Relatia Dintre Organizatie Si Institutie

În vederea stabilirii relației care se creează între organizație și instituție este necesară definirea acestora. Instituțiile sunt structuri relativ stabile de roluri, statusuri și relații sociale ce au ca scop satisfacerea unor nevoi ale oamenilor în societate sau îndeplinirea unor funcții sociale. Instituțiile sunt normative (fiind formate dintr-un ansamblu de reguli sau norme care definesc structura ordinii sociale, modelele de comportament, acțiune și relaționare socială) și constrângatoare din punct de vedere social (Vlăsceanu, 2003, pp. 85-86). Richard Scott prezintă următoarele caracteristici ale instituțiilor: sunt structuri sociale cu un grad ridicat de mobilitate; sunt compuse din elemente cultural-cognitive, reglatoare și normative care, alături de activitățile și resursele asociale acestora, oferă vieții sociale semnificație și stabilitate; în ciuda faptului că stau sub semnul stabilității, instituțiile se pot supune proceselor de schimbare; operează la diferite niveluri de autoritate și se transmit prin o serie de factori care includ sisteme simbolice, rutine, sisteme de relaționare și artefacte.

Organizația este definită ca o grupare de oameni care se organizează și își coordonează activitatea astfel încât să se atingă anumite obiective clar formulate. Ca exemplu putem menționa întreprinderile economice, partidele politice, școlile, spitalele. Organizațiile au o orientare structurală în vederea realizării cât mai eficiente a obiectivelor lor . Organizațiile sunt caracterizate de: structura organizațională, ce include mărimea organizației, rolurile, relațiile și diferențierea activităților din cadrul acesteia; controlul organizațional exercitat prin relațiile de autoritate și putere, ierarhia; comportamentul organizațional definit de scopurile, climatul și cultura organizațională; schimbarea organizațională care se realizează prin promovarea inovațiilor, dezvoltarea personalului .

Organizația reprezintă un caz particular de organizare instituțională (universitatea este o componentă a instituției educative). Atât instituțiile, cât și organizațiile oferă cadre structurale pentru a iniția și desfășura interacțiuni umane, instituțiile fiind responsabile de formularea regulilor sau normelor pentru interacțiuni, în timp ce organizațiile sunt actorii care dezvoltă strategii și acțiuni în contextul instituțional.

Astfel, structura normativă a instituțiilor oferă organizațiilor o bază de construcție. Mihaela Vlăsceanu prezintă trei forme în care se poate materializa relația dintre instituții și organizații. În prima formă a acestei relații instituțiile formează baza generativă a organizațiilor, oferind acestora prin sistemul lor normativ diferite oportunități de inițiere și funcționare a agenților colectivi, dar și constrângeri în ceea ce privește variabilitatea profiturilor și a peformanțelor organizațiilor .

A doua formă a relației dintre instituții și organizații le plasează pe cele din urmă drept agenți ai schimbării instituționale. Experiențele și viața socială din organizații devin sursa procesului de generare și schimbare instituțională, prin intermediul unor procese de negociere a semnificațiilor, de restructurare a sensurilor, semnificațiilor și regulilor .

Instituțiile promovează statornicia, principala lor proprietate fiind reproductibilitatea. Raportarea la regula instituțională este rutinieră, fiind activat modelul de comportament care corespunde respectivei reguli. Blocajele interactive sau abaterile repetate de la norme generează actualizarea sau revizualizarea normelor sau regulilor instituționale. Astfel ia naștere instituționalizarea ca proces de negociere intersubiectivă a semnificațiilor și acțiunilor. În a treia formă a relației dintre instituții și organizații, cele din urmă devin cadrul de desfășurare a instituționalizării și a dezinstuționalizării, organizațiile fiind influențate nu numai de oportunitățile și constrângerile instituționale, cât și de alte oportunități și constrângeri ce țin de tehnologie, venituri, orientarea preferințelor și intereselor politice .

În concluzie, între instituții și organizații există o relație de interdependență. Ambele oferă un cadru de desfășurare interacțiunilor umane, cu deosebirea că organizațiile se referă la modalitatea de manifestare a strategiilor și abilităților necesare oamenilor pentru a aplica regulile, în timp ce instituțiile se referă la modul în care se creează și evoluează interacțiunile umane.