Relatii Publice In Sport

În lucrarea de față aș dorii să analizez conceptul de relații publice pentru început iar apoi să-l interegrez in sport și anume să vedem cum sunt percepute relații publice în sport.De cele mai multe ori relațile publice sunt asociate cu functia de management prin care se definesc prodecee sau activitati.Aceasta lucrare conține informații referitoare la noțiunea de relații publice luat ca atare iar pe parcursul lucrării vom intergra conceptul intr-un domeniu ales pentru cercetare si anume în sport.Îmi propun să subliniez aspectele semnificative în mediul sportului și să definesc zona de relații publice atât în afara sportului cât și în interiorul lui.

Ce înțelegem prin relații publice?

Relațiile publice s-au născut în America fiind un produs american, forțat de globalizare a ajuns sa se importe și în alte țări.Literatura americană subliniază diferența dintre teorie și practică care de atlfel întâmpină dificultăți în definirea lor. Din perspectiva lui Remus Pricopie ,Relații Publice-evoluție și perspective,găsim o clasificare a 3 oameni importanți a guvernului american. Samuel Adams(1722-1802) cunoscut în istoria Statelor Unite ale Americii drept ,,părinte al Revoluției Americane" înfiintând ,,gândirea liberă" iar în cele din urmă este văzut ca un meștesugar care activează în relațiile publice cu pasiune punând accent pe educarea acestora.Scott M. Cutlip(1976,1995) identifică strategia de comunicare utilizată de Adams ,, înfiintarea unor organizații,folosirea unor simboluri ușor identificabile,folosirea sloganurilor,transmiterea rapidă a versiunii proprii,crearea de evenimente,sustinerea unor campanii" Edwaed L. Bernays consideră că un domeniu care nu are istorie nu exista.Bernays deținea cea mai mare arhivă de relații publice cu toate acestea nu era numit ,,fondatorul" lor.După moartea sa în arhivă s-a găsit 14 cărți ,interviuri,scrisori,campanii de comunicare,manuscrise ,notițe, registre,jurnale etc.Cei mai mulți practicieni il găsesc pe Ivy L. Lee practician al relațiilor publice.Ivy L. Lee denumit în literatura de specialitatea părinte a relațiilor publice.În perioada când America a suferit tulburări, Lee a activat profund în domeniul relațiilor publice confruntânduse cu amenintările economice,politice,culturale,militare.Pe tot parcursul său profesional acordă o atenție mare adevărului folosind conceptul ,,transparența în comunicarea publică" reprezentând armonia dintre a spune și a face,accentuând informarea publicului.Promovarea camapaniei în opinia lui Lee necesită ,,securitate și utilitate"

Rolul comunicării cu timpul a devenit tot mai importantă, crescând consistent de la un secol la altul.În secolul XX comunicarea inseamnă totul.Pentru unii autori comunicarea reprezintă relațiile publice.

Comunicarea-liant social?

„Toată viața și toată societatea, laolaltă cu toată cultura, sunt o chestiune de comunicare”

Conform dex-ului verbul ,,a comunicata" înseamna a face cunoscut ceva prin transmiterea unui mesaj despre ceva la cineva.

În concepția celor mai mulți indivizi, comunicarea este un proces simplu și ușor.În realitate comunicarea este mult mai complexă depășind doar acel proces de comunicare verbal însuținduși si rolurile paraverbale si nonverbale.În literatura de specialitate comunicarea prezintă mai multe conotații și anume transmiterea de informații de la emitător la receptor astfel informația să aive impact asupra receptorului iar un alt exemplu fiind comunicarea în negociere unde atât emițătorul cât și receptorul doresc o înțelegere reciprocă.Prin comunicare individul spune cine este, ce vrea, ce dorește însă este de subliniat și procesul tăcire care și ea de altfel comunica nu verbal ci non-verbal.Prin axioma ,,non-comunicare este imposibilă" formulata de Scoala de la Palo Alto se confirmă faptul că orice comportament comunică.Individul prin comunicare urmărește de a provoca o reacție din partea celuilalt astfel sa schimbe comportamentul sau atitudinea unei opinii.În cadrul comunicării se află emițătorul, receptorul, mesajul, decodarea, feedback-ul, canalul de comunicație, contextul comunicării.Comunicarea o găsim în diverse tipuri de comunicare și anume interpersonala, intrapersonală, în grup restrâns, publică și în masă.Prin argumente,persuasiune,manipulare,negociere comunicarea convinge sau influențează cealaltă parte.

Domeniul de relații publice reprezintă un paradox deoarece până in ziua de azi nu avem materiale fundamentale despre originea si dezvoltarea sa.Contribuțile ștințifice a domeniului definite în lucrările lui Bernays,Cutlip sau Newsom sunt consitente în formarea unui viitor specialist.

Relațiile publice cu trecerea timpului s-a construit ca stiință fixă care nu depinde de nimeni sau de nimica.Mai concret realțiile publice pot exista și se pot menține prin propriile sale puteri sau insușiri.Relațiile publice au ca componentă comunicarea ,, relațiile publice s-au dezvoltat folosind din plin procesul de comunicare", astfel actul de comunicare are ca scop influențarea prin care obține comportamente dezirabile pentru sursa emițător și rolul său este acela de a devenii un stâlp central al relațiilor publice.Problema dintre manipulare si relații publice este determinată în mare parte de nivelul de cultură a receptorului și modul de construire a comunicării și anume doza de influență folosită.Diversitatea domenilor ce implica relațiile publice a dezvoltat stilurile de comunicare.În cartea Relații publice-evolutie și perspectivă,Remus Pricopie il citează pe Dennis L. Wilcox și colaboratorii săi(2000) care consideră stilurile de comunicare ca fiind arii majore ale activității de relații publice.Tot aici găsim asocierea ariei cu un model din perspectiva lui Wilcox.Modelul de tip corporatist,comunicare de tip marketing,unde PR protejeză și îmbunătățește reputația campaniei.Modelul de tip organizație non-profit,promovează interesele membrilor organizatiei.Modelul de tip sport,turism se află situat între cele doua modele,corporatist și organizație non-profit,cu un caracter comercial/economic promovând evenimente. Modelul de tip guvernamental și militar face parte din istoria relațiilor publice din sec XX promovând politica și forțeze militare.Modelul de tip educație promovează sistemul educațional activând pe o piață liberă.Modelul de tip relații publice internațională reprezintă perioada practicianului Ivy L. Lee. Cu acest model a schimbat cultura dintre america și alte tări. Deci, PR reprezintă un proces de influențare socială.În carțile de specialitate găsim opinia a mai multor autori că societatea ,,înteleg relațiile publice în sens extrem de larg,ca o practică socială îndelungată,unde relațiile publice reprezintă o activitate strâns legată de procesul cel mai elementar al comunicarii umane-schimbul de informații". Prin natura s-a omul are tendința de a convinge prin procesul de comunicare pe cei din jur. PR-ul are tendința de a pune intr-o lumină avantajoasă realizăriile pentru un climat de incredere în fața clienților În comunicare se află comunicarea publică care este specifică relațiilor publice, relațiile publice au nevoie de un discurs,discursul conține mixul de marketing. marketingul fiind publicitate iar publicitatea cere promovare..Prin comunicare PR aduce la cunoștiintă informații care ele nu se termină prin preluarea sau receptarea lor.Astfel aceasta poate influența opiniile,ideile sau comportamentele celor ce o ascultă.

În sec XIX – XX conceptul de relații publice era asociat cu publicitate,persuasiune.Scopul acestui model de comunicare era una propagandistică fiind caracterizat de o comunicare unidirecțională.Prin acest model de comunicare realitatea este puțin distorsionată,construind o imagine favorabilă sistemului care conduce la o ușora indepărtare de realităte.Hultton consideră că ,,persuasiunea presupune relații publice proactive orientate către influențarea audienței pentru a gândi și acționa în interesul organizației"Perioada nazistă definește foarte bine tipul de comunicare din sec XIX -XX. Această perioadă reprezentă o mișcare politică în Organizația Națională Socialistă a lucrătorilor (NSPAD) 1920 care era ,,bazată pe controlul statului asupra mijloacelor de informare în masă" dar și prin alte caracteristici.Din perspectiva relațiilor publice nazismul este un examplu foarte bun pentru definirea puterii comunicării asupra miloanelor de oameni.Cu trecerea anilor,de-a lungul etapelor istorice, relațiile publice erau privite ca o organizație cu scopul de a construi și menține bunele relații cu toate categoriile de public cu care vin în contact și mediul înconjurător.James Gruming și Todd Hunt definesc relațiile publice ca ,, managementul comunicării între organizație și publicurile de care depinde buna funcționare".Harwood Chikds susține ca ,,scopul relatiilor publice este să ajute organizațile să se adapteze la mediu". Adesea,relațiile publice suferă încă de la începuturi confuzie permanentă din cauză că activitățile, practicile nu sunt bine conturate.Universul comunicării publice au o ușoară asemănare cu marketingul și publicitatea iar acest factor derutează populația.De altfel, sunt întâlnite foarte des și confuzile de gen: publicitatea ca adversiting(publicitatea contra-cost) sau publicitatea ca publicity(comunicare neplătită).Variabilele din alte limbi ale conceptelor din sfera PR crează și ele dileme suplimentare.Și anume reclamă-publicitate, relații publice-relații cu publicul,relații publice-protocol,publicitate-promoțiune.Încă de la apariția sferei relațiilor publice acest câmp se află intr-o permanentă evoluție și transformăre.

Care este definiția PR?

“Toată lumea vorbește despre relații publice, dar se pare că foarte puțini cunosc semnificația acestui termen”.

Definirea termenului de relații publice a fost influențată de mulți factori, atât din sfera psiho-sociologiei,filosofiei,teoriei si practicii.Nu suntem în măsură să definim PR printr-o singura definiție sau rezumată la câteva cuvinte principale deoarece acest domeniu cuprinde multe idei din perspectiva a mai multor autori și definițile au noțiuni comune, însă ii de remarcat faptul ca fiecare definiție se rezumă la conceptul de comunicare.În 1976 Rex Harlow,unul dintre cei mai mari teoreticeni ai anilor 70, a identificat nu mai puțin de 472 de astfel de definiții, fiecare face trimitere la comunicarea organizatională,la un individ anume care se ocupa de transmiterea mesajelor,managementul organizației și a publicurilor,manipularea de atitudini și opinii,influențarea pozitivă de atitudini și comportamente.Definițile relațiilor publice conțin atât aspecte conceptual cât si aspecte instrumentale.De altfel activitățiile cum ar fi marketingul,reclama,publicitatea,afacerile publice, etc. se suprapun îngreunând în a putea fi precis in definirea relațiilor publice.

Conceptul relațiilor publice nu definește în sine domeniul ci mai degrabă "ceea ce fac specialiștii din relațiile publice,, Printre cele mai importante definiții ale relațiilor publice,și cea mai cunoscută, găsim o sinteză oferită de R.F Harlow în cartea de specialitate a Cristinei Coman

,,Relațiile publice sunt funcția managerială distinctivă,care ajută la stabilirea și mentinerea unor limite reciproce de comunicare,la acceptarea reciproca și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei: ele implică managementul problemelor,ajutând managerii să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice: ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a servi interesul public: ele servesc ca sistem de avertizare care ajută managerii să anticipeze tendințele mediului , ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice,,

Grunin și Hunt au definit initial în mod asemănător relațiile publice,modificând abordarea,identificând comportamentul.

„managementul comunicării dintre organizație și publicul său."

O altă definiție oferită de ,,Societatea Americană de Relații Publice,,(PRSA) care este stabilită printr-un vot public ca fiind ,,definiția modernă",

,, Relații publice reprezintă un proces de comunicare strategică prin care se urmărește construirea unor relații reciproc avantajoase între organizații și publicuri".

O a treia definiție oferită de S.M Cutlip impreună cu colaboratorii săi Allen Center,Glenn Broon

„Relațiile publice reprezintă o funcție managerială, care stabilește și menține legături reciproc benefice între o organizație și publicul de care depinde succesul sau falimentul ei".

A patra definiție, definită de British Institut of Public Relations:

„relațiile publice sunt un efort deliberat, planificat și susținut de a stabili și de a menține înțelegerea reciprocă între o organizație și publicul ei.”

Definiția lui S.M. Cutlip și a colaboratorilor săi:

„Relațiile publice reprezintă o funcție managerială, care stabilește și menține legături reciproc benefice între o organizație și publicul de care depinde succesul sau falimentul ei.”

Gruning și T. Hunt consideră că relațiile publice este definită ca „managementul comunicării dintre organizație și publicul său."

În urma unei sinteze ale definițiilor analizate în cartea domnului Flaviu Rus, Relații publice instrumente și tehnici, relațiile publice creează,promovează,influențează,planifică,integrează sistemul unei organizații.Ca sistemul organizației să aparțină unui identitați această trebuie să fie dependentă de reguli și valori bine formate. Doug Newsom, Judy Vanslyke Turk și Dean Kruckeberg a sintetizat regulile și valoriile relațiile publice.

,, 1. Public relations promovează articularea mai multor tipuri de public. În momentul în care se vorbește de public se înțelege și publicul propriu al sistemului nu numai cel din afara acestuia;

2. Public relations ajută la realizarea unor relații reciproce pozitive (calde) între propria instituție și mediul extern, prin încurajarea valorilor din care să beneficieze întreaga societate;

3. Public relations oferă modalități de a colabora cu exteriorul astfel încât să nu mai fie nevoie de corecții sau acțiuni arbitrare;

4. Public relations promovează informații pentru sistemul de comunicare pentru a ajuta publicul să cunoască aspectele variate ale vieții;

5. Public relations ajută la formarea consensului social intra-instituțional;

6. Public relations funcționează în toate aspectele vieții promovând impulsuri ale structurii umane cum ar fi: acceptarea, cooperarea și afecțiune față de semeni. Activitatea de PR este practicată doar în sistem formal;

7. Public relations consiliază și ajută managementul, pentru ca acesta să-și formuleze mai clar (mai bine) obiectivele.”

Literatura de specialitate precizează că natura relațiilor publice a sportului este relația sa de marketing sportiv și beneficile sale pentru organizațiile sportive.În acest domeniu relațiile publice pot fi mai importante în organizarea sportului decât în oricare alt domeniu,dat fiind publicul și media interesați de sport.

Din punct de vedere al marketingului sportiv,relațiile publice au fost definite intr-un mod sever,în opinia lui Mullin ,Hardy and Sutonn ,,constă în toate activitățiile proiectate pentru satisface nevoile consumatorilor de sport prin procesele de schimbare.Marketingul sportiv a fost dezvoltat de 2 lovituri mari:comercializarea produselor sportive și servicii directe consumatorilor de sport"Managementul sportiv a fost axat pe relațiile publice ca instrument de marketing.Cutlip,Center si Broom definesc ,,relațiile publice ca funcția managementului identifică,stabilește și susține reciproc beneficile relațiilor înaintea organizațiilor și diferitele publicuri cu succese si esecuri".O altă definiție similară dată de Stold, Pratt și Jackson (2003) care descrie relațiile publice în sport ca fiind,,Funcția de organizare,întreținere,dezvoltare pozitivă a relațiilor înaintea organizațiilor și cel mai important a publicurilor"Marketingul sportiv caută să dezvolte un mix de marketing care să satisfacă nevoile si dorințele consumatorilor.Mullin,Pitts &Statlar în mixul de marketing cuprind cei 4P.Product,Price,Place si Promotion.

Relațiile publice în sport reprezintă comunicarea pe bază de conducere,funcție concepută pentru a identifica sportul publicurilor cheie ale organizației,evoluate relațile sale cu acelea a publicurilor și a întreține dezirabil relația înaintea organizației sportive și acelei publicuri.Grunin&Repper definesc publicurile,grupuri de oameni care se raporteaza la organizații sportive în moduri asemănătoare.Comunicarea sportului reprezintă un proces de comunicare în masă.Transmisia informațiilor și a divertismentului pentru audiență se realizează prin mass media.Grupurile cheie în proces sunt jurnaliștii sportivi,organizații sportive.Mass media are un rol important în lumea Pr-ului,astfel el alege ce jocuri vor acoperii și ce informație va furniza exercitând o putere enormă în procesul de comunicare.Precizam 4 aspecte ale mass media si anume mass media vinde produsul,audiența este mare eterogen și anonim,conținutul are forma unui mesaj și ultimul aspect conținutul mass mediei oferă conținutul complex.Scopul relațiilor mass media este de a promova relațile dorite folosind programe pentru a genera reclame favorabile și pentru a le minimaliza pe cele nefavorabile.Gruning și Hunt (1984) descrie 2 modele în practică relațiilor publice în sport și anume primul model fiind presa de agenție/ publicitatea și cel de-al doilea informațiile de interes public.

Din definiția sintetizată de Rex Harlow am observat că acesta precizează faptul că relațiile publice sunt funcția managerială.Vom dezbate această funcție din perspectiva celor din lumea sportului.Pearce și Robinson (2005) definesc funcția managerială ca fiind ,,set de decizii și acțiuni care au ca rezultat formularea și punerea în aplicare a planurilor concepute pentru a atinge obiectivele organizatiei" Relațiile publice sunt ca un instrument de management strategic.Strategia de management este compusă din mai multe sarcini ,,formularea misiunii,analiza SWOT ,identificarea obțiunilor dorite,dezvoltatea pe termen scurt și pe termen lung obiectivele și strategiile,punerea în aplicare a obțiunilor strategice prin alocarea resurselor adegvate și evaluarea" Cele mai multe modele de strategie de management încep printr-un efort prin identificarea organizației si apoi prin ce vrea să fie.Aceste lucruri vin făcute împreună cu declarație de viziune ,declarația de misiune și analiza SWOT.Strategia prin declarația de misiune oferă o perspectivă asupra ceea ce organizația face bine , prin declarația de viziune se furnizează o direcție viitoare asupra organizației iar prin analiza SWOT prezintă punctele ari,punctele slabe,oportunitățiile și riscurile. (…)