gestionate în regie proprie sunt structurate în compartimente, acestea reprezentând ansamblul persoanelor care efectuează munci omogene și/sau complementare, de regulă pe același amplasament, care contribuie la realizarea unui obiectiv comun și sunt subordonate nemijlocit aceluiași manager. Organigrama asigură vizualizarea structurii organizatorice, aceasta fiind de tip piramidal, ordonată de sus în jos.

Organizarea structurală a Primăriei Comunei Dornești este conformă regulamentului de organizare și funcționare al Primăriei Dornești și fișelor de post.

Cu toate că atribuțiile autorităților locale sunt diferite, acestea au un scop comun, acela al soluționării problemelor comunității locale, ce se realizează prin:

Elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;

Stabilirea, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale;

Stabilirea și urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale;

Administrarea bunurilor din proprietate publică sau privată a comunei Dornești;

Angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung;

Administrarea resurselor financiare;

Elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare;

Asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale;

Cooperarea pe plan intern și internațional.

În ceea ce privește managementul serviciilor publice oferite de Primăria comunei Dornești, acesta este asigurat de următoarele structuri:

– structura managerială – funcții manageriale politice:

• primar

• viceprimar

– funcții manageriale administrative:

• secretar

• arhitect șef

• director executiv/director

• șef serviciu

• șef birou

și

– structura de execuție – funcții de execuție :

• referent

• inspector

• referent specialitate

• inspector specialitate

• consilier

• programator

• arhitect

• operator

În vederea deservirii membrilor societății este necesar ca serviciile publice locale să fie bine organizate și conduse într-un mod corespunzător.

Organizarea are ca scop obținerea de rezultate bune, într-un timp scurt și folosind mijloacele cele mai mici Organizarea reprezintă totalitatea acelor tehnici și metode privitoare la conducerea producției și muncii, folosirea în mod eficient a forței de muncă și a timpului precum și asigurarea acelor mijloace tehnice folosite ăn procesul de producție.

Cele două domenii în care se manifestă responsabilitatea autorității publice locale sunt: reglementarea activităților de pe raza localităților aflate sub administrarea acesteia dar și prestarea serviciilor publice locale.

Serviciile publice locale au în componență lucrările administrative de care cetățenii consideră că e necesar să beneficieze, atunci cînd acestea au o calitate corespunzătoare cerințelor.

4.2 Cadrul legislativ

Necesitatea creării unui serviciu public local este determinată de interesul cetățenilor de a-și satisface o necesitate, intervenția unei persoane publice fiind indispensabilă.

Primarul propune lista serviciilor publice locale, în urma hotărârilor adunărilor generale, chestionării populației sau a conlucrării cu consilierii locali.

Cadrul legislativ necesar existenței serviciilor publice locale, trebuie să definească:

– autoritățile care organizează serviciul;

– potențialele modalități de organizare și satisfacerea de către operatorii economici a obligațiilor de tip serviciu public local;

– moduri de finanțare;

– împărțirea responsabilităților la nivel local în ceea ce privește reglarea serviciilor.

În acest sens, prevederile [Legii 69/1991] a administrației publice locale cu privire la serviciile publice locale, au fost completate cu prevederile [Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991] și ale [Legii contractului de management nr. 66/1993].

Dezvoltarea serviciilor publice locale a fost motivată de adoptarea legislației în domeniul finanțelor publice locale.

În anul 2001, s-a constatat că Legea nr. 69 a administrației publice locale adoptată în anul 1991, nu mai corespunde evoluțiilor administrației publice din România, motiv pentru care a fost adoptată o nouă lege, Legea administrației publice locale nr. 215/2001, care a reglementat organizarea și funcționarea administrației publice locale și implicit serviciile publice de la acest nivel.

Această lege, asigură cadrul general de reglementare pentru serviciile publice locale, iar din categoria actelor normative ce vizează direct serviciile publice locale, precizăm:

• Legea 326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală;

• Ordonanța Guvernului României 32/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare;

• Ordonanța Guvernului României 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale;

• Ordonanța Guvernului României nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităților;

• Ordonanța Guvernului României nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență;

• Ordonanța Guvernului României nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor;

• Ordonanța Guvernului României nr. 86/2001 privind serviciile de transport public local de călători;

• Ordonanța Guvernului României nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat.

Primăria Comunei Dornești este organizată și funcționează în baza prevederilor [Legii Administrației Publice Locale nr. 215/2001] și în conformitate cu hotărârile[ Consiliului Local al Primăriei Dornești], privind aprobarea organigramei si numărului de posturi ale aparatului propriu de specialitate .

Primarul, Viceprimarul, Secretarul Comunei Dornești, împreună cu aparatul propriu de specialitate este structura funcțională cu activitate permanentă, denumită Primăria Comunei Dornești care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local al Primăriei și dispozițiile Primarului, soluționând problemele curente ale colectivității comunale.

Primarul este șeful administrației publice locale al Comunei Dornești și al aparatului propriu de specialitate, condus și controlat, în baza art. 66(1) din Legea 215/2001.

Conform legilor în vigoare primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică.

El este șeful administrației publice locale și al aparatului de specialitate al primarului, pe care îl conduce.

Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Semnul distinctiv al primarului este eșarfa în culorile drapelului național al României, care este purtată în mod obligatoriu la solemnități, recepții, ceremonii publice și la celebrarea căsătoriilor.

Primarul îndeplinește atribuțiile principale stipulate la art. 61 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

[Autoritatea Națională de Reglementare] este instituția publică ce are ca atribuții : atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală, culegerea de informații privind activitatea operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală și publicarea acestora, controlul documentelor și evidențelor operatorilor de servicii publice de gospodărie comunală, stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor în condițiile respectării contractelor de delegare a gestiunii, soluționarea conflictelor dintre operatorul și consumatorul de servicii publice de gospodărie comunală, solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de îmbunătățire a activității, în cazul în care prestațiile acestora nu corespund parametrilor stabiliți în licența de operare, respectiv în contractul de delegare a gestiunii, retragerea licențelor de operare, în cazul în care operatorul de servicii publice de gospodărie comunală refuză să ia măsuri în vederea îmbunătățirii activității.

4.3 Caracterizarea principalelor tipuri de servicii publice locale existente în Comuna Dornești

În Regulamentul Organizării și Funcționării Primăriei Dornești există activități ce sunt definite chiar în cadrul legislativ ca și servicii de utilitate publică. Astfel, se disting:

– Serviciul pentru autorizarea construcțiilor – are rolul de a emite acele acte administrative, conform normelor legale (Legea nr.50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare) în vederea proiectării, amplasării, executării și funcționării construcțiilor, având destinația de locuință ori altă destinație;

– Serviciul public al stării civile – cu rol de asigurare a cunoașterii structurii și numărului populației comunei, actele civile fiind înfăptuie în baza Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, cu modificările și completările ulterioare;

– Serviciile publice edilitare – ce intră în competența primăriei comunei sau pot fi închiriate ori concesionate (serviciile de salubrizare, canalizare, alimentare cu apă, transportul de călători, iluminatul comunal, serviciile de întreținere, reparare și exploatare a drumurilor).

La nivelul comunei Dornești, ca servicii edilitare sunt:

1. Serviciul public de alimentare cu apă, ce are ca responsabilități:

– folosirea cu prioritate a resurselor locale de apă;

– prestarea activităților de captare, tratare, pompare, transport, stocare și distribuție;

– captarea apei subterane, din râuri și lacuri în vederea renunțării la aducțiuni de mare distanță;

– protecția zonelor de captare, a instalațiilor de tratare, a conductelor de apă și a celorlalte instalații cu scopul protejării calității apei;

– dezvoltarea structurii de alimentare cu apă în conformitate cu proiectele de dezvoltare rurală ale comunei Dornești.

Atât în Caietul de sarcini, cât și în Regulament, sunt stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local, Normele referitoare la distribuția apei potabile, acestea cuprinzând atât drepturile cât și obligațiile prestatorului acestor servicii (operatorul economic care administrează și exploatează sistemul alimentării cu apă potabilă) și ale beneficiarilor (persoana fizică sau juridică, care, în baza unui contract, beneficiază de aceste servicii).

În conformitate cu Normele de calitate, colectarea și evacuarea apelor uzate este asigurată de sistemul de canalizare, prestatorul acestor servicii, fiind, de regulă operatorul economic care asigură și furnizarea apei potabile.

În comuna Dornești situația proiectului de Alimentare cu apă este următoarea:

În Raportul privind starea economică și socială a județului Suceava pe anul 2013 la nivelul comunei Dornesti, a fost prevăzut proiectul privind Alimentarea cu apă (4,8 km), precum și un proiect integrat cu denumirea „Sistem integrat de colectare și epurare ape uzate în comuna Dornești, județul Suceava”, ce are în acest moment un procent de realizare de 100%.

Planul de acțiuni pentru anul 2014, cuprinde Extinderea alimentării cu apă pe strada Teilor și strada Dreptății precum și Realizarea racordurilor de canalizare pe strada Teilor și strada Dreptății, ambele lucrări având ca termen de finalizare data de 30.06.2014.

2. Serviciul Public de Salubritate

Salubrizarea „este serviciul public local de gospodărie comunală, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat și controlat de autoritățile administrației publice locale”. Principiile care stau la baza organizării și funcționării serviciilor publice de salubrizare sunt:

a) protecția sănătății publice;

b) autonomia locală și descentralizarea;

c) responsabilitatea față de cetățeni;

d) conservarea și protecția mediului înconjurător;

e) calitatea și continuitatea serviciului;

f) tarife echitabile și accesibile tuturor consumatorilor;

g) nediscriminarea și egalitatea tuturor consumatorilor;

h) transparența, consultarea și antrenarea în decizii a cetățenilor;

i) administrarea corectă și eficientă a bunurilor din proprietatea publică și a banilor publici;

j) securitatea serviciului;

k) dezvoltarea durabilă.

În mediul rural colectarea deșeurilor menajere se face de către contractanți privați, responsabilitatea finală revenind primăriilor. Colectarea deșeurilor nu este efectuată corespunzător în totalitate din motive financiare sau manageriale. Colectarea deșeurilor comunale se face în europubele și în containere, făra o selecție a deșeurilor. În prezent, deșeurile menajere din comuna Dornești se transportă cu vehicule de transport spre rampa de depozitare neamenajată, depozitarea deșeurilor menajere fiind în responsabilitatea comunei. In Dornești sunt mai multe tipuri de deșeuri: deșeuri menajere; deșeuri industriale; deșeuri periculoase; deseuri generate din activități medicale; deșeuri de echipamente electrice și electronice,etc.

Activitatea de salubrizare în comuna Dornești este desfășurată în baza [Regulamentului de Organizare și Funcționare al serviciilor publice de salubrizare], aprobat prin Hotărâre a Consiliului Local.

Serviciul public de salubrizare menajeră asigură:

precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor menajere și a celor asimilate acestora la intervale de timp specificate în contractul de salubrizare;

depozitarea și valorificarea materialelor reciclabile recuperate în locurile amenajate și autorizate ;

interzicerea depozitării deșeurilor în locurile nepermise, identificarea și sancționarea celor care sunt răspunzători pentru aceste fapte.

   De asemenea, în vederea asigurării igienei, sănătății publice și respectării normelor de mediu în vigoare, serviciul cuprinde și activități de dezinfectare a locurilor de depozitare și precolectare, a recipienților de colectare, precum și a mijloacelor de transport și colectare a deșeurilor solide.

    Precolectarea deșeurilor menajere și a celor asimilate acestora se face de către S.C. Servicii Comunale Rădăuți și reprezintă depozitarea temporară – de scurtă durată – a deșeurilor în recipienți corespunzătoare desfășurării activității. Precolectarea poate fi efectuată selectiv prin depozitarea în recipienți adecvați a deșeurilor reciclabile.

   În prezent precolectarea deșeurilor solide și celor asimilabile acestora este realizată în europubele la gospodării individuale de către S.C. Servicii Comunale S.A Rădăuți, ce are amplasați următorii recipienți de precolectare: 5 bucăți de containere de 4 mc, 10 bucăți de eurocontainere din metal și 1240 bucăți europubele.

    Colectarea deșeurilor menajere este activitatea prestată de către acest operator, și constă efectiv în încărcarea deșeurilor menajere din punctele de precolectare. În desfășurarea acestei activități operatorul trebuie să respecte prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1028/2004. Activitatea de colectare a deșeurilor menajere se desfășoară conform programelor prestabilite în concordanță cu nevoile populației și ale agenților economici.

Consiliul local al comunei Dornești, stabilește strategia de dezvoltării și funcționării pe termen mediu și lung a serviciilor de salubrizare, având în vedere planul de urbanism și de programul de dezvoltare economico-socială al comunei. Prin modul organizării și desfășurării activității serviciilor publice de salubrizare, autoritățile publice locale au „obligația să asigure realizarea următoarelor obiective:

a) îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor prin promovarea calității și eficienței acestor servicii;

b) creșterea calității vieții cetățenilor prin susținerea dezvoltării economice a localităților, în principal prin stimularea mecanismelor economiei de piață și prin realizarea unei infrastructuri edilitare moderne, ca bază a dezvoltării economice și în scopul atragerii investițiilor profitabile pentru comunitățile locale;

c) dezvoltarea durabilă a serviciilor;

d) protecția mediului înconjurător.”

În vederea îmbunătățirii serviciului public de salubrizare, administrația publică locală trebuie să aplice următoarele măsuri:

– elaborarea caietelor de sarcini prin care se fixează drepturile și obligațiile prestatorilor;

– asigurarea prin contract a tuturor activităților de colectare, transport, depozitare și neutralizare a gunoiului menajer;

– instituirea și aplicarea unui sistem sancționar pentru persoanele fizice sau juridice care nu respectă normele de salubritate;

– informarea cetățenilor cu privire la funcționarea serviciului public de salubritate;

– realizarea gropilor de gunoi ecologice etc.

Deșeurile reprezintă un factor important de poluare a apei, solului, aerului și potențialul pericol în măsură să afecteze starea sănătății populației. S-a constatat în ultimii ani și în comuna Dornești, ca pe întreg teritoriul țării creșterea considerabilă a deșeurilor menajere, ce trebuie colectate, transportate și tratate, organizându-se în acest scop servicii de recuperare, transport și tratare a acestora. Toate aceste activități sunt cunoscute sub denumirea de gestiunea deșeurilor.

În comuna Dornești, Consiliul local stabilește politica pe termen mediu și lung a gestiunii deșeurilor urmărind astfel: crearea strategiilor de educare a populației privitoare la gestiunea deșeurilor, găsirea instrumentelor de restructurare a gestionării deșeurilor; impunerea de regulamente și norme aferente prestatorilor și beneficiarilor acestor servicii, cu rol de gestionare eficientă a deșeurilor, eliminarea actualelor deficiențe în tehnologiile de tratare a deșeurilor; modernizarea sistemelor necesare precolectării, colectării și transportului deșeurilor.

După cum am precizat anterior, operatorul economic care prestează serviciile de salubritate în Comuna Dornești, este S.C. Servicii Comunale S.A Rădăuți, o societate cu capital de stat înființată prin [Hotărârea Consiliului Local Rădăuți nr 40/1998] a cărui acționar unic este Municipiul Rădăuți și este in subordinea Consiliului Local Rădăuți.

S.C. Servicii Comunale S.A Rădăuți deține licența [ANRSC] clasa 3 pentru serviciul public de salubrizare, nr.1492/16.05.2011, valabilă până pe data de 16.05.2016.

În scopul îndeplinirii condițiilor de colectare selectivă, S.C. Servicii Comunale S.A. Rădăuți dispune de personalul necesar desfășurării activității în condiții normale. De asemenea, este asigurată dotarea necesară pentru colectarea în vederea transportului la depozitul de deșeuri comunale.

Pentru populație, norma de taxare a gunoiului menajer este de 1,5 mc/an, practicându-se la aceasta dată un tarif de 32,16 lei/mc.

În România, legea reglementează activitatea de gospodărire a deșeurilor, prin

Ordonanța de Urgență 78/2000 privind regimul deșeurilor, completată și aprobată prin Legea 426/2001, care ia în considerare conținutul directivelor 75/442/CE despre deșeuri și 91/689/CE privind deșeurile periculoase.

Legislația din România aferentă managementului deșeurilor de poate ordona în funcție de domeniile de competență, astfel :

Ordonanța de Urgență nr. 78/2000, privind regimul deșeurilor;

Ordonanța de Guvern nr. 33/1995, privind măsuri pentru colectarea,reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel, aprobată prin Legea 137/1996 ;

Alte prevederi legislative în sectorul de gestionare a deșeurilor -in Romania, alături de OG 78/2000 privind regimul deșeurilor, completată și aprobată prin Legea 426/2001, există și acte normative care reglementează direct activitățile de gospodărire a deșeurilor, dupa cum urmeaza:

Ordinul nr. 8/1976 – pentru aprobarea Regulamentului privind colectarea, sortarea, păstrarea, evidența, gestionarea, predarea, transportul, prelucrarea și valorificarea metalelor vechi, a deșeurilor metalice si refractare ;

Ordinul nr. 59/1976 – regulament pentru colectarea, sortarea, păstrarea, evidența, gestiunea, predarea, transportul și valorificarea reziduurilor menajere, stradale și a celor de aceeasi categorie;

Legea nr. 6/1991- lege pentru ratificarea Convenției de la Basel în ceea ce privește transporturile dincolo de graniță ale deșeurilor periculoase și înlăturarea acestor deșeuri ;

Legea 137/1996 (aproba Ordonanța de Guvern nr. 33/1995) – privind măsuri de colectare, reciclare și reintroducerea în circuitul productiv al deșeurilor refolosibile de orice fel;

Hotărârea de Guvern nr. 340/1992 (modificată și completată prin H.G 437/1992) – hotărâre a Guvernului privind condițiile de import, de transport al deșeurilor și resturilor de orice fel, ca și al tuturor celorlalte materiale periculoase pentru sănătatea populației și a mediului înconjurător;

Ordinul nr. 1621/1995 – Ordin al Ministerului Industriei pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de autorizare a agenților economici care desfășoară activități de colectare, prelucrare și livrare a deșeurilor refolosibile ;

Metodologia din 13.01.2000 – privind evaluarea stării de siguranță a îndiguirilor polderelor pentru deșeurile industriale;

Hotărârea de Guvern nr. 662/2001- privind gestionarea uleiurilor uzate;

Legea nr. 451/2001, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 200/2000 – privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;

Hotărârea de Guvern nr. 1057/2001- privind regimul bateriilor și acumulatorilor care conțin substanțe periculoase;

Hotărârea de Guvern nr. 162/2002 – privind depozitarea deșeurilor;

Hotărârea de Guvern nr. 128/2002 – privind incinerarea deșeurilor;

Hotărârea de Guvern nr. 349/2002 -privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje;

Hotărârea de Guvern nr. 173/2000 – pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati și ale altor compusi similari;

Norme Tehnice din 1 aprilie 2002 – privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, aprobate prin Ordinul nr. 219/2002;

o) Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 16/2001 (republicată) – privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, aprobata de Legea nr.465/2001;

p) Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 – privitoare la evidența gestiunii deșeurilor și și aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv cele periculoase;

r) LEGEA nr. 265 din 15 mai 2002- pentru acceptarea amendamentelor la Convenția de la Basel (1989) privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora.

Normarea de specialitate privind gestionarea deșeurilor-precizarea implementării de măsuri pentru managementul deșeurilor se realizează prin îndrumare tehnice în forma unor norme general valabile (SR=standard românesc). Următoarele standarde sunt în vigoare și se pot aplica de catre orice utilizator al unui sistem de gestiune a deșeurilor: [SR 13330/1996]; [SR 13343/1996]; [SR 13350/1996]; [SR 13351/1996]; [SR 13386/1996]; [SR 13387/1996]; [SR 13388/1997]; [SR 13399/1998]; [SR 13400/1998]; [SR ISO 9706/96]; [STAS 4527/1-81]; STAS 6058-88]; [STAS 6058-1/99]; [STAS 3017-78].

Serviciul pentru reparația drumurilor comunale

Autoritățile administrației publice locale au obligația asigurării funcționalității drumurilor comunale, pentru modernizarea acestora fiind necesare anumite măsuri dintre care amintim:

– reabilitarea drumurilor principale și a celor de acces în comună;

– modernizarea intersecțiilor, podurilor, pasajelor;

– mărirea gradului de siguranță a circulație etc.

În raportul privind starea economică și socială a județului Suceava pe anul 2013, la nivelul comunei Dornesti, situația este conformă tabelului următor :

Privitor la aceste servicii, lucrarea de investiție publică din surse externe, cu fonduri nerambursabile, demarată la nivelul comunei Dornești, este prezentată în tabelul următor:

4. Serviciul de Investiții Rurale care derulează proiectele de investiții la rețeaua de apă și canalizare de la nivelul comunei;

5. Serviciul de întreținere a spațiilor verzi ale comunei;

Spațiile verzi în comuna Dornești sunt reprezentate de zonele de agrement aferente localității, precum și spații aferente instituțiilor și agenților economici. Administrația publică locală are obligația de a asigura serviciul de întreținere a spațiilor verzi datorită funcțiilor acestora:

– funcția ecologicã – prin care se realizează climatul normal, combaterea poluării fonice și a aerului, ameliorarea compoziției chimice a apei, solului și aerului;

– funcția de loisir – prin care sunt asigurate activitățile sportive, odihnă, agrement;

– funcția complementară – prin care se asigură funcționarea normală a comerțului, alimentației publice, educației și învățământului.

Cantitatea și calitatea spațiilor verzi constituie criterii pentru aprecierea gradului de urbanitate al fiecărei localități, a gradului de confort și civilizație. Prin proiectele și studiile urbanistice, autoritățile administrației publice locale stabilesc necesarul de spații verzi și destinația acestora. Realizarea și exploatarea spațiilor verzi cuprinde mai multe faze:

– faza de proiectare;

– faza de realizare a spațiilor verzi în regie proprie sau prin intermediul unităților specializate, încredințarea lucrărilor realizându-se prin licitație. Investitorul este în acest caz Consiliul Local;

– faza de exploatare a spațiilor verzi se realizează prin intermediul direcțiilor/serviciilor de specialitate din aparatul consiliilor locale și cuprinde: lucrări de întreținere conform caietelor de sarcini; lucrări de reparații și amenajări; paza spațiilor verzi;

– faza de producție se realizează prin baze independente de producere a materialului dendrologic și floricol, care cuprind: sectoare de pregătire; sectoare de producție; spații de iernare; spații de depozitare; ateliere.

6. Serviciul de protejare a mediului – care are competențe privitoare la la constatări, informări și aplicarea de sancțiuni, în conformitate cu Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare;

7. Serviciul public pentru activități culturale funcționează la nivelul comunei Dornești, în vederea satisfacerii necesităților spirituale ale colectivității comunale, prin inițierea și derularea programelor cu caracter artistic, științific, educativ, documentar.

Obiectul activității acestui serviciu este acela de a iniția, derula și a asigura cu mijloacele materiale și financiare necesare , programele ce au caracter științific, artistic , documentar.

Finanțarea acestui serviciu este asigurată de veniturile care se realizează din subvențiile aferente bugetului Consiliului Local, sponsorizări, activități proprii sau donații.

Raportul de activitate realizat de acest serviciu, este supus aprobării Consiliului Local, de care este coordonat, prin intermediul Comisiei de Cultură.

8. Serviciul public pentru protecția civilă format din totalitatea măsurilor și activităților desfășurate în vederea asigurării protecției populației, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în situație de război sau dezastre.

În comuna Dornești, acest serviciu funcționează în baza Legii nr. 481/2004 privind protecția civilă, ca serviciu public cu caracter statal și are în componență 22 de voluntari.

9. Serviciul public de protecție a copilului și asistență socială are rolul de a asigura protecție și asistență copiilor aflați în dificultate dar și cetățenilor defavorizați, situați la marginea societății și ale căror nevoi nesatisfăcute îi despart de o condiție civilizată, prin programe de protejare a acestora, cu ajutorul fondurilor obținute de la asociații umanitare ori bugetare .

10. Serviciul public de autorizare a activităților economice – a cărui activitate este reglementată de Legea nr. 300/2004 privitoare la desfășurarea activităților economice în baza liberei inițiative. Aceste servicii au caracter administrativ și sunt gestionate în regie proprie de către Primăria comunei Dornești, organizate în compartimente, cuprinzând persoanele ce prestează muncă omogenă și/sau complementară, fiind în subordonarea aceluiași manager.

CAPITOLUL 5 – CONCLUZII

5.1 Obiective și priorități ale serviciilor publice din comuna Dornești

Pentru atingerea dezideratului fundamental al serviciilor publice de interes local respectiv: calitate la standarde europene și accesibilitate din partea tuturor consumatorilor fără discriminări de nici o natură, inclusiv prin preț, este necesar să se aibă în vedere o serie de obiective , astfel:

1. În ceea ce privește o mai bună calitate a serviciilor necesare a fi asigurate populației este necesară descentralizarea acestora precum și creșterea responsabilității autorității comunale. Autorităților publice locale le revine responsabilitatea modului de organizare și funcționare a operatorilor serviciilor de gospodărie comunală, guvernul având rolul de a sprijini măsurile de îmbunătățire a performanțelor operaționale și financiare a agenților prestatori, pentru creșterea siguranței și calității serviciilor asigurate populației, prin:

• elaborarea legislației necesare ;

• înființarea comisiilor de licențiere a operatorilor prestatori ai fiecărui tip de servicii;

• activarea măsurilor pentru reorganizarea și regruparea operatorilor economici prestatori, după criteriile de eficienței economice și posibilității tehnice de soluționare a problemelor financiare și operaționale pe care le are comuna Dornești.

2. Lărgirea sistemelor pentru serviciile ce au impact major asupra stãrii de sãnãtate și asupra nivelului de trai al populației (salubrizarea, alimentarea cu apă, canalizare, salubrizare) precum și mărirea gradului de acces al populației comunei la aceste servicii.

Gradul redus de echipare tehnico-edilitară determină un acces mai greu al populației la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului și monitorizării autorităților. De aceea, Guvernul trebuie să asigure extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de bază și creșterea gradului de acces a populației la aceste servicii prin:

• o mai bună promovare și susținere a unor programe de investiții privind reabilitarea, extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere din mediul rural;

• implementarea de programe pentru dezvoltarea infrastructurii rurale (SAPARD, Programul Dezvoltării Rurale);

3. Necesitatea restructurării mecanismelor privind protecția socială a segmentelor defavorizate ale populației comunei.

Actualele mecanisme ale protecției sociale, în situația constrângerilor bugetare existente, restricționează accesul unor categorii sociale defavorizate din comună la un nivel acceptabil de servicii publice de primă necesitate. Din acest motiv, trebuiesc restructurate mecanismele protecției sociale a segmentelor defavorizate ale populației prin:

• o extindere a protecției sociale pentru acele segmente defavorizate ale populației la toate serviciile de interes vital;

• introducerea unui sistem unitar și coerent de protecție socialã pentru serviciile energetice (energie electrică, termică și gaze naturale) și renunțarea la subvenționãrile încrucișate.

4. Susținerea principiilor economiei de piață și micșorarea gradului de monopol

Cea mai mare parte a serviciilor publice de gospodărie comunală au caracter de monopol natural, determinat de situația clienților captivi ai beneficiarilor racordați la sistemele centralizate de alimentare cu apă, gaze naturale, canalizare, energie termică și electrică. Din acest motiv trebuie inițiate măsuri pentru punerea în competiție a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanțare și managementului prin:

• licitarea obligatorie a serviciilor publice, în cazurile în care operatorul economic prestator are pierderi financiare sau nu poate asigura nivelul de calitate corespunzător serviciilor pe care le prestează;

• restricționarea la obținerea licențelor de operare a agenților prestatori ce nu îndeplinesc criteriile de performanțã solicitate și stabilite prin reglementări legislative specifice.

5. Atragerea capitalului privat în activitățile de finanțare a investițiilor din domeniul infrastructurii locale ale comunei

6. Susținerea mãsurilor de dezvoltare durabilã

Serviciile de gospodărie comunală au un impact deosebit asupra mediului; pe de o parte, ele sunt un important factor al poluării, iar pe de altă parte, participă în mod esențial la micșorarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea și depozitarea deșeurilor). Respectarea cerințelor de mediu pe parcursul întregului ciclu de viată a infrastructurii serviciilor de gospodărie comunală (construire, exploatare, întreținer, demolare) capătă o importanță deosebită în cadrul conceptului dezvoltării durabile. Din acest motiv, trebuiesc inițiate măsuri concrete privind transpunerea reglementărilor și standardelor românești din domeniul serviciilor de gospodărie comunală la cerințele Uniunii Europene, prin:

• armonizarea reglementărilor legislative din sectorul serviciilor de gospodărie comunală cu prevederile directivelor Uniunii Europene referitoare la apă, deșeuri, energie, transport;

• acordarea de sprijin financiar și co-finanțarea programelor formate din măsurile de dezvoltare a infrastructurii ;

• promovarea unor programe speciale pentru comuna Dornești în vederea reabilitãrii și modernizãrii infrastructurii locale.

7. Promovarea unui parteneriat social

Serviciile de gospodărie ale comunei au un rol foarte important în solidarizarea socială a cetățenilor, asigurarea unui vieți decente, în păstrarea păcii sociale. Plecând de la acest principiu, în următorii ani trebuie făcute „ eforturi pentru:

• amplificarea implicării structurilor din societatea civilă, în principal a sindicatelor și patronatelor, în elaborarea de strategii, politici și programe sectoriale;

• realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidării legăturilor cu asociațiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de gospodărie comunală;

• asigurarea condițiilor de pregătire profesională continuă a tuturor lucrătorilor din sfera serviciilor de gospodărie comunală”.

8. Obiective strategice pe termen lung:

• îndeplinirea exigențelor impuse prin directivele [U.E.] la toate categoriile de servicii publice de gospodărie comunală;

• asigurarea accesului general al populației la serviciile de interes vital (apă, încălzire, canalizare, salubritate);

• deschiderea deplină a pieței serviciilor de gospodărie comunală și stimularea mediului concurențial în acest domeniu;

• dezvoltarea durabilă a localității;

• îmbunătățirea măsurilor de protecția mediului;

• gospodărirea cu grijă a resurselor naturale;

• menținerea unui echilibru corect între veniturile populației și tariful serviciilor.

Concluzionând, în această lucrare, au fost prezentate Serviciile Publice locale existente la nivelul comunei Dornești, comună aparținând județului Suceava, punându-se accent pe definirea noțiunilor specifice acestor domenii, pe principiile de organizării si funcționării acestora, pe legile ce trebuie aplicate pentru o bună desfășurare a activității lor, începând cu prezentarea autoritații care supraveghează activitatea acestor servicii și terminând cu propunerile de îmbunătățire a acestor servicii publice locale.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru I, Matei L. (2000), Servicii publice. Abordare juridico-administrativă. Management. Marketing, Editura Economică, București

Anton P.Parlagi, Cristian Iftimoaie (1999), Servicii publice Locale, Ed. Economică, București

Cristina Miță, Revista Română de Adm. publică locală, Importanța serviciilor publice locale la nivel european, (2013)

Dragoș Dincă (2008), Servicii Publice și dezvoltare locală, Ed. Lumina Lex, București

Dragoș Valentin Dincă (2013), Servicii publice locale din România, editura C.H. BECK, București

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/215_2001.php

Ioan Alexandru (1999), Administrație publică – Teorii, Realități, Perspective, Editura Lumina Lex, București

Ioan Alexandru (1999), Administrație publică, Ed. Lumina Lex, București

Ioan Alexandru (2008), Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic, București

Ioan Alexandru și colectiv (2007), Drept Administrativ, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București

Ioan Alexandru, Lucica Matei (2000), Abordare socio-administrativă, Management, Marketing, Editura Economică, București

Ioan Alexandru, Lucica Matei (2000), Servicii publice, Ed. Economică, București

Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Sorin Bucur (2005), Drept administrativ, Ed. LuminaLex, București

Iordan Nicola (2003), Managementul serviciilor publice locale, editura All BECK, București

Iordan Nicola (2010), Managementul serviciilor publice din România, ediția 2, editura C.H.BECK, București

Iorgovan A. (2005) Tratat de drept administrativ, vol II, ediția a IV a, Ed. All Beck, București.

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001

Legea nr.51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilități publice, modificată de OUG nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 145/26.02.2008

Nicoleta Miulescu (2010), Știinta Administrației, Ed. Universul Juridic, București

Nicoleta Miulescu (2012), Servicii publice locale, Ed. Universul Juridic, II. Cursuri universitare, București

OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităților

Oliviu Puie (2012) Servicii de utilitate publică, Ed. Universul Juridic, București

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.34 din 19 aprilie 2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, M. Of. nr. 418/15, mai, 2006

Rodica Narcisa Petrescu (2009) Drept administrativ, Ed. Hamangiu S.R.L., București

V. A. Munteanu (2009) Management public local, Ed.Tipo Moldova, Iași

Verginia Vedinas (2012) Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, București

www.ghidulprimăriilor.ro

www.google.ro – Manual privind activități specifice în domeniul gestiunii deșeurilor

www.monitoruljuridic.ro/hotarâre-nr-1-006 – din 4 octombrie 2001 pentru aprobarea strategiei guvernului privind accelerarea reformei în administrația publică.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru I, Matei L. (2000), Servicii publice. Abordare juridico-administrativă. Management. Marketing, Editura Economică, București

Anton P.Parlagi, Cristian Iftimoaie (1999), Servicii publice Locale, Ed. Economică, București

Cristina Miță, Revista Română de Adm. publică locală, Importanța serviciilor publice locale la nivel european, (2013)

Dragoș Dincă (2008), Servicii Publice și dezvoltare locală, Ed. Lumina Lex, București

Dragoș Valentin Dincă (2013), Servicii publice locale din România, editura C.H. BECK, București

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/215_2001.php

Ioan Alexandru (1999), Administrație publică – Teorii, Realități, Perspective, Editura Lumina Lex, București

Ioan Alexandru (1999), Administrație publică, Ed. Lumina Lex, București

Ioan Alexandru (2008), Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic, București

Ioan Alexandru și colectiv (2007), Drept Administrativ, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București

Ioan Alexandru, Lucica Matei (2000), Abordare socio-administrativă, Management, Marketing, Editura Economică, București

Ioan Alexandru, Lucica Matei (2000), Servicii publice, Ed. Economică, București

Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Sorin Bucur (2005), Drept administrativ, Ed. LuminaLex, București

Iordan Nicola (2003), Managementul serviciilor publice locale, editura All BECK, București

Iordan Nicola (2010), Managementul serviciilor publice din România, ediția 2, editura C.H.BECK, București

Iorgovan A. (2005) Tratat de drept administrativ, vol II, ediția a IV a, Ed. All Beck, București.

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001

Legea nr.51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilități publice, modificată de OUG nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 145/26.02.2008

Nicoleta Miulescu (2010), Știinta Administrației, Ed. Universul Juridic, București

Nicoleta Miulescu (2012), Servicii publice locale, Ed. Universul Juridic, II. Cursuri universitare, București

OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităților

Oliviu Puie (2012) Servicii de utilitate publică, Ed. Universul Juridic, București

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.34 din 19 aprilie 2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, M. Of. nr. 418/15, mai, 2006

Rodica Narcisa Petrescu (2009) Drept administrativ, Ed. Hamangiu S.R.L., București

V. A. Munteanu (2009) Management public local, Ed.Tipo Moldova, Iași

Verginia Vedinas (2012) Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, București

www.ghidulprimăriilor.ro

www.google.ro – Manual privind activități specifice în domeniul gestiunii deșeurilor

www.monitoruljuridic.ro/hotarâre-nr-1-006 – din 4 octombrie 2001 pentru aprobarea strategiei guvernului privind accelerarea reformei în administrația publică.