Retelele Sociale Mediu de Diseminare Rapida a Informatiilor

INTRODUCERE

Scopul studiului care a stat la baza elaborării prezentei lucrări, este acela de a evidenția / expune importanța crescută acordată rețelelor de socializare în ultimul deceniu, dar și riscurile și amenințările care pot apărea ca urmare a utilizării nejudicioase a acestor mijloace de comunicare instantă.

Secolul al XXI – lea, secolul „exploziei” tehnologice, este caracterizat de volatilitate, incertitudine, complexitate și ambiguitate. Astfel că, într-un mediu atât de fluid, mai ales din punct de vedere informațional, nu se poate vorbi decât de un mediu de securitate incert, unde o importanță mărită se acordă individului. Mediul de securitate reprezintă o realitate a prezentului, un conglomerat de fenomene și procese ce aparțin domeniilor politic, diplomatic, economic, social, cultural, cât și militar, intern dar și internațional, care condiționează securitatea individului, dar și a comunității și regiunii din care acesta face parte.

Prin sintagma mediu de securitate, de altfel una destul de frecvent utilizată, se înțelege „un concept relațional, ce presupune o adaptare și o ajustare permanentă a unui set de parametri interni (economico-sociali, politici, militari, juridici, culturali și morali) la condițiile mediului internațional, un proces cu o dinamică fluidă, orientat spre prezervarea spațiului, idealurilor și valorilor comune și totodată, punerea acestor elemente într-un echilibru stabil, neafectat de factori de risc sau de amenințări”.

Dacă definim conceptul de mediu de securitate, trebuie să avem în vedere că o simplă asociere a celor doi termeni nu exprima în totalitate înțelesul său complet. Astfel, mediul de securitate poate fi definit ca totalitatea factorilor din mediul înconjurător care contribuie la crearea și menținerea sentimentului de încredere și liniște, atât a individului, cât și a comunității din care face parte.

În sensul celor prezentate mai sus, în mediul politico-militar se perindă din ce în ce mai multe variante de abordare a acestei. Prima abordare urmărește și ia în considerare ansamblul proceselor de securitate, împreună cu structurile și mecanismele care contribuie la realizarea securității. Prin prisma acestei abordări, se induce ideea că, la nivel mondial, ar exista o opinie consolidată, comună, globală, asupra acestui concept de securitate, ceea ce nu corespunde realității. A doua, pornește de la ipoteza conform căreia starea naturală a omenirii este, în general, cea de insecuritate, astfel încât ar trebui să discutăm despre mediul de insecuritate și nu despre cel de securitate. În sfârșit cea de-a treia abordare vizează spațiul de securitate în care se combină spațiile de interes ale actorilor globali (statali și non-statali).

Complexitatea mediului internațional determină cercetătorii să considere că, „…astăzi securitatea nu mai poate fi analizată în termeni de alegere politică, de capacități și intenții ale unui stat, întrucât vulnerabilitățile, riscurile, pericolele și amenințările la adresa securității au căpătat acum o semnificație sistemică”.

Toate caracteristicile actualului mediu de securitate derivă din dezvoltarea galopantă a tehnologiei. Cu cât tehnologia se dezvoltă mai mult, cu atât securitatea individului și a comunității în care trăiește este tot mai mult amenințată. Astfel că, una dintre cele mai recente amenințări este reprezentată de mediul virtual și, mai ales, de dinamica acestuia.

Totodată putem afirma că, mediul de securitate este multidimensional. Dimensiunea spațială este cea mai dinamică și complexă dintre ele. În esență, această dimensiune prezintă două variabile interdepende și anume spațiul real și spațiul virtual.

Pe de altă parte, mediul de securitate se confruntă cu o serie de provocări (pericole, riscuri și amenințări de securitate). Printre acestea un loc central îl ocupă terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele înghețate, criminalitatea organizată, corupția, etc.. Totodată, securitatea cunoaște și o altă serie de provocări ce vin din spațiul virtual, mai exact, prin intermediul Internetului. În acest sens, amintim terorismul cibernetic, criminalitatea cibernetica, evenimente produse de către hackeri. Prin urmare, în prezent, mediul de securitate actual cuprinde atât spațiul real cât și spațiul virtual.

Putem afirma astfel, că starea de securitate a indivizilor trebuie să reprezinte punctul de pornire al oricărui studiu din acest domeniu de referință, indiferent de nivelul la care se realizează analiza (zonal, regional, național sau global), deoarece omul reprezintă elementul primordial al oricărei forme de organizare socială, iar gradul de realizare a securității acestuia are implicații majore în securitatea grupului din care face parte.

Astfel că, astăzi, suntem martori ai unei extinderi fără precedent a rețelelor de comunicații, extindere determinată în primul rând de multitudinea serviciilor de rețea, destul de atractive, puse la dispoziția utilizatorilor, simplitatea folosirii echipamentelor și a programelor informatice. Complementar cu aceste oferte comerciale, numărul de utilizatori este în continuă creștere. De asemenea, evoluțiile tehnologice din ultimele trei decenii au creat o puternică dependență a societății de mijloacele de comunicații atât electronice, cât și virtuale, utilizarea acestora realizându-se, de la oamenii obișnuiți, la lideri politici și societăți multinaționale, dar și de organizații teroriste.

În ultimii ani, internetul și noile media s-au bucurat de o ascensiune fără precedent și au devenit incorporate în viețile cotidiene ale utilizatorilor. Ele sunt acum parte dintr-o serie de schimbări majore care s-au întamplat în ultima perioadă referitoare la felul în care indivizii prelucrează și produc cunoaștere, interacționează și caută informații. Spre deosebire de alte mijloace de comunicare, computerele si internetul sunt acum mereu prezente, comune și răspândite pretutindeni, fiind utilizate de un număr ridicat de persoane, gospodării și instituții pentru scopuri diverse.

Trebuie menționat faptul că, de cele mai multe ori, comunicarea directă

dintre persoane, se înlocuiește cu cea virtuală. Cu alte cuvinte, comunicarea în mediul virtual a devenit și continuă să fie cea mai populară metodă de interacțiune.

Astăzi, putem transmite și primi informații imediat, de  oriunde din lume, în doar câteva momente,  putem comunica cu oricine, oricând, din orice colț a lumii s-ar afla. Astfel că, spre deosebire de o rețea de telefonie mobilă, sau serviciul poștal, acest tip de comunicare, comunicarea virtuală, nu cunoaște limite. Dacă în cazul unei trimiteri poștale în format fizic durata expedierii poate fi cuprinsă intre 4-5 zile și chiar 1-2 săptămâni, in cazul serviciului de mesagerie instant, valabil în cadrul mediului virtual, durata de expediere variază între 1-2 secunde. În timp ce media digitală câștigă tot mai multă vizibilitate și atenție atât datorită beneficiilor dar și pericolelor inerente asociate, o generație de tineri crește într-o eră dominată de evoluții tehnologice care ar putea genera experiențe variate în cadrul proceselor lor de dezvoltare.

O metodă foarte simplă de comunicare este reprezentată de utilizarea rețelelor sociale (rețele de socializare). O rețea socială reprezintă o rețea informațională de utilizatori care, pe baza anumitor site-uri web, unde se pot înscrie, interacționează cu alți utilizatori, deja înscriși. Aceștia, comunică într-un mod informal și, de cele mai multe ori, contribuie la colectarea și răspândirea informațiilor pe întreg globul.

Cu alte cuvinte, o rețea socială este o hartă, o expunere în mediul virtual a relațiilor dintre indivizi. Această hartă indică modurile în care utilizatorii conectați, manifestă anumite relații, prin diferite grade de familiaritate socială, pornind de la simple legături prietenești, cunoștințe întâmplătoare, și ajungând până la puternice legături familiale. Cu alte cuvinte, o rețea socială este o rețea de prieteni apropiați, ce împărtășesc aceleași credințe, ce manifestă aceleași preocupări și valori. Este cunoscut faptul că, de cele mai mult ori, site-urile de socializare sunt cea mai bună și cea mai facilă metodă de interacțiune cu utilizatori ce navighează pe Internet.

Trăim într-o lume în care decoperirile în domeniul tehnologic sunt tot mai vizibile și care ne revoluționează viața. Mai nou, tehnologia a adus o nouă modalitate în care oamenii se pot cunoaște, vorbi, distra, interacționa, distanța cea mai mare problemă. Ideea care a fost îmbrățișată rapid și cu drag de toți era simplă: o comunitate în care oricine poate intra, în care toți sunt prieteni, în care pot împărtăși orice (corespunzător din punct de vedere moral). Majoritatea ar spune că au și reușit, dat fiind faptul că acest nou concept de „rețea socială” sau rețea de socializare, numără în prezent peste un miliard de membri în toată lumea. Oare există posibilitatea realizării unei prietenii fără ca persoanele să se afle față în față? Lucrările de specialitate ale psihologilor susțin faptul că, din ce în ce mai mult, contactul vizual influențează în cea mai mare măsură conturarea unui profil psiho-moral minimal al unei persoanei cu care se dorește realizarea unui proces comunicativ.

Astfel, putem afirma faptul că, de cele mai multe ori această „legătură” interpersonală se desfășoară în bune condiții dacă persoanele se află față în față. Mai exact, între persoanele aflate față în față, apare un sentiment de atracție reciprocă sau, dimpotrivă o respingere a acestei atitudini.

Ceea ce ni se pare nouă mai interesant, este însă dacă pot fi prieteni între ei atât de mulți oameni, dată fiind firea umană care variază de la individ la individ, care generează conflicte atât de ușor.

Printre utilizatori, se numără persoane publice, angajați ai diverselor ministere, care postează informații atât personale, cât și private, pe propriile pagini de profil ale rețelelor de socializare.

În prezent, rețelele sociale nu sunt folosite numai de persoane fizice ce doresc să socializeze, ci și de societăți comerciale și instituții științifice. Cu alte cuvinte, mediul virtual a devenit, un nou spațiu de promovare și confruntare a intereselor actorilor statali, cât și non-statali, consecință cu grave implicații în domeniul securității individuale și colective.

IMPACTUL PSIHOLOGIC

Datele și informațiile oferite de platformele media contribuie semnificativ în modelarea percepției umanității asupra realității, influențarea gândirii acesteia și, mai ales, prin modificarea comportamentului cititorului.

Toate acestea se realizează treptat, prin impunerea unor curente de opinie asupra unor teme și subiecte diverse, ceea ce face ca opinia publică să fie influențată în mod decisiv asupra abordărilor presei, inclusiv din spațiul new media.

În același timp cu dezvoltarea mediului Internet și, în special, a new media, manipulările existente în media clasică au fost extinse și în acest domeniu.

Așadar, a apărut posibilitatea sporirii, artificiale, a gradului de autenticitate a știrilor, prin nominalizarea ca surse de informații (articole, discuții, comentarii) postate în new media.

Apare astfel un efect de „ecou”, generat prin faptul că mai multe surse media, preiau și difuzează aceeași știre, uneori fără a preciza originea sursei, fapt ce poate oferi știrii un plus nejustificat de importanță și, mai ales, de credibilitate.

O analiză a știrilor preluate de unii reprezentanți ai media evidențiază faptul că aceștia folosesc deseori ca sursă informațională blog-uri pe care le consideră surse neutre, dar credibile.

Totodată, blogger-ii – supranumiți jurnaliști amatori, cu toate că majoritatea practică această profesie în media clasică – contribuie în mod semnificativ la capacitatea mass-media de a „impune” oamenilor la ce să se gândească.

Ba mai mult, în mediul Internet și în special pe forumurile și pe rețelele de socializare, s-a conturat conceptul de troll, termenul desemnând acele persoane care lansează un subiect de discuție, în scopul de a crea un conflict de idei.

Aceștia se folosesc de subiecte clasice, adaptate grupului sau persoanei țintă, care nu pot fi argumentate definitiv. Pentru a contracara posibilitatea ca un troll să se prezinte ca participant legitim în cadrul discuțiilor, o parte dintre site-urile web au introdus obligativitatea autentificării.

Conceptul presupune lipsa unei motivații profunde, însă fundamentarea activității și folosirea unor tehnici persuasive pot încadra acțiunile în domeniul manipulărilor.

Prin manipulare, se urmărește inocularea unei înțelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât și la apelul la palierele non-raționale. Intențiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia.

Exemple:

Importanța new media a fost afirmată în mod decisiv în timpul mișcărilor revoluționare din Orientul mijlociu și nordul Africii, în anul 2011, denumite „revoluția arabă”.

Pe fondul unor regimuri totalitare și a unei situații economico-sociale

caracterizate de corupție, șomaj și inflație, în mai multe țări (Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, iar evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman. În același timp s-au desfășurat proteste de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon.) au fost declanșate o serie de proteste, punctul declanșator fiind sinuciderea (17.12.2010) unui tânăr tunisian.

Organizarea seriilor de revolte a fost întărită de existența mijloacelor new media precum Facebook sau Twitter, fapt pentru care guvernele din mai multe țări afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la întregul Internet. Accesul mass-media internaționale a fost sever restricționat în diferite țări, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți.

Un alt exemplu al influenței social media este campania Kony. O organizație non-guvernamentală americană a postat (05.03.2012) pe site-ul Youtube un videoclip care a înregistrat peste 100 milioane vizualizări și care, dincolo de campania mediatică, a generat donații în conturile ONG-ului de mai multe milioane de dolari.

Videoclipul a vizat mediatizarea lui Joseph Kony, liderul armatei insurgente „Lord’s Resistance Army”, grup responsabil pentru răpirea, mutilarea și exploatarea a zeci de mii de copii, însă activitățile au fost prezentate într-o manieră simplificată, fiind distorsionate unele statistici citate și aspecte privind dinamica grupului insurgent.

În mediul Internet au fost numeroase discuții care evidențiază faptul că mediatizarea situației a fost generată de fapt de interesul SUA privind exploatarea resurselor mari de petrol descoperite în Uganda (aproximativ două miliarde de barili), activitate care era împiedicată de existența grupului insurgent.

Rolul social media și capacitatea acestora de influențare sunt ilustrate și de protestele islamice din 30 de țări față de filmul „Inocența musulmanilor”, jignitor la adresa adepților acestei religii.

O prezentare a filmului a fost încărcată pe Youtube, după ce a fost lansat (23.06.2012) fără succes pe piața americană. Un blogger, Morris Sadek (creștin copt din Egipt stabilit în Statele Unite, activist pentru drepturile copților, islamofob) traduce trailer-ul în arabă și îl promovează (04.09.2012) pe site-ul și pe conturile lui de Twitter și Facebook. Ulterior, un forum islamic preia știrea, iar unele ziare prezintă dezbateri ale subiectului.

Difuzarea trailer-ul, în data de 09.09.2012, la postul de televiziune Al-Nas din Egipt, generează apariția unui val de mesaje pe platforma Facebook, de incitare la proteste de stradă, care au fost declanșate două zile mai târziu în Cairo și Benghazi.

Protestele au fost deosebit de violente, înregistrându-se un număr ridicat de victime, printre care și ambasadorul american din Libia.

Atacul în cadrul căruia au fost asasinați ambasadorul american și alți trei demnitari a fost, probabil, executat de către o grupare militantă organizată, complexă, pe fondul protestelor în desfășurare.

Mișcările de protest s-au răspândit în 30 de țări din Orientul Mijlociu, nordul Africii, Europa, America de Nord și Asia, apogeul fiind înregistrat în perioada 14-15.09.2012.

De asemenea, secretarul de stat american Janet Napolitano, vorbind despre schimbarea codurilor de alertă teroristă, a afirmat că „ne confruntăm cu amenințări din partea teroriștilor care folosesc Internet-ul și social media, precum Facebook sau Youtube, pentru a influența și recruta persoane vulnerabile”.

REȚELE SOCIALE

În actualul mediu de securitate, transmiterea informației a cunoscut și continuă să descopere, o puternică transformare, avansând considerabil în zona digitalizării. Astfel, dacă ar fi să analizăm fenomenul de convergență a tuturor canalelor de comunicare, am putea ajunge la concluzia că cel mai reprezentativ exemplu este reprezentat de platforma Internet, care suportă transmisia datelor de diverse tipuri precum: text, audio, foto, video, format electronic. Este evident faptul că, în urma evoluției din ce în ce mai accelerate a tehnologiei, marea masă a socității a dovedit o afinitate crescută, transformată în dependență față de de mijloacele de comunicații electronice și, mai ales de cele virtuale.

Din această perspectivă, putem afirma fără îndoială că, dinamismul mediului online, reprezentat printr-un flux continuu de website-uri, bloguri, forumuri publice, popularitatea din ce în ce mai accentuată a rețelelor sociale, cât și creșterea conținutului realizat și utilizat de useri diverși, dar și diversitatea limbilor folosite și a formelor de „livrare” a informației, creionează o gamă largă de provocări aduse la adresa OSINT.

Astfel că, preocuparea pentru actualele instrumente de comunicare și interesul pentru „supravegherea” rețelelor de socializare a devenit o activitate extrem de importantă a serviciilor de informații, care au obligația de a-și perfecționa continuu modalitățile de monitorizare, evaluare și analiză a datelor și informațiilor provenite din aceste categoriile de surse deschise menționate mai sus.

În zilele noastre, mediul virtual este caracterizat de manifestarea, în mod preponderent, a două elemente comunicaționale, respectiv interactivitatea și presa personalizată (podcasting), care au transformat treptat structura serviciilor oferite de Internet, prin evoluția de la World Wide Web (WEB 1.0) la New Media (WEB 2.0).

Astfel că, cele două elemente menționate, constituie baza evoluției și transformării procesului de comunicare în masă și ilustrează, de asemenea, o rapiditate uimitoare în procesul de dezvoltare a tehnologiilor, deși cu numai trei decenii în urmă, aceste două elemente ar fi fost considerate de majoritatea utilizatorilor de Internet, subiecte de science-fiction.

Denumite generic new media și reprezentând orice produs media digital care este interactiv și distribuit prin rețele informatice sau totalitatea textelor, sunetelor, imaginilor și elementelor grafice prelucrate pe computer și reunite în baze de date (enciclopedii electronice, bloguri, comunități virtuale, social networks, files-sharing, ediții electronice ale presei tradiționale, portaluri informaționale, lumi virtuale, forumuri, biblioteci digitale etc.).

New Media se referă la: bloguri, forumuri, liste de discuții, rețele de socializare, serviciile de comunicare în timp real, tip messenger.

Blogurile, considerate cea mai eficientă cale de promovare personală sau colectivă, sau, după caz, de informare/dezinformare, sunt site-uri web care utilizează platforme predefinite, cu un conținut afișat cronologic, cel mai nou articol fiind poziționat în partea inițială a paginii, fapt ce conferă acestuia un caracter de jurnal, sunt oferite gratuit de dezvoltatorii de softuri utilizatorilor personali, în scopul de a realiza unele proiecte mai complexe și cu resurse mai puține.

„Blogging-ul” (activitatea de editare a blogurilor) s-a transformat treptat, devenind dintr-un simplu hobby, o activitate organizată și foarte bine planificată. Articolele postate pe bloguri permit diverse comentarii, nerestricționate publicului, iar acest aspect le conferă interactivitate, un atribut extrem de esențial în derularea procesului de comunicare, fiind reprezentat de posibilitatea primirii unui feed-back din partea publicului.

Forumurile și listele de discuții, spre deosebire de bloguri, nu au un anume proprietar, ele fiind organizate pe teme specifice și optimizate pentru motoarele de căutare. În aceste zone ale web-ului se pot obține cu ușurință informații de interes general, imediat (hărți, scheme, comentarii etc.).

Rețelele de socializare oferă utilizatorilor posibilitatea de a-și crea o pagină personală, un profil unic, conținând fotografii, materiale video, jurnal electronic.

Totodată, aceste rețele virtuale pot prezenta un interes major, având în vedere accesul la datele personale ale anumitor persoanelor, facilitând inclusiv identificarea, uneori chiar vizualizarea cercului relațional apropiat al persoanei „țintă”. Deși datele vehiculate în acest mediu au un caracter neclasificat, prelucrarea acestora în urma procesului de analiză, asociat exploatării într-un mod specializat a surselor deschise (OSINT), contribuie la transformarea datelor în informații valoroase, mai ales atunci când se are în vedere elaborarea profilului psihologic al unei persoane.

Serviciile de comunicare în timp real, de tip messenger, conferă posibilitatea provocării și/sau chiar manipulării procesului de comunicare cu un grup extins de persoane, desfășurându-se sub protecția anonimatului.

O rețea de socializare sau o rețea socială este, la modul general, o rețea în care diverse persoane care au scopuri comune, cum ar fi, de exemplu, o rețea de studenți, politicieni, etc., pot împărtășii impresii, gânduri, chiar informații personale. În ultima perioadă, printr-o rețea de socializare, se întelege chair și o rețea informațională de utilizatori conectați la Internet, rețea bazată pe anumite site-uri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți utilizatori, care sunt deja înscriși.

Chiar dacă rețelele sociale sunt posibile și într-un mediu offline, cu persoane, care se văd și se întâlnesc, în școli, parcuri, locuri de muncă și chiar în fața blocului, mult mai populare au devenit și se mențin rețelele de socializare online. Acest lucru se evidențiază prin simplul fapt că liceele, colegiile și chiar locurile de muncă nu dețin atât de mulți membrii, spre deosebire de Internet, ai cărui utilizatori sunt de ordinul miliardelor, dintre care o foarte mare parte este interesată să se întâlnească și să dezvolte diferite tipuri de prietenii în cadrul mediului online.

Utilizatorii de rețele sociale denumiți generic „useri”, sunt reprezentați de un profil bogat în informații, mai mult sau mai puțin personale, ca de exemplu hobbiuri, interese, fotografii, videoclipuri, activități etc., în funcție de postările fiecăruia. Dacă doi utilizatori hotărăsc să devină prieteni, legatura dintre ei fiind cel puțin una dintre exemplele menționate mai sus, ei vor avea acces unul la profilul celuilalt și, astfel, vor putea interacționa în multe feluri.

Astfel, cei doi utilizatori ai respectivei rețele de socializare, își pot consulta reciproc profilurile, fără a exista limitari. Ei pot, deopotrivă, observa și, mai mult, urmări activitatea celuilalt, cercul de prieteni, evenimentele la care participă, locurile frecventate.

Rețelele de socializare folosesc diferite site-uri. Acestea poartă denumirea generică de site-uri ale rețelelor sociale. Majoritatea membrilor unei astfel de rețele sociale, indiferent de tipul de rețea de socializare utilizat, are cel puțin un punct comun de interacțiune, fie că este vorba despre hooby-uri, religie sau afinități politice. Din momentul în care ai acces la site-ul rețelei de socializare, vei începe sa conversezi, să interacționezi. Această socializare poate include accesarea profilelor sau paginilor utilizatorilor, sau chiar contactarea lor prin diferite metode.

Așadar, rețelele de socializare sunt mari structuri sociale, compuse din indivizi sau chiar organizații, denumie „noduri” și conectate prin unul sau mai multe tipuri de interdependențe (link- uri), cum ar fi de exemplu relațiile de prietenie, rudenie sau chiar anumite interese comune.

Posibilitatea de a aduna și, ulterior, publica informații (legate de diverse interese, activități sau chiar opinii ale celor cunoscuți și apropiați) a devenit, abia în anul 2003, un spațiu activ de socializare pentru majoritatea utilizatorilor, încet-încet realizându-se astfel, trecerea de la numeroasele rețele legate de un interes comun (precum „Reno.ro”, „Animale.ro”), rețele ce erau foarte căutate în întreg mediul virtual, la crearea și promovarea unor site-uri cu un orizont general de comunicare, de genul „MySpace” sau „Facebook”, care nu-și concentrează atenția pe un anumit interes, numite uneori „tradiționale” și care sunt deschise tuturor celor interesați.

Dincolo de profiluri, prieteni, comentarii, postări și chiar mesaje private, rețelele de socializare online, variază considerabil în funcție de aplicațiile pe care le utilizează și utilizatorii cărora li se adresează. Unele dintre aceste aplicații permit „sharing”-ul de fotografii sau filmulețe, altele găzduiesc bloguri și tehnologii pentru transmiterea de mesaje instant. Multe rețele sociale online vizează persoane din anumite regiuni geografice sau anumite grupuri lingvistice, deși aceasta, de cele mai multe ori, nu determină întotdeauna componența rețelei.

Rețelele de socializare virtuale, din mediul online, sunt foarte populare și pot fi accesate cu scopuri diverse, de la cunoaștere și relaționare, până la promovarea unor afaceri, menținerea legăturii cu cei interesați și chiar până la promovarea unor idei, ideologii sau crearea unor grupuri susținătoare ale unei idei, ale unui concept.

Prietenii, pe care poți să-i creezi prin intermediul acestor rețele, reprezintă doar unul dintre multitudinea de avantaje ale unei rețele sociale de tip online. Un alt avantaj îl reprezintă diversitatea. Spre deosbire de mediile menționate mai sus, Internetul oferă posibilitatea de a cunoaște oameni din toată lumea. Alături de faptul că se pot crea noi prieteni, un alt avantaj este reprezentat de faptul că se pot învăța foarte multe lucruri noi culturile și mentalitățile altor țări.

După cum am putut observa, rețelele sociale implică o „grupare” a unor anumiți indivizi sau chiar organizații.  În timp ce există astfel de rețele sociale care se concentrează în jurul anumitor interese, sunt altele în care nu întâlnim niciun astfel de criteriu. Acestea din urmă sunt considerate site-uri traditionale de rețele sociale. Astfel de site-uri au o politică deschisă publicului. Oricine poate deveni membru al acestor rețele de socializare, indiferent de hobby-urile, religia, convingerile sau opiniile fiecăruia. Odată ce un individ a devenit membru al acestei comunități online, poate începe crearea propriei rețele de prieteni, neincluzâdu-i pe cei care nu îndeplinesc eventuale criterii stabilite.

Este foarte cunoscut faptul că rețelele de socializare, sunt cea mai bună metoda de a interacționa cu utilizatori de pe Internet. Astfel că, rețelele de socializare au cunoscut o popularitate care crește considerabil în rândul altro mijloace de comunicare electronice și virtuale.

Printre caracteristicile principale ale new media, se numără costurile reduse de accesare și, mai ales, de publicare. Totodată, crearea unei platforme new media nu necesită o pregătire amănunțită, ci presupune doar posesia unor cunoștințe generale, de bază.

De asemenea, acest tip de media se caracterizează prin faptul că, de cele mai multe ori, informațiile publicate nu au o formă finală, brută, acestea putând fi modificate sau completate într-un timp relativ scurt, de autor sau de către alți utilizatori ai platformei.

În prezent, platformele new media au devenit cele mai accesate surse de știri sau actualizări de știri, prin intermediul unor medii virtuale precum Twitter, Instagram sau Facebook.

În cadrul rețelelor sociale accesul se realizează foarte ușor și absolut gratuit. Tastând câteva cuvinte, statusul se actualizează, iar prietenii pot ști tot ceea ce vrei să le transmiți. Vor ști totul legat de starea de spirit a fiecăruia, de activitățile pe care fiecare dintre utilizatori le desfășoară, de locurile frecventate de către aceștia și chiar de preferințele fiecăruia. De asemenea, nu exista limite. Discuțiile se pot realiza între persoane din întreaga lume. Se poate interacționa cu cineva din Romania, Croația, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii sau chiar Australia, acest lucru nefiind posibil prin alte mijloace gratuite.

Profilul se poate crea după bunul plac, personalizat și prezentat așa cum fiecare utilizator dorește. Prietenii pot afla despre hobbiurile și interesele postate de fiecare utilizator, lucruri pe care cu siguranță le vor aprecia.

Realizarea unui website presupune mult timp, îndemanare și multe cunoștințe. Pe o rețea de socializare, un profil se poate crea imediat, lucru ce nu necesită nici mult timp, nici cunoștințe avansate. Fiecare rețea de socializare oferă utilizatorului opțiunile de care acesta are nevoie pentru crearea unui profil. Userul are doar „obligația” de a completa câmpurile libere puse, de respectiva rețea, la dispoziție. De exemplu, o pagina Facebook poate fi foarte similară unui website.

Prin intermediul rețelelor sociale există posibilitatea de a cunoște oameni noi. De exemplu, prieteni de-ai prietenilor sau oameni cu aceleași interese.

Ca orice domeniu de activitate, rețelele de socializare numără, pe lângă avantaje, și o gamă largă de dezavantaje.

Dintre avantaje amintim:

Comunicare rapidă la distanțe mari;

Transmiterea de fișiere audio, video sau text;

Comunicarea cu persoane apropiate, aflate la distanțe mari;

Crearea unor cercuri de prieteni sau apropiați sau crearea de grupuri

noi;

Stabilirea unor relații cu ceilalți utilizatori (grade de prietenie, grade de

rudenie);

Dintre dezavantaje amintim:

Compromiterea identității individului sau a organizației din care acesta face

parte;

Utilizatorii pot deveni ținta potențialelor grupuri și grupări ostile (teroriste,

criminalitate organizată, etc.);

Apare posibilitatea manifestării actelor de șantaj, manipulare sau chiar

propagandă;

Cu alte cuvinte, rețelele de socializare, au devenit un mediu propice pentru dezvăluirea vieții private, dar, în același timp, un paravan benefic desfășurării unor activități cu caracter ostil.

În concluzie, aspectul revoluționar al platformelor new media, evidențiază potențialul uriaș al acestui segment prin care se reușește mobilizarea publicului, evidențiindu-se astfel o schimbare de paradigmă în ceea ce privește comunicarea și socializarea în era digitalizată.

Exeple de rețele sociale:

Facebook – circa 1,310,000,000 de utilizatori;

Flickr – rețea mondială pentru informații de tip imagine și fotografie;

LinkedIn – 300 milioane utilizatori, pentru managementul carierei și

relațiilor profesionale;

Instagram – 30 milioane de utilizatori;

Pinterest – circa 70 milioane utilizatori;

Twitter – circa 1 miliard membrii (iunie 2014) – pentru răspândirea

rapidă, în masă, a unor știri scurte, de maxim 140 caractere;

YouTube – 1 miliard utilizatori;

Ask.fm – aproximativ 67 milioane de utilizatori;

Google+ – 180 de milioane de utilizatori.

Facebook

Facebook (vezi Anexa 1) este o rețea de socializare ce dispune de instrumente care „favorizează” postarea de fotografii, fișiere video și text, precum și pentru dezvoltarea de conexiuni și relații între utilizatori. De asemenea, Facebook este rețeaua de socializare prin intermediul căreia, „prieteniile“ sunt elemente cheie, deoarece succesul și popularitatea pe Facebook se măsoară în numărul de prieteni strânși și în numărul de „like-uri” primite la o anumită postare (fotografie, eveniment, stare etc.) de la diverse persoane, deasemenea utilizatori ai acestei rețele sociale.

Cu toate că, în anumite zone geografice, Facebook este „atacată” de aplicații locale similare, la nivel global deține cel mai mare număr de utilizatori (în iunie 2012 având peste 955 milioane de utilizatori activi) și cea mai mare popularitate în rândul rețelelor de socializare. Tot Facebook este rețeaua socială care deține și opțiunea confidențialității postărilor fapt ce conduce la reducerea semnificativă a capacitatății de monitorizare a mesajelor, disponibile pentru consultare fiind doar acele date cu descriere publică, postate de utilizatori.

În pofida acestui aspect, mesajele făcute publice, adică destinate întregului public, pot fi exploatate într-un mod eficient, mai ales cu scopul de a se obține date referitoare la organizarea și desfășurarea unor acțiuni de protest, date de natură politică, sau chiar și date referitoare la situația de securitate din zonele de criză și conflict. Un astfel de exemplu constă în crearea de către utilizatorii Facebook, a unor pagini publice destinate planificării, organizării și desfășurării anumitor evenimente, în acest fel obținându-se date și informații importante cu privire la locul și perioada de desfășurare a respectivului eveniment, participanți etc. De asemenea, informații pot fi obținute și din analiza fotografiilor sau a înregistrărilor video, realizate în timpul derulării evenimentelor, care uneori sunt însoțite și de comentarii postate de utilizatorii Facebook. Pentru postarea unor astfel de înregistrări video, utilizatorii Facebook beneficiază și pot folosi aplicații de video-sharing, precum YouTube sau de partajare a fotografiilor precum Flikr.

Printre facilitățile acestei rețele de socializare se numără și posibilitatea de a localiza din punct de vedere geografice un utilizator, prin intermediul unei hărți interactive, cât și opțiunea trimiterii de SMS-uri, care pot contribui la definirea setărilor de securitate, direct de pe contul de utilizator.

Twitter

Twitter (vezi Anexa 2) constituie o altă platformă de navigare socială care se evidențiază ca fiind o sursă importantă de informații ce cuprinde evenimente aflate în derulare la nivel global, și care permite emiterea mesajelor de maximum 140 de caractere. Spre deosebire de Facebook, Twitter-ul pune un mai mare accent pe relevanța și noutatea informației postate. Utilizatorii care ulterior devin prieteni prin intermediul acestei rețele, se numesc follow-eri și se afiliază altor utilizatori, criteriul fiind acela al importanței pe care mesajele emise de aceștia o prezintă pentru ei. Twitter este, de obicei, utilizat pentru a anunța în timp real, noutăți dintr-un anumit domeniu și, în același timp, pentru a publica linkuri către alte surse din mass-media care fac referire la acel domeniu. În acest context, se poate aprecia că această aplicație poate constitui un mijloc important de avertizare timpurie, mai ales în ceea ce privește planificarea, organizarea și derularea unor evenimente despre care mass-media nu posedă încă suficiente informații.

Accesarea și monitorizarea rețelei Twitter este foarte accesibilă, neexistând practic restricții cu privire la confidențialitatea mesajelor (mesajele pot fi accesate de orice utilizator al acestei aplicații). În altă ordine de idei, faptul că utilizatorii pot fi conectați permanent la rețeaua internet prin intermediul telefoanelor mobile și device-urilor, favorizează obținerea, aproape în timp real, a tuturor informațiilor necesare.

Căutarea unor astfel de subiecte de interes se poate realiza prin intermediul anumitor cuvinte, numite și cuvinte cheie (nume de localități, state, numere, lideri, evenimente etc.), aspect ce reflectă o cunoaștere amănunțită a unor evenimente desfășurate, dar și a stării de securitate din zone de interes.

Pe de altă parte, informații despre locația în care se află un utilizator care postează mesaje pot fi obținute prin accesarea unor aplicații dedicate (cum sunt LocaFollow, Twitter Maps on Bing, Twitter Search with Location sau Streamdin – Twitter Users on Google Maps etc.), însă precizia acestora este de cele mai multe ori discutabilă, dar poate oferi informații utile.

Vkontakte

Vkontakte (URL: vk.com) (vezi Anexa 3) este o rețea de socializare utilizată în special în Federația Rusă, Ucraina, Kazahstan, Republica Moldova și Belarus care, în septembrie 2012, număra peste 100 milioane de utilizatori. Este cea mai populară rețea de socializare din Federația Rusă, deoarece se aseamănă foarte mult cu Facebook, fiind denumită și „clona rusească “a acestei aplicații.

Popularitatea Vkontakte se datorează în primul rând tehnologiei „file sharing”, opțiune ce oferă utilizatorilor posibilitatea de a descărca gratuit muzică (peste 100 de milioane de track-uri de calitate).

Rapida dezvoltare a acestui mediu de socializare, nu a rămas neobservată pe piața telefoniei mobile, compania „Nokia” lansând, în luna iunie a anului 2011, o nouă aplicație compatibilă cu device-urile sale, denumită chiar Vkontakte.

Printre facilitățile acestei aplicații se numără și posibilitatea localizării din punct de vedere geografic a utilizatorului, prin intermediul unei hărți interactive, player audio și video utilizate într-un mod integrat, cât și o opțiune cu ajutorul căreia se poate realiza trimiterea de SMS-uri direct de pe contul de utilizator al rețelei VKontakte.

LinkedIn

LinkedIn (vezi Anexa 4) este rețeaua de socializare în care elementul esențial este reprezentat de interconectare, comparativ cu rețelele sociale prezentate anterior, care se bazează pe interacțiunea dintre utilizatori activi. LinkedIn este o rețea de socializare ale cărei obiective sunt orientată spre un mediu mult diferit de alte rețele de socializare, și anume mediul de afaceri. Această rețea de socializare nu recurge la publicarea rezultatelor financiare, ci veniturile sunt obținute din publicitate sau servicii premium. LinkdIn se adresează în primul rând persoanelor juridice, permițându-le acestora, crearea unui profil detaliat de activități. Dacă în cazul Facebook și Twitter, utilizatorii conturilor afiliate poartă numele de „prieteni”, respectiv „follow-eri”, pe LinkedIn se numesc „connections”. Prin intermediul LinkedIn, structurile de informații pot verifica și clarifica anumite suspiciuni, pot găsi colaboratori, sau de ce nu, viitoare surse.

Facebook, MySpace, LinkedIn, Friendster, Urban Chat și Black Planet sunt doar cateva dintre cele peste 100 de site-uri ce conectează persoane din jurul lumii. Însă, ca și în lumea reală, nu este indicat să se facă publice prea multe informatii, mai ales dacă acestea cuprind zona personală a fiecărei persoane, sau chiar cea intimă.

Actualmente, la nivel mondial există și funcționează numeroase site-uri și rețele de socializare. Dintre acestea, cele mai des utilizate sunt Facebook, Twitter, VKontakte și LinkedIn fiind urmate de QZone și Drauglem (rețele sociale care au un rol important mai ales la nivel regional).

You Tube

You Tube (vezi Anexa 7), este un site web, în cadrul căruia utilizatorii pot viziona, încărca (upload) și descărca (download) videoclipuri, dar în același timp pot posta diverse comentarii cu privire la părerile personale, referitoare la ceea ce vizionează, sau pot acorda note filmulețelor.

Această rețea socială, folosește tehnologia Adobe Flash Player (HTML5, creată în 2012), aplicație utilizată în scopul de a etala o gamă largă și în același timp extrem de variată de înregistrări video create, chiar de către utilizatori, cuprinzând și fragmente difuzate în cadrul programelor de televiziune sau filme. YouTube aparține fenomenului numit Web 2.0.

La fel ca în cadrul rețelelor de socializare menționate mai sus, persoanele care accesează paltforma You Tube, își pot crea pagini de profil pe care le pot personaliza după bunul plac.

Astăzi, acest domeniu de activitate, You Tube, nu este folosit doar pentru informare sau amuzament. De cele mai multe ori, entități ostile folosesc platforma în scopuri diverse, încadrabile în domeniul infracționalității. Astfel, prin intermediul You Tube, se pot transmite informații cu scop de dezinformare. În acest mod se crează procesul de propagandă, care de cele mai multe ori, induce societății o stare de panică, de teamă (de exemplu, postarea unor filmulețe care conțin accidente, omoruri, etc.).

În prezent, Facebook și Twitter pot fi accesate direct de pe smartphone, tablete, dar și alte device-uri portabile care pot oferi servicii de comunicare (chat on-line), localizare (prin intermediul funcțiilor GPS), dar și servicii de recunoaștere facială (face tagging), toate gratuit. Aceste facilități oferite de rețelele de socializare nu aduc doar beneficii care constau într-o comunicare mult mai eficientă, ci și riscul monitorizării de către unele persoane terțe sau entități.

Pe de altă parte, este cunoscut faptul că, rețelele sociale folosesc frecvent, date ce sunt preluate în mod automat din conținutul contului de utilizator, date ce fac referire la nume, data nașterii, numere de telefon, adrese de e-mail sau activități pe care le desfășoară respectivul utilizator. Aceste date sunt transmise către diverse alte persoane, care sunt preocupate de activități similare, din cercul de prieteni al utilizatorului respectiv. Dar, de cele mai multe ori, datele sunt preluate și stocate pe serverele rețelelor de socializare, cu sau fără acordul utilizatorului, acestea putând intra ulterior în posesia unor persoane neautorizate.

Potrivit agenției de presă americane The Associated Press, circa 60% dintre informațiile obținute de CIA (Central Intelligence Agency, serviciul extern de informații al SUA) provin din preluarea lor prin intermediul rețelelelor de socializare Facebook și Twitter. Astfel, în cadrul serviciului de analiză al datelor provenite din surse deschise (Open Source Center) al CIA, specialiștii analizează zilnic milioane de mesaje și postări, în scopul de a identifica posibile amenințări teroriste, dar și pentru a monitoriza starea opiniei publice.

De asemenea, fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, declara în anul 2011, pentru postul de televiziune Russia Today, că Facebook reprezintă cel mai ingenios sistem de spionaj inventat vreodată, și care posedă cea mai cuprinzătoare bază de date despre persoane, relații, adrese etc. Toate aceste date sunt stocate în SUA și sunt puse la dispoziția serviciilor de informații.

Astfel, se poate concluziona că diferitele postări ce cuprind date personale, publicate pe rețelele de socializare de către persoane care își desfășoară activitatea în domenii sensibile este foarte delicată, întrucât poziția acestora poate fi foarte ușor compromisă.

Pe de altă parte, trebuie acordată o atenție deosebită programelor și diferitor aplicații software care, instalate pe device-urile personale, deoarece pot să acceseze în mod automat și frecvent internetul, dar și datele locale și personale ale utilizatorului.

Cu toate acestea, trebuie avute în vedere avantajele, cât și capcanelele și eventualele pericole ce pot apărea atunci cand utilizatorii accesează astfel de rețele de socializare. Adesea, pericolele implică persoane, care pretind că sunt altcineva decât sunt în realitate. Însă, pericolul exista atât în cadrul rețelelor sociale online, cât și în afara acestora, în lumea reală. Identic cu modul în care poți întalni un prieten în club, la școală sau la locul de muncă, este recomandabil ca interacțiunile să se realizeze cu atenție în mediul online.

Pe lângă avantajele acestor rețele, care facilitează de exemplu întrajutorarea membrilor, formarea de noi cunoștințe și prieteni, răspândirea rapidă a știrilor și zvonurilor („bârfelor”), aceste rețele ascund și pericole, deoarece de obicei nu se declară explicit care e sursa informațiilor, cine este furnizorul de servicii, și nici dacă acesta intenționează să utilizeze informațiile și în alte scopuri.

Dacă rețelele sociale par interesante, promotorii acestora încurajează tot mai multe persoane să se lase purtate de beneficiile rețelelor de socializare și astfel să afle tot mai multe aspecte legate de acest subiect. Fiind conștient de context și de persoana cu care interacționează, fiecare membru (user) ar trebui să se bucure de o experiență placută și sigură, navigând pe rețelele sociale.

De multe ori chiar, ștergerea informațiilor introduse benevol pur și simplu nu este prevăzută, ele rămânând înregistrate „pe veșnicie”, chiar dacă sunt greșite sau devin cu timpul depășite. Aici lipsa de reglementări clare deschide poarta spre abuzuri grave manifestate asupra datelor private sau chiar secrete ale utilizatorilor, cu atât mai mult cu cât majoritatea lor este formată din persoane foarte tinere și încă nefamiliarizate cu pericolele din Internet.

Securitatea în domeniul rețelelelor sociale este o chestiune ce preocupă tot mai mulți utilizatori din lumea întreaga. Acest lucru este absolut normal și firesc în același timp, din moment ce utilizatorii (persoane care aparțin tuturor păturilor sociale) împărtășesc o multitudine de informații personale, intime, la care au acces nu doar prietenii, familia și apropiații, ci și escrocii, care creează și exploatează amenințări tot mai variate.

Un alt lucru ce trebuie avut în vedere este faptul ca tot mai mulți utilizatori de rețele sociale au vârste cuprinse între 9 și 17 ani.

Potrivit celor mai recente date EU Kids Online (o rețea de cercetare multinațională, care urmărește să consolideze cunoștințele copiilor europeni, cunoștințe ce fac referire la oportunitățile și riscurile pe care aceștia le pot întâmpina în mediul online), copiii sunt o prezență tot mai activă pe Internet. Aceștia desfășoară o varietate de activități educaționale și recreaționale.

Acest studiu arată că cei cu vârste între 9 și 16 ani utilizează Internetul în scopul pregătirii temelor (85%), pentru jocuri (83%), pentru a viziona clipuri video (76%), iar pentru mesagerie instant (62%). Mai mult de jumătate dintre cei cu vârsta cuprinsă între 9 și 16 ani au un profil pe o rețea socială – incluzând 26% dintre copiii de 9-10 ani și 49% dintre copiii de 11-12 ani. Rețelele sociale sunt cele mai populare în Olanda (80%), Lituania (76%) și Danemarca (75%), și cel mai puțin populare în România (46%), Turcia (49%) și Germania (51%).

Utilizarea Internetului este acum o componentă integrată în viața de zi cu zi a copiilor. Ei accesează Internetul la vârste din ce în ce mai fragede. 93% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani sunt deja prezenți în mediul online, în timp ce 63% intră pe Internet zilnic sau aproape zilnic, conform unui studiu realizat de Top Ten Reviews.

Securitatea copiilor pe Internet a devenit la fel de importantă ca siguranța pe care părinții le-o dau în viața de zi cu zi, mai ales că multe dintre pericolele sociale s-au mutat și, mai mult, s-au stabilit în mediul online.

Cele mai frecvente tipuri de pagini pe care copiii din România încearcă să le acceseze sunt cele cu conținut pornografic, magazine online, site-uri de unde pot descărca conținut piratat și chiar rețelele de socializare.

Un studiu al companiei BitDefender, producătorul uneia dintre cele mai performante și eficiente game de soluții de securitate pentru internet atestate pe plan internațional, arată că cei aproximativ 1 miliard de utilizatori Facebook au fost expuși la scam-uri „clasice” de genul „Află cine ți-a vizualizat profilul!”, dar și la campanii frauduloase care promiteau premii substanțiale care constau în bani sau chiar telefoane și tablete. Aceste „beneficii” promit utilizatorilor că vor primi o listă cu persoanele care le urmăresc activitatea, mesajele și pozele postate pe rețeaua socială.

O pagină scam este o pagină falsă, de cele mai multe ori identică cu pagina oficială a site-ului. Scopul unei astfel de pagini false (denumită „scam”) este acela de a culege date personale și confidențiale, precum user, parolă, etc. și de a le trimite automat prin e-mail celui care a creat și promovat acea pagină scam.

Dacă în România utilizatorii sunt mai atrași de acest gen de escrocherie: „vezi cine ți-a vizualizat profilul”, în Franța oamenii se lasă păcăliți de simplul fapt că aplicațiile le permit să își „schimbe” culoarea paginii de Facebook. În schimb, englezii și spaniolii cad repede în capcana promisiunii că pot afla care dintre foștii iubiți le verifică profilul.

Deși rețelele sociale precum Facebook au propriul sistem „cloud” în care stochează datele utilizatorilor, multe aplicații externe neverificate accesează o multitudine de informații personale, deoarece utilizatorilor le acordă prea multe permisiuni. Odată ce aceste date sunt introduse în sistemul de stocare al aplicațiilor, nimeni nu mai poate controla ce se întâmplă cu ele.

Deși o rețea socială este cel mai popular mediu de exploatare a unor vulnerabilități, folosit de escroci, Facebook nu este singura platformă care poate promova astfel de acțiuni. Pinterest a început să devină, de asemenea, o platformă de proliferare a unor scam-uri similare.

Multe companii mari au început să folosească Pinterest pentru a-și promova produsele, iar unii retaileri (vânzători, comercianți, etc.) sunt de părere că utilizatorii de Pinterest ar avea o putere de cumpărare mai mare decât cei de pe Facebook. Cu aproape un milion de utilizatori activi zilnic pe această platformă și un impact vizual puternic, Pinterest le oferă și spamerilor, și escrocilor ocazia de a răspândi linkuri frauduloase. Cele mai populare sunt falsele premii și promoții, de obicei la gadget-uri, dar și bilete gratuite ale unor companii de zbor sau lanțuri fast-food.

Un spam reprezintă o informație sau o reclamă nesolicitată, de natură comercială, transmisă prin e-mail, fără discriminare, mai multor persoane fizice sau grupuri de persoane.

Utilizatorii nu ar trebui să dea click pe mesaje care, deși apar sub formă de fotografii, sunt fișiere executabile. Chiar dacă aceste executabile par că sunt transmise de prieteni, astfel de mesaje pot instala, la descărcare în computerul personal, un software periculos ce oferă atacatorilor control aproape în totalitate asupra calculatorului infectat. Executarea unui astfel de fișier (cu extensia „.exe”) este periculoasă, indiferent că a fost sau este primit de la persoane necunoscute sau chiar de la prieteni, prin intermediul programelor de mesagerie instantă precum Facebook Chat, Yahoo Messenger, etc..

Toate rețelele sociale au o serie de opțiuni de securitate ce pot fi ajustate. Pe Facebook, de exemplu, informațiile sunt publicate de la sine, la fel ca întregul profil. De curând, compania a lansat un nou serviciu care ajută la căutări mai bine agregate și care poate returna rezultate precum „prieteni care urmăresc emisiunea X”,dar și „vegetarieni din orașul meu care iubesc brânza”.

Totodată, este importantă securitatea navigării în browser, ca metodă de prevenție a atacurilor de tip phishing. Tastați direct adresa site-ului rețelei sociale și verificați că aveți o conexiune sigură (https), acolo unde este posibil. Conectarea de pe rețele Wi-Fi publice și nesigure trebuie, de asemenea, evitată.

Spre deosebire de Facebook și Pinterest, astfel de preluări ilegale ale profilurilor Twitter sunt adesea folosite ca farse la cel mai înalt nivel.Anul acesta, hackerii au spart contul de Twitter al lanțului fast-food Burger King și au anunțat că ar fi făcut un parteneriat cu firma rivală McDonald’s. Anul a început cu stângul și pentru utilizatorii obișnuiți ai rețelei sociale, după ce hackeri pe care compania i-a numit „profesioniști” au furat parolele a aproximativ 250.000 de utilizatori.

De exemplu, în 2013 securitatea rețelei sociale Twitter a fost zdruncinată în urma unei serii de atacuri cibernetice, în mod repetat, asupra unor companii media precum Associated Press, New York Times, Wall Street Journal și CNN, atacuri în urma cărora hackerii au preluat controlul conturilor.

Chiar daca nu se ajunge până la furt de identitate, este cert că, mai ales de pe Facebook dar și alte platforme de socializare, pot fi colectate foarte ușor date personale și fotografii și, astfel, se pot alcătui „dosare” întregi destul, de consistente din punctul de vedere al informațiilor postate.

Escrocii îi tentează pe utilizatori cu diferite opțiuni pe care rețelele sociale nu le dețin, precum posibilitatea de a vedea cine le-a urmărit profilul. Rețeaua de socializare Facebook nu posedă un astfel de „beneficiu”, întrucât există motive ce susțin protejarea vieții private. Cel mai important este ca mebrii/utilizatorii unor astfel de rețele, să fie la curent cu noile opțiuni introduse de rețelele sociale și nu aibă încredere în nicio aplicație promovată înaintea unei lansări oficiale. Ar fi indicat ca aceștia să manifeste și, totodată să mențină o atitudine sceptică față de falsele promoții cu gadget-uri, bilete de avion sau bilete la Disneyland Paris, promoții care nu sunt publicate pe paginile oficiale ale companiilor.

Securitatea rețelelor sociale în mediul online sunt lucruri care sunt la îndemâna utilizatorilor obișnuiți, iar utilizatorii trebuie să fie bine informați cu privire la riscurile la care se supun în momentul aderării la astfel de platforme de socializare.

Din moment ce tehnologia evoluează odată cu noi, avem la dispoziție și aplicații gratuite sau contra-cost care ne pot ajuta să ne îmbunătățim experiența și cultura de securitate necesare navigării pe Internet într-un mediu mai sigur atât online, cât și offline. Securizarea sistemelor de pe care accesăm Internetul, fie ele telefoane mobile sau calculatoare, cu o soluție antivirus este cea mai sigură metodă care îi ține departe de viruși, fraude, phishing și alte amenințari atât pe adulți, cât și pe copii.

RISCURI ȘI AMENINȚĂRI

Deschiderea granițelor, garantarea libertății de mișcare, liberalizarea schimburilor de mărfuri și servicii, circulația rapidă a informațiilor au permis terorismului și crimei organizate efectuarea unui salt important din punct de vedere al sferelor de acțiune și din cel conceptual; organizațiile teroriste și criminale și-au adaptat rapid structura, metodele și mijloacele utilizate la noile realități, au diversificat formele de pregătire a personalului și au asigurat o mai pronunțată conspirativitate rețelelor, membrilor și activităților. Odată cu dezvoltarea tehnologiei informațiilor, activitatea organizațiilor depinde din ce în ce mai mult de utilizarea bazelor de date (referindu-ne aici și la instituțiile publice) fapt care generează vulnerabilități.

Dependența omului de tehnologie face ca anumite organizații teroriste sau de crimă organizată să își îndrepte atenția către mediul virtual, vorbindu-se în ultima vreme de noi concepte în cadrul intelligence precum cyber intelligence (CYBERINT) și cyber terrorism.

Astfel că, fenomenul numit „globalizare” poate aduce prejudicii serioase securității. În prezent, fenomenul mai sus menționat, a făcut ca transmiterea de informații să nu cunoască blocaje, să fie la îndemâna tuturor. De aceea, dezvoltarea tehnologiei a făcut ca informația sa fie transmisă imediat, într-un timp real. Dacă în vechime, o informație era trimisă prin intermediul unui „mesager”, în prezent, aceasta se transmite foarte rapid prin intermediul mijloacelor electronice. Acest fapt face ca starea de securitate, indiferent de domeniul de referință, indiferent că se face referire la individ sau stat, să se agraveze.

Dezvoltarea tehnologiei și în special a mediului virtual, au oferit noi oportunități organizațiilor teroriste care, prin exploatarea acestora, și-au diversificat acțiunile și tehnicile de ducere a conflictelor ideologice.

Astfel, alegerea Internetului și a mediului virtual ca important instrument de acțiune, de către organizații teroriste, este determinată de următoarele argumente:

anonimitatea comunicării dar și facilitatea accesului la informații de

interes pentru desfășurarea diverselor activităților;

existența unor lacune legislative, fapt ce permite manifestarea anumitor

comportamente desfășurate la limita legității;

lipsa cenzurii sau a unui control guvernamental manifestat asupra

informațiilor care circulă libere în mediul virtual;

audiența, caracterizată de un indice de creștere exponențial, în toate

regiunile geografice de interes;

costuri mici pentru crearea, dezvoltarea și menținerea unei pagini WEB;

fluxul rapid al informației și eficiența de care dă dovadă transmiterea de

mesaje multimedia (text, fotografii, video etc.);

Propaganda

Organizațiile teroriste utilizează mijloace moderne de comunicare și interacțiune, precum: rețele de socializare virtuale, telefoane inteligente (smartphone), dar și multe alte gadget-uri care se folosesc de conexiunea la Internet, în scopul de a disemina mesajele de propagandă și de a promova anumite ideologii, atât la nivel regional cât și global.

Așadar, printre cele mai eficiente metode de desfășurare a acțiunilor de propagandă se numără înregistrările video (prezentând atentate cu bombă, execuții sau mesaje ale diverșilor lideri), care sunt postate atât pe Internet, cât și comercializate în mod ilegal în magazinele de închiriat filme și materiale video, din Orientul Mijlociu. Cu atât mai mult, aceasta metodă de desfășurare a formelor de propagandă pe Internet a devenit din ce în ce mai populară și în cadrul altor organizații teroriste, similare celor din Orientul Mijlociu, din Cecenia și Bosnia.

O altă formă de desfășurare a acțiunilor de propagandă se efectuează prin intermediul forumurilor jihadiste, al căror număr a crescut brusc în ultimii ani, constituind o manieră eficientă de transmitere a unui anumit mesaj, cu scop în influențarea opiniei publice, către un număr mare de oameni.

De asemenea, dezvoltarea accelerată a tehnologiei, cât și ingeniozitatea de care dau dovadă liderii organizațiilor teroriste, au dus la crearea și distribuirea unor jocuri pe computer (ce pot fi descărcate de pe website-urile acestora). În cadrul acestor jocuri, utilizatorii sunt puși în postura unor războinici sacri care ucid soldați americani și israelieni din diferite motive ideologice și religioase. Acesta tehnică de propagandă este extrem de eficientă în cazul atragerii persoanelor tinere, fără experiență sau a persoanelor pasionate de jocurile pe calculator.

Războiul psihologic

Războiul psihologic este una dintre părțile componentele ale războiului modern. El caracterizează treptat, o generalizare și permanentizare a violenței, „arma psihologică” fiind cel mai nou tip de armă utilizat. Influența sau influențarea, semnifică un fenomen esențial al vieții individuale și sociale, și vizează transformarea atitudinilor și comportamentelor unor persoane sau unor grupuri de persoane.

Organizații teroriste folosesc mediul virtual ca mijloc de ducere a războiului psihologic, diseminând informații cu scop de dezinformare, răspândind amenințări și publicând imagini înspăimântătoare (ex. Înregistrarea decapitării jurnalistului american Daniel Pearl în Pakistan).

Așadar, teroriștii folosesc în mod expres forumurile și rețelele de socializare virtuale în scopul de a induce starea de panică și teroare în rândul populației sau, mai mult, pentru a manipula mase de oameni care vor organiza și desfășura anumite revolte și proteste.

De exemplu, luna decembrie a anului 2010 a reprezentat începutul declanșării unei mișcări protestatară în orașul Tunis, capitala Tunisiei, ca urmare a gestului extrem al unui tânăr tunisian pe nume Mohamed Bouazizi. Gestul este reprezentat de sinuciderea prin incendiere în orașul Sidi Bouzid, acesta fiind răspunsul la acțiunile întreprinse de poliția locală care i-a confiscat fructele și legumele pe care le vindea pe stradă.

Astfel, gestul lui „Basboosa", așa cum era poreclit tânărul devenit „Eroul Tunisian”, a dat startul unor proteste violente în țara nord-africană, care au condus la alungarea președintelui Zâne El Abidine Ben Ali.

Acest gest a stârnit un val de revolte și proteste în state din lumea arabă, din Egipt până în Mauritania și din Algeria până în Oman.

Seria protestelor și demonstrațiilor ce s-au desfășurat în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, începută cu protestul tunisian din decembrie 2010, a fost denumită Primăvara arabă.

Putem aprecia astfel că, Primăvara arabă reprezintă ansamblul tuturor mișcărilor populare, de amploare variabilă, desfășurate cu ajutorul rețelelor de socializare virtuale și a tehnologiilor de comunicații, ce au cuprins numeroase țări din lumea arabă.

Aceste instrumente ale comunicării au constituit unele dintre punctele comune ale revoltelor din Primăvara arabă. Astfel, influențarea evenimentelor, dar și legătura dintre participanții la proteste au fost realizate cu ajutorul tehnologiilor informatice și de comunicații actuale, adică de new media.

Colectare ilegală de fonduri

Colectarea fondurilor, folosindu-se tranzacții online în scopul de a sprijini grupările teroriste, a devenit o formă extrem de uzitată în ultima perioadă. Această metodă constă într-o solicitare de fonduri adresată utilizatorilor ce accesează paginile WEB ale organizațiilor teroriste. Solicitările pot lua forma unor enunțuri care evidențiază nevoia respectivelor organizații de resurse financiare sau chiar a unor cereri directe de fonduri, oferindu-se detalii despre conturile bancare unde pot fi făcute „donațiile” sau despre posibilitatea utilizării unor servicii de plată online, precum PayPal.

În altă ordine de idei se poate afirma faptul că, entitățile teroriste utilizează deasemenea metode simple, ce constau în crearea, cu ajutorul unor programe speciale de monitorizare, a unui profil al vizitatorilor site-urilor și, ulterior, se realizează contactarea persoanelor clasificate ca fiind potențiali susținători și finanțatori.

În plus, alături de metodele enunțate mai sus, entitățile teroriste au creat și dezvoltat numeroase „magazine” virtuale, care au scopul de a comercializa casete audio și video, tricouri, cărți, dar și alte articole prin a căror cumpărare se obțin venituri ce, ulterior sunt utilizate în activitățile desfășurate.

Networking

Structura organizatorică și funcțională a organizațiilor teroriste a suferit transformări semnificative în ultimele decenii, ele devenind tot mai flexibile și formând structuri mici și răspândite, toate acestea pentru a se putea adapta schimbărilor apărute. De asemenea, specialiști ce-și desfășoară activitatea analizând organizațiile teroriste, au constatat că mediul virtual le permite acestor rețele teroriste să acționeze din aproape oricare parte a lumii, beneficiind de structuri dispersate dar conectate continuu, fără a avea nevoie de sprijinul telefoniei sau a poștei.

Așadar, organizațiile teroriste pot desfășura diverse acțiuni, utilizând Internetului, într-o manieră foarte descentralizată, întrucât, indivizi sau grupuri, aflate în părți opuse ale globului, pot relaționa cu rapiditate sau, își pot coordona acțiunile în mod eficient, resurse financiare folosite fiind minime. De asemenea, mediul nu facilitează doar comunicarea din interiorul grupului ci și socializarea între grupuri ostile ce sunt situate în zone geografice diferite. Astfel că, Internetul constituie un vast spațiu centrat pe dezbateri cu referire la diverse ideologii și acțiuni.

John Arquilla, David Ronfeldt și Michele Zanini susțineau că „Teroriștii vor continua să se dezvolte și să facă trecerea de la rețelele de tip ierarhic la cele ale erei cunoașterii. Vor fi depuse din ce în ce mai multe eforturi în vederea constituirii unor grupări ostile transnaționale, interconectate prin intermediul Internetului, decât în formarea unor grupuri solitare”.

Obținerea de informații

Colectarea informațiilor prin utilizarea mediului virtual, face obiectul preocupării tot mai intense a organizațiilor teroriste de a utiliza Internetul, folosind în mod special rețelele de socializare (care constituie vaste baze de date cu conținut referitor la viața personală și, uneori chiar intimă a utilizatorilor, dar și referitor la evoluția evenimentelor ce prezintă interes), drept un mijloc facil și ieftin de obținere a informațiilor, ce nu ar putea fi obținute utilizînd alte surse și mijloace.

Spre exemplu, teroriștii folosesc mediul Internetul, drept sursă de informații necesară în procesul de planificare, organizare și desfășure a unor atentate sau atacuri.

Un astfel de caz a fost monitorizat și investigat, în anul 2007, de serviciile de informații ale armatei britanice, care au demonstrat că teroriști se foloseau de hărțile virtuale puse la dispoziție de Google Maps și Google Earth, pentru a-și planifica și organiza atacurile asupra bazei militare britanice din Basra, Irak.

Antrenament

Organizațiile teroriste folosesc mediul virtual și în special Internetul pentru a crea un cadru virtual necesar pregătirii, oferindu-se indicații cu privire la construirea și utilizarea IED-urilor (dispozitive explozive improvizate), migrarea în mod ilegal în și din țări aflate în conflict, precum Afghanistan, Siria sau Irak, sau chiar modul de utilizare a proiectilelor de tip sol-aer. Cu toate acestea, specialiști în domeniu, precum Peter Bergen, susțin că metodele de pregătire utilizând Internetul, nu pot înlocui experiența dobândită în urma antrenamentului efectuat în teren: „Discutăm despre importanța utilizării Internetului într-un mediu ostil, reprezentat de terorism, fapt ce mi se pare ridicol. Indivizii care au realizat atacul de la Mumbai nu au stat și au studiat despre modul de realizare al unui atac. Au mers de fapt câteva luni într-o tabără de antrenament în Muzaffarabad.”

Recrutarea și mobilizare

Internetul oferă grupărilor teroriste o gamă largă de metode specifice recrutării adepților sau susținătorilor precum:

facilitarea obținerii de informații ce fac referire la viitoarele persoane

recrutate, utilizând ca metodă specifică monitorizarea rețelelor de socializare, de unde se pot culege informații personale referitoare la familie, vicii, pasiuni, ale persoanelor vizate;

întinderea globală a mediului virtual, permite organizațiilor teroriste să

identifice și să selecționeze indivizi din întreaga lume, criteriul fiind reprezentat de nevoia de personal aparținând diferitelor zone geografice;

sporirea posibilităților de socializare, realizată prin utilizarea servicilor

de mesagerie rapidă, de tip chat sau videoconferințe;

creșterea șanselor de contactare, în mod direct, a grupării teroriste de

către adepții ideologiei promovate de aceasta.

De exemplu, un tânăr în vârstă de 19 ani din Daghestan și o minora de 17 ani din Cecenia, Federatia Rusa, sunt bănuiți de apartenență la curentele islamice extremiste și apartenență la organizația teroristă internațională Statul Islamic, având intenția să plece în Siria pentru a lupta.

Racolarea s-a realizat prin interemediul rețelelor de socializare. Astfel, în luna februarie 2015, tânărul a convins-o minoră print-o astfel de rețea să plece în Turcia, unde i-a fost propus mariajul islamic cu scopul de a pleca în Siria, pentru suportul acestuia în lupta pentru organizația teroristă Statul Islamic.

Cu toate acestea, ținând cont că mulți autori susțin faptul că organizațiile teroriste realizează recrutarea într-un mod mult mai facil utilizând Internetul, putem afirma faptul că acest subiect este suficient de controversat, întrucât liderii teroriști sunt conștienți că utilizând metodele mai sus menționate pot compromite organizația sau, mai mult, pot contribui la infiltrarea unor indivizi în cadrul organizatei, persoane care să culeagă informații de interes sau chiar să contribuie la acțiuni de sabotaj.

De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că organizațiile teroriste cunosc ansamblul de acțiuni și măsurile întreprinse de serviciile de contrainformații în scopul de a contracara terorismul în spațiul virtual.

Astfel că, este destul de greu de crezut că liderii unor grupări extremiste vor fi indiferenți și, mai ales neglijenți, încât să favorizeze accesul, unor indivizi necunoscuți (cu care realizează procesul de socializare strict în spațiul virtual), la organizație, la membrii săi sau la planuri

De asemenea, grupările teroriste conștientizează faptul că, dacă Internetul le oferă intimitate și anonimitate de care au nevoie în procesul de planificare și desfășurare a evenimentelor, similar, mediul virtual oferă aceleași caracteristici persoanelor care doresc să penetreze și să aducă disfuncționalități în organizație.

Astăzi, conform unui articol publicat pe site-ul institutului „The Middle East Media Research Institute” (MEMRI), în mediul virtual, există șase grupuri teroriste semnificative care desfășoară așa-zisul jihad electronic.

Aceste grupuri specializate în utilizarea internetului pentru scopuri informative și operative sunt:

Hackboy

Ansar Al-Jihad Lil-Jihad Al- Electroni

Munazamat Fursan Al-Jihad Al-Electroni

Majmu’at Al-Jihad Al-Electroni

Inhiyar Al-Dolar.

De aceea, informațiile postate pe o astfel de rețea de socializare, necesită a rămâne private. E important a nu se omite faptul că, în cazul în care un profil de Faceboook este public, orice individ poate vedea toate informațiile postate. Probabil întrebarea ar fi: „Și ce ar putea să se întaple?”.

Trebuie să existe o doză exagerată de naivitate astfel încât persoanele să creadă că, în zilele noastre, informațiile private sunt într-adevăr private.

De exemplu, conceptul de furt de identitate nu este nou. În romanul lui Alexandre Dumas, „Omul cu masca de fier”, personajul ce oferă titlul romanului, este reprezentat de o sărmană victimă a cărei identitate, cea de rege al Franței, a fost furată. „Hoțul” este marcat chiar de fratele său geamăn, care l-a trădat și, l-a aruncat într-o închisoare, lăsându-l întemnițat până la moarte.

Din cauză că, natura umană nu s-a schimbat în mod radical în ultimii 400 de ani, indivizi aparținând diferitelor clase sociale, urmăresc rețelele de socializare și, implicit, profiluri nesecurizate. Iar în cazul în care, date personale sunt lăsate la vedere (de exemplu seria și numărul de buletin, adresa de domiciliu, număr de telefon, etc.), rezultatul ar putea fi unul nefavorabil.

Nu spun să devenim acum paranoici și să nu mai folosim rețelele de socializare. Spun doar că puțină prudență nu strică nici măcar pe Facebook – sau cu atât mai mult pe astfel de rețele de socializare.

Furtul prin Internet

Conform Departamentului de Justiție al SUA, termenul de fraudă în mediul virtual, reprezintă orice modalitate de fraudă „avantajată” prin folosirea uneia sau mai multor componente specifice Internet-ului, precum e-mailul, forumurile publice, canalele de chat sau chiar site-uri WEB. Această activitate se desfășoară în scopul de a racola potențiale victime, de a finaliza unele tranzacții frauduloase sau pentru a transmite profituri obținute în mod ilegal, către persoane implicate în procesul de fraudă.

Astfel, printre cele mai mari amenințări la adresa securității informației utilizator de Internet, se numără furtul de identitate. Atacuri de genul phishing, hacking, keylogger sau spy-phishing se propagă, de cele mai multe ori, prin e-mail.

Acest tip de amenințare implică atât furtul de bani, cât și obținerea unor avantaje, utilizându-se o metodă simplă, aceea de a fi altcineva. Furtul de identitate poate constitui o problemă delicate, atât din punct de vedere financiar, cât și emoțional.

„Împrumutul” datelor personale (de exemplu reședința, nume, data nașterii, numărul cardului de credit, etc.) și folosirea acestora, în mod fraudulos, formează furtul de idetitate.

Tipuri de furturi de identitate:

Skimming (clonarea cardului);

Solicitarea de informații personale în timpul navigării pe internet;

Phishing  (furt de date prin e -mail);

Spam  (accesarea unui link primit prin e-mail);

Download (prin descarcarea fișierelor video și audio din cadrul unor

site uri web necunoscute);

Furtul din căsuta poștală;

Ghost (adeziune la contracte online prin site-uri fantomă)

Prin intermediul rețelelor de socializare;

Spre exemplu, în anul 2007, serverele guvernului chilian au fost sparte, iar numerele de identitate, numele, adresele de domiciliu și numerele de telefon a peste 6 milioane de persoane au fost postate pe forumurile publice.

Toate informațiile personale și chiar private, postate pe într-un mod necorespunzător, vor fi oferite și altor personale, fizice sau juridice, scopul fiind divers, în funcție de interes (guverne, mari conducători ai lumii – oficiali sau neoficiali, etc.) dar, acest proces se poate realiza în funcție de cât de șantajabili, corupți, cumpărabili sau de rea credință sunt cei care dețin astfel de informații.

Daily Mail, în cadrul unui articol publicat în anul 2012, au evidențiat cum angajații Institutului de Robotică din Pittsburgh (SUA) își folosesc cunoștințele. Aceștia au dezvăluit cât este de ușor să furi identitatea oricui și să te folosești de ea, în doar câteva secunde. Este nevoie doar de un program de recunoaștere facială și de conexiune la Internet.

Această experiență s-a desfășurat în mai multe etape. Astfel, primul pas a fost acela de a fotografia o persoană, după care să se activeze programul de recunoaștere facială. Dat fiind faptul că și Facebook se bucură de un asemenea avantaj, respectiva persoană poate fi identificată foarte ușor pe respectva rețea de socializare.

După aceea, în cazul în care respectiva persoană și-a făcut publice, pe propriul profil de Facebook, informații foarte simple, i se poate „ghici” CNP-ul (în SUA, social security number), utilizând câțiva algoritmi cunoscuți.

Identificarea, extragerea, cât și ierarhizarea întregului set de trăsături semnificative, va constitui „semnătura” fiecărei fețe supuse analizei și continuă să reprezinte un subiect vast de interes.

Așadar, „este nevoie doar să-i faci o poză cuiva, pentru a-i „împrumuta” identitatea, spune Amy Webb”, CEO (chief executive officer) al unei firme de consultanță digitală americană, numită Webbmedia Group.

„Programele de recunoaștere facială devin, din punct de vedere tehnologic, din ce în ce mai avansate. Astfel că, persoanele ce țin la intimitatea personală, ar trebui să fie precauți în ceea ce privește datele împărtășite cu lumea întreagă, pe Facebook”, spune Webb.

„Astăzi, când ajungem într-un anumit loc, toți cei din jur pot ști despre noi nu numai cum arătăm, ci mai ales cine suntem, care este ocupația noastră, unde lucrăm, care este cercul nostru de prieteni, etc. Ideal ar fi ca oamenii să fie conștienți de informațiile existente despre ei, pe o rețea de socializare”, avertizează CEO-ul.

Cu alte cuvinte, recunoașterea facială este o tehnică biometrică (în care se aplică analiza statistică asupra datelor umane) folosită pentru a identifica o anumită persoană.

Un astfel de sistem de recunoaștere a feței unei persoane, se bazează, în primul rând, pe o imagine statică reprezentată de fața unui individ (de exemplu, o fotografie) care nu este nimic altceva decât un întreg set de pixeli ordonați, după un anumit model (pixelul fiind unitatea funcțională și fundamentală a unei imagini digitale).

Un sistem de recunoaștere facială nu este în măsură să perceapă chipul unui individ, asemenea oamenilor, ci îl recunoaște ca pe o mulțime de pixeli alăturați. Abilitatea sistemului de localizare a feței individului este sențială în procesul de recunoaștere facială și nu a imaginilor de fond.

Înainte de începerea procesului propriu-zis de recunoaștere facială, este necesară crearea unei colecții de imagini. Din perspectiva unui sistem de recunoaștere a feței, acestă galerie reprezimtă un set de eșamtioane biometrice care servesc drept referință într-un proces de comparare.

Crearea colecției de imagini se desfășoară în următoarele etape: captarea imaginii, detectarea feței, standardizarea, extragerea trăsăturilor și crearea șablonului pentru fiecare imagine.

Cum ne protejăm de furtul de identitate?

Pentru a-și asigura protecția, persoanele care utilizează astfel de funcții de recunoaștere facială, ar trebui să facă două lucruri importante. În primul rând, ar trebui să dezactiveze, din meniul „Privacy”, funcția de recunoaștere facială specifică Facebook. Apoi, tot în cadrul rețelei de socializare, să fie sigure că informațiile pe care le împărtășesc, cum ar fi data și locul nașterii sau adresa de domiciliu, sunt împartășite doar în cadrul cercului de prieteni.

Alături de opțiunea de „Face Recognition” existentă pe Facebook, Social Camera (vezi Anexa 5) este un alt program celebru de recunoaștere a feței. Această aplicație este disponibilă doar posesorilor de smartphone-uri care funcționează cu sistemul de operare Android și contribuie la recunoașterea instantă a fețelelor celor fotografiați, aceștia urmând să primească imediat „tag” pe Facebook.

O altă aplicație, numită Scene Tap, permite utilizatorilor să afle câte persoane, bărbați și femei, clasate în funcție de sex și vârstă, sunt într-un anumit loc. Acest lucru se poate realiza numai în cazul în care, în respectivul loc este montată o cameră dotată cu funcția de reunoaștere facială.

Site-urile rețelelor de socializare au creat și dezoltat o adevărată revoluție comunicațională, iar alături de acest aspect evident, tehnologia în acest domeniu evoluează necontenit.

În anii '80, un calculator personal era un obiect rar și cu multe necunoscute, în schimb, PC-urile lumii contemporane par obiecte care fac parte din echipamentele SF ale personajelor de atunci. Un simplu și banal computer, astăzi, poate asigura comunicarea video în mod instantaneu, cu orice persoană aflată pe suprafața pământului și, poate trimite cantități uriașe de informații și documente cu viteza gândului.

Ținând cont de cele menționate, trebuie să avem în vedere un aspect deosebit de important: în același timp cu evoluția tehnologiilor de comunicare, cât și a Internetului, metodele noilor infractori virtuali au ținut și ele pasul cu dezvoltarea, sau chiar au reușit să o depășească, în unele situații.

De exemplu, în decursul anului 2010, infractorii cibernetici, au cuprin întregul mediu virtual și au împânzit rețelele de socializare într-un ritm fără precedent, trendul fiind într-o continuă amplificare.

Majoritatea utilizailor de rețele de socializare nu cunoaște măsurile esențiale, de bază, pentru protejarea activității online, a informațiilor personale și chiar a afacerilor desfășurate prin intermediul Internetului. Oamenii obișnuiți, care nu posedă cunoștințe avansate în privința protecției proprii în mediul virtual, accesează confortabil rețelele de socializare, de acasă sau de la serviciu, crezând astfel că beneficiază de anonimitate și de un grad ridicat de siguranță.

Deasemenea, lipsa oricărui contact real cu utilizatorii rețelelor sociale este mai mult decât suficientă pentru a slăbi propriile măsuri de siguranță. Așa se explică faptul că majoritatea oamenilor realizează că au împărtășit informații personale sau chiar private unor indivizi străini, pe care i-au cunoscut în mod sumar la diferite recepții sau i-au ales din lista de prieteni a altor utilizatori de Internet.

Cu toate acestea, se evidențiază două mari aspecte de la bun început: pe de-o parte, securitatea părții tehnice, iar pe de altă parte, securitatea personală a utilizatorului.

Din punct de vedere tehnic și funcțional, serviciile de comunicare și socializare online favorizează contactul dintre useri mult mai repede și mai puțin formal, comparativ cu serviciile clasice de e-mail. Identice cu oricare alte sisteme de comunicare electronice, rețelele de socializare online permit userilor să trimită fișiere și attachment-uri care conțin fotografii, precum și să utilizeze aplicații pentru apeluri video sau telefonie.

În mod bizar, analizând din punctul de vedere al securității utilizatorului, ajungem la concluzia că, cea mai mare slăbiciune a rețelelor de socializare este reprezentată tocmai de existența punctelor tari ale rețelei. Astfel, rețelele de socializare încurajează și facilitează interacțiunea deschisă dintre utilizatorii care se cunosc între ei sau au preocupări comune, dar astfel legăturile se diluează sau chiar se pierd.

În ultimii ani, interacțiunea prin intermediul rețelelelor sociale a avut și, are în continuare consecințe tot mai vizibile, chiar și pe plan mondial. Analiștii consideră că fără rețelele sociale, multe dintre evenimentele deja cunoscute, s-ar fi desfășurat într-un mod cu totul diferit.

Câteva exemple reprezentative ale acestor evenimente, suficient de recente (2011), influențate puternic de interacțiunea prin intermediul rețelelor sociale sunt:

protestele din Egipt care s-au finalizat cu demisia președintele statului,

Hosni Mubarak;

revolta populară din Tunisia care a condus înlăturarea regimului

autoritar Ben Ali de la conducerea țării;

demonstrarea unor plagiate, precum lucrarea de disertație a fostului

ministru al apărării din Germania, Karl-Theodor zu Guttenberg;

convocarea publicului la diverse întruniri sau demonstrații, de exemplu

desfășurarea frecventă a așa-numitelor „facebook parties”;

protestele și mișcarea populară, desfășurată împotriva proiectului de

cale ferată „Stuttgart 21”, în Germania;

Matricea de analiză și gestionarea riscurilor

Caracterizarea mediului:

În zilele noastre, principalii utilizatori ai rețelelor de socializare sunt reprezentați, în cea mai mare majoritate, de adolescenți, de tineri. Cu toate acestea, alături de „junii” rețelelor sociale, cei mai în vârstă, își petrec timpul liber, navigând în astfel de medii de comunicare și relaționare. Aceștia utilizează rețelele sociale cu scopul de a menține și întreține cea mai bună relație cu prietenii, apropiații și chiar membrii familiei.

Analizând informațiile mai sus menționate, ajungem la concluzia că utilizatorii rețelelor de socializare sunt reprezentați de persoane din diferite medii sociale, care dispun de cunoștințe mai mult sau mai puțin dezvoltate în domeniul IT&C, care dețin sau nu o bogată cultură de securitate.

De cele mai multe ori, chiar și în timpul pauzelor, utilizatorii accesează rețelele de socializare cu scopul de a vizualiza noile postări ale celorlalți utilizatori, locurile frecventate de aceștia și chiar comentariile postate pe pagina de profil a utilizatorilor sau în dreptul fotografiilor acestora.

Identificarea vulnerabilităților:

Trebuie menționat faptul că, principalul factor care conduce la manifestarea unei „atitudini” vulnerabile a informațiilor postate în cadrul rețelelor de socializare, este marcat tocmai de caracterul permisiv de care dau dovadă aceste medii de comunicare.

Rețelele sociale oferă utilizatorilor un mediu vast, unde aceștia își pot posta fotografiile, pot comunica liber, pot împărtăși impresii, nemulțumiri, evidenția cercurile de prieteni, relațiile familiale, sau chiar locurile frecventate de aceștia. Cu alte cuvinte, toate aceste date, pot fi transformate ușor în informații valoroase. Astfel, indiviz diverși se expun unor riscuri majore, infractorii cibernetici exploatând slăbiciunile rezultate din studiul amănunțit al profilurilor de utilizator.

De asemenea, un factor care conduce spre un caracter vulnerabil al informației este reprezentat de lipsa cunoștințelor utilizatorilor în domeniul IT&C. Faptul că persoanele care utilizează rețelele de socializare nu cunosc aspecte referitoare la politicile de securitate ale conturilor de utilizator, sau în anumite cazuri nu le iau în considerare, conduce la posibilitatea apariției unor acțiuni cu caracter ostil, manifestat din partea unor indivizi rău intenționați.

În ceea ce privește mediul militar, principalul vector vulnerabil este reprezentat de factorul uman. Cadre militare cu diferite funcții de conducere, dar și personalul civil contractual, care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Apărării Naționale, pot face publice, în cadrul rețelelor de socializare, nemulțumiri personale. Nemulțumirile pot fi reprezentate de situații precum un nivel de salarizare scăzut, scăderea numărului de misiuni în teatrele de operațiuni militare, dotarea cu echipament învechit, neînțelegerile create în cadrul colectivului, sau alte situații care creează indivizilor, stări de inconfort.

Apreciem de asemenea că trebuie luat în considerare și nicidecum neglijat domeniul informațiilor clasificate. Nu ar fi indicat ca informațiile clasificate, aparținând oricărui domeniu, să fie postate fie în mod public, fie în mod privat, pe rețelele de socializare.

Toate aceste stări, pot fi exploatate de grupări teroriste, sau pur și simplu de indivizi rău intenționați. Așadar, toate datele, transformate ulterior în informații valoroase, pot fi folosite împotriva utilizatorilor.

Identificarea amenințărilor:

În ceea ce privește revoluția în domeniul tehnologic, putem afirma faptul că mediul virtual se caracterizează printr-o dezvoltare din ce în ce mai rapidă și mai accentuată. De aceea, multitudinea activităților rău intenționate, desfășurare în mediul new media, sunt rezultatul nu doar apariției, ci și manifestării unor factori amenințători, tot mai variați ca origine și intensitate.

Astfel că, printre diversele amenințări aduse la adresa securității informațiilor se numără hacking-ul, procesul de social engineering, activități ce permit infractorilor cibernetici să acceseze într-un mod neautorizat, bazele de date ale rețelelor de socializare.

De asemenea, grupările teroriste pot exploata rețele sociale, și, în același timp penetra sistemele informatice, favorizând desfășurarea unor acțiuni cu caracter ostil, chiar în proximitatea persoanei țintă. Prin „urmărirea” activității utilizatorilor de rețele de socializare, aceste grupări pot realiza un profil detaliat al persoanei țintă și îl pot folosi în interes propriu, în scopul de a obține anumite beneficii de pe urma utilizatorilor.

Prin activitățile desfășurate de entitățile mai sus menționate, reiese faptul că, rezultatul, indiferent de informațiile postate în cadrul unei rețele de socializare, se materializează în faptul că, intimitatea utilizatorilor este de cele mai multe ori afectată, iar siguranța datelor postate de aceștia este lezată.

Determinarea probabilității:

Analiza impactului:

Matricea de analiză a riscurilor:

În vederea realizării matricei de analiză și gestionare a riscurilor, am decis să efectuez un studiu, folosind mijloace OSINT, din care să reiasă numărul cazurilor concrete de apariție a riscurilor, utilizând rețelele de socializare, evidențiate mai sus.

Asfel că studiu a fost realizat folosind ca repere temporale intervalul 2010 – 2015.

Din efectuarea acestui studiu a reieșit următoarea statistică:

Război psihologic (7 cazuri):

Cazurile de decapitare săvârșite de gruparea teroristă ISIS;

Primăvara arabă – decembrie 2010;

Cazul Kony – martie 2012;

Conflictul din Crimeea – martie 2014;

Charlie Hebdo – ianuarie 2015;

Cazul Transnistria – 30 iunie 2015;

„Războiul energetic”cu Kievul – 1 iulie 2015;

Colectare ilegală de fonduri (1 caz):

Cazul Kony – martie 2012;

Obținerea de infomații (3cazuri):

Atacul asupra bazei militare din Basra – ianuarie 2010;

Atentatul de la Boston – aprilie 2013;

Uciderea soldatului american Lee Rigby – mai 2013;

Networking (0 cazuri):

Antrenament (1 caz):

Crearea unei aplicații în cadrul LinkedIn, care simula plantarea

dispozitivelor IED – februarie – martie 2011;

Recrutare și mobilizare (4 cazuri):

2 cazuri de recrutare, desfășurate de gruparea teroristă ISIS, a unor

persoane cu handicap – iulie 2013, respectiv octombie 2013;

1 caz al grupării „Familiile Califatului Islamic” – martie 2014;

Cazul tânărului din Daghestan – februarie 2015;

Furtul de identitate (3 cazuri):

Cazul Epsilon – martie 2011;

Cazul Sony’s PlayStations Network – septembrie 2013;

Cazul telefonului spion (Star N9500) produs în china – iunie 2014;

Studiul statistic s-a realizat prin accesarea următoarelor surse bibliografice:

www.karadeniz-press.ro;

www.janes.com/defence;

www.agerpress.ro;

www.hotnews.ro;

Recomandări:

Din punctul meu de vedere, ca urmare a analizei matricei de analiză a riscurilor și a documentării cu privire la riscurile și amenințările aduse la adresa securității informațiilor, din cadrul rețelelor sociale, consider că ar putea fi luată în calcul posibilitatea de a se spori și dezvolta cultura de intelligence, atât în cadrul instituțiilor publice și private ale statului, cat și în cadrul instituțiilor subordonate Ministerului Apărării Naționale.

În ceea ce privește domeniul militar, în opinia mea, ar fi recomandabil ca briefingurile de securitate militară să se desfășoare cu o mai mare amploare din punctul de vedere al periodicității. Având în vedere caracterul de noutate prin care sunt caracterizate rețelele de socializare, ar fi recomandabil ca ofițerii care susțin briefingurile de securitate militară, să pună mai mare accent pe această „disciplină” (newmedia).

Pe de altă parte, posesorii de conturi în cadrul unor astfel de rețele, ar putea lua în considerare, într-un mod mai amănunțit, sfaturile și recomandările ofițerilor responsabili în domeniu. Cu toate că, în cadrul Facebook sunt postate, pe pagina oficială a Ministerului Apărării Naționale, imagini și filme din cadrul aplicațiilor sau altor activități protocolare, angajații acestei organizații, nu ar trebui să realizeze niciun fel de comparație, întrucât, acest gen de informații, dealtfel libere la publicare, înainte de a fi postate, au trecut prin filtrul unor responsabili care au hotărât ce anume din informațiile respective poate fi publicat în cadrul rețelelor de socializare.

Stabilirea măsurilor de limitare a riscurilor:

Referitor la activitatea persoanelor responsabile cu realizarea securității în unitățile militare, ar fi recomandabil ca aceștia să efectueze briefingurile de securitate militară, punând mai mult accent pe acest nou domeniu, care favorizează desfășurarea numeroaselor incidente de securitate sau a acțiunilor cu caracter ostil.

Important este ca utilizatorii unor conturi în cadrul diferitelor rețele de

socializare, să nu posteze informații referitoare la instituțiile de învățământ absolvite, locul de muncă, relațiile dintre prieteni sau membrii ai familiei, sau orice alte date care, exploatate de către entități ostile (grupări teroriste, criminalitate organizată, etc.), pot duce la compromiterea identității individuale sau a organizației din care acesta face parte.

Cu alte cuvinte, fiecare posesor al unui cont pe o asemenea rețea de socializare, ar trebui să fie mult mai implicat în conturarea profilului (setări de securitate, informații postate), astfel încât sa nu fie ținta unor astfel de entități ostile.

Conculzii:

Utilizatorii rețelelelor de socializare sunt reprezentați de indivizi care aparțin tuturor mediilor sociale. De cele mai multe ori, utilizatorii rețelelor de socializare nu posedă cunoștințe avansate în domeniu IT&C și, de aceea, devin adesea victimele numeroaselor amenințări neconvenționale, amenințări ce caracterizeaza actualul mediu înconjurător.

Astfel că, în ceea ce privește rețelele sociale și mediul virtual de comunicare, putem afirma că, vulnerabilitatea acestora este dată tocmai de caracterul permisiv prin care se caracterizează. În cadrul rețelelor de socializare, utilizatorii pot posta informații de tip text, imagine, video și, în același timp pot împărtăși celorlalți utilizatori locul unde se regăsesc, sau unde își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește domeniul militar, trebuie subliniat faptul că, de cele mai multe ori, personalul angajat în Ministerul Apărării Naționale, face publice pe rețelele de socializare aspecte legate de viața personală, dar și de ceea ce ține strict de locul de muncă. De cele mai multe ori ne lovim de situații în care militarii postează aspecte din misiuni, aplicații sau orice alte informații ce pot aduce atingere imaginii instituției militare, dar și a siguranței individuale.

Toate aceste stări, pot fi exploatate de către enități ostile. De aceea, toate datele postate de utilizatori, se transformă în informații valoroase pentru potențiali amenințători.

În urma studiului efectuat, s-a concluzionat faptul că, mare parte din actualele amenințări aduse la adresa securității unui stat și a cetățenilor acestuia, se manifestă prin intermediul mediului virtual, mediu ce a devenit un nou spațiu de promovare și confruntare a intereselor actorilor statali, cât și non-statali, consecință cu grave implicații în domeniul securității individuale și colective.

De aceea, ar fi recomandabil ca posesorii unor conturi în cadrul rețelelor de socializare, să fie mai ponderați în ceea ce privește postarea informațiilor personale sau private în mod public. Utilizatorii unor astfel de medii de comunicare, ar trebui să fie mult mai implicați în ceea ce privește conturarea profilului individual (securitatea profilului, informațiile publicate), astfel încât indivizii să nu devină ținta unor entități ostile.

Drept urmare, utilizatorii unor rețele de socializare, ar trebui să ia în considerare sfaturile responsabililor cu controlul intern pe linie de securitate. În principiu, ar fi indicat ca briefingurile de securitate să se realizeze cu o mai mare amploare din punctul de vedere al periodicității.

Așadar, cu ajutorul matricei de analiză și gestionare a riscurilor, putem analiza situația și, în final, putem lua deciziile cele mai favorabile desfășurării activității curente. Această metodă de management, ajută companiile precum Microsoft, IBM, Peugeot, să ia deciziile potrivite și, în acest mod, să indeplinească obiectivele organizației. Astfel că, la nivel departamental, matricea de analiză și gestionare a riscurilor, favorizează procesul de elaborare a proiectelor de management.

În ceea ce privește domeniul militar, această metodă de analiză, contribuie semnificativ la indeplinirea obiectivelor organizației, și, mai mult, la îndeplinirea atribuțiilor față de NATO și față de statele partenere. Cu cât studiul statistic este mai amănunțit, cu atât matricea de analiză și gestionare a riscurilor are mai multă valoare, iar aplicarea ei duce la luarea celor mai bune decizii.

Astfel că, această metodă de management calitativ, poate fi folosită în orice domeniu de activitate, indiferent de sectorul în care este aplicată. Din punctul meu de vedere, matricea de analiză și gestionare a riscurilor, dacă este aplicată în mod corespunzător, oferă rezultate corecte, necesare adoptării celor mai bune decizii.

CONCLUZII FINALE

Evoluțiile în domeniul tehnologic din ultimele două decenii au favorizat crearea unei puternice dependențe a societății față de mijloacele de comunicare electronice și virtuale, aspect conștientizat pe scară largă, începând cu oamenii obișnuiți, și continuând cu liderii politici și societățile multinaționale.

Astfel, în zilele noastre putem discuta deseori despre realitatea și comunicarea în mediul virtual, spațiul cibernetic – cyberspace – cu toate că, nu toată lumea are o percepție reală asupra naturii acestuia. Marea majoritate a populației asociază acest spațiu cu mediul Internetul.

Putem aprecia că spațiul virtual, implicit mediul Internet, a devenit un factor integrator de culturi, cât și un spațiu de confruntare a actorilor statali și nonstatali, un mediu de desfășurare a diferitelor afaceri, de satisfacere a nevoilor de bază specifice consumatorilor.

Toate caracteristicile actualului mediu de securitate derivă din dezvoltarea galopantă a tehnologiei. Cu cât tehnologia se dezvoltă mai mult, cu atât securitatea individului și a comunității în care trăiește este tot mai mult amenințată. Astfel că, una dintre cele mai recente amenințări este reprezentată de mediul virtual și, mai ales, de dinamica acestuia.

Totodată putem afirma că, mediul de securitate este multidimensional. Dimensiunea spațială este cea mai dinamică și complexă dintre ele. În esență, această dimensiune prezintă două variabile interdepende și anume spațiul real și spațiul virtual.

Astfel că, astăzi, suntem martori ai unei extinderi fără precedent a rețelelor de comunicații, extindere determinată în primul rând de multitudinea serviciilor de rețea, destul de atractive, puse la dispoziția utilizatorilor, simplitatea folosirii echipamentelor și a programelor informatice.

Astfel, dacă ar fi să analizăm fenomenul de convergență a tuturor canalelor de comunicare, am putea ajunge la concluzia că cel mai reprezentativ exemplu este reprezentat de platforma Internet, care suportă transmisia datelor de diverse tipuri precum: text, audio, foto, video, format electronic.

Complementar cu aceste oferte comerciale, numărul de utilizatori este în continuă creștere. De asemenea, evoluțiile tehnologice din ultimele trei decenii au creat o puternică dependență a societății de mijloacele de comunicații atât electronice, cât și virtuale, utilizarea acestora realizându-se, de la oamenii obișnuiți, la lideri politici și societăți multinaționale, dar și de organizații teroriste.

În acest context, apreciem că vasta societate a Internetului se dezvoltă după propriile reguli, prin legislație și morală specifică, cu avantajele și cu dezavantajele proprii. Așa cum în orice societate există componente care acționează în mod pozitiv, conform unor norme definite și adoptate de-a lungul timpului, în egală măsură suntem martorii unei dezvoltări, în spațiul virtual, a activității unor grupuri diverse care acționează în scopuri antisociale, adesea infracționale.

În această zonă, de cele mai multe ori nevăzută, identificăm o gamă variată de „autori”, ce sunt reprezentați de grupuri de hackeri asociați criminalității organizate, de persoane cu probleme psihice, și ajungând până la grupări teroriste, specialiste în arta manipulării și a dezinformării.

Această aglomerare de amenințări, decurge din dezvoltarea din ce în ce mai accentuată a mediului virtual. Astfel că, prin intermediul Internetului, informația se transmite instantaneu.

Din această perspectivă, putem afirma fără îndoială că, dinamismul mediului online, reprezentat printr-un flux continuu de website-uri, bloguri, forumuri publice, popularitatea din ce în ce mai accentuată a rețelelor sociale, cât și creșterea conținutului realizat și utilizat de useri diverși, dar și diversitatea limbilor folosite și a formelor de „livrare” a informației, creionează o gamă largă de provocări aduse la adresa OSINT.

Chiar dacă rețelele sociale sunt posibile și într-un mediu offline, cu persoane, care se văd și se întâlnesc, în școli, parcuri, locuri de muncă și chiar în fața blocului, mult mai populare au devenit și se mențin rețelele de socializare online. Acest lucru se evidențiază prin simplul fapt că liceele, colegiile și chiar locurile de muncă nu dețin atât de mulți membrii, spre deosebire de Internet, ai cărui utilizatori sunt de ordinul miliardelor, dintre care o foarte mare parte este interesată să se întâlnească și să dezvolte diferite tipuri de prietenii în cadrul mediului online.

Rețelele de socializare virtuale, din mediul online, sunt foarte populare și pot fi accesate cu scopuri diverse, de la cunoaștere și relaționare, până la promovarea unor afaceri, menținerea legăturii cu cei interesați și chiar până la promovarea unor idei, ideologii sau crearea unor grupuri susținătoare ale unei idei, ale unui concept.

Putem afirma astfel, că cea mai mare cantitate de informații este transmisă, în mediul virtual, prin intermediul rețelelor sociale.

Utilizatorii rețelelor sociale sunt reprezentați de indivizi ce aparțin tuturor mediilor sociale. Aceștia pot avea vârste variate, dar și cunoștințe mai mult sau mai puțin avansate în domeniul IT&C. De accea, în cele mai multe dintre cazuri, utilizatorii tineri, neexperimentați din punct de vedere social, devin ținta unor entități. Acestea folosesc infomațiile postate de posesorii unor conturi pe rețele de socializare, în scopul de a crea un profil complet al persoanei vizate. În cele din urmă, folosindu-se de informațiile colectate legal de la „victimă”, entitățile ostile pot recurge la unele activități cu caracter infracțional (șantaj, colectare ilegală de fonduri, furt de identitate, etc.).

De aceea, specialiștii în dimeniul virtual își fac datoria de a informa utilizatorii rețelelor sociale cu privire la utilizarea și gestionarea unor astfel de medii de comunicare. Cu alte cuvinte, responsabilii cu securitatea în mediul virtual îi sfătuiesc pe utilizatori să fie ponderați în ceea ce privește postarea informațiilor personale sau private pe paginile de profil ale contrilor de socializare.

Utilizatorii nu ar trebui să facă publice date și informații referitoare la adresa de domiciliu ,locul de muncă, cercul de relații, locurile frecventate, sau orice alte aspecte ce la pot pune la îndoială intimitatea și siguranța.

În ceea ce privește activitățile teroriste în spațiul virtual, specialiștii în domeniu au constatat următoarele aspecte:

Terorismul a devenit un tip de război special, care vizează pierderea de

vieți omenești, distrugerea infrastructurilor critice, a rețelelor de comunicații etc.. Niciodată un război convențional nu are ca scop distrugerea unui sistem de valori. Războiul are un scop specific marcat de învingerea unei armate, realizat prin pierderi de vieți omenești și distrugeri materiale, urmate de supunerea unei țări și finalizat cu realizarea unui scop politic. Terorismul este singura „modalitate” care vizează distrugerea și inducerea stării de panică în rândul populariei civile. Așadar, rețelele sociale reprezintă un mediu prielnic pentru răspândirea și implementarea ideologiei lor.

Se poate estima că, în viitor, terorismul virtual va deveni din ce în ce

mai mult un terorism organizat, cu rețele de conducere și de acțiune la nivel global, ceea ce va conduce la schimbarea în mod radical a configurației spațiului strategic internațional, amenințările de acest gen devenind din ce în ce mai periculoase și creând necesitatea unei riposte la nivel strategic, din partea serviciilor de intelligence.

Cu toate acestea, există și metode care identifică și previn manifestarea unor astfel de riscuri. Una dintre aceste metode de management este reprezentată de matricea de analiză și gestionare a riscurilor. Companii celebre precum Microsoft, IBM, Peugeot, folosesc această metodă calitativă în scopul prevenirii manifestării unor riscuri și luarea celor mai bine decizii necesare îndeplinirii obiectivelor organizației.

Așadar, se poate afirma cu ușurință că acest „mediu al rețelelor virtuale”, atât de complex, a reușit să fie utilizat într-un mod simplu de către organizații teroriste și protestatari, în scopul schimbării cursului de acțiune al unor importante evenimente atât la nivel regional, dar și global.

BIBLIOGRAFIE

LEGISLAȚIE, DOCUMENTE OFICIALE

ȘI ACTE NORMATIVE

Hotărârea nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate

cibernetică a României și a Planului de acțiune la nivel național privind implementarea Sistemului național de securitate cibernetică, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 296 din 23.05.2013.

STUDII, TRATATE, SINTEZE, DOCUMENTARE

Boyd, Danah, Ellison, Nicole, Social Network Sites: Definition, History, and Scholarship, 2007

Claudiu SĂFTOIU, Jurnalismul politic, București: Editura Trei, 2003

Conway, Maura, 2006, „Terrorists’ Use of the Internet and Fighting Back”, Information and Security: an International Journal 19, pp. 20-25

Conway, Maura, 2006, „Terrorists’ Use of the Internet and Fighting Back”, Information and Security: an International Journal 19, pp. 9-30

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Editura Univers

Dorina GUȚU, New media, București: Editura Tritonic, 2007

Mureșan, M., Țenu, C., Stăncilă, L., Enache, D., Filote, D., Securitatea Europeană la începutul mileniului III, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2006.

Gray, David H. and Head, Albon, 2009, „The Importance of the Internet to the Post-Modern Terrorist and its Role as a Form of Safe Haven”, European Journal of Scientific Research 25, pp. 394-404

Kaplan, Eben, 2009, „Terrorists and the Internet”

M. ANGHEL, Perspectivele Osint În Era Digitală – Osint Și New Media, UNAp, Bucuresti, 2007, p. 80

Mureșan, M., Țenu, C., Stăncilă, L., Enache, D., Filote, D., Securitatea

REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII DE INTELLIGENCE, Nr. 4 Decembrie 2010, Editată de Serviciul Român de Informații, București, p. 30

REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII DE INTELLIGENCE, Nr. 8 Decembrie 2012, Editată de Serviciul Român de Informații, București

Special Dispatch Series – No. 1702, MEMRI/2007.

V. Pakondi, Dictionar Internet & Tehnologii World Wide Web, Editura Kondyli, București, 2000

Wright, Marie, 2008, „Technology and terrorism: how the Internet facilitates radicalization”

INTERNET

http://impactstrategic.unap.ro/reviste/cup_35.html

http://scs.etc.tuiasi.ro/iciocoiu/courses/ESL/homeworks/hw2/Capitolul1.pdf

http://www.cert-ro.eu/files/doc/790_20131114101124026571900_X .pdf

http://www.fbi.gov/about-us/investigate/counterintelligence/internet-social-networking-risks

http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20 evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-%20prima%20versiune %20_draft.pdf

http://www.microsoft.com/security/online-privacy/social-networking .aspx

http://www.paginata.com/paginata/internet/10-lucruri-pe-care-nu-ar-trebui-sa-le-mpartasesti-pe-o-retea-sociala

http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/741-cum-functioneaza-recunoasterea-faciala.html

http://www.sigmod.org/publications/sigmod.record/1306/pdfs/05.surveys.guille.pdf

http://www.staysafeonline.org/stay-safe-online/resources/

www.arhiblog.ro/kony-petrolul

www.csmonitor.com/world/Latest-news-wires/2012/0917/Wavw-of-protest-continue-against-anti-Islam-film-video

www.tvdece.ro/cum-se-poate-manipula-in-social-media-studiu-de-caz-ziua-mea

www.ucdc.info/cd/doc/1047/manipularea.pdf

www.victorkapra.ro/2012/09/24/studiu-de-caz-ce-rol-joaca-social-media-in-protestele-islamice-din-30-de-tari

ANEXE

ANEXA 1

Facebook

ANEXA 2

Twitter

ANEXA 3

Vkontakte

ANEXA 4

LinkedIN

ANEXA 5

Social Camera

ANEXA 6

Scene Tap

ANEXA 7

You Tube