Rolul Diplomatiei In Mentinerea Pacii Internationale

ROLUL DIPLOMAȚIEI ÎN MENȚINEREA PĂCII INTERNAȚIONALE

INTRODUCERE

Din punct de vedere istoric diplomația a fost folosită încă din antichitate, însă odată cu scurgerea timpului s-au căutat noi modalități de blocare a escaladării conflictelor și de ținere sub control a violenței, prin stabilirea de comun acord cu autoritățile statale. Ideea constituirii unei organizații internaționale, menită să contribuie la menținerea păcii în lume, este foarte veche, însă abia în secolul XIX s-a transpuns această idee în practică.

Pierderile de vieți omenești și uriașele distrugeri materiale provocate de primul război mondial au impus orientarea preocupărilor spre prevenirea unui nou cataclism, prin crearea unui organism internațional care să militeze pentru menținerea păcii. Constituirea celei dintâi organizații internaționale, Societatea Națiunilor, a corespuns anilor 1914-1918. Crearea acesteia a fost rezultatul evoluției de până atunci a ideii organizării internaționale.

Obiectivul activității Societății Națiunilor a fost organizarea menținerii păcii, în primul rând prin reglementarea pașnică a conflictelor și mai apoi prin dezarmare. Organizația a suferit eșecuri în încercarea de aplanare a conflictului chino-japonez, a războiului italo-etiopian, a războiului civil spaniol și nu a putut stopa agresiunea Germaniei naziste și a celorlalte state revizioniste. Dovada clară a eșecului Societății Națiunilor a fost declanșarea celui de-al doilea război mondial.

În noile condiții, s-a creat în anul 1945 un alt tip de organizație, Organizația Națiunilor Unite (ONU), cu structuri perfecționate și bine încadrată în relațiile internaționale ale epocii. ONU are misiunea de a asigura, prin diplomații săi, pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea elementelor dreptului internațional.

MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA DE CERCETARE UTILIZATĂ

Numeroasele organisme internaționale existente în domeniu și majoritatea guvernelor statelor lumii întreprind acțiuni politice și diplomatice pentru respectarea tratatelor, convențiilor și acordurilor internaționale în domeniul menținerii păcii. În acest sens se dorește eliminarea riscurilor și descurajarea dezvoltării programelor promovate de unele state sau organizații teroriste.

Metodele diplomatice uitilizate în prezent s-au dezvoltat odată cu societatea, înregistrând o permanentă tendință de instituționalizare și perfecționare și urmând procesul general de evoluție a raporturilor dintre indivizi și dintre colectivități.

STRUCTURA LUCRĂRII SAU SUCCESIUNEA CAPITOLELOR ȘI SUBCAPITOLELOR

NOȚIUNI GENERALE

În sens restrâns termenul de diplomație este aplicat diplomației internaționale, ca un ”proces complex de interrelaționare între diplomații ce reprezintă poziția oficială a unui stat, a unei organizații internaționale sau a unor actori de pe scena internațională, care conduc negocieri pe anumite teme”. Din acest motiv, diplomația joacă un rol foarte important în cadrul relațiilor internaționale.

În literatura de specialitate din țara noastră, diplomația este definită ca o ”activitate oficială a organelor de stat pentru relațiile externe și în primul rând a diplomaților, desfășurată prin tratative, corespondență și alte mijloace pașnice pentru înfăptuirea scopurilor și sarcinilor de politică externă astatului, pentru apărarea drepturilor și intereselor statului respectiv în străinătate”.

Diplomația nu poate fi pe deplin înțeleasă fără a se discuta despre importanța Ministerelor de Externe ale statelor, cu atribuții în recrutarea și formarea diplomaților, având rolul de ”paznic” al păcii.

Diplomația include atât conceperea politicii externe a unui stat, cât și punerea ei în practică de către diplomați. Persoanele ce desfășoară misiuni diplomatice au un rol colosal în ducerea la îndeplinire a acestora, fiind importantă cunoașterea și aplicarea unor reguli de conduită de către fiecare diplomat. Necunoașterea sau ignorarea acestor reguli pot duce, uneori, la interpretări eronate, la complicații politice ce depășesc sfera relațiilor strict personale ale celor în cauză.

ORGANISME INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIU

În contextul menținerii păcii, misiunile diplomatice joacă un rol foarte important, fiind însă desfășurate de state în funcție de posibilitățile și nevoile fiecărui stat. Menținerea păcii reprezintă ”limitarea, moderarea și/sau încheierea ostilităților între state sau în interiorul lor prin intervenția unei terțe părți”, în vederea soluționării conflictului și a reinstaurării și menținerii păcii mondiale.

Diplomatia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizația a fost capabilă să-l inventeze și perfecteze pentru a veghea ca relațiile internaționale să nu mai fie guvernate de forță, deoarece razboiul ca o rezolvare a litigiilor nu este cea mai bună cale de soluționare a problemelor de natură economică, politică sau socială.

Dreptul diplomatic are un caracter normativ, pe când diplomația are un caracter acțional, de materializare a negocierilor. Dreptul diplomatic este ”cadrul normativ și procedural al statelor și ale celorlalte subiecte de drept diplomatic în relațiile lor de reprezentare oficială”.

În prezent la nivel european există Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Originile OSCE au apărut în anii 1950, odată cu ideea convocării unei conferințe general-europene pentru securitate. Uniunea Europeană are propria politică externă și de securitate, ceea ce le permite statelor membre să se exprime și să acționeze la unison pe scena mondială.

Politica externă și de securitate a Uniunii Europene se bazează pe utilizarea diplomației – la care se adaugă, în caz de necesitate, comerțul, asistența, securitatea și apărarea. Toate acestea sunt menite să contribuie la soluționarea conflictelor și la instaurarea unui climat de înțelegere la nivel internațional.

Statele sunt reprezentate pe lângă Uniunea Europeană prin misiuni diplomatice permanente. La rândul ei, Uniunea Europeană este reprezentată pe lângă state de delegații permanente, centre de informare, birouri de corespondență, reprezentanți rezidenți. Potrivit Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa, misiunile diplomatice ale statelor membre și delegațiile Uniunii în statele terțe, precum și delegațiile de pe lângă organizațiile internaționale urmează să ”coopereze și să contribuie la abordarea comună a problematicii relațiilor internaționale ale Uniunii Europene”.

Diplomația prin activitatea de influențare a deciziilor și a comportamentului guvernelor străine, și a oamenilor prin dialog, negociere și alte măsuri, neimplicând actele de violență de orice fel, poate fi o deschidere către reglementarea relațiilor dintre state, guverne sau anumite organizații.

Diplomația ca mijloc de prevenție a conflictelor și menținere a păcii internaționale preia anumite funcții cu caracter militar:

identificarea căilor și mijloacelor pentru prevenirea crizelor, a conflictelor, monitorizarea acestora și, după caz, managementul lor;

participarea le negocierile diplomatice pentru prevenirea crizelor, a conflictelor ca și la celelalte negocieri până la finalizarea deplină a situației pre și post conflictuale;

promovarea măsurilor pentru controlul armamentelor;

promovarea și implementarea măsurilor pentru controlul exporturilor de armamente și tehnologii;

promovarea și implementarea măsurilor de creștere a încrederii între state, armate ca și între state și organizații și organisme internaționale;

dezvoltarea de programe de cooperare în domeniul educației și pregătirii civililor și militarilor;

folosirea eficientă a conceptului de descurajare;

dezvoltarea oricăror altor căi, inclusive militare, de detensionare și de consolidare a unui climat de pace și încredere între state;

asigurarea activităților de derulare a controlului armamentelor;

prevenirea proliferării armelor convenționale, a armelor de nimicire în masă, a tehnologiilor nucleare și a tehnologiilor duale;

prevenirea surprizelor diplomatice, economice, tehnologice, militare;

prevenire și reducerea riscului de izbucnire a conflictelor;

impunerea, menținerea și consolidarea păcii;

asigurarea aplicării principiilor dreptului internațional și umanitar în toate acțiunile politico-conomico-militare.

În condițiile unei diversități lingvistice, culturale și economice, îndeplinirea acestor funcții pentru a duce la menținerea păcii prin diplomație are un rol aparte. Realizarea acestui rol prin intermediul diplomaților necesită cunoștințe solide în domeniul economic, tehnologic, IT, precum și abilități foarte bune de relaționare și comunicare. De asemenea, este necesar ca diplomații să fie buni cunoscători ai unor limbi străine, deoarece datorită evoluției relațiilor dintre state, diplomația își găsește aplicații nu doar în domeniul politic și de securitate, ci și în domeniul economic, social sau cultural.

UTILIZAREA DIPLOMAȚIEI ÎN MENȚINEREA PĂCII ÎN CRIMEEA

În anul 1954, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la unirea Rusiei cu Ucraina, conducătorul de atunci al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, a cedat Peninsula Crimeea Ucrainei. După implozia Uniunii Sovietice, în 1991, s-au văzut consecințele acestui gest: s-a pus problema delimitării granițelor noilor state, iar Federația Rusă a pretins Crimeea, deși conform documentului semnat de Hrușciov, Ucraina era ”proprietară”.

În 2013, profitând de situația creată, Kremlinul favorizează declararea independenței Republicii Crimeea și aprobă cererea noii entități de a fi inclusă în Federația Rusă, solicitare aprobată de Parlamentul Federației Ruse două zile mai târziu.

Toate aceste evenimente au avut loc pe fondul unei reacții timide și întârziate a Occidentului, respectiv a Uniunii Europene și a Statelor Unite, fiecare având interese personale. Deși Occidentul s-a arătat revoltat față de gestul președintelui rus Vladimir Putin de anexare a Peninsulei Crimeea, este de constatat reacția, de fapt, timidă a acestuia, cu doar unele reacții patetice și sancțiuni economice fără efecte semnificative.

Pentru a percepe corect acțiunile geostrategice ale Rusiei, trebuie să înțelegem modificarea atitudinii geopolitice a Rusiei după implozia Uniunii Sovietice: dacă în termeni geografici n-a pierdut substanțial (un sfert din suprafață), de altfel, nici demografic (păstrând 150 milioane de locuitori), în termeni geopolitici, a pierdut ca și configurație și ca topopolitică. Federația Rusă are multe de pierdut prin distanțarea de Europa și pierderea accesului la Marea Neagră, rămânându-i un sector puțin propice pentru porturi.

Unele voci susțin faptul că succesul demersurilor pentru reglarea chestiunii Ucrainei este o dovadă a funcționării diplomației multilaterale.

CONCLUZII

Organizațiile internaționale de securitate promovează dialogul de securitate și gestionarea crizelor, creează sisteme de cooperare militară bazate pe constrângeri reciproce sau pe capacități comune pentru misiuni de pace, aplică standarde democratice și respectă drepturile omului, promovează securitatea prin mecanisme economice și nu numai, dar și prin abordări cooperative ale riscurilor și provocărilor, inclusiv terorismul și proliferarea armelor de distrugere în masă.

În condițiile actuale, cooperarea între state sau între organizațiile internaționale este din ce în ce mai dorită. Axată pe problematica cooperării, NATO sprijină alte organizații internaționale (ONU, UE) în misiunile de pace și de stabilitate, suportând transformări și adaptări continue pentru a satisface nevoile și exigențele apărute odată cu noul mediu de securitate.

Ca organizație internațională de securitate principală, ONU a construit o nouă gamă de instrumente pentru prevenirea conflictelor și menținerea păcii, a susținut și susține dezvoltarea economică și socială a statelor lumii, se implică în protecția drepturilor omului, încearcă să răspundă la dezastrele naturale sau produse de om, să reducă vulnerabilitatea țărilor la dezastre.

Puterea diplomației se oprește acolo unde începe războiul, pentru că diferendele dintre state nu pot fi soluționate decât prin negocieri sau pe cale militară. Puterea diplomației constă în găsirea de soluții negociate care sunt mult mai bune decât orice soluție bazată pe impunerea ei prin forță. Arta diplomației constă tocmai în imaginarea de soluții posibile pentru situații imposibile.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

http://ro.scribd.com/doc/37916004/Consideratii-Generale-Asupra-Diplomatiei#scribd

http://www.editura.ase.ro/Carte/Diplomatia-in-relatiile-internationale-contemporane/

https://www.academia.edu/4024158/SOLU%C5%A2II_NON-MILITARE_DE_PREVENIRE_A_CONFLICTELOR_%C8%98I_MEN%C5%A2INERE_A_P%C4%82CII

http://eeas.europa.eu/delegations/moldova/key_eu_policies/common_foreign_security_policy/index_ro.htm