Responsabilitatea Sociala Corporativa a Companiilor din Romania
Responsabilitatea socială corporativă a companiilor din România. Studiu de caz.
Cuprins
Introducere
Capitolul I Aspecte generale privind responsabilitatea socială corporativă
1.1.Definirea conceptului
1.2.Responsabilitatea socială corporativă – sfera de cuprindere
1.2.1 C.S.R.-Coordonate și principii
1.2.2. Punctele cheie ale responsabilității sociale corporatiste
1.3. Impactul responsabilității sociale asupra economiei corporației
1.4.Costurile și beneficiile asumării responsabilității sociale
Capitolul II C.S.R-ul. în cadrul companiilor
2.1. Responsabilitatea socială în cadrul companiilor multinaționale
2.2. Provocările pe care le înfruntă în prezent responsabilitatea socială corporativă
2.3. Stadiul actual al responsabilității sociale corporatiste în România
Capitolul III Studiu de caz
Responsabilitatea socială la Fundația Sensiblu-„Stop violenței asupra femeii
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Responsabilitatea socială a companiilor înseamnă alinierea operațiunilor companiei la valorile sociale. Aceasta constă în integrarea intereselor tuturor celor afectați de conduita unei companii în politicile și acțiunile acesteia. Responsabilitatea socială a companiilor se concentrează pe așa-numiții indicatori tripli (triple bottom line), care vizează rezultatele sociale, ecologice, și financiare al companiei, în scopul de a aveaun impact pozitiv asupra societății înregistrând în același timp succes în afaceri.
Am ales această temă pentru că este de actualitate și se pot detalia noțiuni, precum și elemente caracteristice pentru definirea termenilor esențiali, pe care îi întâlnim și în conținutul lucrării.
Responsabilitatea sociala corporativa în România a depășit destul de rapid stadiul de 'nice to have' devenind un 'must have' pentru o serie de companii, care și-au aliniat tot mai mult inițiativele de acest gen la specificul business-urilor pe care le conduc și au făcut pași relevanți atât înspre colaborarea cu ONG-uri, cât și către angajați sau spre protecția mediului. Astfel, proiectele de resposabilitate socială corporativă au căpătat tot mai mare amploare, câștigandu-și credibilitatea de instrumente care pot genera un nivel de implicare a societății în sensul larg – clienți, colaboratori, angajați, public larg .
În mod cert responsabilitatea socială corporativă va continua să aibă o ascensiune considerabilă și în anii următori, pe măsura ce tot mai mulți jucători vor percepe CSR-ul ca pe un avantaj contributor atat la reputația companiilor, cât și în ceea ce privește implicarea angajaților în activitățile acestora.
CSR înseamnă preocuparea continuă pentru o dezvoltare durabilă, pentru viitor, pentru îmbunătățirea generală a performanțelor sociale și economice. În lumea timpurilor noastre au apărut și au devenit globale mari probleme. Multe întreprinderi au fost implicate în evenimente ce au provocat daune sociale sau ecologice. Altele au fost victime, în urma declanșării unor conflicte între grupuri de interese, ca urmare a unor scandaluri de presă, a unor investigații, greve, probleme de mediu, reclamații ale clienților, schimbări în legislație etc.
Prezenta lucrare este structurată în trei capitole:
Capitolul I prezintă aspecte teoretice privind responsabilitatea socială a corporativă, cuprinzând definirea conceptului, sfera de cuprindere, tipuri de CSR, punctele cheie și impactul responsabilității sociale asupra economiei corporației.
În capitolul al doilea am scris despre C.S.R-ul. în cadrul companiilor multinaționale cât și despre stadiul actual al responsabilității sociale corporatiste în România.
Capitolul trei prezintă studiul de caz.
Capitolul I
Aspecte generale privind responsabilitatea socială corporativă
Responsabilitatea socială corporativă poate fi definită ca „un concept prin care companiile integrează preocupări sociale și de mediu în strategiile de afaceri și la nivelul relațiilor cu celelalte părți interesate, în mod voluntar, în încercarea continuă de îmbunătățire a performanțelor, de creștere a profitului și de dezvoltare.”2 Este un angajament asumat de companii de a avea un comportament etic și de a-și aduce contribuția la dezvoltarea economică, îmbunătățind, în același timp, calitatea vieții angajaților, a familiilor acestora, a comunităților locale și a societății în general. Este vorba despre ce pot face firmele, nu despre ce trebuie să facă ele, despre oportunități, nu despre obligații sau noi reguli, despre modurile în care se poate adăuga valoare firmei acordând o mai mare atenție unei serii de aspecte sociale și de mediu ale activităților acesteia.
1.1.Definirea conceptului
Tot mai des abordat în literatura economică este conceptul de responsabilitate socială, prin care înțelegem recunoașterea faptului că activitatea întreprinderii are un impact serios asupra societății și că acest impact trebuie luat în considerare în procesul decizional.
Nu există o definiție unanim acceptată a responsabilității sociale a corporației. Una dintre multele definiții ce pot fi notate în scopuri operaționale este următoarea, propusă în 1998, de Banca Mondială: „Responsabilitatea socială a corporației este angajamentul continuu al afacerilor de a acționa etic și de a contribui la dezvoltarea economică, concomitent cu îmbunătățirea calității vieții salariaților, a familiilor lor și a societății per ansamblu”.
În introducerea sa despre responsabilitatea socială corporatistă din Enciclopedia de Relații Publice, Rawlins (2005) propune un alt înțeles pentru CSR: ”să fii bine făcând bine”. Practic, organizațiile cu practice de CSR devin angajatori preferați, vecini aleși pentru communicate și vânzători aleși. Adevărata provocare este ca organizațiile să fie responsabile dincolo de obligațiile lor strict financiare.
Se consideră, de asemenea, că responsabilitatea socială poate fi privită ca un principiu etic fundamental care exprimă față de „cine” și pentru „ce” este responsabilă o societate comercială, prin prisma sistemului etic acceptat și promovat de aceasta.
Ȋn conformitate cu Business for Social Responsibility, responsabilitatea socială a unei organizații este definită ca reprezentând atingerea obiectivelor comerciale și financiare prin modalități care respectă oamenii, comunitățile, mediul și valorile morale. Responsabilitatea socială corporatistă este o concepție referitoare la contribuția pe care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea societății moderne. Adoptarea principiilor de responsabilitate socială de căte companii servește obiectivelor de dezvoltare durabilă. Responsabilitatea socială desemnează o atitudine a companiei față de societate, atitudine prin care obținerea succesului se realizează respectând legea, prin asumarea unui comportament etic, prin acordarea unei atenții deosebite mediului înconjurător și prin luarea în considerare a nevoilor și intereselor tuturor partenerilor.
„Responsabilitatea socială a companiilor este angajamentul continuu asumat de către acestea de a avea un comportament etic și de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătățind concomitent și calitatea vieții angajaților și familiile acestora, a comunităților locale și a societății în general.”
Dezvoltarea durabilă, înainte de anul 2000, era o temă abordată în termeni macro-economici însă astăzi, aceasta este dezbătută mai ales în termeni micro-economici, la nivel de entități economice. Problematica privește în special marile corporații multinaționale, având în vedere cifra de afaceri și prezența lor în toate țările lumii inclusiv în cele în care respectarea drepturilor omului ori lupta împotriva corupției nu constituie o prioritate a guvernului. Ȋn „Cartea verde” dedicată conceptui de rsponsabilitate socială, Comisia Europena îl definește astfel: integrarea voluntară de către companii, a preocupărilor sociale și de mediu în activitatea lor economică și în relația cu grupurile de interese.
La fel cum bunăstarea unei țări nu se mai măsoară doar prin PIB ci și sub aspect educațional, sanitar, al libertății de exprimare, repartizaării veniturilor, în același mod starea unei entități economice nu se mai evaluează doar prin rezultatul financiar. A propune doar produse și servicii ieftine nu mai este suficient .Companiile trebuie să ofere de asemenea garanții privind originea materiilor prime, condițiile de fabricare sau cumpărare, respectarea mediului și a drepturilor omului. Clienții se atașează mai ușor de produsele etice, chiar dacă uneori sunt mai scumpe.
Dincolo de intrumentele tradiționale de constrângere, reglementările naționale sau internaționale, responsabilitatea socială a corporațiilor generează constrângeri legate mai ales de riscul de reputație. Corporația nu se poate ascunde în spatele unei fațade bazate doar pe comunicarea în materie de responsabilitate socială ci trebuie evaluată. Deci este necesar ca aceasta să răspundă exigențelor agențiilor de notare extra-financiară, socială și de mediu, și de a întocmi un raport de responsabilitate socială.
„CSR (Corporate Social Responsibility) este o concepție referitoare la contribuția pe care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea societății moderne”.
1.2. Responsabilitatea socială corporativă – sfera de cuprindere
Responsabilitatea socială corporativă a fost abordată din diverse perspective fie mai ample fie mai restrânse după cum urmează :
în funcție de context ;
în funcție de teoria economică predominantă ;
în funcție de către forumurile specializate și autorii în domeniu.
Responsabilitatea socială corporativă s-a impus în ultima perioadă ca o nouă formă de a conduce în afaceri. Ea a fost recunoscută la nivel mondial și a beneficiat de standarde internaționale stabilite de Națiunile Unite , codurile de etică fiind realizate de convenții ale Organizației Internaționale a Muncii și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică . Uniunea Europeană acordă o deosebită atenție creșterii în amploare a acestor concepte și introducerii in practică a responsabilității sociale corporative datorită politicii sale sociale și obiectivele propuse în cadrul Strategiei Lisabona.
Pentru obținerea unor rezultate sociale și ecologice ridicate , responsabilitatea socială corporativă este necesară să fie implementată specific fiecărei ramuri sau organizații, însă nu trebuie percepută ca pe un înlocuitor al legislației în domeniu sau ca o utilizare a companiilor cu răspunderi de nivel public , acestea rămânând responsabilitatea guvernelor diferitelor țări.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică consideră că responsabilitatea socială corporativă este reprezentată la bază de toate acțiunile întreprinse de companii pentru a-și întări relațiile cu membrii societății din care fac parte , pe când organizația din America Business for Social Responsibility (BSR) opinează că RSC este îndeplinirea sau creșterea , în mod consistent, a speranțelor de natură principială , etică , comercială și legală pe care societatea în care își desfășoară activitatea le are de la întreprindere .
Cele mai importante diferențe ale modului în care este privită responsabilitatea socială corporativă apar în cadrul cărților de specialitate , unde autorii au avut opinii diametral opuse cu privire la responsabilitatea pe care o are o societate față de mediul în care activează , de aici născându-se două idei de bază :
responsabilitatea socială corporativă este văzută ca datorie sau obligație morală față de diferite grupuri de interese mai mari sau mai mici ;
responsabilitatea socială corporativă este principiu pe care și-l impun singure companiile cu scopul de a îndeplini obiective sociale și economice.
Ȋntr-un articol apărut de curând care încearcă să simplifice literatura de specialitate oferind o viziune holistă asupra RSC , Falck și Heblich(2007 , p. 247) opinează că „RSC este înțeleasă drept un angajament corporativ voluntar de a depăși obligațiile explicite și implicite impuse unei companii de către așteptările societale cu privirerților de specialitate , unde autorii au avut opinii diametral opuse cu privire la responsabilitatea pe care o are o societate față de mediul în care activează , de aici născându-se două idei de bază :
responsabilitatea socială corporativă este văzută ca datorie sau obligație morală față de diferite grupuri de interese mai mari sau mai mici ;
responsabilitatea socială corporativă este principiu pe care și-l impun singure companiile cu scopul de a îndeplini obiective sociale și economice.
Ȋntr-un articol apărut de curând care încearcă să simplifice literatura de specialitate oferind o viziune holistă asupra RSC , Falck și Heblich(2007 , p. 247) opinează că „RSC este înțeleasă drept un angajament corporativ voluntar de a depăși obligațiile explicite și implicite impuse unei companii de către așteptările societale cu privire la comportamentul corporativ convențional”.
1. Argumentele care susțin o abordare maximalistă a RSC:
„Argumentul apelului la cetățenie” – societățile , în calitate de membrii instituționali ai unei societăți ( în contrast cu persoanele fizice ele sunt create de societate ), sunt cetățeni (persoane juridice ), iar cetățenii au datorii și responsabilități față de mediul înconjurător în care își duc traiul .
„Argumentul bazat pe datoria de recunoștință” – având beneficii de pe urma societății în care activează corporațiile trebuie să adopte o atitudine de „recunoștință” întreprinzând activități care să fie conform dorinței publicului larg .
„Argumentul responsabilității puterii sociale” – fiind derivată din puterea socială a companiei , RSC , determină ca societățile să își folosească inteligent resursele financiare obținute în urma activității întreprinse în societatea din care face parte rezolvând problemele acestea cu un grad ridicat de importanță.
2. Argumentele care infirmă o abordare maximalistă a RSC:
„Obligațiile corporațiilor de a face bine nu pot fi extinse la nesfârșit” – implicarea sporită a companiilor în activități de ordin social poate sublima activitatea altor companii determinându-le să dea faliment sau dacă acestea refuză să se implice pot apărea prăpastii și mai mari în calea rezolvării problemelor .
„Nu există o autoritate morală care să definească criteriile de judecată morală” – neexistând o autoritate care să ierarhizeze nevoile sociale , această decizie rămâne la latitudinea managerilor societăților în cauză , aceștia având o gândire bazată pe criterii economice și financiare , trebuie să meargă împotriva instinctelor lor și să ia decizii de ordin moral și etic . De aceea aceste decizii trebuie să rămână la latitudinea guvernului și reprezentanților aleși care trebuie să reprezinte interesele poporului nu interesele financiare .
„Acționarii vor fi privați de o parte din profituri, care vor fi alocate de manageri după bunul lor plac” – această acțiune contravine contractului încheiat de managerii și acționarii sau proprietarii societății care are ca prim scop urmărirea intereselor acestora .
„Responsabilitatea socială sporită a unei companii confundă obligațiile sale sociale cu acțiunile discreționare” – scopul primordial al oricărei afaceri este acela de a realiza „profit” , de aceea trebuie luată în considerare o viziune realistă între etică și afaceri , societățile neavând responsabilitatea morală de a întreprinde acțiuni „bune” .
Formele în care se prezintă responsabilitatea socială corporativă” – pornesc chiar de la natura „discreționară” a responsabilității sociale corporative , economiștii Kotler și Lee o consideră imperativă deoarece depășesc sfera legală și cea etică. Acestea prezintă „șase inițiative sociale corporative” în care se prezintă acțiunile întreprinse de corporații care susțin cauzele de ordin social îndeplinind astfel obligațiile sociale corporative asumate de acestea .
Cele șase activități sociale întreprinse reprezintă „formele responsabilității sociale corporative” :
Promovarea corporativă a unor cauze sociale,
Marketingul asociat unei cauze sociale,
Marketingul social corporativ,
Filantropia corporativă,
Voluntariatul comunitar,
Practicile corporative responsabile social.
1. Promovarea corporativă a unor cauze sociale (engl. Corporate Cause Promotions: Increasing Awareness and Concern for Social Causes) – Ȋntreprinderile contribuie cu resurse de care dispun (financiare, materiale sau de altă natură ) și ajută la strângerea de fonduri impulsionând implicarea voluntarilor atrăgând atenția publicului asupra unor probleme sociale stringente la momentul respectiv .
Raționamentul primordial pentru efectuarea unor astfel de inițiative este promovarea societății , membrii companiei utilizând strategii de comunicare cu rol persuasiv . Aceasta este o metodă foarte eficientă atât din punct de vedere al randamentului cât și al costurilor .
Target-urile acestei comunicări și de asemenea formele în care se prezintă promovarea cauzelor sociale de către companii sunt următoarele :
Scoaterea în evidență a unor probleme de ordin social și atragerea atenției asupra altora de acest fel ;
Susținerea unor campanii de sensibilizare a marelui public care să pună accentul pe necesitatea circulării informației;
Persuadarea membrilor comunității de a aloca timp, resurse financiare și non-financiare pentru susținerea unei anumite cauze;
Atragerea membrilor comunității la diferitele evenimente organizate pentru susținerea cauzei sociale promovate .
Ȋn ciuda faptului că există corporații care conduc aceste campanii pe cont propriu , majoritatea companiilor se asociază cu organizații non-profit și cu diverse grupuri de interese. Câștigul corporațiilor se află în promovarea pe care o au campaniile respective primind reclama „semi-gratuită” fiind menționate în materialele promoționale și în reclamele mas-media crescându-le cota de piață și imaginea în societate fiind etichetate ca „societăți care își doresc binele comunității” .
Cele mai notabile „beneficii corporative” ale implicării într-o astfel de acțiune socială sunt legate, în deosebi, de politica de marketing pe care o practică firma, deoarece promovarea cu ajutorul întreprinderii a unor cauze care afectează societatea poate duce la consolidarea poziției mărcii și a imaginii pe care o are compania pe piață, apariția unei afinități manifestate în rândul consumatorilor pentru un anume brand , mărirea vânzărilor și fidelizarea clienților. Ca bonus , companiile beneficiază și de avantaje suplimentare, cum ar fi creșterea satisfacției și randamentului propriilor angajați și dezvoltarea unor relații cu noi parteneri locali .
Ca în orice activitate și în aceasta pot apărea eventuale „probleme” care trebuie avute în vedere de către companii iar efectele lor negative trebuiesc contracarate sau măcar minimizate . Vom enumera câteva astfel de impedimente după cum urmează :
Materiale promoționale nu sunt adecvate obiectivelor și intereselor corporative;
Nu se face o evaluare corectă a resurselor care trebuie mobilizate pentru promovarea cauzelor sociale ,acestea ajungând o povară pentru societate ;
Participarea în astfel de acțiuni sociale poate duce la apariția unor solicitări suplimentare de resurse venite din partea altor organizații care militează pentru aceiași cauză , sau cauze similare ;
Demersul de a promova obiective de la nivel social necesită în primul rând o participare îndelungată fiind mult mai importante resursele nemateriale alocate decât cele financiare ;
Susținerea unui obiectiv social poate fi cu ușurință imitat de un concurent direct , ceea ce anulează sau diminuează efectele pozitive așteptate .
Dacă nu se iau acest gen de măsuri , eforturile corporative vor fi în van iar compania nu câștigă în termeni de imagine așa cum a sperat.
2. „Marketingul asociat unei cauze sociale” (engl. Cause – Related Marketing: Making Contributions to Causes Based on Product Sales) – în această situație companiile se angajează să doneze o parte din profit sau din încasări rezultate pe o anumită perioadă la un anumit produs sau la o anumită gamă de produse pentru a sprijini o cauză socială . De regulă această ofertă se desfășoară pe o perioadă de timp determinată sau nelimitată ,prevăzută intr-un contract , programul este înființat și supervizat de către departamentul de marketing al companiei urmărind și implicarea comunității locale vis – a – vis de problema promovată și susținută .
De regulă, majoritatea „beneficiilor corporative” ce rezultă în urma unui astfel de demers sunt din sfera marketingului și includ :
Posibilitatea de a atrage noi clienți,
Infiltrarea pe anumite segmente de piață,
Sporirea vânzărilor la produsul asociat campaniei ,
Consolidarea și promovarea unei imagini pozitive față de marca în cauză .
De altfel , la nivelul comunității locale , această inițiativă poate fi una dintre cele mai avantajoase strategii pentru colectarea de fonduri pentru cauzele sociale.
Eventualele „probleme” sau impedimente care pot apărea în acest gen de campanie , și care trebuie gestionate cu mare atenție de departamentul de marketing sunt următoarele :
implicarea financiară mult peste nevoi, comparativ cu alte inițiative sociale;
supraîncărcarea angajaților cu o multitudine de sarcini fiind obligați să coordoneze și să își coreleze eforturile cu ceilalți parteneri sociali publici sau privați ;
atenția mult prea mare oferită riscurilor legale și de marketing și scepticismul anumitor utilizatori cu privire la rațiunile pentru acest gen de campanii de ordin social .
3. „Marketingul social corporativ” (engl. Corporate Social Marketing: Supporting Behaviour Change Campaigns) – O întreprindere sprijină încă din fazele incipiente o campanie care vizează revizuirea comportamentului social cu dorința sa să îmbunătățească sănătatea precum și siguranța publică , puritatea mediului înconjurător sau armonia comunității în ansamblu .
După cum putem deduce din definiția de mai sus, „formele” implicării corporative au în vedere acțiuni ce au ca rezultat îmbunătățirea sănătății fizice , prevenirea și ameliorarea daunelor, protejarea și refacerea mediului înconjurător și creșterea implicării comunității locale în activități cu grad ridicat de importanță de ordin social.
„Beneficiile corporative” care rezultă din acest tip de activitate sunt , în principal , sprijinirea obiectivelor de marketing pe care le are compania , concretizate în fortificarea imaginii pe piață a mărcii firmei și creșterea loialității consumatorilor precum și creșterea vânzărilor . Pe lângă avantajele ordinului marketingului mai pot fi menționate și creșterea profitabilității în timp și imaginea pozitivă pe care și-o formează societatea promovând o astfel de inițiativă .
4. Filantropia corporativă (engl. Corporate Philanthropy: Making a Direct Contribution to a Cause) – O corporație se asociază cu o acțiune caritabilă sau o cauză socială, în mod direct , prin susținerea problemei sociale respective cu bunuri materiale , nemateriale și financiare .
Această variantă a responsabilității sociale corporative este cea mai veche dintre toate formele prezentate și până în jurul anilor fost utilizată doar ca o reacție la nevoile de moment ale publicului țintă . Societățile contemporane sunt confruntate cu constrângeri de ordin intern și extern astfel încât sa adopte o abordare mai strategică a acțiunilor caritabile întreprinse . Constrângerile constau în abordarea unui obiectiv corporativ cât mai concret și raportarea activităților caritabile la scopurile societăților în afaceri .
„Formele” în care se prezintă „filantropia corporativa” sunt de la forma cea mai simplistă , tradiționalele donații financiare ajungând până la adevărate strategii caritabile care includ donații de bunuri materiale și imateriale precum și acordarea accesului la facilități , canale de distribuție și echipamente costisitoare momentan neutilizate de campania respectivă.
„Beneficiile corporative” pe care le prezintă această inițiativă socială clasică sunt după cum urmează :
Crearea unei imagini publice favorabile și durabile precum și atragerea unei simpatii din partea opiniei publice care se traduce în creșterea imaginei companiei ;
Consolidarea unei poziții de stabilitate a mărcii pe piața de consum ;
Fortificarea industriei de care aparține respectiva companie ;
Creșterea motivației angajaților existenți și creșterea afinității față de companie a potențialilor noi angajați ;
Compania începe să manifeste o oarecare influență asupra comunității locale și asupra problemelor sociale cu care acestea se confruntă ;
Promovarea și creșterea influenței celorlalte inițiative sociale corporative pe care societatea le desfășoară .
Recent, experții în responsabilitate socială corporativă recomandă companiilor să aibă în vedere și posibilitatea inițiativelor filantropice de a sporii creșterea productivității, intrarea pe noi piețe și asigurarea unor noi angajați cu un grad cât mai ridicat de competență.
„Problemele” care se prezintă cel mai des când companiile se implică în acțiuni caritabile sunt de obicei challenge – urile prezentate cu evaluarea obiectivă și alegerea unor parteneri sociali redutabili , nesiguranță cu privire la acțiunile sociale alese și întreprinse , obținerea mediatizării față de implicarea societății în cauza socială respectivă , analiza amănunțita a politicii caritabile și măsurarea corectă a efectelor pozitive rezultate în urma acțiunilor filantropice ale companiilor
5. Voluntariatul comunitar (engl. Community Volunteering: Employees Donating Their Time and Talents) – O societate își sprijină sau își încurajează angajații și partenerii de afaceri să ia parte la susținerea sau organizarea de campanii sociale pentru comunitățile din care fac parte .
Sprijinul pe care îl ofereau companiile pentru „voluntariatul comunitar” este considerat de specialiștii în responsabilitatea socială corporativă , drept forma cea mai pură de implicare comparativă cu rezultatele cele mai benefice pentru comunitatea locală. Chiar dacă voluntariatul pentru comunitate este o inițiativă de sine stătătoare , când aceasta se aplică exista obiceiul ca marile corporații să integreze eforturile caracteristice acestuia în cadrul altor inițiative sociale pe care corporația le are în curs de desfășurare .
La nivel de corporație sprijinul oferit îmbracă mai multe „forme” :
programe care vizează doar încurajarea angajaților pentru implicare în problemele comunității din care fac parte ;
programe care se bazează pe regulamente scrise încurajând sau obligând pe alocuri implicare în problemele comunității locale ;
programe care vizează și o investiție financiară considerabilă pe o perioadă de timp determinată sau nedeterminată .
Ca și celelalte programe de responsabilitate socială corporativă , programele de voluntariat generează în mod direct sau indirect diverse "beneficii corporative" . Printre acestea se numără: construirea unor relații trainice cu comunitățile locale, atrăgând și menținând angajații satisfăcuți și motivați , promovează acțiunile de implicare corporativă existente și motivează apariția altor astfel de programe , susțin obiectivele companiei în afaceri consolidând în același timp imaginea firmei cu posibilitatea de a-și promova concomitent produsele și serviciile în cadrul comunității locale .
Potențialele „probleme” care pot apărea în introducerea în practica a „programelor de voluntariat” pot fi destul de ample și variate , cea mai notabilă fiind problema costurilor ridicate . Pe lângă aceasta se mai număra și lipsa de a obține un impact social semnificativ , împlinirea obiectivelor de bază în afaceri fără ca acestea să afecteze inițiativele sociale de voluntariat întreprinse de angajați precum și măsurarea în termeni reali a impactului pe care îl are inițiativa la nivel de comunitate locală De aceea specialiștii recomandă efectuarea unor analize care să valideze în cuantum real impactul pe care îl au aceste inițiative înainte de a le întreprinde .
6. Practicile corporative responsabile social (engl. Socially Responsible Business Practices: Discretionary Business Practices and Investments to Support Causes) – Ȋn cadrul acestei inițiative companiile adoptă o atitudine de discreție ajutând comunitatea locală pentru protecția mediului și creșterea bunăstării sociale.
Ȋn parcursul ultimelor două decenii s-a reliefat o schimbare de atitudine față de modul în care marile companii adoptă principiile practicii sociale responsabile , trecându-se de la inițiative sociale corporative bazate pe obligații sau pe constrângerea consumatorilor și a altor grupuri de interese la o abordare care are la bază interesele comune prin care companiile încearcă să găsească soluții la problemele cu care se confruntă societatea la un moment dat și se străduie să le încorporeze în strategiile lor de afaceri . „Factorii” care au dus la schimbarea acestui punct de vedere sunt după cum urmează :
Dovezile tot mai pregnante care certifică că practicile de afaceri responsabile față de societate conduc la majorarea profitului ;
Creșterea în amploare a pieței globale în care competiția este din ce în ce mai acerbă între diverșii producători de bunuri și servicii , acest mediu oferind consumatorilor posibilități multiple de alegere , imaginea firmei dovedindu-se a fi din ce în ce mai valoroasă ;
Creșterea importanței acordate satisfacției propriilor angajați și a competenței acestora ;
Mediatizarea într-un mod tot mai pregnant a activităților sociale responsabile și mai ales a celor iresponsabile .
Ca orice altă activitate și „practicile corporative responsabile sociale” îmbracă variate „forme”, cele mai răspândite fiind următoarele :
Anticiparea solicitărilor sociale și ecologice necesită modificări ale politicilor și procedurilor interne ale companiilor ;
Imaginea exterioară a firmei trebuie să fie cât mai transparentă pentru a atrage consumatorii și potențialii investitori prin publicarea auditului intern și prin raportări făcute cu alte companii de acest gen .
Ȋn era digitală trebuie acordată o atenție sporită confidențialității clienților prin protejarea datelor personale și a celor sensibile ;
Alegerea locațiilor pentru amplasarea fabricilor și a sediilor trebuie să depășească sfera economicului luându-se alte puncte de reper cum ar fi cele ecologice .
„Beneficiile corporative” care rezultă din practicile responsabilității sociale sunt clasificate în funcție de zona în care se manifestă .
Pe plan financiar – costurile pentru a-și desfășura activitățile sunt reduse,acest lucru observându-se în special la companiile multinaționale care primesc stimulente de ordin monetar de la diversele guverne ale țărilor în care acționează precum și creșterea rentabilității angajaților cu un grad mai ridicat de păstrare al lor în cadrul firmei în cauză ;
„Problemele”care se pot ivi în cazul utilizării acestei practici , experții opinează că grupurile diverse afectate analizează motivațiile care stau la baza adoptării unei practici responsabile suplimentare , acțiunile acestor companii sunt evaluate și monitorizate foarte strict .
Companiile pot apela la una dintre cele șase variante descrise mai înainte sau le pot combina între ele , cea mai întâlnita fiind sprijinirea mai multor cauze prin diferite metode de responsabilitate socială corporativă , oferindu-i o șansă cât mai mare la o „imagine favorabilă”.
1.2.1 C.S.R.-Coordonate și principii
Responsabilitatea socială echivalează compania cu un cetățean, iar acesta, care orice cetățean, are și drepturi, și îndatoriri în societatea în care este parte integrantă și are în vedere faptul că bunăstarea comunității în care își desfășoară activitatea influențează nemijlocit capacitatea firmei de a obține profit. Cele patru elemente principale care ne ajută să operaționalizăm conceptul de responsabilitate socială corporatistă sunt:
responsabilitatea economică, responsabilitatea legală, responsabilitatea etică și responsabilitatea filantropică.
– Responsabilitatea economică reprezintă fundația tuturor celorlalte tipuri de responsabilități și se referă la responsabilitatea companiei de a fi profitabilă;
– Responsabilitatea legală se referă la respectarea legilor și a obligațiilor contractuale;
– Responsabilitatea etică implică respectarea unui cod de bună practică în afaceri și în relațiile cu mediul extern și intern al companiei;
– Iar responsabilitatea filantropică cuprinde aspectele legate de implicarea companiei în dezvoltarea comunității, în creșterea calității vieții în comunitatea din care face parte.
Prin asumarea și respectarea celor patru tipuri de responsabilități, compania poate deveni un bun cetățean corporatist . Primele două tipuri de responsabilități sunt obligatorii, a treia este de așteptat, iar ultima, responsabilitatea filantropică, este opțională și recomandată.
CSR poate și trebuie să fie parte integrantă a afacerilor cotidiene atât pentru firmele mari, companii multinaționale, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii
În România există o efervescență deosebită în domeniul CSR, responsabilitatea socială a companiilor este astăzi în centrul atenției datorită creșterii puterii și extinderii globale a companiilor multinaționale, progresului în domeniul comunicațiilor și liberalizării comerțului. În contextul unei economii tot mai globalizate și al aderării apropiate a țării noastre la Uniunea Europeană, o companie care dorește să funcționeze pe termen lung și să rămână competitivă trebuie să elaboreze strategii și politici în vederea transformării firmei într-o afacere responsabilă din punct de vedere social. Pentru a răspunde noilor provocări, firmele nu își mai pot măsura eficacitatea doar în funcție de performanțele economice, ci trebuie să devină mult mai sensibile și mai implicate în problemele sociale.
Conceptul de responsabilitate socială a firmei, la nivel global și, în particular, în țara noastră, a apărut datorită trecerii de la modelul economic predominant al businessului la un model mult mai larg, de business socio-economic. Modelul clasic economic a firmelor a pus, în principal, accentul pe producție, exploatarea resurselor, interesele individuale și o viziune generală a business-ului ca un sistem închis. Modelul socio-economic, însă, accentuează atenția care trebuie acordată calității vieții, conservării resurselor, intereselor societății, privind business-ul ca pe un sistem deschis.
În concluzie, stabilirea de relații cu comunitatea în care operează reprezintă un avantaj pentru orice companie. Construirea unei imagini bine definite, credibile și durabile, „umane”, reprezintă principala modalitate de câștigare a încrederii societății, a statutului de vecin pe care orice comunitate l-ar alege, fapt ce are un impact pozitiv pe termen lung asupra afacerii.
1.2.2. Punctele cheie ale responsabilității sociale corporatiste
Punctele cheie ale responsabilității sociale corporatiste includ managementul afacerii, a lanțului de aprovizionare, protecția mediului înconjurător, standardele referitoare la relațiile cu angajații, cu comunitatea din care facem parte, drepturilor omului și echitatea socială. Responsabilitatea socială corporatistă nu înseamnă doar îndeplinirea unei datorii față de societate. Ea poate aduce un real avantaj concurențial. Astfel, prin intermediul unui program eficient de responsabilitate socială, companiile pot beneficia de următoarele avantaje:
Optimizarea șanselor de acces la capital;
Îmbunătățirea imaginii de marcă;
Creșterea vânzărilor;
Îmbunătățirea procesului decizional;
Îmbunătățirea managementului de risc;
Reducerea costurilor.
1.3.Impactul responsabilității sociale asupra economiei corporației
Analiza impactului economic al responsabilității sociale, în termeni de riscuri și oportunități, este o etapă necesară, prealabilă oricărui angajament managerial înainte în direcția responsabilității sociale a corporațiilor. Implicațiile responsabilității sociale a corporațiilor se manifestă ca și constrângeri fie prin reglementări, fie prin cererea manifestată de consumatori, fie prin necesitatea integrării costurilor externe în preț. Este important ca modelul de responsabilitate socială a corporației să fie adecvat riscurilor la care aceasta este expusă; astfel compania va efectua un bilanț strategic ce îi va permite să cunoască gradul de risc și să își stabilească modalități de angajament și actiune.
Nu există cea mai bună cale de a integra problematica responsabilității sociale a corporațiilor. Modalitatea de a abordare depinde de sectorul de activitate și de gradul de expunere al companiei în spațiu și în timp.
Patrick d’Humiers susține că provocarea constă în identificarea impactului responsabilității sociale și de a-l aprecia în termeni economici și financiari cu scopul de a valorifica oportunitățile de creștere și de competitivitate.
1.4.Costurile și beneficiile asumării responsabilității sociale
Marea majoritate a companiilor resping în mod spontan costurile externe ce nu sunt impuse de reglementările în vigoare, reacție explicată printr-o tendință de economisire a resurselor pe termen scurt care pe termen lung generează costuri mai mari decât ar fi presupus o atitudine proactivă în sensul integrării responsabilitații sociale în cadrul corporației.
Spre exemplu, anumite corporații care se implică în problemele de mediu se limitează la a cumpăra dispozitivele anti-poluare, în locul investițiilor în cercetare-dezvoltare prin care ar putea descoperi metode de producție mai puțin poluante și care ar genera reducerea costurilor pe termen lung, sau chiar un avantaj competitiv deci implicit venituri.
Pe termen scurt responsabilitatea sociala a corporațiilor generează costuri suplimentare prin:
alinierea la normele din ce în ce mai exigente;
investiții de precauție și provizioane voluntare, pentru riscuri diverse, ce țin de aspectele sociale și de mediu;
asumarea de către întreprindere a noilor exigențe calitative ale clienților, ale angajaților și ale autorităților publice;
cheltuieli specifice privind elaborarea și finanțarea inițiativelor.
Pe termen mediu și lung, responsabilitatea socială creează noi venituri pentru corporație:
▪ cucerirea de noi piețe prin adaptarea ofertei ;
lansarea pe piață a produselor care urmăresc să satisfacă o cerere crescândă de produse ecologice/ etice;
economisirea resurselor prin practici de eco-eficiență sau fidelizare, prin modificarea proceselor capabile să genereze reduceri nete ale costurilor de producție.
Capitolul II
C.S.R-ul. în cadrul companiilor
Dezvoltarea responsabilității sociale corporative pe plan global – luând în considerare dimensiunea globală a implicărilor de responsabilitate socială ,acestea diferă de la o regiune la alta în funcție de cum s-a implementat responsabilitatea socială corporativă la nivel de națiune luând în considerare politicile interne și nevoile diferitelor naționalități de consumatori .
2.1. Responsabilitatea socială în cadrul companiilor multinaționale
Responsabilitatea socială corporativă a devenit o prioritate pe teritoriul Europei în urma summit-ul de la Lisabona . Ȋn luna iulie a anului 2001 , Comisia Europeană a făcut public raportul cunoscut sub denumirea „Green Paper”, care propune un cadru legislativ adecvat pentru responsabilitatea socială corporativă pe teritoriul Europei . La un an după și anume în iulie 2002 , apare comunicatul denumit „Responsabilitatea socială corporativă – O contribuție a organizațiilor de afaceri la dezvoltarea durabilă” „Corporate Social Responsability – A Business Contribution to Sustainable Development ” , prin intermediul căreia Comisia Europeană propune o strategie coerentă de a interveni spre a implementa responsabilitatea socială , ca mai apoi în același an în luna octombrie aceiași entitate europeană să desemneze o comisie care să evalueze și să emită judecăți pe probleme de responsabilitate socială corporativă pe teritoriul Europei – „European Multi-Stakeholder Forum on CSR – CSR EMS Forum” având ca principale îndatoriri promovarea schimbului de experiență acumulat între diferitele companii care se implică în RSC , stabilirea unor punți de comunicare și unor standarde de conduită precum și realizarea unor instrumente prin care pot fi apreciate diferitele standarde .
Ȋn iunie 2004 , Forumul RSC European a prezentat un raport final , rezumatul celor douăzeci de luni de negocieri și dezbateri , la care au luat parte toți cei afectați de aceste decizii (parteneri din lumea de afaceri, sindicate, organizații non-guvernamentale, reprezentanții societății civile, parteneri sociali interesați , observatori și reprezentanți ai mediului academic ). Cei mai activi în această dezbatere au fost sindicatele „European Trade Union Confederation – ETUC” prezentând o multitudine de priorități și challenge-uri care trebuiesc abordate pentru ca responsabilitatea socială corporativă să prindă rădăcini pe teritoriul Europei .
Ȋn data de 14 iunie 2005, Comisia Europeană a susținut o conferință cu topicul de discuție „responsabilitatea socială a întreprinderilor mici și mijlocii” , acest subiect nu primise o atenție sporită până atunci fiind considerat irelevant , chiar dacă în raportul încheiat în 2004 de Forumul RSC European admite importanța pe care o are responsabilitatea socială pentru IMM-uri scoțând în evidență modul diferențiat de abordate pe care îl au acestea față de corporațiile multinaționale .
Data de 22 martie 2006 devine una cu relevanță istorică deoarece Comisia Europeană a făcut public un nou comunicat intitulat „Implementarea unui parteneriat pentru promovarea creșterii și a locurilor de muncă – Transformarea teritoriului European într-un pol al excelenței pentru RSC” „Implementing the Partnership of Growth and Jobs – Making the teritory of Europe a pole of excellence on CSR” și lansând în acest fel Alianța Europeană pro RSC – „European Alliance for CSR”.
2.2. Provocările pe care le înfruntă în prezent responsabilitatea socială corporativă
Recent s-au consemnat adevărate „progrese” în planul responsabilității sociale corporative , în special în sfera conștientizării rolului strategic pe care îl deține în realizarea intereselor companiei pe termen mediu și lung în raportarea și auditul RSC a coloșilor mondiali .
După cum putem deduce, pe filiera raportării și auditului social, organismele guvernamentale și ne-guvernamentale s-au apucat să dea soluții privind redimensionarea și reorientarea standardelor și metodelor utilizate de societăți pentru a compara politicile existente de responsabilitate socială corporativă , în așa fel încât rodul muncii lor să se poată compara la nivel global; de curând , au apărut auditori care lucrează pe cont propriu și companii care s-au specializat în verificarea, supervizarea și auditul demersurilor de RSC, pentru a nu putea fi suspectate de subiectivism de către întreprinderile care își compuneau propriile rapoarte; demersurile de cercetare care s-au efectuat în domeniu au avut ca rezultat descoperirea celor mai eficienți indicatori sociali de evaluare a performanțelor în această ramură de activitate .
„Principalele provocări” specifice, care rămân de soluționat în domeniul responsabilității sociale corporative sunt următoarele :
Interesele diametral opuse pe care le au deținătorii de acțiuni sau patronii ;
Atenția ridicată care se oferă în continuare țărilor în curs de dezvoltare și zonelor care prezintă deficit;
Necesitatea imperativă prezentată față de nevoile de adaptare , investițiilor în inovații precum și un grad ridicat de transparență în legătură cu măsurile întreprinse ;
Absența unei metode exhaustive și a unor aparate de măsură și standarde egale pentru toți utilizatori de RSC, verificarea și auditul legislației de tip RSC inițiate de întreprinderile care își întreprind activitatea în diverse părți pe glob;
Imposibilitatea de a evalua complet și corect impactul pe care l-au avut investițiile sociale în profitabilitatea societății pe termen mediu și lung ;
Sfera strict voluntară pe care o propune acest tip de abordare strategică .
Cele mai imperative aspecte care ies la suprafață de fiecare dată când au loc dezbateri pe tema responsabilității sociale corporative sunt „responsabilitatea socială a marilor companii multinaționale” și „potențialele efecte negative”care se pot naște când puterea strategică a inițiativelor sociale corporative este supraestimată.
Conlucrarea dintre RSC și societățile multinaționale
Criticii din literatura de specialitate a responsabilității sociale corporative opinează , luând în considerare prima problemă care își face simțita prezența din acest punct de vedere , că marile corporații ale lumii pot avea nenumărate avantaje desfășurându-și activitatea pe teritoriul diverselor țări subdezvoltate , profitând de mediul de afaceri mai puțin reglementat , asumându-și o singură ideologie de maximizare a profiturilor , putând să se implice în acele zone cu un puternic „deficit guvernamental”. Această metodă poate aduce rezultate pozitive pe termen mediu și lung dar nu este întotdeauna garantată .
Luând în considerare opiniile lui „Falck și Heblich” , avantajele financiare pe care le pot avea companiile imediat aplicând o strategie de „iresponsabilitate” față de comunitatea în care activează , trebuie evaluată în paralel cu pierderile pe termen mediu și lung în termeni de „reputația corporativă”. Rezultatul fiind, în opinia lor, ca o politică conștientă , luând în considerare marile corporații internaționale , este aceea care încearcă să înlocuiască prin acțiunile lor de responsabilitate socială , golul lăsat de reglementările făcute de diversele guverne mai „lejere”, fără să profite pe moment de aceste hibe făcute de conducerea țărilor respective . De asemenea pentru a putea să prevină problemele prezentate de colectivitatea locală și pentru a prezenta soluții reale la problemele de ordin social , implicarea RSC pe diferite structuri trebuie să înlocuiască obligațiile indivizilor .
Corporațiile care sunt responsabile și încearcă să introducă în spiritul colectiv o atitudine„buna” față de afaceri într-o anumită zonă pe glob nu are pierderi decât pe plan de completivitate pe termen scurt , aceste pierderi fiind suplimentate pe termen mediu și lung , iar dacă nu colaborează și cu celelalte companii își va slăbi poziția pe care o deține pe piața respectivă.
Efectele negative ale responsabilității sociale corporative – pentru a contracara aceste neajunsuri , Comisia Europeană a confirmat necesitatea unei cercetări riguroase și a unei evaluări corecte a impactului politicii de RSC care le au asupra realizărilor financiare și de afaceri ale corporațiilor multinaționale . Ȋn consecință , mediul academic , firmele și instituțiile publice trebuie să ofere , potențeze și evalueze diferitele instrumente de RSC (etichetele sociale și ecologice ,codurile de conduită, raportarea și auditul social, investițiile făcute responsabil față de societate) oferindu-le credibilitate și utilitate reală . Pe deasupra când se face o analiză a RSC nu trebuie subevaluate nici IMM-urile care au început în ultima vreme să se afirme din ce în ce mai pregnant pe scena economică mondială .
2.3. Stadiul actual al responsabilității sociale corporatiste în România
Acest concept s-a sădit pe teritoriul României de către corporațiile internaționale , care și în acest moment reprezintă „vârful de lance” al responsabilității sociale corporative care încetul cu încetul își întinde rădăcinile și pe suprafața țării noastre determinând societățile comerciale autohtone să devină „conștiincioase”. Cele mai de amploare campanii ținute de-a lungul timpului pe teritoriul țării noastre au fost cele ale multinaționalelor „Lafarge” „Oriflame” sau „Coca-Cola” .
Ca și alte concepte inovatoare , supuse unei necesități de asimilare accelerată , responsabilitatea socială corporativă in România s-a făcut auzită inițial ca o modă mai mult decât o conștientizare pe deplin a necesității tuturor categoriilor de acționari.
Din ce în ce mai mult, în ultimii ani, și în țara noastră devine evident în mediul de afaceri faptul că se vinde marca, nu produsul, că succesul în afaceri este condiționat de crearea situațiilor de tip “win-win” obținute prin câștigarea reputației și a unei imagini bune pe piață, prin fidelizarea clienților, câștigarea încrederii comunității, satisfacția angajaților, protecția mediului etc. Responsabilitatea socială a devenit una dintre condițiile succesului pe termen lung, aceasta însemnând obținerea reușitei comerciale într-o manieră etică, respectând oamenii, comunitățile și mediul. Cetățenii, clienții, autoritățile, investitorii au noi preocupări, noi așteptări în legătură cu activitatea firmelor, se așteaptă la transparență în mediul de afaceri și sunt preocupați de daunele provocate de activitatea economică asupra mediului înconjurător. Societatea consideră că a trecut vremea maximizării profitului cu orice preț.
În România, implicarea companiilor în viața comunității a început să se contureze, devenind vizibilă, începând cu anul 2000.
Marile corporații lansează pe piața acțiuni de filantropie strategică la fel cum își lansează produsele. Deși din punct de vedere statistic companiile străine nu par a fi filantropii model, cele mai progresiste acțiuni de responsabilitate socială sunt legate de corporațiile multinaționale sau de sucursalele lor, fapt ce nu este reflectat în situațiile statistice din cauza numărului lor relativ redus. În același timp, se pot da exemple de întreprinderi autohtone mici și mijlocii care își îndreaptă din ce în ce mai mult atenția asupra CSR și stabilesc parteneriate cu organizațiile non profit.
În prezent, doar 5% dintre companiile din România au un buget anual stabilit pentru donații și 25% încearcă să aibă structuri permanente dedicate acțiunilor social responsabile.
După cum era de așteptat, companiile multinaționale au creat în România fundații corporative și programe de voluntariat pe baza experienței internaționale și a culturii globale – au preluat tradiția și modelele de la partenerii de afaceri sau de la companiile mamă din străinătate
În societățile postcomuniste programele dedicate CSR au un rol suplimentar: demonstrează natura și valorile pieței libere și contribuie la creșterea încrederii cetățenilor într-un mediu de afaceri prietenos.
Prima inițiativă de promovare a conceptului și a practicii CSR în România a aparținut Camerei Americane de Comerț (American Chamber of Commerce in Romania sau AmCham) prin organizarea în octombrie 2002 a primei ediții a Conferinței CSR în București. Camera Americană de Comerț este o fundație non-profit înființată în 1993 de investitorii americani din România, deschisă pentru companiile americane, multinaționale și autohtone ce au puternice legături de afaceri cu Statele Unite.
O a doua inițiativă în această direcție a unit într-un parteneriat fundația O Societate Deschisă și ziarul Capital. Proiectul, demarat în 2003, a urmărit promovarea CSR în rândul cititorilor din mediul de afaceri și nu numai ai ziarului Capital (aproximativ 60.000 de persoane): „Când ai o slujbă la o companie importantă, un salariu peste mediu și un birou frumos, uiți câteodată ce se întâmplă în jurul tău. De aceea, înființarea unei fundații în cadrul unei companii oferă un mediu organizat și instituționalizat pentru filantropie și o oportunitate excelentă de a educa angajații în spiritul responsabilității sociale.”
A treia inițiativă a constat în organizarea de către Camera Americană de Comerț în colaborare cu Asociația pentru Relații Comunitare a primei ediții a Concursului Național de Implicare Socială „Oameni pentru Oameni”, încununat de Gala de decernare a premiilor pentru responsabilitate socială către companii, organizații neguvernamentale și donatori individuali care au derulat programe și campanii de atragere de fonduri și s-au implicat în proiecte comunitare prin sponsorizări, contribuții, muncă voluntară sau donații (mai 2003).
Ajuns la a treia ediție în decembrie 2005, concursul „Oameni pentru Oameni” a avut și o secțiune nouă: Campanii de atragere de fonduri pentru situații de criză, rezervată eforturilor de sprijinire a celor sinistrați și de înlăturare a dezastrului făcut de furia apelor în decursul acelui an. În cadrul acesteia, campania „Apele au trecut, regăsește speranța!” pentru reconstrucția și dezvoltarea a două din comunitățile cele mai grav afectate de inundații (Agaș – Bacău și Cobătești – Harghita) a reușit să strângă 30.000 de euro.
Demarată sub titulatura „Toți pentru unu, unu la sută pentru toți”, Campania 1% pentru anul fiscal 2004, derulată în perioada februarie – mai 2005, a permis contribuabililor persoane fizice să direcționeze 1% din impozitul lor pe venit către organizații neguvernamentale, făcând astfel donații pentru salvarea unor vieți. Campania a fost realizată în parteneriat de Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), Camera Americană de Comerț în România (AmCham), Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și Forumul Român al Donatorilor (FRD). Conform Ordonanței 26/2000 cu privire la asociații și fundații, în prezent contribuabilii persoane fizice au posibilitatea să direcționeze 2% (Campania 2% 2006) din impozitul pe venit către o entitate nonprofit.
Normele metodologice pentru direcționarea a 2% din impozitul pe venit, cuprinse în
OMFP 201729 decembrie 2005 au fost publicate în Monitorul Oficial Nr. 56 din 20 ianuarie 2006. În acest fel, organizațiile nonprofit sunt ajutate să-și dezvolte capacitatea de a atrage resurse din comunitate printr-o colaborare constantă și coerentă cu publicul și companiile. Companiile Rompetrol și Mol au donat spații de afișare în benzinării pentru promovarea campaniei.
În același scop, Sensiblu a donat spațiile publicitare cumpărate la realizat gratuit creația. Această modalitate de direcționare a unui procent din impozitul pe profit în scopuri filantropice a face parte dintr-o campanie desfășurată la nivelul Europei Centrale și de Est, România fiind a cincea țară care a aderat la program, după Ungaria, Slovacia, Lituania și Polonia, existând totuși diferențe legislative între țările menționate. Participarea țării noastre la această campanie contribuie la revitalizarea spiritului civic și, de asemenea, încurajează o nouă formă de „a oferi”, fără diminuarea veniturilor personale, lucru important într-o țară fost comunistă, în care veniturile sunt mici, iar susținerea financiară a ONG-urilor este fragilă.
O companie cu obiective clar definite în privința responsabilității sociale este Orange România. Acesta și-a lansat programul de responsabilitate socială în 2003 și își propune, în primul rând, să comunice deschis și transparent performanțele și obiectivele asumate în această direcție, publicând anual un raport care ilustrează felul în care Orange respectă principiile eticii în afaceri, se apropie de comunitate, contribuie la dezvoltarea acesteia prin tehnologia și experiența de care dispune, menține un dialog deschis cu clienții, angajații, furnizorii, acționarii, comunitatea în general și organismele statului. În lumina valorilor declarate ale firmei, simplitate, deschidere, inovație, dinamism și onestitate, Orange s-a implicat în inițiative de responsabilitate socială ce urmăresc să contribuie la creșterea implicării oamenilor în viața comunității. Astfel, Orange oferă programe de training pentru studenți, susține un proiect educațional destinat copiilor cu deficiențe de vedere și auz, contribuie la creșterea accesului oamenilor la servicii de comunicații prin implementarea de telecentre în localități izolate din România.
Brau Union România, lider în producția de bere în țara noastră, desfășoară activități responsabile din punct de vedere social ce implică angajații, referindu-se la investiția în capitalul uman, sănătate și protecția mediului. Pentru Brau Union, responsabilitatea socială nu înseamnă numai să-și îndeplinească obligațiile legale, ci să depășească simpla lor respectare prin investiții „excedentare” în capitalul uman, mediu și relația cu partenerii. Referitor la mediu, Brau Union declară ca prim obiectiv reducerea nivelului de poluare și a consumului de resurse naturale. În acest sens, Brau Union nu se rezumă la declarații, ci la acțiuni concrete. Astfel, de trei ani, colectează aproape întregul volum de deșeuri în vederea reciclării. De asemenea, în 2004, a instalat o stație de epurare a apelor uzate care are o contribuție importantă la menținerea curățeniei Mării Negre. În 2005, a fost dată în funcțiune o altă stație de tratare a apelor uzate pentru fabrica de bere Constanța, iar în anii următori vor fi construite stații similare în fabricile de bere din Craiova (2006), Miercurea Ciuc (2007) și Hațeg (2008), aceasta însemnând o investiție de aproximativ 4 milioane de euro.
"Ne simțim datori să ajutăm comunitațile care ne dau atât de mult" afirmă Ray Kroc, fondator McDonald's. McDonald's România și-a însușit de la început această filosofie de afaceri, printre prioritățile sale regăsindu-se principiul de a sprijini și de a se implica în comunitățile în care își desfășoară activitatea. Toate inițiativele luate și derulate reflectă dorința reală a companiei de a da înapoi cât mai mult comunității din care face parte. McDonald's sprijină și inițiază activități menite să îmbunătățească situația copiilor defavorizați din țara noastră, se implică în probleme de educație, face donații și sponsorizări, organizează activități sportive destinate tinerilor, este preocupată de chestiuni legate de protecția mediului.
Astfel, Fundația pentru Copii Ronald McDonald România (Ronald McDonald Children's Charities of Romania – RMCC) a fost constituită în țara noastră în noiembrie 1998, ca o organizație non-profit, devenind în scurt timp una dintre cele mai apreciate organizații caritabile ce vin în ajutorul copiilor bolnavi sau orfani din România. Fondurile strânse, atât prin cutiile de donații instalate în toate restaurantele McDonald's din țară, cât și prin evenimentele speciale organizate în acest scop sunt donate orfelinatelor și spitalelor de copii în scopul efectuării unor reparații sau achiziționării de aparatura medicală și mobilier. De asemenea RMCC oferă sprijin financiar și altor organizații caritabile ce derulează programe dedicate copiilor.
În 1999, fundația a fost principalul sponsor național al proiectului "Operation Smile", în cadrul căruia o echipă internațională de chirurgie au operat gratuit peste 100 de copii români cu malformații faciale și nu numai. În 2000, a fost organizat primul eveniment "McHappy Day", ocazie cu care, la restaurantul McDonald's Unirea, a fost organizată o acțiune națională de strângere de fonduri pentru spitalul Grigore Alexandrescu din București. De donații importante, în bani și materiale, au beneficiat și Spitalul Fundeni, secția de copii, Spitalul Marie Curie, Spitalul de Oftalmologie, Spitalul Victor Babeș, Spitalul Județean Ploiești și Spitalul Universitar Clinic de Urgență din București.
Tot în 2000, companiile McDonald's și Disney au derulat programul Millenium Dreamers, având ca scop identificarea și recompensarea copiilor din întreaga lume care au avut inițiative și proiecte umanitare în cadrul comunităților locale, cu acest prilej zece copii din România, fiecare însoțit de câte un părinte, beneficiind de o excursie de cinci zile la Disney Land, Orlando, SUA.
În 2001 RMCC, împreună cu Ministerul de Interne și Direcția Poliției Rutiere din IGP au inițiat și derulat programul "Educația Rutieră a Copiilor" ce a vizat reducerea accidentelor în rândul copiilor, cea mai amplă acțiune de acest gen organizată în România.
În privința protecției mediului, McDonald's România s-a numărat printre fondatorii Asociației Române pentru Ambalaje și Mediu. Politica managerială a companiei în direcția protecției mediului are la bază trei principii și căi de acțiune: reducere, refolosire și reciclare.
„Connex pentru Viitor“ este un program prin care firma și-a propus să se implice în comunitate și să susțină inițiativele ce pot îmbunătăți viața românilor. Compania se angajează să investească un cent la fiecare 10 apeluri efectuate în rețea pentru sprijinirea învățământului, restaurarea monumentelor și programul „O Românie mai curată“. Campania „Jumătate Tu, Jumătate Sensiblu“ s-a desfășurat la nivel național, cu puncte de colectare a fondurilor în toate farmaciile din țară. Clienții puteau dona bani, atât în urnele special amenajate, cât și pe bonul de casa. Sensiblu a dublat suma care a fost strânsă din aceste donații.
Multe companii și-au legat numele de sprijinirea educației. În fiecare an, Holcim România organizează competiția „Nouă ne pasă“, pe probleme de mediu, adresată liceenilor. Concursul școlii de artă Unilever International, desfășurat în scopul stimulării spiritului creativ al copiilor, și „Magia Cărții“, realizat de Coca-Cola România, sunt alte proiecte reușite.
Programele pentru curățenia orașelor atrag în special companiile de detergenți. Campania „Cel mai curat bloc“, inițiată de Unilever South Central Europe, se desfășoară de trei ani în Ploiești. Firma încearcă să implice comunitatea într-un concurs care desemnează și premiază, la final, cel mai curat bloc.
Capitolul III
Studiu de caz
Responsabilitatea socială la Fundația Sensiblu-„Stop violenței asupra femeii”
3.1.Rezumat
Fundația Sensiblu s-a implicat la sfârsitul anului 2014 în campania de informare și educare "Stop violenței asupra femeii- 16 Zile Internaționale de Activism Împotriva Violentei asupra Femeii". Peste 10.000 de persoane au purtat panglica albă, ca formă de protest împotriva violenței asupra femeii. De asemenea, 500 de lumânări au fost aprinse în memoria femeilor victime ale violenței domestice.
3.2.Cauza socială a studiului de caz
Conform statisticilor Poliției Române, în fiecare săptămână o femeie este victima violenței în familie. Numai în Bucuresti, în prima jumatate a anului 2014, șase femei au fost omorâte de un membru al familiei. În România, există ideea că violența domestică face parte din viața de familie. Nu sunt puține cazurile în care bărbații au fost educati că femeia trebuie să fie bătută pentru a-și cunoaște locul. De asemenea, mulți bărbați refuză să accepte o campanie care face referire la violența domestică. Fenomenul violenței în familie trebuie împiedicat nu doar prin tratarea consecințelor, ci mai ales prin tratarea cauzei: mentalitățile greșite despre rolul și poziția femeii în familie.
3.3.Scopul
Scopul acestei campanii a fost acela de a determina conștientizarea cetățenilor asupra faptului că violența în familie are efecte negative atât asupra vieții de cuplu, cât și asupra copiilor.
Campania a vizat:
informarea și sensibilizarea publicului față de conceptul de “violență în familie”;
creșterea notorietății problemei violenței domestice în rândurile bărbaților și convingerea acestora să ia atitudine;
educarea oamenilor în privința consecințelor violenței domestice – decesul este una din consecințele cele mai grave;
promovarea panglicii albe ca simbol al luptei impotriva violentei domestice
3.4.Desfășurare proiect
În perioada 25 noiembrie- 10 decembrie 2014, în București, s-a desfășurat Campania celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeii. La nivelul orașului, Campania a fost coordonată de Direcția de Muncă și Incluziune Socială București, cu sprijinul instituțiilor colaboratoare din cadrul Grupului de lucru consultativ în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Prefectura, Primăria, Inspectoratul Județean de Poliție, Inspectoratul Județean de Jandarmi, Autoritatea de Sănătate Publică, Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog, , Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă.
Au avut loc o serie de acțiuni de informare și prevenire atât la nivelul stradal, prin amplasarea unui cort cu însemnele specifice de către Crucea Roșie, prin acordarea de servicii medicale gratuite, indicații și sfaturi medicale gratuite, împărțirea de pliante informative pe tema violenței , discuții cu trecătorii, cât și în unitățile școlare din municipiu, dar și din afara acestuia.
S-au mai desfășurat și seminarii pe tema violenței în familie, protagoniști fiind elevii de la Liceul „Sfântul Sava”, persoanele de etnie rromă, cele fără adăpost din cadrul Centrului social de urgență pentru persoanele fără adăpost Casa Iris, asistentele comunitare, mediatoarele sanitare, precum și copii aflați în dificultate din cadrul Complexului de servicii comunitare București.
Peste 30 de voluntari au distribuit materiale de informare în secțiile de poliție din București, la Institutul Național de Medicină Legală și în redacțiile mai multor publicații. De asemenea, preoți din Bucurști și din țară au promovat mesajul campaniei și au oferit informații și recomandări despre violența în familie la slujbele religioase. S-au distribuit peste 1600 de panglici albe, simbol al opoziției față de violența asupra femeii. În cadrul campaniei, Parcul Titan, Primaria Sectorului 3 și Piața Universității au găzduit pe rând expoziția “Martorele Tăcute”. Expozitia a reprezentat un omagiu adus celor zece femei din București care au murit în 2013, ucise de un membru al familiei. Fiecare din aceste femei a fost reprezentată printr-o siluetă roșie care își povestește în scris, la persoana I, viața și ce i s-a întâmplat în momentul agresiunii.
Mesajul campaniei de informare și educare a fost "Cand tu îți pierzi controlul, celălalt își poate pierde viața". Prin acest mesaj, organizatorii au încercat să sublinieze consecințele grave pe care le poate avea violența în familie. Problema violenței în familie este extrem de complexă și nu vizează doar victima și agresorul. Din păcate, de multe ori copiii sunt victime directe sau indirecte ale violenței domestice. În această problemă este implicată adeseori și familia extinsă (bunici, frați, etc) și vecinii. La nivel macro, societatea în ansamblu are doar de suferit de pe urma violenței în familie. Campania s-a adresat atât membrilor familiilor în care exista violența sau posibilitatea de a se ajunge la violența, precum și martorilor indirecți – vecini, familie extinsa. Un alt public ținta al campaniei a fost autoritățile, care au fost îndemnate să se implice cât mai mult în prevenirea violenței în familie.
Programul activităților a fost desfășurat astfel:
-28 noiembrie, orele 11-12, în școli s-au prezentat materiale privind violența în familie, cauzele și consecințele fenomenului;
-2 decembrie, orele 12-13 la sediul Partidei Rromilor persoanele prezente au fost informate asupra efectelor violenței în familie;
-3 decembrie, orele 10-12, în centrul orașului a fost amplasat cortul Crucii Roșii;
-4 decembrie, orele 9-10, la Casa Iris a avut loc un seminar de informare a persoanelor fără adăpost despre efectele violenței în familie;
-5 decembrie, orele 10-11,copiii din cadrul Complexului de Servicii Comunitare au aflat efectele violenței în familie;
-8 decembrie, orele 10-11, în Piața Universității și parcul Titan au avut loc mai multe expoziții de pictură;
-9 decembrie, directorul DMIS București a fost prezent la un post de radio ;
-10 decembrie, orele 10-12, în Sala B a Parlamentului, a avut loc o conferință de presă în care au fost prezentate rezultatele campaniei.
În cadrul acestui demers, sunt alături de Fundația Sensiblu: Agenția Națională pentru Protecția Familiei, Institutul Est-European pentru Sănătatea Reproducerii, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Cinematograful Union, Teatrul Odeon, Trupa AS, Museo Cafe, Societatea Română de Televiziune, Hotnews și 121.ro.
Prin toate acțiunile întreprinse, organizatorii și partenerii doresc să scoată la lumină un fenomen care, de cele mai multe ori, este trecut cu vederea. Seria de șapte filme documentare, care va fi difuzată de TVR și va rula pe ecranele cinematografului Union, ale Museo Cafe și la Casa ONU este ecoul vocilor femeilor din întreaga lume care au supraviețuit abuzurilor. De asemenea, prin intermediul pieselor de teatru asociate campaniei, publicul va fi adus mai aproape de suferința și drama acestor femei.
Violența împotriva femeii este o realitate cruntă, iar estimările ONU arată că abuzurile nu numai că persistă, ci sunt în creștere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate. Strâns legată de valori și tradiție, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat și, cu atât mai greu, de schimbat. „Nu există o rețetă pentru a combate violența împotriva femeii.
Ceea ce funcționează într-o țară nu poate să dea aceleași rezultate într-un alt stat. Fiecare națiune trebuie să găsească o strategie potrivită ei”, a declarat Jan Sorensen, Coordonator rezident al activității ONU în România.
La rândul său, Marlene Francois-Lays, reprezentantul UNFPA în România, a spus că „Există, totuși, un adevăr universal, aplicabil în toate țările, culturile și comunitățile: violența împotriva femeii nu poate fi niciodată acceptată, scuzată sau tolerată”.
Costurile violenței împotriva femeii – directe sau indirecte – sunt uriașe și sunt suportate de noi toți. Costurile directe țin de serviciile de tratare și de sprijinire a femeilor abuzate și ale copiilor acestora și de anchetarea și judecarea agresorilor. Costurile indirecte includ pierderea locurilor de muncă și scăderea productivității și costurile umane (durere și suferință).
3.5 Articole din presa scrisă cu referire directă la violența asupra femeii
1.Articole din ziarul Libertatea:
3 mai 2013, din categoria știri: „Ucisă de concubin cu lovituri de cuțit! Un locuitor al comunei prahovene Teișani și-a îngrozit, în urmă cu două seri, vecinii. Ștefan Deaconu, în vârstă de 48 de ani, s-a luat la ceartă cu concubina lui, Iulia Răduță (34 de ani). Nervos, bărbatul a ciopârțit-o cu mai multe lovituri de cuțit până ce Iulia și-a pierdut viața. Criminalul a fost arestat.”
13 mai 2013, din categoria evenimente: „Legată în lanțuri, bătută și violată! O femeie de 28 de ani, din Hârșova, Constanța, a primit, din partea soțului ei, un tratament inimaginabil. Beat, bărbatul a legat-o cu un lanț în cute casei, a bătut-o cu o bâtă și apoi a supus-o perversiunilor sexuale. Bătăușul violator a fost arestat.”
Elementul comun al celor două articole din ziarul Libertatea este acela că nu prezintă detalii, declarații ale martorilor și nu se menționează cu precizie motivul comportamentului violent. Astfel, se întărește ideea că făptașul trebuie să fie pedepsit, nu este scuzat și legea își face datori, așa cum ar trebui să fie în toate cazurile. Faptele sunt relatate fără încărcătură emoțională, având un impact mult mai mare asupra publicului larg.
2.Articole din Ziarul de Iași:
2003, analiză: „Profesoară bătută crunt cu cureaua! Bătăile, înjurăturile și vorbele grele sunt la ordinea zilei și în cazul multor femei cu studii superioare. Violența domestică nu face selecție pe criterii de studii.
Irina este profesoară, și știe din plin acest lucru. A simțit-o pe propria piele. Mi-a spus că nu m-a iubit niciodată. Că m-a luat din interes. Dacă nu sunt bani destui în casă, îmi zice că eu sunt de vină, că nu muncesc mai mult, că nu gândesc ca să fac bani. Am crescut doi copii și ce au văzut la tatăl lor aplică acum pe mine, când sunt mari. Mă tratează la fel ca tatăl. Mă simt ca un obiect de care trag toți și pe care nu îl iubește nimeni…, povestește Irina. Coșmarul profesoarei este identic cu al altor femei de la Centru: bătute cu cureaua, cu pumnii, târâte de păr prin casă. M-am întors odată acasă cu copilul de la piață. El era în pat cu o altă femeie. S-a uitat lung la mine și mi-a spus că sunt atât de proastă că n-am să fiu niciodată în stare să înteleg lucrurile astea…și, culmea, este foarte gelos, chiar fără motiv. Dacă merge cu mine pe stradă, zice că îi este rușine de cum arăt. În mijlocul străzii începe cearta și pălmuirile. Trebuie mereu să cedez; el zice că are întotdeauna dreptate, spune și Mariana, o telefonistă care a trecut și ea prin adăpostul de la Centru și care, ca multe alte femei, s-a reîntors în locuința agresorului.”
Acest articol este redactat cu lux de amănunte, conținând declarațiile victimelor, tocmai pentru a avea impact emoțional și a scoate în evidență drama prin care au trecut și încă mai trec femeile din toată lumea. Urmele violenței nu sunt de fiecare dată vizibile; se reflectă asupra personalității și psihicului victimei și nu numai. Așa cum reiese din declarația profesoarei, copiii manifestă același comportament ca cel al tatălui agresiv. Ceea ce este și mai grav este că victimele violenței, așa cum se menționează în articol, se întorc la agresor. Atâta timp cât victimele nu vror să iese din acest cerc, nimeni nu poate face nimic pentru a schimba ceva în sens pozitiv.
Problema violenței rezidă nu atât în modul în care este prezentată, cât în subtextul discursului televizual care o aduce în discuție. Acest subtext face din violența domestică un comportament obișnuit, la nivelul agresorului, și ușor de iertat, la nivelul victimei. Femeile victime ale violenței domestice apar în programele de televiziune în ipostaze care fie abat atenția de la această problemă, fie contribuie la considerarea violenței familiale ca fiind un tip benign de violență, tolerabil până la un punct, inexplicabil, dar regretabil.
Spre exemplu, în ediția din 21 februarie 2013 a emisiunii Marius Tucă Show, emisiune ce avea ca subiect rezultatele unei anchete de opinie, Barometrul de Gen, realizat de Fundația pentru Societate Deschisă, statisticile privind violența și hărțuirea sexuală în societatea românească sunt considerate „parte neplacută” a vieții și sunt lăsate deoparte în favoarea subiectelor precum importanța compatibilității sexuale între parteneri.
Un alt exemplu referitor la cum este privită violența este prezentat în emisiunea Din dragoste. În cadrul ediției din 15 februarie 2013, este prezentată „povestea de dragoste” a doi tineri care avuseseră o relație de 5 ani și se despărțiseră. Bărbatul de apoximativ 30 de ani spunea că ține la cea care i-a fost parteneră, i-a fost alături în momentele grele precum decesul mamei sale. Din spusele bărbatului, partenera l-a părăsit din cauza anturajului deși din spusele celor doi reiese că de fapt se despărțiseră după ce femeia a fost bătută în public, mai exact la locul de muncă al acesteia, de cel care îi era partener. Ca argument în favoarea sa, bărbatul vorbește despre relația bună pe care o are cu copilul de 8 ani al femeii, copil dintr-o căsătorie anterioară. Femeia nu primește bine mesajul transmis de bărbat și menționează unele „mici amănunte” pe care bărbatul le-a omis: consum de alcool, neseriozitate, nu lucra, și a afirmat că relația nu merge. Bărbatul este dezamăgit că femeia nu vine să se întâlnească în platou iar dezamăgirea lui este împărtășită total de către moderatorul emisiunii care afirmă că „după 5 ani împreună, poți să spui, așa, că nu merge relația…?”.
Se pare că acestă emisiune vrea să le convingă pe femei să păstreze o relație sentimentală chiar dacă aceasta este defavorabilă lor. Printre argumentele emisiunii sunt puse în discuție durata relației, existența unui copil și promisiunile făcute de către partener. Se pare însă că moderatorul nu îi întreabă niciodată pe partenerii violenți ce legătură există între dragoste și violență, și, mai mult decât atât, el încearcă să-i scuze în fața femeilor.
3.6.Implicarea bărbaților în problema combaterii violenței împotriva femeii
24 de bărbați cunoscuți din lumea show-biz-ului și a afacerilor au acceptat să facă parte din această campanie împotriva violenței domestice, lăsându-se fotografiați în ipostaze deloc de invidiat, în care ajung foarte multe femei din România.
Ilie Năstase, Dan Bittman, Elan Schwartzenberg, Răzvan Ciobanu, Lucian Mândruță, Andi Moisescu, Tudor Chirilă, Alexandru Abagiu, Cătălin Botezatu, dr. Constantin Stan, Răzvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic Jr., Cristian Mungiu, Edi Petroșel, Horia Brenciu, Tudor Giurgiu, Dan Chisu, Smiley, Mihai Petre, Cătălin Ștefănescu, Vlad Craioveanu, Mihai Dobrovolschi și Dragoș Bucurenci au fost fotografiați în rolurile de bătuți, alungați și chiar decedați, toate aceste imagini urmând a fi reunite în cadrul unei expoziții semnate Alex Gâlmeanu.
Implicarea bărbaților avut ca finalitate înființarea unui centru de consiliere socială, psihologică și juridică și a unui adăpost în care femeile și copiii, victime ale violenței în familie pot fi găzduite între 1 și 6 luni.
Expoziția de fotografie a fost deschisă în holul Bibliotecii Centrale Universitare din București..
Mihai Petre Tudor Giurgiu
Andrei Gheorghe Dan Bitman
Cătălin Botezatu Dan Chisu
Fig. 3.1
Organizația A call to men (Un apel către bărbați), alcătuită dintr-un grup de bărbați care promovează lupta împotriva violenței și sexismului îndreptate împotriva femeilor, pe site-ul www.acalltomen.com, subliniază:
Bărbații trebuie să înteleagă și să conștientizeze faptul că, la originea oricărei forme de violență împotriva femeilor stă statutul privilegiat al bărbaților, în societatea patriarhală, construită de-a lungul a mii de ani.
Bărbații sunt încurajați să înțeleagă felul în care își manifestă sexismul și faptul că prin atitudinile sexiste, nu fac decât să îi sprijine pe bărbații care comit abuzuri.
Recunoașteți și opriți colaborarea cu alți bărbați și aveți curajul să luptați împotriva violenței asupra femeilor.
Tăcerea este tot o formă de a adera la violență; atunci când nu reacționăm împotriva unor asemenea fapte, sprijinim de fapt abuzul.
Copiii trebuie să fie educați cu privire la responsabilitatea pe care o vor avea ca adulți, pentru oprirea violenței împotriva femeilor.
Bărbații trebuie să accepte că violența nu va lua sfârșit decât atunci când și ei vor lupta împotriva ei, pentru că trebuie să își adjudece un rol activ pentru a crea o societate în care nu va mai fi acceptat acest comportament.
Ȋncetați să puneți violența pe seama problemelor psihice, stresului, alcoolului sau drogurilor. Violența împotriva femeilor este rodul dominării care s-a manifestat de-a lungul istoriei omenirii.
Bărbații care sprijină lupta împotriva violenței domestice sunt de asemenea încurajați să își asume responsabilitatea de a crea sisteme prin care tot mai mulți oameni să devină responsabili.
Femeile trebuie să înțeleagă că trebuie să lupte împotriva violenței. Ele sunt de multe ori foarte angrenate în sistemul patriarhal și cele mai înverșunate susținătoare ale formelor de dominare, pe care le consideră normale.
3.7.Violența domestică asupra femeii însărcinate
În cadrul fundației Sensiblu s-a pus accent si pe violența domestică asupra femeii însărcinate.
Există mai multe trepte ale violenței, chiar dacă este dificil a stabili niște limite, din moment ce în al treilea trimestru sau chiar înainte de a se produce nașterea, efectele asupra sănătății persoanei sunt în mod cert diferite. Violența asupra femeilor reprezintă o gravă problemă a sănătății publice.
Ȋn primul caz, violența este o problemă cronică în timpul căreia femeile suferă atacuri periodice sau în mod regulat. În celălat caz, violența este acută și afectează femeile care nu au experimentat această agresiune până atunci.
Pentru femeile însărcinate, predominanța violenței domestice este comparabilă cu alte boli care au loc pe perioada sarcinii, cum ar fi diabetul sau creșterea tensiunii arteriale.
Dintre femeile însărcinate, cele tinere sunt supuse la un risc mai mare. De exemplu, într-un studiu efectuat femeilor gravide, 21,7% dintre femeile tinere, în comparație cu 15,9% dintre femeile adulte, au suferit atacuri violente. Ȋn general riscul violenței crește în cazul în care femeile locuiesc singure sau într-un mediu înghesuit sub nivelul social economic. Violența domestică este asociată cu consumul de alcool, țigări sau droguri din partea ambilor membrii ai familiei, dacă există antecedente de boli depresive sau stres post traumatic în cuplu și dacă sarcina nu este dorită.
Cei ce perpetuează violența domestică în mod frecvent își izolează soția ajungând până la a amâna consultația acesteia la ginecolog.
Alte caracteristici sunt atenția scăzută acordată femeii și lipsa autonomiei, inclusiv luarea deciziilor asupra dații când va rămâne însărcinată femeia, folosirea responsabilă a metodelor contraceptive, colaborarea cu medicul și tratamentul și pregătirea pentru naștere și maternitate. Se pare că sarcina favorizează într-o anumită măsură diminuarea comportamentului agresiv.
Trei factori favorizează schimbarea atitudinii pe timpul sarcinii:
motivația personală în schimbarea comportamentului pe durata unei noi etape din viață;
accesul la o îngrijire medicală frecventă;
accesul la mijloace sociale menite să faciliteze schimbarea.
Unele urme tipice ale sarcinii cum ar fi sentimentul vulnerabilității fizice, emoționale și financiare, și dorința de a avea o familie unită pot împiedica eventualul abuz.
Ȋn ciuda oricărui fapt, viitoarea mamă poate să fie în pericol. Ca urmare, femeia nu trebuie să creadă că a rămâne însărcinată îi va rezolva toate problemele și trebuie să se gândească bine asupra deciziei luate.
Asistenții sociali tratează femei însărcinate care au fost agresate și verifică impactul violenței asupra stării fetusului.
Studiile existente nu oferă date clare asupra impactului violenței domestice la sfârșitul rezultatelor sarcinii. Se pare că aceste femei agresate obișnuiesc să intre mai târziu în îngrijirea prenatală, să ia mai puține kilograme pe perioada sarcinii, mai ales dacă sunt adolescente, și să consume mai multe medicamente pe timpul sarcinii.
Acești 3 factori măresc riscul de a cântări foarte puțin copilul la naștere. Femeile care sunt agresate pe perioada sarcinii sunt predispuse a suferi depresiuni post natal.
Unii cercetători afirmă că această depresie există foarte des și înaintea nașterii dar este descoperită abia după. De asemenea, sunt mai frecvente bolile cu transmitere sexuală, localizarea nepotrivită a placentei sau ruperea acesteia prin abuzul fizic, toate acestea fiind cauze ale posibilelor probleme ale noului născut.
În cazul în care o pacientă mărturisește că a fost agresată, se va recurge la unele formalități necesare; aceste formalităti sunt:
• efectuarea unor analize ginecologice pentru a verifica starea fetusului;
• dacă pacienta are Rh negativ și se bănuiește că a existat o rupere a placentei din pricina agresiunilor, acesteia i se va administra imunoglobulina Rh0.
• când există bănuiala că siguranța mamei se află în pericol, medicii pot recurge la ajutorul asistenților sociali;
• realizarea fotografiilor necesare anexării dosarului cu restul de probleme.
Dacă o femeie a fost victima violenței, aceasta își poate dori să schimbe situația. Este normal ca în acest caz femeia să necesite ajutorul unui psiholog pentru a putea înfrunta mai ușor această schimbare și pentru a reuși să se rupă de această relație abuzivă. Este foarte probabil ca agresorul să nu-i permită victimei să aibă acces la documentele necesare, aceste lucruri îngreunând situația.
În România, din ce în ce mai multe tinere cu vârste sub 18 ani, devin mămici, de cele mai multe ori fără voia lor. Ele sunt victime ale violurilor sau ale naivității vârstei.
Aducând pe lume bebeluși de care nu pot avea grijă, acestea aleg să îi abandoneze în case de copii sau, așa cum au fost nenumărate cazuri, îi aruncă la gunoi sau îi abandonează pe stradă. Ceea ce se întâmplă este tragic și îngrijorător, cu atât mai mult cu căt numărul cazurilor de acest gen este în creștere.
Pe lângă toate acestea, consecințele acestor fapte le marchează pe tinere pe viață. Cele care își abandonează copiii pe străzi sunt trase la răspunde pe cale legală, cele care sunt victime ale abuzurilor sexuale rămân traumatizate, atât fizic cât și psihic.
Exită centre specializate care ajută femeile aflate în astfel de situații, însă, din păcate, chiar după consiliere, din imposibilitatea de a duce un trai decent, ele se întorc în casa sau în mediul în care au fost agresate.
Ȋn cazul în care victima decide să rămână în situația neplacută de a suporta agresiunile partenerului, trebuie să știe că unul dintre aspectele cele mai frustrante este că situația va rămâne probabil neschimbată.
3.8. Cazuri concrete de violență domestică
DATE DE IDENTIFICARE ALE PERSOANEI:
NUME: N.C.
VARSTA :42 ani
SEX: feminin
STUDII: studii medii
OCUPATIE: pensionata pe caz de boala
STARE CIVILA: casatorita
COPIII: o fata ( 16 ani)
Date relevante din familia de origine:
N.C. a refuzat să vorbeascaa despre copilaria sa.
Date relevante din timpul căsătoriei :
N.C. s-a casatorit la 21 ani cu N.N. care era mai tânar cu doi ani. Dupa 7 ani de căsătorie, N.N. începe să aibă crize de furie, în timpul cărora soția și fiica au învățat să stea deoparte. Până în martie 2005, N.N. nu și-a lovit niciodata soția, dar odată cu pierderea locului de munca a devenit foarte nervos , nemulțumit de propria situație. N.C. nu a mai putut suporta stările de furie ale soțului său manifestate prin aruncarea obiectelor, bruscarea, lovirea membrilor familiei, astfel încât a apelat la un asistent social din cadrul Direcției Generale de Asistenta Sociala. Acest asistent social a orientat-o către un adapost pentru victimele violenței domestice. Aici N.C. însoțită de fiica sa de 16 ani, a stat o perioada de 3 luni de zile , iar ajutată de asistentul social a găsit o locuință provizorie, divorțul fiind singura soluție.
CONCLUZII:
Cauzele violentei domestice în acest caz au fost starea materială precară, pierderea locului de munca al soțului, lipsa de comunicare.
CAZUL 2
DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI:
NUME: M. E.
VÂRSTA: 27 de ani
SEXUL: Feminin
STUDII: 12 clase
OCUPAȚIE: vânzator
STAREA CIVILĂ: căsătorita
COPII: 3 copii (o fata de 5 ani, doi baieti gemeni de 4 ani).
Date relevante din familia de origine:
M.E. provine dintr-o familie monoparentala, a fost victima indirecta a violenței în familie, fiind martor al scenelor traumatizante dintre mama și tatăl ei unde tatăl a decedat într-un accident de mașina în care era în stare de ebrietate. Ne informeaza ca la ea (M.E.) în familie alcoolul era rege. Tatăl a decedat când ea avea 14 ani. Evenimentele traumatizante din copilărie au marcat-o psihic, lucru manifestat prin comportamentul ei vis-à-vis de băieti în adolescența. Mama (M.E) a vazut că fata nu se căsătorește si neavând nici un prieten a căsătorit-o forțat cu un amic, mai mare decât ea cu 15 ani. M.E. de la începutul căsătoriei era cuprinsă de teamă, apoi și-a schimbat atitudinea, deoarece după respect a apărut și flacara de iubire. Dupa apariția primului copil relațiile dintre cei doi au început să se deterioreze. M.C, soțul lui M.E. a devenit agresiv în limbaj si gesturi. A început să fie tot mai des nemulțumit de felul în care gătea și spăla M.E. De la cuvinte jignitoare, la palma, pumni a fost un pas. Relațiile dintre cei doi deveneau din ce în ce mai tensionate; în schimb M.E. spera ca lucrurile vor inrta în normal. M.E, era deseori umilita față de rudele și prietenii lui, vorbindu-i foarte urât. De la palma, pumni a trecut la bătăi crunte. Momentele de agresiune apăreau când M.C, sotțul lui M.E. obișnuia să consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj și gesturi. Dupa apariția primului copil M.E a încercat să-și explice ce s-a întâmplat cu soțul său de a devenit din ce în ce mai violent față de ea și copil. A încercat să rămâna în relație, dar frecventele bătăi administrate ei și copiilor săi au determinat-o să fugă la mama ei. Soțul său a venit dupa ea luând-o cu forța acasă, unde a bătut-o crunt. În noaptea respectivă ajutată de o prietena de la muncă, reușește să fugă. Aici alături de prietena ei a mers la Direcția Generală de Asisitență Socială Sector 1 unde a putut sa vorbească cu un asistent social din cadrul serviciului de prevenire și abandon. Asistentul social a orientat-o către un Adapost pentru Victimele Violenței Domestice. În adăpost a gasit un mediu securizant și lipsit de violență. Aici a primit consiliere psihologică, juridică și asistență medicală. M.E este hotărâta să divorțeze. Ea a reusit să se angajeze vânzatoare. În present, M.E este în continuare în adăpostul respectiv.
CONCLUZII:
M.E provine dintr-o familie care a cunoscut violența domestică. Deși nu și-a dorit să se căsătoreasca de teama de unui soș agresiv și alcoolic, mama ei a forțat-o. În acest caz, cauzele violenței domestice în această familie sunt mai multe, în primul rând vârsta partenerului este foarte mare, alcoolul, gelozia. Aceasta explica schimbarea de comportament a lui M.C fata de soție. De aceea M.C nu mai era mulțumit de felul în care soția sa gătea și spala.
Ajunsa în adapost pentru victimele violenței domestice a primit consilierea psihologică de care avea foarte mare nevoie. Tot aici i s-a asigurat și consiliere juridică pentru a deschide acțiune de divorț.
CAZUL 3
DATE DE IDENTIFICARE:
NUME: D.E
VÂRSTĂ: 33 de ani
SEX: Feminin
STUDII: Studii superioare
OCUPAȚIA : Profesor
STAREA CIVILĂ: Căsătorită
COPII: Un copil de 3 ani
Date relevante din copilărie:
D.E provine dintr-o familie în care violența domestica nu și-a găsit locul niciodată. D.E este singură la părinți. Relația dintre părinții săi este bazată pe dragoste și respect. Când vorbește despre familia ei de origine are numai cuvinte de laudă și spune ca la o astfel de familie visa să aibă și ea, dar nu a avut parte.
Date relevante din timpul casatoriei:
D.E l-a cunoscut pe soțul ei în timpul facultății. La finele facultătii s-au căsătorit și s-au mutat la el. D.E a locuit o perioadă în casa socrilor ei apoi a reușit să cumpere un apartament ajutată de părinții ei. Problemele au început să se manifeste la scurt timp după se s-au căsătorit. Din motive neînsemnate apăreau discuții aprinse. M.E obișnuia să consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj și gesturi. Atunci când consuma alcool spărgea toată vesela și îi vorbea foarte urât soției și copilului său. Pe baiețel nu-l suporta deloc deși era al lui. D.E spunea ca deseori îl batea si îi vorbea urât astfel încât băiatul a început să aibă coșmaruri în timpul nopții. D.E se decide să plece de acasă pentru ca nu a mai suportat comportamentul agresiv al soțului. Se adreseaza Direcției Generale de Asistență Socială Sector 1, de aici este orientată către un adapost pentru victimele violenței domestice. Dupa spusele lui D.E ,,în familia soțului meu, violența era la ea acasa… tatăl lui obișnuind în tinerețe să o bată pe mama lui". D.E spune ca nu a fost bătută dar copilul era frecvent bătut de acesta, lucru care l-a traumatizat psihic. În adapost a beneficiat de consiliere psihologica pentru copil și juridică, hotărând să intenteze divorț. Sotul acesteia a început să o urmăreasca. El a venit la școala unde preda D.E. făra ca aceasta să știe, și a așteptat-o să iasă de la ore. O colegă l-a vazut și ia spus că sotul ei sta în parculețul de lânga școala. Din acel moment a început sa fie terorizată de gândul ca ar putea veni dupa ea la adapost și să-i ia copilul. Într-o zi asistentul social a avut surpriza de a vorbi chiar soțului D.E. Acesta venise să întrebe dacă soția lui locuiește în adăpost. Asistentul social a negat că aceasta ar locui în adapost. Desi îl batea tot timpul, soțul acesteia a spus asistentului social ca nu poate trăi fără copil. Dupa această vizită asistentul social de la adăpost a luat legatura cu cei de la D.G.A.S., astfel încât s-a dispus ca D.E să fie mutată în alt adăpost pentru o mai bună protecție. În prezent se afla în alt adapost fiind în proces de divorț și partaj.
CONCLUZII:
În acest caz principalele cauze ale violenței domestice este alcoolul și preluarea modelului agresiv patern. Teoria învățării sociale spune că tinerii învață din familie să aprecieze și să utilizeze violența ca legitima în rezolvarea unor situații. Așaa procedat și soțul lui D.E ,ce a văzut în familia sa, a preluat în comportamentul său, manifestându-se violent mai ales pe fondul consumului de alcool. Aruncarea obiectelor și violența verbală vin să completeze violența fizică care lasă urme vizibile la nivel psihic mai ales pentru copil.
3.9 Rezultate studiu de caz:
Printre rezultatele celor 16 zile de campanie se numără:
Peste 15.000 de bărbati si femei au purtat fundița albă ca semn de condamnare a violenței asupra femeii și de promovare a unei vieți de familie sănătoase;
1.100.000 oameni au aflat despre campanie de la TV si peste 1.600.000 oameni au aflat despre campanie la radio. Printurile expuse în București au fost văzute de aproximativ 4.000.000 de oameni;
În ultima searĂ a campaniei, peste 500 de lumânări au ars în centrul Bucureștiului, în semn de opoziție față de violența domestică. Evenimentul fost transmis live pe 3 canale TV;
Investiția Fundației Sensiblu în această campanie a fost de aproximativ 6500 Euro.
Campania de Activism Impotriva Violentei asupra Femeii a castigat Premiul Gold Sabre, la sectiunea “Public Education”, la Sabre Awards.
Concluzii
Azi în lume, responsabilitatea socială corporatistă este o instituție cu propria ei armată de teoreticieni, cu propriul ei corp teoretic, cu institute de cercetare, cu specialiști și bugete și departamente în cadrul companiilor, cu festivități, cu emisiuni dedicate, publicații și rafturi de lucrări de specialitate, cu profesori și catedre în facultățile economice, cu o întreagă industrie de consultanță promițătoare.
Responsabilitatea socială corporativă este un concept foarte generos, și a început să schimbe lumea în care trăim. Societatea din ziua de astăzi este interesată atât de rezultatele financiare ale companiilor, cât și de modul în care acestea își fac afacerile. Nu mai există loc pentru „guerilla business” la ora actuală, iar lumea corporativă a înțeles că societatea îi va acorda licența de a opera numai în condițiile în care criteriile responsabilității sociale vor fi satisfăcute.
Responsabilitatea socială a corporațiilor s-a extins în mediul de afaceri și nu mai reprezintă apanajul doar a câtorva companii pioniere ci s-a transformat într-o necesitate pentru toate companiile multinaționale care au intrat în jocul mondializării. Piața se extinde, responsabilitățile cresc. Integrarea responsabilității sociale, așa cum am văzut, este un proces complex și care se desfășoară pe termen lung. Mediul economic se caracterizează prin transformări rapide care necesită o adaptare rapidă. În acest context managementul riscurilor și integrarea responsabilității sociale sunt esențiale pentru orice companie.
Responsabilitatea socială a corporațiilor nu este doar un angajament reactiv, defensiv ci în primul rând proactiv; devine un spațiu de explorare strategică, o provocare pentru manageri , un instrument de armonizare a relației companiilor cu mediul în care își desfășoară activitatea. Pentru a eficientiza procesul de integrare a responsabilității sociale corporatiste în sistemele de management ale companiilor au fost propuse diverse modele manageriale care să orienteze și să faciliteze aceste demersuri voluntare ale corporațiilor. Cu toate acestea nu există un model universal pentru atingerea performanței în materie de responsabilitate socială.
Dar campaniile de interes public mai au și alt obiectiv, acela de conștientizare, de mobilizare, de colectare de fonduri etc.
Campaniile de interes public au rămas, în România de după anul 2000, unele dintre puținele prilejuri de reflecție civică, unele dintre puținele momente în care românii sunt îndemnați să gîndească, să dezbată, să ia atitudine. Dincolo de rezultatele de conjunctură, măsurabile în fonduri colectate sau alte valori, importantă este punerea în funcțiune a opiniei publice, un exercițiu prin excelență democratic.
Publicitarii români, nu sunt decât exponenți ai romanilor care abia reînvață ce înseamnă un forum, un târg de idei, o discuție tematică, o deliberare colectivă. Suntem niște cetățeni care abia își redobândesc spiritul cetățenesc. Învățăm împreună.
Campania aleasă pentru realizarea studiului de caz„ Stop violenței asupra femeii” este una dezbătută atât pe plan național cât și pe plan internațional, fapt datorat gravității problemei puse în discuție. Campaniile sociale au un rol foarte important în societate deoarece au ca scop schimbarea atitudinilor, comportamentelor, deci, îmbunătățirea societății în care trăim.
Campania a vizat informarea și sensibilizarea publicului cu pivire la violența în familie, creșterea notorietății problemei violenței domestice în rândurile bărbaților și convingerea acestora să ia atitudine, educarea oamenilor în privința consecintelor violenței domestice, decesul fiind una din consecintele cele mai grave și promovarea panglicii albe ca simbol al luptei împotriva violenței domestice.
Campania a transmis un mesaj destul de dur dar care este de un mare impact: Ucide mai multe tinere decât cancerul. Afectează o treime din femeile de pe glob. Lasă urme adânci, pe viață. Este vorba despre violența împotriva femeii, ale carei victime își trăiesc în tăcere propria dramă.
Problema violenței asupra femeii este atât de gravă încât a mobilizat oameni dintre cei mai importanți. Implicarea persoanelor publice sau cu funcții în societate ajută la amplificarea intensității mesajelor de transmis. Celebritățile reușesc să atragă atenția presei, dar și a publicului țintă, care este mai receptiv când îi vorbește o persoană pe care o admiră.
Ceea ce este important de reținut referitor la violența împotriva femeii este că victima nu provoacă violența și nici nu o merită în vreun fel!
Victimele violenței în familie au nevoie să fie în siguranță, să fie ascultate, să fie informate, să fie respectate, să poată alege, să fie crezute, să fie ajutate să înțeleagă că nu sunt vinovate pentru acțiunile agresorului, să fie ajutate să înțeleagă complexitatea violenței în familie și efectele ei.
Fără cunoașterea particularităților intenționale și instrumentale ale fenomenului violenței în familie și fără conștientizarea stereotipurilor existente, există un risc mare de revictimizare din partea persoanelor sau a instituțiilor care asistă cazurile de violență în familie.
Un pas foarte important în combaterea violenței este să acționăm împotriva ei încă dinainte de a exista. Nu trebuie să trecem cu vederea peste un eveniment ce aparent este minor; poate deveni ceva foarte grav dacă nu luăm măsuri din timp. Femeile trebuie să încerce pe cât posibil să îl cunoască pe partener/ soț, să îi cunoască temperamentul, comportamentul și viciile (dacă există).
Bibliografia
Archie B. Caroll, The Pyramid of Social Corporate Responsibility: Toward the
Moral Management of Organizational Stakeholders, în „Business Horizons”, iulie – august 1991
Băcanu, B.: Tehnici de analiză în managementul strategic. Editura Polirom, Iași, 2007
Ciutacu C., Chivu L., Preda D.: Responsabilitatea socială a companiei -o provocare pentru lumea contemporană. în Revista Română de Economie Nr. 2/2005,Editura Centrul de Informare și Documentare Economică, Institutul de Economie Națională,București
Diniță, Alexandra, Responsabilitatea socială în România – „de unde și încotro”, 2006
Herasim, A., Experiența responsabilității sociale a companiilor în context românesc, American Chamber of Commerce in Romania, Prezentare Power Point
Hirschhorn, N., Corporate social responsibility and the tabacco industry: hope or hype? Tob Control 2004
Kotler, Ph., Lee, N.: Corporate social responsability: doing the most good for your company and your cause. Published by John Wiley & Sons, New Jersey, 2005,
Meghan Conolly, Ce este Responsabilitatea Socială a Corporațiilor?, Corporate Social Responsibility Newswire Service
Mureșan, L.: Etică în afaceri. Editura Universității TRANSILVANIA din Brașov, Brașov, 2009.
Socially Responsible Business Practices: Discretionary Business Practices and Investments to Support Causes
Șchiopoiu Burlea, A. (coordonator): Responsabilitatea socială a întreprinderii. Editura Universitaria, Craiova, 2007
Zadek, Simon, The Path to Corporate Responsibility, în Harvard Business Reviw, Vol. 82, No. 12, December 2004
Siteuri:
www.arcromania.ro
www.ash.org.uk
www.avoncosmetics.ro
www.brauunion.ro
www.doilasuta.ro
CSR-România: Ce-ul, de ce-ul și cum-ul în CSR. http://www.csr-romania.ro/articole-si-analize/concepte-de-baza/454-ce-ul-de-ce-ul-i-cum-ul-in-csr-un-proiect-al-institute-for-public-relations.html;
Oana Mateescu ,Campanii sociale, companii responsabile, articol disponibil la www.markmedia.ro-
Bibliografia
Archie B. Caroll, The Pyramid of Social Corporate Responsibility: Toward the
Moral Management of Organizational Stakeholders, în „Business Horizons”, iulie – august 1991
Băcanu, B.: Tehnici de analiză în managementul strategic. Editura Polirom, Iași, 2007
Ciutacu C., Chivu L., Preda D.: Responsabilitatea socială a companiei -o provocare pentru lumea contemporană. în Revista Română de Economie Nr. 2/2005,Editura Centrul de Informare și Documentare Economică, Institutul de Economie Națională,București
Diniță, Alexandra, Responsabilitatea socială în România – „de unde și încotro”, 2006
Herasim, A., Experiența responsabilității sociale a companiilor în context românesc, American Chamber of Commerce in Romania, Prezentare Power Point
Hirschhorn, N., Corporate social responsibility and the tabacco industry: hope or hype? Tob Control 2004
Kotler, Ph., Lee, N.: Corporate social responsability: doing the most good for your company and your cause. Published by John Wiley & Sons, New Jersey, 2005,
Meghan Conolly, Ce este Responsabilitatea Socială a Corporațiilor?, Corporate Social Responsibility Newswire Service
Mureșan, L.: Etică în afaceri. Editura Universității TRANSILVANIA din Brașov, Brașov, 2009.
Socially Responsible Business Practices: Discretionary Business Practices and Investments to Support Causes
Șchiopoiu Burlea, A. (coordonator): Responsabilitatea socială a întreprinderii. Editura Universitaria, Craiova, 2007
Zadek, Simon, The Path to Corporate Responsibility, în Harvard Business Reviw, Vol. 82, No. 12, December 2004
Siteuri:
www.arcromania.ro
www.ash.org.uk
www.avoncosmetics.ro
www.brauunion.ro
www.doilasuta.ro
CSR-România: Ce-ul, de ce-ul și cum-ul în CSR. http://www.csr-romania.ro/articole-si-analize/concepte-de-baza/454-ce-ul-de-ce-ul-i-cum-ul-in-csr-un-proiect-al-institute-for-public-relations.html;
Oana Mateescu ,Campanii sociale, companii responsabile, articol disponibil la www.markmedia.ro-
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Responsabilitatea Sociala Corporativa a Companiilor din Romania (ID: 107874)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.