Servicii de Comunicatii Servicii Audio Vizuale

Apariția pe piața românească a radiodifuzorilor comerciali, că titulari de licențe legale de transmisie, începe așadar în 1992, când nou înființatul Consiliu Național al Audiovizualului – că autoritate independentă de reglementare a acestui sector, acordă primele licențe.

Actorii majori încep să apară pe piață încă din această perioadă, debutând cu Antena 1 (1993), continuând cu ProTV (1995) și Prima TV (1997) și mulți alții.

Tot în aceeași perioadă, respectiv încă din 1992, începe și retransmisia pe cablu a programelor televizuale.

În 1995 încep să fie acordate primele licențe pentru transmisia prin satelit, pentru că în anul următor Antena 1 să înceapă deja emisia programelor sale prin satelitul Eutelsat.

Presiunea pentru desființarea monopolului de stat s-a exercitat, pe de o parte, de către posturile de radio și televiziune că exponenți ai mișcării de afirmare a dreptului la libertatea de exprimare, și pe de altă parte, din partea societății civile și a publicului, și s-a conjugat cu cea exercitată de emergenta clasă de oameni de afaceri care au intuit atât potențialul b#%l!^+a?economic cât și cel de putere în configurarea orientărilor politice al sectorului audiovizual – televiziune și radiodifuziune -.

Astfel, în 1992 Parlamentul adoptă una din cele mai importante reglementări privind acest sector și anume Legea nr. 41 a audiovizualului, lege ce a constituit prima reglementare democratică, în consens cu principiile europene privind acest sector și care a deschis epoca sistemului dual, sistem de natură a permite pluralismul de surse și opinii, diversitatea și satisfacerea intereselor și așteptărilor diferitelor categorii socio-profesionale și de vârstă ale publicului.

Noua lege a audiovizualului nr. 504 a fost adoptată în 2002 și modificată în 2003 prin efectul Legii nr. 402.

Ulterior, în anul 2005, au mai fost modificate două articole ale legii cu scopul de a se clarifica dreptul de liberă retransmisie pe teritoriul României a serviciilor de programe, difuzate de către radiodifuzori aflați sub jurisdicția statelor membre ale Uniunii Europene și recepționate pe teritoriul acestor state.

Cadrul normativ astfel creat a avut în vedere nu numai preluarea integrală a acquis-ului comunitar (Directiva „Televiziunea Fără Frontiere”, comunicările Comisiei privind demnitatea umană, protecția minorilor etc.) dar și transpunerea în legislația română a principiilor și standardelor dezvoltate de Consiliul Europei (Recomandările Comitetului de miniștri privind rolul și independența autorităților de reglementare din audiovizual, privind pluralismul și concentrarea mijloacelor de informare în masă, transparența acestora, privind discursul de ură, dreptul la replică etc.).

Transpunerea acquis-ului s-a realizat nu numai prin modificările aduse legislației primare ci și prin reglementările secundare elaborate și adoptate de către CNA atât în ceea ce b#%l!^+a?privește procedurile de acordare a licențelor cât și în privința conținutului comunicării audiovizuale.

Audiovizualul a exercitat o atracție deosebită de-a lungul timpului asupra publicului; de la oamenii politici care și-au expus clipurile electorale, divertismentul din ce în ce mai diversificat, până la companiile care incheie contracte de sume impresionante pentru a-și promova produsele.

Odată cu diversificarea audiovizualului, apariția numeroaselor televiziuni și posturi de radio particulare, si-au făcut cunoscută prezența și vedetele sau, în unele cazuri, “falsele vedete”, am putea spune.

Dacă în trecut audiovizualul avea rolul primordial de a informa și de a transmite publicului o cantitate mare și corectă de informații, cultură, educație; astazi ponderea serviciilor audio vizuale inclina pecuniar spre emisiuni de talk show.

În ultimii ani, au început însă să se dezvolte, într-un ritm destul de alert, ofertele de nișă b#%l!^+a?precum Pro Cinema, Antena 3, N 24, The Money Channel, Kanal D, la care se adaugă mai vechile Acasă și Realitatea TV. Pentru majoritatea acestora, bătălia se dă pentru ocuparea unui segment de până în aprox. 2% din cota de piață și de mai puțin de 1 punct de rating medie zilnică. Este însă o ofertă care devine din ce în ce mai interesantă pentru anumite segmente de public și care pare să fi început să determine și realizarea unor mici venituri din publicitate.

Pe piața audiovizuală, 5 grupuri puternice (exceptând SRTV) își împart peste 50 % din piață. Acestea sunt Grupul Media Pro, Intact, SBS Broadcasting, Centrul Național Media și Realitatea Media, după cum se poate vedea în graficul alăturat:

b#%l!^+a?

Principalii actori de pe piața audiovizuală românească b#%l!^+a?

Componența acționariatului la aceste grupuri puternice este extrem de diversă: de la persoane fizice până la persoane juridice deținute, în varii proporții, de alte persoane juridice, deținute și ele, la rândul lor, de alte persoane, fie fizice fie juridice.

Televiziunile grupului Media Pro – Pro TV, Acasă, Pro Cinema, Sport.ro și MTV – au atras, în 2008, circa 54% din veniturile totale nete din publicitatea TV.

În topul veniturilor totale nete din publicitate, posturile TV din grupul Media Pro sunt urmate de televiziunile din trustul de media Intact, din care fac parte, printre altele, Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia, care au atras aproximativ 20% din bugetele de publicitate TV, posturile SBS (Prima TV și Kiss TV) și televiziunile din portofoliul Societății Române de Televiziune (TVR1, TVR 2, TVR Cultural) – fiecare cu câte 6%, Realitatea Media (Realitatea).
Topul televiziunilor aflate pe profit în 2008 este continuat de posturile trustului Intact – Antena 1 (cifră de afaceri – 246,2 milioane de lei, profit net – 22,2 milioane de lei) și Antena 3 (cifră de afaceri 68,3 milioane de lei, profit net – 13 milioane de lei).

Și postul dedicat femeilor al Intact, Euforia Lifestyle, a înregistrat 4,3 milioane de lei profit net, în timp ce Antena 2 a trecut pe profit (1,15 milioane de lei, față de 2007, când avea pierderi nete de 4,9 milioane de lei, potrivit cifrelor publicate de Ministerul de Finanțe). Totodată, Camina Trust SRL – o societate din trustul Intact care deține postul GSP TV, lansat anul trecut, a înregistrat un profit de 69.406 lei, la o cifră de afaceri de 795.863 de b#%l!^+a?lei.

Serviciile de radiofonie.

Deși audiența difuzării poate fi largă în ansamblu, această audiență colectivă este formată din multe grupuri mici sau indivizi, aflați, fiecare, în locuri diferite de receptare. Caracteristicile presei radiofonice:

Caracteristica definitorie a presei radiofonice este oralitatea; informația este transmisă folosind cuvântul rostit.

Acest fapt determină anumite caracteristici particulare are presei vorbite, ceea ce diferențiază acest gen publicistic de celelalte, și anume de presa scrisă și audio-vizuală (televiziune).

A doua caracteristică majoră a presei vorbite este accesibilitatea. Aceasta este un plus al radiodifuzării, față de alte canale de comunicare în masă.

Pentru a asculta radioul nu este necesar că publicul să depună un efort foarte mare și nici să renunțe la alte preocupări.

De asemenea, este un mijloc accesibil și persoanelor cu deficiențe de văz sau celor neștiutori de carte, dar și unor indivizi sau comunități care trăiesc în zone izolate, unde presa scrisă este mai greu accesibilă.

A treia caracteristică este rapiditatea cu care receptorul intră în posesia mesajului. Presa radiofonică reușește să transmită informația mai rapid decât presa scrisă sau televiziunea, acestea din urmă având nevoie de un anumit timp pentru a prelucra și transmite știrea.

Dacă în cazul presei scrise informația ajunge la cititor, în majoritatea cazurilor, a doua zi, evenimentul transmis prin intermediul radiodifuziunii este percepută de ascultător aproape simultan cu momentul producerii sale.

Indiferent de produsul radiofonic analizat (reclame, stiri, dezbateri, foiletoane, teatru, emisiuni cu caracter muzical) observam memorabilitatea redusa a mesajului radiofonic. b#%l!^+a?

Mesajul radiofonic va avea un impact semnificativ asupra ascultatorilor, numai în masura în care el este completat prin folosirea unei frazeologii concise, a unor teme muzicale incitante pentru a fi mai usor de retinut de catre ascultatori.

Folosirea persuasiva a unui format muzical la inceputul sau la finalul unei emisiuni are drept scop, familiarizarea ascultatorilor cu emisiunea și incercarea de a-i fideliza.

Astfel, b#%l!^+a?prin oralitatea mesajului sonor se asigura un mai mare grad de fuziune intre subiectele comunicate și dispozitivul radiofonic.

Se va realiza asa-numita “comunicare interpretativa”; în afara formatului și a culorii produsului radiofonic se are în vedere folosirea “artei mimetismului”.

Arta mimetismului consta tocmai în faptul de a crea, prin intermediul sunetelor, imagini vizuale și auditive în mintea ascultatorului.

Cu căt ascultatorul va recrea sau își va imagina mai usor o scena, spre exemplu în desfasurarea naratiunii radiofonice a piesei de teatru difuzate, cu atât mai mult el se va atasa de acea emisiune și va deveni un ascultator al sau, fidel.

Astfel, munca interpretativa a omului de radio este construita în jurul variabilelor paralingvistice.

Servicii televizuale:

Televiziunea moderna se caracterizeaza astazi prin manifestarea să dinamica, fluida, eliberate de “modelul monopolist” – model liniar, conservator, puternic organizat, precis. b#%l!^+a?

Prezentare generală a structurii și dinamicii pieței serviciilor de retransmisie a programelor audiovizuale din România

Numărul de furnizori de servicii de retransmisie a programelor audiovizuale operaționali. Evoluție în perioada 30.06.2012 – 30.06.2014

Dinamica anuala a numărului total de abonați la serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale în perioada 30.06.2013 –30 .06.2014

b#%l!^+a?Structura numărului total de abonați la serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale/numărului de abonați pe tip suport utilizat, în funcție de mediul de reședință , la data de 30.06.2014

b#%l!^+a?

Structura și dinamica pieței serviciilor de retransmisie a programelor audiovizuale furnizate prin intermediul rețelelor de cablu

Evoluția ratei de penetrare la nivel de gospodării a serviciilor de retransmisie a programelor audiovizuale în perioada 30.06.2013 – 30.06.2014

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Stuctura numarului de abonati la serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale, functie de suportul utilizat;

b#%l!^+a?

Evolutia numarului de servicii integrate si servicii de comunicatii electronice in perioada 2013-2014

Structura numărului de abonați la serviciile de retransmisie a programelor audiovizuale recepționate în format digital la data de 30.06.2014, în funcție de suportul utilizat b#%l!^+a?

Evoluția numărului de pachete de servicii de comunicații electronice în perioada 31.12.2013– 31.01.2014

b#%l!^+a?

Structura procentuală a veniturilor realizate din furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, în semestrul I 2014

Astăzi asistăm la dezvoltarea așa-numitei “neoteleviziuni”, în cadrul căreia telespectatorul are posibilitatea să urmeze “un traseu personal” satisfăcându-și, în mod selectiv, așteptările.

Prin urmare, asistăm la construirea comunicarii televizuale că “o forma de interacțiune” public-produs audiovizual și își identifica modelul comunicațional pe baza a trei finalitati comunicative: b#%l!^+a?

– a distra;

– a informa;

– a educa;

în acest context creat de cele trei finalitati, insasi grila programelor tv. Era conceputa urmand acest tipic. Astfel, spectacolul era destinat divertismentului. El era imbogatit cu momentul informativ, cu rol de furnizare a stirilor. în acelasi timp, pe parcursul derularii grilei de programe se urmarea, că prin continutul și expunerea lor să se aduca în prim plan aspectul educativ, cultural.

Astfel, caracterul preordonat al programelor tv. crea intre receptor (publicul-tinta) și emitator (posturile tv) un raport vertical, monodirectional, paternalist.

Rezultatul se prezenta sub forma unui public pasiv, educat și dirijat de catre televiziune.

Consumul produselor audiovizuale și scrise era predefinit, avand criterii fixe dupa care functiona și prin intermediul carora integra evenimentele exceptionale.

“Pactul comunicativ” ce caracterizeaza actualul model televizual creaza o legatura stransa intre public și real. Astazi televiziunea nu mai este o perpetua sarbatoare, cum se manifesta prin modelul conservator, monodirectional. Ea transfera catre public cadrul necesar libertatii sale de actiune.

Neoteleviziunea își organizeaza grila de programe în functie de trairile cotidiene ale publicului.

Astfel se dezvolta, în comunicarea televizuala moderna, modelul sociabilitatii – inter- b#%l!^+a?actiunea comunitara fata de problemele sociale cotidiene.

Abordarea televiziunii din perspectiva stiintei comunicarii presupune un demers teoretic și metodologic, prin intermediul caruia se ajunge la concluzia că produsul televizat este un produs al comunicarii de masa, ce trebuie analizat și interpretat tinand cont de sistemul normelor și valorilor dominante din cadrul societatii în care evolueaza la un moment dat.

Astfel, sub aspect teoretic, este necesară o delimitare, la nivelul productiilor televizate, a ceea ce se presupune a fi “mesajul” și “textul” televizual.

Mesajul televizual este utilizat pentru a defini un element sau mai multe elemente ce construiesc procesul de comunicare, desemnand “ceea ce este transmis” la un moment dat prin intermediul emisiunilor difuzate.

Textul televizual este, cum afirma John Fiske, “o structură discursiva de placeri și de sensuri potentiale care constituie o resursă esentială a culturii populare” adica, telespectatorii atribuie emisiunilor televizate forme simbolice de interpretare, conform propriei culturi.

Modelul comunicațional are în vedere, în acelasi timp, subiectii care comunica, strategiile discursive potentiale, efectul mesajelor asupra comportamentelor/reprezentarilor interlocutorilor;

a comunica = a construi impreuna, în cadrul unui sistem ce are propriile structuri formale și functionale;

omul care comunica = constructorul “oglinzii realității”; procesul discursiv se bazeaza pe aspectele cognitive ale interlocutorilor și nu pe elemente prefixate intr-o schema de program (este un produs construit și nu ceva dat);

subiectii comunicatori sunt determinati de structura semnelor folosite, adica au de-a face cu o serie de constringeri situationale;

sistemele de elemente para-lingvistice sunt selectate și orientate în functie de formatul și miza emisiunii construite; b#%l!^+a?

orice comunicare este de fapt, constructia unui univers de semnificatii, permanent negociabil ;

în elaborarea structurilor de semnificatii, reprezentarea este principalul element al schimbului informational.

Reprezentarile sociale = modalitate specifica de cunoastere, proprie simtului comun și care rezulta din caracterul social al proceselor care o produc. Se refera la ansamblul credintelor, opiniilor, impartasite de un grup fata de un obiect social dat; intretin cu obiectul dezbaterii televizuale, raporturi de simbolizare (metafore ce tin locul acestuia) și raporturi de interpretare ( confera obiectului dezbaterii, o serie de semnificatii}; are la baza doua procese cognitive complementare: obiectivarea și ancorarea

Obiectivarea = realizeaza corespondenta dintre lucruri și cuvinte, informatia este selectionata din context și schematizata pentru a forma “un nucleu figurativ”. Se asigura ulterior, transformarea abstractului în concret. Elementul concret va fi integrat în realitate și transpus la nivelul simtului comun al receptorului mesajului.

Ancorarea = constructia reprezentarii unui obiect face apel la ansamblul de credinte, valori și cunostinte care preexista și sunt dominante la nivelul grupului din care face parte receptorul mesajului. b#%l!^+a?

Reprezentarea socială = Desemneaza o forma de cunoastere specifica modului de gandire a comunitatii; Se prezinta intotdeauna cu doua fatete: aceea a imaginii și cea a semnificatiei ce- i corespunde; fiecarei imagini i se poate atasa un sens și fiecarui sens o imagine. Ele constituie o forma particulara de gandire simbolica, genereaza o serie de continuturi comunicaționale “reprezentationale”; b#%l!^+a?

Prin urmare, reprezentarile sociale trebuie abordate că forme de expresie culturala, care fac apel la o serie de coduri sociale, pentru a interpreta experientele individului în societate, la valori și modele pentru a defini un anumit statut social, la simboluri utilizate în gandirea entitatilor colective.

Comunicarea nu este numai vector de transmitere a limbajului, el insusi purtator de reprezentari, că factor de influenta asupra aspectelor structurale și formale ale gandirii sociale deoarece angajeaza procese de interactiune sociala, influenta, consens, disensiune și polemica.

Mass-media vehiculeaza reprezentari, mituri și stereotipuri contribuind continuu la reconstituirea simtului comun și a unei anumite forme de intelegere care creaza substratul de imagini și sensuri, fara de care nici o colectivitate nu poate coopera.

Sisteme de comunicare mediatice actioneaza asupra conduitei receptorului prin difuzare, propagare si, de multe ori, prin propaganda.

Site-urile monitorizate oferă utilizatorilor un număr semnificativ de știri, valorificând astfel, șansa de a dezvolta pluralismul mediatic intern al mass-mediei tradiționale.

Totuși, majoritatea site-urilor ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a majora ponderea știrilor proprii și a diminua ponderea celor preluate.

De asemenea, sunt necesare eforturi pentru a spori capacitatea site-urilor de a ilustra știrile cu imagini/fotografii proprii, pe de o parte, și a spori numărul știrilor ilustrate, pe de altă parte.

Numărul știrilor însoțite de produse integrate variază de la site la site, dar, în general este insuficient. b#%l!^+a?

Astfel, recomandarea pentru site-uri este să valorifice posibilitățile tehnice de informare suplimentară pe care le oferă IT și mediul on-line.

Ponderea știrilor conflictuale, cumulat, este modestă, fapt ce indică fie asupra filtrării intenționate a subiectelor mediatizate prin omiterea celor care ar putea stârni nemulțumirea cuiva, fie asupra capacităților reduse de a aborda subiecte complexe ce necesită documentare suplimentară.

Prin urmare, pentru a oferi utilizatorilor un tablou informațional veridic, dar și pentru a-și câștiga/menține credibilitatea, site-urile ar trebui să nu neglijeze știrile cu caracter conflictual, scrise cu respectarea normelor profesionale.

Site-urile monitorizate, în mod neîndreptățit, au acordat o atenție sporită în știri fie unor evenimente din străinătate, fie unor evenimente din actualitatea politică internă.

În același timp, domenii tematice importante și relevante pentru utilizatori, cum sunt justiția și, în special, reforma sistemului judiciar, educația, cultura și altele au avut o vizibilitate mult mai redusă.

Deci, recomandabil pentru site-uri este să ofere o gamă mai diversă de știri cu asigurarea unui echilibrul tematic rezonabil.

Știrile din spațiul UE, în mod inexplicabil, au apărut destul de rar pe site-urile monitorizate, în pofida faptului că Republica Moldova și-a intensificat relațiile politice și economice cu spațiul european.

Pentru a-și demonstra utilitatea site-urile trebuie să reușească în a reflecta fidel și adecvat realitatea în schimbare dinamică.

Site-urile monitorizate, cumulat, au respectat deontologia profesională în scrierea a doar unei treimi din numărul știrilor cu caracter conflictual.

Pentru a fi percepute și acceptate ca surse credibile de informare pentru utilizatori, site-urile trebuie să împărtășească și să respecte normele profesionale de care se ghidează b#%l!^+a?mass-media tradițională.

Predilecția exagerată a site-urilor monitorizate pentru protagoniști din rândul actorilor politici și din rândul conducătorilor și a funcționarilor superiori limitează ”diversitatea vocilor” și generează dominația opiniilor care, la modul real, nu prezintă interes public și nu sunt relevante utilizatorilor.

Recomandabil, deci, pentru site-uri ar fi să nu subestimeze calitatea protagoniștilor, mai ales, din categoria experților, și să nu neglijeze, bunăoară, opiniile formațiunilor politice extraparlamentare.

Site-urile monitorizate au oferit și alte tipuri de produse mediatice în afară de știri, dar acestea nu au constituit o diversitate largă, inclusiv ca formă de prezentare.

Site-urile urmează să valorifice oportunitățile oferite de mediul on-line pentru a-și spori utilitatea, eficiența, atractivitatea și de a deveni un important element de dezvoltare a pluralismului mediatic, în general.

Site-urile monitorizate au demonstrat eforturi de a spori accesibilitatea utilizatorilor la propriile produse mediatice, fapt demn de remarcat, dacă luăm în calcul, că pluralismul mediatic are rost și semnificație doar dacă este accesibil.

De asemenea, site-urile pun în valoare elementul interactivității cu utilizatorii, prin intermediul forum-urilor, fapt ce lărgește ”diversitatea vocilor” și, implicit, al opiniilor. Aceste eforturi trebuie menținute și în continuare.

Semnificatia reprezentarilor sociale este determinata de doua tipuri de context: -contextul discursiv – natura conditiilor de producere a discursului televizual este punctul de plecare pentru formularea sau descoperirea unei reprezentari sociale; aceasta din urma va depinde de interactiunile ce se manifesta la nivelul grupurilor sociale implicate b#%l!^+a?în acel moment.

-contextul social– adica contextul ideologic ocupat în sistemul social de catre indivizi; are un rol important în crearea, de catre media a ansamblului de stiri ce reconstruiesc realitatea.

Evenimentele televizuale sunt construite de trei “instante” principale: promotorii informatiilor; artizanii informatiilor și consumatorii de informatii.

1. “promotorii informatiilor” – sunt cei care fac cunoscute o serie de fapte, le aduc în discutie, devenind demne de interes pentru receptori;

2. “artizanii informatiilor” – jurnalisti, redactori, transforma materialul furnizat de animatori în evenimente publice pe care le difuzeaza și care, de cele mai multe ori, sunt trecute prin filtrul propriu al jurnalistului, filtru datorat propriei sale culturi, cat și principiilor, deciziilor, valorilor ce-I sunt impuse de organizatia mediatica;

3. “consumatorii de informatii” – iși elaboreaza propriile interpretari asupra realitatii plecand de la materialul furnizat de catre media. Ei iși construiesc propriile evenimente care nu reprezinta altceva decat un ansamblu de elemente biografice și contextuale.

În sensul academic obișnuit al cuvântului, comunicarea nu este un subiect, ci o arie de studii interdisciplinare, deci presupune o multitudine de abordări interdisciplinare.

Din perspectiva media, important este faptul că orice comunicare implică semne și coduri.

Semnele sunt artefacte sau acte care se referă la altceva decât la sine, adică sunt niște constructe de semnificație. b#%l!^+a?

Codurile sunt sistemele în care sunt organizate semnele și care determină modul în care se leagă unele de altele.

Semnele și codurile sunt transmise sau făcute disponibile pentru ceilalți, iar transmiterea lor este o practică socială.

Comunicarea este esențială pentru viața cuturală, deci studiul comunicării implică și studiul culturii în care este aceasta integrată.

Conceptul de imagine : Termenul imagine provine din latinescul “Imago” și poate fi definit ca ansamblul percepțiilor pe care un individ le are față de un obiect. Imaginea este “portretul subiectiv”, impregnat psihologic și cultural al realității.

Putem spune că imaginea este un mediu prin care se comunică o informație vizuală, atât prin formă, cât și prin conținut.

Funcțiile comunicării vizuale: stabilirea și definirea unor relații – contactul vizual determină tipul de interacțiune care urmează să aibă loc și felul în care aceasta va evolua prin privirea-adresare și privirea-răspuns; prin privire se pot cere informații, se poate manifesta interesul față de o persoană sau subiect de discuție; canal de control – informarea altei persoane că poate interveni în discuție, manifestarea puterii, manifestarea aversiunii; manifestarea emoțiilor – expresivitatea privirii facilitează observarea emoțiilor: bucurie, tristețe, plăcere sau aversiune față de cele văzute; realizarea feedback-ului .

Feedback-ul este reacția de răspuns a receptorului la mesajul primit de la emițător; este un mod de a ajuta pe cineva să înțeleagă efectele pe care le produce un anumit mesaj (acțiune, atitudine, comportament) asupra celui căruia i-a fost adresat mesajul respectiv.

Stilurile comunicării orale:

-Stilul rece se regăsește în texte elaborate pentru emisiuni tv, radio, în general, atunci când nu se cunoaște auditoriul și nu este posibil feed-back-ul. b#%l!^+a?

-Stilul formal presupune texte elaborate care se adresează unui auditoriu numeros, fraze construite cu grijă folosind un lexic bogat și variat. Se evită repetițiile, expresiile argotice sau prea familiare. Stilul formal poate fi folosit și față de o singură persoană atunci când se dorește impunerea distanței în raport cu persoana, fie ca deferență, fie ca dispreț și sfidare.

-Stilul consultativ presupune discuții cu caracter profesional, de afaceri. Se folosește în negocieri și tratative.

-Stilul ocazional este specific conversațiilor libere între prieteni.

Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul codurilor prezentaționale. Ele pot transmite mesaje legate de contextul prezent, deci sunt limitate la comunicarea față-n față sau la cea în care cel care comunică este prezent. Corpul uman este principalul transmițător de coduri prezentaționale, zece la număr.

Trăsătura distinctivă a discursului televizual este faptul că demarcația între ficțional și nonficțional este greu de trasat, telespectatorul se află permanent între real și imaginar. Domeniului nonficțional îi aparțin diferite tipuri de acțiuni mediate cum sunt știrile, reportajele TV, discursurile, interviurile, dezbaterile, discuțiile televizate sau evenimentele mass-media.

Universul de sensuri potențiale elaborat în televiziune se constituie într-un continuum de mesaje ce se cer decodificate în diferite chei.

Azi, televiziunea caută să flateze gusturile pentru a câștiga audiență oferind telespectatorilor produse brute, a căror paradigmă este talk show-ul. b#%l!^+a?

În dezbaterea televizată și în talk-show se pot delimita două niveluri de transportare a mesajului audiovizual: nivelul figurării – ca produs al unor coduri specifice, care induc un efect de realitate și construiesc un spațiu-timp, copie fidelă a realului ; nivelul reprezentării – înseamnă construirea unui univers televizual prin intermediul unor coduri și funcții care deschid figurarea către o ficțiune posibilă.

Altfel spus, prin intermediul talk show-ului, televiziunea îi propune telespectatorului un model perceptiv specific care combină trei operatori: a vedea, a înțelege, a participa (operatori fundamentali pe care se sprijină teoria reprezentării).

În pofida dinamicii continue și ireversibile a fluxului televizual, telespectatorul își rezervă câteva puncte de recunoaștere și de reper, ca elemente de minimă stabilitate care structurează punerea în ordine simbolică a realului: principii de repetitivitate, care produc efecte de serie; modalități particulare de operativitate, care instituie o dimensiune temporală proprie și o punere în scenă a realității, specifică fiecărei emisiuni.

Principii de organizare internă corespunzătoare comunicării televizuale în ansamblu: Orice emisiune televizată este rezultatul unei logici instituționale transpusă într-un proiect de comunicare; emisiunea televizată include un procent semnificativ de imprevizibil, o marjă de risc, care nu poate fi mediatizată în dispozitivul de mediatizare (în special la transmisiunile în direct).

Proiectele de comunicare implică trei dimensiuni unitare:

-Finalitatea presupune instaurarea unei rețele dinamice de relații între actorii mediatici participanți, investiți cu roluri de comunicare funcționale doar pe parcursul filmării b#%l!^+a?respective.

-Perspective de evaluare. Comunicarea televizuală presupune perspective asupra contextului social, economic, politic sau cultural în care se desfășoară, precum și un mod specific de raportare la actualitatea imediată.

– Un cadru de interacțiune. Diferite formate proiectează diferit interacțiunea dintre actorii mediatici, moderator și public.

Genul televizual – “o promisiune” ce mobilizeaza cunostinte, credinte, emotii, tinand cont de lumea reprezentata, de modalitatea discursiva adoptata în acel moment si, nu în ultimul rand, de media care o construieste și o difuzeaza. Comunicarea mediatica ce se supune unor constrangeri, ce functioneaza ca adevarate “filtre comunicationale”, ce rezulta ca urmare a cadrului creat de conditiile concrete de comunicare ce se manifesta în acel moment, cat și din constrangerile datorate genului televizual abordat.

Programele televizate – reprezinta promisiunea unei relatii cu o lume al carei mod de existenta conditioneaza participarea telespectatorului, relatie pe care o exprima semnele paralingvistice utilizate și în cadrul acestui format: indiceal, iconic, simbolic.

Din punctul de vedere al organizarii, o emisiune de televiziune se compune dintr-un ansamblu de secvente, inlantuite în functie de perspectiva oferita și de activitatea comunicationala dominanta.

Astfel, secventa televizuala se exprima ca tratament audiovizual al unui numar limitat de acte de discurs – acte de vorbire și acte de configurare audiovizuala în regim (exclusiv sau combinat) de prezentare, reprezentare și virtualizare.

Secventa televizuala aflata la baza oricarui program de televiziune poate genera prin ierarhizare, repetitie sau transformare, un numar mare de emisiuni. Emisiunile televizate se construiesc fie dintr-un singur tip de secventa, prin repetarea sa (ex. Magazinul televizat) sau prin combinarea acestor tipuri de secvente. Acestea pot include povestiri factuale de tip reportaj sau povestiri fictionale.

Secventa descriptiva –In aceasta categorie intra: portretul, descrierea unor actiuni, transmiterea în direct a unor evenimente semnificative.

Secventa argumentata – alocutiuni televizate, emisiuni politice, de stiri sau cu scop didactic.

Secventa explicativa – este asimilata discursului de factura informativ-explicativa (Ex. Transmisii în direct de la fata locului, a trimisilor speciali, la un eveniment sau intr-o zona de conflict)

Secventa dialogala: conversatie, dezbatere, talk-show;

Studiu de caz:

ANALIZĂ COMPARATIVĂ DE TALK-SHOW-URI:

Dimensiunea economică a mass-media: Audiovizualul capătă, în primul rând, “vocație economică”.

Televiziunea nu se poate sustrage unei analize economice având în vedere că mijloacele de producție și difuzare, cererea și oferta specifice, precum și strategiile adoptate sunt foarte importante.

În ceea ce priveste comercializarea culturii audiovizuale, cei mai vehiculați termeni pe piața de produse media au devenit „proiect”, „format” și „rating”.

Reușita unui mesaj TV se cuantifică în rating, concept arhicunoscut, care desemneaza gradul de popularitate al unei emisiuni sau post TV.

Piața media în România (2012 versus 2013) – trăsături:

-caracterul extrem de competitiv, lupta acerbă pentru audiență;

-reducerea bugetelor de publicitate în ultimele luni ale lui 2012 și primele luni b#%l!^+a?ale lui 2013 din cauza crizei economice;

-concedieri de personal (grupul Pro TV, România liberă, Evenimentul zilei) sau reduceri de salarii (grupul Intact),

INDICATORI DE AUDIENȚĂ: RATING = Numărul de persoane dintr-un univers care au urmărit, în medie, un anumit canal într-un interval de timp dat, ca procent, se calculează din total persoane cu resurse de acces la media.

Procentul persoanelor care au urmărit în medie un canal TV într-un interval de timp dat din totalul persoanelor care aveau televizorul/ calculatorul deschis în acel interval orar.

Numărul de telespectatori unici ai unui program/canal/ interval orar. Persoane care au urmărit cel puțin un minut un program/ un canal. Se poate exprima în mii și în % (când se raportează la universul de referință).

Public țintă: parte a unei audiențe TV identificată prin anumite criterii (sex, vârstă, educație, ocupație etc.), vizată de un advertiser că potențial cumpărator al unui produs.

Importanța indicatorilor: Calculul indicatorilor relevă câți telespectatori au posturile de radio-televiziune, pe ce durată se expun receptării mesajelor. Indicatorii de audiență rating și share sunt calculați de către institutele de specialitate și trimise a doua zi tuturor televiziunilor și agențiilor de publicitate precum și altor abonați interesați.

Pe baza datelor primite acestea își orientează activitatea viitoare și își corectează bugetele alocate diferitelor emisiuni și activități.

Abordări sociologice ale talk – show-urilor din România pe baza eșantionării: “De ce urmăresc oamenii talk show-urile, ce utilizări dau acestor vizionări, care sunt preferințele lor?” – este întrebarea la care își dorește să răspundă cercetarea efectuată și să identifice rolul b#%l!^+a?pe care audiența îl atribuie acestor emisiuni în satisfacerea anumitor nevoi individuale.

Universul cercetării: 300 de subiecți, reprezentativi pentru populația adultă a României

Obiectiv central: identificarea, din perspectiva “utilizărilor și gratificațiilor”, a motivației vizionării talk show-urilor, în particular a talk-show-urilor politice. b#%l!^+a?

Dimensiunile cercetării:

1) Investigarea principalelor tipuri de motive asociate consumului talk show-urilor.

2) Stabilirea unui set de gratificații și satisfacții dobândite în urma acestui consum media.

Metoda folosită: sondajul de opinie că specie a anchetei sociologice.

Instrumentul de lucru: chestionarul Eșantionare: de tip probabilist aleator, stratificat proporțional după mărimea populației

Eroarea tolerata este de ± 2,75%, în conditiile unui nivel de încredere de 95%; dispersia luata în calcul a fost dispersia maxima b#%l!^+a?

Structura eșantionului: după sex și vârstă.

Concluziile cercetării: Sondajul a evidențiat semnificațiile pe care telespectatorii le atribuie consumului talk show-urilor din România, în particular celor politice.

Rezultatele au adus argumente în favoarea ideii conform căreia acestor producții li se asociază în principal o utilizare, accentul fiind pus pe nevoile de informare, educare și relaționare socială.

Pentru a putea avea însă o imagine de ansamblu asupra funcțiilor sociale ale talk show-urilor, setul de gratificații testat trebuie reluat, actualizat și extins la nivelul tuturor formatelor existente la ora actuală pe piața audiovizuală românească.

O atenție deosebită trebuie acordată reality-show-urilor, emisiuni etalon, pentru un nou model de televiziune – televiziunea actor care însoțește acțiunea colectivă și contribuie la gestionarea crizelor modernității .

În plin sezon de televiziune, în așa-numitele zile lucrătoare, Antena 3 și Realitatea TV îi oferă telespectatorului talk-show-uri care să-i deslușească înțelesurile evenimentelor cum ar fi :„Realitatea zilei“, „Ora de foc, „Oamenii Realității“, „La Ordinea zilei”, “Bizbazar”, „Știrea zilei“, „Sinteza zilei“ și „În gura presei”;

Antena 3 este o televiziune specializată în știri lansată în 2005, bazându-se pe expertiza solidă grupului Intact în zona publicistică și a furnizării de informație.

În grila Antenei 3 există talkshow-uri de interes general; magazine business și de mondenități; emisiuni pe teme economico-financiare; Antena 3 a câștigat numeroase premii pentru programele sale, cel mai prestigios fiind premiul Asociației Profesioniștilor de b#%l!^+a?Televiziune din România pentru cel mai bun jurnal de știri, câștigat în 2006, 2008 și 2009;Date relevante: Audience shares primul semestru 2009 = 4.2% all day, 4% prime time (19.00-23.00), 33% creștere față de primul trimestru 2008.

Realitatea TV, membră a grupului Realitatea – Cațavencu, patronat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, este prima televiziune din România dedicată știrilor.

A apărut în anul 2001 că un post generalist condus de Silviu Prigoană și s-a reprofilat într-un timp scurt pe transmisia 24 de ore din 24 a programelor informative.

În ceea ce privește audiența, într-un clasament general, Realitatea conduce la audiențe: 123.000 la 81.000 de telespectatori. Între 22.00 și 0.00 se impune Antena 3. Analiza pe intervale orare și emisiuni arată momente în care cele două canale se luptă strâns pentru telespectatori. Astfel, seara, Realitatea TV învinge Antena 3 pe patru intervale orare (printre care „Realitatea zilei“ cu Răzvan Dumitrescu și orele de știri), în timp ce Antena 3 își adjudecă zona 22.00-24.00, cu emisiunile prezentate de Mihai Gâdea („Sinteza zilei“) și de Mircea Badea („În gura presei“).

Măsurile luate de Guvern și subiectele sociale de pe posturile de știri au atras audiența în luna mai către Realitatea TV și Antena 3.

Ambele înregistrează creșteri consistente, dar este de remarcat evoluția Antenei 3.În intervalul de maximă audiență (Prime Time, orele 19.00-23.00) . Seara, cele mai notabile creșteri vin, în luna mai, de la posturile de știri. Antena 3 câștigă 83.000 de telespectatori și, cu un total de 247.000 de persoane, depășește Realitatea TV.

Postul lui Sorin Ovidiu Vîntu are în plus, în mai, 67.000 de telespectatori. Antena 3 urcă de pe locul 8 pe poziția a patra, după Pro TV, Antena 1 și TVR 1, dar înainte de Realitatea, Acasă și Prima TV.

Realitatea TV și Antena 3 își împart locurile trei și patru, după media pe zi. Sunt singurele posturi din top 10 care cresc.

Realitatea TV are un plus de 30.000 de persoane și își menține locul trei. Antena 3 vine din urmă și, cu o creștere de 34.000 de telespectatori, urcă de pe locul opt pe poziția a patra. Atât la Realitatea TV cât și la Antena 3, ponderile ocupate de știrile politice și de cele despre activitatea instituțiilor statului (incluse în categoria „Administrație) reprezintă aproximativ un sfert din durata totală a știrilor analizate.

De asemenea, știrile despre justiție (măsuri organizatorice, evoluția unor anchete sau procese, cazuri de corupție tc.) s-au clasat în topul celor mai frecvente teme abordate în emisiunile informative ale celor două posturi , Antena 3 – locul 5, cu 6,9%, Realitatea TV – locul 6, cu 4,7%. Popularitatea televiziunilor de știri : Televiziunile Antena 3 și Realitatea TV încep să renunțe la știrile senzaționale, doar 5% din știrile Realitatea TV, respectiv 3% din cele ale Antena 3 sunt abordate în manieră senzaționalistă, televiziunile tematice fiind mult mai preocupate de știrile de interes public.

Concluziile talk show-ul a fost considerat de sociologul francez Pierre Bourdieu ca fiind un tip de producție de televiziune indezirabilă pentru elite. Talk-show-ul este, alături de reality show, unul dintre formatele TV care au contribuit și contribuie, în continuare, la apariția unei noi paradigme între toate genurile audiovizualului ultimelor decenii.

Dezbaterea televizată implică prin definiție competiția; cooperarea neagresiva ar fi plictisitoare pentru public.
Prin intermediul televiziunii, percepția programelor de către telespectatori și însușirea acestora se realizează în mod inconștient, mai bine decât prin oricare alt mijloc de comunicare. Mesajele difuzate de mass-media nu sunt niciodată neutre, scopul acestora este de a exprim întotdeauna un punct de vedere particular asupra subiectului prezentat.

Pentru marea majoritate a românilor, știrile  de televiziune rămân sursa de informații cea mai penetrantă și cea mai de încredere din lume, datorită credibilității și faptului că oferă dovezi în imagini.

Totodata, acestea constituie unul dintre cele mai populare programe ale televiziunii.

In alta ordine de ideii după doi ani de stigmatizare B1 și Realitatea TV au reușit să câștige enorm în credibilitate pe piața media de știri. Pe de altă parte, din punct de vedere comercial, audiențele istorice pe care le-au obținut în ziua dezbaterilor, le ajută să-și crească media lunară a audiențelor, ceea ce le va aduce un câștig financiar imediat. Perioada 15 noiembrie – 31 decembrie este, pentru televiziuni, cea mai profitabilă din an, întrucât publicitatea dedicată ofertelor pentru sărbătorile de Crăciun atinge cotele maxime dintr-un an întreg.

O altă concluzie desprinsă în urma studiului este aceea că se continuă procesul de tabloidizare a informației transmisă pe toate canalele (print, tv, radio și online), audiențele TV sunt în continuă scădere, în timp ce crește importanța sectorului online.

Una dintre problemele identificate în domeniul mass-media se referă la raportul costuri-investiții-venituri: televiziunile/radiourile mici nu beneficiază de scutiri de taxe sau facilități pentru crearea de tv sau radiouri, iar valoarea investițiilor este foarte mare și trebuie susținută de proprietar.

Exemplu

« Nasul » în secventele de prezentare, strategiile cooperative ale Animatorului Radu Moraru au o dublă orientare:

Spre telespectatorii cărora li se adresează prin: formule de salut ; invitatia de a participa la o nouă emisiune ; prezentarea evenimentului, ca obiect al dezbaterii televizate; prezentarea invitatilor.

Spre invitati, cărora le adresează întrebări pentru a declansa dezbaterea. prin comunicarea directa utilizata în declansarea dezbaterii, Radu Moraru joaca rolul de gestionar al cuvantului acordat unui invitat sau altul folosind, de cele mai multe ori și strategii prudentiale, tocmai pentru ca, unii invitati selectionati sa ia cuvantul, risca sa piarda acest drept. rolul de gestionar al spatiului publicitar și al apelurilor telefonice în direct. este un veritabil « arbitru de ceremonii » în cadrul emisiunii sale caci joaca un dublu rol:

-actor mediatic pentru telespectatori – invita la dezbatere și polemica;

-public pentru invitatii sai – ascultator și propagator de semnale și mesaje prin intermediul carora participa la construirea discursului propriilor sai invitati. prin finalitatea mesajelor transmise, de a informa și capta atentia telespectatorilor, Animatorul Radu Moraru devine  vedeta mediatica a talk show-ului – reconstruieste un cadru convivial, în care participantii sunt destul de liberi, mai putin institutionalizati, iar numarul lor este mai mare decat în cadrul dezbaterilor.

Temele alese sunt, de cele mai multe ori, conflictuale, accentul fiind pus pe miscarile de contestare și pe prestatia animatorului.

Analiză comparativă de talk-show-uri: Antena 3 versus Realitatea TV.

În plin sezon de televiziune, în așa-numitele zile lucrătoare, Antena 3 și Realitatea TV îi oferă telespectatorului șapte talk-show-uri care să-i deslușească înțelesurile evenimentelor.

Astăzi, talk-show-ul reprezintă o emisiune televizată, în care un jurnalist-moderator împreună cu invitații din platou dezbat teme de interes public.

Dacă televiziunea anilor ’50 se dorea culturală, televiziunea anilor ’90 se bazează pe paradigma talk-show-ului, prin intermediul căreia se dorește evidențierea senzaționalului, a dramatizării faptelor sociale.

Clasificare: talk-show polemic (de constroversă) – ex. Acces Direct (Mădălin Ionescu, Antena 1) talk-show de personalitate – ex. Profesioniștii (Eugenia Vodă, TVR).

Așezarea în grila de programe: ora de la care se poate programa un talk-show este 18.00 și ideal ar fi sa nu se depaseasca ora 21.00.

Având în vedere evenimentele tumultoase declansate de DNA în aceasta ultima perioada, a crescut specatculos ratting-ul multor posturi de televiziune.

Un alt exemplu:

2014 a fost un an în care televiziunile Intact Media Group au avut lunar creșteri de audiență, pe toate target-urile care contează și pe toate intervalele orare.

Două dintre cele cinci televiziuni ale grupului se regăsesc în top 3 televiziuni din România, iar în mod unic pentru un trust din România, Intact deține trei poziții în top 10 canale TV. Peste 10 milioane de oameni urmăresc zi de zi, la nivel național, cel puțin un minut din programele Antenelor, fiecare dintre acestea adresându-se, din punct de vedere conținut, unui public diferit. 

Antena 1 este lider absolut de audiență în Day Time, pe target comercial. La nivel Național și All Urban, Antena 1 este lider și pe intervalul “Access”. în topul celor mai vizionate emisiuni ale anului, intr-o ierarhie creata dupa rating, se situeaza “Revelionul Starurilor”, “Poftiti pe la noi”, “Next Star”, “X Factor”, “Te cunosc de undeva” și “Burlacita”. 

Pe întreg parcursul anului 2014, 10.450.000 români au urmărit televiziunile Intact, timp de cel puțin un minut, la nivel național, în anul 2014. În aceeași perioadă menționată și pe același target, mesajul emisiunilor Antena 1 a ajuns la 8.779.000 români și cel al Antena 3 – la 4.802.000 telespectatori.
Din punct de vedere economic, dupa o scadere de trei ani, industria media și a divertismentului din Romania a inregistrat o crestere în acest an, valoarea totala nominala a pietei revenind la nivelurile de dinaintea crizei.
Creșterea investițiilor în industria TV și comercializarea acesteia a dus la necesitatea implementării unor proceduri de calculare a veniturilor precum și a unui feed-back din partea consumatorilor de media.

În 1998, două mari institute specializate în măsurarea audienței TV au introdus pe piața românească doua sisteme de măsurare separate bazate pe peoplemeter: Taylor Nelson Sofres și AGB Nielsen Media Research.

Peoplemeter-ul este un aparat atașat televizorului care înregistrează schimbările televizorului de pe un canal pe altul la anumite perioade de timp.CUM?- Are atașată o telecomandă ce permite înregistrarea membrilor din gospodărie atunci când sunt prezenți într-o cameră cu televizorul deschis. Membrii gospodăriei se înregistrează pe această telecomandă atunci când se uită la TV și se de-înregistrează cînd părăsesc încăperea. REZULTATE- datele de audiență variază sensibil minut de minut, în funcție de conținut – modificările în comportamentul obișnuit de vizionare sunt sesizabile rapid.- audiența canalelor mici și variațiile în pauzele publicitare sunt vizibile.

" Este clar ca sectorul media și divertismentului a fost puternic afectat de criza economica globala. Insa, aceasta s-a suprapus cu o criza mai severa și cu implicatii mai profunde pentru sector, acesta suferind o transformare radicala ca urmare a dezvoltarii tehnologiilor digitale și schimbarea preferintelor consumatorilor catrea acestea. Acestea fac din produsele media marfuri comodizate, fortand totodata companiile din domeniu sa experimenteze noi forme de monetizare a produselor și serviciilor lor", a declarat John Webster, Partener, Liderul Departamentului de Audit, PwC Romania.
Desi noile estimari indica o diminuare a ritmului de crestere a industriei media și divertismentului din Romania, piața locala ramane a treia cea mai dinamica din Europa Centrala și de Est, dupa cea a Rusiei (cu un ritm mediu anual de crestere de 10,1%) și a Turciei (9,8%), devansand insa Ungaria (5,1%), Polonia (4,9%) și Republica Ceha (4,8%).
In ciuda climatului economic incert, ultimul an a marcat un nou record la nivel global al vanzarilor de tablete și terminale inteligente, ceea ce arata inca o data oportunitatile de crestere oferite de canalele digitale pentru industria media și divertismentului, atat în ceea ce priveste distributia de continut, cat și în ceea ce priveste veniturile din publicitate.
La nivel global, cheltuielile de publicitate în format digital au crescut cu 17,6% în 2011, fata de o crestere de doar 0,6% a cheltuielilor de publicitate în mediile conventionale. Ponderea cheltuielilor de publicitate în mediul digital va creste de la 28 de procente în 2011 la 37,5% în 2016, contribuind totodata cu doua treimi din cresterea veniturilor industriei divertismentului și media la orizontul anului 2016.

Previziuni

Desi noile estimari indica o diminuare a ritmului de crestere a industriei media și divertismentului din Romania, piața locala ramane a treia cea mai dinamica din Europa Centrala și de Est, dupa cea a Rusiei (cu un ritm mediu anual de crestere de 10,1%) și a Turciei (9,8%), devansand insa Ungaria (5,1%), Polonia (4,9%) și Republica Ceha (4,8%).
In ciuda climatului economic incert, ultimul an a marcat un nou record la nivel global al vanzarilor de tablete și terminale inteligente, ceea ce arata inca o data oportunitatile de crestere oferite de canalele digitale pentru industria media și divertismentului, atat în ceea ce priveste distributia de continut, cat și în ceea ce priveste veniturile din publicitate.

Potrivit editiei de anul acesta a raportului PwC Entertainment and Media Outlook, piața locala de media și divertisment va creste de la 2,7 miliarde de dolari americani în 2012, la 3,4 miliarde în 2016, o rata medie de crestere anuala de 5,3%. Cu toate acestea, în termeni reali, luand în considerare rata inflatiei (estimata la o medie anuala de 3,3% de-a lungul perioadei analizate, 2012-2016), sectorul media și divertismentului din Romania va inregistra o crestere medie anuala reala modesta de doar 2%.
Cea mai mare parte a cresterii va veni din segmentul accesului la internet, atat prin conexiuni fixe, cat și mobile (rata medie anuala de crestere fiind estimata la 9,3% în termeni nominali), în vreme ce veniturile din publicitate vor inregistra o crestere moderata de 4,8%, rata medie anuala de crestere pana în 2016. în schimb, cheltuielile consumatorilor finali pe produsele media, vor inregistra o evolutie real negativa, potrivit estimarilor PwC, cresterea nominala medie anuala fiind de 1,7%, sub rata estimata a inflatiei.
La nivel global, cheltuielile de publicitate în format digital au crescut cu 17,6% , fata de o crestere de doar 0,6% a cheltuielilor de publicitate în mediile conventionale. Ponderea cheltuielilor de publicitate în mediul digital va creste de la 28 de procente în 2011 la 37,5% în 2016, contribuind totodata cu doua treimi din cresterea veniturilor industriei divertismentului și media la orizontul anului 2016.
Segmentele industriei media și divertismentului sunt pe trepte diferite în ceea ce priveste adoptarea tehnologiilor digitale, insa toate se indreapta în aceasta directie pentru a intampina schimbarile din preferintele consumatorilor și a ramane profitabile.

Companiile din industria media și divertismentului au depasit perioada de pionierat a tehnologiilor digitale și s-au angajat pe calea unui viitor digital, incercand sa-si ajusteze produsele, distributia și organizatiile pentru noua epoca digitala", a declarat Florin Deaconescu, Partener, Liderul Grupului de Servicii de Audit pentru Industria Telecomunicatiilor, Media și Divertismentului, PwC Romania.
Maturitatea ofertei digitale variaza destul de mult în functie de segmentul de piata.

Spre exemplu, în privinta industriei muzicale, se estimeaza ca formatul digital va depasi formatele traditionale incepand cu 2015, generand 55% din veniturile totale ale acestei industrii în 2016.

De asemenea, cheltuielile pentru jocurile online și cele wireless, vor depasi vanzarile de jocuri pentru PC și console incepand cu 2013.

In schimb, pe segmentul revistelor, veniturile din mediul digital vor reprezenta numai 10,4% din intregul segment în 2016, totusi o crestere remarcabila fata de doar 3,1% în 2011.
Conexiunile mobile la Internet, un indicator cheie al cheltuielilor pe segmentul digital, se vor dubla în urmatorii cinci ani, pana la 2,9 miliarde în 2016, din care aproximativ 1 miliard vor fi în China.

Pana în 2016, veniturile din publicitatea online pe terminale mobile vor creste cu o rata medie anuala de 36,5% pentru a ajunge la nivelul de 24,5 miliarde de dolari americani, un nivel asemanator cu cel din publicitatea online pe conexiuni fixe.
Cu toate acestea, ponderea majora în veniturile din publicitatea online o vor avea în continuare motoarele de cautare și servicii de SEO (78,1 miliarde de dolari) și afisarea de bannere online (46,6 miliarde de dolari).
Piața serviciilor audiovizuale reprezintă deocamdată, în concepția Uniunii Europene, un domeniu neprioritar cu privire întrucât accentul propriu-zis al reglementărilor actuale nu este orientat decât spre operele europene .

Astfel, ei consideră că marea problemă a industriei audiovizuale europene pe piețele internaționale, identificată de evaluarea impactului, o reprezintă slaba circulație a operelor europene audiovizuale.

Această problemă nu afectează doar profesioniștii europeni care nu pot beneficia pe deplin de pe urma internaționalizării piețelor audiovizuale, ci și consumatorii care se confruntă cu posibilități de alegere restrânse și cu o diversitate culturală limitată.

În 2014 acest deziderat poate fi interpretat în termeni de lecții învățate, schimbări vizibile, rezultate capabile să arate în ce măsură statul își respectă angajamentele asumate prin textul Constituției.

Concluzii

Construirea unui stat care să aibă caracteristicile enunțate în legea supremă se face, bineînțeles, în timp, și pe toate planurile, la toate nivelele, în toate domeniile.

În contextul prezentului studiu, ne propunem să testăm gradul de corespundere cu prevederile Constituției, având drept reper un domeniu-cheie al activității și dezvoltării societății noastre: mass-media, iar mai concret, pluralismul intern al mass-mediei.

De menționat că niciunul dintre obiectivele enunțate nu poate fi atins fără libertatea mass-mediei, și, implicit, fără pluralismul acesteia. Statul de drept, în care legea guvernează societatea în scopul garantării drepturilor și libertăților individuale, constituie o condiție pentru existența unei democrații.

Acesta, însă, nu poate contribui la formarea unei societăți democratice, dacă nu conține un element esențial: asigurarea dreptului la exprimare, la opinie și la informație. Or, acest drept fundamental nu poate fi asigurat plenar decât prin diversitate sau pluralism.

Numeroasele definiții ale democrației, expuse de-a lungul timpului, utilizează în unanimitate cuvântul „pluralism” pentru a caracteriza esența acestei forme de guvernare a societății. Iar pluralismul într-o democrație nu se referă doar la cel politic.

În acest context, pluralismul mass-mediei este la fel de important, dacă nu chiar mai important decât cel politic, deoarece existența mai multor partide într-o țară nu garantează un nivel înalt al democratizării decât în cazul în care acestui element i se alătură cel al diversității mediatice.

Prin urmare, și demnitatea omului, și drepturile și libertățile lui, și libera dezvoltare a personalității umane, și dreptatea, și pluralismul politic, în calitatea lor de valori supreme ale statului de drept și ale celui democratic, enunțate în art.1 al legii supreme autohtone, pot fi realmente asigurate prin coexistența mai multor elemente, unul dintre care este pluralismul mass-mediei.

În prezentul studiu, analizând datele monitorizării posturilor tv din Romania, urmează să determinăm în ce măsură obiectivele de acum 20 de ani fixate în Constituție au fost transformate în realitate, pe segmentul pluralismului intern al mass-mediei.

În acest sens, stipulările constituționale se referă la cuvântul „oportunitate” din titlul studiului, iar concluziile care vor fi trase în urma analizei constituie „realitatea” la care s-a ajuns în două decenii.

Prin urmare, începând cu anul 1990, Romania a avut oportunitatea să contribuie la asigurarea pluralismului mediatic prin adoptarea unui cadru normativ adecvat.

Realitatea constă în faptul că avem un șir de legi (Constituția, Legea presei, Codul Audiovizualului, Legea privind accesul la informație, Legea cu privire la libertatea de exprimare, Codul electoral, Legea cu privire la publicitate, Legea cu privire la filantropie și sponsorizare, Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, etc).

Anume diversitatea vocilor, comunicarea și confruntarea dintre acestea, este în măsură să contribuie la educarea unei societăți formate din personalități capabile să analizeze fenomenele, să ia atitudine, să aibă o părere despre ceea ce se întâmplă în jur.

Activitatea mass-mediei bazată pe diversitatea vocilor este, prin urmare, una de responsabilitate, creativitate, inteligență și profesionalism, toate la cote maxime.

Pentru că dacă libertatea de exprimare poate fi considerată ca fiind „dreptul de a vorbi”, iar libertatea de informare poate fi caracterizată ca fiind „dreptul de a ști”, pluralismul mass-mediei poate fi considerat „dreptul de a alege” .

Presa alege vocile pe care să le facă auzite, iar cetățeanul are posibilitatea să consume presa în dependență de multitudinea și diversitatea vocilor pe care aceasta le oferă.
Este adevărat că, dacă mass-media se ghidează în alegere de principiile de imparțialitate, profesionalism, echidistanță și respect pentru consumator în diversitatea sa, consumatorul va fi capabil să discearnă și să-și formeze o opinie echilibrată după modelul unui puzzle care nu este complet fără măcar una dintre multiplele sale piese.

Analiza efectuată ne permite să măsurăm gradul de pluralism intern al mass-mediei autohtone în temeiul produselor mediatice supuse cercetării.

BIBLIOGRAFIE

– Ioana Avadani “Televiziunea în europa reglementari, politici și independenta”,2009

– Ion Stavre, “Comunicare audio-vizuala, 1999

– Pierre Albert, “Istoria radio – televiziunii”, 1999

– Violeta Lipa, “Tendințe în comunicarea audiovizuală contemporană” , 2006

-“Potențe ale pieței audiovizuale din România”, 2007

– www.euractiv.ro

– www.financiarul.com

BIBLIOGRAFIE

– Ioana Avadani “Televiziunea în europa reglementari, politici și independenta”,2009

– Ion Stavre, “Comunicare audio-vizuala, 1999

– Pierre Albert, “Istoria radio – televiziunii”, 1999

– Violeta Lipa, “Tendințe în comunicarea audiovizuală contemporană” , 2006

-“Potențe ale pieței audiovizuale din România”, 2007