Relatia Uniunea Europeana Ucraina

Valul de extindere al Uniunii Europene catre centrul si estul Europei a determinat anumite modificari ale prioritatilor Uniunii, cel putin la nivelul relatiilor sale externe. Conflictul din Ucraina din anul 2014, dar mai ales evoluțiile politice, economice și militare care au urmat acestui conflict au pus sub semnul intrebarii bazele pe care s-a cladit pana in acest moment politica estica a Uniunii Europene. Mai mult, viitorul relațiilor dintre Ucraina și Uniunea Europeană este neclar și problematic pentru ambele părți, mai ales în contextul în care Ucraina se poziționează la granița estică a Uniunii, constituind o „zonă tampon” între spațiul comunitar și Rusia. In lucrarea de față am incercat sa prezint evolutia relatiilor dintre Uniunea Europeana si una dintre cele mai mari tari din Estul Europei, Ucraina.

Tema aleasa – „Politica Europeana de Vecinatate, Relatiile Uniunii Europene cu Ucraina” – este una de actualitate și prezintă o importanță deosebită atât pentru Uniunea Europeană în ansamblul său, dar mai ales pentru România, având în vedere posibilitatea escaladării conflictului militar. Lucrarea este structurata in trei capitole, in care am prezentat problemele cu care s-a confruntat Ucraina inca de la eliberarea sa de sub "umbrela" URSS-ului, si pana in prezent.

Primul capitol al lucrarii – Relatia Uniunea Europeana-Ucraina – prezintă Politica Europeana de Vecinatate si componentele acesteia, dar și Partenriatul estic, ambele menite să consolideze relațiile bilaterale (economice, politice, sociale etc.) dintre cele două părți. De asemenea, în acest capitol este prezentată și evoluția relatiilor dintre Ucraina si Uniunea Europeana, în principal relatiile politice si cele economice, dar și importanța acestor relații pentru ambele părți. Tot in acest capitol este detaliat și Acordul de Asociere, unul dintre tratatele aflate la baza relatiei dintre Ucraina si Uniunea Europeana. Nu în ultimul rând, capitolul detaliază și relațiile dintre Ucraina și Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO), ce vizează abordarea componentei militare și de securitate într-o manieră integrată.

In capitolul al doilea al lucrarii – Ucraina: caracteristici socio-demografice și politice – este prezentată pozitia ocupata de Ucraina in cadrul Europei, precum si coordonatele sale georgrafice, demografice, sociale, economice si politice. Ucraina este una dintre cele mai mari tari din Estul Europei, fiind a doua ca marime dupa Rusia, atat din punct de vedere al populatiei, cat si al suprafetei. Acesta este unul dintre motivele pentru care Ucraina este foarte importanta pentru Rusia, dar si pentru ca a mostenit cele mai mari porturi sovietice la Marea Neagră și cea mai mare parte a vechii fâșii de litoral și de platou continental al URSS. In continuarea capitolului sunt prezentate aspecte importante privind revolutia care a avut loc in Ucraina in anul 2014, dar si rezultatele ultimelor alegeri prezidentiale.

Ultimul capitol al lucrarii – Posibile scenarii ale viitorului relației Uniunea Europeană – Ucraina – prezintă potențiale evoluții cu privire la viitorul Ucrainei, dar si la viitorul tarilor Parteneriatului Estic, în contextul în care, cel puțin la nivel declarativ, Ucraina este interesată de consolidarea relațiilor sale cu Uniunea Europeană și alegerea unui parcurs european, iar Uniunea este direct interesată de stabilizarea și securizarea granițelor sale, dar și de asigurarea dezvoltării economice și a statului de drept în Ucraina.

Capitolul I

Relatia Uniunea Europeana-Ucraina

I.1 Politica europeana de vecinatate

Odată cu extinderea Uniunii Europene spre centrul și estul Europei, s-au modificat corespunzător și prioritățile politicii externe a UE. Granița acesteia mutându-se spre est, era necesară o adaptare, chiar o redefinire a cadrului instituțional și a politicilor vizând vecinătatea sa imediată. În acest context a apărut Politica Europeană de Vecinătate (PEV). Ulterior, urmărirea unor obiective precum consolidarea sau reforma PEV au dus la apariția și promovarea unor noi inițiative precum Uniunea pentru Mediterana, Parteneriatul Estic, proiecte care, alături de Sinergia Mării Negre, accentuează în mod particular componenta regională și multilaterală a politicii de vecinătate, fiind complementare elementelor bilaterale ale Politicii Europene de Vecinatate. Politica europeana de vecinatate a fost elaborata in anul 2004 pentru a preveni aparitia unor noi linii de diviziune intre Uniunea Europeana si vecinii sai, precum si pentru a consolida, stabilitatea si securitatea tuturor. Aceasta politica se bazeaza pe valorile democratiei, pe statul de drept precum si pe respectul pentru drepturile omului si se aplica celor mai apropriati vecini ai Uniunii Europene, si anume: Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia și Ucraina. Politica europeana de vecinatate este o politica bilaterala intre Uniunea Europeana si fiecare tara partenera.

Prin intermediul Politicii europene de vecinatate, Uniunea Europeana ofera vecinilor sai o relatie privigeliata, care se bazeaza pe un caracter reciproc in favoarea valorilor comune si anume, democratia si drepturile omului, statul de drept, buna guvernanta, principiile economiei de piata, precum si dezvoltarea sustenabila. Politica europeana de vecinatate sprijina relatiile intre persoane, coordonarea politica si aprofundarea integrarii economice.

Politica europeana de vecinatate se bazeaza pe 12 planuri de actiune bilaterala, incheiate intre Uniunea Europeana si fiecare partener in cadrul Politicii de vecinatate. Planurile de actiune ale Politicii economice de vecinatate reflecta nevoile, capacitatile si interesele Uniunii Europene precum si ale fiecarui partener de a consolida societatile democratice, echitabile din punct de vedere social si favorabile incluziunii, precum si de a promova integrarea economica, imbunatatirea circulatiei transfrontaliere a persoanelor precum si furnizarea de asistenta financiara si cooperare tehnica in vederea alinierii la standardele Uniunii Europene.

Politica europeana de vecinatate se bazeaza pe acorduri juridice intre Uniunea Europeana si partenerii sai, dar si pe Acorduri de parteneriat si cooperarea si Acorduri de asociere. Pentru a mari eficienta Politicii Europene de Vecinatate in dezvoltarea relatiilor dintre Uniunea Europeana si statele partenere si pentru a impulsiona reformele in statele vecine, in anul 2006, a fost lansata Politica Europeana de Vecinatate consolidata, propunandu-se imbunatatirea cooperarii economice si comerciale, facilitarea mobilitatii si gestionarea fenomenului migrator, precum si intensificarea cooperarii politice si intarirea si imbunatatirea cooperarii regionale.

Avand in vedere interesul pentru vecinatatea estica, Uniunea Europeana a creat un cadru special de cooperare si anume: Parteneriatul Estic.

In anul 2008, sub presiunea din Ucraina si din alte tari vecine Uniunii Europene de Est si de asemenea ca raspuns la lansarea "Uniunii pentru Mediterana", Uniunea Europeana a transmis propunerea de a aprofunda relatiile cu vecinii sai din Est pe baza unor noi principii. Uniunea Europeana a luat relatiile sale cu Ucraina ca un ghid pentru dezvoltarea in continuare a parteneriatului cu vecinii sai din Est pe principiile de asociere politica si integrare economica. Noua initiativa a fost numita Parteneriatul Estic si a fost lansat in luna mai a anului 2009 in timpul Summit-ului de la Praga.

Parteneriatul Estic este un element aparut relativ recent in reglementarea relatiilor de vecinatate ale Uniunii Europene, si reprezinta o initiativa a Poloniei si Suediei, idee lansata in 23 mai 2008, menită să consolideze relațiile Uniunii Europene cu țările din vecinătatea ei estică, mergând dincolo de incidența Politicii Europene de Vecinatate actuală, propunând adâncirea cooperării bilaterale și a integrării sporite cu toți partenerii estici, precum și crearea unei formule permanente pentru cooperare multilaterală. Intenția și dorința Poloniei era de a aduce în atenție acest concept, pentru a spori importanța vecinilor estici ai UE, construind și dezvoltând o dimensiune estică a PEV, precum și sporind șansele de aderare la Uniunea Europeana pentru Ucraina. Aceasta din urmă, însă, nu a manifestat mult entuziasm față de această propunere ce viza în fapt contrabalansarea elementului bilateral din cadrul Politicii Europene de Vecinatate, considerând a nu fi tocmai în beneficiul ei dialogul cu UE în același cadru și în aceiași termeni cu Azerbaidjan, Armenia, țări care, cel puțin în acest moment, sunt departe de orice perspectivă de aderare. Parteneriatul Estic se concentrează asupra aspectelor bilaterale, însă aduce în atenție și o componentă multilaterală în procesul de adâncire a cooperării. Încheierea unor noi acorduri de asociere și de stabilire de „zone de liber schimb consolidate și cuprinzătoare”, cu perspectiva creării unei Comunități economice de vecinătate, sporirea mobilității cetățenilor statelor partenere prin eliminarea treptată a sistemului de vize, consolidarea securității energetice, îmbunătățirea capacității administrative în statele partenere sunt doar câteva acțiuni pe care Parteneriatul Estic le are în vedere. Cadrul multilateral pare a fi bine conturat și implică reuniuni la nivel de șefi de state și guverne, de miniștri de externe, precum și dezvoltarea a patru platforme tematice: democrația, buna guvernanță și stabilitatea; integrarea economică și convergența cu politicile sectoriale ale UE; securitatea energetică; contactele interumane.

Parteneriatul Estic se bazeaza pe realizarile Politicii Europene de Vecinatate, care au fost dezvoltate in anul 2004. Parteneriatul Estic a fost constituit pentru a actualiza relatiile UE cu majoritatea vecinilor sai din est, inclusiv Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova si Ucraina. Acest parteneriat a fost aprobat in anul 2008 si inaugurat in anul 2009 si se bazeaza pe Politica Europeana de Vecinatate.

Obiectivul principal al Parteneriatului estic este acela al accelerarii asocierii politice si aprofundarea integrarii economice dintre Uniunea Europeana si vecinii sai din est.

Parteneriatul Estic isi desfasoara activitatea prin intermediul Adunarii Parlamentare Euronest, care are ca obiective monitorizarea, consultarea precum si coordonarea parteneriatului.

In cadrul parteneriatului, mai exista si un Forum al societatii civile, care publica recomandari pentru a influenta institutiile Uniunii Europene, dar si guvernele nationale ale tarilor din cadrul parteneriatului. Declaratia comuna a sumitului Parteneriatului Estic din Varsovia, din septembrie 2011, a subliniat importanta strategica a Parteneriatului ca un mod de a aprofunda si consolida relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile partenere, de integrare economica si de aproprierea tarilor fata de Uniune si sprijinirea eforturilor de modernizare ale acestora. De la lansarea sa in 2009, Parteneriatul de est a parcurs un drum lung in conturarea agendei de cooperare intre Uniunea Europeana si vecinii din est, oferind un cadru solid pentru schimbul de expertiza si de bune practici. Initiativa a dat nastere la noi platforme la nivel guvernamental si expert, precum si in domeniile democratiei parlamentare si participative.

Obiectivele Parteneriatului Estic sunt realizate pe cale bilaterala care are rolul de a aprofunda relatiile dintre Uniunea Europeana si fiecare stat partener, prin incheierea de acorduri bilaterale, dar si calea multilaterala care trece obiectivele Parteneriatului Estic prin cele patru platforme politice. Parteneriatul estic va înregistra un real succes doar dacă instrumentele pe care le are în vedere se vor adapta și ele pe parcurs, odată cu apariția unor noi oportunități sau provocări. Parteneriatul estic poate fi considerat o oportunitate de a reforma PEV în favoarea vecinilor estici, de asemenea reducând decalajele față de alte proiecte regionale cum ar fi Dimensiunea Nordică sau Sinergia Mării Negre aceasta din urmă fiind o altă inițiativă cu caracter regional, strâns legată de politica de vecinătate.

Un alt element de noutate în relațiile Uniunii privind vecinătatea este apariția Uniunii pentru Mediterana, la inițiativa președintelui francez Nicolas Sarkozy. În martie 2008, Consiliul European a aprobat de principiu apariția unei astfel de Uniuni, urmând ca în data de 20 mai 2008, Comisia Europeană să emită Comunicarea: „Procesul Barcelona: Uniune pentru Mediterana” ce propunea cadrul de funcționare și de dezvoltare a acesteia. Inaugurarea a avut loc la Paris, în data de 13 iulie 2008, unde reprezentanți la cel mai înalt nivel ai statelor participante au adoptat o Declarație comună privind mecanismele și rolul Uniunii pentru Mediterana. Această Uniune se dorește a fi un parteneriat multilateral menit a spori potențialul pentru integrarea și coeziunea regională. Grupează statele Uniunii Europene, Comisia Europeană, statele membre și cele cu statut de observator ale Procesului Barcelona (Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniană, Israel, Liban, Siria, Turcia și Albania), alte state mediteraneene (Croația, Bosnia Herțegovina, Muntenegru și Monaco). Uniunea pentru Mediterana este complementară relațiilor bilaterale ale UE cu aceste țări și independentă de politica de extindere a UE sau de procesul de preaderare. Prin comparație cu tradiționalul Proces Barcelona, în cadrul Uniunii pentru Mediterana accentul este plasat asupra unei guvernări mai echilibrate, precum și asupra proiectelor concrete din domeniul mediului, energiei, transporturilor. Uniunea pentru Mediterana va avea instituții proprii, responsabile cu punerea în aplicare a politicilor din domeniile de interes comun: o Adunare parlamentară Euro-Mediteraneană, un Secretariat permanent, întâlniri la nivel înalt planificate o dată la doi ani. Uniunea pentru Mediterana poate fi considerată, de fapt, o formă ușor înnoită a vechiului Proces Barcelona, miza fiind până la urmă măsura în care această formulă va reuși să sporească vizibilitatea și atragerea unor fonduri suplimentare menite să încurajeze și să promoveze programele din regiune. În prima jumătate a lui 2009, ca urmare a crizei din Gaza, Uniunea pentru Mediterana a înregistrat o ușoară stagnare a activităților, o amânare a organizării reuniunilor în cadrul unor inițiative planificate, însă revitalizarea proiectului s-a produs deja în luna iunie a aceluiasi an, la inițiativa Franței, în apropierea aniversării unui an de la înființare, anticipându-se chiar oportunitatea unui nou Summit spre sfârșitul anului în curs. Discuțiile ce au avut loc în cadrul reuniunii de la Paris s-au concentrat asupra problematicii cooperării energetice, ideea încheierii unui parteneriat în domeniul energiei fiind un punct important al agendei. De altfel, tot în acest an, în luna iulie, Comisia Europeană a anunțat alocarea de fonduri suplimentare inițiativei, în valoare de 72 milioane euro, pentru 2009 -2010 pentru prioritățile identificate, precum: reducerea poluării în Marea Mediterană, trasee maritime și terestre, surse alternative de energie, învățământ superior, cercetare și sprijinirea investițiilor mediului de afaceri. Totalul alocat priorităților Uniunii pentru Mediterana începând din iulie 2008 se ridică la 90 milioane euro, la care se adaugă mai mult de 50 milioane euro de la BEI și Facilitatea pentru vecinătate europeană.

Uniunea pentru Mediterana include 28 de state membre UE, Uniunea Europeana si 15 tari mediteraneene si are ca obiective constituirea unui cadru multilateral pentru relatiile politice, economice si sociale dintre Uniunea Europeana si tarile din sudul si estul Marii Mediterane. Uniunea pentru Mediterana constituie un cadru multilateral pentru relatiile politice, economice si sociale dintre Uniunea Europeana si tarile din sudul si estul Marii Mediterane. Uniunea pentru Mediterana se inspira din obiectivele stabilite in cadrul Declaratiei de la Barcelona din 1995, si anume de a crea un spatiu de pace, stabilitate, securitate si prosperitate economica comuna, cu respectarea deplina a principiilor democratice, precum si a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, promovand in acelasi tip intelegerea intre culturi si civilizatii in regiunea euro-mediteraneana. Uniunea pentru Mediterana este prezidata de o copresedintie, acest fapt evidentiaza asumarea in comun a responsabilitatii, fiind o trasatura care defineste acest grup. In anul 2012, Uniunea Europeana a preluat copresedintia nordica, iar Iordania a preluat-o pe cea sudica. Principalul organ de conducere al Uniunii pentru Mediterana este reuniunea la nivel de inalti functionari, care monitorizeaza si coordoneaza activitatea Uniunii pentru Mediterana. Aceasta reuniune trateaza de asemenea, propunerile de proiecte prezentate de secretariat pentru aprobare si adoptare. Uniunea Europeana fiind cel mai mare contribuitor la bugetul secretariatului Uniunii pentru Mediterana.

Adunarea Parlamentara a Uniunii pentru Mediterana se bazeaza pe activitatea Adunarii parlamentare euro-mediteraneene si cuprinde 280 de membri: 132 de membrii din Uniunea Europeana, 8 membri din tarile mediteraneene europene partenere, 130 de membri din cele zece tari de pe malurile sudice si estice ale Mediteranei si 10 membri din Mauritania. Adunarea Parlamentara se reuneste cel putin o data pe an in sedinta plenara; cea mai recenta s-a desfasurat la Bruxelles in luna aprilie a anului 2013. Adunarea Parlamentara adopta rezolutii sau recomandari referitoare la toate aspectele cooperarii euro-mediteraneene care privesc organele executive ale Uniunii pentru Mediterana.

I.2 Stabilirea si dezvoltarea relatiilor dintre Ucraina si Uniunea Europeana

Relatiile dintre Ucraina cu Uniunea Europeana sunt realizate prin intermediul Politicii Europene de Vecinatate, un instrument de politica externa al Uniunii Europene, destinat tarilor cu care se invecineaza.

La sfarsitul anilor 1990 Uniunea Europeana a incheiat zece acorduri de parteneriat si cooperare similare cu Rusia si cu noile tari independente din Europa de Est, din Caucazul de Sud si din Asia Centrala. Acest acord a semnificat etapa de inceput a relatiilor dintre Uniunea Europeana si Ucraina, deschizandu-i Ucrainei noi posibilitati de cooperare cu statele dezvoltate de pe continentul european. Acest parteneriat avea ca obiective punerea bazelor unei cooperari in domeniile legislativ, economic, social, financiar, stiintific, civil, tehnologic si de cooperare culturala. Relatiile dintre Ucraina si Uniunea Europeana, au fost stabilite pentru prima data in anul 1991, cand ministru afacerilor externe al Olandei, detinatorul presedintiei UE in acel moment, a recunoscut oficial independenta Ucrainei, in numele Uniunii Europene. Relatiile Uniunii Europene cu Ucraina se bazeaza pe Legea Ucrainei, ce dateaza din 1 iulie 2010. In conformitate cu articolul 11 din aceasta lege, unul dintre elementele cheie ale politicii externe ucrainiene este "asigurarea integrarii Ucrainei in zona politica, economica si juridica Europeana, pentru a obtine aderarea la Uniunea Europeana". Prin decizia adoptata de Parlamentului Ucrainei la data de 2 iulie 1993, Ucraina isi declara pentru prima data aspiratiile sale de integrare la Uniunea Europeana. Pentru a mentine relatiile stabile cu Uniunea Europeana, Ucraina incheie un Acord de Parteneriat si Cooperare, iar punerea in aplicare a acestuia constituie primul pas spre asocierea ei, iar ulterior devine membru cu drepturi depline in aceasta organizatie.

Uniunea Europeana considera Ucraina ca fiind o tara de maxima importanta in cadrul politicii europene de vecinatate, lansata in anul 2004. Incheierea acordului de parteneriat si cooperare la 14 iunie 1994 si intrat in vigoare la 1 martie 1998, a initiat si probleme politice, economice precum si umanitare. Incheierea acestui acord, a permis stabilirea unui dialog bilateral intre Ucraina si Uniunea Europeana, precum si introducerea unor reglementari comerciale bazate pe principiile GATT/OMC, pentru a determina prioritatile legislatiei ucrainiene si adaptarea lor la normele si standardele europene, precum si a principalelor sectoare ale economiei ucrainiene. In cadrul Acordului de Parteneriat si Cooperare, au fost enumerate 7 prioritati, cum ar fi: energia, comertul si investitiile, justitia si afacerile interne, adaptarea legislatiei ucrainieie la cea a Uniunii Europene, protectia mediului, transportul, colaborarea, cooperarea in domeniile stiintei, tehnologia si spatiul de frontiera. Pe baza acordului, dialogul politic dintre Ucraina si Uniunea Europeana a fost dezvoltat in reuniuni anuale, cu participarea presedintelui Ucrainei, presedintelui Consiliului European si a presedintelui Comisiei Europene. Reuniunile Consiliului de cooperare cu participarea primului ministru al Ucrainei, inaltul reprezentatn al Uniunii Europene pe politica externa si de securitate, si ministru afacerilor externe, al tarii care detine presedintia Uniunii Europene.

Avand in vedere ca termenul de 10 ani al Acordului de Parteneriat si Cooperare, a expirat in martie 2008, Ucraina si UE au lansat pe 5 martie 2007 procesul de negociere asupra unui nou acord intre Ucraina si Uniunea Europeana. Inainte de semnarea noului acord, acordul de parteneriat si cooperare este prelungit automat, cu acordul reciproc al celor doua parti. Cand Ucraina a intrat in OMC, la 18 februarie 2008, Ucraina si UE au lansat negocierile privind crearea zonei de liber schimb, a modurilor de liberalizare a circulatiei marfurilor, serviciilor si a capitalului, precum si reglementarea instrumentelor non-tarifare de politica economica. In timpul Summit-ului de la Paris, din 9 septembrie 2008, Ucraina si UE au ajuns la o intelegere politica, privind viitorul acord dintre parti, bazat pe principiile de politica si integrare economica. In timpul celui de-al cinsprezecelea summit Ucraina-UE, din data de 19 decembrie 2011, negocierile privind acordul de asociere au fost complete, iar la 30 martie 2012, negociatorii au parafat textul acordului viitor. In perioada 21 martie 2014 si 27 iunie 2014, acordul de asociere a fost semnat la Bruxelles de catre Ucraina, UE si statele sale membre. Din partea Ucrainei partea politica a Acordului de asociere a fost semnata de prim-ministrul din Ucraina A. Yatseniuk, iar partea economica de presedintele P.Poroshenko. In numele Uniunii Europene, acordul a fost semnat de catre sefii de institutii europene si liderii din toate statele membre UE.

In data de 16 septembrie 2014, Parlamentul Ucrainei in sincron cu Parlamentul European a ratificat acordul de asociere.

Astfel, acordul de asociere formeaza baza juridica a cooperarii intre Ucraina si Uniunea Europeana pentru perspectiva pe termen mediu. Acordul de asoociere prevede mentinerea dialogului normal la cel mai inalt nivel, sub forma intalnirilor anuale, precum si crearea de noi organisme permanente de cooperare bilaterala.

Acordul de asociere constituie o noua etapa in dezvoltarea relatiilor cotractuale dintre Uniunea Europeana si Ucraina, cu scopul unei politici de asociere si integrare economica si lasand deschisa calea pentru viitoare dezvoltari progresive. Acordul de asociere prevede un angajament comun pentru o relatie stransa si durabila, bazata pe valori comune, in special pe respectarea principiilor democratice a statului de drept, o buna guvernare, precum si respectarea drepturilor omuli si lebertatilor fundamentale. Acordul de asociere este o modalitate concreta de a exploata dinamica in relatiile Uniunii Europene cu Ucraina, concentrandu-se pe sprijinul reformelor fundamentale, pe redresarea si cresterea economica, guvernare si pe sectorul de cooperare in mai mult de 30 de domenii.

Ca un element de baza al acordului de asociere, Zona de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator, va crea oportunitati de afaceri atat in Uniunea Europeana cat si Ucraina, si va promova modernizarea economica reala si integrare in Uniunea Europeana.

In primavara anului 2014, Guvernul Ucrainei impreuna cu Comisia Europeana si Serviciul European de Actiune Externa au elaborat in comun un document numit Agenda de Reforma Europeana pentru Ucraina. Acest document include o lista de sarcini comune in contextul dezvoltarii Ucrainei si implementarea reformelor fundamentale in stat. Agenda de Reforma a devenit de fapt o foaie de parcurs pentru guvernul ucrainian in punerea in aplicare a prioritatilor sale de asistenta UE in Ucraina.

Cu scopul de a asigura conditiile necesare punerii in aplicare a dispozitiilor acordurilor de asociere viitoare, in timpul Summit-ului Uniunii Europene de la Paris, din septembrie 2008 s-a decis pregatirea unei Agende de Asociere. Aceasta a fost aprobata la data de 16 iulie 2009 si a intrat in vigoare in luna noiembrie a aceluiasi an. Agenda de Asociere este documentul de proprietate si responsabilitate comuna a Ucrainei si Uniunii Europene. Aceasta defineste o gama larga de activitati care vizeaza reformele in sectoarele politice, economice si sociale ale Ucrainei, precum si functionarea acestora in conformitate cu principiile si standardele Europene.

Uniunea Europeana intentioneaza sa implementeze din 2016 Acordul de liber-schimb cu Ucraina, in pofida presiunilor Rusiei, potrivit unui proiect de comunicat pregatit pentru summitul Parteneriatului Estic, documentul oferind perspective neclare pentru Republica Moldova.

Declaratia comuna prevede intrarea in vigoare a Acordului de liber-schimb cu Ucraina incepand de la 1 ianuarie 2016, un termen amanat deja cu un an din cauza presiunilor Ucrainei, care se opune actiunilor de integrare europeana a Ucrainei.

Acordul de liber-schimb este principalul subiect de disputa intre Rusia si Occident, semnarea documentului fiind unul dintre factorii care au generat anexarea Crimeei si conflictul separatist din estul Ucrainei, soldat cu 6.200 de morti in ultimul an.

Dar, in afara de sustinerea oferita Ucrainei, documentul elaborat pentru summitul Parteneriatului Estic, programat pe 21-22 mai la Riga, pare sa contina putine elemente de sustinere pentru Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Belarus si Georgia, in contextul in care, statele europene si-au limitat ambitiile de teama sa nu deranjeze si mai mult Kremlinul.

I.3 Ucraina si Organizatia Tratatului Nord-Atlantic

Organizatia Tratatului Nord-Atlantic(NATO) este o alianta formata din 28 de state din Europa si America de Nord, care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic. Scopul esențial al Organizatiei este acela de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite.Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949 si reprezintă baza legală și contractuală a Alianței și a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau colectivă. Încă de la infiintarea sa, Alianța a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste și durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democrației,drepturilor omului și în conformitate cu litera legii.

Principiul fundamental care stă la baza Alianței este un angajament comun față de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securității acestora. Solidaritatea și coeziunea din cadrul Alianței susțin faptul că nici o țară membră nu poate fi forțată să se bazeze doar pe propriile eforturi naționale în cazul apariției unor amenințări asupra securității sale. Fără a priva statele membre de drepturile și obligațiile de a-și asuma responsabilitățile suverane în domeniul apărării, Alianța le ajută să-și atingă obiectivele de securitate națională în urma unui efort colectiv.

Relatiile dintre Ucraina si NATO au devenit oficiale in anul 1994 cand Ucraina a intrat in Comunitatea Statelor Independente, dar Parteneriatul NATO-Ucraina a fost inițiat în anul 1997 și, de atunci, a devenit una dintre cele mai dezvoltate relații de parteneriat ale NATO. Baza formală pentru relațiile NATO-Ucraina este Carta pentru un Parteneriat Distinct din 1997, prin care a fost înființată Comisia NATO-Ucraina, precum și Declarația de completare a Cartei, semnată în 2009. De-a lungul timpului, NATO și Ucraina au consolidat dialogul politic și cooperarea practică prin Programul Național Anual al Ucrainei. În contextul crizei dintre Rusia și Ucraina, cooperarea NATO – Ucraina s-a intensificat.
NATO consideră că statul ucrainean suveran, independent și stabil, ferm angajat pe calea democrației și a statului de drept, este esențial pentru securitatea euro-atlantică.

La Summit-ul din Țara Galilor din septembrie 2014, întâlnirea Comisiei NATO-Ucraina a prilejuit reunirea șefilor de stat și de guvern din NATO cu președintele ucrainean P. Poroșenko. Cu această ocazie, a fost agreată o declarație comună care reconfirmă sprijinul aliat pentru suveranitatea Ucrainei și integritatea sa teritorială în cadrul granițelor sale recunoscute internațional. Totodată, este condamnată auto-proclamata “anexare” ilegală și ilegitimă a Crimeei de către Rusia, precum și acțiunile Rusiei de destabilizare continuă și deliberată a estului Ucrainei, care se constituie într-o încălcare a dreptului internațional. Aliații s-au angajat să sprijine eforturile guvernului ucrainean de a se angaja pe o cale politică care să ducă, fără interferențe externe, la îndeplinirea aspirațiilor poporului/populației din toate regiunile Ucrainei.

În cadrul Parteneriatului Distinct NATO-Ucraina, aliații s-au angajat să sprijine consolidarea componentei de securitate si apărare a Programul Național Anual în sectorul apărării și securității prin intermediul unor programe de dezvoltare a capabilităților și de consolidare a capacităților. În acest context, aliații vor lansa noi programe, focalizate pe domeniile: comandă, control, comunicații și computere , logistică și standardizare, apărarea cibernetică, tranziție de la cariera militară/reconversia profesională a personalului militar și comunicații strategice. NATO va oferi, de asemenea, asistență Ucrainei pentru tratarea personalului militar ranit. Totodată, Alianța își va spori numărul de experți aflați la birourile NATO din Kiev. În acest context deosebit, România și-a reiterat sprijinul său pentru parteneriatul NATO – Ucraina și a transmis poporului ucrainean un mesaj de solidaritate și încurajare. Totodată, România și-a asumat rolul de națiune-cadru pentru gestionarea fondului voluntar de asistență NATO privind apărarea cibernetică, ceea ce va constitui o contribuție substanțială la efortul Ucrainei de a-și dezvolta capacitatea de apărare.

Comisia NATO-Ucraina, creată în 1997, reprezintă principalul forum de dialog politic între Alianță și Ucraina, fiind responsabil pentru dezvoltarea relației de parteneriat și stabilirea în comun a direcțiilor de acțiune. Principalele domenii de cooperare NATO-Ucraina includ: operațiile, reforma apărării și a sectorului de securitate, cooperarea militară, cooperarea științifică, planificarea urgențelor civile, diplomație publică.

Consultările și cooperarea dintre NATO și Ucraina acoperă o gamă largă de domenii, inclusiv operațiuni în sprijinul păcii, de apărare și reforma sectorului de securitate, cooperare militara, armament, planificarea urgențelor civile, știință și mediu, precum și de diplomație publică. Cooperarea în multe domenii este intensificată pentru a spori capacitatea Ucrainei de a-si asigura propria securitate în urma conflictului cu Rusia. Ucraina a sprijinit operatiunile de pace conduse de NATO in Balcani, in Bosnia, Herzegovina si Kosovo, precum si Fortele Internationale de Asistenta si Securitate conduse de NATO in Afghanistan.

Din 2005 Ucraina a trimis ofiteri la o misiune de instruire in irak, condusa de NATO, misiune care s-a terminat in decembrie 2011. Ucraina a deportat nave in sprijinul Operatiunii Active Endeavour, operatiune maritima a NATO, in Marea Mediterana cu scopul de a proteja impotriva terorismului. Aceasta a contribuit cu nave de sase ori in anul 2007, iar cel mai recent in luna noiembrie a anului 2010. La sfarsitul anului 2013, Ucraina a contribuit de asemenea la operatiunea NATO ocean Shild, operatiune care se desfasoara in largul coastelor Somaliei. Ucraina este de asemenea prima tara partenera care a participat la Forta de Raspuns a NATO, (NFR), contribuind cu un pluton specializat in amenintari nucleare, biologice si chimice in anul 2011. Cooperarea Ucrainei cu NATO în domeniul apărării și reforma sectorului de securitate este crucială pentru transformarea continuă a posturii de securitate a Ucrainei și rămâne o componentă esențială a tranziției democratice. Un alt obiectiv major al cooperării NATO-Ucraina este de a întări controlul democratic și civil al forțelor armate ale Ucrainei și a instituțiilor de securitate

În urma escaladarii militare a Rusiei în Crimeea și cu independența și integritatea teritorială sub amenințare, Ucraina a invocat articolul 14 din Cartea NATO-Ucraina și a cerut o reuniune a Comisiei NATO -Ucraina , care a avut loc la 2 martie 2014.

Aliatii au condamnat actiunea militara a Rusiei impotriva Ucrainei ca o incalcare a dreptului international care contravine de asemenea principiilor Consiliului Nato-Rusia si a Parteneriatului Pentru Pace. La 5 martie, Consiliul NATO-Rusia s-a întâlnit pentru a discuta despre criza. Escaladarea continuă Rusia a împiedicat orice progres cu privire la problema crizei. Prin urmare, in aprilie 2014 miniștrii de externe ai NATO au decis să suspende toate cooperările practice civile și militare cu Rusia, dar pentru a menține contacte politice la nivelul ambasadorilor și mai sus, au permis ca NATO și Rusia să facă schimb de opinii, în primul rând pe problema crizei.

Ca raspuns la ilegala si nelegitima anexare a Crimeei de catre Rusia, iar din cauza violentei si nesigurantei cauzate de separatistii rusi, la date de 18 martie 2014, aliatii au declarat ca isi mentin in continuare sprijinul deplin pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute pe plan internațional.

În aprilie 2014, ca urmare a unei cereri din partea Ucrainei, NATO a trimis o echipa de suport consultativ de experți civili la Kiev pentru a consilia autoritățile cu privire la planurile lor de urgență civilă și a măsurilor de gestionare a crizelor legate de infrastructura energetică critică și riscurilor de protecție civilă. În paralel, NATO a ajutat la coordonarea furnizarii de asistență umanitară și de capabilități medicale în sprijinul persoanelor strămutate în interiorul Ucrainei.

La Summit-ul NATO din Tara Galilor, din septembrie 2014, liderii aliati s-au intalnit cu președintele ucrainean Petro Poroșenko în cadrul Comisiei NATO –Ucraina. Într-o declarație comună , au condamnat anexarea Crimeei de catre Rusia, precum si destabilizarea continuă și deliberată a estului Ucrainei ca fiind o încălcare a dreptului internațional. Aliații au promis să sprijine eforturile guvernului ucrainean de a urmări o cale politică care să îndeplinească aspirațiile poporului din toate regiunile Ucrainei, fără interferențe externe. De asemenea, au convenit asupra unui pachet cuprinzător și adaptat de măsuri pentru a ajuta Ucraina in a-si asigura securitatea sa.

Capitolul II

Ucraina: caracteristici socio-demografice si politice

II.1 Coordonate geografice si demografice

Ucraina este cea mai intinsa tara din interiorul Europei. Ea este situata intre Europa Centrala si Rusia, localizarea fiind un important factor din punct de vedere strategic. Pozitia Ucrainei este caracterizata ca fiind o intersectie dintre Est si Vest.

Caile majore de transport ce leaga Vestul Europei de tarile Asiei Centrale si Caucaziene, trece prin teritoriul Ucrainei. Ucraina se invecineaza cu sapte tari, avand granita comuna astfel, in Vest are granite cu Polonia, Ungaria si Slovacia pe teritoriul lor si plaseaza cel mai scurt drum ce leaga Ucraina de tarile din Vestul si Centrul Europei. In Est si Nord, are granita cu Rusia, iar in Sud-Vest, Ucraina se invecineaza cu Moldova si Romania. In Nord Ucraina formeaza granita cu Belarus ce o conecteaza cu tarile Baltice. Cu Romania si Rusia, Ucraina nu are doar frontiera terestra, formeaza si frontiera maritima.

Este important de subliniat faptul ca Ucraina are o piata larga la Marea Neagra si Marea Azov, ce o leaga de tarile din regiunea Mediteraneana. De asemenea dincolo de mare, Ucraina are frontiere cu Bulgaria, Turcia si Georgia. Cele mai mari porturi la Marea Neagra sunt Odesa, Illichivsk, Kherson, Sevastopol, iar la Marea Azov sunt Mariupol, Berdyansk si Kerch. In afara de rutele maritime, prezenta unor artere a raurilor, care de asemenea o leaga de vecinii sai si de Europa este foarte importanta. Raurile care strabat Ucraina sunt Dunarea, Nipru, Nistru si Bugul de Sud.

Din punct de vedere al populatiei Ucraina are o populatie de aproximativ 45,49 milioane de locuitori, situandu-se pe locul 6 in cadrul Europei. Populatia Ucrainei are o densitate de 80 de persoane pe km patrat, densitatea este mai mica in nord-vestul tarii, precum si in sudul acesteia, aceasta fiind mai mica de 60 de persoane pe km patrat.

Orasul cu cea mai mare densitate este Donetsk, acesta are 183 de persoane pe km patrat.

Structura nationala a populatiei Ucrainei este relative omogena, aproximativ 78% sunt ucrainiei, iar mai mult de 17% se considera rusi. De asemenea pe teritoriul Ucrainei isi au resedinta aproximativ 130 de alte nationalitati, aproximativ 22%. Cele mai multe comunitati sunt de belorusi, moldoveni, tatari, bulgari, unguri si romani.

Reprezentantii sexului masculine sunt dominanti in Ucraina, fiind in jur de 53,7% din totalul populatiei, iar reprezentantele sexului feminine sunt de aproximativ 46,3%.

Ucraina se considera a fi intr-o criza demografica, datorita mortalitatii ridicate si a natalitatii scazute. Natalitatea Ucrainei fiind de 9,55 de nasteri la mia de locuitori anual, iar mortalitatea

este de 15,93 de decese la mia de locuitori. Unul dintre factorii care contribuie la mortalitatea ridicata este fumatul, precum si intoxicatia cu alcool in randul populatiei masculine la varste anterioare pensionarii.

Ucraina fiind o fost republica a Uniunii Sovietice a suferit o serie de schimbari demografice dramatice de la independenta sa din 1991. Cea mai semnificativa schimbare a fost scaderea brusca a ratei natalitatii, dupa declararea independentei, reflectand evolutii similare din alte foste republici sovietice. Perspectivele demografiece ale Ucrainei s-au schimbat, ajungand de la o tara cu o rata a natalitatii foarte mare, la o tara cu o rapida inaintare in varsta si un numar mic de tineri. Aceste evolutii sunt impartasite cu numeroase tari industrializate din Asia, Europa si America de Nord. Pentru o buna parte a anilor 1980, rata totala a natalitatii a Ucrainei a fost de doi copiii sau mai multi la o femeie. Dar pana in anul 2001, rata natalitatii a scazut, ajungand la un copil la o femeie. In acel moment numarul deceselor il depasea pe cel al nasterilor, rezultand o scadere a populatiei de 373 000 oameni, precum si o migratie a populatiei de peste 130 000 de oameni. Populatia Ucrainei a scazut cu aproximativ jumatate de milion pe an, iar populatia tarii care ajunsese in anul 1990 la 52 de milioane de locuitori, a scazut la inceputul anului 2014 la 45 milioane de locuitori.

Declinul ratei natalitatii in perioada 1989-2013

Sursa: State Statistical Service of Ukraine, 2013

Declinul ratei natalitatii poate fi atribuit unor anumiti factori. Incertitudinea economica in urma destramarii Uniunii Sovietice a avut acelasi efect deprimant asupra fertilitatii cum a avut si in alte tari. Multe centre de zi au fost inchise din cauza lipsei de fonduri sau a ratei scazute a natalitatii in zonele lor, unele au devenit private si prin urmare mult prea scumpe.

Subventiile acordate femeilor pentru copiii la inceputul anilor '90 au fost destul de scazute si de multe ori achitate integral din cauza constrangerilor bugetare. In anul 2005, guvernul a crescut platile pentru nasterea unui copil si sprijinul financiar pentru mama in primul an, totodata a crescut si concediul maternal. O data cu introducerea acestor beneficii, rata natalitatii a crescut lent, ajungand la 1,5 pana in anul 2011, oprindu-se in anul 2013. Cu toate acestea rata totala a natalitatii Ucrainei, ramane una din cele mai mici din lume, insa guvernul spera ca odata cu stabilirea pacii in Crimeea precum si stabilizarea economiei sa sporeasca natalitatea.

In tabelul urmator am prezentat evolutia populatiei tarilor Parteneriatului Estic, intre anii 2006 – 2014.

Situatia populatiei statelor Parteneriatului Estic, intre anii 2006 si 2014.

Sursa: EUROSTAT, 2015

Dupa cum observam in tabelul de mai sus, populatia statelor Parteneriatului Estic, variaza de la an la an, la unele state crescand iar la altele scazand, pe parcursul celor 9 ani. Ucraina este cea mai populata tara, fiind si cea mai mare din grupul celor 6 tari, populatia sa fiind in anul 2006 de 46,7 milioane, mult mai mare decat cea a lui Belarus care este de 9,6 milioane de locuitori, si mult superioara populatiei Modovei, care este de doar 3,5 milioane de locuitori. In anul 2007 populatia Ucrainei sufera o scadere, nu foarte mare, ajungand la 46,4 milioane de locuitori. Datorita scaderii natalitatii populatia Ucrainei ajunge in anul 2009 la 45,9 milioane de locuitori, cu aproximativ 1 milion de locuitori mai putin decat in anul 2006. Populatia Ucrainei continua sa scada, la fel ca la fel ca la celelalte tari, mai putin Azerbaidjan si Georgia a caror populatie creste cate putin in fiecare an. Populatia Ucrainei ajunge in anul 2014 la 45,2 milioane de locuitori, cu aproximativ 7 milioane de locuitori mia putin decat in anul 1990, inainte de separarea de Uniunea Sovietica. La fel ca la Ucraina si populatia lui Belarus pe parcursul celor 9 ani prezentati in tabel, este in continua scadere ajungand in anul 2014 sa aiba cu aproximativ 200 000 de locuitori mai putin ca in anul 2006. Ucraina este de departe cea mai populata tara dintre cele 6 tari ale Parteneriatului Estic, fiind de altfel si cea mai intinsa dintre ele.

II.2 Coordonate socio-economice

Dupa Rusia, Republica Ucrainiana a fost cea mai importanta componenta economica a fostei Republici Sovietic, producand de aproximativ patru ori mai mult decat o republica de rang viitor. Solul sau fertil a generat mai mult din productia agricola sovietica, iar fermele sale au oferit cantitati impresionante de carne, lapte cereale si legume. De asemenea, industria grea diversificata a furnizat echipament unic si materii prime la site-urilor industriale si miniere din alte regiuni ale fostei URSS. La scurt timp dupa obtinerea independentei in august 1991, guvernul ucrainian a liberalizat majoritatea preturilor si a ridicat un cadru legal pentru privatizare, dar rezistenta pe scara larga a reformei in cadrul guvernului, iar legislatia a stagnat eforturile de reforma si a dus la unele backtracking-uri. Iesirea din anul 1999 a dus la scaderea economiei, la mai putin de 40% fata de anul 1991. Dependenta Ucrainei de Rusia in aprovizionarea cu energie si lipsa reformelor structurale au facut economia Ucrainei vulnerabila la socurile externe. Ucraina depinde de importuri, pentru a satisface aproximativ trei sferturi din cerintele sale anuale de petrol si gaze naturale si 100% din nevoile sale de combustibil nuclear.

Ucraina din punct de vedere al indicilor socio-economici, este o tara industrial agrara, ocupand locul 40 pe glob in economia lumii, dupa marimea PIB-ului in raport cu harta lumii, in anul 2010. In anul 2014 PIB-ul Ucrainei este de aproximativ 177,43 miliarde de dolari, mai scazut decat in anul 2009 cand a atins cea mai inalta valoare din toate timpurile, aproximativ 180,4 miliarde de dolari. Ucraina este impartita in trei zone din punct de vedere economic. Zona Donetsk-Prydniprovskiy, zona Central-Vestica precum si cea Sudica. Prima zona iese in evidenta

prin cea mai mare concentrare de industrie metalurgica, chimica, extractive precum si alte obiective de putere economica. Un astfel centru industrial este Donbas, regiunea Donetsk si Lugansk.

Sursa: WWW.TRADINGECONOMICS.COM | WORLD BANK

Dupa cum se observa in tabelul de mai sus, PIB-ul Ucrainei a crescut considerabil in ultimii 9 ani. Astfel daca in anul 2006 valoarea PIB-ului era de 86,1 miliarde de dolari, aceasta ajungand sa se dubleze in numai 3 ani, situandu-se in anul 2009 in jurul valorii de 180,4 miliarde de dolari. In anul urmator valoarea PIB-ului Ucrainei a scazut dramatic, ajungand la valoarea de 117,23 miliarde de dolari. In anii urmatori PIB-ul Ucrainei a crescut considerabil, situandu-se in anul 2014 in jurul valorii de 177,43 miliarde de dolari. Cea mai mare valoare a PIB-ului Ucrainei din ultimii 9 ani, a fost inregistrata in anul 2009, ca fiind de 180,4 miliarde de dolari.

Industria de prelucrare usoara si alimentara este concentrate in regiunea a doua. Pentru regiunea Sudica constructia de nave si economia portuara precum si turismul sunt tipice. Crimeea si Muntii Carpati sunt centre importante de turism, iar agricultura, in special in vestul, centrul si sudul tarii, este determinata de factorii geografici si climatici.

Cea mai mare parte a PIB-ului este realizata de sectorul serviciilor. In concordanta cu staticile informatice din 2007, sfera serviciilor cuprinde aproximativ 69%, industria cuprinde 28%, iar agricultura 3-4%.

Exporturile Ucrainei au scazut la 3,799 de miliarde de dolari in luna decembrie a anului 2014, de la 3,943 miliarde de dolari, in luna noiembrie 2014. Cea mai ridicata valoare a exporturilor Ucrainei din toate timpurile, a fost de 7,616 miliarde de dolari in luna iulia a anului 2008, iar cea mai scazuta valoare a fost inregistrata in anul 2002, luna ianuarie, fiind de 1,215 miliarde de dolari. Ucraina exporta in pincipl otel, carbune, combustibil si produse petroliere, chimice, masini si echipamente de transport, dar si cereale, precum secara, porumb si grau. Mai mult de 60 la suta din exporturi se duc spre tarile fostei republici sovietice, precum Rusia, Kazkhastan si Belarus, dar si spre Turcia si China.

Importurile Ucrainei au crescut la valoarea de 4,561 miliarde de dolari in luna decembrie 2014, de la 4,219 miliarde de dolari, in luna noiembrie a aceluiasi an. Importurile Ucrainei s-au situat in jurul valorii de 4,361 milarde de dolari, intre anii 2001 si 2014, ajungand la cea mai ridicata valoare de 8,822 miliarde de dolari in luna iulie a anului 2008, iar cea mai scazuta de 1,025 miliarde de dolari in ianuarie 2002.

Ucraina importa in special ulei si gaze naturale, masini, echipamente precum si produse chimice. Ucraina importa din fostele tari sovietice, dar in ultimii ani au crescut in importanta tari precum Germania, China si Polonia.

In tabelele urmatoare am prezentat valoarea importurilor precum si a exporturilor, tarilor Parteneriatului Estic, pe o durata de 10 ani.

Sursa: EUROSTAT, 2015

Dupa cum putem vedea din tabelul de mai sus, importurile Ucrainei au crescut semnificativ, din anul 2004 pana in anul 2013. In anul 2004 Ucraina, dintre toate cele 6 tari are o valoare a importurilor foarte crescuta, de aproximativ 23,311 milioane de euro, mult mai mare decat a Moldovei, care este de doar 1,422 milioane de euro. Tara cu o valoare a importurlor mai apropriata de cea a Ucrainei este Belarus, avand o valoare a importurilor de 13,140 milioane de euro. In anul 2005, valoarea importurilor Ucrainei a crescut la 29,035 milioane de euro, dominand si de aceasta data clasamentul celor sase tari ale Parteneriatului Estic.

Importurile Ucrainei au crescut fata de anul precedent cu aproximativ 6,000 de milioane, avand cea mai mare crestere din clasament. Belarus cunoaste o crestere dar nu foarte mare, ajungand la o valoare de 13,422 milioane de euro, mentinandu-se a doua tara din clasament. Ucraina cunoaste cresteri foarte mari ale importurilor, ajungand in anul 2008 sa aiba o valoare a importurilor mult mai mare fata de anii precedenti, si anunme de 58,097 milioane de euro, fiind de doua ori mai mare decat cea a lui Belarus. In anul 2009 importurile Ucrainei scad cu aproximativ 50%, ajungand la 32,559 milioane de euro, urmand sa creasca in anul 2010 pana la valoarea de 45,815 milioane de euro. Si in acest an Ucraina detine cea mai mare valoare a importurilor, in comparatie cu celelalte state prezentate, care nu cunosc cresteri sau scaderi la fel de mari ca cele ale Ucrainei. Importurile Ucrainei cresc pana in anul 2012, ajungand la valoarea de 65,891 milioane de euro, urmand ca in anul 2013 sa cunoasca o noua scadere, ajungand la 57,967 milioane de euro. Si in anul 2013 Ucraina are cea mai mare valoare a importurilor, dominand clasamentul celor sase state fiind de aproximativ doua ori mai mare decat cea a lui Belarus si de aproximativ opt ori mai mare decat a lui Azerbaidjan, tara situata pe locul 3 dintre cele 6 tari ale Parteneriatului Estic.

In tabelul urmator avem prezentata valoarea exporturilor celor 6 tari ale Parteneriatului Estic, pe o durata de 10 ani, din anul 2004 pana in anul 2013.

Sursa: EUROSTAT, 2015

Dupa cum vedem in tabelul exporturilor, Ucraina domina si la aceasta categorie, fiind urmata de Belarus si Azerbaidjan, dar la o diferenta foarte mare. In anul 2004 valoarea exporturile Ucrainei a fost de 26,261 milioane de euro, mult mai mare fata de cea a lui Belarus, care a fost de doar 11,055 milioane de euro, si mult superioara de cea a Georgiei. In anul 2005 valoarea exporturilor Ucrainei, a crescut doar cu 1000 de unitati, ajungand la 27,512 milioane de euro. In urmatorii ani valoarea exporturilor Ucrainei creste foarte mult, ajungand pana la 45,521 milioane de euro in anul 2008. In anul 2008 Azerbaijan cunoaste o crestere uriasa a exporturilor ajungand de la 4,421 milioane de euro in anul 2007, la 32,470 milioane de euro in anul 2008, ocupand locul al doilea in clasament dupa Ucraina. In anul 2009 exporturile Ucrainei scad de la 45,521 milioane la 28,460 milioane, la fel si cele ale lui Belarus si Azerbaidjan. Ucraina isi mentine locul 1 in clasamentul celor 6 tari, de data aceasta fiind urmata de Belarus cu o valoare de doua ori mai mica, si de Azerbaidjan cu o valoare de trei ori mai mica decat a Ucrainei. Exporturile Ucrainei cunosc o crestere foarte mare in decursul celor trei ani, ajungand in anul 2012 la valoarea de 53,467 milioane de euro, mult mai mare decat cea a tarii Azerbaijan sau Belarus. In anul 2013 exporturile cunosc o scadere, ajungand la 47,677 miilioane de euro. Si in acest an Ucraina se mentine pe primul loc, fiind urmata de Belarus si Azerbaidjan, acestea avand o valoare mult mai mica. Tara care in anul 2004 avea cea mai mica valoare a exporturilor, si care a ajuns in 10 ani sa isi mareasca de 4 ori aceaasta valoare, depasind-o si pe Moldova, care in anul 2004 avea cu aproximativ 200 de milioane de euro, mai mult decat ea la categoria exporturi.

Dupa cum am vazut in tabelele de mai sus, valoarea importurilor Ucrainei este cu aproximativ 10000 de unitati mai mare decat valoarea exporturilor, in anul 2013, mentinandu-se in fruntea clasamentului celor 6 tari ale Parteneriatului Estic.

Potrivit Bancii Modiale PIB-ul Ucrainei a scazut in anul 2014 cu 8,2%, iar in anul 2015 se estimeaza o scadere a acestuie de 2,3%. Situatia economica din regiunile controlate de rebeli este slaba, datorita perturbarilor cauzate de conflict. Decizia Ucrainei de a taia fluxurile financiare, inclusiv pensiile, in regiune, pentru a evita subventionarea rebelilor a avut de asemenea un impact negativ.

II.3 Coordonate politice

Ucraina este o republica democaratica, ce combina caracteristicile republicii prezidetiale si ale republicii parlamentare. Noua Constitutie democratica a adoptat un sistem multi-partid, garantand drepturile civile si politice pentru minoritatile nationale, adoptata in data de 28 iunie 1996 care mandateaza un sistem politic pluralist, protejand drepturile si libertatile oamenilor si avand o forma prezidentiala de guvernamant. Puterea legislative este exercitata de Rada Suprema, puterea executiva este exercitata de presedinte, iar cea juridical de catre Curtea Suprema.

Constitutia a fost modificata in decembrie 2004, pentru a usura rezolvarea alegerilor prezidentiale din 2004. Acordul Consociationalist a transformat forma de guvernamant intr-o forma semi-prezidentiala, in care presedintele Ucrainei trebuia sa coabiteze cu un prim ministru puternic. Curtea Constitutionala in octombrie 2010 a scos modificarile facute in anul 2004, considerandu-le neconstitutionale. Prin urmare, in prezent constitutia Ucrainei este cea adoptata in 1996.

In conformitatea cu constitutia adoptata de Ucraina, alegerile prezidentiale ar fi trebuit sa aiba loc la data de 29 martie 2015, dar au fost transferate ca urmare a revolutiei ucrainiene care a avut loc la data de 18-23 februarie 2014. Aceasta revolutie a facut parte din randul miscarilor de revolta impotriva influentei Rusiei, a populatiilor din fostele tari sovietice.Revolutia a inceput ca urmare a deciziei guvernului ucrainian de suspendare a procesului de pregatire pentru semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeana si a acordului de liber schimb cu aceasta. Cei care au inceput protestele au fost studentii, urmand ca in scurt timp sa li se alature si partidele din opozitie precum si alte grupari pro-europene. Aceasta revolutie, numita Euromaidan a luat proportii dupa noaptea de 30 noiembrie 2013, in urma represiunii de la Kiev. In cadrul miscarii, au avut loc mitinguri, demonstratii precum si greve studentesti in toata Ucraina, precum si in diaspora ucrainiana din intreaga lume. Odata cu conflictul, guvernul presedintelui Viktor Ianukovici a cazut si s-a infiintat un nou guvern care avea sa il inlocuiasca. Dupa aceasta revolutie civila, alegerile au avut loc dupa trei luni de la proteste, pe date de 25 mai 2014.

La alegerile prezidentiale au participat 21 de candidati, dintre acestia 7 au fost reprezentanti ai partidelor politice iar restul s-au auto-nominalizat. Dupa caderea regimului Yanukovych, Ucraina a ales un nou presedinte prooccidental si un parlament cu o majoritate prooccidentala. Alegerile Ucrainei au avut loc pe 25 mai 2014, iar invingator a iesit Petro Poroshenko, cu 54,7% din voturi. Poroshenko e un miliardar prooccidental, care detine compania Roshen, un brand cunoscut de ciocolata din regiune. Cel mai apropriat competitor al sau a fost prim-ministrul Yuliya Tymoshenko, care a luat doar 12,81% din voturi. Prezenta la vot a fost de 60,29%, iar cea mai scazuta prezenta la vot s-a inregistrat in regiunea Donetsk de 15,37% si in regiunea Luhansk de 38,94%, unde separatisti rusi inarmati au folosit diferite forme de intimidare pentru a opri votul. Alegerile parlamentare au avut loc pe 26 octombrie 2014, iar rezultatul a fost in favoarea relatiilor mai stranse cu Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii. Au fost alocate jumatate din numarul voturilor pentru liste de partid, iar restul voturilor in raioanele individuale. Cu toate acestea din cauza incapacitatii de organizare a alegerilor in regiunile detinute de separatistii rusi, 29 din cele 450 de locuri in parlament vor ramane neocupate. Rezultateul a fost o victorie coplesitoare pentru fortele prooccidentale.

Principalul castigator a fost Partidul lui Petro Poroshenko cu 132 de locuri si Frontul Popular cundus de prim-ministrul in exercitiu Viktor Yatsenyuk, cu 82 de locuri, iar Uniunea Somopomich a castigat 33 de locuri. Partidul Radical Populist al lui Oleh Liashko, a luat 22 de locuri, in timp ce Batkivshchina, partidul detinul de fostul prim-ministru Yuliya Tymoshenko a obtinut 19 locuri. Blocul aflat in opozitie format din sustinatori ai regimului Yanukovych a obtinut 29 de locuri.

Pe 2 decembrie noul parlament a validat noul guvern condus de Yatsenyuk, care a devenit prim-ministru. Acesta relata ca pricipalul obiectiv al Ucrainei este adoptarea standardelor europene, iar obiectivul final este acela de a adera la Uniunea Europeana. Yatsenyuk preciza ca elementul cheie al noului guvern era lupta impotriva coruptiei, incluzand reducerea regulamentului guvernului si micsorarea birocratiei. El preciza ca Ucraina va micsora numarul taxelor si va descentraliza mai multa putere bugetara autoritatilor locale.

Guvernul actual a infiintat un birou anti-coruptie, care va investiga coruptia in randul oficialilor guvernului. Noile legi anti-coruptie au inclus prevederi mai stricte impotriva mitei si a conflictului de interese si necesita divulgarea anuala a veniturilor functionarilor publici. Cu toate acestea sondajele de opinie au aratat ca scepticismul este mare, iar noul guvern va avea un impact puternic in lupta impotriva coruptiei profund inradacinata.

Revolutia ucrainiana pro-europa s-a soldat cu o lovitura de stat, in momentul preluarii controlului asupra celei mai mari parti a peninsulei Crimeea din Ucraina, de catre trupe speciale rusesti fara insemne. In aceeasi zi de 24 februarie 2014 Consiliul Federatiei Ruse a apropat prezenta armatei rusesti in Crimeea si in estul Ucrainei. Odata cu interventia armatei rusesti, parlamentul ucrainian a cerut semnatarilor Memorandumului de la Budapesta sa ia masuri fata de principiile garantate de acest tratat.

Presedintele rus Vladimir Putin a precizat ca trupele din Crimeea au rolul de a proteja, conform tratatului bilateral ruso-ucrainian, activele militare rusesti, precizand ca nu armata rusa a preluat controlul asupra infrastructurii instalatiilor militare din Crimeea, ci grupuri de autoaparare.

Memorandumul de la Budapesta a fost semnat la 5 decembrie 1994 si prevedea dezarmarea nucleara a Ucrainei, precum si asigurarea securitatii si independentei sale. Statele semnatare ale acestui tratat au fost Statele Unite, Marea Britanie, Ucraina si Rusia. Ca urmare a acestui tratat Ucraina a renuntat la armele nucleare sovietice aflate pe teritoriul sau, armele au fost mutate in Federatia Rusa. Prin semnarea Memorandumului de la Budapesta, statele semnatare se obligau sa isi reafirme angajamentul fata de Ucraina, in conformitate cu principiile Actului final al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, sa respecte independenta si suveranitatea si frontierele extinse ale Ucrainei. De asemenea statele semnatare au obligatia de a se abtine de la amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva integritatii teritoriale sau a independetei politice a Ucrainei. Statele semnatare au obligatia de a oferi asistenta Ucrainei in calitatea sa de stat care nu detine arme nucleare, in cazul in care ar deveni victima a unui act de agresiune sau obiectul unei amenintari cu o agresiune in care sunt folosite arme nucleare. Statele Unite ale Americii, Federatia Rusa precum si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord se vor consulta in cazul in care apare o situatie care ridica o problema cu privire la angajamentele tratatului.

Odata cu caderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit a treia putere nucleara din lume, stocurile sale de arme nucleare erau mai mari decat ale Regatului Unit, Frantei si Chinei la un loc. Focoasele nucleare au fost transferate in Rusia, pentru a fi distruse intre 1994 si 1996.

II.4 Relatiile Economice dintre Ucraina si Uniunea Europeana

Uniunea Europeana si Ucraina au semnat la data de 27 iuie 2014, partea Acordului de Asociere si anume Zona de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator. În aprilie 2014, ca răspuns la provocările de securitate, politice și economice cu care se confrunta Ucraina, Uniunea Europeana a acordat în mod unilateral Ucrainei acces preferențial pe piața UE până la 31 decembrie 2015. Pentru a evita destabilizarea în continuare a țării și, în special, pentru a garanta accesul Ucrainei la piața Comunitatii Statelor Independente, în cadrul regimului preferențial bilateral Ucraina-Rusia, în septembrie 2014, Uniunea Europeana a amânat punerea în aplicare a Zonei de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator până ianuarie 2016.

Uniunea Europeana este cel mai mare partener comercial al Ucrainei, reprezentând mai mult de o treime din comerțul său. De asemenea, este principala sa sursă de investiții străine directe (ISD). Pe de alta parte Ucraina exporta catre Uniunea Europeana, materii prime, produse chimice si utilaje. Principalele exporturi ale Uniunii Europene catre Ucraina sunt de utilaje si echipamente de transport, produse chimice si bunuri fabricate.

Având în vedere potențialul industrial al Ucrainei, Zona de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator oferă o oportunitate de a face țara mai competitivă, precum și diversificarea exporturilor. Acordul de Asociere vizează stimularea comerțului bilateral de bunuri și servicii dintre Uniunea Europeana și Ucraina, prin taierea progresiva de tarife și prin alinierea normelor Ucrainei cu cele ale Uniunii Europene în sectoarele industriale selectate și pentru produsele agricole. În Zona de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator, Ucraina s-a angajat să armonizeze un număr mare de reguli, norme și standarde într-o serie de domenii legate de comerțul Uniunea Europeana. Aceste zone sunt concurența, achizițiile publice, facilitarea comerțului, protecția drepturilor de proprietate intelectuală și aspectele energetice legate de comerț, inclusiv asupra investițiilor, tranzit și transport.

În conformitate cu politica sa de a nu recunoaște anexarea ilegala de catre Federația Rusa ilegale a Crimeei și Sevastopol, Uniunea Europeană a interzis importul de mărfuri originare din Crimeea și Sevastopol, precum și a investițiilor și o serie de servicii.

Din 1993 Ucraina a beneficiat, de asemenea, in sistemul Uniunii Europene de preferințe generalizate. În 2013, mai mult de 70% din exporturile ucrainene de masini către Uniunea Europeana, precum și de dispozitive mecanice, plante, uleiuri, metale comune, produse chimice și textile au beneficiat de tarife preferentiale.

Sursa: EUROSTAT, 2015

In graficul de mai sus, am prezentat valoarea importurilor si exporturilor Uniunii Europene cu Ucraina. In anul 2012, importurile Uniunii Europene au fost de 14,6 miliarde de euro, avand cea mai ridicata valoare din ultimii 3 ani. Exporturile Uniunii Europene au avut aceeasi valoare in anul 2012 ca si in anul 2013, dar mai mare cu aproximativ 6 miliarde de euro, fata de anul 2014. Valoarea exporturilor fiind de 23,9 miliarde de euro. Dupa cum observam balanta de export si import este in anul 2014 mult mai mica decat in anii anteriori, fiind de doar 3,8 miliarde de euro. In anii 2012-2013, balanta exporturilor si importurilor a fost de 9,2 miliarde de euro, si chiar de 10 miliarde de euro.

In graficul de mai jos am prezentat valoarea importurilor si exporturilor Uniunii Europene, in ultimii 10 ani.

Sursa: EUROSTAT, 2015

Dupa cum observam in graficul de mai sus, cea mai ridicata valoare a importurilor Uniunii Europene a fost inregistrata in anul 2008, fiind de aproximativ 26 de miliarde euro, si dupa cum observam a fost cea mai ridicata din ultimii 10 ani . Valoarea exporturilor este mai modesta, cu toate acestea, cea mai ridicata valoare este de aproximativ 16 miliarde, valoare inregistrata in anul 2011. Din graficul de mai sus ne putem da seama ca Ucraina este un pion principal in comertul Uniunii, fiind principalul furnizor de bunuri.

Capitolul III

Posibile scenarii a viitorului relației Uniunea Europeană – Ucraina

Din anul 1991, fiecare guvern ucrainiean a declarat ca Ucraina a fost o parte integranta a familiei europene. Cu toate aceastea politica de integrare europeana a Ucrainei a suferit din incoerenta. Acest lucru poate fi explicat in primul rand, de factori obiectivi, inclusiv numarul mare de probleme si provocari legate de transformarea post-comunista. Lipsa unei strategii cuprinzatoare, precum si deciziile irationale si greselile facute de toate guvernele au dus la obstacole suplimentare in drumul Ucrainei spre europenizare. Integrarea in Uniunea Europeana a Ucrainei este obiectivul strategic, principal declarat al tarii, devenit lege in anul 2010. Cu toate acestea aceasta problema a ramas un subiect de polemici politice, care rezulta din aprofundarea divergenta in societate.

Proiectul scenariu, "Viitorul relatiilor UE-Ucraina", a avut in vedere facilitarea discutiilor libere si deschise cu privire la scenarii plauzibile pentru viitorul relatiilor UE cu Ucraina, pana in anul 2030. Biroul din Kiev al lui Friedrich Ebert-Stiftung a invitat 26 de participanti din toata Ucraina, pentru a lua parte la doua ateliere de lucru menite sa identifice si sa elaboreze diverse imagini ale viitorului Ucrainei. Obiectivulgeneral al proiectului a fost de a imbogati dezbaterea privind relatiile UE-Ucraina prin furnizarea de noi perspective. Proiectul a avut loc in perioada 2-4 decembrie 2013 si intre 30 ianuarie si 1 februarie 2014. Rezultatul reprezinta eforturile intelectuale, comune ale fiecarui membru al echipei Scenariul, care desi reprezinta diferite institutii, au luat parte in nume personal. In ciuda pozitiilor diferite si partial contradictorii, participantii au convenit asupra a patru scenarii posibile pentru viitorul relatiilor Uniunii Europene cu Ucraina. Intr-un mod simbolic, acestea au fost subliniate cu semne rutiere, care exprima viteza cu care Ucraina se indreapta spre Uniunea Europeana.

Scenariul 1: Highway

In acest scenariu Ucraina devine membra cu drepturi depline a Uniunii Europene, ca urmare a unei colaborari fructuoase pe scara larga. Consolidata in agenda Uniunii Europene, Ucraina democratica devine un jucator de incredere in regiune. In ciuda tendintei de implicare a Rusiei in problemele interne ale Ucrainei, Rusia ramane un partener constructiv atat pentru Ucraina cat si pentru Uniunea Europeana. Un pachet de relansare economica din partea Statelor Unite, Uniunea Europeana si FMI a ajutat noul guvern al Ucrainei, a stabilizat situatia financiara a tarii si a gestionat datoria si bugetul tarii. Pachetul de sprijin din partea Uniunii Europene si Statelor Unite au permis economiei Ucrainei sa scoata fonduri necesare pentru reforme si alegeri.

Scenariul 2: Speed-Limit Road

In scenariul 2, Ucraina devine un candidat al Uniunii Europene si incepe negocierile cu Uniunea Europeana. Demonstreaza ca are un bun indice economice si reuseste cu succes sa implementeze standardele Uniunii Europene, in domeniul social. Cooperarea bilaterala dintre Ucraina si Uniunea Europeana este consolidata de o varietate imensa de proiecte comune, care transforma Ucraina intr-un "pod" intre Europa si Rusia.

Scenariul 3: Bumpy Road

In acest scenariu, Ucraina se afla in plin proces de implementare, iar dupa o serie de alegeri electorale, exista putine procese pe calea integrarii in Uniune. Acest fapt duce la ambiguitate in relatia dintre Uniunea Europeana si Ucraina, si permite Rusiei sa pastreze o puternica influenta in Ucraiana.

Scenariul 4: Dead-End Road

In ultimul scenariu, democratia Ucrainei este in regres. Interesul economic al anumitor grupuri de interes, impinge Ucraina spre Uniunea Economica Euroasiatica, iar Ucraina ramane sub o puternica influenta a Rusiei, care are ca rezultat un anumit nivel de integrare cu spatiul Euroasiatic. Relatia dintre Uniunea Europeana si Ucraina este aproape inghetata pentru o perioada de timp nedeterminata.

Dupa crearea posibilelor scenarii cu privire la viitorul Ucrainei, s-au creat scenarii cu privire la relatiile tarile Parteneriatului Estic cu Rusia. Protestele din Ucraina și înlăturarea de la putere a președintelui Ianukovici, în 2014, au condus la o confruntare deschisă de interese între Uniunea Europeana și Uniunea Euroasiatică dominată de Rusia, care au ajuns să fie văzute ca proiecte concurente, care se exclud reciproc. Georgia, Moldova și Ucraina au devenit un teritoriu disputat, expus sancțiunilor economice și, în cazul Ucrainei, conflictului militar. Integritatea teritorială a Ucrainei a fost compromisă, Statele Unite și Uniunea Europeana au impus sancțiuni economice Rusiei, iar statele Parteneriatului Estic au devenit expuse unor noi războaie comerciale. Suveranitatea teoretică a Kievului a fost restabilită, mai puțin în Crimeea, dar stabilizarea situației nu a influențat divergențele politice fundamentale dintre Rusia și EU. Rusia și-a păstrat o oarecare influență asupra politicii interne și externe a Ucrainei, fapt care, combinat cu implementarea doar în parte a reformelor atât de necesare, a încetinit apropierea în continuare a relațiilor cu UE. Criza ucraineană a lăsat UE și Rusia polarizate, într-un echilibru fragil în care persistă riscul major al unui conflict deschis. Astfel in Rusia, criza economică a întărit o doctrină de politică externă bazată pe policentrism la nivel global și influență directă în zona de vecinătate: în Armenia și Belarus, prin integrarea lor în Uniunea Euroasiatică; în Georgia, Moldova și Ucraina, prin acțiuni precise, printre care sancțiuni economice și amestecul în politica internă; în Azerbaidjan, prin blocarea inițiativelor de cooperare cu Occidentul. Strategia de impunere a fost susținută prin creșterea cheltuielilor militare, precum și printr-o cooperare mai intensă cu statele BRICS, în special cu China. Uniuea Europeana a depășit criza economică, iar un acord financiar de bază a salvat Zona Euro. Însă au rămas deficiențe nerezolvate, printre care creșterea neuniformă și modestă, prin comparație cu nivelul global, în următorii zece ani. Uniunea Europeana s-a confruntat cu persistența crizei de legitimitate, pe fondul unei tot mai mari influențe a forțelor politice marginale în întreaga Europă, care a frânat eforturile de reformă și a stopat adâncirea integrării. Acest lucru a condus tot mai mult la dezvoltarea în ritmuri diferite a centrelor de putere și la sporirea acțiunilor bilaterale, obstrucționând încercările de constituire a unei politici externe instituționalizate. După Balcanii de Vest, nu li s-a mai oferit altor țări perspectiva aderării, iar Uniunea Europeana a rămas împărțită în ceea ce privește relația cu Rusia. Parteneriatul Estic a fost înlocuit cu o agendă mai puțin ambițioasă pentru țările din vecinătatea estică, însă acordul de liber schimb în vigoare cu Georgia, Moldova și, într-o mai mică măsură, Ucraina a strâns treptat legăturile economice ale Uniunii Europene cu aceste state. În Europa de Est, reformele cuprinzătoare din Georgia și Moldova nu numai că au contribuit la independența economică a acestor state, ci au dat și un impuls simplificării legislației Uniunii Europene. Guvernarea autoritaristă a Azerbaidjanului, erodată pe plan intern de anii de scădere a veniturilor din comercializarea petrolului, a sesizat avantajele aduse de intensificarea interacțiunilor dintre UE și Rusia pentru a-și diversifica economia. Armenia și Rusia s-au integrat tot mai mult în Uniunea Euroasiatică, însă la influența Rusiei și Kazahstanului asupra economiilor lor s-au adăugat acum investițiile și exporturile către UE în cadrul noului acord comercial. În condițiile în care acest acord va fi efectiv implementat, iar încrederea dintre UE și Rusia se va menține, uriașul potențial de dezvoltare al Ucrainei – frânat mult timp de factori interni și externi – pare a fi pe punctul de a se materializa.

Totusi criza ucrainiana din afectat semnificativ relatiile dintre Uniunea Europeana, Rusia si vecinii comuni – Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia si Azerbaidjan, precum si ordinea pacii europene, instaurata dupa incheierea Razboiului Rece. În primul rând, criza ucraineană a mutat centrul atenției de pe scena internă pe cea internațională și din lumea postmodernă înapoi în realpolitik. Conflictul a împărțit statele membre ale UE între cele mai puternic dependente economic de cooperarea cu Rusia, susținătoare ale unei abordări prudente a crizei ucrainene, și cele care s-au declarat în favoarea unei poziții mai ferme față de politica Rusiei în privința Ucrainei. În lipsa unei poziții unitare a UE, nu s-a ajuns la nicio soluție durabilă pentru criza din Ucraina. Părți din Ucraina de Est s-au transformat într-o entitate semi-autonomă, în care observatorii OSCE încearcă să preîntâmpine reizbucnirea unui conflict deschis.

Statele Parteneriatului Estic s-au straduit sa realizeze un nou echilibru in politica lor externa fata de Uniunea Europeana si Rusia, Ucraina, Georgia si Moldova fiind mai decise decat celelalte sa se integreze in Uniune. Insa aspiratiile Ucrainei in acest sens au fost serios obstructionate de continuarea conflictului teritorial in partea sa de est si de persistenta instabilitatii interne. In urma unei intalniri la nivel inalt cu statele Parteneriatului Estic, in 2015, Uniunea Europeana si-a dat seama ca multe dintre acestea, descurajate de lipsa perspectivelor de aderare, si-au pierdut interesul pentru aspectele multilaterale ale Parteneriatului Estic. O mult mai mare importanta o au relatiile bilaterale ale fiecarei tari in parte cu UE, Rusia si Statele Unite, precum si cu alti vecini influenti. În plus, din cauza stării de spirit generale de criză, sistemele decizionale ale majorității actorilor implicați au rămas rigide și au suferit puține transformări. În timp ce în Uniunea Europeana pluralismul a predominat, acesta s-a manifestat doar într-o oarecare măsură în viața politică din Parteneriatul Estic. Unele state din Parteneriatul Estic au început să lupte în mod activ împotriva corupției, în încercarea de a le demonstra cetățenilor existența unui anumit progres economic, pe fondul lipsei unor reforme mai ample. Georgia și Moldova s-au angajat într-un proces îndelungat și anevoios de reformă, sperând că UE le va recompensa eforturile. În 2023, ambele țări și-au depus candidatura pentru aderarea la UE, iar ca urmare, Transnistria și-a reînnoit declarația de independență.

Lipsa unei solutii durabile si reciproc avantajoase la criza ucrainiana nu a dus doar la accentuarea instabilitatii politice si economice din regiune, ci si la o interactiune tot mai conflictuala intre Rusia, Uniunea Europeana si Statele Unite. Criza ucrainiana a accelerat procesul care a condus la semnarea de catre Uniunea Europeana a Acordurilor de Asociere si a Acordurilor de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator cu Georgia, Moldova si Ucraina. In vreme ce acordurile au inceput, treptat, sa isi faca simtite efectele pozitive in Georgia si Moldova in ajunul anului 2018, implementarea lor a fost intarziata in mod repetat in cazul Ucrainei, nu in ultimul rand din cauza presiunilor Rusiei. Ca urmare, s-au pierdut facilitati importante pentru modernizarea economica, iar instabilitatea politica si schimbarile frecvente de guvern au dominat.

Pana in 2030, sistemele politice si economice din Uniunea Europeana, Rusia si majoritatea statelor din Parteneriatul Estic s-au schimbat surprinzator de putin. In timp ce Uniunea Europeana are unele dificultati in apararea modelului sau de democratie liberala impotriva partidelor populiste, statele Parteneriatului Estic se lupta insa sa scape de mostenirea post-sovietica. Dintre ele, Belarus si Azerbaidjan si-au pastrat sistemele autocratice. Rusia a revenit la un regim mai autoritarist, evolutie evidentiata de restrictiile suplimentare impuse societatii civile si presei. Confruntarea dintre UE, SUA și Rusia, accentuată de criza ucraineană din 2014, a condus la o relație de forță între foștii adversari din Războiul Rece. Această relație se caracterizează prin stagnare și, în privința statelor Parteneriatului Estic, prin incertitudine. Din cauza incapacității sale de a instaura o pace durabilă, prosperitate și stabilitate în vecinătatea sa europeană, UE este marginalizată nu numai la nivelul relațiilor globale, ci și, într-o oarecare măsură, în contextul securității europene. Ca urmare, NATO și-a recăpătat în mod considerabil importanța.

Concluzii

Prioritățile politice externe a Uniunii Europene au cunoscut o modificare majoră odată cu extinderea acesteia spre centrul și estul Europei și, implicit, odată cu deplasarea granițelor sale către estul Europei. În acest context, era necesară o adaptare și chiar o redefinire a cadrului instituțional și a politicilor vizând vecinătatea sa imediată, un rezultat imediat și direct al acestei adaptări fiind elaborarea și implementarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV). Deși Ucraina prezintă o importanță practică majoră pentru Uniunea Europeană, iar integrarea în Uniunea Europeană este văzută ca un deziderat major atât de către cetățeni, cât și către decidentii politici din Ucraina, relațiile dintre cele două părți, indiferent de natura acestora, nu au fost unele clare și neproblematice.

Încă din anul 1991, fiecare guvern ucrainean a declarat că Ucraina a fost și este o parte integrantă a familiei europene. Cu toate aceastea, politica de integrare europeană a Ucrainei a suferit de incoerență și inconsecvență din cauza unor probleme obiective diverse: numărul mare de probleme și provocări legate de transformarea post-comunistă; lipsa unei strategii cuprinzătoare și greșelile politice făcute de toate guvernele; slaba dezvoltare economică și socială a țării; dependența, în principal economică, a Ucrainei față de Rusia și problemele rezultate de aici etc. În acest context, deși integrarea în Uniunea Europeană a Ucrainei este obiectivul strategic principal, declarat al țării, problema a rămas un subiect de polemici politice, care rezultă din aprofundarea divergentă în societate. Prin urmare, șansele Ucrainei de a alege un parcurs european vor duce la rezultate pozitive doar în contextul în care forțele politice și societatea vor ajunge la consens și vor identifica măsuri comune de acțiune.

De cealaltă parte, la nivelul Uniunii Europene, Politica Europeană de Vecinătate, Parteneriatul Estic și toate celelalte instrumente de colaborare vor înregistra un real succes doar dacă instrumentele avute la dispoziție se vor adapta și ele pe parcurs, odată cu apariția unor noi oportunități sau provocări.

Acordul de asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, ratificat în toamna anului 2014, formează baza juridică a cooperării între cele două părți, cel puțin pe termen mediu. Deși acest Acord de asociere constituie o nouă etapă în dezvoltarea relațiilor contractuale dintre Uniunea Europeană și Ucraina, un prim rezultat nedorit al acestuia a fost declanșarea conflictului din Ucraina și înrăutățirea relațiilor cu Rusia. La nivel declarativ, Acordul de asociere este o modalitate concretă de a exploata dinamica relațiilor Uniunii Europene cu Ucraina, concentrându-se pe sprijinul reformelor fundamentale, pe redresarea și creșterea economică, guvernare și pe cooperare în mai mult de 30 de domenii. La nivel practic, Acordul de asociere a dus la o consolidare a relațiilor dintre cele două părți – UE numind Ucraina un „partener prioritar” -, însă acest lucru a avut loc pe fondul declanșării conflictului din Ucraina. Uniunea Europeană este concentrată, în prezent, pe dezarmosarea crizei din Ucraina, pentru păstrarea integrității teritoriale a țării și pentru asigurarea unui viitor democratic al acestei țări prin susținerea unor reforme economice și politice solide.

Viitorul relațiilor UE-Ucraina este complex și imprevizbil, fiind posibile mai multe scenarii de evoluție, fiecare cu puncte tari și puncte slabe:

– Scenariul 1 – integrare rapidă a Ucrainei în Uniunea Europeană, devenind membră cu drepturi depline (Highway) – este puțin probabil, având în vedere că implică o Rusie ce cooperează pentru dezvoltarea și prosperitatea țării vecine, dar și pentru asigurarea unei relații constructive cu UE.

– Scenariul 2 – integrare lentă a Ucrainei în UE (Speed-Limit Road) – este la fel de improbabil, cel puțin pe termen scurt, având în vedere că presupune ca Ucraina să devină un candidat al Uniunii Europene să înceapă negocierile de aderare, indeplinindu-și toate obligațiile ce rezultă din acest statut (reforme economice și politice de substanță și, mai ales, rezolvarea diferendelor cu vecinii).

– Scenariul 3 – o evoluție problematică a relațiilor UE-Ucraina (Bumpy Road) – este mai realist pe termen scurt, însemnând că Ucraina se va lansa în implementarea reformelor cerute de integrarea europeană. Un astfel de scenariu nu ar fi, însă, dezirabil pentru Uniunea Europeană, având în vedere că ar presupune și posibilitatea menținerii unei considerabile influențe a Rusiei în Ucraina.

– Scenariul 4 – stagnarea eforturilor de integrare europeană ale Ucrainei (Dead-End Road) – presupune ca relațiile UE-Ucraina să intre în impas, aceasta din urmă rămânând sub o puternică influență a Rusiei. Un astfel de scenariu are puține șanse de a se produce, având în vedere interesele Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii în zonă și, mai ales, măsurile concrete ale UE de sprijinire a dezvoltării Ucrainei (de pildă, implementarea de către Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2016, a Acordul de liber-schimb cu Ucraina, în pofida presiunilor Rusiei).

Oricare ar fi scenariul de evoluție, devine evidentă o redefinire a relațiilor Uniunii Europene cu Ucraina și, mai ales, o regândire a politicii UE cu Rusia, care să implice și măsuri concrete de sancționare a oricăror excese. Pentru Ucraina, existența unui conflict pe teritoriul său face imposibilă orice șansă de integrare europeană. În același timp, însă, lipsa unor măsuri concrete de ajutor din partea Uniunii Europene și absența unor perspective concrete de aderare ar putea duce la pierderea interesului Ucrainei pentru aspectele multilaterale de cooperare și, pe termen mediu și lung, chiar reorientarea către Rusia.

Lipsa unei solutii durabile si reciproc avantajoase la criza ucraineana nu a dus doar la accentuarea instabilitatii politice si economice din regiune, ci si la o interactiune tot mai conflictuala intre Rusia, Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii. Criza ucraineana a accelerat procesul care a condus la semnarea de catre Uniunea Europeana a Acordurilor de Asociere si a Acordurilor de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzator cu Georgia, Moldova si Ucraina. In vreme ce acordurile au inceput, treptat, sa isi faca simtite efectele pozitive in Georgia si Moldova, implementarea lor a fost intarziata in mod repetat in cazul Ucrainei, nu in ultimul rand din cauza presiunilor Rusiei. Ca urmare, s-au pierdut facilitati importante pentru modernizarea economica, iar instabilitatea politica si schimbarile frecvente de guvern au dominat.

Bibliografie

Documente, rapoarte, statistici:

Institutul European din Romania, Colectia de studii IER, Nr.23, Working Papers Series http://beta.ier.ro/documente/working_papers/WP_23_site.pdf

Polish-Swedish Proposal: Eastern Partnership, Ministry of Foreign Affairs of the Republic of Poland, http://www. msz.gov.pl/Polish-Swedish,Proposal,19911.html

Consiliul Uniunii Europene, Declarația comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic, Praga, 7 mai 2009; Bruxelles, 7 mai 2009 8435/09 (Presse 78) (OR. en), http://www.consilium.europa.eu/uedocs/ cms_data/docs/pressdata/RO/er/107634.pdf

Consiliul Uniunii Europene, Declarația comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic, Praga, 7 mai 2009; Bruxelles, 7 mai 2009 8435/09 (Presse 78) (OR. en), http://www.consilium.europa.eu/uedocs/ cms_data/docs/pressdata/RO/er/107634.pdf.

Agnieszka K. Cianciara, „Eastern Partnership – Opening a New Chapter of Polish Eastern Policy and the European Neighbourhood Policy?”, Analyses and Opinions, No. 4, June 2008, The Institute of Public Affairs, Warsaw, Poland, p. 13, preluat din documentul http://beta.ier.ro/documente/working_papers/WP_23_site.pdf

European Commission, Communication from the Commission to the European Parliament and the Council Barcelona Process: Union for the Mediterranean, COM(2008) 319 (Final), Brussels, 20 May 2008, http://ec.europa. eu/external_relations/euromed/docs/com08_319_en.pdf

Joint Declaration of the Paris Summit for the Mediterranean, Paris, 13 July 2008, http://www.ue2008.fr/webdav/site/ PFUE/shared/import/0713_declaration_de_paris/Joint_declaration_of_the_Paris_summit_for_the_MediterraneanEN.pdf%20

Jacques Keller-Noellet and Sami Andoura, „Quel avenir pour la Politique europeenne de voisinage?”, European Affairs Program, Working Paper, 2008/03, EGMONT – Royal Institute for International Relations, Brussels, http://beta.ier.ro/documente/working_papers/WP_23_site.pdf

European Commission, Communication from the Commission to the European Parliament and the Council Barcelona Process: Union for the Mediterranean, COM(2008) 319 (Final), Brussels, 20 May 2008, p. 8-9, http:// ec.europa.eu/external_relations/euromed/docs/com08_319_en.pdf

Press Release, IP/09/1113, Union for the Mediterranean: Commission increases its contribution to priority projects, Brussels, 10 July 2009, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/09/1113&format=HT

Institutul European din Romania, Colectia de studii IER, Nr.23, Working Papers Series http://beta.ier.ro/documente/working_papers/WP_23_site.pdf

European Union – EEAS(European External Action Service), The EU's Relations with Ukraine http://eeas.europa.eu/statements/docs/2014/140514_02_en.pdf

Analysis of the EU – UKRAINE relations in the context of the Association Agreement and related documents and the EU 2014-2020 FINANCIAL PERSPECTIVE, http://www.project-bridge.eu/datoteke/Actions2012/BRIDGE-ANALYSIS%20OF%20THE%20EU-UKRAINE%20RELATIONS.pdf

Fact Sheet, EU-Ukriaine Relations, http://eeas.europa.eu/statements/docs/2014/140514_02_en.pdf

Ukraine: Current Issues and U.S. Policy, Steven Woehrel Specialist in European Affairs, February 12, 2015, https://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33460.pdf

The Future of EU-Ukraine Relations Four Scenarios, http://library.fes.de/pdf-files/id-moe/10608.pdf

UE si Estul 2030, http://library.fes.de/pdf-files/id-moe/11246.pdf

Site-uri oficiale:

EBCMP, Consolidarea Managementului de Control la Frontiera, http://www.undp.md/border/Pol_vecin_ue.html

Site-ul Parlamentului European, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.4.html

Frank Belfrage, Swedish State Secretary for Foreign Affairs, Introductory remarks at SIPRI Roundtable on the Eastern Partnership, 4 September 2009, http://www.sipri.org/media/newsletter/newslettervisuals/sweden%200904

The Eastern Partnership, http://www.enpi-info.eu/maineast.php?id_type=2&id=743

Fise tehnice privind Uniunea Europeana, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.4.html

Press release, MEMO/09/333, Union for the Mediterranean, Brussels, 10 July 2009, http://europa.eu/rapid/ pressReleasesAction.do?reference=MEMO/09/333&format=HT

Site-ul oficial al Parlamentului European, http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.5.html

Site-ul oficial al Ucrainei, http://ukraine-eu.mfa.gov.ua/en/ukraine-eu/relations

Site-ul Parlamentului European http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.5.html

Comunicat de presa, privind implementarea acordului de liber schimb cu Ucraina, http://www.hotnews.ro/stiri-international-20077104-uniunea-europeana-implementa-din-2016-acordul-liber-schimb-ucraina.html

Site-ul oficial al Delegatiei Permanente a Romaniei la NATO, http://nato.mae.ro/node/269

North Atlantic Treaty Organization, http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_37750.htm?

Central Inteligence Agency, The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/up.html

Population Reference Bureau, http://www.prb.org/Publications/Articles/2014/ukraine-population.aspx

European Commission, EUROSTAT, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=enpr_etmain&lang=en

Trading Economics, World Bank, http://www.tradingeconomics.com/ukraine/gdp

Focus Economics, Ukraine Economic Outlook, http://www.focus-economics.com/countries/ukraine

STATISTA, The Statistic Portal, http://www.statista.com/search/?q=ukraine

Trading Economic, Ukraine Economic Indicators, http://www.tradingeconomics.com/ukraine/indicators

EUROSTAT, http://ec.europa.eu/eurostat/home?p_auth=zUCgsBY4&p_p_id=estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet&p_p_lifecycle=1&p_p_state=maximized&p_p_mode=view&_estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet_text=Ukraine&_estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet_sort=_score&_estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet_action=search&_estatsearchportlet_WAR_estatsearchportlet_publicationDate=2015

Council on Foreign Relations, http://www.cfr.org/nonproliferation-arms-control-and-disarmament/budapest-memorandums-security-assurances-1994/p32484

European Commission, http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/ukraine/#trade-goods_fig