Riscurile Asumate de Adolescenti Si Tineri Consumatori de Droguri Ilegale
RISCURILE ASUMATE DE CĂTRE ADOLESCENȚI ȘI TINERI CONSUMATORI DE DROGURI ILEGALE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – NOȚIUNI TEORETICE
1.1. Noțiuni teoretice despre asistența socială acordată persoanelor dependente
(droguri sau alte substanțe interzise)
1.2. Sistemul Asigurărilor Sociale din România
1.3. Factorii ce determinat problematica dependenței
1.3.1. Factorii sociali, economici, culturali
1.3.2. Factori de tip familial, educaționali
1.3.3.Factori individuali, psihologici
1.4. Persoanele predispuse consumului de droguri sau a altor substanțe
1.5. Identificarea problematicii drogurilor la nivel național și internațional
1.5.1. La nivel național
1.5.2. La nivel internațional
CAPITOLUL II – CLASIFICAREA DROGURILOR
2.1. Clasificarea drogurilor după acțiunea lor asupra sistemului nervos
2.1.1. . Droguri cu efect stimulant la nivelul sistemului nervos central
2.1.2. Droguri cu efect inhibitor al sistemului nervos central
2.1.3. Halucinante
2.2. Posibilități de terapie la nivel național și internațional
2.2.1. La nivel național
2.2.2. La nivel internațional
2.3. Repere legislative
2.3.1. Reglementări juridice internaționale
2.3.2. Reglementări juridice în România
CAPITOLUL III – ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. Aria cercetării
3.2. Metodologia cercetării
CAPITOLUL IV – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Cauzele care au determinat consumul de droguri, etnobotanice
sau alte substanțe interzise
4.2. Cunoștințe despre consumul de droguri sau alte substanțe interzise
4.3. Consecințe ale consumului de droguri sau alte substanțe interzise
CAPITOLUL V – STUDII DE CAZ
Studiu de caz 1
Studiu de caz 2
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE Anexa 1
Anexa 2
INTRODUCERE
Trăim zilnic într-o societate aflată permanent în proces de schimbare și adaptare din toate punctele de vede: economic, social, tehnic etc. Există țări ce au mai multă experiență din punct de vedere democratic așa cum de altfel există și țări aflate la început de drum în procesul creării unei democrații cât mai corecte.
Societatea capitalistă bazată primordial pe efectele de piață, cerere-ofertă, are permanent probleme de ordin economic și social cu membrii săi deoarece nu toți reușesc să obțină un loc de muncă, nu toți reușesc să își asigure zilnic un trai decent etc. Greutățile cu care se confruntă zilnic semenii noștri din punct de vedere social și economic, pot duce la derapaje ce pot afecta climatul psiho-social al comunităților.
Familia modernă întâmpină serioase dificultăți în procesul de comunicare, societatea blamează persoanele ce au nevoie de sprijin social, copiii generației de astăzi au acces la mai multă informație, însă, de multe ori, nu știu să o sorteze în funcție de modul în care aceasta îl poate ajuta sau nu. Mulți dintre adolescenți, din motive diverse (enumerate în lucrarea mea) alunecă pe panta periculoasă a consumului de droguri sau a altor substanțe interzise.
Plantele etnobotanice, cunoscute pentru efectele sale similare unor droguri ușoare, au ajuns să se regăsească printre „ingredientele” de bază ale unei petreceri între tineri. Pentru că îi eliberează de emoții, inhibiții, tristețe și îi trimit în „al nouălea cer”, din ce în ce mai mulți tineri au devenit clienți fideli ai magazinelor de plante psihotrope.
Numeroasele cazuri de intoxicare și chiar decesul unor consumatori de astfel de ierburi au reprezentat un semnal de alarmă pentru autorități care au recurs la adoptarea măsurii cele mai drastice: interzicerea prin lege a plantelor psihotrope. De la sfârșitul anului trecut, magazinele care comercializează plante etnobotanice sunt interzise, totuși, ierburile și prafurile sunt la mare căutare printre tineri, iar intrarea în ilegalitate a comerțului cu astfel de substanțe nu a dus decât la înflorirea pieței negre.
Actualitatea temei: Am ales ca temă de cercetare consumul de droguri sau de alte substanțe interzise în rândul adolescenților deoarece fenomenul consumului de droguri a devenit o problemă din ce în ce mai acută pentru societatea româneasca. În ultimii ani sa constatat faptul că România a devenit din țară de tranzit a drogurilor de proveniență asiatică către Europa Centrala și de Vest într-o țară consumatoare. S-a constatat o creștere alarmantă a consumului în rândul populației tinere, pragul de vârsta la care începe consumul de droguri scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de 11-12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfășoară în România și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea și implementarea unor acțiuni concrete împotriva consumului de droguri, și în special consumului în rândul adolescenților care sunt cei mai vulnerabili și mai predispuși să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecințele acțiunilor lor.
În perioada adolescenței, la vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, în viața oamenilor se manifestă cele mai mari și mai semnificative schimbări atât la nivelul fizic cât și la cel intelectual și emoțional caracterizate printr-un mai mare sentiment de independență față de familie, dar și de apartenența la un grup de prieteni. De asemenea, în acest interval se manifesta și primele acțiuni de rebeliune și de neacceptare a normelor sociale, printre aceste fapte contestatare găsindu-se și consumul de droguri.
Obiectivele cercetării: am dorit să aflu dacă adolescenții cunosc:
Ce sunt drogurile;
Dacă există tentația consumului de droguri;
Dacă au în cercul lor de prieteni sau cunoștințe persoane care consumă droguri sau alte substanțe interzise;
Dacă cunosc riscurile la care se supun în cazul consumului;
Metodele și tehnicile de studiu: pentru o mai bună analiză și interpretare cât mai corectă a priorităților în asistența socială cu privire la problematica dependenței de droguri sau a altor substanțe interzise, am folosit în cercetare, metode și tehnici sociale de tip cantitativ (chestionarul) și calitativ (studiu de caz).
Astfel pot enumera faptul că am apelat la următoarele metode de cercetare:
analiza documentelor: studierea și analiza literaturii științifice de specialitate, dosarele medicale, fișa psihologică, fișa de anchetă socială a fiecărui subiect;
interviul – este o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane. Acesta se bazează pe comunicarea verbală și presupune întrebări și răspunsuri ca și chestionarul (scris). Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, întrevederea nu este obligatorie. Utilizarea acestuia în cercetare trebuie să conducă la stabilirea relațiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor.
studiu de caz: am realizat studii de caz referitoare la persoanele care au consumat droguri. Am realizat aceste studii de caz pentru a evidenția care sunt serviciile asistențiale de care beneficiază persoanele din România, și tot odată pentru a scoate în evidență nivelul la care s-a ajuns în acordarea unor servicii specializate în ceea ce privește tratarea persoanelor dependente și necesitatea de a elabora servicii la noi în țară;
analiza și interpretarea statistică a datelor relevante temei vizate.
Am pornit partea practică a lucrării mele de la următoarele ipoteze:
Ipoteza 1. Dacă anumite persoane au probleme psiho-sociale (stimă de sine scăzută, probleme familiale, o mare influență a anturajului în luarea deciziilor, neimplicarea în activități sănătoase de petrecere a timpului liber, lipsa de informații referitoare la efectele negative ale drogurilor), atunci există un risc crescut ca aceste persoane să înceapă să consume droguri sau alte substanțe interzise;
Ipoteza 2. Cu cât zona în care se găsesc persoanele afectate de dependență este mai marginalizată din punct de vedere social, cu atât serviciile specializate sunt mai reduse, astfel că recuperarea și reintegrarea acestor persoane în societate se realizează cu dificultate;
CAPITOLUL I
– NOȚIUNI TEORETICE –
1.1. Noțiuni teoretice despre asistența socială acordată persoanelor dependente (droguri sau alte substanțe interzise)
În urma revoluției din 1989, România a intrat într-un proces profund de transformări atât în plan politic, economic cât si în plan social. Țara noastră, ca și celelalte țări fost socialiste a întâmpinat o serie de dificultăți și obstacole determinate de noutatea contextului, de dezorganizarea și necunoașterea modalităților de realizare a unor obiective, de adoptarea unor strategii neadecvate etc.
Asistența socială (social work) este o parte importantă a protecției sociale pentru că reprezintă un mod obiectiv de punere în aplicare a programelor și măsurilor de protecție socială pentru categoriile defavorizate ale societății care au suferit în urma unor calamități naturale, sociale, persecuții și discriminări de orice fel. Ea abordează problemele la nivel individual, interpersonal sau de grup și la nivel comunitar. La nivel individual, se acordă asistență psihologică și morală celor care au nevoie din punct de vedere socio-economic, precum și celor care au căzut victime abuzurilor de orice fel, celor care sunt dependenți de droguri, de substanțe etnobotanice etc.
Consumul drogurilor, al substanțelor etnobotanice sau al altor substanțe interzise, a devenit o practică din ce în ce mai cunoscută în rândul tinerilor. Dacă înainte de 1989 nu aveam prea multe informații cu privire la ce înseamnă marijuana sau care substanțe fac parte din categoria amfetaminelor, astăzi nu numai că tinerii cunosc și au acces la informații cu privire la acest aspect, ci cumpără și consumă frecvent aceste substanțe. Acest fapt este verificat de către organizații nonguvernamentale care a realizează campanii și studii de cercetare la nivel național privind consumul de tutun, alcool și droguri în rândul adolescenților care frecventează liceul .
Principala categorie de populație vulnerabilă la consumul de droguri o constituie tinerii. Populația tânără este mult mai deschisă la nou, la risc, mai dispusă să încerce noi experiențe. În plus, tinerii din România au venit mai puțin în contact cu mesajele care subliniau pericolul reprezentat de consumul de droguri în societatea capitalistă. În plus, în locul mass-mediei riguros cenzurate, a apărut o explozie a informației vehiculate pe piața audio – vizualului. Tinerii sunt ținta unui bombardament informațional masiv, în care consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativă de „a face față vieții”.
Conceptul „drog”, folosit în prezent se referă la orice tip de substanță naturală, sintetizată chimic sau combinație de substanțe chimice, care este introdusă în mod voit, deliberat, în organism, pentru a produce anumite efecte fiziologice și/sau psihologice. Dintre aceste substanțe, sunt denumite substanțe psihoactive cele care acționează în principal asupra creierului, producând stări modificate de conștiență, de percepție, de dispoziție și de modificare a activității sistemului nervos central. Cele mai cunoscute substanțe psihoactive, care afectează starea de sănătate a milioane de oameni, sunt alcoolul și tutunul. Dintre stimulantele activității sistemului nervos central face parte și cafeina (conținută în cafea, dar și în ceai, ciocolată). Cele mai cunoscute substanțe psihoactive sunt marijuana, cocaina și amfetaminele, substanțe care prezintă un potențial ridicat pentru dependență. În creierul nostru există un grup de structuri cunoscute sub numele de sistem recompensator (sau „centrul plăcerii“).
Folosirea repetată a drogului sau a altor substanțe etnobotanice interziset este verificat de către organizații nonguvernamentale care a realizează campanii și studii de cercetare la nivel național privind consumul de tutun, alcool și droguri în rândul adolescenților care frecventează liceul .
Principala categorie de populație vulnerabilă la consumul de droguri o constituie tinerii. Populația tânără este mult mai deschisă la nou, la risc, mai dispusă să încerce noi experiențe. În plus, tinerii din România au venit mai puțin în contact cu mesajele care subliniau pericolul reprezentat de consumul de droguri în societatea capitalistă. În plus, în locul mass-mediei riguros cenzurate, a apărut o explozie a informației vehiculate pe piața audio – vizualului. Tinerii sunt ținta unui bombardament informațional masiv, în care consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativă de „a face față vieții”.
Conceptul „drog”, folosit în prezent se referă la orice tip de substanță naturală, sintetizată chimic sau combinație de substanțe chimice, care este introdusă în mod voit, deliberat, în organism, pentru a produce anumite efecte fiziologice și/sau psihologice. Dintre aceste substanțe, sunt denumite substanțe psihoactive cele care acționează în principal asupra creierului, producând stări modificate de conștiență, de percepție, de dispoziție și de modificare a activității sistemului nervos central. Cele mai cunoscute substanțe psihoactive, care afectează starea de sănătate a milioane de oameni, sunt alcoolul și tutunul. Dintre stimulantele activității sistemului nervos central face parte și cafeina (conținută în cafea, dar și în ceai, ciocolată). Cele mai cunoscute substanțe psihoactive sunt marijuana, cocaina și amfetaminele, substanțe care prezintă un potențial ridicat pentru dependență. În creierul nostru există un grup de structuri cunoscute sub numele de sistem recompensator (sau „centrul plăcerii“).
Folosirea repetată a drogului sau a altor substanțe etnobotanice interzise, produc modificări în structura și modul de funcționare a creierului, de aceea apare un fel de „inerție“ sau de lipsă de reacție a acestor structuri cerebrale la activitățile fizice sau intelectuale, a căror recompensă normală era plăcerea. În aceste cazuri, consumatorul devine deziluzionat că o activitate fizică sau intelectuală nu îi mai este recompensată de către organism prin provocarea de bucurie și caută, cu disperare, să consume permanent „drogul” respectiv.
Administrarea repetată a drogurilor determină stimularea repetată a sistemului recompensator, ceea ce duce la obișnuință și la necesitatea de doze mereu crescute de drog. Starea de obișnuință, de dependență de drog, este strâns legată de administrarea drogului și de obținerea stării de bine. În literatura de specialitate din țara noastră există autori ce folosesc, din perspectiva farmacodependenței, noțiunea de substanțe sau dependență de drog. În multe dicționare de specialitate (psihologice, psihiatrice, medicale, sociologice) orice definiție a dependenței de drog face referire la alte concepte, cu care se află în raporturi de conținut, îndeosebi cu termenii de adicție, toxicomanie, obișnuință/obișnuire.
Toxicomania are la bază dependența, dar nu se rezumă la aceasta. Dependența se instalează și se manifestă în sfera comportamentală și socială. Se poate vorbi despre dependența de tutun, alcool, droguri, cafea/cafeină, dependența de mâncare (tulburări de conduită alimentară), dependența de jocuri de noroc, internet, TV-mania, dependența de muncă, abuzul de medicamente, delictul/furtul compulsiv etc. Această explozie de comportamente adictive și dependențe generează un interes pe măsură în rândul specialiștilor din diverse domenii (medici, asistenți sociali, psihiatri, psihologi, sociologi, politicieni, guvernanți).
Prin dependența de un drog natural sau sintetic se înțelege ansamblul modificărilor fiziologice, comportamentale și cognitive legate de consumul unei substanțe, consum care are un aspect prioritar, în ciuda efectelor negative pe care le determină. Caracteristicile dependenței de drog includ dorința sau necesitatea de nestăpânit de a consuma drogul, preocuparea de a-l obține prin orice mijloace, tendința de a crește dozele, dependența psihică (psihologică) și, în general, dependența fizică față de efectele drogului, efectele nocive asupra stării de sănătate a individului, dar și efecte negative asupra societății.
Consumul de droguri reprezintă una din cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă societățile contemporane. Considerat în majoritatea surselor de specialitate ca o „crimă fără victime”, care nu aduce prejudicii societății, în ansamblul său , ci doar indivizilor imlicați , consumul de droguri reprezintă un adevărat flagel care deteriorează sănătatea a milioane de oameni, sporind costurile asistenței medicale și determinănd amplificarea altor probleme sociale, în acest sens, așa cum observă o serie de specialiști consumul de droguri nu este o crimă fără victime , ci un delict care are un impact deosebit de negativ asupra societății în întregime.
La întrebarea: „în ce constă pericolul narcomaniei?” se pot da următoarele răspunsuri:
În „proliferarea” socială avansată, în caracterul „contagios”, în capacitatea de răspândire epidemică și de afectarea unor pături considerabile a populției, în special a tineretului.
În consecințele medicale grave se prevăd leziuni evidente ale organelor interne și ale sistemului nervos central , tulburări psihice manifestate prin psihoze acute și cronice.
În gradul de mortalitate sporită în rândurile consumatorilor de droguri, pusă în relație cu supradozarea substanței narcotice,cu accidente produse.
În stare de ebrietate narcotică, cu afecțiuni diverse cauzate de administrare cronică a drogurilor, cu suicide frecvente comise de narcomani în stare de abstinență chinuitoare sau în cea de depresie profundă.
În comportamentul delicvent al consumatorilor de droguri, condiționat atât de modificarea personalității lor cât și de scopul de a obține drogurile.
Dependența psihică de un drog este o stare în care există un sentiment de satisfacție și de „energie“ psihică indusă de consumul periodic sau continuu al drogului, pentru a produce plăcere sau pentru a evita disconfortul, fapt ce determină perturbarea controlului asupra consumului de drog. Dependența fizică de un drog este caracterizată prin modificări psihice și fizice prin care se realizează o stare de adaptare a organismului la consumul cronic al drogului și care se manifestă prin apariția sindromului de sevraj la întreruperea bruscă a administrării drogului, la reducerea rapidă a dozelor de drog, la scăderea nivelului din sânge al drogului și/sau la administrarea unui antagonist al drogului. Dependența de drog se poate defini sintetic, ca fiind o stare ce nu poate fi redusă la sindromul de sevraj sau toleranță. Ea desemnează un comportament de utilizare compulsivă, caracterizat de un consum al unei substanțe sau al unui produs care determină o deteriorare semnificativă și vizibilă a vieții individului. Această accepție se apropie mult de termenul de toxicomanie.
Consumatorului îi este foarte greu să lupte împotriva plăcerii obținute fără efort, ajungându-se astfel la situații de risc. În timp, consumul de drog afectează diferite structuri cerebrale, care controlează dispoziția, conștiența și comportamentul. Dependența de un drog trebuie privită ca o boală, o afecțiune care trebuie tratată. Tratamentul dependenței de un drog este foarte complex și trebuie adaptat în funcție de fiecare persoană. Dependența de drog este, pe scurt, un sindrom "sociopsihobiologic".
Sistemului de asistență socială adresat persoanelor dependente de droguri reprezintă o combinație de intervenții terapeutice, care acoperă o gamă mare de servicii (centre, programe, servicii, tipuri de asistență, etc) disponibile pentru consumatorul de substante psiho-active în concordanță cu nevoile acestuia și într-o perioadă de timp dată; ca și totalitatea serviciilor oferite pe parcursul evoluției tulburării datorate consumului. Fiecare componentă este considerată extrem de importantă pentru integralitatea și operaționalitatea sistemului de asistență, cu toate că acestea nu au o importanță/valoarea terapeutică similară și rareori se regăsesc în totalitate, în timp sau într-un anumit loc.
Sistemul de asistență socială a consumatorilor de substante psiho-active include câteva componente sau arii de intervenție, aflate în legătură cu stadii distincte, cum ar fi cazul urgențelor sau necesității asistenței imediate, tratamentul și asistența dependenței în sine sau reintegrarea socială. În toate cazurile, intervențiile terapeutice se desfășoară într-o anumită unitate, integrată operațional cu alte unități în care se desfășoară intervenții generale, de specialitate și specifice, posibil și cu serviciile sociale sau comunitare. Important este ca procesul de tratament să se desfășoare conform urmatoarele etape :
Dezintoxicarea: etapa de stabilizare
Dezintoxicarea constituie etapa inițială a tratamentului medicamentos. Aceste programe asigură procesul de dezintoxicare a consumatorului de substante psiho-active sub observarea specialistului medic. Persoanele dependente de substanțe psiho-active vor întâmpina greutăți in cazul întreruperii consumului de droguri și vor necesita asistență medicală (dezintoxicare). Sindromul de abstinență care se manifestă la întreruperea consumului adictiv poate fi diferit în dependență de tipul drogului consumat. Caracteristicile de bază însă sunt: necesitatea și dorința patologică de a continua consumul de droguri, neliniste, irascibilitare, insomnie, disfuncții de atenție. Scopul de bază al procesului de dezintoxicare îl constituie abstinența provocată într-un mod sigur și confortabil. Dezintoxicarea nu reprezintă o metodă de reabilitare de dependența de droguri și rareori este eficientă în ajutorul beneficiarului de a nu mai consuma droguri un timp îndelungat. Este corect să considerăm dezintoxicarea drept etapa inițială a programului de tratament/reabilitare, orientate spre abstinență și însănătoșire.
Reabilitarea: etapa de prevenire a recăderilor (recidivelor)
Reabilitarea, adică etapa de asistență orientată asupra prevenirii recăderilor/recidivelor, adresează necesitățile persoanelor care au finisat etapa de dezintoxicare sau care ramân a fi dependente dar nu manifestă simptome evidente de abstinență ce necesită dezintoxicare. Programele de prevenire a recăderilor sunt menite să schimbe comportamentul persoanei în scopul controlului necestității de a continua consumul de substanțe psiho-active. La această etapă pot fi utilizate atât măsuri psiho-sociale, cât și farmacologice. În contexul prezentului document ne vom referi în special la măsurile psiho-sociale.
Problemele legate de consumul de substanțe definesc o gamă largă de comportamente și atitudini. În viața fiecărui consumator substanța are cel puțin un rol; adesea ea reprezintă principalul mijloc de a face față unor situații dificile. Unii consumatori aleg să vadă și reversul monedei (efectele negative) chiar din perioada de inițiere a consumului, alții abia după ani de zile; unii consumatori pot dezvolta rapid dependența la substanță, alții pot consuma abuziv toată viața fără a fi dependenți din punct de vedere medical Per ansamblu, concepția modernă asupra dependențelor definește existența unui continuum pentru consumul de substanțe.
Prevenirea recăderilor
Reprezintă un set complex de intervenții care combină psihoeducația și intervenția terapeutică – predominant de tip cognitiv-comportamental destinat consumatorilor aflați în faza de menținere a ciclului schimbării. Modelul prevenirii recăderilor prezintă dintr-o perspectivă mai optimistă observația (descurajantă pentru unii) că majoritatea consumatorilor problematici de substanțe recad. Astfel, recăderea nu este sfârșitul drumului, ci doar o nouă etapă în călătoria pe care consumatorul de substanțe o are de parcurs pentru a ajunge la recuperarea totală. Consumatorii care recad nu se întorc în poziția zero, în același loc de unde au plecat în ciclul schimbării. Experiența contemplării, a deciziei, a acțiunii și menținerii pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă a schimbării a produs o serie de modificări la nivel comportamental și cognitiv.
Mai multe programe de asistență structurată a persoanelor dependente de substante psiho-active identifică perioade de asistență mai puțin intensă la finele procesului de reabilitare, numită asistență post reabilitare. Această asistență cuprinde perioada de la o luna pină la cîteva luni sau chiar mai mult după finisarea tratamentului sau a asistenței de bază și este bazată pe intenția de a oferi beneficiarului suport la nivelul necesar de păstrare a rezultatelor obținute în perioada tratamentului sau a reabilitării ca atare. Se propune participarea în cadrul grupurilor de suport reciproc și autosuport, consiliere in privința angajarii în câmpul muncii, instruirii și profesionalizării. Evaluarea acestui tip de asistență permite să conchidem că acesta joacă un rol important in finalizarea procesului de reabilitare.
1.2. Sistemul Asigurărilor Sociale din România
În tara noastră acesta are ca obiectiv principal creșterea accesibilității prin dezvoltarea cantitativă și calitativă a serviciilor și a măsurilor medicale, psihologice și sociale integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenței fizice și/sau psihice și/sau a reducerii riscurilor asociate consumului având ca scop final reinserția socială a consumatorilor, și nu în ultimul rând asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a riscurilor, prin promovarea și dezvoltarea programelor și politicilor adecvate și necesare în sistemul de asistență, în afara acestuia și în sistemul penitenciar.
Asigurarea accesului universal al populației consumatoare de droguri la sistemul de asistență medicala, psihologică și socială prin dezvoltarea programelor și politicilor adecvate și necesare adresate populației generale, a celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistență, în afara acestuia și în penitenciare în scopul reintegrării și reinserției sociale a consumatorilor de droguri sunt unele dintre prioritățile dintre sistemului de asistență socială.
Pentru a putea înțelege necesitatea creării unor servicii specializate pentru ajutorarea persoanelor dependente de droguri este important să aflăm care sunt cele mai importante principii ale asistenței consumatorilor de droguri.
Aceste principiile le voi enumera în rândurile următoare:
nici un tratament nu este unanim valabil pentru toți pacienții: fiecare persoană este diferită și a avut experiențele sale, de aceea intervențiile, desfășurarea lor și serviciile adresate consumatorilor de droguri trebuie să fie adecvate la problemele și nevoile particulare ale fiecărui individ;
nevoile de tratament trebuie să fie rapid disponibile: dependenții de droguri pot fi nesiguri în legătură cu intrarea într-un program de tratament. De aceea trebuie valorificat momentul în care aceștia sunt gata să înceapă tratamentul, orice întârziere poate risca răzgândirea pacientului;
pentru ca tratamentul să fie eficient, trebuie să țină cont de necesitățile multiple ale individului, nu doar de problema consumului de droguri: pentru a fi eficient, tratamentul trebuie să se adreseze consumului de droguri și în același timp, oricărei alte probleme asociate de natură medicală, psihologică, socială, familială, profesională;
planul de tratament și serviciile trebuie evaluate continuu și modificate, atunci când este necesar: tratamentul și intervențiile trebuie adecvate vârstei, sexului, etniei, culturii individuale, fie un pacient poate necesita mai multe tipuri de servicii specializate pentru recuperarea lui;
rămânerea în tratament pentru o perioadă adecvată de timp: durata de timp necesară pentru un individ depinde de problemele și nevoile individuale. Cercetările arată că pentru majoritatea pacienților o îmbunătățire semnificativă apare după aproximativ 3 luni de tratament. Deoarece există posibilitatea ca indivizii să abandoneze prematur tratamentul, programele trebuie să includă și strategii de angajare și menținere a lor în tratament;
consilierea individuală și de grup și alte terapii comportamentale sunt componente esențiale ale tratamentului eficient privind dependența de droguri : în consiliere și terapie pacienții lucrează asupra motivației, asupra dezvoltării capacității de a rezista consumului de droguri, înlocuirea activităților legate de droguri cu alte activități constructive și plăcute fără drog. Terapia comportamentală facilitează dezvoltarea relațiilor interpersonale și capacitatea indivizilor de a funcționa în familie și societate;
medicația este un element important și eficient al tratamentului, mai ales când este combinată cu consilierea psihologică și psihoterapia comportamentală. Metadona sau altă medicație substitutivă sunt foarte eficiente în sprijinirea indivizilor dependenți de heroină sau alte opiacee, permițând stabilizarea vieții acestora și reducerea utilizării drogurilor ilicite;
indivizii cu dependență și afecțiuni mintale trebuie tratați într-o modalitate integrată pentru ambele afecțiuni;
dezintoxicarea fizică este doar o primă etapă a tratamentului adicțiilor;
tratamentul nu trebuie să fie, în mod obligatoriu, voluntar pentru a fi eficient: disponibilitatea pacientului la tratament este foarte importantă, însă se pot obține rezultate bune și în cazul pacienților involuntari. Sancțiunile, pedepsele aplicate de familie, la locul de muncă sau în justiție pot duce la creșterea cererii de intrare și menținere în tratament;
posibilitatea de reluare a consumului de droguri în timpul tratamentului trebuie monitorizată continuu, monitorizarea se realizează prin discuții, teste urinare sau alte teste;
recuperarea după consumul de droguri este un proces lung care necesită multă răbdare, profesionalism, multiple etape de tratament, privind menținerea abstinenței, recuperarea și reintegrarea persoanelor dependente în societate;
Furnizorii de servicii sociale pentru problematica expusa anterior, sunt:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (CPECA) Hunedoara care se adresează întregii comunități locale. Atribuțiile acestui centru sunt:
– elaborează documentele de organizare, planificare, control și evaluare a activităților centrului;
– coordonează activitățile de reducere a cererii de droguri sau alte substanțe interzise, în plan local;
– elaborează, monitorizează activitățile instituțiilor cu competențe în domeniu, a organizațiilor neguvernamentale (ONG) și a altor parteneri sociali implicați în dezvoltarea Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei Antidrog;
– asigură confidențialitatea datelor personale ale consumatorilor dependenți de droguri sau de alte substanțe interzise, incluși în programe integrate de asistență socială, conform normelor în vigoare;
– colaborează cu unitățile locale și cu organizațiile neguvernamentale în vederea elaborării unor programe de asistență, protecție și reinserție socio-profesională a persoanelor care au consumat sau consumă substanțe psihoactive;
– sprijină activitățile comunităților terapeutice și centrelor de formare în zona de competență.
2. Organizațiile neguvernamentale care pot influența și instituțiile guvernamentale la rândul lor, cerându-le acestora o mai mare implicare în problematica dependenței.
3. Furnizori de servicii medicale, psihologice și sociale pentru consumatorii de droguri și pot fi persoane fizice sau juridice, publice, private sau mixte, iar prestarea acestor servicii trebuie făcute pe baza unor standarde ridicate de calitate
1.3. Factorii ce au determinat problematica dependenței
Fenomenul dependenței de droguri nu există doar într-un anumit grup social, cultural sau doar la un anumit nivel economic, ci afectează întreaga societate ca un întreg. În general consumul de droguri corespunde dorinței de a scăpa de realitate, ca o evadare în ceea ce privește problemele personale, familiale și sociale. Drogurile de asemenea sunt văzute ca o ușă de ieșire din fața golului existențial din interiorul unei persoane care încearcă să umple acest gol prin soluții iluzorii.
Factorii care contribuie la dependența de substanțe se împart în factori de natură comportamentală, cognitivă, emoțională, socio-culturală și biologică, ceea ce creează o rețea complexă de interacțiuni, cu o structură specifică fiecărui individ, atât prin ponderea fiecărei variabile (teren genetic vs. influența mediului social, factori de natură cognitivă vs. resurse și mecanisme inconștiente), cât și prin intensitatea fiecărei relații dintre factori (de ex. constelația factorilor emoționali și comportamentali, inter relația mediu familial- resurse de coping la stress).
Fiecare factor poate fi analizat și integrat într-un plan terapeutic, de exemplu fenomenele de condiționare operantă se pot destructura prin terapie comportamentală, evenimente psihotraumatizante majore apărute precoce în existența persoanei sunt retrăite într-un mediu terapeutic securizant în cadrul unei psihoterapii de orientare psihodinamică, anxietatea și reactivitatea emoțională inadecvată se pot analiza în cadrul unei terapii de grup de orientare experiențialistă, iar aspectele neurovegetative, tulburările psihice majore comorbide și alți factori medicali se pot trata farmacologic.
Principalii factori care favorizează consumul de droguri pot fi clasificați astfel:
Factori sociali, economici, culturali – pot conduce la apariția consumului de droguri și implicit a dependenței: în ziua de azi din păcate există o mare disponibilitate pentru găsirea și utilizarea anumitor droguri legale și ilegale ceea ce permite un acces și un consum mult mai mare de astfel de substanțe. Astfel putem spune că, disponibilitatea , accesibilitatea spre punctele de vânzare și consum atât pentru drogurile legale cât și pentru cele ilegale, constituie un factor de risc. Faptul că un drog este sau nu legal, determină o mai mare sau mai mică disponibilitate sau consum global. De asemenea o legislație foarte permisivă și favorabilă intereselor economice, în care se mențin diferite afaceri în relație cu drogurile, precum și toleranța socială cu privire la anumite substanțe, sunt factori contextuali favorabili consumului și abuzului de diferite substanțe psihoactive. În cazul drogurilor legale, cum ar fi alcoolul sau tutunul, s-a demonstrat că o serie de măsuri, cum ar fi reducerea numărului punctelor de vânzare și a orarelor de vânzare, creșterea prețurilor prin legislație, accize, impozite, măsurile legale prin care se limitează vârsta de vânzare, reducerea locurilor de consum au un efect important de limitare a consumului de droguri. Unele situații de sărăcie, dezavantaj social, condițiile precare de viață etc, cresc riscul comportamentelor antisociale și implicit al consumului de droguri. Pot exista de asemenea cazuri în care educația superioară a părinților, condițiile de viață mai bune, sunt asociate cu un grad mai mare de consum de alcool, droguri printre persoanele care provin din astfel de medii. Dorința oamenilor în general de a aparține unui anumit grup și mai ales al tinerilor de a face parte dintr-un anumit cerc social, determinat și de presiunile din partea "prietenilor" pot duce la începerea consumului de droguri de către persoane, pentru a se "simți acceptați" ajungându-se la dependență și în cazurile cele mai grave chiar la moarte.
Factori de tip familial și educaționali – pot conduce la apariția consumului de droguri: persoanele care provin din familii în care părinții fumează, consumă alcool sau alte substanțe ilegale sunt mai predispuși să înceapă un consum de droguri datorită "modelelor" din familie care au creat un mediu de creștere, dezvoltare bazat pe violență, consum, indiferență față de proprii copii. Un mediu familial prea permisiv unde nu există disciplină , control asupra copiilor sau intr-un mediu prea rigid, unde copiii sunt educați prea autoritar sau sunt supra protejați poate duce de asemenea la un consum de droguri. Indiferența părinților față de copii, faptul că aceștia nu știu să își asculte proprii copii, nu vor să îi cunoască sau să îi accepte așa cum sunt ei, familiile care se despart , părinții care se ceartă au fel de fel de conflicte de față cu copiii lor, lipsa de comunicare între copii și părinți, mediul în care predomină violența fizică și verbală, toate acestea sunt factori care contribuie la crearea unui climat de risc în cadrul unei familii unde de cele mai multe ori copiii au cel mai mult de suferit și unde din păcate drogurile pot să devină o evadare din fața realității atât de dureroase și de greu de acceptat. S-a demonstrat că, consumul de droguri este mai puțin frecvent la persoanele care provin din familii unde mediul este plin de înțelegere, acceptare, unde aceștia au parte de iubire necondiționată, unde există o bună comunicare între membrii familiei și unde primesc o educație bazată pe afecțiune, respect, sinceritate pentru a putea deveni o persoană capabilă să cunoască, să aleagă, să iubească. Un rol foarte important îl are educația în ceea ce privește riscurile la care se supune o persoană atunci când începe un consum de droguri. Campaniile de informare cu privire la droguri nu au avut rezultatele dorite întotdeauna, eu cred că ar trebui să se realizeze campanii mai multe în care să nu se spună doar "Nu consumului de droguri" ci "De ce nu trebuie să începem acest consum de droguri". E ca și cum spui "Nu" dar termini făcând acel lucru. Multe persoane spun "nu" dar nu explică și "de ce nu", este important ca oamenilor să li se explice faptul că drogurile îi vor afecta nu doar azi sau mâine ci pentru totdeauna.
1.3.3. Factori individuali, psihologici – pot conduce la apariția consumului de droguri: foarte mulți factori personali pot influența decizia de a începe un consum de droguri. De cele mai multe ori consumul de droguri este văzut ca o încercare de a fugi din fața realității, pentru a compensa neajunsuri, frustrări, singurătate, stimă de sine scăzută, probleme afective. Ca efect sub influența drogurilor persoana experimentează o stare de euforie care o face să uite pe moment problemele pe care le are, sau limitările pe care le are față de anumite lucruri, situații. Cel mai grav este că totul este o iluzie, o modalitate prin care persoana efectiv se minte singură. De la starea de euforie revine la o stare de frustrare mult mai mare decât cea inițială, ceea ce face ca persoana să recurgă din nou la droguri. Alte persoane încep consumul de droguri de curiozitate, sau pentru a experimenta anumite senzații noi, fie pentru a umple un gol pe care ei îl simt, fie pentru ca se simt neacceptați. Alții încep consumul deoarece în opinia lor dacă consumă o singură dată astfel de substanțe, nu se pune, deși statisticile arată că, în cazul drogurilor puternice (heroină, cocaină, extasy, amfetamine) uneori există cazuri în care prima doză poate fi fatală pentru unele persoane. Presiunea grupului poate fi una din cele mai invocate cauze pentru consumul de droguri. Dorința de a fi acceptat, apreciat de către un grup, teama de a nu fi respins determină anumite persoane și în special tinerii de a accepta comportamente dependente specifice grupului din care vor să facă parte.
Factorii de tip social, economic, cultural, factori de tip familial, educaționali, factori individuali, psihologici care pot conduce la un consum de droguri sunt semne de alarmă care nu trebuie ignorate, deoarece pentru a putea ajuta și sprijini astfel de persoane cu dificultăți fiecare detaliu din viața lor contează, fiecare factor, situație, experiență de viață are asupra fiecăruia un efect diferit care trebuie analizat și înțeles. Din experiențele de viață ale unor persoane cu astfel de dificultăți putem avea foarte multe de învățat și în mod sigur putem descoperii cum anume îi putem ajuta mai bine.
1.4. Persoanele predispuse consumului de droguri sau a altor substanțe
Persoanele predispuse consumului de droguri sunt în general persone cu o structură psihică fragilă, caracterizați prin lipsa accentuată de încredere, atât în propria persoană cât și în persoanele din propria lor comunitate sau cu care relaționează mai des.
Voi încerca în cele ce urmează să exemplific câteva tipuri de personalități predispuse la consumul de droguri sau de etnobotanice sau alte tipuri de substanțe interzise:
persoanele care au dificultăți în a exprima ceea ce cred, ceea ce simt, ceea ce gândesc, ce li se întâmplă , ceea ce vor cu adevărat;
persoanele care au o dorință foarte mare de a experimenta, de a cunoaște în mod direct, vor să riște, să trăiască în pericol;
cei care se izolează de cei din jur, care vor să își petreacă foarte mult timp liber singuri;
care au o stimă de sine atât de scăzută încât cred sau simt că nu există ceva mai rău pe lumea aceasta decât ei înșiși;
persoane care provin din familii unde mediul de creștere și dezvoltare nu este cel normal.
Acestea sunt cele care optează pentru consumul de droguri, persoane care au fel de fel de dificultăți care se simt neînțeleși, neacceptați care simt că nu au fost ascultați de aceea la rândul lor nu știu să asculte ceea ce este bine pentru ei, care cred că singurul drum care le-a rămas este acela de a consuma droguri.
1.5. Identificarea problematicii drogurilor la nivel național și internațional
1.5.1. La nivel național
Strategia națională antidrog este elaborată în concordanță cu prevederile noilor strategii europene în domeniu și stabilește obiectivele generale pentru reducerea cererii și ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaționale și dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare și coordonare privind fenomenul drogurilor. Astfel se impune o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor și stabilirea unor responsabilități clare pentru toate instituțiile implicate. Scopul acestei strategii este realizarea privind funcționarea unui sistem integrat de servicii publice și instituții, care să asigure reducerea incidenței și prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale, care să asigure asistență medicală, psihologică și socială a celor care consumă droguri, creșterea eficienței activităților de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri. Una din problemele actuale cu care se confruntă societatea românească o constituie creșterea cererii de droguri în rândul populației generale și îndeosebi a populației tinere. Este necesar astfel să fie realizat un sistem puternic care să asigure servicii medicale, psihologice și sociale, dezvoltat la nivel național structurat pe trei niveluri de intervenție. Pentru realizarea unui sistem integrat de asistență a consumatorilor de droguri este foarte important să cunoaștem și să înțelegem fiecare nivel de asistență în parte.
Nivelurile de asistență reprezintă cadrul instituțional sau programatic în interiorul căruia au loc intervențiile terapeutice. Un nivel de asistență reprezintă o combinație de elemente structurale sau tipuri de centre care oferă sau coordonează servicii ca răspuns la nevoile identificate și care va determina complexitatea serviciilor necesare unei asistențe adecvate consumatorilor de droguri. În prezent un astfel de sistem se află în stadiul de planificare. Sistemul de asistență medicală, psihologică și socială, structurat pe trei niveluri de intervenție, include componente private, publice sau mixte și este coordonat și monitorizat de către Agenția Națională Antidrog.
Nivelul 1: presupune identificarea, atragerea, motivarea și trimiterea consumatorilor de droguri spre servicii specializate, abordarea necesităților sociale și medicale de bază ale consumatorilor de droguri și coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 și nivelul 3.
Nivelul 2: este constituit din unități specializate din sistemul de sănătate publică și din centrele de prevenire, evaluare și consiliere antidrog și asigură asistența specializată, monitorizarea și trimiterea spre cel de-al treilea nivel ca și coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenție. Nivelul 2 reprezintă nivelul central pentru întreg sistemul de asistență.
Nivelul 3: asigură reinserția socială prin intervenții specifice și prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2.
Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri și a celor de asistență medicală, psihologică și socială va fi îmbunătățită prin programe de formare, documentare și cercetare în acest domeniu dezvoltate de Centrul Național de Formare, Documentare și Cercetare în Adicții din cadrul Agenției Naționale Antidrog. Conștientizarea și implicarea întregii populații, în special a copiilor și tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri are un rol foarte important deoarece întărește influența factorilor de protecție și reducerea influențelor factorilor de risc.
Prevenirea în școală are un rol important prin dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii populații aflate într-o formă de învățământ, prin intermediul programelor școlare și de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viață sănătos; creșterea influențelor factorilor de protecție la vârste mici pentru evitarea sau cel puțin întârzierea debutului consumului de droguri.
Prevenirea în familie se poate realiza prin sensibilizarea, conștientizarea, motivarea părinților în vederea implicării active în prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei și de asemenea dezvoltarea unor programe de formare a părinților în vederea creșterii influenței factorilor de protecție și a scăderii factorilor de risc în consumul de droguri.
Prevenirea comunitară prin realizarea unor proiecte antidrog cu sprijinul instituțiilor specializate în acest domeniu și cu sprijinul întregii populații pentru consolidarea educației civice, culturale și spirituale; dezvoltarea de programe de informare și conștientizare a întregii populații pentru dobândirea unei atitudini de toleranță în scopul diminuării marginalizării și stigmatizării consumatorilor de droguri, precum și a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului; extinderea programelor de educație pentru un stil de viață sănătos, îmbunătățirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de protecție antidrog; crearea și dezvoltarea unui sistem național integrat de servicii specializate de prevenire a consumului de droguri, precum și a unui sistem național de formare profesională în domeniu, inclusiv elaborarea și validarea standardelor minime de calitate a serviciilor de prevenire.
În cadrul Agenției Naționale Antidrog a fost constituită Direcția Observatorul Român de Droguri și Toxicomanii, unitate care asigură legătura României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri de la Lisabona, care stabilește conform cerințelor Uniuni Europene indicatorii și criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor la nivel național.
Obiectivele pe care le are Observatorul Român de Droguri și Toxicomanii sunt:
monitorizarea situației drogurilor prin crearea și dezvoltarea sistemului informațional prin utilizarea instrumentelor specifice, indicatori, tabele standard, chestionare, pentru realizarea unor standarde de calitate a datelor, în scopul cunoașterii;
aplicarea unor sondaje la nivel național, la interval de minimum 2 ani privind populația de risc, nivelul consumului de droguri și al consecințelor acestora;
realizarea unor evaluări independente referitoare la politicile privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, adoptate de instituțiile/organizațiile publice și private, prin monitorizarea intervențiilor privind prevenirea consumului de droguri, asistența integrată a consumatorului, reducerea ofertei de droguri;
diseminarea informațiilor către instituțiile/organizațiile cu atribuții în reducerea cererii și ofertei de droguri prin facilitarea accesului la informații și a comunicării între și cu toate instituțiile, organizațiile implicate în vederea adaptării politicilor de răspuns la nevoile identificate prin realizarea legăturii dintre nevoile identificate și politicile aplicate, de asemenea prin asigurarea expertizei necesare pentru crearea și dezvoltarea rețelei de colectare a datelor.
Dezvoltarea cooperării dintre instituțiile de aplicare a legii și serviciile sociale, de sănătate publică și structurile societății civile, monitorizarea indicatorilor în vederea standardizării acestora în raport cu indicatorii statistici europeni și transmiterea datelor către organismele internaționale de control al drogurilor; dezvoltarea activității de cercetare științifică a fenomenului drogurilor; monitorizarea și evaluarea activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri desfășurate de instituțiile implicate pentru fundamentarea politicilor antidrog; informarea organismelor internaționale în legătură cu evoluția fenomenului drogurilor; dezvoltarea activităților de elaborare, coordonare și monitorizare a programelor și proiectelor privind reducerea cererii și ofertei de droguri și atragerea de resurse pentru implementarea acestora; dezvoltarea promovării politicilor antidrog prin intermediul sistemelor moderne de comunicare; extinderea colaborării cu mass- media.
1.5.2. La nivel internațional
În fiecare, atât Organizația Națiunilor Unite, cât și Uniunea Europeană evaluează rezultatele politicilor lor în domeniul drogurilor în ceea ce privește consumul și riscurile drogurilor ilegale. Organizația Națiunilor Unite analizează progresele realizate în punerea în aplicare a măsurilor și atingerea obiectivelor stabilite în timpul sesiunii speciale a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (Ungass) din 1998 privind problema drogurilor la nivel mondial. În Europa, anul 2008 a înregistrat o evaluarea finală a planului de acțiune al UE în domeniul drogurilor (2005-2008) și s-a întocmit planul de acțiune pentru 2009-2012. În plus, în cursul fiecărui, un număr fără precedent de state membre ale UE își evaluează strategiile naționale în domeniul drogurilor și planurile de acțiune și elaborează noi documente de politică în domeniul drogurilor .
Pentru statele europene, problemele majore ale securității interne se structurează în jurul evoluției alarmante ale criminalității organizate, extremismului politic și terorismului cu toate implicațiile negative care derivă din acestea. Ceea ce este cert și vizibil este faptul că la acest început de mileniu, societatea contemporană plătește un tribut greu exacerbării fără precedent a noilor forme de manifestare, tot mai sofisticate și ofensive, ale crimei organizate, traficului de droguri și terorismului, care creează dificultăți deosebite în planul prevenirii și combaterii lor cu mijloace tradiționale. Permeabilitatea granițelor generează serioase provocări pentru noile democrații. După decenii în care granițele au fost închise, căderea sistemului comunist a permis oamenilor și bunurilor să tranziteze efectiv frontierele. Nevoia de restabilire a controlului este în prezent evidentă, mai ales dacă se iau în considerare creșterea migrației ilegale și a activităților de contrabandă ce privează statul de considerabile surse de venit. Nu este surprinzător faptul că organizațiile și grupurile criminale au fost atrase către Europa Centrală și Răsăriteană datorită dificultăților și disfuncționalităților de ordin legislativ și instituțional specifice perioade de tranziție. Una dintre temele dominante ale vieții politice și ale dezbaterii publice din întreaga lume o constituie criminalitatea din domeniul drogurilor, problematică de actualitate atât pentru societatea românească cât și la nivel mondial. Realitatea a demonstrat că prin efortul organelor specializate flagelul traficului de droguri poate fi cunoscut, combătut dar din păcate nu poate fi eradicat. De asemenea problema drogurilor nu poate fi soluționată într-o singură zi sau într-un anumit interval de timp ci ea necesită timp, efort, participare activă din partea organizațiilor și instituțiilor specializate dar și din partea oamenilor, a întregii societăți pentru a putea controla și contracara acest flagel al drogurilor. În afară de implicațiile acestui flagel asupra sănătății oamenilor și efectelor deosebit de nocive la nivel social, a costurilor imense alocate în întreaga lume pentru ținerea sub control a acestuia, există și implicații legate de câștigurile imense ale traficanților de droguri care sunt transferate în susținerea unor diverse acțiuni ilicite, inclusiv de susținere a terorismului mondial și de destabilizare socială și politică. La nivel european odată cu problemele care au apărut la nivel economic în care șomajul în rândul tinerilor este în creștere, există temeri că acesta ar putea fi însoțit de o creștere a formelor problematice ale consumului de droguri. Comunitățile sărăcite și marginalizate au prezentat întotdeauna un risc ridicat de apariție a problemelor legate de droguri și a celor colaterale reprezentate de criminalitate și comunități nesigure. Europa se confruntă la ora actuală cu un dublu pericol deoarece într-o perioadă în care necesitatea unor răspunsuri eficace este în creștere, măsurile de austeritate au determinat reduceri în ceea ce privește furnizarea acestora. În ultimul deceniu s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește problematica drogurilor, numărul de tratamente a crescut foarte și s-au înregistrat progrese în ceea ce privește abordarea unora dintre cele mai grave consecințe ale consumului de droguri asupra sănătății, precum infectarea cu HIV. De asemenea o serie de studii au demonstrat că, intervențiile pot avea un raport adecvat cost-eficiență, reducând cheltuielile legate de problemele sociale, infracționale și de sănătate.
Ținând cont de costurile economice, sociale dar și cele umane, ce nu se pot cuantifica, suferințele îndurate de persoanele dependente, familiile acestora, prieteni și cunoștințe, se impune o intervenție cât mai promptă din partea comunității internaționale, dar și măsuri particulare, corespunzătoare specificului național. O analiză pertinentă a evoluției fenomenului drogurilor în lume în ultimii ani dau o imagine asupra caracterului complex și dinamic al acestuia. Trebuie subliniat în primul rând caracterul global al traficului și consumului ilegal de droguri. Numai o analiză pragmatică, pornind de la contextul internațional, poate oferi o imagine clară asupra dezvoltării și întinderii fenomenului, precum și motivația cauzelor interne de evoluție a acestuia.
Abordarea globală presupune măsuri adecvate constând în instaurarea unui sistem integrat de monitorizare, control și reprimare, de cooperare strânsă între toate statele lumii.
CAPITOLUL II
-CLASIFICAREA DROGURILOR-
Cuvântul „drog” care provine de la noțiunea de origine olandeză „droog„ care desemna orice substanță utilizată în terapeutică datorită unor proprietăți curative, dar al cărei efect este, căte odată, incert și nociv pentru organismul uman. În limbajul curent, produsele și substanțele stupefiante sau toxice, definite ca atare și prohibite de legislațiile naționale și internaționale sunt numite „droguri”.
Ceea ce se vinde sub aceste denumiri sunt de fapt așa-zisele "etnobotanice", adică droguri. Au apărut pe piața românească în 2008, iar în acest moment există numeroase magazine și diverse firme care se ocupă cu acest comerț. Ele pot fi cumpărate și de la magazinele online sau prin intermediul anunțurilor de mică publicitate și au fost aduse inițial din Marea Britanie, gata ambalate. Acum, patronii de astfel de magazine se aprovizionează din China cu substanțe făcute în laboratoare, le amestecă cu plante care în sine nu au nici un efect, le ambalează în pliculețe și le pun pe piață. Există și o altă categorie de pliculețe care conțin așa-zisă "sare de baie" și așa-zisele "îngrășăminte pentru plante", adică numai prafuri. Aceste produse sunt în afara legii, astfel patronii la rubrica unde trebuie să specifice obiectul comerțului: "comerț cu amănuntul de plante, flori, semințe, hrană de animale" (cod CAEN 4776) sau "produse nespecializate" (cod CAEN 4690). Își iau avizul de funcționare de la Primărie, ca orice magazin, și nu au nevoie de vreun aviz de la Ministerul Sănătății.
Termenul de "etnobotanice" este însă impropriu folosit. deoarece: "Etnobotanicele sunt niște specii vegetale care reflectă utilizarea terapeutică tradițională într-o anumită zonă. Dacă ne gândim la titulatura modernă pe care au căpătat-o aceste etnobotanice, ne referim de fapt la așa-zisa categorie de specii vegetale care induc efecte halucinogene, acțiunea psihotropă. Cele trecute pe plicuri nu sunt specii de la noi".
Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), a confirmat că în plicurile cu "etnobotanice" nu se află doar plante, ci și substanțe realizate în laborator, care au efect asupra psihicului uman. Raportul Național privind Situația Drogurilor în România 2010, lansat de Agenția Națională Antidrog, dă o definiție "substanțelor etnobotanice". În această categorie sunt incluse "toate produsele care se găsesc sau se găseau la vânzare prin intermediul rețelelor online și stradale de magazine de tip weed shop sau smart shop. Substanțele regăsite în aceste produse aparțin mai multor clase: canabinoizi sintetici, mefedronă, MDPV etc.". Raportul precizează că "identificarea și clasificarea exactă a acestora la nivelul unităților sanitare din România sunt foarte dificile, deoarece în cele mai multe cazuri nu există o dotare tehnică corespunzătoare. Pe de altă parte, chiar și în cazul în care spitalul dispune de un laborator de toxicologie dotat corespunzător, atât librăriile de mostre de substanțe, metodele de analiză, cât și cunoștințele specialiștilor toxicologi necesită actualizări permanente, care sunt în general foarte costisitoare".
Otrăvuri încă neidentificate în laboratoare se vând, în miezul zilei și-n văzul lumii, la colț de stradă. La colț de școală. Pe plicuri scrie "nerecomandat consumului uman", dar vânzătorul te învață cum și cât să pui, când îți răsucești țigara. Cui ce-i pasă?
Dependența de droguri, reprezintă nevoia continuă și imperioasă de administrare a drogului pentru a produce anumite senzații dorite sau pentru a împiedica instalarea unor efecte dureroase atunci când nu mai este luat. Neadministrarea regulată a drogului este asociată cu o stare de rău general.
Toleranța, reprezintă proprietatea organismului uman de a se adapta la substanțe străine administrate – droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendința de a lua doze cât mai mari pentru a obține aceleași efecte.
Sevrajul, desemnează totalitatea simptomelor fizice și psihice care apar atunci când persoana este privată de substanța de care a devenit dependentă. [2]
Toxicomania, este intoxicația cronică voluntară care duce la pierderea libertății de a se abține de la folosirea drogului. Toxicomanul este persoana care consumă, în mod regulat, droguri pentru a obține o stare de o anumită intensitate.
Supradoza, înseamnă introducerea în organism a unei cantități de substanță mai mare decât poate suporta acesta și care poate produce moartea. Supradoza intervine:
atunci când consumatorul utilizează o doza prea puternică în raport cu cea obișnuită.
se folosește un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substanțe.
atunci când se continuă consumul dozei uzuale în paralel cu medicația din cura de dezintoxicare.
servajul desemnează simptomele fizice și psihice care apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scăderea accentuată a dozelor.
2.1. Clasificarea drogurilor după acțiunea lor asupra sistemului nervos
Drogurile pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii de ordin științific, medical și juridic, în funcție de efectele pe care le au asupra individului.
O clasificare clasică a drogurilor, realizată în funcție de acțiunea acestor substanțe asupra psihicului, aparține toxicologului Louis I. Lewin, care propune cinci grupe:
1. Euphorica – cuprinde substanțele ce dau subiectului o stare agreabilă de bine fizic și psihic.
2. Phantastica – cuprinde substanțele cu proprietăți halucinogene.
3. Inebrantica – cuprinde substanțele îmbătătoare: alcoolul, eterul, benzenul etc.
4. Hypnotica – cuprinde agenții inductori ai somnului, respectiv cloratul, barbituricile etc.;
5. Excitantia – cuprinde substanțele cu proprietăți stimulente și tonifiante, și anume drogurile cafenice.
O altă clasificare a substanțelor psihotrope este realizată de către savantul francez Pierre Deniker este după modul de acțiune și după modul de producere, astfel:
După modul de acțiune:
– psiholeptice (depresive): hipnotice, neuroleptice, tranchilizante;
– psihoanaleptice (stimulente): opiacee (opiu, morfina, heroina), amfetamine;
– psihodisleptice (halucinogene): halucinogenele propriu-zise (hașiș, mescalina), halucinogenele depersonalizate (LSD, psilocybina):
După modul de producere:
– produse de natură vegetală: opiacee, canabis, cocaină, etc.;
– produse de natură sintetică: mescalina, psilocybina, LSD.
O a treia clasificare a drogurilor acceptată la nivel internațional este propusă de F. Caballero, distingându-se trei mai categorii:
1. produse depresive ale sistemului nervos central:
– băuturi alcoolice;
– benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);
– barbiturice și alte substanțe utilizate ca somnifere (fenobarbital);
– solvenți și alte gaze inhalante (toluen, acetonă, butan);
– substanțe care reduc durerea: opiacee (opiu, morfină, codeină, papaverină, heroină) și opiode (mialgin, fortral, metadonă);
2. produse care stimulează sistemul nervos central:
– cocaina;
– cafeina;
– amfetaminele (Ecstasy);
3. produse perturbatorii ale funcțiilor sistemului nervos central:
– substanțe halucinogene (LSD, mescalina);
– canabis
Convenția ONU din anul 1971 clasifică substanțele psihotrope în trei mari categorii:
1. stimulente (amfetaminele și derivații lor);
2. depresivele (barbiturice, alcool, tranchilizante);
3. halucinogene (mescalina, LSD, psilocybina, Ecstasy ș.a.).
O clasificare internațională foarte utilizată a drogurilor, în funcție de utilizarea medicală legitimă și de gravitatea dependenței, împarte drogurile de abuz în patru categorii:
1. categoria I (fără utilizare medicală și care au cel mai înalt potențial de dependență și abuz): heroina, LSD, marijuana (tetrahidrocanabinol), hașiș (rășina de canabis), metilendioxietilamfetamina (MDA, Eve), metilendioximetilamfetamina (MDMA, Ecstasy, Adam), mescalina, peyot (principiu activ-mescalina), psilocybina;
2. categoria a II-a (utilizare medicală legitimă, dar și potențial înalt de dependență și abuz): amfetamina, cocaina, metilfenidatul, fenmetrazina, amobarbital, metaqualon, pentobarbital, secobarbital, codeina, metadona, morfina, opiu etc.;
3. categoria a III-a (utilizare medicală legitimă și potențial de abuz): benzfetamina, glutetimida, metiprilon, paracetamol + codeină, aspirină, fenacetină (sau paracetamol + cofeină + codeină, sau aspirină + codeină);
4. categoria a IV-a (utilizare medicală legitimă și potențial mai redus de dependență): fentermina, cloralhidrat, diazepam, mefobarbital, fenobarbital, propoxifen etc.
În funcție de tipul general de drog, acestea pot fi clasificate în două mari categorii:
1. substanțe psihotrope, care, la rândul lor, se pot subclasifica în funcție de substanțele din care derivă, de originea lor naturală, sintetică sau semisintetică, de riscurile pe care le pot prezenta efectele psihofizice etc.;
2. substanțe psihoactive, întâlnite cel mai frecvent la persoanele dependente de droguri (naturale, sintetice și semisintetice) și care pot fi clasificate, la rândul lor, în nouă categorii esențiale: alcoolul, opiacee (latex, morfină, heroină ș.a), cocaina și derivatele ei, canabisul, marijuana, halucinogene, tranchilizante, sedative, hipnotice (barbiturice și benzadiazepine), solvenții organici, stimulentele psihice (amfetaminele), droguri folosite ca medicamente.
Din punct de vedere juridic, stupefiantele pot fi clasificate în două categorii:
legale: alcoolul, tutunul, cofeina;
ilegale: cocaina, heroina, hașișul, canabisul, Ecstasy, LSD etc.
O altă clasificare a drogurilor este următoarea:
Droguri care inhibă centrii nervoși:
1. cannabis
2. opiacee: a) opiu
b) morfina
c) derivații de morfină: – heroina, metadona, petidina, codeina
3. barbiturice
4. tranchilizante
Droguri care stimulează centrii nervoși:
1. cocaina
2. amfetamine
3. crack-ul
Droguri halucinogene:
1. LSD
2. ecstasy
3. phenciclidina
4. peyote
5. psilocybina și psilocyna
Inhalanți:
1. solventi organici
2. lacuri, vopsele(„Aurolac”)
3. gaz
4. adezivi
5. benzine ușoare
2.1.1. Droguri cu efect stimulant la nivelul sistemului nervos central:
Cocaina – este extrasă chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înaltă de mai mulți metri, crește în zonele tropicale din America de Sud și pe arhipelagul indonezian (Malaiezia). Cocaina este un drog stimulant puternic, având o mare capacitate de a crea dependența și care acționează direct asupra structurilor cerebrale. Cocaina pură a fost inițial extrasă din frunzele arbustului Erytroxylon Coca care crește în Peru și Bolivia. Este în general comercializată pe stradă sub denumiri diverse: "zăpadă", "coke", “C”, “fulg”, “blow” etc. În general, vânzătorii o diluează cu pudră de talc, zahăr sau alte substanțe active, cum ar fi procaină sau amfetamine. “Crack”-ul este denumirea argotică pentru cocaina de bază care se fumează după ce a fost procesată cu amoniac sau bicarbonat de sodiu.
Căi de administrare – În funcție de varietate și de modul de prelucrare, cocaina poate fi ingerată oral, inhalată, fumată sau injectată intravenos.
Acțiunea cocainei – Dacă se administrează pe cale orală, cocaina produce stări de stupoare (euforie), în doze mici și fenomene de intoxicații, în doze mai mari. Cocaina are efect anestezic asupra terminalelor libere nervoase de la nivelul mucoaselor și plăgilor. În trecut, cocaina a fost folosită ca anestezic local, azi în acest scop sunt utilizați derivați sintetici ai ei. Cocaina poate fi utilizată, pe o perioadă limitată, ca substanță ce crește performanțele individului.
Astfel, cocaina oferă senzația subiectivă a creșterii performanțelor și forței fizice, precum și creșterea obiectivă a nivelului maxim de solicitare, până la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului. Sub acțiunea continuă a cocainei, nevoia de somn este neglijat , asemenea senzației de foame, astfel încât individul poate renunța mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseală și epuizare, dispoziția se ameliorează, iar mobilizarea crește. Desigur, toate acestea pot fi susținute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizică și, în ultimă instanță, insuficiența funcțională sunt consecințele utilizării pe timp îndelungat a substanței. Pe lângă acestea apare și dependența psihică severă care la nici o substanță nu se instalează atât de puternic într-un timp atât de scurt ca la cocaină.
Starea de euforie – Stupoarea din timpul consumului de cocaină este caracterizată de o stare generală de euforie, de senzația de fericire supraomenească și de o stare de mulțumire supranaturală, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum și de un covârșitor sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trăirilor generatoare de conflicte și probleme. Creșterea mobilizării, dezinhibarea, creșterea capacității de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotență și stimularea sexuală fac și ele parte din stupoarea dată de cocaină.
Stupoarea dată de cocaină poate fi întâlnită în trei stadii: stadiul euforic, stadiul de stupoare și stadiul depresiv. Există, pe de o parte, șocul de cocaină, iar, pe de altă parte, intoxicația acută cu cocaină. Șocul de cocaină se manifestă prin insuficiență circulatorie gravă și dispnee severă ce apar deja la cele mai mici cantități consumate.
Intoxicația acută cu cocaină este, în schimb, consecința supradozării substanței. Caracteristica intoxicației acute cu cocaină este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloși), tahicardie (puls accelerat), roșirea feței, transpirații, hiperventilație (accelerarea respirației), creșterea temperaturii și creșterea tensiunii arteriale. Tabloul clinic prezentat degenerează în pierderea cunoștinței care, împreună cu depresia respiratorie și prăbușirea circulație sanguine va duce la deces, dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.
Dependența – În timpul perioadei de consum, apare o rapidă și puternică creștere a dozelor de la 0,1 până la , în cazuri izolate chiar până la zilnic. Crește rapid nu numai frecvența administrării, dar și cantitatea administrată de fiecare dată. Cocainismul reprezintă dependența psihică puternică și tendința puternic de a crește doza, în lipsa dependenței fizice sau a toleranței față de substanță. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependenței exclusiv psihice care, în privința efectului ei distructiv este comparabilă cu dependența psihică și fizică dată de consumul de opiacee. Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinență sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere că capacitatea de intervenție a individului în timpul abstinenței este păstrată – spre deosebire de cea din sindromul de abstinență a opioidomanului.
Psihoza – Un efect caracteristic al cocainei îl reprezintă așa-numitele halucinații tactile. Bolnavii psihotici au senzația prezenței unor viețuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, că le și văd. În consecință, se vor scărpina puternic.
Dependenții de cocaină prezintă alterări ale caracterului tipice dependenței. Pot apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substanței cerebrale"), ce duc la demență. În stadiul final apare o dezintegrare fizică totală.
Amfetamine și metamfetamine – Principalele substanțe amfetaminice și derivați ca efedrina și propanolamina, sau dextroamfetamină, metamfetamina și metilfenidatul, sunt un grup de compuși înrudiți structural având la bază nucleul feniletilaminic, asemănător unor substanțe naturale din SNC. Aceste substanțe sunt derivați ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite și "amine de trezire" sau "amine tonifiante". Căile de administrare pot fi: oral (ingestie), inhalare (fumat) sau intravenos. Efectele la administrarea pe cale orală încep după aproximativ 50-60 minute și în câteva minute în cazul inhalării sau injectării.
Amfetamina si metamfetamina sunt cunoscute sub diferite denumiri argotice: “speed”, “meth”, “ice”, “cristal”, “glass”, “crank”, “chalk”, și se prezintă sub formă de pulbere albă, inodoră, amăruie, ușor solubilă în apă sau alcool, ce poate fi fumată, ingerată oral, prizată sau injectată. Pilulele de slăbit sau anorexigenele sunt forme ușoare ale amfetaminelor. Creșterea performanțelor și a capacității de efort se face pe seama rezervelor energetice, iar dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele și derivații lor suprimă senzația de foame, determinând reducerea aportului alimentar. Nevoia de somn dispare, iar senzația de oboseală este suprimată (ceea ce face ca oamenii surmenați să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniți). Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, inițiativa crescută. Sub influența amfetaminelor oamenii vorbesc mai ușor și sunt mai convinși de valabilitatea și originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutină face mai multă plăcere, contradicțiile sunt ignorate mai ușor, iar relațiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obișnuite cu efectul substanțelor, fenomene adverse deosebit de neplăcute ce umbresc acțiunea stimulatoare: palpitații, uscăciunea gurii, dureri de cap, greață cu vărsături, neliniște și insomnie chinuitoare. Supradozarea duce la neliniște maximă și gândire necontrolată. Fără tratament, o intoxicație de acest tip (cu 100 – 200 mg) duce de regulă la deces. Medicina de azi cunoaște însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum și substanțele cu acțiune mai slabă: Meclofenoxat (Helfergin) și Pyritinol (Encephabol). Aceste substanțe sunt larg răspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure de slăbire, respectiv indicate pentru creșterea performanțelor înainte de examen sau în viața profesională (de ex. la șoferii de camion). Expresia americană "speed" a devenit uzuală pentru distribuția pe piața neagră a acestor substanțe.
"Speed" este găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate. În consecință, speed poate fi prizat, înghițit, injectat sau fumat. Pentru amfetamine, ca și pentru majoritatea restului de droguri este valabilă axioma: dependent devine doar cine este predispus. Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ("o cârjă pentru un suflet bolnav") ce le ajută inițial să facă față mai ușor unor tensiuni interioare.
Amfetaminele sunt substanțe tipice ce dau dependență, în sensul că doza poate fi crescută rapid și foarte mult, până la cantități care, pentru persoane neobișnuite, sunt letale (200 – 300 mg Pervitin). Toleranța farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să își crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în același timp însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenții de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebește foarte puțin de psihoza acută. El se simte amenințat și urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinații auditive și este complet derutat. În cazurile mai puțin grave, dispoziția persoanei este constant negativă și tensionată. Euforia inițială dispare aproape total, chiar și dozele crescute asigură doar o dispoziție lamentabilă. Dimineața este cea mai neplăcută. Toate mișcările par a necesita un efort uriaș – o reacție a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.
Amfetaminele sunt frecvent implicate în așa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar și de dependenții de opiacee care vor să se euforizeze dimineața (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinență, fiind chiar mai eficiente, în această privință, decât cocaina). Combinația de amfetamine și alcool poate provoca în multe situații un comportament agresiv nefondat.
Dezintoxicare – În abstinență, este tipică nevoia enormă de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile și, mai târziu, câte 12 – 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizează foarte încet, chiar și în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros și este mai tot timpul abătut.
Crack-ul – La mijlocul anilor apărut în SUA și mai târziu în Europa un drog care seamănă, din punct de vedere al procesului de producție, cu drogurile sintetice (engl. designer drugs) și care poartă numele de Crack (Rock). Numele este derivat de la sunetul specific de foșnitură (engl. to crackle – a foșni) produs de substanță în timpul fumatului. Producția ieftină a făcut să se constituie o veritabilă scenă a consumului de crack, mai ales Narcomania crack a ajuns curând și în Republica Federală Germania. În toamna anului 1986, poliția a deconspirat primul laborator ilegal de crack Materia primă de obținere este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaină "întinsă", amestecată cu adaosuri. Baza de cocaină se fierbe cu praf de copt și apă, procesul dureaz ă circa opt minute. În mod interesant, prin această întindere și multiplicare – care ar trebui să slăbească eficiența drogului – are loc tocmai amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, în doar câțiva ani, crack-ul a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului.
Forma de prezentare – Crack-ul se prezintă sub forma unor firimituri solide, alb-gălbui. Substanța seamănă cu bucăți mici de sare gemă, de culoare beige.
Forme de consum – De cele mai multe ori, crack-ul se fumează. Poate fi însă și ingerat sau injectat.
Acțiune și dependență – Dependența de crack poate apărea rapid, uneori chiar după prima doză . Cauza presupusă ar fi sensibilizarea enormă a unor arii cerebrale. Primele molecule de cocaină ajung la creier după doar zece secunde. Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gămălii, care acționează cam o jumătate de oră, reprezintă adesea primul pas spre dependența de crack. Stimularea inițială și senzația creșterii capacității de concentrare sunt urmate de o stare de prăbușire care afectează tocmai aceste însușiri.
Pericolele abuzului pot fi: pneumonii, hipertensiune arterială, lipsa apetitului (anorexie), usturimea pielii (prurit), stare de neliniște și confuzie ce ajunge, uneori, până la manifestări paranoide și schizofrenoide.
Riscuri deosebite sunt: starea de epuizare totală, după consum continuu, vasoconstricție. Consecințe: afecțiuni cardiace, hipertensiune arterială, accidentul vascular cerebral, leziuni pulmonare.
2.1.2. Droguri cu efect inhibitor al sistemului nervos central
Cannabisul – Cânepa (din gr. Cannabis) este o plantă anuală cu inflorescenăa palmată, aparținând familiei cannabiacee având o serie de subvarietăți cum ar fi: Cannabis Indica au Sativa, două varietăți ale cânepei ce nu se disting usor una de alta.
Hașișul (engl. "pot", "shit") este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Hașișul se comercializează în „bulgări” solizi sau plăci presate și se prezintă – în funcție de țara de origine – în nuanțe de culoare roșie, maron, verde sau negru. Marijuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarbă") este un amestec din frunze, tulpini și inflorescențe mărunțite ale aceleași plante, ce are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin.
Forme de consum – Hașișul și marijuana se fumează în formă pură sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substanțele active sunt absorbite de organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instalează după circa 10-20 de minute după începerea fumatului. În cazul consumului de fursecuri cu hașiș, ceai sau produse de cofetărie cu conținut de hașiș, efectul se instalează mai târziu (după 1 – 2 ore).
Substanțe active existente în cannabis – Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substanțele psihoactive ale acestor produse vegetale. Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au indicații de consum medicale și mai ales sociale.
Efecte și pericole în caz de abuz – Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse și aproape nesemnificative. Au fost constatate următoarele efecte: creșterea frecvenței pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzătoare stărilor de meditație și concentrare. De asemenea, pot apărea simptome ca: scăderea tensiunii arteriale, uscarea mucoasei nazale și faringiene, vomă, diaree și senzație imperioasă de foame.
Efectele psihice ale substanțelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea și mediul social al consumatorului. Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele inițiale se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de o stare de tensiune și anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativ . Este caracteristică intensificarea percepției mediului extern și intern. În cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai intensă a relațiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de stupoare ("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasă a realității obiective. Consumatorul nu face față întotdeauna intensității trăirilor noi, ceea ce poate avea ca și consecință apariția unor stări de anxietate severă. Amețeala după cannabis nu are aceeași evoluție în toate cazurile, există și stări euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declanșa psihoze schizofreniforme.
Potențialul de a crea dependență – Dependența fizică de substanțele active din cannabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Chestiunea dependenței psihice este dificil de apreciat și depinde de definiția termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de cannabis corespund definiției de "drug dependence" (dependența de droguri) formulat de OMS: "Dependența psihică și/sau fizică a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu." Majoritatea consumatorilor iau hașiș sau marijuana aproximativ o data de două ori pe săptămână, de regulă într-un "peisaj social" în care în trecut, ar fi fost obișnuit consumul de alcool. De regulă, această categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe săptămâni sau luni.
Crește însă numărul consumatorilor care fumează zilnic și a căror ritm de viață, sentiment de siguranță și stare generală este sensibil tulburat fără droguri. La astfel de consumatori, renunțarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la neliniște, alterarea stării psihice și tulburări de somn. Timpul de înjumătățire al THC la persoanele neobișnuite cu hașișul este de 50 până la 60 de ore, în timp ce la persoanele obișnuite scade la aproximativ jumătate. Această observație sugerează o toleranță semnificativă în cazul consumului cronic al substanței.
Consecințe pe termen lung ale consumului de cannabis – Până acum, nu au putut fi demonstrate modificări organice majore. Riscurile pentru sănătate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari decât cele care apar în cazul tabagismului. Cercetările au evidențiat modificări hepatice, pulmonare (conținutul de gudron al substanței inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) și mai ale ales psihotice. Comunicările despre modificări ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar și la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experiment în prezent.
Simptome fizice:
Cardiovasculare: tahicardie, ușoară creștere a tensiunii arteriale, acuze sau semne de tip anginos, stări sincopale (leșin), hiperemie (înroșire) facială, conjunctivală, uneori inclusiv a pleoapelor.
Respiratorii: traheo-bronșite de tip iritativ, tuse iritativă, crize astmatiforme, inhibiție respiratorie, risc mult mai mare de cancer pulmonar.
Digestive: uscăciune bucală și faringiană sau dimpotrivă, hipersalivație; dureri sau crampe gastrice; grețuri, vărsături, diaree; creșterea apetitului pentru dulciuri, și/sau creșterea apetitului pentru mâncărurile sărate (junk food).
Sistemului Nervos Central (SNC): cefalee; amețeli; senzații sau crize vertiginoase; dilatare pupilară (mioză) cu reflexe leneșe, întârziate la stimularea luminoasă a pupilei; tulburări de acomodare, tremurături de intensitate variabilă ale mâinilor, buzelor, limbii, pleoapelor; tulburări de coordonare neuro-motorie, apariția fenomenelor subiective de levitație (plutire); euforie; senzație de “încetinire a curgerii timpului”.
Opiacee – includ opiaceele naturale (morfina, codeina), semisintetice (heroina, buprenorfina) și sintetice (mialgin, fortral). Opiaceele sunt prescrise ca analgezice, anestezice, agenti antidiareici sau ca antitusive. Opiul este un exudat obținut din incizia capsulelor încă verzi ale macului alb (Papaver somniferum album) și conține un amestec de 15 (sau 20) de alcaloizi care formează familia opiaceelor. Latexul din capsulă se solidifică până a doua zi, se culege, se usucă câteva zile și apoi se aglomerează în bucăți, turte, chifle, batoane cunoscute sub aproape 100 denumiri în lume. Opiumul conține aproximativ 40 de substanțe active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.
Toxicomania la opiacee cunoaște mai multe căi de acces: prin injectare subcutanată sau intravenoasă, prin absorbție orală, prin căi respiratorii (fumat, inhalat), pe cale nazală etc.
Morfina – este un analgezic din categoria narcoticelor. Morfina a fost pentru prima dată izolată din opium în anul 1805 de către un farmacist de origine germană, Wilhelm Sertürner. Sertürner a descris această substanță izolată ca pe Pincipium Somniferum. I-a dat numele de morfină după numele zeului grec al viselor Morfeu. În ziua de azi, morfina este izolată din opium în cantități foarte mari – peste 1000 tone în fiecare an – deși cea mai mare parte a acestei cantități comerciale este transformată în codeină prin intermediul altor substanțe chimice. Codeina – derivat din opiul brut, este utilizat în medincină ca antitusiv. Heroinomanii în stare de sevraj fură mai multe flacoane din farmacii și le absorb conținutul în cantități masive. Pe piața neagră, substanța brută de opium este filtrată pentru a se transforma în morfină după care aceasta din urmă este sintetizată în heroină. Morfina poate fi luată pe cale orală, atunci când este sub formă de tablete, dar poate de asemenea să fie și injectată subcutanat, intramuscular sau intravenos; aceasta fiind varianta preferată de către cei care sunt dependenți de această substanță.
Heroina – se extrage prin transformarea morfinei obținute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanțe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunoștințe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei însă este în relație directă cu priceperea și experiența chimistului care o prepară. În ciuda unor procedee de bază și a substanțelor chimice obligatorii pentru obținerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producție individuale. În consecință, formularea heroinei oferite pe piața consumatorilor de droguri poate fi diferită, în funcție de:
formularea în timpul procesului de producție (bulgăre, granule, pulbere);
substanțele chimice și adjuvanții adăugați, ce determină variații ale culorii;
variațiile în compoziția chimică.
Heroina pură, "neântinsă" ajunge foarte rar pe piață. De multe ori, laboratoarele de preparare adaugă din producție anumite substanțe, cu intenția de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanță, utilizată printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrat în cantități mici. Consumatorul ar putea, astfel, conștientiza mai bine trăirile din timpul stării de euforie (germ. Rausch). Același efect stimulator îl are și cafeina, frecvent adăugată heroinei. Făcând abstracție de aceste amestecuri preparate în laborator, traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanțe farmaceutice (de ex. paracetamol – substanța activă: acetaminophen). Dacă traficantul însă nu are la dispoziție nici unul din acești excipienți, nu ezit să utilizeze alte substanțe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinați chiar și detergenți, insectidice.
Forme de prezentare – Heroina se întâlnește sub formă de pulbere albă – beige – brun (sau granule, la heroina din Hongkong), de următoarele tipuri:
Heroina numărul 1: heroină
Heroina numărul 2: amestec de morfină și heroină
Heroina numărul 3: heroină cristalizată cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks)
Heroina numărul 4: heroină deosebit de concentrată din Turcia, de puritate de până la 90% („miere turcească”)
Toxice utilizate din aceeași clasă:
Dolantina – un antialgic sintetic care acționează similar cu morfina și dă, de asemenea, dependență;
Codeina – monometileter al morfinei, component principal a multor siropuri expectorante;
Metadona – opiaceu sintetic cu structură similară heroinei (mijloc de substituție);
Tilidina – morfină sintetică, substanța activă din Valoron N;
Fentanil – grup de substanțe cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (în medicină), dar și ca droguri sintetice (heroină sintetică).
Forme de consum – Opiaceele pot fi înghițite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare. Heroina fie se prizează, se inhalează (metodă numită "hailing" sau "blowing"), ori se injectează intramuscular, subcutanat (în țesutul adipos) sau intravenos, ultima variantă fiind constatată cel mai frecvent. Pentru injecția intravenoasă, se plasează într-o lingură o cantitate de 50 – 150 mg heroină în apă; amestecul se încălzește până când cea mai mare parte a substanței se dizolvă. Pentru o mai bună solubilitate se adaugă acid citric. Dependenții de heroină filtrează apoi soluția obținută printr-un tampon de vată sau un filtru de țigaretă, o aspiră într-o seringă și o injectează ulterior în venă. Un dependent de heroină consumă zilnic 0,5 – heroină de concentrație medie. Injecțiile se împart de regulă în trei, rareori în mai multe doze pe zi.
Efecte și pericole apărute prin abuz – Heroina are, practic, același spectru de acțiune ca și morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În același timp, heroina este și puternic euforizant. La fel ca morfina, estompează activitatea intelectuală a omului și influențează starea sa psihică în sensul eliminării fricii și a proastei dispoziții. Sub influența heroinei, oamenii par a fi extrem de fericiți. Nevoile lor sunt complet satisfăcute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relatează un episod de "flash" (engl. trăsnet), un flux dinamic, de plăcere ce cuprinde întreg corpul imediat după injectarea în circulația sanguină. Totalitatea efectelor resimțite de către cei care consumă aceste droguri se mai numește "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugerează funcția puternică de amplificare a senzațiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales dacă sunt administrate injectabil. Mulți consumatori dezvoltă și o dependență față de seringă sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciată senzația ce o dă acul înțepător. Se injectează orice: de la comprimate dizolvate, metadonă, coniac până la apa de baltă. Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanței și gradul de obișnuință. Odată cu dispariția efectului opioid, absența stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestările de sevraj la dependența de heroină ajung de la tulburări vegetative ușoare (transpirații, senzație de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor și mușchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative și crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două – trei ore, spre deosebire de morfină: cinci – șase ore. Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenți sunt obligați să își reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecvența injecțiilor respectiv a cantității injectate per doză trebuie crescută mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leagă potențialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece prețul este ridicat și cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu îi rămâne altă posibilitate, decât să își asigure cantitatea necesară prin comiterea de așa-numite "infracțiuni de procurare". Infracționalitatea directă și indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid și se manifestă mai intens decât în cazul dependenței de alte substanțe.
Având în vedere marja de siguranță îngustă a heroinei, adică a diferenței mici între doza suportabilă și cea toxică, se constată frecvent intoxicația cu heroină, caracterizată prin pierderea cunoștinței și depresia respiratorie, precum și prin colapsul circulator și frecvența cardiacă extrem de joasă. Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.
Potențialul de dependență – Administrarea injectabilă a heroinei de șapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependența, cu toate consecințele ulterioare. Capacitatea de a da dependență heroinei este extrem de mare, mai mare decât la orice altă substanță. Inhalarea și prizarea de heroină duc, de asemenea, la dependență.
Consecințe pe termen lung – Dependenții de heroină prezintă, conform experienței clinice, o stare generală puternic alterată. Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg: abcese ale extremităților, carii dentare și leziuni asociate, reducerea masei musculare, modificări trofice și leziuni la nivelul picioarelor, scabie, ulcerații și flebite (inflamații ale venelor) la nivelul membrelor inferioare, bronșite purulente, pneumonii, boli cu transmitere sexuală, crize psihiatrice / comportament suicidar, infecția HIV, tuberculoză, hepatita virală A / B / C.
Infecția cu virusul hepatitic C și B constituie o problemă deosebită la dependenții de droguri. , de exemplu, infecția cu virusul C apare la 95% din pacienți, iar permeabilitatea infecției cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizează foarte des: hepatita B în circa 20% din cazuri, iar hepatita C în 70% din cazuri, se poate presupune că aproximativ 75% din dependenții de heroină suferă de hepatită cronică. Evoluția este adesea nefavorabilă, având în vedere că sistemul imunitar este slăbit la cei mai mulți dintre consumatori, printre altele printr-o infecție concomitentă cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substanțe. Astfel, tot mai mulți pacienți suferă de afecțiuni dintre cele mai severe.
Actele infracționale, prostituția și viața fără un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieți la marginea societății pentru mulți dependenți de heroină. Majoritatea consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependență și o afecțiune psihică. Dependența ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de auto-vindecare prin automedicație (de exemplu, în cazul unor tulburări posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale și fizice grave trăit în copilărie).
Barbiturice și benzodiazepine – Reprezintă o clasă foarte vastă de medicamente larg utilizate, atât în medicina generală cât si în psihiatrie, ele fiind considerate, prin proprietățile lor terapeutice, "tranchilizante minore", în comparație cu substanțele antidepresive sau cele neuroleptice "tranchilizante majore".
Benzodiazepinele (BZD) au o largă utilizare terapeutică. Totuși, folosirea lor fără discernământ, poate determina dependența. Barbituricele sunt substanțe cu acțiune sedativ-hipnotică și au fost primii agenți farmacologici cu aceasta acțiune. Ele influențează funcția sistemului nervos central determinând o varietate de efecte, de la sedare moderată la anestezie. Au și efect anxiolitic, hipnotic și anticonvulsivant, acestea fiind motivele pentru care în trecut, în special abuzul de barbiturice era foarte des întâlnit. Barbituricele au capacitatea de a determina dependența, atât fizică, dar și psihică, însă în prezent se încearcă înlocuirea lor cu benzodiazepine (substanțe mai puțin periculoase). În prezent administrarea barbituricelor se face strict dupa rețetă medicală specială și doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Din punct de vedere strict funcțional, barbituricele sunt substanțe cu acțiune de lungă durată (6- 12 ore) cum este fenobarbitalul, cu durata medie (3- 6 ore), cum este amobarbitalul și aprobarbital și cu acțiune scurtă (3 ore) de tipul secobarbital, pentobarbital. Agenții cu acțiune scurtă sunt substanțe liposolubile, efectul lor se instalează mai rapid, au o durată mai scurtă de acțiune și sunt metabolizate în întregime în ficat (unde se formează metaboliți inactivi care vor fi ulterior excretați prin urină).
Efectele barbituricelor – sunt directe pe sistemul nervos central, însă în mod indirect influențează și alte organe și sisteme. La doze mici determină sedare și hipnoză. Efectele depresive pe sistemul nervos central sunt asemănătoare celor induse de etanol. Ele pot induce deprimare respiratorie acționând pe centrii respiratori bulbari, dar și de deprimare cardiovasculară, uneori până la colaps cardiovascular. Barbituricele au început să fie utilizate încă de la începutul anilor 1900, însă popularitatea lor a atins cote maxime în anii 1960- 1970, în special în tratamentul anxietății, insomniei și epilepsiei, dar și ca substanțe de abuz (în principal datorită efectului anxiolitic, de reducere a stărilor inhibitorii generale).
Barbituricele sunt substanțe periculoase și greu de manevrat deoarece dozele corecte exacte sunt dificil de calculat pentru fiecare pacient în parte și chiar o mică depășire a dozei maxime poate determina apariția unor efecte adverse caracteristice supradozelor. În situații grave se poate ajunge la coma profundă sau chiar moartea pacientului. Utilizarea și abuzul barbituricelor a scăzut mult din 1970, în principal datorita apariției benzodiazepinelor pe piață. Acestea au ajuns să înlocuiască aproape complet barbituricele.
Cele mai utilizate barbiturice – În prezent, cele mai utilizate barbiturice sunt: pentobarbital, amobarbital, fenobarbital, tiopental, hexobarbital, secobarbital. Acestea pot fi administrate atât intravenos cât și pe cale orala.
2.1.3. Halucinante
LSD (Dietilamida acidului lisergic) – LSD(Dietilamida acidului lisergic) este o substanță extrasă din cornul de secară din ciuperca Claviceps purpurea. Este solubil în apă și alți solventi, dar de regulă LSD- ul lichid este bazat pe o soluție apoasă. Soluția de LSD este utilizată pentru crearea timbrelor de sugativă, forma sub care e comercializat, fiind cunoscut pe strada sub diferite denumiri: “acid, sugativă, tampon- acid, picătura, zahăr, voiaj, zahăr-cristal, ochi de geam” etc. Substanța activă se dizolvă în lichide, într-o anumită concentrație, și se aplică apoi pe un substrat (zahăr cubic, hârtie sugativă, bucăți de pâslă, bucățele de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.
Cele mai cunoscute variante de LSD sunt: Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground" (din lumea interlopă); Mini-Trips: Substraturi de dimensiuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD și care, datorită dimensiunilor reduse, se pretează foarte bine la traficul ilegal; Purple Haze: Variantă de LSD, denumită astfel după o piesă de muzică rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la rândul său mare consumator și victimă a drogurilor; Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de puternic; Comic-Trips.
Efecte chimice și fiziologice – Dacă e să privim efectul farmacologic al LSD- ului la om, ne impresionează doza minimă suficientă pentru a modifica profund trăirile timp de 8 – 12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzații tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oraș cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranță a LSD este foarte mare, cantități de până la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, în majoritatea cazurilor, fără consecințe negative. Pe de altă parte, cantitățile de LSD produse azi în laboratoare improvizate în bucătării nu sunt întotdeauna pure.
Administrat oral, efectul LSD începe să se instaleze după circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral și diencefalului, în primul rând asupra sistemului reticular (activator ascendent). Acești centri cerebrali coordonează reacțiile emoționale la stimuli externi și influențează selectarea informațiilor provenite din mediul nostru înconjurător, ce sunt transmise către creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilată (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constată grețuri și vărsături, ceea ce indică faptul că LSD irită centrul vomei din trunchiul cerebral.
Interesant, din punct de vedere farmacologic, este toleranța ce se instalează destul de rapid. Cine ia LSD în doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie că se crește doza, fie se face o pauză de câteva zile, până la refacerea sensibilității față de substanță. Aproape toți oamenii care au încercat măcar odată substanțe halucinogene, descriu, ca primă modificare psihică, strălucirea crescută a culorilor. Halucinațiile declanșate de LSD nu sunt, de fapt, decât pseudo-halucinații, consumatorii fiind aproape întotdeauna conștienți de faptul că impresiile trăite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute până acum poate fi considerat abolirea stabilității lumii noastre interioare, tulburând percepțiile noastre, strict constante în mod normal. Într-un fel, LSD- ul permite revenirea la o stare infantilă a organizării percepțiilor ce definesc starea de conștiență. La fel ca și pentru copil, consumatorului aflat sub influența LSD toate lucrurile îi sunt noi și unice – va constata, poate, că ciocolata îi place acum mai mult ca niciodată. Asemenea copilului însă, consumatorul va fi puternic dependent de mediul său. Un mediu social prietenos și suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc împotriva unui bad trip (engl. călătorie nereușită, experiență negativă). Trăirile din timpul expunerii depind foarte mult de așteptările individuale ale consumatorului față de consum, cât și de sugestiile pe care le primește din mediul său social. Cine se așteaptă ca LSD-ul să acționeze ca un afrodisiac, nu va fi dezamăgit.
Dependența
Pericolul toleranței (obișnuinței) psihice:
Pericole fizice / biologice: au fost descrise rupturi cromozomiale la nivel celular, precum și malformații congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii;
Pericole / riscuri psihogene imediate: deoarece în episodul de stupoare dată de LSD se amplifică starea psihică preexistentă, o stare depresivă înainte de consum poate degenera într-o experiență "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot apărea stări de anxietate masivă a căror durată se întinde pe mai multe ore. Experiența "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina – un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen – este un antidot eficient). Dacă reacția negativă nu revine în timp util, poate fi urmată de o fază psihotică mai lungă. Persoana afectată se comportă ca un bolnav psihic (de regulă ca în cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reacții psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburări, persoane la care predispoziția este determinată din timpul copilăriei, eventual combinate cu existența unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezintă tentativele de suicid – de exemplu săritura din geam, persoana drogată având convingerea că poate zbura. În trecut au existat cazuri în care traficanții au distribuit substanțe ce nu au nici o legătură cu LSD- ul, ci aveau o cu totul altă compoziție. Consecința au fost intoxicații dintre cele mai severe.
Psihoza de reevocare (flashback): în acest caz este vorba de o stare de stupoare asociată cel mai adesea cu trăiri intense de frică și dezorientare, ce pot apărea la săptămâni sau luni după consumul propriu-zis al LSD- ului și care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot apărea stări anxioase, de paranoia și halucinații.
Pericole ce apar la consumul cronic: LSD- ul nu este un toxic ce dă dependență. Nu apare dependența fizică, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecințele unor experiențe repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfăcător, deoarece trăirile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective.
Ecstasy – (MDMA) face parte din categoria substanțelor care măresc viteza de reacție. La începutul secolului XX, MDMA a fost sintetizat de către cercetătorii de la compania de farmaceutice Merk. Prin anii '70, MDMA a devenit o substanță foarte utilizată în activitatea psihiatrică și psihoterapeutică. Acum aproape 20 de ani Ecstasy a fost inclus în categoria substanțelor stupefiante ilegale, dar în același timp a început să devină un drog foarte popular, legat de lumea cluburilor underground.
Se găsește sub formă de pastile, de forme și culori diferite și se ingerează. Este important ca utilizatorul de Ecstasy să fie sigur ca ceea ce înghite este Ecstasy și nu o altă substanță cu efect stupefiant. Pentru a fi sigur, utilizatorul ar trebui să nu ingereze pastile de Ecstasy primite / cumpărate de la persoane pe care nu le cunoaște și să se informeze de la alți utilizatori în legătură cu compoziția și proveniența pastilelor.
Efecte psihologice și fiziologice – O doză de 80-150 mg de Ecstasy are un efect de 4 – 6 ore. Efectele Ecstasy depind foarte mult de starea inițială a utilizatorului și de locul (ambientul) în care substanța este ingerată. Cei mai mulți utilizatori declară că XTC le provoacă un sentiment de bine general, de încredere în sine și în ceilalți. Lumea devine mai bună, viața mai frumoasă, cei care sunt timizi devin mai comunicativi și percepțiile senzoriale se intensifică (simț tactil, percepție auditivă, percepție vizuală etc.). Ecstasy mai poate provoca și alterarea percepției timpului, reducerea sentimentului de frică, reducerea obsesiilor, conștientizarea și aducerea la lumină a unor amintiri foarte vechi și creșterea apetitului sexual.
Pe termen scurt, XTC poate provoca și efecte fiziologice neprevăzute: creșterea presiunii arteriale care poate duce la deficiențe ale inimii, rinichilor, boli de ficat sau tensiune arterială ridicată. Utilizarea de Ecstasy în combinație cu produse medicamentoase cu funcție antidepresivă poate duce la deces. Astmaticii, diabeticii, epilepticii și persoanele care suferă de psihoze își pot înrăutăți starea ca urmare a utilizării de Ecstasy.
Alte efecte pe termen scurt pot fi: pierderea poftei de mâncare, insomnie, gura uscată, încleștarea involuntară a dinților, senzații bruște de căldură sau frig, transpirație (mai ales a mâinilor), putere redusă de concentrare, alterarea mișcărilor, nevoie continuă de mișcare
Efectele fiziologice adverse, pe termen lung sunt: anxietate, panică, iritabilitate, psihoze cronice și paranoice, depresii severe, slăbirea capacităților de memorie. După ce prima doză își face efectul, unii utilizatori iau încă o jumătate de pastilă pentru a prelungi starea de plăcere. În acest moment, există riscul să apară următoarele efecte: tahicardie, transpirație excesivă, senzație de leșin, crampe sau atacuri de panică. Atunci când apar aceste efecte este important ca persoana să se așeze, să se liniștească, să bea niște apă sau suc de fructe; dacă simptomele persistă sau se agravează, atunci trebuie solicitat primul ajutor (pe cât posibil din partea unui cadru medical).
Dom (STP) – Substanța numită Dom (STP) a fost elaborată de către firma americană DOW-Chemical, aceeași companie care produce Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamină modificată chimic. În doză redusă produce efecte de genul "Speed"- ului, în timp odată cu doze mai mari, efectul este de "speed-trip". "Speed-trip"- ul oferă tocmai contrariul experienței căutate în cazul abuzului de LSD. Se caracterizează printr-o neliniștite chinuitoare, însoțită de agitație fizică, stări intense de anxietate și o durată lungă (72 de ore).
PCP (Angel Dust) sau phenciclidina, a fost elaborată în anii 50 de către firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. În fost însă retras de pe piață, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat după aceea, în iunie apărut brusc pe scena narcoticelor. PCP (phenciclidina) mai poartă următoarele denumiri: “înger, praf de înger, praf pentru prosti, combustibil de racheta, ozon, lichid de îmbălsămare, pace, barca, barca-dragostei, super iarba”) și compusii înruditi: Ketamina și ciclohexamina.
Caracteristici ale acestui drog – PCP- ul este mai ieftin decât heroina sau LSD, efectul se instalează la fel de rapid ca la heroină și mai rapid ca , acțiunea este mult mai intensivă decât la marihuana, hașiș sau alcool, durata efectului este mai lungă decât la heroină (până la 48 de ore) și vine în întâmpinarea celor care sunt, în mod evident, dornici de trăiri terifiante (horror) și autolitice.
Forma de administrare – Drogul se prizează dacă se prezintă sub formă de pulbere (Crystal). Formulat în comprimate (tic-tac) se înghite. Aplicat dintr-un tub spray pe marijuana sau chiar pătrunjel simplu, PCP- ul poate fi fumat (Hof, Sherman`s). Administrarea rectală se face prin supozitoare. Efectul dorit se instalează cel mai repede, dacă se diluează și se administrează injectabil.
Sechele pe termen lung – Consumatorii cronici sunt practic zguduiți în cele aproape două zile ale "călătoriei" lor (engl. trip) de depresii și anxietate. Aud voci bizare sau muzică stranie. În timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi dracul în persoană. Suferința psihică autoindusă se descarcă în aceste stări de tensiune prelungite în accese de autoagresiune neinhibată ce pot merge până la automutilare.
Dependența – Toleranța se instalează rapid. Cine dorește să mai simtă ceva după o săptămână de consum continuu al "prafului îngerilor", trebuie să își mărească considerabil doza zilnic. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o puternică componentă autolitică și de automutilare.
Ciuperci cu substanțe stupefiante (Psilocibina ) – Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD- ului. Se caracterizează în special prin halucinații vizuale, modificări ale perceperii culorilor, dar și prin modificări ale stării psihice și emoționale. Cei aflați sub efectul ei au impresia că își reamintesc și conștientizează trăiri uitate din vremuri trecute. Se observă o schimbare profundă a perceperii timpului și spațiului, iar uneori subiectul își percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atenția este extrem de focalizată. Modificările stării de conștiență sunt doar ușor schițate. Doze de câteva miligrame luate, cca 4 mg, vor determina, după 20 – 30 minute o relaxare spirituală și fizică percepută subiectiv ca fiind plăcută. La doze mai mari, tulburările de percepție a timpului sunt mai pronunțate, perceperea dimensiunii spațiului este modificat. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are efecte asemănătoare LSD- ului: dilatarea pupilelor, creșterea temperaturii etc.
Inhalantii – sunt substanțe volatile care produc vapori chimici ce pot fi inhalați pentru a produce un efect psihoactiv sau de alterare a stării de constiință. Termenul de inhalanți este utilizat pentru a descrie acele substanțe al căror numitor comun este acela că sunt administrate pe cale inhalatorie.
Clasificarea inhalanților
1. Solvenții volatili – lichide care se evaporă la temperatura camerei și care se regăsesc într-o multitudine de produse ușor de procurat, de uz comun sau casnic (vopsele, lichide de curățare, cleiuri, lichide de corecție, markeri colorați, gazolina, benzina etc.)
2. Aerosolii – sunt spray-uri ce contin propulsori și solvenți. Aici se includ spray-uri de pictură, deodorante, spray-uri alimentare, lacuri de protecție etc.
3. Gazele – includ anestezicele medicale, precum și o serie de produse de uz casnic și industrial. Aici sunt inclusi cloroformul, eterul, halotanul, protoxidul de azot, dar și butanul pentru brichete, refrigeranți diversi etc.
4. Nitriții – reprezintă o clasa specială de inhalanți.
Inhalanții, în special solvenții volatili, gazele și aerosolii sunt adesea primele droguri utilizate de copii si adolescenți. Cu toate acestea, abuzul de inhalanți poate deveni cronic și se poate prelungi și la vârsta adultă.
Simptome somatice și psihice ale consumului de inhalanți sunt următoarele: tulburări gastrice; diminuarea reflexelor; vedere dublă; apatie; diminuarea funcțiilor cognitive; creșterea impulsivității și agresivității; tabloul clinic poate alterna de la dezinhibiție cu euforie și o senzație plăcută de plutire, până la agravari psihotice cu halucinații si tulburări de schema corporală, respiratorii (prin răcirea subită și înghețarea căilor respiratorii), leziuni hepatice; diminuarea funcțiilor cognitive; creșterea impulsivității și agresivității; tabloul clinic poate alterna de la dezinhibiție cu euforie și o senzație plăcută de plutire, până la agravari psihotice cu halucinații și tulburări de schemă corporala. Nitriții – pot cauza morți subite, scăderea imunității organismului, alterări ale hematiilor. Butanul, propanul – pot declanșa morți subite prin efect cardiac, risc de arsuri (din cauza inflamabilității lor). Freonul – poate cauza morți subite, obstrucții.
2.2. Posibilități de terapie la nivel național și internațional
2.2.1. La nivel național – Posibilități de terapie la nivel național
În tratarea toxicomaniei s-a constata că foarte rar se ajunge la vindecări definitive și totale. Problema recidivei și a reluării consumului este foarte frecventă și face parte din specificul toxicomaniei. Toxicomanul nu este doar un bolnav de tip medical, ci are și probleme de natură psihologică și socială, este o persoană aflată în situație de criză tocmai datorită acestor probleme. Unul dintre cei mai eficienți specialiști ai intervenției în criză este asistentul social, care are rolul esențial de a media intervențiile specializate.
În cadrul proiectelor și programelor specializate de intervenție se utilizează secvențial sau simultan diverse metode și tehnici de intervenție, respectându-se principiile și regulile metodei generale a asistenței sociale.
Vizând programele de tratament, reabilitare și reintegrare, în munca cu consumatorii se utilizează următoarele tehnici de lucru: tratament medical de urgență în situația administrării unei supradoze, în cazul agravării unei afecțiuni deja existente; tratament medical al stării de sevraj; tratament de dezintoxicare; tratament de întreținere, de tip farmacologic, prin utilizarea drogurilor de substituție în tratarea dependenței de exemplu tratamentul cu metadonă; intervenție psihoterapeutică, absolut necesară în perioada de abstinență, psihoterapie de grup și individuală, terapie maritală și de familie, consiliere și chiar hipnoză; terapie comportamentală prin care se urmărește eliminarea comportamentului indezirabil și asumarea unei noi conduite; tratamentul social prin care se urmărește asistarea clientului în vederea reintegrării sale în familie și în comunitate.
În cadrul sistemului de asistență pentru consumatorii de droguri există următoarele tipuri de servicii:
servicii medicale adică ansamblul de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor medicale generate de consumul de droguri în vederea întreruperii consumului, înlăturării dependenței și reducerii riscurilor asociate dependenței;
servicii psihologice, consiliere și psihoterapie care cuprind ansamblul de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor psihice generate de consumul de droguri în scopul eliminării dependenței psihice și dezvoltării unor abilități care să permită integrarea socială a consumatorului;
servicii sociale în vederea integrării sociale și profesionale a dependenților de droguri, precum și pentru prevenirea și combaterea consumului și traficului de droguri;
urgențele sunt servicii medicale oferite unui consumator de droguri când îi este pusă viața în pericol;
servicii pentru reducerea riscurilor asociate consumului în vederea reducerii consecințelor negative individuale, familiale sau sociale generate de consumul de droguri;
dezintoxicarea este un proces terapeutic ce are ca scop întreruperea consumului de substanțe care produc dependența fizică și prevenirea sau tratamentul sindromului de abstinență;
testarea prezenței drogurilor se referă la analiza fluidelor organismului (sânge, urină sau salivă) a părului sau alte țesuturi pentru depistarea prezenței uneia sau a mai multor substanțe paihoactive;
reinserția consumatorului este procesul de normalizare a situației personale și sociale a consumatorilor de droguri și de integrare în societate ca cetățean responsabil și autonom.
2.2.2. La nivel internațional – Posibilități de terapie la nivel internațional
La nivel internațional cel mai eficient mod de a ajuta persoanele dependente de droguri să depășească această dificultate este încadrarea într-o comunitate terapeutică reprezentând prima fază a programei de recuperare urmând faza a II-a cea de reiserție. Comunitatea terapeutică cuprinde o programă terapeutic-educativă, intervenția fiind bio-psiho-socială.
Serviciile sunt destinate persoanelor cu mari dificultăți la nivel personal, social și cu o mare nevoie de atenție și susținere. În paralel sunt consiliate și familiile celor care urmează programa în cadrul comunității terapeutice. Există o echipă multidisciplinară condusă de un responsabil. Echipa este formată din terapeuți, educatori, psihologi, medici psihiatru, asistenți sociali, voluntari, personalul echipei de gestiune, avocați, responsabilul pentru controlul de calitate. Un terapeut are în evidență 10 persoane care urmează tratamentul și familiile acestora. Prima dată au loc primele întrevederi după care persoanele dependente de droguri sunt internate în comunitatea terapeutică. Obiectivul general este acela de a motiva persoana cu dificultăți să promoveze o schimbare în sens pozitiv la nivel personal. Programa terapeutică are o durată de 12 luni distribuite pe trei nivele. Primul nivel are o durată de 3 luni, al II-lea nivel de 5 luni, al III-lea nivel 4 luni. Fiecare nivel conține obiective specifice care trebuie atinse și un program de activități care trebuie realizate. De asemenea există indicatori pentru a evalua rezultatele așteptate. Activitățile, instrumentele și serviciile realizate în cadrul comunității terapeutice se găsesc în formularul de activități, instrumente și servicii terapeutic-educative pe care trebuie să le cunoască cei care intră în comunitatea terapeutică, aceste informații fiind furnizate și in cadrul grupurilor de suport cu ajutorul terapeuților fie de către cei care sunt în nivelul III.
Cei care urmează programa terapeutică trebuie să respecte toate normele din cadrul comunității, să realizeze toate activitățile și responsabilitățile ce le revin. În caz contrar cei care nu respecte normele și activitățile sunt trași la răspundere de către responsabilii echipei. Primul nivel al programei terapeutice are ca obiectiv general adaptarea în comunitatea terapeutică a celui care urmează programa de a promova creșterea personală, de a îndepărta persoana de lumea drogurilor de a-l învăța obiceiuri de viață sănătoasă și de a-l responsabiliza. Se caută conștientizarea de către pacient a realității personale, a problemelor cu care se confruntă, a capacităților individuale, implicarea în cadrul grupului și stabilirea legăturii terapeut-pacient. În acest nivel pacientul vede comunitatea terapeutică ca pe un loc unde poate rezolva situații conflictuale, unde găsește sprijin, unde realizează activități și se identifică cu terapeutul și grupul său.
În acest nivel adică primele trei luni de tratament se realizează dezintoxicarea, pacientul se menține abstinent departe de droguri și de asemenea are mare grijă în ceea ce privește igiena, odihna și alimentația. Pacientul devine conștient că problema sa nu este doar legată de droguri ci și de alte dificultăți personale, s-a îmbunătățit comunicarea interpersonală, comunică mai bine problemele care apar, rupe legăturile cu alte persoane consumatoare și reduce situațiile de risc în mediul socio-familial. În cel de-al II-lea nivel se promovează creșterea la nivel personal, creșterea stimei de sine și al responsabilității în ceea ce privește comportamentul, se pune accent pe interiorizarea valorilor și principiilor, se realizează creșterea interesului pentru pregătirea profesională, școlară, se pune accent pe creșterea cooperării, solidarității, toleranței, prieteniei, familiei, respectului, responsabilității, familia este mult mai legată de comunitate prin sprijinul oferit deoarece se începe reinserția în cadrul familiei. În cel de-al III-lea nivel se realizează resocializarea și reîncadrarea în cadrul familiei, sunt identificate dificultățile emoționale, afective și sexuale în funcție de istoria personală a fiecăruia, este îmbunătățită stima de sine, s-a îmbunătățit comunicarea cu familia, fiecare membru al familiei își adaptează rolul care îi corespunde în cadrul nucleului familial.
După aceste trei nivele, dacă au fost îndeplinite toate obiectivele, echipa multidisciplinară se reunește pentru a discuta trecerea pacientului în procesul de reinserție care se realizează în afara comunității terapeutice cu alți terapeuți însă va avea în continuare si responsabilități în cadrul comunității terapeutice ca și șef de grup. Finalizarea tratamentului se realizează atunci când întreaga echipă multidisciplinară împreună cu familia și pacientul consideră de comun acord că toate obiectivele au fost atinse, procesul de reintegrare socială a fost realizat cu succes, în acest caz dosarul terapeutic este închis fiind informat și biroul de gestiune, cel juridic și asistențial.
2.3. Repere legislative – Principalele acte normative care reglementează problematica drogurilor
2.3.1. Reglementări juridice internaționale
Pe parcursul secolului trecut, conștientizând gravitatea și impactul pe care fenomenul drogurilor, sub toate aspectele sale ilicite, producția, traficul și consumul, îl poate avea asupra dezvoltării economico- sociale a oricărei țări comunitatea internațională a dezvoltat un sistem mondial de control al drogurilor prin adoptarea unor convenții, protocoale, acorduri și alte acte normative internaționale. Dintre cele mai importante menționăm: Acordul de la Shanghai din 1909; Convenția internațională asupra opiului din 1912 de la Haga; Convenția și Protocolul cu privire la opiu, încheiate la Geneva în 1925; Convenția internațională privind limitarea producerii și reglementarea desfacerii drogurilor de la Geneva din 1931; Convenția pentru reprimarea traficului ilicit de droguri de la Geneva din 1936; Protocolul de la New York din 1946; Protocolul de la Paris din 1948 și Protocolul de la New York din 1953.
Un pas înainte l-a constituit adoptarea sub egida Organizației Națiunilor Unite, a convențiilor internaționale multilaterale, care reglementează diferite aspecte ale fenomenului drogurilor: Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, amendată prin Protocolul din 1972; Convenția asupra Substanțelor Psihotrope din 1971 și Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilicit de Stupefiante Substanțe Psihotrope adoptată în 1988.
Convenția unică asupra stupefiantelor, adoptată în 1961 la New York, a modificat și completat dispozițiile cuprinse în convențiile anterioare, a instaurat un control al mișcărilor licite ale drogurilor și a stabilit un sistem unic de definire a drogurilor, de descriere și clasificare a substanțelor supuse controlului, de utilizare a stupefiantelor numai pentru scopuri medicale sau științifice, precum și de control asupra noilor droguri sintetice.
Prin aceeași convenție s-a înființat Organul Internațional de Control al Stupefiantelor care este abilitat ca, în cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății, să publice periodic rapoarte asupra furnizării și cererii de opiacee pentru necesitățile medicale și științifice. Convenția din 1961 a fost amendată prin Protocolul de la Geneva din anul 1972, care a stabilit măsuri pentru creșterea cooperării internaționale și extinderea bazelor juridice privind extrădarea. În anul 1971 a fost adoptată Convenția asupra substanțelor psihotrope, la care România a aderat prin Legea 118 din 15 decembrie 1992, în scopul prevenirii și combaterii abuzului de substanțe psihotrope și comerțului ilicit pe care acestea îl generează. Convenția conține dispoziții speciale referitoare la: controlul preparatelor care au în compoziție substanțe psihotrope și sfera de aplicare a controlului, listele cu substanțele psihotrope, limitarea utilizării substanțelor prevăzute în cele patru tabele în scopuri medicale și științifice, precum și reglementarea tuturor operațiunilor ilicite cu aceste substanțe, fiind stabilite funcțiile Comisiei Consiliului pentru Stupefiante, modul de raportare a Organului Internațional de control al Stupefiantelor și măsurile ce trebuie adoptate de către acesta spre a asigura executarea prevederilor convenției.
Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, la care România a aderat prin Legea numărul 118/1992, are ca obiect promovarea cooperării între părți astfel încât ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului cu stupefiante și substanțe psihotrope. Convenția definește termenii și stabilește infracțiunile și sancțiunile cu privire la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, competențele părților, procedura în cazul confiscării și dispoziții cu privire la extrădare, părțile acordând mutual asistență juridică pe scară largă, pentru toate anchetele, urmăririle penale, procedurile juridice cu privire la aceste infracțiuni.
La nivelul Uniunii Europene există trei paliere juridice diferite privind lupta împotriva drogurilor: prevenirea toxicomaniei, prevenirea și lupta contra traficului ilicit de droguri, cooperarea internațională. În cadrul Consiliului European de la Viena 11-12 decembrie 1998 șefii de stat de guvern au cerut elaborarea unei strategii integrate și echilibrate în materie de droguri, avându-se în vedere și prevederile Tratatului Uniunii Europene de la Amsterdam, iar în scopul abordării globale și a fenomenului drogurilor au fost adoptate planuri multianuale. Strategia Uniunii Europene în materie de luptă împotriva drogurilor fixează ca obiective principale reducerea cererii și a ofertei și preconizează schimbul de date valide prin întărirea cooperării internaționale.
Integrarea problemei drogurilor în dezvoltarea cooperării ar ajuta mult eforturile Uniunii Europene de a reduce oferta de droguri și consecințele consumului de droguri. În plus, sprijinul pentru a facilita cooperarea dintre poliția internațională și structurile vamale internaționale va rămâne important dacă producția și traficul vor fi combătute eficient. Pentru aceasta acordurile regionale de cooperare, care vor include toate țările aflate pe anumite rute ale drogurilor precum și posibili parteneri, pot juca un rol important în asigurarea unor soluții complexe.
În domeniul informării și cercetării privind Strategia UE pe droguri 2005-2012 se vor avea în vedere măsuri și norme ce vor fi adoptate în vederea consolidării sistemelor și instrumentelor de informare pe droguri utilizând EMCDDA-ul și Europol-ul. O atenție specială va trebui acordată pregătirii profesioniștilor și consultării actorilor publici și privați.
2.3.2. Reglementări juridice în România
Reglementarea juridică a unui domeniu este influențată de factori multipli precum specificul istorico național al sistemului de drept, gradul de perturbare al relațiilor sociale de către fenomenul care generează răspunsul societății, conștientizarea de către legiuitor și voința de a-l îngrădii, de adaptarea la legislația internațională prin aderarea la convențiile internaționale și transpunerea prevederilor acestora în legislația internă. Demersurile Statului Român pentru controlul fenomenului drogurilor, calificat drept unul dintre cele mai periculoase segmente infracționale din sfera criminalității organizate, se situează în anul 1912, odată cu aderarea la Convenția internațională privind stupefiantele semnată la Haga în 1910 și ulterior, prin ratificarea, la 18 mai 1928, a Convenției internaționale privind opiul semnata la 18 februarie 1925.
Prin "Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor" din 24 iulie 1933, ia ființă ca organ de control "Controlul monopolului stupefiantelor", cu atribuții de monitorizare a fabricării, exportului și desfacerii stupefiantelor și a preparatelor cu acest conținut. În anul 1958 prin Legea nr. 58 pentru combaterea abuzului de stupefiante este incriminat acest segment infracțional, iar substanțele calificate astfel morfina, codeina, cocaina și derivații acesteia sunt supuse controlului., iar în Codul penal din 1968, la articolul 312 s-a definit conținutul infracțiunii de trafic de stupefiante. Un pas înaintea în domeniul legiferării este realizat în urma aderării României, la data de 31 decembrie 1973, la Convenția unică asupra stupefiantelor din 25 ianuarie 1961. Convenția, amendată prin Protocolul de la Geneva la 25 martie 1972, stabilește un control al mișcărilor licite ale drogurilor. Odată cu amplificarea fenomenului drogurilor, în scopul prevenirii și combaterii mai eficiente a traficului și consumului ilicit de droguri, legiuitorul a simțit nevoia să mărească pedepsele pentru acest gen de infracțiuni. Astfel, prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului Penal maximul pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută la articolul 312 a fost stabilit la 15 ani, prevăzându-se și interzicerea unor drepturi.
Prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri se definesc pentru prima dată noțiunile de substanțe aflate sub control național, droguri, droguri de mare risc, droguri de risc, precursori, inhalanți chimici toxici, consum ilicit de droguri, toxicoman, cura de dezintoxicare și supravegherea medicală, livrarea supravegheată și investigatori acoperiți. Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și H.G. nr.1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor prezentei legi au constituit baza legală de înființare a unor tipuri de servicii pentru persoanele dependente de droguri precum cura de dezintoxicare, supravegherea medicală, serviciile de post-cură, reabilitare socială și măsuri destinate reducerii consecințelor consumului de droguri. În conformitate cu legea menționată s-au constituit structuri în cadrul Ministerului Sănătății care se ocupă de dezintoxicare intra-spitalicească non-substitutivă, programe de menținere pe metadonă, centrul de evaluare și tratament ambulatoriu și programe de tratare a intoxicațiilor cu supradoze. În aplicarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și a H.G. nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acesteia, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 187 din 19 martie 2002, publicat în M.O. nr. 218 din 01.04.2002, pentru definirea tipurilor de unități medicale ce pot fi abilitate să asigure asistența medicală persoanelor dependente de droguri, precum și a organizațiilor neguvernamentale ce pot fi abilitate să desfășoare activități de prevenire a transmiterii microorganismelor patogene pe cale sanguină în rândul consumatorilor de droguri injectabile. Prin Hotărârea nr. 1359 din 20 decembrie 2000 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Regulamentul cuprinde și modul de realizare a curei de dezintoxicare care se dispune pe baza expertizei medico-legale și se realizează în regim de spitalizare.
Prin H.G. nr.1489/2002 a fost înființată Agenția Națională Antidrog ca o instituție aliniată unor standarde dezvoltate de structuri similare din statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce exprimă un grad ridicat de aplicabilitate a unor programe europene de combatere a acestui flagel. Agenția are ca obiect principal de activitate reducerea cererii și ofertei de droguri, sens în care elaborează Strategia Națională antidrog, asigură coordonarea unitară, centralizează date și monitorizează programe și de asemenea luptă pentru schimbarea societății românești față de consumatorul de droguri, promovând o serie de programe eficiente aplicate în alte țări.
CAPITOLUL III
-ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII-
3.1. Aria cercetării:
Pentru a-mi putea forma o părere obiectivă asupra problematicii persoanelor dependente de droguri sau de alte substanțe ce creează dependență, am realizat partea practică de cercetare a lucrării mele cu sprijinul Spitalului de Urgență din Petroșani, Secția Psihiatrie, cu sprijinul doamnei doctor M. M. Am discutat cu doamna doctor despre tema lucrării mele, și dânsa mi-a oferit tot sprijinul necesar. Doamna doctor, a spus, în mod confidențial, că în secția de psihiatrie a spitalului ajung, în urma urgențelor, tineri ce dezvoltă grave probleme de dependență. Aceștia sunt în primul rând, investigați la camera de urgență, din punct de vedere medical (neurologic, pediatric, etc) după care adolescenții sunt internați o scurtă perioadă de timp la secția de psihiatrie, atunci când situația o cere, pentru a primi consiliere și servicii de specialitate. Am dus ghidul de interviu pregătit, doamnei doctor care a rugat respondenții să îl completeze în mod absolut confidențial, li s-a explicat că datele îmi sunt necesare doar pentru o analiză statistică a problematicii dependenței de droguri, etnobotanice sau de alte substanțe interzise, a tinerilor, problematică ce face obiectul lucrării mele de licență. Un lot de 30 de respondenți au înțeles acest lucru și au fost dispuși să fie chestionați. Situația grafică a acestora în funcție de sex o exprim în graficul următor:
Am constatat astfel că procentul majoritar (60%), este reprezentat de respondenții de sex masculin în timp ce diferența procentuală aparține respondenților de sex feminin (40%).
Pentru a întregii imaginea lotului studiat, am analizat datele privitoare la vârsta. Acestea au indicat grafic datele din figura următoare.
Din acest punct de vedere, am apreciat ca fiind un fapt pozitiv, acela că, lotul studiat a reușit să acopere respondenți de diferite vârste, de la cele mai mici de 16 ani până la cele peste 24 de ani. Majoritatea procentuală de două cincimi dintre respondenți (40%) aparține celor cu vârste între „18 ani și o lună și 21 de ani, aceștia sunt urmați de puțin mai mult de un sfert dintre respondenți (27%) ce au vârste până în 16 ani. Subiecții cu vârste cuprinse între 21 de ani și o lună și 24 de ani, reprezintă o cincime dintre respondenți (20%). Procentul minim de 13% aparține procentual respondenților ce au vârsta de peste 24 de ani.
După ce am stabilit care este aria de cercetare, voi reaminti care sunt obiectivele pe care în propun să le ating pe parcursul cercetării, pentru a îmi forma o părere cât mai obiectivă în ceea ce privește felul în care problematica drogurilor și implicit a dependenței, influențează tânăra generație:
Ce sunt drogurile;
Dacă există tentația consumului de droguri;
Dacă au în cercul lor de prieteni sau cunoștințe persoane care consumă droguri sau alte substanțe interzise;
Dacă cunosc riscurile la care se supun în cazul consumului;
3.2. Metodologia cercetării:
Pentru o mai bună analiză și o interpretare cât mai corectă a priorităților în asistența socială cu privire la problematica dependenței de droguri sau a altor substanțe interzise, am folosit în cercetare, metode și tehnici sociale de tip cantitativ (interviul) și calitativ (studiu de caz).
Astfel pot enumera faptul că am apelat la următoarele metode de cercetare:
analiza literaturii științifice de specialitate;
interviul – este o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane. Acesta se bazează pe comunicarea verbală și presupune întrebări și răspunsuri ca și chestionarul (scris). Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, întrevederea nu este obligatorie. Utilizarea acestuia în cercetare trebuie să conducă la stabilirea relațiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor.
studiu de caz: am realizat studii de caz referitoare la persoanele care au consumat droguri. Am realizat aceste studii de caz pentru a evidenția care sunt serviciile asistențiale de care beneficiază persoanele din România, și tot odată pentru a scoate în evidență nivelul la care s-a ajuns în acordarea unor servicii specializate în ceea ce privește tratarea persoanelor dependente și necesitatea de a elabora servicii la noi în țară;
analiza și interpretarea statistică a datelor relevante temei vizate.
CAPITOLUL IV
-ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR-
Am stabilit anumite priorități în analiza datelor obținute cu ajutorul ghidului de interviu, pentru a cunoaște mai bine realitatea, direct de la persoane care au urmat acest drum al drogurilor care distrug efectiv destinele tinerilor implicați și de la familiile acestora care duc o luptă permanentă pentru a scăpa de problematica dependenței, tocmai pentru a descoperi ce trebuie făcut și cum putem stopa acest fenomen, dacă informarea persoanelor are efect asupra atitudinii pe care o au aceștia în ceea ce privește problematica drogurilor.
4.1. Cauzele care au determinat consumul de droguri, etnobotanice sau alte substanțe interzise: Ca orice viciu, chiar și cei ajunși dependenți, au avut la început cel puțin o motivație personală pentru a începe să consume droguri sau etnobotanice. Din acest punct de vedere am dorit să știu pentru început ce reprezintă timpul liber pentru ei.
Răspunsurile primite au arătat ca majoritatea respondenților, un procent de 50% preferă să își petreacă timpul liber, alături de prieteni, în anturajul celor asemenea lor, unde se simt înțeleși și unde se pot manifesta așa cum consideră ei și nu respectând anumite norme și valori date de regula societății. O treime dintre respondenți (30%) preferă să se relaxeze în timpul liber, în fața calculatorului. Aceștia sunt cei care preferă socializarea rețelelor de pe internet, în detrimentul unor prietenii reale, preferă jocul pe calculator pe care, statistica, arată că uneori în duc la extrem, lucru absolut periculos pentru dezvoltarea lor psihosocială, la un moment dat. În procente minime egale de 10%, respondenții au răspuns că își petrec timpul liber în fața televizorului sau în alte feluri.
Am dorit să știu care au fost motivele care i-au determinat să înceapă consumul de droguri, de substanțe etnobotanice sau de alte substanțe ce dau dependență.
Încă odată, problematica anturajului nepotrivit iese în evidență deoarece jumătate dintre respondenți (50%) au declarat că au început consumul de droguri sau de etnobotanice sub influența prietenilor alături de care au format un anturaj serios și cu influențe negative asupra tuturor celor care îl formează.
O cincime dintre respondenți (20%) au răspuns că la început au făcut acest lucru doar din distracție, dar așa cum se cunoaște, aceste substanțe odată consumate, creează într-un timp foarte scurt, dependență. O zecime dintre respondenți (10%), au declarat că au fost curioși în timp ce un procent de 13,33% dintre ei au recunoscut că au început să consume droguri și etnobotanice într-un moment dificil al vieții lor când au fost deprimați. Procentul minim de 6,67% aparține respondenților care au recunoscut că, motivele pentru care ei au început să consume substanțe interzise, nu s-au găsit enumerate de mine în chestionar. Pentru a demonstra legătura ce există între influența anturajului, petrecerea timpului liber și motivele care au dus la consumul de substanțe interzise voi realiza o corelație între aceste date pe care o voi exemplifica în anexa 2.
Existența „magazinelor de vise”, sub orice formă ar exista ele (farmacii naturiste, magazine cu profil de îngrășăminte naturale, etc.) sunt pentru persoanele dependente o continuă provocare, care le întreține viciul, chiar dacă acest fapt este ilegal. I-am întrebat, în legătură cu această situație prin faptul că, existența sau inexistența acestora le influențează dependența. Dacă ei cred sau nu, că desființarea acestor magazine ar contribui la stoparea viciului lor.
Răspunsurile au fost aproape echilibrate, dar, procentul majoritar de 53.33% a aparținut respondenților care au declarat că ar continua să consume substanțe interzise, chiar dacă aceste magazine nu ar exista, sau s-ar desființa. Cred că ar fi fost în stare de orice sacrificiu, doar să poată face rost din alte locații de substanțele ce i-au creat dependența. Diferența procentuală de 46.67% aparțin celor care au mai păstrat un pic de optimism și „cred” că dacă s-ar desființa aceste „magazine de vise” ei ar fi renunțat mai ușor la droguri sau la alte substanțe ce au creat dependența.
Pot spune ca o concluzie, că apariția consumului de droguri ce duce la o dependență serioasă și în același timp periculoasă este influențată de mai mulți factori, care, prin coexistența lor în comun duc la ceea ce se întâmplă azi în societate. Persoane aflate în situații dificile din punct de vedere psihosocial cad ușor în puterea unor anturaje negative, în cadrul cărora, mânați de curiozitate, de dorința de a se distra „altfel” încep a consuma „puțin” ajungând la final să fie dependenți.
4.2. Cunoștințe despre consumul de droguri sau alte substanțe interzise: Poate acest flagel al mileniului trei ar putea fi serios diminuat, dacă societatea ar fi mai informată. Poate ar trebui să tratăm cu mai mult respect factorii de informare, la orice vârstă. Societatea în care trăim, pe lângă faptul că este într-o permanentă adaptare, ea pune factorul uman în fața unor încercări, din ce în ce mai diverse. Există oameni care o duc bine din punct de vedere financiar, dar se simt singuri și neînțeleși și caută alinare în consumul de substanțe interzise, în alcool sau apucă să aibă alte vicii negative. Dar se întâmplă acest fapt, tot așa cum în paralel, pot exista persoane care o duc foarte greu din punct de vedere material și care cred că este mai ușor să caute alinarea în consumul de droguri sau etnobotanice, ajungând, pentru acest viciu să își pună viața în pericol, își pot neglija familiile și copiii lor ajung dependenți, etc. Din aceste considerente, cred că, dacă am fi mai bine informați, indiferent de vârstă, la momentul dificil din punct de vedere psihosocial din viața noastră am putea face alegeri mai pozitive, care să nu ne pună viața în pericol.
Vârsta la care dependenții de droguri și etnobotanice, cad în această patimă este deosebit de importantă.
Majoritatea procentuală (40%), în acest caz aparține respondenților care au deprins acest obicei nociv la o vârstă foarte dificilă, la adolescența când aveau între 17 și 18 ani. Este perioada de cumpănă a fiecăruia dintre noi, dar se pare că respondenții au trăit momente dificile, poate nu au fost înțeleși, poate s-au simțit abandonați din punct de vedere social (părinți despărțiți și cu alte probleme de ordin social, anturaj nepotrivit, influența vreunui părinte, acesta fiind alcoolic, etc.), poate au dorit să braveze în fața celorlalți, astfel că au ajuns să consume droguri sau alte substanțe ce au creat dependență. O cincime dintre respondenți (20%), au declarat că au început să consume substanțe interzise când aveau vârste cuprinse între 15 și 17 ani. Și în cazul acestora pot exista multe motive de ordin financiar, social dar nu în ultimul rând, motive ce țin de dorința lor de a fi „altfel” de a se crede „unici” dar în sensul negativ al cuvântului. La aceste vârste ei nu pot lua decizii corecte și nu pot avea doar ei singurii responsabilitatea faptelor lor. Aici o parte din vină o poată părinții, în primul rând și nu în ultimul rând, comunitatea în care acești respondenți trăiesc zi de zi. Este îngrijorător faptul că așa exista și un procent de 10% dintre respondenți care au răspuns că au început să consume etnobotanice înainte de a împlini 15 ani. Aceștia au fost, în mod siguri, influențați în mare măsură de dezechilibrele de ordin social din propriile lor familii sau dintre proprii lor prieteni. Un procent de 13.33% au spus că au căzut în patima acestui viciu (consumul de droguri), la vârste cuprinse între 18 și 20 de ani. A fost momentul în care s-au simțit debusolați, societatea cu greu le-ar fi putut oferii alternative imediate (locuri de muncă, locuri de relaxare, o muncă plătită decent, etc.) astfel că, li s-a părut mai ușor să uite de toate prin starea de euforie dată de consumul de etnobotanice sau de alte substanțe ce creează dependență. O zecime dintre respondenții acestui ghid de interviu, au declarat că au deprins acest obicei când aveau vârste cuprinse între 20 și 22 de ani. Este o vârstă la care aceștia abia așteptau să intre în viață, sa aibă un loc de muncă, să se realizeze profesional, să aibă propriul lor drum fără a fi dependenți de familiile lor. Desele încercări nereușite de a se realiza profesional ia dezamăgit și fiind într-o ușoară stare de depresie au căzut ușor sub influența unui anturaj nepotrivit care le-au adus „alinare” într-un mod periculos pentru viața lor. Doar un procent minim de 6.67% au declarat că au devenit consumatori de droguri sau etnobotanice după împlinirea vârstei de 22 de ani. Poate aceștia sunt cei care au reușit să pornească în viață din punct de vedere profesional, dar social s-au simțit neglijați, neînțeleși sau poate au avut propriile lor motive, dar au avut pe deplin răspundere alegerii pe care au făcut-o.
Se pare că pot exista o multitudine de motive la orice vârstă, pentru ca persoanele mai slabe din punct de vedere al adaptării psihosociale să poată face alegeri greșite sau poate că aceste persoane nu sunt suficient de informate la momentul inițial.
Fiecare, dintre respondenți, în funcție de statutul lor social sau în funcție de anturaj sau în funcție de alte considerente, au consumat la început diferite substanțe. I-am chestionat în această privință și am primit următoarele răspunsuri.
Tipul substanțelor pe care le-au consumat respondenții a fost influențat de factori diferiți. Astfel pot afirma că la vârste mai mici a fost mai la îndemâna a 6,68% dintre respondenți să consume băuturi energizante, pe care le găseau mai ușor la toate supremaket-urile din oraș. Faptul că un drog mai scump este mai dificil de procurat se poate observa din faptul că doar o zecime dintre respondenți (10%) au declarat că au devenit dependenți de heroină, sau de procentul de 20% al celor care au declarat că obișnuiesc să consume cocaină. În urma analizei efectuate am putut constata că o treime dintre respondenți (30%) sunt dependenți de ketamină, substanță care se comercializează mai des și mult mai ușor. În procente egale de 13,33% au fost respondenții care au recunoscut că sunt dependenți de menfetamină sau de cannabis. Diferența procentuală de 3.33% aparține respondenților care au spus că ei sunt dependenți de alte substanțe decât cele menționate de mine în chestionar, dar nu au dorit să menționeze care sunt aceste.
Poate au devenit consumatori, involuntar, fără a fi informați asupra aspectelor medicale și a problemelor de ordin psihic pe care aceste substanțe le pot induce asupra organismului lor.
În procente egale de câte o treime (30%) au fost cei care au declarat că în urma consumului de substanțe interzise au resimțit stări de depresie sau o gândire confuză. O cincime dintre respondenți (20%) au recunoscut că au simțit o profundă stare de anxietate în timp ce 13% dintre respondenți au avut grave probleme de ordin medical deoarece au pierdut serios în greutate într-un timp scurt. Dar a exista și un procent de 7% dintre respondenți care au declarat că au resimțit alte tipuri de disconfort în urma consumului de droguri.
Am dorit să aflu din parte persoanelor dependente cu ce asociază ei, personal, noțiune de drog, astfel că le-am oferit câteva variante.
În acest caz am putut să constat că persoanele dependente asociază în mod diferit noțiunea de „drog”, în funcție de substanța consumată, în funcție de vârsta respondentului și nu în ultimul rând în funcție de cantitatea consumată. Majoritatea procentuală de mai bine de jumătate (60%) aparține celor care au declarat că asociază drogul cu o stare de bucurie și euforie, de aceea, acestei categorii de respondenți le este foarte greu să renunțe la acest viciu. În procente egale de 13.33% s-au aflat respondenții care au declarat că asociază consumul de droguri cu stări de pericol, disperare sau decadență sau cu o acută stare de singurătate. Tot în procente egale de 6.67% s-au aflat și respondenții care asociază drogul cu șomajul sau cu alte situații.
Am dorit să știu dacă consumatorii frecvenți ai substanțelor interzise cunosc efectul consumului de droguri sau de substanțe denumite generic „plante etnobotanice”, pentru a conștientiza riscurile la care se supun.
Doar un procent puțin mai mare de o treime (33%) dintre respondenți au declarat că nu cunosc care pot fi efectele drogurilor sau ale etnobotanicelor asupra sănătății lor. Aceștia au recunoscut că nu sunt foarte informați, am presupus că în rândul acestor respondenți sunt consumatorii cu vârste fragede care nu pun preț pe informați aproape deloc. Ei au ajuns să consume doar pentru distracție sau o evadare de moment fără să își fi pus vreodată problema efectelor pe care substanțele le-ar avea asupra sănătății lor.
Dar, am evidențiat un aspect total negativ, faptul că mai bine de două treimi (67%) dintre respondenți, au ajuns dependenți de etnobotanice, deși cunoșteau efectele acestora asupra sănătății lor. Este acest lucru un semnal de alarmă deoarece, fiind într-o oarecare măsură informați, respondenții ar fi avut toate motivele să ceară ajutor și sprijin pentru ca astăzi să nu se enumere printre persoanele dependente.
Am presupus în acest caz, că, poate persoanele informate nu au primit informațiile corecte, dacă acestea nu au ajuns să tragă un serios semnal de alarmă. Am dorit să știu care este opinia lor cu privire la locul unde cred că ar trebui să primească informații corecte, pertinente și tot odată folositoare.
Analiza rezultatelor primite, au arătat că marea majoritate a respondenților (66.67%) își doresc să fie mai bine informați chiar la școală. Sunt de părere că pedagogul școlii împreună cu echipa de specialiști i-ar putea ajuta și sprijinii chiar în mediul unde își petrec o mare parte din timp, adică atunci când frecventează cursurile școlare. Acest lucru se poate face în timpul orelor de dirigenție, sau în timpul altor activități extrașcolare când ei sunt în compania cadrelor didactice și a colegilor lor. O zecime (10%), dintre respondenți au încredere în informațiile primite în cluburile pe care le frecventează. A existat și un procent minim (6.67%), al subiecților care au încredere în informațiile primite în propria lor familie. Semnificativi procentual (13.33%) sunt și respondenții care își doresc să primească informații despre viciul dăunător pe care îl au, de la specialiștii centrelor de asistență socială sau de la profesioniștii sociali ce activează în cadrul unor asociații nonguvernamentale de profil social. Diferența procentuală (3.33%) aparține respondenților care ar dori să primească informații din alte părți decât cele enumerate de mine. Aceștia, este posibil să aibă mai multă încredere în grupul lor de prieteni, sau poate sunt mai singuratici și nu caută deloc să fie informați.
Respondenții mei, am aflat în urma discuției cu doamna doctor M.M. și a personalului de la spital, se confruntă cu o multitudine de probleme de ordin psihosocial, sunt influențați de anturaje nepotrivite, se resimt în urma unor situații dificile de ordin material (au rămas fără loc de muncă) și debusolați, crezând că societatea nu mai are soluții la problemele lor s-au refugiat în consumul de droguri, de etnobotanice sau de alte substanțe interzise astfel încât pot afirma că Ipoteze nr.1 de la care am pornit „ Dacă anumite persoane au probleme psihosociale (stimă de sine scăzută, probleme familiale, o mare influență a anturajului în luarea deciziilor, neimplicarea în activități sănătoase de petrecere a timpului liber, lipsa de informații referitoare la efectele negative ale drogurilor), atunci există un risc crescut ca aceste persoane să înceapă să consume droguri sau alte substanțe interzise” se confirmă.
4.3. Consecințe ale consumului de droguri sau alte substanțe interzise: Așa cum a dovedit realitățile din societate, în ultimii ani, consumul de substanțe interzise, creează din ce în ce mai ușor, dependență și au influențe majore, până la deces în unele situații, asupra persoanelor dependente.
Dacă persoanele intervievate, au ajuns să fie tratate de urgență în cadrul unei instituții medicale, am dedus că este foarte posibil ca acestea, pe lângă probleme de ordin medical, să fi suferit și modificări de comportament.
Doar o cincime (20%) dintre respondenți au declarat că nu au remarcat modificări de comportament în ceea ce-i privește, în timp ce, așa cum era de așteptat, procentul majoritar (80%) îl reprezintă cei care au suferit modificări comportamentale de grade diferite, în urma consumului de droguri sau de produse etnobotanice.
În urma discuției avute cu personalul medical am înțeles că respondenții care au răspuns pozitiv la întrebarea precedentă, au acuzat stări de nervozitate, anxietate, agitație, letargie, iar unii dintre ei manifestau indiferență.
În cazul respondenților, influența persoanelor din grupul de prieteni este și ea de asemenea importantă, astfel că i-am întrebat pe aceștia dacă și ei au influențat pe cineva, la rândul lor.
Mai mult de jumătate dintre respondenți (60%) au recunoscut că au influențat la un moment dat persoane din anturajul lor să consume droguri sau alte substanțe interzise. Au dorit ca prietenii lor să experimenteze alături de ei stările date de substanțele etnobotanice și droguri. Li s-a părut normal ca făcând parte din același anturaj și prietenii lor să devină consumatori. Diferența procentuală de 40% aparține respondenților care au declarat că ei nu influențat pe nimeni la rândul lor deoarece consumă doar când sunt singuri sau când se află în compania altor persoane deja consumatoare. E posibil ca aceștia să fie conștienți de efectele acestor substanțe și doresc ca fiecare să ia propriile decizii referitoare la consum, fără influența cuiva din afară.
Datorită consumului de droguri și substanțe etnobotanice, un procent semnificativ de 80% dintre respondenți au răspuns că starea lor de sănătate este afectată. Doar o cincime dintre respondenți (20%) încă nu au resimțit schimbări majore ale stării lor de sănătate. Deoarece marea majoritate a respondenților au recunoscut că sănătatea lor a avut de suferit am dorit să cunosc ce tip de suferințe au avut din cauze consumului de droguri sau de etnobotanice.
Un sfert dintre respondenți au recunoscut că au ajuns „la spital, la Serviciul de Urgență” în urma abuzurilor de substanțe interzise, în timp ce mai bine de o treime dintre respondenți (37,50%) au declarat că „au suferit pierderi de memorie”. Au suferit de pe urma unei „hemoragii” un procent de 16,67% dintre respondenți chestionați și mult mai grav a fost faptul că a existat un procent de 8,33% de persoane care au suferit „complicații la nivelul organelor interne”. Ultimul procent (12,50%), în acest caz, aparține respondenților care au declarat că au suferit „alte tipuri de complicații” și au enumerat doar simple dureri de cap, stări de greață etc.
Deși starea lor de sănătate a avut de suferit în mod semnificativ, am fost curioasă să știu dacă au continuat să consume droguri și substanțe etnobotanice.
Procentul majoritar de 76,67% îi reprezintă pe cei care au declarat că au continuat să consume deși starea lor de sănătate lăsa de dorit. Întrebati asupra motivelor care i-au determinat să facă acest lucru, ei au răspuns că starea indusă de drog a primat în fața sănătății, dar a fost și un procent de 23,33% care au recunoscut că în urma deteriorării stării lor de sănătate nu au mai continuat să consume droguri și alte substanțe interzise. Acești respondenți se aflau acum în spital deoarece urmau un tratament pentru a-și îmbunătății starea de sănătate.
Există în prezent centre și spitale specializate pe servicii care să îi ajute pe cei care au picat în patima dependenței de droguri.
Marea majoritate a respondenților (56,67%) au declarat că nu au fost internați într-un centru specializat care să îi ajute să depășească dependența de droguri. Au invocat motive diferite de la cele de ordin social, la cele de ordin material, dar a existat și un procent de 43,33% dintre respondenți care au recunoscut că au fost internate în centre specializate. Unii dintre aceștia au ajuns internați în urma prezentării la spital, la camera de urgență sau doar la insistența familiilor lor. I-am întrebat pe aceștia din urmă, unde au fost internați iar răspunsurile primite au fost următoarele:
Mai bine de o treime dintre respondenții care au declarat că au fost internați (30,76%), au primit tratament și sprijin specializat la secția de psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgență. Procentul următor de 23,10% este al celor care, sprijiniți de familii, au reușit să fie internați la o „clinică specializată în alt oraș”. Am remarcat, în sens pozitiv, implicarea unor fundații nonguvernamentale atunci când în urma răspunsurilor primite, 30,76% dintre respondenți au beneficiat de serviciile lor. Ultimul procent (15,38%) aparține respondenților care au declarat că au fost internați în „altă parte” pentru a putea fi sprijiniți să scape de dependență.
Având în vedere dificultățile de tratament care se pot ivi în cazul persoanelor dependente, o latură deosebit de importantă în recuperarea acestor persoane, o are partea de consiliere specializată.
De consiliere au beneficiat mai bine de jumătate dintre respondenții chestionați (53.84%). Este un lucru extrem de pozitiv că, acești subiecții au avut parte de sprijinul psihologilor, pentru a depăși o perioadă de criză din viața lor, și tot odată pentru a înțelege care sunt problemele grave cu care se confruntă din toate punctele de vedere (social, medical, etc.) Dar este destul de îngrijorător procentul de 46.16% al respondenților care nu au beneficiat de această oportunitate. Aceștia, în opinia mea, sunt mult mai greu de recuperat deoarece, fiind sub influența stărilor date de consumul de droguri și de etnobotanice aleg anturaje diferite, refuză orice sprijin venit din afară sau poate, unii dintre ei, nu sunt deloc interesați de ajutorul specializat pe care îl pot primi.
Deoarece o parte dintre respondenți, ai beneficiat într-o măsură mai mare sau mai mică de sprijin specializat, doresc în continuare să arăt ce tip de sprijin au primit.
Am putut constata că specialiștii care au acordat sprijin persoanelor dependente, au încercat să adapteze, fiecăruia dintre cei implicați, tipul de terapie care li s-a potrivit. Astfel am realizat că majoritatea procentuală (38.46%), aparține respondenților care au beneficiat de „terapie de grup”. Este una dintre cele mai eficiente tipuri de terapii, pentru că dependentul, în acest caz, vine în contact și cu alte persoane cu probleme asemănătoare cu a lui. În aceste cazuri ei simt că nu sunt judecați sau marginalizați, ci, din contră, sunt înțeleși, sprijiniți și pot, chiar ei, la rândul lor să învețe din experiența colegilor de grup.
Puțin mai mult de o cincime dintre subiecți (23.09%) au declarat că au fost consiliați, dar în cadrul unor „ședințe individuale”. Este cazul celor care, abia acum acceptă ideea că ei au o gravă problemă și astfel, această metodă le dă încredere și tot odată sprijinul mult așteptat. Un procent de 15.38% dintre subiecții lotului studiat, au răspuns la această întrebare, recunoscând că au parte „de terapie comportamentală” și că acest tip de terapie este benefic în cazul lor.
În procente egale de 7.69% dintre respondenți au răspuns că au beneficiat de „servicii medico-psihiatrice” atunci când au fost aduși de urgență la camera de gardă a spitalului, de „grupuri de întra-ajutorare” când au fost luați în evidența unor fundații nonguvernamentale, sau de alte tipuri de terapii.
Consumul sau abuzul de droguri sau de substanțe etnobotanice, zdruncină din greu toată viața persoanei care ajunge dependentă. Aceștia ajung să fie total schimbați, din toate punctele de vedere, față de ceea ce erau ei înainte de a consuma aceste substanțe periculoase. Ajung să nu își mai găsească locul în comunitatea din care fac parte și caută permanent o cale de scăpare. Se vor acceptați, dar fără să realizeze, că cei care trebuie să se schimbe sau să se adapteze sunt chiar ei.
Ajung să neglijeze astfel, anumite activități importante în viața lor de dinainte de a fi dependenți.
Este un lucru extrem de negativ, acela că respondenții chestionați, în proporție de o treime (30%), au declarat că au ajuns în urma dependenței să își pericliteze studiile și implicit educația. Aceasta deoarece au început consumul de droguri sau de substanțe etnobotanice, la vârste fragede (undeva peste 15 ani), vârstă la care nu au puterea de a lua decizii foarte responsabile, astfel că și-au pus în pericol viitorul lor atât cel profesional cât și cel social. Un procent puțin mai mare de un sfert (26.67%) dintre respondenți, au declarat că au renunțat la vechile prietenii, din comunitatea în care trăiesc în beneficiul unor alți prieteni care le susțin dependența și care nu prezintă pentru aceștia un anturaj favorabil. O cincime dintre respondenți (20%), s-au înstrăinat de propriile lor familii, deoarece încă nu au conștientizat că se confruntă cu o problematică majoră a societății din ziua de azi, astfel că refuză orice fel de sprijin și își evită în primul rând familia. Un procent de 13.33% dintre subiecți au renunțat la activitățile sportive, care înainte de a deveni dependenți, le aduceau mari satisfacții. În procent de 6.67% au fost respondenții care au sacrificat chiar latura lor profesională în beneficiul dependenței de droguri. Aceștia și-au pierdut locurile de muncă și în prezent trec prin momente extrem de dificile și au mare nevoie de tot sprijinul specializat pe care îl pot primi. Doar un procent minim de 3.33% dintre respondenți au spus că au neglijat alte tipuri de activități decât cele menționate de mine în chestionar.
Deoarece, activitățile enunțate anterior, au fost afectate într-o oarecare măsură, am dorit să știu dacă respondenții acestui chestionar, au risca vreodată să meargă la școală, la serviciu, la facultate sau în alte părți, sub influența substanțelor pe care le consumă.
Ceva mai mult de un sfert dintre respondenți, 26.67%, au declarat că au fost în instituțiile unde își desfășoară o parte din timp, sub influența substanțelor periculoase pe care le consumă. În aceste cazuri sunt cei care, anterior, au declarat că și-au neglijat activitățile profesionale, ajungând astfel să își piardă locul de muncă sau să fie exmatriculați. Procentul majoritar, în acest caz de aproape trei sferturi dintre respondenți (73.33%) a fost exprimat de cei care au răspuns că nu au fost la școală, la serviciul sau în alte instituții sub influența drogurilor. Aceasta deoarece, unii dintre ei, încearcă încă, să se poarte normal și încă nu sunt pregătiți să își recunoască problematica dependenței cu care se confruntă. Vor să pară în față persoanelor din comunitate aceiași oameni, dar în anumite anturaje și uneori chiar singuri, consumă droguri și substanțe etnobotanice suficient de des pentru că au ajuns dependenți.
Oare faptul că au de ascuns o problemă majoră din punct de vedere social le îngreunează persoanelor dependente,relațiile din comunitatea în care trăiesc. Se simt sau nu vinovați că sunt „altfel” sau recunosc ei înșiși că se comportă „altfel”. Acest grad de vinovăție îl voi exemplifica grafic în continuare:
Există în mod real un sentiment de vinovăție în rândul persoanelor ajunse dependente de droguri sau de substanțe etnobotanice, deoarece am putut să constat că mai mult de jumătate (53%) dintre aceștia încearcă „uneori” acest sentiment, în momentele lor de luciditate și atunci când nu pierd contactul cu realitatea. Se simt vinovații față de familiile lor, de modul în care creează probleme în grupul lor de prieteni și nu în ultimul rând se simt vinovați față de partenerii lor. O cincime dintre respondenți au răspuns categoric cu „da” în ceea ce privește existența sentimentelor de vinovăție pe care le resimt după ce consumă droguri sau substanțe interzise. A existat și un procent puțin mai mare de un sfert dintre respondenți, 26.67% care nu se simt vinovați în nici un fel, fată de nimeni din comunitatea lor, ci, se cred ei înșiși victime și spun că cei vinovați sunt cei din jurul lor.
Măsura sentimentului de vinovăție se simte în măsura în care, respondenții îi neglijează pe cei apropiați.
A fost un fapt regretabil să constat în urma analizei efectuate că procentul majoritar de 45% aparține respondenților care au declarat că și-au neglijat familia „în foarte mare măsură”, este vorba, cred, de atitudinea lor generală, schimbată în urma consumului de droguri sau de alte substanțe interzise. Cred că neglijarea familiei este lucrul cel mai la îndemână deoarece, persoana dependentă îi are mai apropiați în primul rând pe membrii familiei sale și ei suportă în primul rând consecințele dependenței lor. Frații și surorile persoanelor dependente sunt neglijați „în foarte mare măsură” în cazul a 22% dintre respondenți. Alte rude suportă problematica dependenței de droguri „în potrivită măsură” din partea a 10% dintre subiecții lotului studiat. Prietenii și alte persoane cunoscute dependenților de droguri, sunt afectați de această problemă doar „în foarte mică măsură” în cazul a 5% dintre respondenți.
Am putut observa în această parte a cercetării mele că, persoanele consumatoare de droguri sau de alte substanțe interzise, au în primul rând, probleme de comunicare cu familiile lor, cu prietenii și nu în ultimul rând cu specialiștii dispuși să îi ajute. Acest fapt este influențat în mare măsură de mediul din care provin persoanele dependente. Faptul că aceștia trăiesc în orașe mici, în comunități restrânse, iar viitorul lor pare să fie îngustat de mentalitățile comunității în care trăiesc, mă duce la concluzia că cea de a doua ipoteză a lucrării mele se confirmă: Cu cât zona în care se găsesc persoanele afectate de dependență este mai marginalizată din punct de vedere social , cu atât serviciile specializate sunt minime, astfel că recuperarea și reintegrarea acestor persoane în societate se realizează cu dificultate.
În final, pentru a întregi imaginea de ansamblu a persoanelor chestionate, am dorit să știu cu ce se ocupă fiecare dintre ei:
Marea majoritate a respondenților (60%) s-au dovedit a fi elevi și studenți, în timp ce o cincime dintre respondenți (20%), se confruntă cu statutul de „șomer”. Doar un procent de 13, 33 dintre respondenți au un loc de muncă, deci sunt „angajați” în timp ce diferența procentuală de 6.67% aparține subiecților care au declarat că se află în alte situații decât cele enumerate de mine în chestionar.
Majoritatea respondenților care au răspuns chestionarului meu a aparținut în procent de două cincimi (40%) respondenților care au domiciliul în orașul Petroșani, aceștia sunt urmați în procent de 20% de respondenții care au declarat că locuiesc în orașul Petrila. O zecime dintre respondenți (10%), au declarat în procente egale, că au domiciliul în orașul Vulcan sau în alte localități din afară Văii Jiului, procentul celor care locuiesc în orașul Lupeni este de 13.33%. în timp ce diferența procentuală de 6.67%, aparține respondenților care au răspuns că locuiesc în orașul Uricani.
Pot constata cu acest prilej că problematica dependenței de droguri sau de alte substanțe interzise, există în orice localitate, sunt peste tot se pare, oameni predispuși din motive diverse, să cadă în patima dependenței și astfel să ajungă să aibă o mare nevoie de sprijin, în primul rând din partea societății, care trebuie să renunțe la mentalități vechi și periculoase în același timp pentru semenii noștri, și în al doilea rând din partea specialiștilor din domeniul social, care ar trebui să își adapteze în permanență serviciile și metodele de a-i ajuta pe cei aflați în dificultate.
CAPITOLUL V
STUDII DE CAZ
Am realizat două studii de caz referitoare la persoanele care au consumat droguri, pe baza datelor primite din partea personalului medical de la Spitalul din Petroșani, care m-a sprijinit pe tot parcursul documentării mele, pentru a arăta care sunt serviciile de care beneficiază persoanele dependente și pentru a scoate în evidență nivelul la care s-a ajuns în acordarea unor servicii specializate în ceea ce privește tratarea persoanelor dependente și necesitatea de a elabora servicii la noi în țară.
Studiul de caz este una dintre tehnicile folosite de către asistentul social. Este o analiză amănunțită a unei persoane sau a unui grup, pentru a surprinde un model al unui fenomen social. Cazul trebuie situat în context, trebuie formulată problematica etc. Studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de cercetare focalizată pe un caz concret care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizații, cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale contextuale. Acesta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative. Studiul de caz definește „o strategie de realizare a unei cercetări care necesită investigații empirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într-un context de viață real și utilizând multiple surse de informații (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)”.
STUDIU DE CAZ 1.
1. Date Beneficiar: George G., 18 ani
2. Istoricul social al beneficiarului
George face parte din familia constituită dintre părinții Ioana și Mihai locuind împreună cu aceștia într-un apartament modest. George mai are două surori mai mici Alina și Maria, George fiind elev în clasa a XII-a la un liceu din orașul natal. Tânărul cu un semestru în urmă a înregistrat un absenteism pronunțat, motiv pentru care s-a luat legătura cu familia sa. Astfel d-na dirigintă a putut observa că și în familia lui George există probleme serioase. La momentul în care s-a luat legătura cu părinții lui, tatăl acestuia era sub influența băuturilor alcoolice iar mama sa era total dezinteresată de soarta copiilor săi. Diriginta clasei a observat că tânărul și-a schimbat foarte mult comportamentul, era tot mai palid, cu cearcăne accentuate și foarte agitat în cadrul orelor de curs, nu era deloc comunicativ, în schimb avea mereu o dispoziție agresivă față de toți cei care întrebau despre starea lui. Întârzia frecvent la programul educativ și imediat cum ajungea crea probleme colegilor din jur. După o cercetare mai amănunțită a situației, s-a observat că mediul familial nu este tocmai propice pentru dezvoltarea copilului.
Tatăl lui George este șomer, iar mama sa este casnică. Veniturile familiei provin doar din ajutorul de șomaj al tatălui și alocația celor trei copii. Datorită greutăților cauzate de insuficiența banilor, tatăl a devenit dependent de alcool, irascibil și își supunea frecvent familia unor abuzuri verbale și chiar fizice. George face parte din anturajul unor copiii ce provin și ei din familii dezorganizate, astfel că și el a ajuns dependent de substanțe halucinogene.
3. Nevoi identificate
Asistentul social a identificat nevoile lui adolescentului ca fiind în primul rând de natură emoțională și de natură medicală. Tânărul trebuie ajutat să se îndepărteze de anturajul nepotrivit din care face parte și totodată consiliat de către echipa multidisciplinară pentru a scăpa de starea de dependență creată de consumul de droguri. Foarte multe elemente au condus la modificarea majoră a vieții acestuia: starea sa de sănătate, modificările în tipurile de servicii pe care le primesc din partea asistenței sociale (familia acestuia fiind integrată de curând într-un program social de întrajutorare). Nevoile identificate în cazul lui George sunt de natură medicală, fiziologică, hrana este insuficientă (tatăl său cheltuind mare parte din venituri pe alcool), îmbrăcămintea nu este corespunzătoare, George fura din casă diferite lucruri pentru a le vinde și a putea să-și procure substanțele halucinogene de care a ajuns dependent, din păcate la o vârstă fragedă. Are nevoi afective, dorindu-și foarte mult dragostea și înțelegerea părinților săi, liniște în casa sa, atenție pentru el și surorile lui, motiv pentru care s-a integrat într-un anturaj greșit și a căpătat vicii periculoase în primul rând pentru sănătatea sa. Nevoile de natură emoțională, de apartenență la un grup social sportiv , de utilitate socială sau școlară, reies din faptul că George este mereu în căutare unui mediu social căruia să-i aparțină.
4. Acțiuni întreprinse
Serviciul Public de Asistență Socială al Primăriei a aflat despre acest caz de la Serviciul de Urgență al Spitalului X unde George a fost transportat de urgență de la școală deoarece prezenta simptome ce necesitau urgente îngrijiri medicale de specialitate datorită consumului de droguri. A ajuns în cadrul serviciului de urgență a spitalului prezentând: dilatarea pupilelor, creștere a temperaturii corporale și a tensiunii arteriale, grețuri și somnolență – toate aceste simptome au indicat personalului medical că au de a face cu grave efecte ale substanțelor halucinogene. După ce Serviciul Public de Asistență Socială al Primăriei a luat la cunoștință despre toate problemele pe care le întâmpină acest tânăr în cadrul familiei sale, s-a luat decizia de a fi sprijinit și consiliat de către specialiștii centrului de asistență socială. Astfel s-au întreprins câteva acțiuni ce au dorit să-i ofere suport psihic, moral și educațional și să îl convingă să renunțe la substanțele de care este dependent și la violența pe care o manifestă la școală. S-au efectuat acțiuni educaționale de realizare și recuperare a lecțiilor necesare la școală cu sprijinul doamnei diriginte.
5. Metodologie utilizată
În rezolvarea problemelor cu care se confruntă adolescentul, s-au utilizat următoarele metode:
● metoda biografică, unde echipa multidisciplinară a obținut date semnificative referitoare la situația lui;
● metoda observației, unde George a putut fi supravegheat atent fiind vizate următoarele aspecte: capacitatea de socializare, capacitatea de exprimare a sentimentelor negative dar și a celor pozitive, capacitatea de stabilire a relației de atașament, foarte importante fiind în cazul său, deoarece restabilirea stării sale de sănătate presupune un timp mai îndelungat și tot odată un enorm sprijin emoțional;
● metoda investigativă;
● documentarea la domiciliul familiei lui George unde au avut loc discuții cu părinții acestuia și discuția în cadrul școlii cu doamna dirigintă;
● metoda intervenției în situație de criză;
Iar ca instrumente specifice de tehnică asistențială, în acest caz s-au utilizat:
● raport de întrevedere;
● istoric social;
● fișa de evaluare a situației sociale;
● plan individualizat de asistență și îngrijire;
● anchetă socială;
● fișă de monitorizare și reevaluare;
Asistentul social a utilizat ca tehnica specifică de lucru: genograma și ecomapa. Astfel am identificat în baza următoarei genograme:
Genograma lui George
.
Legendă: – femeie
– bărbat decedat
– relație echilibrată de căsătorie
– relație foarte puternică de atașament
– relație de uniune consensuală
– bărbat
faptul că, George în vârstă de 18 ani provine dintr-o relație echilibrată de căsătorie a părinților săi Mihai, 44 ani și Ioana 42 ani. Andrei are două surori Alina 7 ani și Maria de 5 ani.
De asemenea putem constata că bunicul patern al adolescentului este decedat, iar bunica sa paternă are vârsta de 68 ani. Mama lui are o soră Camelia de 28 ani. Bunicii materni sunt Vasile de 64 ani și Irina de 62 ani. Între aceștia există o relație foarte puternică de atașament. De asemenea pe baza analizei ecomapei:. Asistentul social al Serviciului de Asistență Socială, a ilustrat ecomapa lui George în următoarea schemă:
Legendă: relație armonioasă, echilibrată
relație bilaterală
relație stresantă
relație încordată, dezechilibrată
relație unilaterală
Putem observa natura relațiilor interpersonale ale tânărului în raport cu alți membrii ai familiei cât și cu echipa multidisciplinară. Astfel prezintă o relație bilaterală a lui George cu mama sa, aceasta fiind singura persoană de referință care îl poate ajuta . George se mai înțelege bine și are o relație armonioasă, echilibrată cu medicul specialist (psihoterapeut) unde merge frecvent pentru a fi consiliat. De asemenea are o relație unilaterală cu medicul de familie, la care merge uneori pentru consult. Între George și asistentul social există o relație echilibrată bilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de cazul lui.
Cu d-na. dirigintă are o relație stresantă, pentru că aceasta nu reușește să stabilească o cale de comunicare flexibilă cu George. Tânărul are o relație încordată, dezechilibrată cu tatăl său deoarece acesta creează mereu tensiuni în familie și nu își îndeplinește responsabilitățile ce îi revin.
6. Desfășurarea intervenției
Sesizarea – Cazul a fost sesizat de Serviciul Public de Asistență Socială și de către Serviciul de Urgență a Spitalului unde George a fost dus de urgență cu ambulanța de la școală. Pentru obținerea datelor concrete despre beneficiar și condițiile sale de viață, dar și în vederea nevoilor urgente cât și pentru completarea fișei de deschidere a cazului, a fost efectuată o deplasare a asistentului social la domiciliul lui George, unde au avut loc primele întrevederi.
Stabilirea relației cu beneficiarul – Pentru ca intervenția socială să poată fi declanșată și pentru ca asistentul social să asigure un proces eficient de intervenție, cea de a doua acțiune a acestei etape a fost deschiderea cazului în vederea evaluării obiective a situației reale a lui George. În momentul în care asistentul social a deschis cazul, a fost declanșat procesul de investigație și de intervenție pe care îl voi descrie în cele ce urmează.
Faza de evaluare inițială – în cadrul acestei etape s-a realizat o analiză si o interpretare a problemelor familiei tânărului pentru care s-a oferit ajutor și de asemenea a implicat utilizarea criteriilor de selecție prestabilite de profesionist în vederea selectării potențialilor beneficiari (în cazul nostru George și propria lui familie). În această etapă au fost utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului și observația. Ca tehnici specifice au fost utilizate de către specialist: tehnica întrevederii, tehnici de comunicare-reformulare, parafrazarea și interpretarea. Ca instrumente, în această etapă au fost utilizate: raportul de convorbire, raportul de vizită și raportul de consiliere familială cât și fișa de evaluare inițială.
Faza de evaluare propriu-zisă – În această etapă au fost analizate nevoile de bază a mediului de viață, a gradului de implicare în procesul de educație sau de instrucție și în principal starea de sănătate a lui George, s-a făcut o evaluare inițială a situației acestuia prin metode investigative (documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului). Pentru o evaluare corectă și obiectivă au fost utilizați itemi de tip cantitativ și anume identificarea beneficiarului, datele lui de contact, datele persoanelor apropiate (ale părințiilor săi ) cât și starea de sănătate a lui George având în vedere starea sa deosebită de dependență la o vârstă fragedă. În urma acestor analize, cazul lui a fost selectat în atenția Serviciului Public de Asistență Socială și preluat de o fundație neguvernamentală ce vine în sprijinul persoanelor ce au probleme de dependență. Astfel lucrătorul social împreună cu echipa sa de medici specialiști (psihoterapeuți), au elaborat un plan de intervenție personalizat. Intervenția în cazul lui a fost desfășurată urmând anumite etape stabilite de către specialiști și a fost recomandat să se contureze o relație de colaborare proactivă și constructivă între părțile implicate care să ducă la un rezultat benefic și de încredere.
Faza de elaborare a planului de intervenție personalizat – în această etapă alături de familia lui copilului, asistentul social le-a propus acestora măsuri de soluționare a problematicii sociale grave existente în familia lor. La elaborarea planului de intervenție au fost vizate respectarea următoarelor aspecte foarte importante:
● restabilirea stării de sănătate băiatului și ameliorarea stării sale de dependență;
● identificarea resurselor individuale ale familiei ce puteau fi utilizate;
● corelarea nevoilor tânărului și a nevoilor familiei ei cu resursele, cu oferta serviciilor sociale ce le puteau fi oferite de către autoritățile specializate și tot odată de rețeaua socială;
● stabilirea strategiei de intervenție.
Planul de intervenție trebuia să respecte alegerile, așteptările, scopurile pe termen scurt și lung formulate împreună cu George și familia acestuia, efectele trebuiau explicate pe înțelesul tuturor celor implicați. Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu dorințele beneficiarilor și să fie în avantajul acestora. S-au fixat obiectivele concrete ce puteau fi atinse, s-au stabilit și s-au ordonat obiectivele intervenției în funcție de prioritățile existente. Specialistul social, a generat strategii de intervenție bine ancorate în realitatea socială a lui George și a fixat sarcinile, responsabilitățile și acțiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.
Contractul cu George – asistentul social a furnizat tânărului anumite servicii, numai în contextul unei relații profesionale bazate pe un raport contractual semnat de ambele parți. Contractul este o etapă obligatorie în munca de specialitate și persoana asistată conform procedurilor metodologice. Contractului este foarte important deoarece face o precizare explicită a problemelor și scopurilor urmărite de asistentul social și persoana vizată.
Realizarea intervenției sociale în conformitate cu obiectivele planificate – În această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenție individualizat pe problemele sociale și în special medicale pe care le avea George (starea de dependență) și care ducea la un comportament agresiv din partea acestuia. Astfel el a fost ajutat pe plan medical, școlar, afectiv și social. S-au respectat strategiile de acțiune și obiectivele planificate în cazul lui George. Păstrând mereu o atitudine pozitivă și flexibilă față de evoluția cazului, urmărind progresul realizat.
Monitorizarea cazului – Asistentul social pe tot parcursul intervenției sociale a verificat și înregistrat permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul social pe care l-a susținut din punct de vedere social. Astfel el a monitorizat dacă în cadrul familiei lui George, situația acestora s-a mai îmbunătățit. Dacă tatăl a conștientizat starea de tensiune pe care o aducea în familie, fapt care făcea ca fiul său mai mare să îi copieze o parte a comportării violente și în plus a căzut în patima dependenței de substanțe halucinogene, astfel că a primit și mult suport afectiv din partea familiei lui (bunici, unchi, mătuși ale tânărului), aceștia au început să se implice mai mult în situația socială și școlară a băiatului.
Evaluarea finală a rezultatelor obținute – La finalizarea acestei intervenții, asistentul social a putut înregistra roadele muncii sale sociale prestate în favoarea lui George Astfel el a putut evalua calitatea prestației sociale, pe tot parcursul intervenției cât și gradul în care obiectivele planificate au fost atinse. Această evaluare finală a putut clarifica metodele și strategiile eficiente în rezolvarea problemelor de violență existente din partea băiatului.
Monitorizarea postintervenție – După perioada de încheiere a intervenției propriu-zisă, pe o perioadă de câteva luni, familia lui George și el personal au fost monitorizați de către specialiștii sociali ce au răspuns de acest caz, pentru a se asigura că obiectivele pe termen mediu sau lung au fost îndeplinite.
Închiderea cazului – La încheierea acestui caz, pe baza rapoartelor a fost efectuată o evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii – În urma întrevederilor avute cu echipa multidisciplinară, cu mama tânărului, aceasta se declară mulțumită de evoluția comportamentului fiului său care s-a integrat mai bine în sistemul de învățământ, menționând că a observat renunțarea la anturajul negativ pe care îl avea înaintea intervenției, s-au produs schimbări evidente de comportament pozitive, în atitudinea lui față de cei din mediul său. La finalizarea intervenției s-a observat că George nu a mai avut așa multe absențe nemotivate, a început să aibă rezultate școlare mai bune, atitudinea lui devenind dintr-una distructivă, una constructivă față de colegii lui și față de doamna dirigintă. Starea lui de sănătate s-a îmbunătățit semnificativ. A devenit mai vioi, iar atunci când a simțit că are din nou probleme determinate de starea de dependență care se află în tratament, a solicitat singur, ajutor.
STUDIU DE CAZ 2.
1. Date Beneficiar: Ionuț , 22 ani
2. Istoricul social al beneficiarului
Ionuț face parte din familia constituită dintre părinții Maria F. și Cornel M.F. și este fiul unic al familiei sale, iar domiciliul familiei sale este în jud. Gorj în localitatea Motru. Acesta locuiește singur într-un apartament închiriat din Petrila din dorința de a deveni independent și de a fi mai aproape de facultate. Acesta este student în cadrul Facultății de Mine din Petroșani și este angajat în cadrul unei firme de transport de mărfuri. În ultima perioadă Ionuț a lipsit foarte mult de la facultate înregistrând foarte multe absențe, iar la locul de muncă conducerea este foarte nemulțumită de el deoarece nu își mai îndeplinește sarcinile ce îi revin. De asemenea a avut numeroase conflicte cu o parte din angajații firmei motiv pentru care i s-a încheiat contractul de muncă.
Unul din profesorii de la universitate având o mare experiență în munca cu studenții a sesizat numeroasele absențe, schimbările de comportament ale lui Ionuț și de asemenea conflictele cu anumiți studenți. În urma discuțiilor cu alte cadre didactice s-a luat legătura cu părinții acestuia care au declarat că nu știau că situația fiului lor este atât de gravă cerând ajutorul și arătându-și întreg interesul în solicitarea unor servicii specializate care să îl poată ajuta pe Ionuț. Cornel tatăl lui, lucrează are o firmă de mobilă din localitatea de domiciliu iar mama lui lucrează ca educatoare într-o școală specială pentru copii cu dizabilități. Veniturile familiei sunt foarte bune Ionuț fiind mereu sprijinit de către părinții acestuia care credeau că fiul lor este un bun student și un angajat exemplar. Aceștia au afirmat că Ionuț a fost mereu un copil liniștit care își dorea să devină independent și să devină o persoană realizată. Familia acestuia a aflat că fiul lor face parte dintr-un grup de tineri despre care ei nu știau nimic și care consumă droguri, despre problemele pe care le are la universitate și de asemenea despre pierderea locului de muncă.
3. Nevoi identificate
Tânărul trebuie ajutat să se îndepărteze de grupul de prieteni care consumă droguri și totodată să fie sprijinit de către o echipă multidisciplinară specializată în terapia consumatorilor de droguri. Nevoile identificate în cazul lui Ionuț sunt în primul rând de natură medicală datorată consumului de droguri, neglijarea alimentației, somnului și de asemenea afective acesta având nevoie de atenția și înțelegerea părinților lui. Acesta a fost integrat în cadrul unei organizații nonguvernamentale, care lucrează cu persoane dependente de droguri care oferă servicii specializate terapeutic-educative și servicii de asistență socială.
4. Acțiuni întreprinse
Ionuț urmează programa terapeutică a organizației în cadrul căreia intervenția este bio-psiho-socială. În urma primelor întrevederi dintre Ionuț și terapeut s-a luat decizia ca acesta să fie integrat în cadrul comunității terapeutice. Ionuț a fost preluat de către un terapeut care i-a explicat normele din cadrul comunității, caracteristicile tratamentului, drepturile și obligațiile care îi revin și persoana care îl va ajuta în cadrul comunității să se adapteze la normele, activitățile și responsabilitățile ce îi revin. Persoana este un alt pacient care este în același nivel cu el, nivelul I, dar care are mai multă experiență. În cadrul programei terapeutice, el urmează regulile stabilite pentru fiecare nivel în parte fiecare având obiective specifice foarte bine stabilite. Acesta urmează grupurile de comunicare, face parte din grupurile de ajutorare, beneficiază de servicii medicale și psihiatrice pentru a rezolva problemele de sănătate și pentru a urmării dacă acesta suferă de anumite boli alimentare datorită neglijării, servicii juridico-penale pentru a rezolva problemele legale apărute în urma pierderii locului de muncă și nerespectării contractului de muncă avut, grupuri dinamice și familiale.
5. Metodologie utilizată
În rezolvarea problemelor cu care se confruntă Ionuț s-au utilizat următoarele metode:
● metoda biografică, unde echipa multidisciplinară formată din terapeuți, psihologi, medic psihiatru, asistent social, educatori, voluntari au obținut date semnificative referitoare la cazul lui Ionuț;
● metoda observației unde Ionuț a putut fi supravegheat încă de la primele întrevederi fiind urmărite aspecte precum capacitatea de integrare în grup, de socializare, capacitatea de a exprima sentimentele atât cele pozitive cât și cele negative, capacitatea de rezolvare a conflictelor în cadrul grupului, a controlului acestui aspect deoarece Ionuț are o anumită agresivitate care trebuie supravegheată;
● metoda investigativă, documentarea la domiciliul lui Ionuț împreună cu părinții acestuia și discuții cu profesorul de la universitate care a sesizat dificultățile lui;
● metoda intervenției în situație de criză;
Ca instrumente specifice de tehnică asistențială s-au utilizat:
● raportul de întrevedere, istoricul social al cazului;
● fișa de evaluare a situației sociale;
● planul individualizat de asistență, terapie și îngrijire;
● ancheta socială, fișa de monitorizare și reevaluare a cazului;
Asistentul social din cadrul organizației neguvernamentale a utilizat ca tehnică specifică de lucru: genograma și ecomapa.
Genograma lui Ionuț
Legendă: – femeie – bărbat
– relație echilibrată de căsătorie
– relație foarte puternică de atașament
Astfel am identificat în baza genogramei faptul că Ionuț, provine dintr-o relație foarte puternică de atașament a părinților săi Maria.F., 44 ani și Cornel .F., 48 ani. Ionuț este fiul unic al familiei. De asemenea am constatat că bunicii paterni sunt Ana F, de 60 de ani și Victor F., în vârstă de 61 ani, cu o relație echilibrată de căsătorie. Bunicii materni Ioana M., de 60 ani și Viorel M. de 62 de ani care au o relație foarte puternică de atașament.
Asistentul social al serviciului de Asistență socială din cadrul organizației nonguvernamentale, a ilustrat ecomapa lui Ionuț în următoarea schemă:
Legendă: relație armonioasă, echilibrată
relație bilaterală
relație unilaterală
S-a vizat natura relațiilor interpersonale ale tânărului Ionuț în raport cu ceilalți membrii ai familiei. Astfel el are o relație bilaterală cu părinții săi care au fost mereu aproape de el și l-au sprijinit pe parcursul terapiei. Se mai înțelege bine și are o relație armonioasă, echilibrată cu medicul specialist terapeutul din cadrul comunității terapeutice care se ocupă de cazul lui. De asemenea are o relație unilaterală cu medicul psihiatru la care merge uneori pentru consult și pentru eliberarea metadonei de care are nevoie în recuperarea terapeutică. Între Ionuț și asistentul social există o relație echilibrată bilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de cazul lui.
6. Desfășurarea intervenției
Sesizarea – cazul a fost sesizat de către biroul de Asistență Socială din cadrul organizației nonguvernamentale în luna martie 2012 la cererea părinților lui Ionuț și al profesorului de la universitate, apoi de către comunitatea terapeutică unde este încadrat în programa terapeutic-educativă. În deschiderea cazului au fost obținute informații de la părinții tânărului și de la profesorul acestuia, date din dosarul medical, istoricul social al acestuia fiind întocmit un registru personal. Cu această ocazie echipa multidisciplinară s-a reunit pentru a se cunoaște întreg cazul celui care a fost internat în comunitate, după care s-a hotărât grupul și nivelul căruia îi va corespunde. În această perioadă asistentul social ține legătura permanent cu părinții pentru a afla mai multe informații necesare terapiei și de asemenea pentru a susține familia care trebuie să participe la grupurile de suport pentru familiile celor care continuă programa terapeutică.
Stabilirea relației cu beneficiarul – pentru ca intervenția socială să poată fi declanșată și pentru ca asistentul social să asigure un proces eficient de intervenție, este necesară deschiderea cazului în vederea evaluării situației reale al cazului tânărului și informarea terapeutului în legătură cu toate informațiile descoperite. Este foarte importantă relația care se stabilește între terapeut și pacient bazată pe încredere și înțelegere mai ales de la început pentru a putea fi stabilite cât mai bine obiectivele care trebuie atinse și de asemenea pentru adaptarea cât mai bună a pacientului în cadrul comunității.
Faza de evaluare inițială – această etapă reprezintă un pas important în stabilirea relației dintre familia lui Ionuț, terapeut și Ionuț. Au fost strânse toate informațiile necesare în dosar de către asistentul social. În această perioadă au fost utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului și observația, de asemenea sunt utilizate tehnica întrevederii, tehnica de comunicare, interpretarea datelor. În același timp Ionuț participă la primele grupuri de ajutorare în care are posibilitatea să îi cunoască pe cei care se află în aceeași situație ca și el. Este informat de primele responsabilități care îi revin în ceea ce privește organizarea din cadrul comunității terapeutice.
Faza de evaluare propriu-zisă – în această etapă au fost analizate în principal starea de sănătate ale lui Ionuț după primele luni în care nu a mai consumat nici un drog cu ajutorul analizelor realizate. Asistentul social împreună cu întreaga echipă multidisciplinară au elaborat un plan de intervenție specializat pentru cazul lui Ionuț. Intervenția a fost desfășurată urmând anumite etape, obiective stabilite de către specialiști și a fost recomandată conturarea unei relații de încredere și colaborare între părțile implicate pentru rezultate cât mai bune.
Faza de elaborare a planului de intervenție personalizat – la elaborarea planului de intervenție au fost vizate respectarea următoarelor obiective foarte importante:
● facilitarea și promovarea procesului personal de creștere și motivare;
● îndepărtarea de lumea drogurilor prin valorarea programei din comunitate, rezolvarea situațiilor conflictuale și acceptarea sprijinului;
● realizarea dezintoxicării și menținerea abstinenței față de consumul de droguri și conștientizarea că dificultățile sale nu sunt legate doar de droguri ci și de alte dificultăți personale care trebuie rezolvate;
● creșterea nivelului de responsabilitate, a valorilor, cooperării, toleranței, solidarității, prieteniei, restabilirea relației cu familia;
● promovarea conștientizării și gestionării sentimentelor și emoțiilor, reintegrarea pacientului și adaptarea lui în spațiul socio- familial;
● creșterea autostimei, abilităților sociale care vor favoriza integrarea socială, fiecare membru familial trebuie să adopte rolul său în cadrul nucleului familial cu obligațiile și drepturile care îi corespund;
Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu dorințele pacientului Ionuț și familiei acestuia. S-au fixat obiectivele concrete prin stabilirea și ordonarea lor în funcție de fiecare nivel prin care Ionuț a trebuit să treacă în cadrul programei terapeutice și de asemenea sarcinile, responsabilitățile și acțiunile pentru atingerea obiectivelor.
Contractul cu Ionuț – asistentul social și întreaga echipă din cadrul comunității terapeutice a oferit întreaga gamă de servicii pe baza unui contract care fost semnat de către Ionuț și de către familia acestuia în calitate de reprezentanți imediat după primele întrevederi cu echipa multidisciplinară și chiar înainte de intrarea în cadrul comunității. La intrarea în comunitatea terapeutică s-a semnat și un registru prin luarea la cunoștință de către Ionuț a responsabilităților, obligațiilor, drepturilor precum și a normelor pe care trebuie să le respecte. Familia de asemenea a trebuit să semneze în registrul din comunitatea terapeutică ca și reprezentanți ai pacientului, ca însoțitori pe tot parcursul programei dar și pentru a putea participa la grupurile de suport prin care sunt susținute familiile celor care urmează programa terapeutică.
Realizarea intervenției sociale în conformitate cu obiectivele planificate – în această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenție individualizat prin participarea la grupuri de suport, de ajutorare, tratarea comportamentului agresiv din partea acestuia prin ședințele cu terapeutul său, responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinească ca parte a grupului de terapie, respectarea scopurilor și a obiectivelor planificate pentru cazul lui Ionuț. S-a păstrat o bună colaborare atât din partea pacientului cât și din partea familiei care are un rol foarte important de suport atât pentru pacient cât și pentru ceilalți din comunitate, familia având propriile responsabilități în organizarea comunității terapeutice.
Monitorizarea cazului – asistentul social pe tot parcursul intervenției sociale a verificat toate datele obținute și le-a înregistrat în dosarul lui Ionuț. A monitorizat legătura dintre familie și pacient dar și dintre terapeut, familie și pacient. A participat la anumite grupuri în special cele oferite familiilor aflați în tratament, a realizat vizite la domiciliu în momentul în care Ionuț a început reintegrarea în cadrul familiei ieșind din comunitate însoțit de părinții săi la sfârșit de săptămână. De asemenea a ținut legătura cu medicul psihiatru până în momentul în care Ionuț nu a mai trebuit să consume metadona care îl ajuta în tratarea dependenței de droguri și cu profesorul de la universitate care a sesizat cazul lui băiatului pentru a vedea cum poate fi reintegrat din punct de vedere educațional.
Evaluarea finală a rezultatelor obținute – la finalizarea acestei intervenții asistentul social împreună cu echipa multidisciplinară a evaluat situația lui Ionuț după lunile în care a urmat tratamentul în cadrul comunității precum și obiectivele care trebuiau atinse. În urma evaluării s-a putut constata că Ionuț putea să înceapă procesul de reinserție socială.
Monitorizarea postintervenție – după ce Ionuț a încheiat cu bine programa terapeutică a putut să înceapă programa de reinserție, cazul fiind în continuare monitorizat de către echipa multidisciplinară din cadrul comunității, urmând ca Ionuț să vină în comunitate după participarea la grupurile de reinserție, ca șef de grup pentru a ajuta persoanele noi venite în comunitate.
Închiderea cazului – după programa terapeutică din cadrul comunității terapeutice cazul va fi monitorizat în cadrul biroului de reinserție timp de încă un an și doar după aceea dosarul va fi închis chiar dacă toate obiectivele au fost atinse. Dosarul va fi închis odată cu finalizarea tratamentului, cu realizarea unui raport final și absolvirea lui Ionuț a întregului program terapeutic-educativ din cadrul organizației neguvernamentale.
Concluzii – în urma ședințelor cu familia lui Ionuț, întreaga echipă multidisciplinară a putut constata o evoluție pozitivă a pacientului. Băiatul a reînceput cursurile de la facultate, a renunțat la anturajul negativ pe care îl avea înainte de a începe programa terapeutică, a reluat legătura cu bunicii, atitudinea sa față de ceilalți este foarte bună , nu mai are un comportament agresiv, este foarte calm și își realizează responsabilitățile cu maturitate în funcție de priorități. Ionuț este mult mai atent cu familia, foarte respectuos, de asemenea are o atitudine mult mai pozitivă față de profesorii de la universitate, mai ales față de profesorul care l-a sprijinit foarte mult. El păstrează legătura cu cei din comunitatea terapeutică față de care are o atitudine de respect și recunoștință pentru sprijinul acordat, începând chiar un voluntariat pentru ajutorarea altor persoane care trec prin aceleași experiențe pe care le-a avut și el. Acum este mult mai deschis față de ceilalți, foarte încântat de facultate, de voluntariat și își dorește foarte mult să realizeze prima lui galerie de tablouri pentru a-și arăta adevăratul său talent.
CONCLUZII
Dacă acum câțiva ani România era o țară de tranzit, în prezent a devenit o țară de consum. Societatea românească contemporană se confruntă cu transformări majore în toate sferele vieții sociale, care au un impact negativ asupra membrilor societății. Aceste schimbări au generat o insecuritate socială, suspiciune, frustrare, sentimente de descurajare, de excludere socială, discriminare, și chiar de inadaptare.
Deschiderea frontierelor de stat, poziția geografică, au făcut ca România să devină un segment important al rutei balcanice de traficare a drogurilor, ajungându-se în prezent ca țara noastră să devină o piață profitabilă de desfacere a drogurilor.
Efectele negative ale consumului de droguri au consecințe asupra stării de sănătate a individului, familiei, grupul de prieteni, societate. Consumul de etnobotanice a devenit o practică uzuală a liceenilor, un obicei al fiecărei petreceri la care merg adolescenții. Aceste substanțe sunt ușor de procurat, sunt accesibile în apropierea școlilor, în barurile unde merg adolescenții și chiar pe Facebook, au relevat studiile făcute de către specialiști.
De aceea consumul de droguri reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă societatea contemporană românească, un fenomen demn de luat în calcul în cadrul politicilor sociale din România. Un astfel de sistem privind politicile sociale de combatere a consumului de droguri ar trebui sa cuprindă măsuri de prevenire a oamenilor privind începerea consumului de substanțe, intervenții rapide privind comportamentele de risc, un sistem de asigurări sociale mai puternic, asigurarea de programe de tratament conform ultimelor informații științifice, care să ofere toată gama de măsuri terapeutice existente, asigurarea de programe de reabilitare și reintegrare socială.
BIBLIOGRAFIE
Albu E., Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți, Editura Aramis, București, 2002
Campbell R., Copiii noștri și drogurile, Ed. Curtea Veche, București, 2001
Cojocaru Ș., Metode apreciative în asistența socială, Ed.Polirom, Iași, 2005
Dobre-Baron O., Securitatea socială in contextual integrării României în U.E., Ed. Universitas, Petroșani
Doron R., Parot F., Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București, 2000
Drăgan J., Dicționar de droguri, Ed. CH Beck, București, 2005
Drăgan J., Alecu Gh., Țipișcă M., Dreptul drogurilor, Ed. Dobrogea, Constanța, 2001
Drăgan J., Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994, p. 102
Dragomir V., Precizări conceptuale privind marginalizarea, excluziunea și incluziunea socială, Revista de Asistență Socială, nr.6/2002
Gaudet E., Drogurile și adolescența, Ed. Minerva, București, 2004
Griffuth E., Drogurile, o tentație ucigașă, Ed. Paralela 45, București, 2006
Hasanov E., Infracționalitatea în domeniul drogurilor și lupta împotriva ei în Uniunea Europeană, Ed. Ideea Europeană, București, 2007
Miftode V., Populații vulnerabile și fenomene de automerginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002
Neamțu G., Stan D., Asistența Socială. Studii și aplicații, Editura. Polirom, Iași, 2005
Pașa F., Pașa L., Asistența socială în românia, Ed. Polirom, Iași, 2004
Paraschiv G., Drogurile: ispita otrăvitoare, Ed. Cartea Universitară, București, 2005
Petrescu N., Principiile sociologiei comparate, Ed. Științifică, București, 1994
Rădulescu I., Dimensiunile naționale și internaționale ale fenomenului drogurilor, Ed. Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, Ploiești, 2008
Rădulescu S., Sociologia devianței și a problemelor sociale, Ed. Lumina Lex, București, 2010
Rădulescu S., Damboeanu C., Sociologia consumului și abuzului de droguri, Ed. Lumina Lex, București, 2006
Ștefan, C.E., Flagelul drogurilor, Ed. Cermaprint, București, 2006
Voicu V., Dependența de substanțe psihoactive. Concept biologic. Bazele psiho-farmacologice și toxicologice, în Abuzul și dependența de substanțe psihoactive, Editura Medicală, București, 2004
* * *, Asistența socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iași, 2010
* * *, Calitatea vieții:Revista de politici sociale, Ed. Academiei Române, București, 2008, nr. 4/2008
http://www.ana.gov.ro/istoric_si_organizare.php
http://www.unicef.ro/
http://www.jurnalul.ro/anchete/etnobotanicele
http://antidrog.weboas.ro/tipuri_droguri.php
http://gsicm-antidrog.uv.ro/doc/amfetamine.htm
http://gsicm-antidrog.uv.ro/doc/cannabis.htm
ANEXE
ANEXA 1
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
GHID DE INTERVIU
1. Cum obișnuiești să îți petreci timpul liber ?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Ce modificări de comportament ai remarcat la tine legat de consumul de droguri sau produse etnobotanice?
2.1. Da. Ce fel de modificări?_________________________________________
2.2. Nu
3. Care au fost motivele care te-au influențat să începi consumul de droguri?
3.1. din cauza anturajului
3.2. ca formă de distracție
3.3. din curiozitate
3.4. deoarece am avut momente de deprimare
3.5. alte motive: care?____________________________________
4. Ai influențat la rândul tău pe cineva ca să consume droguri sau alte substanțe interzise?
4.1. Da. Din ce motive?___________________________________________
4.2. Nu
5. La ce vârstă ai început să consumi?
5.1. înainte de 15
5.2. între 15 ani și o lună – 17 ani
5.3. între 17 ani și o lună – 18 ani
5.4. între 18 ani și o lună – 20 ani
5.5. între 20 ani și o lună – 22 ani
5.6. peste 22 de ani
6. Ce tipuri de droguri sau substanțe interzise ai consumat?
6.1. Băuturi energizante combinate cu alcool
6.2. Heroină
6.3. Metadonă / LAAM
6.4. Cocaină
6.5. Ketamina
6.6. Menfetamină
6.7. Cannabis
6.8.Altele: Care?______________________________________
7. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de droguri sau de substanțe etnobotanice a avut un efect asupra sănătății tale?
7.1. Da
7.2. Nu
(dacă „Da” se trece la întrebarea 8, dacă „Nu” la întrebarea 11)
8. Ce tip de suferințe ai avut din cauza consumului de droguri sau de substanțe etnobotanice?
8.1. Ai ajuns la spital la Serviciul de Urgență
8.2. Ai suferit pierderi de memorie
8.3. Am făcut hemoragie
8.4. Am avut complicații la nivelul organelor interne
8.5. Alte complicații: Care?_____________________________________
9. Tipul problemelor cu care te-ai confruntat din punct de vedere fizic, fiziologic, etc.?
9.1. Pierdere accentuată în greutate
9.2. O gândire confuză
9.3. Anxietate și orice formă de neliniște
9.4. Depresie
9.5. Altele: Care?___________________________________________
10. Ai continuat să consumi deși ți-ai dat seama că e un pericol pentru sănătatea ta?
10.1. Da: De ce?____________________________________________________
10.2. Nu
11. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să te ajute să depășești dependența de droguri?
11.1. Da
11.2. Nu
(dacă „Da” se trece la întrebarea 12, dacă „Nu” se trece la întrebarea 15)
12. Unde și când?
12.1. Secția de psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgență
12.2. Clinică specializată în alt oraș
12.3. Centre aflate în subordinea unor fundații neguvernamentale
12.4. În altă parte: Unde?_______________________________________
13. A-i beneficiat măcar de consiliere din partea unui psiholog?
13.1. Da
13.2. Nu
14. Serviciile specializate de care ai avut parte în urma consumului de substanțe interzise au fost sub forma:
14.1. Terapie comportamentală
14.2. Ședințe individuale
14.3. Terapie de grup
14.4. Servicii medico-psihiatrice
14.5. Grupuri de întra-ajutorare
14.6. Alte tipuri de terapii: Care?___________________________________
15. Cu ce asociezi noțiunea de drog?
15.1. Pericol, disperare violență, decadență
15.2. Bucurie, euforie
15.3. Singurătate
15.4. Șomaj
15.5. Altele: Care?________________________________
16. Cunoști efectul consumului de droguri sau de substanțe denumite generic plante etnobotanice?
16.1. Da
16.2. Nu
17. Ce fel de activități importante ai neglijat sau anulat din cauza consumului de droguri?
17.1. Studiile
17.2. Activități sportive
17.3. Activități desfășurate cu familia
17.4. Timp petrecut cu prietenii
17.5. Activitatea profesională
17.6. Alte activități: Care?_________________________________________
18. Ai fost vreodată la școală, facultate, serviciu sau în vizite la cunoștințe, sub efectul anumitor substanțe?
18.1.Da
18.2. Nu
19. Crezi că închiderea ”magazinelor de vise” este o măsură care să-i facă pe adolescenți să renunțe la consumul de produse etnobotanice?
19.1. Da
19.2. Nu
20. Consideri necesare campaniile de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri?
20.1. Da
20.2. Nu
21. Care sunt cele mai potrivite locuri în care ar fi util să fie făcute campanii de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri?
21.1. În școală
21.2. În cluburi
21.3. În familie
21.4. În centre special înființate
21.5.Altele: Care?___________________________________________________
22. Consumul de droguri îți produce o senzație de vinovăție?
22.1. Da
22.2. Nu
22.3. Uneori da, uneori nu
23. În ce măsură ți-ai neglijat din cauza consumului de droguri?
24. Sex:
24.1. Masculin
24.2. Feminin
25. Ocupația dumneavoastră:
25.1. Șomer
25.2. Angajat
25.3. Elev, student
25.4. Alte situații: Care?____________________________________________
26. Vârsta ta.:
26.1. până în 16
26.2. 18 ani și o lună – 21 ani
26.3. 21 ani și o lună -24 ani
26.4. peste 24 de ani
27. Orașul în care aveți domiciliul
27.1 Petrila
27.2 Petroșani
27.3 Vulcan
27.4 Lupeni
27.5 Uricani
27.6. Altă localitate: Care?________________________________
ANEXA 2
TABELE DE FRECVENȚĂ
Tabelul nr.1. Întrebarea nr.1. Cum obișnuiești să îți petreci timpul liber ?
Tabelul nr.2. Întrebarea nr.2. Ai remarcat la tine modificări de comportament legate de consumul de droguri sau produse etnobotanice ?
Tabelul nr.3. Întrebarea nr.3. Care au fost motivele care te-au influențat să începi consumul de droguri ?
Tabelul nr.4. Întrebarea nr.4. Ai influențat la rândul tău pe cineva să consume droguri sau substanțe interzise?
Tabelul nr.5. Întrebarea nr.5. La ce vârstă ai început să consumi ?
Tabelul nr.6. Întrebarea nr.6. Ce tipuri de droguri sau substanțe interzise ai consumat ?
Tabelul nr.7. Întrebarea nr.7. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de droguri sau de substanțe etnobotanice a avut un efect asupra sănătății tale?
Tabelul nr.8. Întrebarea nr.8. Ce tip de suferințe ai avut din cauza consumului de droguri sau de substanțe etnobotanice?
Tabelul nr.9. Întrebarea nr.9. Tipul problemelor cu care te-ai confruntat din punct de vedere fizic, fiziologic etc.?
Tabelul nr.10. Întrebarea nr.10. Ai continuat să consumi deși ți-ai dat seama că e un pericol pentru sănătatea ta?
Tabelul nr.11. Întrebarea nr.11. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să te ajute să depășești dependența de droguri?
Tabelul nr.12. Întrebarea nr.12. Unde și când?
Tabelul nr.13. Întrebarea nr.13. Ai beneficiat măcar de consiliere din partea unui psiholog?
Tabelul nr.14. Întrebarea nr.14. Serviciile specializate de care ai avut parte în urma consumului de substanțe interzise au fost sub forma:
Tabelul nr.15. Întrebarea nr.15. Cu ce asociezi noțiunea de drog ?
Tabelul nr.16. Întrebarea nr.16. Cunoști efectul consumului de droguri sau de substanțe denumite generic plante etnobotanice ?
Tabelul nr.17. Întrebarea nr.17. Ce fel de activități importante ai neglijat sau anulat din cauza consumului de droguri ?
Tabelul nr.18. Întrebarea nr.18. Ai fost vreodată la școală, facultate, serviciu sau în vizite la cunoștințe, sub efectul anumitor substanțe ?
Tabelul nr.19. Întrebarea nr.19. Crezi că închiderea „magazinelor de vise” este o măsură care să-i facă pe adolescenți să renunțe la consumul de produse etnobotanice ?
Tabelul nr.20. Întrebarea nr.20. Consideri necesare campaniile de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri ?
Tabelul nr.21. Întrebarea nr.21. Care sunt cele mai potrivite locuri în care ar fi util să fie făcute campanii de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri ?
Tabelul nr.22. Întrebarea nr.22. Consumul de droguri îți produce o senzație de vinovăție ?
Tabelul nr.23. Întrebarea nr.23. În ce măsură ți-ai neglijat apropiații din cauza consumului de droguri ?
Tabelul nr.24. Întrebarea nr.24. Sex:
Tabelul nr.25. Întrebarea nr.25. Ocupația dvs.:
Tabelul nr.26. Întrebarea nr.26. Vârsta ta:
Tabelul nr.27. Întrebarea nr.27. Orașul în care aveți domiciliul:
BIBLIOGRAFIE
Albu E., Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți, Editura Aramis, București, 2002
Campbell R., Copiii noștri și drogurile, Ed. Curtea Veche, București, 2001
Cojocaru Ș., Metode apreciative în asistența socială, Ed.Polirom, Iași, 2005
Dobre-Baron O., Securitatea socială in contextual integrării României în U.E., Ed. Universitas, Petroșani
Doron R., Parot F., Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București, 2000
Drăgan J., Dicționar de droguri, Ed. CH Beck, București, 2005
Drăgan J., Alecu Gh., Țipișcă M., Dreptul drogurilor, Ed. Dobrogea, Constanța, 2001
Drăgan J., Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994, p. 102
Dragomir V., Precizări conceptuale privind marginalizarea, excluziunea și incluziunea socială, Revista de Asistență Socială, nr.6/2002
Gaudet E., Drogurile și adolescența, Ed. Minerva, București, 2004
Griffuth E., Drogurile, o tentație ucigașă, Ed. Paralela 45, București, 2006
Hasanov E., Infracționalitatea în domeniul drogurilor și lupta împotriva ei în Uniunea Europeană, Ed. Ideea Europeană, București, 2007
Miftode V., Populații vulnerabile și fenomene de automerginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002
Neamțu G., Stan D., Asistența Socială. Studii și aplicații, Editura. Polirom, Iași, 2005
Pașa F., Pașa L., Asistența socială în românia, Ed. Polirom, Iași, 2004
Paraschiv G., Drogurile: ispita otrăvitoare, Ed. Cartea Universitară, București, 2005
Petrescu N., Principiile sociologiei comparate, Ed. Științifică, București, 1994
Rădulescu I., Dimensiunile naționale și internaționale ale fenomenului drogurilor, Ed. Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, Ploiești, 2008
Rădulescu S., Sociologia devianței și a problemelor sociale, Ed. Lumina Lex, București, 2010
Rădulescu S., Damboeanu C., Sociologia consumului și abuzului de droguri, Ed. Lumina Lex, București, 2006
Ștefan, C.E., Flagelul drogurilor, Ed. Cermaprint, București, 2006
Voicu V., Dependența de substanțe psihoactive. Concept biologic. Bazele psiho-farmacologice și toxicologice, în Abuzul și dependența de substanțe psihoactive, Editura Medicală, București, 2004
* * *, Asistența socială a grupurilor de risc, Ed. Polirom, Iași, 2010
* * *, Calitatea vieții:Revista de politici sociale, Ed. Academiei Române, București, 2008, nr. 4/2008
http://www.ana.gov.ro/istoric_si_organizare.php
http://www.unicef.ro/
http://www.jurnalul.ro/anchete/etnobotanicele
http://antidrog.weboas.ro/tipuri_droguri.php
http://gsicm-antidrog.uv.ro/doc/amfetamine.htm
http://gsicm-antidrog.uv.ro/doc/cannabis.htm
ANEXA 1
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
GHID DE INTERVIU
1. Cum obișnuiești să îți petreci timpul liber ?
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Ce modificări de comportament ai remarcat la tine legat de consumul de droguri sau produse etnobotanice?
2.1. Da. Ce fel de modificări?_________________________________________
2.2. Nu
3. Care au fost motivele care te-au influențat să începi consumul de droguri?
3.1. din cauza anturajului
3.2. ca formă de distracție
3.3. din curiozitate
3.4. deoarece am avut momente de deprimare
3.5. alte motive: care?____________________________________
4. Ai influențat la rândul tău pe cineva ca să consume droguri sau alte substanțe interzise?
4.1. Da. Din ce motive?___________________________________________
4.2. Nu
5. La ce vârstă ai început să consumi?
5.1. înainte de 15
5.2. între 15 ani și o lună – 17 ani
5.3. între 17 ani și o lună – 18 ani
5.4. între 18 ani și o lună – 20 ani
5.5. între 20 ani și o lună – 22 ani
5.6. peste 22 de ani
6. Ce tipuri de droguri sau substanțe interzise ai consumat?
6.1. Băuturi energizante combinate cu alcool
6.2. Heroină
6.3. Metadonă / LAAM
6.4. Cocaină
6.5. Ketamina
6.6. Menfetamină
6.7. Cannabis
6.8.Altele: Care?______________________________________
7. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de droguri sau de substanțe etnobotanice a avut un efect asupra sănătății tale?
7.1. Da
7.2. Nu
(dacă „Da” se trece la întrebarea 8, dacă „Nu” la întrebarea 11)
8. Ce tip de suferințe ai avut din cauza consumului de droguri sau de substanțe etnobotanice?
8.1. Ai ajuns la spital la Serviciul de Urgență
8.2. Ai suferit pierderi de memorie
8.3. Am făcut hemoragie
8.4. Am avut complicații la nivelul organelor interne
8.5. Alte complicații: Care?_____________________________________
9. Tipul problemelor cu care te-ai confruntat din punct de vedere fizic, fiziologic, etc.?
9.1. Pierdere accentuată în greutate
9.2. O gândire confuză
9.3. Anxietate și orice formă de neliniște
9.4. Depresie
9.5. Altele: Care?___________________________________________
10. Ai continuat să consumi deși ți-ai dat seama că e un pericol pentru sănătatea ta?
10.1. Da: De ce?____________________________________________________
10.2. Nu
11. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să te ajute să depășești dependența de droguri?
11.1. Da
11.2. Nu
(dacă „Da” se trece la întrebarea 12, dacă „Nu” se trece la întrebarea 15)
12. Unde și când?
12.1. Secția de psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgență
12.2. Clinică specializată în alt oraș
12.3. Centre aflate în subordinea unor fundații neguvernamentale
12.4. În altă parte: Unde?_______________________________________
13. A-i beneficiat măcar de consiliere din partea unui psiholog?
13.1. Da
13.2. Nu
14. Serviciile specializate de care ai avut parte în urma consumului de substanțe interzise au fost sub forma:
14.1. Terapie comportamentală
14.2. Ședințe individuale
14.3. Terapie de grup
14.4. Servicii medico-psihiatrice
14.5. Grupuri de întra-ajutorare
14.6. Alte tipuri de terapii: Care?___________________________________
15. Cu ce asociezi noțiunea de drog?
15.1. Pericol, disperare violență, decadență
15.2. Bucurie, euforie
15.3. Singurătate
15.4. Șomaj
15.5. Altele: Care?________________________________
16. Cunoști efectul consumului de droguri sau de substanțe denumite generic plante etnobotanice?
16.1. Da
16.2. Nu
17. Ce fel de activități importante ai neglijat sau anulat din cauza consumului de droguri?
17.1. Studiile
17.2. Activități sportive
17.3. Activități desfășurate cu familia
17.4. Timp petrecut cu prietenii
17.5. Activitatea profesională
17.6. Alte activități: Care?_________________________________________
18. Ai fost vreodată la școală, facultate, serviciu sau în vizite la cunoștințe, sub efectul anumitor substanțe?
18.1.Da
18.2. Nu
19. Crezi că închiderea ”magazinelor de vise” este o măsură care să-i facă pe adolescenți să renunțe la consumul de produse etnobotanice?
19.1. Da
19.2. Nu
20. Consideri necesare campaniile de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri?
20.1. Da
20.2. Nu
21. Care sunt cele mai potrivite locuri în care ar fi util să fie făcute campanii de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri?
21.1. În școală
21.2. În cluburi
21.3. În familie
21.4. În centre special înființate
21.5.Altele: Care?___________________________________________________
22. Consumul de droguri îți produce o senzație de vinovăție?
22.1. Da
22.2. Nu
22.3. Uneori da, uneori nu
23. În ce măsură ți-ai neglijat din cauza consumului de droguri?
24. Sex:
24.1. Masculin
24.2. Feminin
25. Ocupația dumneavoastră:
25.1. Șomer
25.2. Angajat
25.3. Elev, student
25.4. Alte situații: Care?____________________________________________
26. Vârsta ta.:
26.1. până în 16
26.2. 18 ani și o lună – 21 ani
26.3. 21 ani și o lună -24 ani
26.4. peste 24 de ani
27. Orașul în care aveți domiciliul
27.1 Petrila
27.2 Petroșani
27.3 Vulcan
27.4 Lupeni
27.5 Uricani
27.6. Altă localitate: Care?________________________________
ANEXA 2
TABELE DE FRECVENȚĂ
Tabelul nr.1. Întrebarea nr.1. Cum obișnuiești să îți petreci timpul liber ?
Tabelul nr.2. Întrebarea nr.2. Ai remarcat la tine modificări de comportament legate de consumul de droguri sau produse etnobotanice ?
Tabelul nr.3. Întrebarea nr.3. Care au fost motivele care te-au influențat să începi consumul de droguri ?
Tabelul nr.4. Întrebarea nr.4. Ai influențat la rândul tău pe cineva să consume droguri sau substanțe interzise?
Tabelul nr.5. Întrebarea nr.5. La ce vârstă ai început să consumi ?
Tabelul nr.6. Întrebarea nr.6. Ce tipuri de droguri sau substanțe interzise ai consumat ?
Tabelul nr.7. Întrebarea nr.7. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de droguri sau de substanțe etnobotanice a avut un efect asupra sănătății tale?
Tabelul nr.8. Întrebarea nr.8. Ce tip de suferințe ai avut din cauza consumului de droguri sau de substanțe etnobotanice?
Tabelul nr.9. Întrebarea nr.9. Tipul problemelor cu care te-ai confruntat din punct de vedere fizic, fiziologic etc.?
Tabelul nr.10. Întrebarea nr.10. Ai continuat să consumi deși ți-ai dat seama că e un pericol pentru sănătatea ta?
Tabelul nr.11. Întrebarea nr.11. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să te ajute să depășești dependența de droguri?
Tabelul nr.12. Întrebarea nr.12. Unde și când?
Tabelul nr.13. Întrebarea nr.13. Ai beneficiat măcar de consiliere din partea unui psiholog?
Tabelul nr.14. Întrebarea nr.14. Serviciile specializate de care ai avut parte în urma consumului de substanțe interzise au fost sub forma:
Tabelul nr.15. Întrebarea nr.15. Cu ce asociezi noțiunea de drog ?
Tabelul nr.16. Întrebarea nr.16. Cunoști efectul consumului de droguri sau de substanțe denumite generic plante etnobotanice ?
Tabelul nr.17. Întrebarea nr.17. Ce fel de activități importante ai neglijat sau anulat din cauza consumului de droguri ?
Tabelul nr.18. Întrebarea nr.18. Ai fost vreodată la școală, facultate, serviciu sau în vizite la cunoștințe, sub efectul anumitor substanțe ?
Tabelul nr.19. Întrebarea nr.19. Crezi că închiderea „magazinelor de vise” este o măsură care să-i facă pe adolescenți să renunțe la consumul de produse etnobotanice ?
Tabelul nr.20. Întrebarea nr.20. Consideri necesare campaniile de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri ?
Tabelul nr.21. Întrebarea nr.21. Care sunt cele mai potrivite locuri în care ar fi util să fie făcute campanii de prevenire și informare asupra riscurilor consumului de droguri ?
Tabelul nr.22. Întrebarea nr.22. Consumul de droguri îți produce o senzație de vinovăție ?
Tabelul nr.23. Întrebarea nr.23. În ce măsură ți-ai neglijat apropiații din cauza consumului de droguri ?
Tabelul nr.24. Întrebarea nr.24. Sex:
Tabelul nr.25. Întrebarea nr.25. Ocupația dvs.:
Tabelul nr.26. Întrebarea nr.26. Vârsta ta:
Tabelul nr.27. Întrebarea nr.27. Orașul în care aveți domiciliul:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Riscurile Asumate de Adolescenti Si Tineri Consumatori de Droguri Ilegale (ID: 107894)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.