Psychological Profiler Osama Bin Laden
PSYCHOLOGICAL PROFILER
STUDIU DE CAZ
OSAMA BIN LADEN
PSYCHOLOGICAL PROFILER
STUDIU DE CAZ
OSAMA BIN LADEN
Terorismul, într-un sens larg, semnifică încercarea de a atinge anumite obiective politice prin folosirea violenței și prin producerea unui climat de frică, teamă și nesiguranță (Heywood, 2011). Cu toate acestea, terorismul este un termen semnificativ doar dacă poate fi deosebit de alte forme de violență. Terorismul se distinge de războiul convențional prin faptul că reprezintă o armă a celor slabi, o tactică adoptată de cei ce nu au o posibilitate reală de a înfrânge un oponent într-o luptă cu mijloace convenționale. (Cranshaw, 1983).
Evenimentele din ultima perioadă tind să redefinească această viziune asupra terorismului prin extinderea acestui fenomen la nivel global și prin schimbarea naturii sale, demonstrată de evenimentele din 11 septembrie, ca fiind una extrem de brutală, letală, fără constrângeri morale, putând fi considerată o luptă totală. Tragedia din 11 septembrie 2001 a avut un impact major nu doar asupra Statelor Unite ale Americii ci și asupra întregului glob, importanța securității colective și individuale redevenind o prioritate. Astfel, înțelegerea fenomenului terorist și a motivațiilor ce stau la baza acestuia constituie un punct major de interes.
Osama bin Laden, ca și alți extremiști religioși, este produsul experiențelor sale de viață, a educației, a contextul politic în care a crescut, a lumii și a ideologiei religioase pe care a moștenit-o, ideologie ce stă la baza acțiunilor sale și reprezintă justificarea pentru modalitatea prin care a ales să își atingă obiectivele.
Obiectivul acestei lucrări este de a contura profilul psihologic al lui Osama bin Laden, liderul organizației al-Qaeda, de a analiza comportamentul și politicile sale așa cum reies ele din principalele caracteristici ale personalității sale: trăsături excepționale, caracteristici funcționale, stilul de conducere. De asemenea, lucrarea își propune să analizeze și contextul său de dezvoltare psihologică în vederea unei conexiuni cu acțiunile sale prezente.
Metodologia prin care această lucrarea a fost realizată se împarte în două categorii: metoda cantitativă (istoriometria, complexitatea integrată a expresiilor liderilor, codificarea operațională a discursurilor și expresiilor, măsurarea obiectivă a motivațiilor); metoda calitativă prin care profilul a fost schițat pe baza materialelor informative diverse precum și pe analiza psihologică și strategică și interpretarea acestora.
Osama bin Laden este un lider cu obiective clare, atent detaliate și care își onorează promisiunile, calm, răbdător, aparent pios, profesional, determinat și orientat spre scop, responsabil pentru cuvintele și acțiunile sale, însă exploatativ cu ceilalți, extrem de ambițios, lipsit de empatie și sfidător. Ceea ce a dus la transformarea sa dintr-un erou național, un luptător al jihadului local la cel mai cunoscut terorist internațional este gândirea sa divizată, în alb și negru, stilul său cognitiv împărțind lumea în „noi” și „ei”, „moral” și „imoral”.
Ideologia și acțiunile sale au un caracter global iar înțelegerea motivațiilor sale este imperativă întrucât acesta reprezintă un simptom al unui fenomen mult mai complex și la fel de prezent chiar și după moartea sa.
SUMMARY
Terrorism, in a broad sense, means trying to achieve certain political goals by using violence and by producing a climate of fear, apprenhension and uncertainty (Heywood, 2011). However, terrorism is a meaningful term only if it can be distinguished from other forms of violence. Terrorism is distinguished from conventional war by the fact that it is a weapon of the weak, a tactic often adopted by those who do not have a real opportunity to defeat an opponent in a fight with conventional means. (Cranshaw, 1983).
Recent events tend to redefine this vision by extending this phenomenon of terrorism globally and by changing its nature, demonstrated by the events of September 11, as extremely brutal, lethal without moral constraints, it could be considered a total battle. The tragedy of 11 September 2001 had a major impact not only on the US but the entire world, the importance of individual and collective security regained priority. Thus, understanding terrorism and its underlying motivations represent a major point of interest.
Osama bin Laden, like other religious extremists, is the product of his experiences of life, education, increased political context, the world and the religious ideology inherited, ideology underlying its actions and representing the justification for the method of choice to achieve his goals.
The objective of this paper is to outline the psychological profile of Osama bin Laden, leader of al-Qaeda, to analyze the behavior and policies as they emerge from the main characteristics of his personality: exceptional features, functional characteristics, leadership style. The paper also aims to analyze the psychological development and its context to a connection with his present actions.
The methodology by which the work was performed is divided into two categories: quantitative method (historiometry, integrated complexity of expressions leaders, operational encoding speech and expression, objective measurement motivations); qualitative method that has been sketched profile based on various information materials as well as psychological and strategic analysis and interpretation.
Osama bin Laden is a leader with clear, detailed objectives and carefully honor his promises, calm, patient, seemingly pious, professional, determined and goal oriented, responsible for his words and actions, but exploitative with others, extremenly ambitious, defiant and lacking empathy. What led to the transformation of a national hero, a warrior of jihad local to an international terrorist is his thought which is divided in black and white, his cognitive style dividing the world into "us" and "them", "moral "and" immoral".
His ideology and actions have a global character and understanding his motivations is imperative as it is a symptom of a much more complex phenomenon and as present even after his death.
INTRODUCERE
Terorismul, ca fenomen global, constituie un subiect de mare interes atât pentru comunitatea științifică, puterea politică, populație sau statele în sine. Au existat eforturi academice continue de a defini terorismul, sau mai mult, de a-l deosebi de alte forme de violență sau acte criminale. Termenul de terorism este deseori asociat cu o ideologie și prezintă o anumită încărcătură emoțională însă, ca și fenomen, nu este nelipsit de controverse în încercarea de a-l defini.
Într-un sens general, terorismul reprezintă violența sau amenințarea folosirii acesteia cu scopul obținerii unui obiectiv sau avantaj politic. Această încercarea de a defini acest concept implică o varietate mare de acte ce se încadrează sub simbolul terorismului. Cu toate acestea, evenimentele din 11 septembrie din Statele Unite ale Americii au redefinit conceptul de terorism, adăugându-i o dimenisiune extremistă, deosebit de brutală și aparent fără justificare.
La o evaluare superficială, răspunsul la întrebarea de ce devin anumiți oameni teroriști sau de ce s-au angajat în anumite acte, poate avea drept răspuns faptul că sunt nebuni, psihopați sau suferă de anumite tulburări psihice. Alte presupuneri legate de cei ce comit acte teroriste îi încadrează ca fiind imaturi, instabili economic, suferă de traume din copilărie, fanatici religioși, având deja un record criminal, ignoranți, crescuți în medii defavorizante și suferă de o boală mentală. Cu toate că inițial pare a fi greu de crezut că o persoană capabilă de acte reprobabile împotriva altor oameni este perfect sănătoasă și normală, există puține dovezi că teroriștii ar suferi de psihopatalogie conform DSM.
Și atunci care este motivația din spatele actelor teroriste? Cum devine un anumit individ capabil de a comite acte împotriva semenilor săi? Mai mult, cum devine un anume individ liderul unei organizații globale al cărui scop este schimbarea lumii prin comiterea unor acte teroriste?
Cu toate că terorismul nu reprezintă un fenomen nou, a câștigat o importanță deosebită în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 și a declarării de Război împotriva terorii de către Statele Unite ale Americii. Atacul fără precedent din 2001 și consecințele sale au reliefat importanța studierii acestui fenomen, ca unul de actualitate, prezent mai mult ca niciodată la nivel global.
Există o gamă variată de motivații ale acestor acte însă de o importanță vitală este înțelegerea psihologiei grupului în implicarea și comiterea actelor teroriste și mai puțin a psihologiei individuale. Psihologia socială, a grupului, sentimentul de identitate colectivă reprezintă cel mai bun mod de înțelegere a psihologiei terorismului precum și a comportamentului terorist.
Înțelegerea identității colective devine astfel, de o necesitate vitală din punct de vedere psihologic, este necesară explicarea terorismului prin prisma principiilor psihologice în vederea unei mai bune comprenhensiuni a fenomenului precum și a reacțiilor noastre. Pentru a putea preveni sau minimiza efectele terorismului, se necesită înțelegerea tutror aspectelor ce compun acest fenomen: componenta emoțională, socială, intelectuală, culturală, religioasă, etc. Mai mult decât atât, se cere o înțelegere a modului prin care toate aceste componente creează o identitate colectivă suficient de puternică pentru a deposeda un anumit individ de identitatea sa proprie, de a lupta în numele unei cauze comune.
Această nevoie de apartenență la grup, disponibilitatea de a renunța la identitatea individuală în favoarea celei colective, este baza pe care liderul unei astfel de organizații o folosește pentru a atrage adepți. “Este important să se facă distincția între lideri și adepți. Rolul liderului este crucial în atragerea indivizilor alienați, frustrați într-o organizație coerentă. Liderul oferă un mesaj unificator ce conferă sens care exprimă o justificare religioasă, politică, ideologică adepților săi disparați.“ (Post, 2005, 8)
Astfel, potrivit lui Freud (1921), un lider rezultă din potrivirea nevoilor și așteptărilor grupului prin intermediul ideilor sale precum și prin intermediul calităților sale personale. El, de asemenea, trebuie să fie ținut într-o stare de fascinație de o credință puternică într-o idee pentru a trezi la rândul său credința grupului.
Astfel, motivația din spatele acestei lucrări rezidă din încercarea de a înțelege și a contura portretul unui lider terorist, ce poate reprezenta mai departe un mijloc de a înțelege psihologia și motivația adepților ce sunt atrași de mesajele sale.
Studiul de față urmărește să analizeze intr-un punct de vedere psihologic comportamentul lui Osama bin Laden, simbolul terorismului contemporan precum și al organizației al-Qaeda. Conturarea profilului lui bin Laden se bazează pe analiza trăsăturilor sale de funcționare, contextul de dezvoltare și ipotezele generale de dezvoltare, stilul de conducere și nu în ultimul rând, caracteristicile sale remarcabile. Osama bin Laden este un lider calm, răbdător, elocvent, încrezător în sine și tocmai aceste trăsături sunt cele care îl fac periculos.
Obiectivul acestei lucrări nu este doar realizarea profilului lui Osama bin Laden ca și lider ci și încadrearea acestuia în contextul larg al fenomenului terorist, înțelegerea psihologiei organizațiilor teroriste și modul în care acestea se formează, relația dintre Osama bin Laden și adepții săi.
Apartenența la un grup a jucat întotdeauna un rol major în modelarea individului și anumite acțiuni ale sale, ca expresie colectivă ce depășesc barierele individuale. Ca entitate singulară, sunt rare cazurile în care un individ a folosit terorismul ca instrument de obținere a unui obiectiv, terorismul fiind văzut mai mult ca o activitate de grup.
Dificultatea realizării acestei cercetări explorative a constat în faptul că nu există date complete și verificate despre acțiunile și viața sa, există foarte multe presupuneri cu privire la acțiunile organizației al-Qaeda și modul său de funcționare, numeroase teorii ale conspirației ce predomină perioada post 11 septembrie, precum și dificultatea de a integra religia în acest proces de cunoaștere și a o înțelege ca parte integrantă, ca stil de viață și putere normativă.
CADRUL TEORETIC
Au existat eforturi academice continue de a defini terorismul, sau mai mult, de a-l deosebi de alte forme de violență sau acte criminale. Termenul de terorism este deseori asociat cu o ideologie și prezintă o anumită încărcătură emoțională însă, ca și fenomen, nu este nelipsit de controverse în încercarea de a-l defini.
În Oxford English Dictionary (1971, 3268), terorismul este definit ca un sistem al terorii, 1. Guvernare prin intimidare direcționat și condus de către partidul în putere în Franța în timpul revoluției din 1789-1794; sistemul „Terorii” 2. gen. O politică ce intenționează să îi afecteze prin teroare pe cei împotriva cărora este adoptată; utilizarea mijloacelor de intimidare; actul terorizării sau condiția de a fi terorizat.
Popularizarea termenului a fost făcută în timpul Revoluției Franceze și avea, contrar definiției actuale, o conotație pozitivă. Regimul terorii din timpul revoluției a fost utilizat în vederea stabilirii ordinei de către noul regim revoluționar, pentru consolidarea statului prin intimidarea contra-revoluționarilor sau alți disidenți. În acea perioadă, terorismul era asociat cu idealul democrației și păcii, crearea unei societăți mai bune prin înlocuirea unui sistem corupt și nedemocratic. Cu toate acestea, regimul terorii a depășit granițele obiectivului de menținere a democrației și termenul de terorism a devenit asociat cu noțiunea de abuz de putere și implicații criminale (Hoffman, 2007).
În sens general, terorismul implică folosirea violenței sau amenințarea folosirii violenței ca un mijloc de a obține anumite obiective într-un context politic (Horgan, 2005). Din această definiție se desprinde caracteristica principală a terorismului și anume că este o formă de violență politică ce își indeplinește obiectivele prin instaurarea unui climat de frică. În acest caz, violența pare a fi manifestată într-un mod foarte specific, mai mult la nivel psihologic decât fizic, nu neapărat prin moarte ci prin inducerea unei stări de anxietate legată de posibile amenințări viitoare, prin frica permanentă de un posibil atac.
Terorismul, de asemenea, este o formă distinctă de acțiune politică ce urmărește să amenințe abilitatea statului de a asigura securitatea cetățenilor săi și de a obține astfel legitimitate (Townshed, 2002). De aici reiese faptul că terorismul atacă însuși nevoile de bază ale individului pentru a supraviețui și anume securitatea, integritatea sa fizică. Nevoia de securitate a fost încă de la începutul omenirii un factor cheie, așa cum rezultă și din piramida lui Maslow, unde nevoia de securitate a fost plasată imediat după nevoile fiziologice ca nivel al importanței.
Într-un sens pragmatic, conceptul de securitate poate fi considerat echivalent cu cel de „absență a pericolului” și insecuritate cu „prezența unui pericol” și una dintre cele mai vechi și faimoase definiții ale securității îi aparține lui Wolfers (1952) și se referă la faptul că securitatea, într-un sens obiectiv, măsoară absența unui pericol asupra valorilor deținute, iar intr-un sens subiectiv, măsoară absența fricii că astfel de valori vor fi atacate. Insecuritatea pe care o resimte individul atunci când se confruntă cu posibilitatea unui atac sau cu amenințarea unui atac se leagă de un alt concept-și anume cel de putere. Puterea devine un obiectiv în sine atunci când vorbim de terorism, fiind modalitatea de a obține schimbarea, aceasta legitimându-i acțiunile dar în același timp, controlează populația prin menținerea ei într-o stare de teroare.
O concluzie ce poate fi trasă în urma acestor definiții este faptul că terorismul urmărește un obiectiv ce se încadrează într-un context politic, ce poate fi justificabil în sine, însă o face prin folosirea mijloacelor incorecte. Majoritatea actelor teroriste sunt direcționate către persoane civile, necombatanți, ce nu reprezintă daune colaterale care pot apărea într-o acțiune militară legitimă și care nu este făcută cu scopul de a ucide, iar astfel scopul implicit al actului terorist devine imoral. Mai mult decât atât, dimensiunea psihologică a acestui fenomen și faptul că instalarea stării de frică este modalitatea prin care își atinge scopurile, poate duce la întrebarea dacă poate fi sau nu terorismul văzut și analizat din punct de vedere obiectiv. Însă, dacă într-o acțiune militară legitimată de către stat, daunele colaterale sunt justificate prin faptul că nu reprezintă efectul unei acțiuni intenționate, pot teroriștii folosi aceeași logică pentru a-și justifica acțiunile?
Având în vedere că nu există o trăsătură psihologică sau o personalitate particulară ce poate fi folosită pentru a descrie un terorist sau pentru a-l deosebi de un alt individ, o examinare mai amănunțită a liderilor organizațiilor teroriste poate oferi un cadru de înțelegere a motivațiile adepților și modul în care anumite organizații funcționează.
Există o literatură de specialitate amplă în ceea ce privește conceptul de lider iar majoritatea pun accent pe trăsăturile liderilor, rezultatele strategice, factorii de mediu, procesul de transformare, însă acestea par a fi mai mult atribute ale conducerii și nu esența ei. Astfel, conceptul de leadership poate definit ca: “persoana care, datorita statutului sau formal și/sau informal (putere, prestigiu, influență), mobilizează, organizează și conduce membrii și activitățile grupurilor înspre fixarea și atingerea scopurilor acestora” (Chelcea, Ilut, 2003).
Numeroasele teorii ce pun accent pe stilul de conducere se pot împărți în 8 mari categorii: teoria „omului mare” ce subliniază faptul că liderii au o capacitate innăscută de a conduce, se nasc cu o anumită personalitate și posedă anumite caracteristici ce implică abilitatea de a învăța să conducă; teoria trăsăturilor încearcă să răspundă la întrebarea ce se formulează din prima teorie și anume: care sunt trăsăturile comune găsite la lideri însă există puține corelații pentru a formula un cadru concret; teoriile comportamentale, situaționale și a contingenței pun accentul mai mult pe factorii situaționali și de mediu, caracteristicile liderilor și adepților precum și pe acțiunile indivizilor și mai puțin pe abilitățile lor mentale; teoria participativă sugerează că eficacitatea liderului este mai bună dacă ia în considerare și sugestiile sau ideile altor grupuri sau persoane în așa fel încât membrii grupului să se simtă mai implicați în procesul de decizie; teoria managementului, contrar celei participative, sugerează că liderul trebuie să conducă printr-un sistem de recompense și pedepse, și nu în ultimul rând teoria relațională sau transformațională pune accentul pe conexiunea dintre lider și adepții săi, această relație fiind folosită pentru atingerea unor obiective iar liderul este cel responsabil de procesul de transformare al adepților (Fletcher, 2012).
Toate aceste teorii nasc o gamă variată de întrebări în ceea ce privește stilul de conducere a unui individ și ce anume îl face lider legitim. Cum anume un individ reușește să se impună și să atragă adepți? Trăsăturile acestuia sunt înnăscute sau sunt învățate și modelate în funcție de context?
În urma unei analize a celor mai importante grupări teroriste, liderii acestor organizații pot fi împărțiți în 2 categorii: contractori și freelanceri. Distincția evidențiază de fapt o diferență importantă între vechea generație de lideri teroriști și noua generație de teroriști internaționali. Contractorii sunt acei lideri teroriști ce au fost angajați de statele paria, care susțin terorismul, sau de o anumită entitate guvernametală a unui astfel de regim iar exemple de astfel de lideri îi includ pe includ Abu Nidal, George Habash a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) și Abu Abbas a Frontului de Eliberare a Palestinei (PLF). Freelanceri sunt lideri de organizații de terorism care sunt complet independenți de stat, dar care pot să se înțeleagă cu un astfel de regim pe termen scurt. Exemple elocvente de freelanceri îi pe includ Sheikh Omar Abdul Rahman, Ahmed Yousef Ramzi, și Osama bin Laden. Contractorii, cum ar fi Abu Nidal, George Habash, și Abu Abbas sunt reprezentativi pentru stilul vechi al terorismului internațional cu risc ridicat. După anii 1990, consecințele și represaliile politice au făcut contractarea unor astfel de servicii mai riscantă iar în schimb, cei care au operat independent de stat au efectuat multe dintre cele mai importante acte de terorism din ultima perioadă (Hudson, 1999).
OBIECTIVELE CERCETĂRII
Pentru a putea înțelege complexitatea fenomenului terorist și consecințele acestuia asupra populației și ordinii globale, este necesară o înțelegere a motivațiilor acestor acte, scopul lor precum și o analiză și înțelegere a omului din spatele unor acțiuni și atentate.
Conform declarațiilor multor asociați musulmani ai lui Osama bin Laden și a multor occidentali ce l-au intervievat, acesta pare a fi un musulman pios, un om de familie dedicat, un comandant talentat, concentrat și răbdător, un orator sincer și elocvent, un om de afaceri de succes, un individ ce posedă onestitate intelectuală, compasiune, umilință și curaj (Scheuer, 2006). Judecând după aceste caracterizări, pare de necrezut că un astfel de om conduce o organizație capabilă de acte reprobabile și de o forță distructivă atât de mare.
Unul din obiectivele aceste lucrări este de a înțelege motivația lui Osama bin Laden în lupta sa împotriva Vestului, a Statelor Unite ale Americii, precum și împotriva oricărui oponent al regimului și stilului de viață musulman. Cum a ajuns un astfel de om dintr-un luptător al cauzei din Afganistan în simbolul terorismului internațional? Care sunt trăsăturile de caracter ce l-au ajutat să devină lider și să se mențină ca simbol al jihadului? Care a fost contextul de dezvoltare al lui Osama bin Laden și care sunt trăsăturile sale de funcționare? Aceastea sunt cele mai importante întrebări la care lucrarea de față încearcă să răspundă.
Ipoteza de la care pornește lucrarea prezentă sugerează că Osama bin Laden nu suferă de psihopatalogie, însă abordarea sa ideologică a relațiilor internaționale este de natură iluzorie, obiectivul său ideologic nu doar că este imposibil de atins însă sugerează și o disonanță cognitivă, o diferenșă între realitatea obiectivă și ideologie, o împărțire a lumii între „noi” și “ei”, între “corect “ și “incorect”, între “moral“ și “imoral”. Această disonanță cognitivă este ceea ce Gertrude Himmelfarb (1993) definește ca fiind diferența dintre realitate și ideologie ce doar oamenii cu adevărat învățați și deștepți pot avea.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Profilul psihologic denotă înregistrarea și analizarea caracteristicilor psihologice și comportamentale a unei persoane sau evaluarea cuiva prin aceste mijloace (Bloom, 2013). Profilul unui lider este creat pentru a analiza diversele sale caracteristici psihologice precum structura de personalitate, tiparele de comportament, trăsăturile sale excepționale, caracteristicile stilului său de conducere și cum acestea i-au influențat comportamentul său ca și lider.
Lucrarea prezentă reprezintă un studiu de caz și astfel o cercetare explorativă, o analiză obiectivă a materialelor disponibile, cele mai multe provenind din media, o încercare de sortare și analizare a acestora cu scopul unei evaluări a personalității. În urma unei analize a literaturii de specialitate ce vizează profilul psihologic al liderilor sunt reliefate două tipuri de metodologii și anume:
Metoda cantitativă precum istoriometria (Simonton, 1990), complexele integrate in expresiile liderilor (Suedfeld, 1994; Suedfeld, Tetlock si Thachuk, 1996; Marfleet, 2000; Schafer si Crichlow, 2000; Wallace, Suedfeld și Thachuk, 1996; Wallace, Suedfeld și Thachuk, 1993), codificarea operațională a discursurilor și expresiilor (Marfleet, 2000; Schaefer si Crichlow, 2000; Walker și Schaefer, 2000), măsurarea obiectivă a motivatorilor ((Dille, Young, 2000). Aceste metode permit cercetătorului să selecteze probe aleatorii din materialele informative și să le evalueze cantitativ însă nu acoperă toate caracteristicile de personalitate ale unui lider.
Metoda calitativă prin care profilul psihologic este schițat pe baza unor informații diverse precum interviuri, biografii, declarații publice. Analiza se bazează pe analiza calitativă a informațiilor și pe capacitatea de interpretare și intuiție a cercetătorului. Intuiția este o caracteristică vitală în crearea unui profil psihologic (Hazelwood et al. 1995).
Lucrarea prezintă în mod obiectiv profilul psihologic al lui Osama bin Laden folosind metoda calitativă de analiză ce se bazează pe analiza de conținut. Colectarea sistematică a datelor reprezintă suportul și cadrul de realizare a acestui studiu de caz. Sursele sunt reprezentate de publicații despre Osama bin Laden, literatura de specialitate ce îl prezintă în cadrul conceptului de terorism precum și propriile sale declarații și interviuri în media.
PSIHOLOGIA TERORISMULUI
Atunci când vorbim de psihologia terorismului ca fenomen global, am precizat anterior că acesta este un mijloc de obținere a unui obiectiv politic prin folosirea violenței însă trebuie specificată o trăsătură distinctă a terorismului așa cum subliniază Schmid (1983), ce pune accentul pe diferența dintre ținta violenței și ținta atenției. Ținta violenței o reprezintă atacul asupra civililor nevinovați precum angajații din World Trade Center în cazul atacurilor din 11 septembrie 2001, pe când ținta atenției se împarte în trei categorii: ținta terorii, ținta cererilor și ținta influenței. Una din țintele atacurilor din 11 septembrie a fost terorizarea populației ca un mijloc de a atinge un scop. Acest scop a fost subliniat de Sulaiman Abu Ghaith, un purtator de cuvant al lui Osama bin Laden, într-o declarație a organizației al-Qaeda din 14 octombrie 2001 publicată de postul BBC, ce a oferit sfaturi ca cei care resping politicile nedrepte ale Statelor Unite ale Americii să nu lucreze în clădiri înalte sau să călătorească cu avionul pentru că există în continuare mii de musulmani dornici să moară și atacurile nu se vor opri, însă audiența sa nu era formată doar din musulmani ci și din publicul american iar scopul acestor declarații au fost de propaga mai departe teroarea cauzată de atacurile din 2001.
Violența folosită în actele teroriste este, prin urmare, un tip special de violență menită să producă efecte nu doar fizice ci și psihologice pe termen lung. Cu toate că la o judecată superficială a indivizilor ce comit astfel de acte se pune accentul pe anormalitatea lor, nu există dovezi cum că aceștia ar suferi de tulburări psihotice. Mai mult decât atât, aceștia sunt normali din punct de vedere psihologic și așa cum Crenshaw (1981) subliniază trăsătura lor comună este exact normalitatea. În urma unei analize a psihologiei grupărilor teroriste concluzia a fost că teroriștii nu suferă de vreo psihopatalogie izbitoare (McCauley, Segal, 1987).
Aceastea fiind spuse, care este modalitatea de organizare și funcționare a acestor grupări? Care este motivația ce stă la baza atragerii adepților către o anumită cauză?
PSIHOLOGIA ORGANIZAȚIILOR TERORISTE
Apartenența la un grup a jucat întotdeauna un rol major în modelarea individului și anumite acțiuni ale sale, ca expresie colectivă ce depășesc barierele individuale. Ca entitate singulară, sunt rare cazurile în care un individ a folosit terorismul ca instrument de obținere a unui obiectiv, terorismul fiind văzut mai mult ca o activitate de grup.
Mai mult, opiniile politice sunt mai puternic prezise de interesul grupului decât de propriul interes. Același lucru se aplică în cazul acțiunii, grupul fiind un predictor puternic când ne referim la o confruntare sau un protest politic. Astfel, după cum susține Clark McCauley (apud Stout, 2004) identificarea cu un grup face sacrificiul să fie justificabil pentru indivizi ce nu sunt personal frustrați sau nu sunt exclusiv extremiști în opinii. Terorismul pare a fi o activitate organizată ce implică un număr relativ mare de oameni, fiecare având un rol, ceea ce poate susține foarte ușor iluzia că individul este o parte esențială a grupului respectiv și face ideea sacrificiului mai ușoară.
Tipologia gruparilor teroriste cuprinde profilurile si aplicațiile teroriste pe glob, formele sinucigașe și psihologia actelor criminale săvârșite de grupări. Unicitatea fiecărei grupări teroriste este dată de forma de legitimare, violență sau teroare, iar actele criminale sunt adesea susținute de o doctrină politico-religioasă ridicată la rang divin, bine implementata în rândul adepților. Grupări teroriste pot fi găsite în toate părțile globului și pot fi clasificate în patru categorii generale: naționalist separatiste (de ex. IRA), fundamentalist religioase (Al Qaeda, Hamas), nou-religioase (Aum Shinrikyo), sau social-revoluționare (FARC) (Delcea, 2003).
În ceea ce privește tipurile terorismului, cel fundamentalist islamic este unul dintre cele mai periculoase forme luate de terorism întrucat folosește violența în scopuri de natură religioasă, având ca ținte statul Israel și aliații săi occidentali iar adepții săi tind să își dorească provocarea unor schimbări purificatoare. Deoarece aceștia nu sunt preocupați de formarea unui grup politic ci ăși urmăresc propria viziune religioasă, nu sunt constrânși de nimic altceva și își permit utilizarea unei violențe nelimitate și asupra unui număr nelimitat de ținte, în principiu tot ce este împotriva viziunii lor religioase, de la orice stat/persoană care apară Israelul la orice persoană ce nu face parte din religia islamică. Printre cele mai cunoscute retele sunt Al Qaida, Organizatia Hamas și Gruparea Al-Jihad sau Gruparea Islamica (Delcea, 2003)
Filosofia lui Sayyid Qutb, ideolog al Frăției Musulmane, arată că ideologia Al Qaeda este pur și simplu o reambalare a lucrărilor Qutb pentry a justifica martiriul ca o formă etică de jihad și evlavie. În special, Qutb a considerat că guvernul secular American este un afront la adresa islamului. Această noțiune a fost adoptată de bin Laden pentru a justifica ura lui față de guvernul saudit și Occident. Astfel, Osama bin Laden a căutat să întoarcă Islamul împotriva Occidentului si să stabilească un nou regim islamic cu el la față. După atacurile din 11 septembrie, perioada de război și imposibilitatea de a sigura o securitate totală, Occidentul a fost forțat să devină suspicios și terorizat.
Astfel, observând diferența de cauze și perspective la nivelul organizațiilor teroriste, putem spune că nu motivația individuală sau psihopatalogia unui singur individ poate explica fenomenul terorist sau de ce unii oamenii sunt implicați in acte teroriste ci mai degrabă psihologia grupului, organizarea sa și identitatea pe care i-o oferă individului duce la o mai bună înțelegere a comportamentului.
Identitatea colectivă este extrem de importantă în cadrul acestor organizații întrucât adepții săi practic își abandonează identitatea individuală în numele organizației iar scopurile acesteia sunt mai importante decât propriul bine. În același timp, această subordonare reprezintă pentru lider baza pe care își organizează gruparea. El este cel care le oferă un cadru organizat și justificare bazată pe ideologie, religie, politică într-un mesaj ce canalizează toate acțiunile lor și le dă un sens .
Dacă ne referim în continuare la terorism ca un proces de grup, ceea ce atrage un individ în organizația teroristă este și ceea ce îl menține acolo iar unificarea grupului se face prin angajament și dedicare pentru „cauză”. Conformarea extremă și obediența strictă sunt tehnicile organizaționale prin care liderii mențin eficiența grupului. Menținerea nivelului de conformism este esențial, și având un scop comun și un simț al unității grupului prin identificarea unui „dușman” comun, facilitează acest lucru.
PSIHOLOGIA TERORISTULUI
La o evaluare superficială, răspunsul la întrebarea de ce devin anumiți oameni teroriști sau de ce s-au angajat în anumite acte, poate fi faptul că sunt nebuni, psihopați sau suferă de anumite tulburări psihice. Alte presupuneri legate de cei ce comit acte teroriste îi încadrează ca fiind imaturi, instabili economic, suferă de traume din copilărie, fanatici religioși, având deja un record criminal, ignoranți, crescuți în medii defavorizante și suferă de o boală mentală. Cu toate că inițial pare a fi greu de crezut că o persoană capabilă de acte reprobabile împotriva altor oameni este perfect sănătoasă și normală, există puține dovezi că teroriștii ar suferi de psihopatalogie conform DSM.
Și atunci, care este explicația pentru care oamenii sunt capabile de asemenea acte? Există importante experimente psihologice ce analizează conformismul și în cadrul acestuia, capacitatea de a face rău altor oameni. Cele mai importante experimente sunt cele ale lui Asch pe conformitate socială, cele ce au analizat obediența în fața autorității ale lui Milgram, și investigarea vieții în mediul carceral de către Zimbardo. Aceste studii arată faptul că oamenii sunt capabili să fie de acord cu o decizie pe care propria judecată o consideră ca fiind greșită și se conformează ideii grupului (Asch), că obediența față de autoritate îi poate determina să comită acte fără o responsabilitate morală și că, in anumite circumstanțe, pot cauza rău unei persoane nevinovate împinși de tendința puternică de obediență față de o figură a autorității (Milgram), și nu în ultimul rând, studiile arată că acțiunile noastre au caracter formativ, că ceea ce facem poate rezulta în ceea ce suntem (Zimbardo). Astfel, se poate explica cum o persoană asimilată în cadrul unei organizații teroriste își poate asuma cu ușurință rolul (Zillmer, 2006).
Aceste studii arată faptul că psihologia gupului poate influența decisiv actele unei persoane ce alminteri dețineau valori convenționale și cum o figură de autoritate, cu ajutorul instrumentelor necesare și a mesajului corect, poate reduce responsabilitatea morală, poate induce comportamente dăunătoare în numele unei cauze ce pare a fi justificabilă.
Cu toate că nu există o psihologie anormală a teroristului, literatura de specialitate prezintă anumite teorii ce persistă și încearcă să răspundă la întrebarea cum devine un individ terorist, care sunt factorii ce determină exteriorizarea și se concretizează în anumite acțiuni. Ipotezele acestui proces pot fi sumarizate în teorii de frustrare-agresiune, narcisism și narcisism-agresiune, și influențe psihodinamice.
Ipoteza bazată pe frustrare-agresiune se caracterizează pe existența unei diferențe între expectanțe și satisfacerea nevoilor. Un grup își poate concretiza acțiunile în conflicte violente ca răspuns eșuat în a-și rezolva problemele pe fondul unui statut neprivilegiat și dezavantajat (Horgan, 2005). În momentul în care individul dorește să își atingă anumite obiective și nu este capabil, apare frustrarea ca o reacție defensivă, devenind fondul pe care anumiți indivizi pot fi atrași într-o anumită organizație și pot alimenta necesitatea acțiunii.
Ipoteza narcisismului agresiv s-a dezvoltat din nevoia de a caracteriza personalitatea terorismului. Pe fondul furiei narcisiste, terorismul apare ca o încercare de a obține controlul și de a-l menține prin intimidare. Un susținător al acestei ipoteze este Jerrold M. Post care identifică ca și trăsătură specifică a celor care sunt implicați în terorism, bazarea pe externalizarea și gândirea în termeni absolutiști, alb și negru sau totul sau nimic, acestea fiind mecanisme găsite la persoane cu tulburări narcisiste sau borderline. Disocierea este un mecanism caracteristic definit de un anumit tip de traumă psihologică în copilărie (traumă narcisistică) iar persoanele ce prezintă un concept deteriorat despre sine eșuează în a se integra complet și se cataloghează în termeni precum” eu” și „nu eu” și au nevoie de cineva pe care să îl învinovățească pentu slăbiciunile sau eșecurile sale (Hudson, 1999)
Teoria psihodinamică se bazează pe lucrările lui Sigismund Freud, și caracterizează comportamentul uman ca fiind influențat de o serie de dorințe subconștiente, în stare latentă, și care s-au dezvoltat ca un produs al unor conflicte nerezolvate din copilărie (Horgan, 2005)
Acțiunile și motivațiile teroriștilor sunt studiate cu mare interes oferind explicații precum că sunt rezultatul gândirii logice și a alegerilor strategice în urmărirea unui scop rațional sau că sunt contrar, împinși și motivați de forțe psihologice. Nu în cele din urmă, se vorbește despre o ruptură morală în acțiunile și ideile teroriștilor, așa cum sugerează Davis (2004).
Mai mult decât atât, motivațiile și ideile lor devin mai puternice atunci când sunt unificate la nivel de grup. Indivizii sunt atrași sau nu de un grup în funcție de cât de similare sunt atitudinile, valorile sau credințele. Reciprocitatea este, de asemenea un concept important când vorbim de psihologia grupului. Individul este atras de un altul care îl evaluează pozitiv și îi prețuiește rolul, iar când ne referim la organizațiile teroriste, apare și ideea de recompensă. Indiferent de ideologia pe care se bazează o grupare, mesajul în sine conține și o expresie a recompensei, indiferent că vorbim de restaurarea unui alt regim, purificarea rasei sau readucerea religiei musulmane pe „calea dreaptă.”
PSIHOLOGIA ORGANIZAȚIEI AL-QAEDA
Al-Qaeda sau baza în arabă, a fost înființată în 1988 în contextul luptei Afganistanului după invazia sovietică din 1979, însă a fost formată pe o moștenire ideologică ce își are rădăcinile în Frăția Musulmană și Sayyid Qutb.
Această ideologie și-a pornit argumentarea de la faptul că tările musulmane au ajuns într-o stare de decadență, incorectitudine și injustiție pe fondul unei crize de valori. Liderii acestor țări au fost acuzați că au abandonat adevăratul Islam iar pedeapsa era moartea iar înlocuirea violentă a acestora era datoria fiecărui musulman. Invazia din Afganistan a alimentat mișcarea islamică pretutindeni și un jihad tradițional a fost predicat împotriva sovieticilor, această mișcare primind răspunsuri din partea musulmanilor din întreaga lume musulmană. Militanții arabi care nu s-au putut întoarce în propriile tări, au răspuns misiunii prin formarea nucleului Al Qaeda, organizația (Sageman, apud Kennedy, Zillmer, 2006).
Eșecul de a transforma regiunea într-un stat islamic a fost atribuit suportului Statelor Unite și astfel a devenit un dușman îndepărtat, ce trebuia suprimat pentru a putea fi răsturnate regimurile locale. Cei care au fost de acord cu această viziune, s-au întors în Afganistan sub conducerea lui Osama bin Laden care în 1996 a declarat război Statelor Unite ale Americii.
Ura împotriva Statelor Unite a fost bazată pe vizunea musulmanilor și interpretarea lor a politicilor externe ale Americii și mai exact politici care veneau în contradicție cu pilarele Coranului și cu învățăturile Domnului (Scheuer, 2007). Ostilitatea lui bin Laden față de conducătorii musulmani ne-islamici și față de Vest, in special față de Statele Unite, s-a adâncit odată cu Războiul din Golf din 1991 și existența trupelor americane în Arabia Saudită, și refuzul Arabiei Saudite a propunerii sale de ajutor.
Organizația stabilită de bin Laden este una dispersată ca și structură organizațională, în care subordonații aveau sarcini clar stabilite. Ayman al-Zawahiri, fizician și fondatorul Jihadului Islamic Egiptean, a fost numit succesorul lui Osama bin Laden și al doilea ca și funcție. Ca și organizație globală este formată din celule de militanți permanente sau semi-permanente operând independent, și existând în peste 76 de tări din întreaga lume, având de asemenea ca și aliați militanți islamici și grupuri politice asociate din întreaga lume (Post, 2007)
A fost reorganizată în 1998 pentru a-și manageria mai eficace bunurile și a-și atinge scopurile. Astfel, este caracterizată de patru elemente interconectate: o structură piramidală pentru a facilita punerea în practică a strategiilor și tacticilor, o grupare teroristă globală, o bază de guerillă în Afganistan, și o coaliție de de grupări de guerilă și grupări teroriste transnaționale (Gunaratna, 2002).
Scopul final al organizației este unul ambițios: să creeze un califat islamic prin unirea tuturor teritoriilor lumii musulmane moderne. Cu toate că nu există un plan de conducere a acestui califat, planul este să impună sharia ce înseamnă legea islamică. Acesta fiind un obiectiv îndepărtat ca și șanse de reușită, organizația se concentrează pe scopuri mai imediate precum învingerea Staelor Unite ale Americii și îndepărtarea aliațiilor acesteia din lumea musulmană (Riedel, 2008).
Cu toate că această structură organizațională a fost dezvoltată de bin Laden și el delega sarcini și responsabilități, a supravegheat atent plănuirea marilor operațiuni, și a dezvoltat organizația prin achiziții și fuziuni. A încercat să minimizeze diferențele dintre grupuri, scoțând în evidență similitudinile dintre ei și unificând grupurile prin lupa împotriva dușmanului comun, Vestul.
Membrii unei astfel de organizații bazate pe o ideologie religioasă cred că totul eîi aparține lui Dumnezeu, cuvântul Coranul este sfânt și astfel bin Laden a reușit să se impună ca și leder, utilizând cuvintele potrivite, promovând valorile islamice și faptul că este de datoria fiecărui musulman să ajute la formarea unei societăți islamice.
Religia este o temă centrală în misiunile Al Qaeda, atât ca și ideologie cât și ca diferență între Islam și Vest, Statele Unite fiind portretizate ca fiind într-o misiunea de dezbinare a statelor islamice. De exemplu, Moghadam (2005) scrie despre declarațiile liderilor al Qaeda că indică rolul central pe care îl are religia în misiunile și ideologia organizației.
În completarea sa, Hoffman (2006) argumentează faptul că pentru Al Qaeda, motivul religios este atotprezent, și într-adevăr, imperativul religios pentru terorism este cea mai importantă caracteristică definitoare a activității teroriste de azi.
Strategia de recrutare nu este una foarte strictă ci se bazează mai mult pe relații și legături de familie sau pe cei care se înrolează voluntar în organizație. Membrii recrutează din grupurile lor sociale și familiale și se bazează foarte mult pe conceptul de legătură și că relațiile de familie sunt cele care unesc, membrii văzând organizația ca pe o familie extinsă (Post, 2007)
Din nou, psihologia și dinamica grupului este exploatată la maximum. Odată intrați în organizație și făcând parte din „familie”, individul are un dublu scop, de a lupta âmpotriva dușmanului și de a apara familia, ce constituie suportul său. Necesitatea apartenenței la un grup a individului ca ființă socială este cea care îi întărește credința și îi aduce o parte din justificarea actelor sale. Valorile comune a organizației nu doar induce un simț al loialității și o identitate colectivă ci și o viziune despre cum ar trebui să arate societatea islamică în forma sa corectă.
Cu toate că stilul de conducere a lui Osama bin Laden autocratic, asta nu înseamnă că nu a existat control financiar, logistic sau planificare operațională. Cel mai bun exemplu este campania militară din Afganistan asupra bazelor sale operaționale și suporterii săi, în urma evenimentelor din 11 septembrie. Capacitatea de adaptare a fost dovedită prin faptul că organizația nu a dispărut ci în urma unui comunicat din 2002 a lui Osama bin Laden, s-a dispersat și s-a stabilit sub foma unor structuri regionale de comandă. Aici stilul de conducere a lui bin Laden a ieșit în evidență și formarea sa timpurie, întrucât cursurile de management de la Universitatea din Jeddah l-au ajutat să valorifice noțiuni precum delegarea autorității și dispersia funcțiilor organizaționale (Jones, 2008).
Semnificația organizației Al Qaeda constă în faptul că să redefinească natura terorismului și, implicit, reconfigurarea puterii globale. În primul rând, a fost capabilă să se adapteze noilor condiții ale interconectivității globale, operând printr-o organizație împrăștiată, și utilizând mijloacele informatice și tehnologia modernă. Apoi, tehnicile teroriste sunt în particular devastatoare, de exemplu bombardarea țintelor, ridicând pragul de distrugere. Și nu în ultimul rând, are o răspândire globală genuină, pe toate continentele, ducând mișcarea islamistă la ultimul nivel și transformându-l în război global. Putem spune că Al qaeda reprezintă simbolul luptei dintre Islam și civilizația occidentală, exemplificată cel mai bine prin atacurile din 11 septembrie și declararea” războiului împotriva terorii”.
PROFILUL PSIHOLOGIC
În condițiile în care lumea și relațiile internaționale sunt caracterizate tot mai puternic de trăsăturile globalizării iar aceastea sunt tot mai influențate de personalitățile liderilor, este necesară o înțelegere a motivațiilor unor lideri precum Osama bin Laden, lideri capabili de a schimba cursul istoriei.
Lucrarea prezentă analizează comportamentul și politicile lui Osama bin Laden utilizând 2 instrumente: analiza psihologică și analiza strategică. Analiza psihologică are scopul de a identifica tiparele de comportament ale lui Osama bin Laden așa cum reies ele din principalele caracteristici ale personalității sale: caracteristici excepționale, caracteristici funcționale și stilul său de conducere. Mai mult, studiul de bazează și pe analiza dezvoltării sale psihologice precum și a influențelor externe ce i-au conturat ideologia și cum acestea au afectat acțiunile sale prezente. Analiza strategică identifică și analizează tiparele sale operaționale prin analiza acțiunilor sale trecute.
Osama bin Laden este fondatorul și liderul organizației teroriste internaționale Al-Qaeda. Numele lui complet era Osama bin Muhammad bin Awad bin Laden. În urma unei scurte biografii oferită de Zalman (n.d.), Bin Laden s-a născut în 1957 în Riyadh, capitala Arabiei Saudite, fiind al 17-lea copil din cei 50 ai tatălui său, Muhammad. Mama sa, Hamida, s-a căsătorit cu Muhammad când avea 22 de ani însă a divorțat de acesta iar Osama a crescut cu mama și tatăl său vitreg și cei trei alți copii ai acestora. Osama bin Laden a fost educat în orașul saudit Jedda, la școala de elită Al-Tagher pe care a urmat-o între 1968-1976 iar în acest context a fost introdus în conceptele islamice. Mai târziu a urmat cursurile Universității Regele Abd al Aziz unde a studiat ingineria civilă, administrarea afacerilor, economie și administrație publică. Printre influențele ce i-au conturat ideologia se numără profesorii de la școala Al Tagher, membri ai Frăției Musulmane, Abdullah Azzam, profesor palestinian și fondator al grupului Hamas, precum și Ayman Al Zawahiri, lider al jihadului islamic în anii 1980. Lupta sa a început în timpul invaziei sovietice în afganistan iar în 1988 a fondat Al-Qaeda sau baza, o organizație transnațională. Obiectivele și țelurile sale ideologice au fost formulate întotdeauna foarte clar prin declarații publice dar și acțiuni concrete. În urma formării organizației obiectivele sale se rezumă la îndepărtarea prezenței occidentale din lumea islamică, care include Statele Unite ale Americii și aliații săi dar și Israelul, precum și formarea unui regim islamic.
După stabilirea unei baze în Afganistan, a declarat război Statelor Unite ale Americii, război concretizat prin atacuri cu bombe dar nu numai (Fisk, 2005).
Osama bin Laden a fost pe lista Biroului Federal American de Investigații de 10 cei mai căutați fugari și cei mai câutați teroriști pentru implicarea sa de la atentatul cu bombe a ambasadei Statelor Unite.
De asemenea, din 2001 până în 2011 când a fost ucis, a reprezentat principala țintă a Războiului împotriva terorii declarat de Statele Unite ale Americii în urma atentatelor din 11 septembrie 2001.
Cu toate că Războiul împotriva terorii a luat sfârșit odată cu moartea lui Osama bin Laden, este necesară o analiză a acțiunilor și motivațiilor sale întrucât acestea stau la baza organizației al-Qaeda iar fenomenul terorismului ca și fenomen global nu a luat sfârșit. Osama bin Laden a dezvoltat o relație puternică cu adepții săi, o relație ce trebuie înțeleasă, în condițiile în care această conexiune s-a concretizat în acțiuni devastatoare precum cele din 11 septembrie. Terorismul condus de al-Qaeda demonstrează că asemenea relații carismatice sunt puternice și pot influența cursul istoriei.
CARACTERISTICI EXCEPȚIONALE
AUTENTICITATEA
Geniul lui Osama bin Laden constă nu în apelul său pentru un război defensiv, ci în capacitatea sa de a articula un caz convingător că un atac asupra Islamului este condus de Statele Unite ale Americii. Pe măsură ce argumentele sale sunt acceptate de musulmani, fiecare individ se confruntă cu o decizie, decizie care îl poate trimite în rai sau în iad pentru eternitate. Dacă individul acceptă argumentul lui bin Laden, atunci trebuie să se angajeze în luptă, sau daca îl respinge atunci va trebuie să se confrunte cu damnarea cauzată de nerespectarea unei datorii față de Dumnezeu. (Scheuer, 2007)
Gândirea autentică a lui Osama bin Laden rezidă și din faptul că a reușit să identifice diferențele din gândirea musulmanilor și pe care anume să pună accent, să traseze o linie de demarcație între probleme pe care musulmanii le consideră ofensive și cele pe care aceștia le consideră intolerabile. Înțelegerea acestei diferențe a fost cea care l-a ajutat pe Osama bin Laden să mobilizeze mase mari de oameni și nu numai, să îî transforme din simpli protestatari în teroriști.
Mesajul lui Osama bin Laden a reușit să aibă o răspândire globală și datorită contextului actual în care se desfășoară „lupta sa”. Nivelul de globalizare din ce în ce mai pronunțat, schimbul de viziuni asupra lumii, idei și aspecte culturale, au determinat ca ideile lui Osama bin Laden să ajungă în toate regiunile lumii. Comunicarea la nivel global a devenit mai facilă iar mesajul său a fost răspândit cu o viteză uimitoare. Acesta a recunoscut utilitatea mijloacelor de comunicare în masă și le-a folosit pentru a-și propulsa mesajul la nivel internațional.
Contribuția particulară adusă de Osama bin Laden este exact abilitatea sa de a conferi luptei sale un caracter internațional notabil, de a aduce o recunoaștere a cauzei sale la nivel global, de a acționa precis și fără remușcări în vederea atingerii scopurilor sale.
Osama bin Laden se diferențiază de alță militanți Islamici și prin calitatea mesajului său. Scopurile sale se îndepărtează de cererile politice de creare a unui stat Palestinian, mesajul său fiind unul profund religios, acțiunile sale fiind justificate prin Coran, războiul său religios fiind condus împotriva oricărui element ce se opune valorilor islamice și care aduce prejudicii musulmanilor, războiul său fiind condus nu doar împotriva Vestului, a Stalelor Unite ale Americii și aliații săi, ci și împotriva regimurilor din Orientul Mijlociu ce au abandonat Islamul.
Osama bin Laden este produsul educației religioase combinată cu experiențele sale de viață ce l-au propulsat într-o lume a conflictului, este produsul moștenirii sale religioase pe care a reușit să o reinventeze pentru a se plia pe anumite obiective personale. A reușit să exploateze trecutul în vederea unei justificări religioase, interpretând subiectiv normele religiei cu scopul de a inspira jihadul și a oferi o motivație comună și puternică adepților săi. În acest sens atentatele sinucigașe au fost justificate religios prin echivalarea lor cu martiriul.
„Trebuie să se constate că această înțelegere a martiriului și sacrificiul de sine nu este tradițională în Islam, și a fost condamnată de mai multi clerici musulmani din conducere și oameni de știință din întreaga lume. Mai degrabă, reprezintă o inovație majoră teologică din partea islamiștilor radicali, cum ar fi bin Laden, și necesită o lectură foarte selectivă a textelor islamice tradiționale” (Jones, 2008, 52).
DETERMINAREA ȘI ORIENTAREA SPRE SCOP
Osama bin Laden nu este singurul militant islamist care a opus rezistență Statelor Unite ale Americii sau sistemelor de guvernământ ne-Islamice, însă el a devenit cetrul acestor idei de opoziție și este recunoscut la nivel mondial pentru acest lucru. Diferența dintre el și ceilalți lideri care au făcut apel la o opoziție împotriva Israelul și au predicat pentru unificare islamică, este viziunea globală pe care Osama bin Laden o are. Ideile sale se bazează pe o viziune mult mai largă decât simpla ură pentru statul Israel, ci se concentreaza, de asemenea, pe instituirea unei legi Islamice „adevărate”, încetarea acțiunilor militare în Irak, pretenția că este datoria musulmanilor să atace Statele Unite, atât la nivel militar cât și civil, din cauza prezenței sale pe teritoriul Islamic, și crearea unui război sfânt la nivel global.
Claritatea mesajelor sale, precum și seriozatatea cu care au fost exprimate se înțelege cu ușurință din următoarea afirmație a agentului operativ CIA care a condus prima misiune în Afganistan după atacurile din septembrie: "Cred că șocul a lovit atunci când a doua aeronava a lovit al doilea turn, deoarece grupul de persoane – am fost cam 30 dintre noi stând în jur – de îndată ce a doua aeronava a distrus al doilea turn, toată lumea a spus, Bin Laden . A fost bin Laden. Acesta nu este un accident, nu este o tragedie, că, știți, asta e un accident tragic. Acesta este atacul pe care bin Laden l-a promis. " (Schroen, interview, 2006)
Osama bin Laden a fost cel care l-a recrutat personal pe liderul tactic al atacurilor din septembrie, Mohhamed Atta, fiind impresionat de el pentru că era un individ deștept și nemilos. Tot el a ales personal cei 15 indivizi care aveau rolul de a ține sub control populația din aeronave. Aceștia însă au fost aleși pe criterii fizice și au fost supravegheați în timpul antrenamentelor (Riedel 2008). Din felul în care a ales adepții potriviți pentru sarcina potrivită, este reliefat caracterul exploatativ al lui Osama bin Laden. Aceștia oameni au fost „luați de buni”, și-a asumat drepturi asupra lor, cu toate că aceștia urmau să realizeze un martiriu.
Religia a avut o contribuție importantă în amploarea acțiunilor teroriste precum și în formarea lui Osama bin Laden ca și lider, prin faptul că a oferit cadrul prielnic pentru acesta, precum și pentru alți lideri, să mobilizeze mase mari de oameni și a indus ideea că anumiți credincioși au un mandat divin pentru societatea lor, iar în cazul lui bin Laden, pentru întreaga lume. În declarațiile sale, precum cea din 2001 către tinerii musulmani, acesta specifică: A venit timpul ca toți musulmanii din lume, în special tinerii, să se unească și să se înalțe împotriva kufr necredincioși și să continue jihad până când acele forțe sunt zdrobite în nimic, toate forțele anti-Islamice sunt șterse de pe fața pământului și Islamul preia toată lumea și toate celelalte religii false (citat în Hoffma 2006, 96). Această declarație punctează faptul că scopul său este unul global, nu dorește doar înfrângerea Vestului, ci înlocuirea sistemelor de guvernare seculare cu cele care conduc în litera Islamului just și nu doar în Orientul Mijlociu. Modul de gândire al lui Osama bin Laden este unul expansionist, scopurile sale nu sunt împiedicate de irealitatea îndeplinirii lor, este suficient de încrezător atât în ideile sale cât și în eficacitatea acestora.
RESPONSABILITATEA PERSONALĂ
Osama bin Laden a declarat în martie 1998 următoarele: „Toți ulema..sunt în unanimitate că este o datorie individuală de a lupta împotriva inamicului infidel invadator” și că „Acestei datorii trebuie să i se acorde prioritate în fața altor datorii individuale atunci când condițiile devin dificile și preocupările devin severe.” Aceste afirmații induc ideea că bin Laden este convins de faptul că prin apelul la jihad își îndeplinește datoria de ndividuală de musulman. Lupta pe care acesta o duce împotriva inamicilor este văzută ca o datorie personală, o obligație religioasă impusă de circumstanțele externe, circumstanțe care l-au plasat în mijlocul acțiunii.
În interviul acordat lui John Miller pentru ABC, Osama bin Laden se declară ca fiind un simplu individ ce respectă cuvântul și dorințele Domnului: „Sunt unul dintre închinătorii lui Allah. Mă închin lui Allah, care include executarea jihadului pentru a înălța cuvintele lui Allah și evacuarea americanilor din toate teritoriile musulmane.” Această afirmație denotă faptul că acesta nu se intitulează drept conducător musulman legitim ci își indeplinește datoria față de Allah și de dorințele acestuia.
Cu toate că discursul lui Osama bin Laden este justificat prin datoria musulmanilor de a respecta cuvântului Domnului, acesta ți-a luat rolul de a le reaminti de această obligație religioasă și morală, de a unifica musulmanii în vederea conducerii jihadului, el fiind cel care conduce „războiul sfânt” prin utilizarea cuvintelor Domnului, cu toate că nu este nici un conducător legitim și nici o autoritate religioasă.
PIETATEA
Cu toate că Osama bin Laden nu posedă o autoritate religioasă pentru a conduce acest război sfânt, musulmanii au deja un precedent în ceea ce privește luptele motivate religios de către figuri ce nu erau învățați Islamici și anume Nur al-Din și Saladin. Astfel, pentru musulmani nu este obligatorie o legitimitate Islamică pentru un individ să conducă jihadul. Pentru musulmani este important scopul acestui război și anume îndepărtarea conducerii ne-musulmane, recuperarea teritorială și întoarcerea la valorile tradiționale religioase (Scheuer, 2006)
Osama bin Laden nu pozează în figura unei autorități islamice ci își vede lupta ca fiind de datoria sa ca musulman. Pertinent în declarațiile sale, acesta nu se declară liderul absolut al jihadului, ci faptul că dorește îndrumarea învățaților islamici ce dețin soluții și pot realiza o schimbare. Acesta susține: „Viața mea personală este întotdeauna condusă de responsabilitățile mele ca un musulman. Sunt un om smerit al lui Dumnezeu care vrea doar să își mulțumească Dumnezeul. Nu-mi pasă ce spun oamenii despre mine. Nici nu doare, nici oferă satisfacție. Mii de oameni ca mine lucrează la locul lor pentru gloria Islamului. Nu ma consider superioar niciunuia dintre ei. Caut mereu îndrumăre de la mulți învățați religioși” (Scheuer, 2006, 77).
În urma unor astfel de afirmații, practic ceea ce îi oferă lui Osama bin Laden credibilitate este abilitatea sa de a le arâta musulmanilor trăsături precum pietatea și religiozitatea, valori fundamentale în lumea Islamică. Își declară deschis limitările teologice însă ceea ce il face potrivit pentru a fi lider este exact încrederea pe care o are în scopul și datoria sa și abilitatea de a unifica musulmanii în luptă, nu prin postura sa legitimă de conducător ci pe baza înfățișării sale ca musulman pios și devotat cauzei comune.
DE LA EROU NAȚIONAL LA SIMBOLUL TERORISMULUI INTERNAȚIONAL
Ani de formare lui Osama în lumea prinților saudiți și clericilor a avut un impact enorm asupra vieții lui. Pentru el, islamul Wahhab este Islamul corect. Conflictul său cu conducerea saudită este despre modul de a trăi viața în conformitate cu principiile pe care ambii susțin că le împărtășesc. Osama a ajuns să creadă că familia saudită a trădat calea adevarata, o cale a care a fost expus de tatăl său în Mecca, Ierusalim, și Medina (Riedel, 2008).
Punctul de cotitură în viața lui Osama bin Laden, începutul călătoriei sale spre a deveni un războinic al lui Dumnezeu, este reprezentat de invazia sovietică în Afganistan în 1979. Așa cum el însuși a declarat în mesajul de avertizare din 2001 către postul de televiziune Al Jazeera și reprodus de BBC: "Ceea ce am trăit în doi ani acolo, nu aș fi putut fi trăit în o sută de ani în altă parte." (Osama bin Laden citat de BBC News, 2001). Această afirmație întărește încă o dată curajul și îndrăzneala de care a dat dovadă Osama de-a lungul timpului, faptul că pune accent pe experiențele și importanța trecutului dar și o lipsă de modestie când vorbește de experiențele sale pe câmpul de luptă, întărind încă o dată ideea că se încrede în abilitățile sale și capacitatea de a ieși victorios din luptă.
Ulterior a creat al-Qaeda (baza) cu scopul de a urmări canalizarea luptătorilor și a fondurilor pentru rezistența afgană. Înalt, cu o barbă lungă și ochi pătrunzători, Osama bin Laden, bogat și având relații extinse, era pe calea potrivită pentru a deveni simbolul jihadului, inițial ca un erou și mai apoi ca terorist internațional.
La început, Osama bin Laden s-a dovedit a fi un luptător altruist și dedicat, un războinic încrezător al cauzei sfinte. Fiind încă tânăr, s-a simțit mai confortabil în postura de activist decât de ideolog, axat pe jihadul din Afganistan și mai puțin pe politicile și activismul musulman internațional.
Ahmed Rashid (2002), unul din experții în al-Qaeda, îl descrie pe Osama bin Laden în aceea perioada ca fiind într-o faza de formare. Conform mărturiilor făcute de cei care au luptat alături de el, este caracterizat ca fiind nearticulat cu privirele la acțiunile necesare în lumea musulmană iar foștii asociați ai lui bin Laden îl descriu ca fiind profund impresionabil, având în permanență nevoie de mentori care știau mai mult despre Islam și lumea modernă decât el.
Unul din acești mentori este Zawahiri, care este descris ca având o înțelegere teologică profundă și o perspectivă internațională mai vastă decât bin Laden, fiind cel responsabil pentru lărgirea orizontului ideologic al acestuia precum și pentru ideea transformării jihadului local în unul global. Alte surse (Esposito, 2002) menționează faptul că Osama bin Laden a avut întotdeauna o ostilitate cu privire la America și Israel, precum și mijloacele intelectuale și financiare pentru a acționa pe baza acesteia, el fiind cel care l-a influențaț pe Zawahiri. Indiferent în ce sens au decurs aceste influențe, acțiunile celor doi, riscante și cutezătoare, au produs o mișcare globală, atât din punct de vedere ideologic cât și din punct de vedere al planului de acțiune.
În conformitate cu cei mai apropiați asociați ai săi musulmani și mulți dintre occidentali care l-au intervievat, Osama bin Laden pare a fi un pios musulman adevărat; un om de familie dedicat; un comandant insurgent talentat, concentrat, și răbdător; un vorbitor sincer și elocvent; un om de afaceri de succes; și un individ al convingerilor, onestitate intelectuală, compasiune, umilință, și curaj fizic. Este ironic faptul că acest om astăzi conduce o forță ideologică și militară cu potențial letal mai mult decât orice altă amenințare nestatală care se confruntă Statele Unite ale Americii (Scheuer, 2006).
PROFESIONALISMUL
Osama bin Laden și-a dobândit abilitățile militare și aptitudinile strategice în războiul din Afganistan, abordarea sa în luptă fiind caracterizată de o atitudine măsurată, răbdare, profesionalism și pregătire strategică.
Profesorul Magnus Ranstorp analizând temele majore ale luptei lui Osama precum și acțiunile sale, notează că aceastea „demonstrează un amestec sofisticat de legitimare religioasă pentru jihad (prin extragerea selectivă a unor pasaje din Coran și utilizarea istoriei musulmane) cuplat cu o analiză politică abilă a plângerilor musulmane acumulate în contextul Arabiei Saudite și în contextul larg al Orientului Mijlociu” (Ranstorp, 1998, 325)
Profesionalismul lui Osama bin Laden este reliefat și prin modul în care și-a recrutat adepții și cei însărcinați cu operațiunile majore. A format atât o legătură intelectuală cu ei cât și una religioasă. Încă din primii ani ai jihadului, personalul din jurul lui Osama bin Laden a fost alcătuit din oameni bine educați și profesioniști în domeniile lor, oameni ce dețin grade știintifice și sunt specialiști precum doctori, ingineri, etc. (Ranstorp, 1998).
Un alt fapt ce îl descrie pe Osama bin Laden ca un strateg este faptul că este răbdător în urmărirea planurilor sale. Afganii care vorbesc de reunificarea lumii musulmane, nu spun că ar revendica Asia Centrală pentru Allah, ci doar că sunt convinși că prin intermediul jihadului va fi revendicată, daca nu de către ei atunci de către nepoti și strănepoți. Această logică este identică pentru Osama bin Laden și adepții săi, care prezintă răbdare, stoicism și o abordare pe termen lung a vieții (Scheuer, 2006).
Organizația al-Qaeda prezintă o organizare centralizată planificată, management financiar, instruire și suport logistic. În urma atacurilor din 11 septembrie, organizația a fost obligată să își schimbe modul de funcționare. Datorită deprinderilor sale manageriale, Osama bin Laden a recunoscut importanța delegării de autoritate și dispersarea funcțiilor de organizare. În urma comunicatului din toamna anului 2002, acesta a dispersat organizația și a stabilit o structură de comandă regională, îndemnându-și adepții să îți planifice propriile operațiuni. Cu toate acestea, a menținut un anumit control asupra organizației și a rămas drept lider simbolic (Post, 2007). Eficacitatea stilului său de conducere și profesionalismul cu care a condus organizația precum și instruit adepții, au menținut vie lupta și i-au dus mesajul mai departe.
Mesajul ideologic al lui Osama bin Laden împreună cu elita organizației ce este formată din oameni cu experiență și bine educați reprezintă, așa cum punctează Monshipouri (1998) cea mai avansată mișcare internațională ce a formulat un set larg și extrem de coerent de doleanțe ale lumii musulmane împotriva Vestului.
STABILITATEA EMOȚIONALĂ
În opinia lui bin Laden, acuzațiile de "terorism" sunt înșelătoare într-o lume de imoralitate și oprimare și în care uneori actele de terorism sunt necesare și justificate. El pictează lumea modernă în polaritati, o lume de credință și necredință, o lume în care forțele răului, opresiunea și nedreptatea au luat cu asalt forțele binelui. Ca un judecător, el distinge între terorism "lăudabil" și "reprobabil". Îngrozirea nevinovaților este nedreptă; cu toate acestea, terorizarea asupritorilor este necesară. Așa cum acesta declară într-un interviu în mai 1998 și reprodus de Frontline: „Nu există nicio îndoială că fiecare stat și fiecare civilizație și cultura trebuie să recurgă la terorism în anumite circumstanțe pentru abolirea tiraniei și corupției… Terorismul pe care îl practicăm noi este de tipul lăudabil pentru că este îndreptat împotriva tiranilor, trădătorilor care comit acte de trădare împotriva propriilor lor țări și propria credință și propriul profet și propria națiune. Terorizarea lor și pedepsirea acestora sunt măsurile necesare pentru a îndrepta lucrurile și pentru a le face corecte.”
Stabilitatea sa emoțională reiese și din claritatea mesajelor sale, din modul clar și calm cu care și-a articulat obiectivele și intențiile, mesajele sale au fost îmbogățite cu detalii, afisând totuși o atitudine calmă, rămânând elocvent, convingător, încrezător, denotând experiență, și dornic de a convinge dușmanul de intențiile sale, explicând cine este și de ce face acest lucru.
Cu toate că a declarat război celei mai mari puterii din lume, acesta a rămas imperturbabil și sigur de sine, orice mesaj și declarație către Occident fiind însoțită de acte prin care să își atingă obiectivele, asigurându-și dușmanul că este determinat și sigur pe sine.
ÎNCREDEREA ÎN SINE
Încrederea în sine a fost o trăsătură de caracter recunoscută la Osama bin Laden încă de la o vârstă fragedă. Din declarațiile unui profesor de limba engleză ce i-a predat lui Osama și altor elevi, acesta era plin de har, politicos, amabil și avea o mare încredere interioară. În activitatea sa era foarte precis și conștiincios, fără a fi insistent. Chiar dacă știa răspunsul, nu dorea să iasă în evidență, răspundea doar dacă era întrebat (el-Fadl, 2000).
Această încredere în sine și siguranță este și rezultatul influenței tatălui său asupra lui bin Laden, acesta având un rol important în viața sa. John F. Burns (2000), scriind în New York Times, menționează că cei care îl știau pe Muhammed susțin că caracterul său este replicat în Osama, că fiul său i-a moștenit viclenia și singularitate scopului, opiniile sale profund conservatoare religioase și politice, dezgustul lui profund pentru influențe non-islamice, influențele fiind vizibile chiar și în tehnicile pe care le-a folosit în atacurile sale meticulos planificate.
Osama bin Laden a depășit barierele și criteriile clasice ale Islamului pentru un jihad corect, recunoscând și aplicând propriile limite, utilizând orice mijloace sau arme pentru atingerea scopurilor. A respins reglementările Islamice cu privire la mijloacele și obiectivele unui jihad legitim și anume că violența utilizată trebuie să fie proporțională și doar atunci o forță corespunzătoare trebuie să fie folosită pentru defensivă, civilii nu ar trebui să devină o țintă specifică și doar conducătorul are dreptul de a declara jihad. Acesta a acționat în nume propriu, a profitat pentru a declara un război nelegitim în numele islamului, exprimând un aer de siguranță și încredere în dreptul de a face acest lucru.
Declararea jihadului prin încălcarea legilor Islamice sau interpretarea lor subiectivă în avantajul personal, nu demonstrează doar faptul că religia este un mijloc în vederea atingerii unor obiective, ci și faptul că Osama bin Laden s-a autoproclamat indirect conducător legitim, sigur de dreptul său și eficacitatea sa de a conduce această luptă.
Indivizii care în mod conștient cred că posedă ablități speciale de conducere și în consecință un rol special, sunt capabili să utilizeze retorica religioasă mult mai convingător, Osama bin Laden fiind într-adevăr convins că are o misiune religioasă de îndeplinit (Post, 2004).
Certitudinea religioasă, morala absolută, cruzimea și brutalitatea militară, viziunea sa divizată în totul sau nimic, reprezintă baza pe care Osama bin Laden și-a articulat obiectivul de a schimba lumea. Ambiția sa nemărginită precum obiectivele sale globale sunt consecința increderii în abilitățile proprii și în reușita acțiunilor sale. Experiența războiul, credința religioasă au dus la lărgirea orizonturilor sale, ambițiile pentru o lume islamică fără frontiere, abilitățile de leadership, ura pentru Statele Unite ale Americii- bin Laden și arabii afgane ieșit din războiul din Afganistan cu toate aceste atribute (Scheuer, 2006).
CARACTERISTICILE FUNCȚIONĂRII LUI OSAMA BIN LADEN
FUNCȚIONAREA COGNITIVĂ
Statele Unite ale Americii nu a avut niciodată un dușman care să își articuleze mai clar și calm ura față de această țară și valorile ei, precum și intenția de a o distruge sau să moară încercând acest lucru. În toate interviurile, declarațiile publice, scrisorile către presă, a fost foarte precis în formularea intențiilor și scopurilor sale.
Mesajele sale au fost îmbogățite cu detalii, afisând totuși o atitudine calmă, rămânând elocvent, convingător, încrezător, denotând experiență, și dornic de a convinge dușmanul de intențiile sale, explicând cine este și de ce face acest lucru.
Ambițiile sale clar formulate urmate de acte precise, îl caracterizează ca un individ ambițios și imaginativ în aplicarea planurilor sale. Este inovativ în ceea ce privește modul în care și-a făcut cunoscut mesajul în întreaga lume și plin de resurse în aplicarea ideilor sale, crezând în eficacitatea personală și cea a organizației.
În formarea sa ca și lider carismatic, a folosit o retorică inspirațională, predicând în numele războiului sfânt, argumentând că este datoria fiecărui musulman să ajute la readucerea religiei musulmane pe calea cea dreaptă. În scurt timp, viziunea sa a devenit globală, și-a lărgit orizonturile ideologice căutând să reconstruiască Islamul din toate părțile lumii.
În timp ce Osama bin Laden își concentra eforturile în vederea unei lupte internaționale și se focusa mai mult pe o politică externă, Abdullah Azzam credea în canalizarea eforturilor pe plan local, prin transformarea Afganistanului într-un model de stat islamic. Această discrepanță în idei a dus la creșterea tensiunilor dintre Osama bin Laden și mentorul său și la o eventuală despărțire în 1988, bin Laden devenind liderul nedisputat al mișcării (Post, 2007). Caracterizat deja de trăsături cognitive expansive, acesta denotă o ambiție exagerată, o încredere extraordinară în propriile idei și în succesul acestora, fiind puțin constrâns de realitatea obiectivă și înlăturând orice concurent sau persoană care stă în calea idealurilor sale.
Gândirea sa este una divizată, la modul de alb-negru, ideologia sa fiind bazată pe o clasificare a lumii între „noi” și „ei”, lumea fiind într-o luptă între islamul drept, corect și Occidentul imoral, însă își justifică acțiunile ca fiind defensive, națiunea Islamică este cea atacată și suferă de agresiune, inegalitate și injustiție însă în declarația din 1998, acesta declară ca fiind inamici toți americanii, civili sau militari, și vor fi pedepsiți cu moartea. Cuvintele sale au rezonat cu credințele lumii arabe și musulmane, scopul său fiind argumentat prin cuvintele Domnului, acționând în numele acestor cuvinte și oferind, totodată, o justificare a acțiunilor sale.
VIAȚA DE FAMILIE
Deși si-a venerat tatăl, Osama nu a fost de acord cu practica acestuia de a se căsători în serie, considerând-o împotriva spiritului și legii islamice, limitându-se la cele patru soții pe care Profetul le acceptă iar susținerea financiară egală a acestora nu era o problemă. Deoarece nu a fost dispus să facă sex în afara căsătoriei, s-a căsătorit foarte tânăr, la 17 ani, cu verișoara sa, Najawa Ghanem, de doar 14 ani. Potrivit obiceiului, a luat numele copilului de sex masculin cel mai mare, Abdullah, și era deseori abordată ca „Umm Abdullah”, „umm” în arabă insemnând „mama” sau „mama lui”. Osama s-a căsătorit cu alte trei femei: Umm Hamza, Umm Khaled, și Umm Ali (Mockatis, 2010).
Contrar credințelor, islamul conservator practicat în Arabia Saudită nu interzice femeilor o educație sau chiar o profesie, două din soțiile lui bin Laden având o educație superioară și o carieră. Umm Hamza a fost un profesor de psihologia copilului și Umm Khaled preda gramatica arabă (Wright, 2006).
A avut copii cu toate soțiile sale, ajungând la un total de 19. În general, acestea s-au înțeles între ele însă au apărut și conflicte de-a lungul timpului (Coll, 2008). Conform mărturisirii făcute de Zaynab Ahmed Khadr, ce locuia în aceeași clădire, bin Laden a favorizat-o pe Umm Hamza, făcându-i mărturisiri adeesea, cel mai probabil pentru că era mai în vârstă decât el, era profesor universitar și deținea o anumită maturitate și înțelepciune ce puteau fi apreciate, ceea ce a dus la gelozii din partea primei sale soții (citată în Coll, 2008).
Având credințe stricte cu privire la căsătorie, nu a inițiat niciodată divorț de una din soțiile sale însă, a patra sa soție, Umma Ali, a decis să îl părăsească, bin Laden acordându-i divorțul iar ea întorcându-se acasă cu cei trei copiii, separarea având loc când familia locuia în Sudan din cauza revocării cetățeniei arabe în 1994. După divorț, s-a căsătorit cu o femeie din Yemen, care i-a născut încă un copil. Potrivit surselor, Osama bin Laden a fost un tată strict dar iubitor, petrecând cât de mult timp putea cu copiii săi. Cu toate că și-a impus convingerile islamice, a cedat acestora într-un mod care contrazice rigiditatea sa islamică. Potrivit unor surse, le-a permis fiicelor sale să asculte muzică (Coll, 2008). Totuși, această afirmație o contrazice pe cea a surorii sale vitrege, Yeslam bin Laden, cu privire la perioada în care au locuit în Arabia Saudită și anume că acestuia „nu îi plăcea să asculte muzică sau să se uite la Tv și și-a împiedicat copiii să facă acest lucru.”(citat în Coll 2008, 20). Poate în această privință, trecerea anilor l-a înduplecat sau motivarea acestei schimbări se datorează mediului dur din Afganistan din aceea perioadă, aceste „privilegii” fiind acordate ca o recompensă.
STILUL DE VIAȚĂ ȘI OBICEIURILE DE MUNCĂ
La fel ca toți frații lui, bin Laden a lucrat în afacerea de familie. După moartea tatălui său, averea a trecut în stăpânirea copiilor săi sub forma de acțiuni în compania familiei, potrivit declarațiilor lui Osama bin laden postului de televiziune Al Jazeera, în iunie 1999. În câțiva ani, însă, cel mai vechi fiul lui Mohammed, Salem, și-a reafirmat controlul si gestionarea afacerii de familie până la moartea sa în 1986. Un manager eficient, Salem a cultivat relația sa cu monarhia și astfel menține poziția privilegiată pe care tatăl său a dobândit-o.
Compania familiei este cea care a renovat locurile sfinte din Mecca și Medina, așa că nu este surprinzător că Mohammed și-a crescut copiii într-o manieră strictă ce combină pietatea cu respectul față de afacerea familiei. De la o vărstă fragedă, Osama bin Laden a lucrat la drumurile pe care familia le construia (Bergen, Klayman, 2001).
Ca și în atât de mult din viața lui, detaliile exacte ale istoriei muncii lui bin Laden rămân neclare. El își aminteste de călătoriile cu tatăl său la șantierele de construcții din întreaga Arabia Saudită, dar nu oferă detalii cu privire la care site-uri sau cât de des le vizita. Construirea de către bin Laden de complexe rupestre și tabere în timpul războiului din Afganistan împotriva sovieticilor și clădirea drumului rutier în Sudan arată că el a dobândit cunoștințe considerabile în comerțului construcțiilor (Mockaitis, 2010).
Potrivit jurnalistului Jamal Khashoggi, ce l-a cunoscut pe Osama bin Laden în timp ce locuia în Jedda, acesta era la fel ca toți ceilalți care au făcut parte din Frăția Musulmană. Singura diferență era faptul că Osama era mult mai religios. Mai religios, mai literal, mai fundamentalist. Nu asculta muzică, nu dădea mâna cu o femeie, nu fuma, nu se uita la televizor, excepție făcând știrile și nu juca cărți. Cu toate că era bogat, locuia într-o casă foarte simplă, nu aprecia arta și o considera contrară unui musulman. A dus o viață simplă, neavând o atracție față de stilul de viață extravagant (Bergen, 2006)
Aversiunea lui bin Laden față de majoritatea lucrurilor seculare i-au lăsat puține opțiuni pentru distracție. Însă, cu toate acestea, a dezvoltat o pasiune pentru creșterea și cursele de cai. A crescut cai la ferma sa din Arabia Saudită înainte să plece în războiul din Afganistan însă a continuat să participe la curse când s-a mutat în Sudan (Mockaitis, 2010).
Deși îl putem considera bogat după orice standard, acesta nu a trăit o viața de excese și nu a dus o viață de lux. A avut oportunitatea de a câștiga o diplomă universitară însă nu și interesul necesar pentru a o obține. Poate dacă circumstanțele ar fi fost diferite și nu ar fi suferit de influențe atât de puternice ideologic, ar fi dus o viață pioasă și liniștită ca și membru al familiei și ar fi avut responsabilități în cadrul afacerii familiei.
VÂRSTA ȘI SĂNĂTATEA
Au existat și continuă să existe controverse asupra stării de sănătate a lui Osama bin Laden. Într-o scurtă biografie publicată în 1991 se menționează faptul că Osama era forțat să se odihnească pentru câteva ore pe zi din cauza problemelor de sănătate. Suferea de hipotensiune arterială, tratată de un doctor egiptean din Peshawar, și diabet, pentru care se trata cu injecții cu insulină. De asemenea, de-a lungul timpul a fost expus la gaze otrăvitoare sau răni corporale (Bergen, Klayman, 2001).
Cu toate acestea, într-un raport al ziarului Daily News (Kennedy, 2011), Osama este înfățișat ca o persoană ce credea în terapia naturistă, fiind într-o formă mult mai bună decât se specula. În urma unei liste ce conține medicamentele găsite în locuința sa, niciunul nu era pentru tratarea afecțiunilor grave și de termen lung. Însă au fost găsite medicamente pentru tratarea herpesului, ulcerului, tensiune arteriale, nevralgii, și un extract de ovăz sălbatic ce este catalogat ca un Viagra natural.
FUNCȚIONAREA SUB PRESIUNE
Osama bin Laden și-a asumat fără indoială superioritatea Islamul, ca moralitate și stil de viață, și și-a exprimat clar și în detaliu ura sa față de Occident, evrei și creștini, fundamentată de ocupația de către aceștia a teritoriilor islamice precum și din cauza lipsei lor de credințe religioase și interesul față de lumea materială. Declarațiile sale de ură, precum și detalierea acțiunilor sale care au fost urmate de înfăptuirea lor, denotă o încredere în ideile sale precum și o siguranță a reușitei. Rămâne calm în fața puterii Statelor Unite ale Americii, imperturbabil și echilibrat, urmărindu-și scopul fără abatere.
Acesta pretinde să fie motivat de dragostea sa față de Dumnezeu iar acțiunile sale de legile date de acesta. Osama bin Laden declară în noiembrie 2001 că războiul este fundamental religios și că sub nicio formă nu trebuie uitată vrăjmășia dintre credincioși și necredincioși (Scheuer, 2006). Credința sa în justificarea religioasă a războiului îl ajută să rămână calm și imperturbabil, crezând că face lucrul corect și interpretând cuvintele Coranului pentru a găsi o justificare ce se pliază pe acțiunile sale.
Bin Laden a fost foarte precis în a spune Americii motivele pentru care el duce acest război. Niciunul dintre motive nu au nimic de a face cu libertatea și democrația occidentală, dar au totul de a face cu politicile și acțiunile americane în lumea musulmană. Osama bin Laden este un om de cuvânt și un om care își respectă promisiunile, indiferent de periculozitatea contextului sau de urmări.
Cu toate că de-a lungul „carierei” sale acesta a avut numeroase acuzații penale, punerea lui pe listele celor mai căutați fugari, oferindu-se chiar recompense pentru capturarea sa, acesta și-a continuat lupta, dând dovadă de o încredere de sine extraordinară, precum și un angajament de nestrămutat în ceea ce privește țelul său.
După atacurile din 11 septembrie, a devenit figura simbolică a terorismului internațional, devenind cea mai mare prioritate a securității naționale americane. Chiar dacă organizația a fost dispersată în urma atacurilor, Al-Qaeda a continuat să emită casete video prin care să se arate ca bin Laden trăiește, ca o modalitate de a batjocori forțele occidentale și de a susține viu climatul de frică pe care el însuși l-a instaurat.
De-a lungul timpul a avut de înfruntat numeroase situații dificile, presante, majoritatea care chiar îi amenințau viața, din moment ce era considerat unul dintre cei mai periculoși teroriști însă se pare că a funcționat bine în aceste situații. În declarațiile sale, stilul său oratoric a rămas neschimbat, înfățișându-se la fel de calm ca întotdeauna.
CONTEXTUL DE DEZVOLTARE ȘI IPOTEZELE PSIHOLOGICE GENERALE
COPILĂRIA ȘI EDUCAȚIA
Tatăl lui Osama, Mohammed bin Laden, a emigrat în 1931 în Jedda, din mediul sărac al Yemenului. Talentat și ambițios, a înființat o firmă de construcții, având numeroase proiecte în timpul anilor 1930-1940, construind case, drumuri, hoteluri și începând să se cultive în cadrul clanului roial saudit. Firma sa de construcții a devenit principalul contractor al regatului, fiind aleasă pentru realizarea autostrăzii dintre Jedda și Taif, renovarea moscheii al-Aqsa din Ierusalim, precum și pentru renovarea orașelor sfinte, Mecca și Medina.(Coll, 2008 ) Fiind o familie devotată și credincioasă, probabil a resimțit o imensă mândrie și recunoștință să se ocupe de renovarea locurilor sfinte islamice iar afacerea familiei a dobândit un respect considerabil.
Urmând tradiția saudită și yemenă, și-a luat numeroase soții tinere având în jur de cincizeci de copii. Osama, care înseamnă „tânăr leu” în arabă, s-a născut pe 10 martie 1957, în Riyadh. A fost al 17-lea copil a lui Mohammed bin Laden, și cu toate că mama sa, de origine siriană, a născut și alți copii, el a fost singurul de sex masculin pe care i l-a oferit lui Mohammed. Potrivit unor surse, mama lui Osama nu este considerată ca făcând parte din familie, întrucât a divorțat de Mohammed.(Bergen, Klayman, 2001) Mama sa, Hamida, era o fire independentă, lucru cu care Mohammed nu era obișnuit și astfel producându-se o ruptură între ei. Din cauza ostracizării ei de către familie, a fost numită „Al Abeda” ce înseamnă sclav, iar Osama a început să fie numit „Ibn Al Abeda”, fiul sclavei. (Robinson, 2002). Fiind sigurul copil al lui Mohammed cu Hamida, iar ostracizarea celor doi fiind evidentă, nu este surprinzătoare o îndepărtare a lui Osama de restul familiei precum și la o dezvoltare ulterioară ca personalitate independentă.
Nu este surprinzător faptul că Mohammed și-a crescut copiii cu un simț al respectului precum și pietate în ceea ce privește afacerea familiei, Osama lucrând de la o vârstă fragedă la drumurile pe care compania familiei le construia. De asemenea, a fost expus la învățăturile islamice încă de când era copil, Mohammed găzduind pelerini în timpul Hajj, pelerinajul la Mecca, mulți dintre cei găzduiți fiind lideri ai mișcărilor musulmane sau făcând parte din ulema. În 1967, tatăl lui Osama, Mohammed, a murit într-un accident de avion, averea sa fiind împărțită copiilor săi prin acțiuni în cadrul companiei. (Bergen, Klayman, 2001). Faptul că Osama bin Laden a lucrat de la o vârstă fragedă în construcții, a fost, probabil, modalitatea prin care tatăl său și-a pregătit copiii pentru a înfrunta viața, el însuși plecând dintr-un mediu sărac.
Osama bin Laden a fost crescut ca un musulman sunnit devotat. Din 1968 până în 1976 a urmat cursuri în cadrul școlii Al-Tagher, cea mai prestigioasă școală din Jedda, oraș în care bin Laden și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei și adolescenței, fiind descris ca timid și rezervat. În cadrul acestei școli a început inițierea lui Osama în jihad, fiind invitat să participe la un grup de studiu islamic, fiind în clasa a opta sau a noua. Cu toate că acest grup a început inițial prin memorarea Coranului, membrii săi au trecut gradual la discuții și interpretări ale poveștilor cu Profetul Mohammed. Profesorul sirian care conducea grupul a devenit tot mai violent în poveștile pe care le punea în discuție iar colegii lui Osama au încetat să participe la aceste întâlniri (Coll, 2005).
Coll (2005) descrie mărturiile unui coleg de școală a lui Osama, acesta mentionând că, atât Osama bin Laden cât și colegii săi ce au făcut parte din grupul de studiu, au adoptat în câțiva ani convingerile activiștilor islamici. Același autor descrie detaliile furnizate de Batarfi, jurnalist saudit, ce reprezintă o sursă de informații cu privire la adolescența lui Osama. Jurnalistul descrie dezvoltarea lui Osama ca fiind un activist islamic captivat în timpul școlii, influențat de Frăția Musulmană.
Anii lui Osama bin Laden în școala Al-Tagher au fost ca o introducere în experiența mai pronunțată din cadrul Universității King abdul Aziz, unde a studiat economie și administrarea afacerilor, așa cum el însuși declară iar formarea sa intelectuală și ideologică a început prin expunerea sa la ideile Frăției Musulmane (Lawrence, 2005).
Gunaratna (2002) notează că bin Laden a fost un student de nivel mediu, dar cu un interes major în politică și guvernare, cu toate aceastea, părăsește universitatea în al treilea an. În timpul anilor petrecuți în cadrul universității, acesta a studiat educație religioasă cu Muhammad Qutb, fratele lui Sayyid Qutb, cel care este și ideologul Frăției Musulmane. Același autor clarifică, cu toate că sursele sunt contracdictorii în această privintă, că Osama bin Laden nu și-a finalizat studiile și nu a studiat ingineria.
INFLUENȚELE IDEOLOGICE
Conform spuselor lui Jamal Khalifa, cel mai bun prieten a lui Osama bin Laden din timpul studiilor la universitate, sfaturile lui Qutb au rezonat printre studenți în ceea ce privește trezirea islamului în lumea musulmană: „Acestă Sahwa [trezirea islamică] a venit și [a devenit clar ca tu] ai o responsabilitate de a-i consilia pe alții să ajungă la Islam peste tot, pentru a face Dawa [predica islamului].
În '76, '77 obișnuiam să citim [cărțile lui Qutb] Repere si În umbra Coranului. Deci Sayyid Qutb se concentra pe sensul Islamului ca fiind modul de viață. A influențat fiecare musulman în acea perioadă de timp.
Mohammed Qutb [fratele lui Sayyid Qutb care a fost profesor invitat la Universitatea King Abdul Aziz la sfârșitul anilor 1970] obișnuia să ne dea [mine și lui bin Laden] prelegeri. Ne oferea lecții foarte bune despre educație- cum să ne educăm copiii noștri.˝ (Bergen 2006, 19)
Ideile lui Sayyid Qutb nu sunt singurele care l-au influențat pe Osama bin Laden, acesta de asemenea studiind Islamul cu Abdullah Azzam, o figură importantă în războiul din Afganistan împotriva sovieticilor, ambii având o influență puternică în modelarea intelectuală și religioasă a lui Osama.
Azzam a fost un mentor intelectual pentru Osama bin Laden fiind cel care i-a oferit o viziune asupra modului în care trebuie tratată invazia sovietică. El este cel care i-a insuflat ideea unificării musulmanilor din întreaga lume în vederea apărării Afganistanului în fața sovieticilo (Post, 2007).
Războiul l-a schimbat într-adevăr pe Osama bin Laden, fiind totodată și mediul perfect pentru a-și pune în practică ideile ideologice insuflate de cei doi mentori. Așa cum Bergen (2006, 49) notează: „Războiul schimbă un om. Războiul din Afganistan l-a schimbat cu siguranță pe bin Laden. Milionarul umil, tânăr, monosilabic, cu carnetul de cecuri deschis care a vizitat pentru prima dată Afganistanul în 1980 a lansat, până la mijlocul deceniului, un plan ambițios de a înfrunta sovieticii direct în interiorul Afganistanului, cu un grup de arabi sub comanda sa. Acel cadru de arabi va constitui nucleul al Qaeda, care a fost fondată în 1988 pentru a purta jihadul în jurul lumii musulmane.
Ambițiile militare și personalitatea lui bin Laden au evoluat în tandem. A devenit mai ferm, până la punctul în care a ignorat sfatul multora dintre vechii săi prieteni despre nebunia de a înființa propria sa forță militară. Această decizie a precipitat, de asemenea, o divizare irevocabilă (dar cu atenție ascunsă), de mentorul său de odinioară, clericul palestinian Abdullah Azzam.
Chiar dacă a avut influențe puternice care au stat la baza ideologie sale jihadiste, Osama bin Laden a avut propria sa viziune asupra lumii și cu privire la ce trebuie făcut, care sunt pașii și obiectivele. Despărțirea de Azzam l-a pus în centrul organizației, devenind liderul ideologic și decizional, având propria sa perspectivă.
După cum excelent punctează Post (2007), un lider nu este format până nu își întâlnește adepții iar rolul lui bin Laden ca lider în Afganistan a fost unul transformațional. Folosind propriile sale finanțe pentru a construi spitale, drumuri, pentru a-i ajuta pe mujahedeeni. Pentru a-și promova imaginea de luptător al războiul sfânt, a trecut la un stil de viață auster și ascetic, trăind împreună cu adepții săi în peșteri, predicând despre misiunea lor. Victoria asupra forțelor sovietice a fost cea care le-a confirmat, atât lui bin Laden cât și adepților săi, că viziunea sa este cea corectă.
AUTOPERCEPȚIA
Osama bin Laden s-a văzut tot timpul ca fiind o persoană sigură pe sine și capabilă să își ducă obiectivele până la capăt, dovadă finnd toate declarațiile sale publice în care își articulează precis intențiile și ambițiile, insoțite de fapte care să le aducă mai aproape de o finalitate.
Este un individ ambițios, ce crede cu certitudine în ideile sale precum și în corectitudinea acestora. Își vede acțiunile ca fiind făcute în numele lui Dumnezeu, având dreptul de a lucra în numele său, ce denotă și un simț ridicat de respect și considerație față de sine. Are încredere în experiența sa dar este confident în a pune în aplicare strategii noi de luptă. Știe că poate reuși în fața unui rival mult mai puternic și nu s-a eschivat în punerea în aplicare a atacului din 11 septembrie. De asemenea, cunoaște foarte strategiile de manipulare, abținându-se în mod deliberat de la apariții în media post atacului din septembrie, aât pentru a evita să fie capturat dar și pentru că era conștient de importanța pe care o dobândise la nivel mondial și că tăcerea, după un astfel de atentat, induce și mai multă teamă.
Este evident că se percepe pe sine ca fiind merituos să acționeze în numele Domnului și că are dreptul să folosească numele și învățăturile acestuia drept justificare pentru acțiunile sale. Cu toate că doar liderii religioși au dreptul de a emite fatwa într-un mod legitim, Osama bin Laden nu a avut rețineri în a emite o declarație prin care se permite uciderea civililor inocenți. În fatwa pe care a emis-o în 1998,se menționează această justificare prin cuvântul Domnului în mod explicit: "În conformitate cu ordinea lui Dumnezeu, se emite următoarea fatwa tuturor musulmanilor: Hotărârea de a ucide americani și aliații lor-civili și militari, este o obligație individuală pentru fiecare musulman"(Post, 2007, 197), ceea ce arată încă o dată că bin Laden vorbește în numele lui Dumnezeu, se vede pe sine ca special și având autoritatea de a acționa în numele lui Dumnezeu.
IDEALUL
Idealul său a fost întotdeauna exprimat clar și concis, având un ideal ridicat la dimensiuni globale: reunificarea islamică din întreaga lume și eliminarea influenței vestice, din toate punctele de vedere, din lumea musulmană. A fost extrem de elocvent în mesajul său de reîntoarcere la valorile islamului adevărat și care sunt datoriile musulmanilor. Este totuși răbdător și își planifică cu atenție acțiunile, conștientizând dimensiunile greu de realizat a planurilor sale.
Cu toate acestea, anumite obiective au fost atinse cu succes. Atacurile din 11 septembrie au însemnat o victorie pentru bin Laden și pentru organizația al-Qaeda din mai multe puncte de vedere: în primul rând, a cauzat pagube iremediabile (fizice, economice, din punct de vedere al securității și noile măsuri luate, psihologice) Statelor Unite ale Americii și a atins un alt scop, considerat o prioritate a organizației, și anume instigarea la jihad a cât mai multor musulmani în cât mai multe locații posibile. Obiectivul de a tinge un nivel de recunoaștere global și de a reaminti musulmanilor care sunt valorile și datoriile lor, a fost atins în momnetul în care au existat ectivități ale unor indivizi și grupuri ce nu au legături cu al-Qaeda (Scheuer 2007).
Dr. Bruce Hoffman (2006) a oferit o apreciere concludentă în ceea ce privește impactul pe care l-a avut Osama bin Laden. "Orice altceva", a scris Hoffman, "bin Laden este una dintre puținele persoane care pot susțin că au schimbat cursul istoriei."
STILUL DE CONDUCERE
OBIECTIVE STRATEGICE
Obiectivele lui Osama bin Laden au fost întotdeauna clare și punctual formulate. Acestea își au baza în încercarea de a răspunde invaziei sovietice în Afganistan și de a reunifica lumea arabă prin întoarcerea tuturor musulmanilor pentru a apăra Afganistanul de puterea sovietică.
Bin Laden și-a exprimat obiectivele sale ideologice, atât prin acțiune cât și prin cuvinte, cu declarațiile sale publice filmate periodic. Ca fondator Al Qaeda, obiectivele sale au fost legate de eliminarea prezenței occidentale în Orientul Mijlociu islamic, care include lupta împotriva aliaților americani, Israel, și răsturnarea aliaților locali ai americanilor (cum ar fi saudiții), și stabilirea regimurilor islamice.
După victoria din Afganistan, bin Laden și organizația erau nerăbdători să continue războiul sfânt și și-a lărgit viziunea, transferându-și obiectivele pe o scală globală, asta însemnând reconstruirea națiunii islamice din întreaga lume. Angajamentul față de islamism, a lua forma jihadului dus în special, împotriva Statelor Unite și Israelul, care urmărește să elimine influența vestică din Emiratele Arabe, în general, și din Arabia Saudită, în special.
Întrebarea esențială ce rezultă din identificarea scopurilor lui Osama bin Laden, este dacă acesta a fost un lider strategic sau a acționat emoțional și instinctiv la anumite evenimente. Cu toate că este deseori portretizat ca un figura unei organizații transnaționale și nu un lider operațional, Osama bin Laden prezintă abilități strategice.
Când a declarat război pentru prima dată staelor Unite ale Americii, aceasta era puterea hegemonă a lumii din toate punctele de vedere și nu existau motive serioase pentru a crede că bin Laden poate fi într-adevăr o provocare pentru aceasta. După ani de luptă împotriva terorismului și Al-Qaeda, America este vulnerabilă din punct de vedere economic. Atacurile au atât scopul distrugerii fizice și economice cât și impunerea unor măsuri defensive care sunt intruzive și costisitoare.
În perioada bombardării Afganistanului în octombrie 2001, a explicat lui Taysir Allouni pentru Al Jazeera că principala realizare a atacurilor din septembrie reprezintă pagubele economice aplicate Statelor Unite. De asemenea, bin Laden a declarat publicului american că planul său de înfrângere a Americii este ca aceasta să sângereze până la faliment și că acest plan dă roade. Cu alte cuvinte, bin Laden a văzut economia ca fiind punctul de vulnerabilitate al dușmanului, astfel atacurile Al-Qaeda s-au focusat pe maximizarea costurilor impuse Americii, fiind considerat un geniu strategic. (Gartenstein-Ross, 2013).
Un alt fapt ce îl descrie pe Osama bin Laden ca un strateg este faptul că este răbdător în urmărirea planurilor sale. Afganii care vorbesc de reunificarea lumii musulmane, nu spun că ar revendica Asia Centrală pentru Allah, ci doar că sunt convinși că prin intermediul jihadului va fi revendicată, daca nu de către ei atunci de către nepoti și strănepoți. Această logică este identică pentru Osama bin Laden și adepții săi, care prezintă răbdare, stoicism și o abordare pe termen lung a vieții (Scheuer, 2006).
LUAREA DECIZIILOR
Organizația stabilită de bin Laden este una dispersată ca și structură organizațională, în care subordonații aveau sarcini clar stabilite. Ayman al-Zawahiri, fizician și fondatorul Jihadului Islamic Egiptean, a fost numit succesorul lui Osama bin Laden și al doilea ca și funcție. Ca și organizație globală este formată din celule de militanți permanente sau semi-permanente operând independent, și existând în peste 76 de tări din întreaga lume, având de asemenea ca și aliați militanți islamici și grupuri politice asociate din întreaga lume (Post, 2007).
A fost reorganizată în 1998 pentru a-și manageria mai eficace bunurile și a-și atinge scopurile. Astfel, după cum sugerează Gunaratna (2002) este caracterizată de patru elemente interconectate: o structură piramidală pentru a facilita punerea în practică a strategiilor și tacticilor, o grupare teroristă globală, o bază de guerillă în Afganistan, și o coaliție de de grupări de guerilă și grupări teroriste transnaționale.
Zona din jurul Kandaharului este un loc unde sprijinul pentru talibani a rămas continuu și unde ierarhia Al-Qaeda putea să funcționeze în siguranță. Încercând să își mențină organizația unită și într-o formă de operare coerentă, Osama bin Laden a încercat să organizeze reuniuni săptămânal, în ciuda riscurilor evidente.(Robinson, 2002). Asta denotă o încredere atât în sine cât și în scopul său, o certitudine a propriei eficacități dar și a organizației.
În ceea ce privește atacurile din 11 septembrie, Osama bin Laden este liderul acestei operațiuni cu toate că planul original nu a fost conceput de el ci de Khalid Sheikh Mohammed, iar unele idei au fost respinse de către Osama, idei legate de anumite ținte potențiale, motivând că nu este timp suficient, el personal alegând țintele atentatului, potrivit declarațiilor lui Khalid Sheikh Mohammed, conform unui articol publicat în New York Times (Lichtblau, 2003). Aceste fapte îl încadrează pe Osama bin Laden ca fiind sigur de sine și de capacitatea sa de a lua decizii, acționând decisiv și fiind de neclintit cu privire la acestea, alții find cei care trebuie să accepte și să execute. Cu toate acestea, este un lider care știe să le ofere motivația corectă adepților săi, care știe ce vrea și obține acest lucru.
Funcționarea organizației Al-Qaeda s-a schimbat semnificativ în urma atacurilor din 11 septembrie. Cu toate că bin Laden nu are un control organizațional autocratic, a existat totuși o organizare centralizată planificată, management financiar, instruire și suport logistic înainte de acest atac. Datorită deprinderilor sale manageriale, Osama bin Laden a recunoscut importanța delegării de autoritate și dispersarea funcțiilor de organizare. În urma comunicatului din toamna anului 2002, acesta a dispersat organizația și a stabilit o structură de comandă regională, îndemnându-și adepții să îți planifice propriile operațiuni. Cu toate acestea, a menținut un anumit control asupra organizației și a rămas drept lider simbolic (Post, 2007). Perspicacitatea, inteligența și stilul persuasiv ce îl caracterizează pe Osama bin Laden sunt reliefate aici. Eficacitatea stilului său de conducere a fost cel care a determinat adepții să continue lupta în numele său și pornind de la mesajul său să îi transmită ideile mai departe.
LUPTA
În 1979, când avea 22 de ani, invazia sovietică din Afganistan l-au propulsat în primul său război sfânt. El a considerat invazia unui stat islamic o ofensă împotriva lui Dumnezeu și astfel a contribuit cu milioane de dolari pentru rezistența afgană și a livrat utilaje de la compania tatălui său pentru a ajuta la construirea de tunele, drumuri și tabere din Afganistan.
Osama bin Laden a învățat multe din lupta din Afganistan împotriva invaziei sovietice. El și mii de alți musulmani non-afgani au luptat împotriva Armatei Roșii nu pentru că sovieticii erau atei și comuniști, nu pentru felul în care gândeau, ci pentru că erau atei și comuniști care au invadat un teritoriu musulman, au ucis mai mult de un milion de musulmani și au vrut să elimine Islamul din țară. Lupta împotriva sovieticilor a fost dusă pentru ceea ce au făcut în Afganistan, pentru prezența lor acolo, comportamentul și nu convingerile lor au declanșat jihadul. (Scheuer, 2007)
Astfel, Osama a câștigat popularitate în rândul multor arabi și în 1988 a format al-Qaeda. A fost alungat din Arabia Saudită în 1992, și și-a mutat baza sa în Sudan, până când presiunea din partea Statelor Unite ale Americii l-au forțat să plece din Sudan în 1996. După stabilirea unei noi baze în Afganistan, a declarat război împotriva Statelor Unite, urmat de inițierea unei serii de atacuri cu bombă și atacuri conexe (Fisk, 2005).
Se crede că primul atac cu bombe în care a fost implicat Osama bin Laden a fost în 29 decembrie 1992, mai precis bombardarea hotelului Gold Mihor din Aden în care două persoane au fost ucise. După acest bombardament al-Qaeda și-a dezvoltat justificarea pentru uciderea oamenilor nevinovați. Potrivit unui fatwa emisă de Mamdouh Mahmud Salim, uciderea cuiva care este apropiat inamicului este justificată deoarece orice spectator nevinovat va găsi o recompensă corespunzătoare în moarte, se va duce în Jannah (Paradis), în cazul în care au fost buni musulmani, sau în Jahannam (iad) în cazul în care au fost răi sau necredincioși, justificare pe care adepții au considerat-o acceptabilă conform declarației făcute de Jamal al-Fadl în procesul Statele Unite v. Usama bin Laden et al.
Pentru a înțelege lupta pe care Osama bin Laden o duce împotriva Americii și a Vestului, trebuie înțeleasă și relația pe care acesta și musulmanii, în general, o au cu Dumnezeu. În comunicatele sale, atât audio cât și scrise, acesta pare sincer în exprimarea dragostei și devoțiunii față de Dumnezeu. Se auto-caracterizează ca fiind sclavul lui Dumnezeu, servitorul umil al acestuia, exprimând o dragoste sinceră față de Allah și față de Profetul Mohammed. Acest ton iubitor în relație cu Dumnezeu nu este folosit doar de Osama bin Laden ci și de alți lideri islamici sau organizații misionare precum Frăția Musulmană. Dragostea față de Dumnezeu este o temă comună printre liderii islamici dar și un stil de viață al musulmanilor. Discursul motivațional face apel la devotament și credință, la responsabilitatea de a apăra aceste valori.
Și în atacul din 11 septembrie accentul cade tot pe motivația religioasă. În bagajele unora dintre atacatori a fost găsit un document de 5 pagini dintre care patru au fost făcute publice. Aceste pagini nu fac referire la frustrări colective sau injustiții pentru a justifica violența, ci martiriul atentatorilor este în numele lui Dumnezeu și pentru a-l mulțumi pe Acesta. Mesajul textul se focusează pe conceptul de atern și nu pe sentimente precum mânia sau ura. Majoritatea referințelor sunt din Coran, motivația textul fiind bazată pe recompense precum conexiunea cu Dumnezeu și pacea resimțită prin supunerea față de Dumnezeu (Stout, 2004).
Astfel, bin Laden reușește să își justifice ambițiile făcând apel la sentimente nobile și exploatând fundamentalismul islamic în vederea împlinirii propriilor ambiții personale. Denotă o disconsiderație privitoare la binele celorlalți, o indiferență exploatativă a celorlalți, un manipulator priceput al oamenilor făcând apel la credințele lor și utilizând cuvintele potrivite. Pentru a justifica atacurile din 11 septembrie a preferat să fundamenteze martiriul participanților folosind o terminologie psihologică pozitivă, în care nu s-a axat pe ură sau furie, ci înfățișând acțiunile ca fiind în numele lui Dumnezeu și dragostei față de el.
În 2004, după ce inițial a negat implicarea în atentatele din 11 septembrie, Osama și-a asumat responsabilitatea pentru atacuri, iar într-o filmare în care se adresează poporului american prin intermediul televiziunii Al-Jazeera și transcrisă de ziarul The Guardian, acesta precizează: „Dumnezeu știe că nu a trecut prin mințile noastre să atacăm turnurile, însă după ce situația a devenit insuportabilă-și am asistat la nedreptatea și tirania alianței americano-israeliană împotriva oamenilor noștri din Palestina și Lebanon- m-am gândit la asta. Și evenimentele care m-au afectat pe mine direct sunt cele din 1982 și cele care au urmat după- atunci când America a permis Israelului să invadeze Lebanonul, ajutat de A Șasea Flotă Americană. Urmărind turnurile distruse din Lebanon, m-am gândit să îi pedepsesc pe nelegiuiți în același mod: să distrug turnuri din America ca să poată simți ce am simțit noi și ca să înceteze să ne omoare copiii și femeile.”
Din această declarație rezultă caracterul egocentric a lui Osama bin Laden, atentatele fiind explicate ca fiind rezultatul propriei gândiri și dorințe, ca o răzbunare personală pentru propriile neplăceri sau așa cum menționează chiar el, pentru ce „m-a afectat pe mine direct”. Declarația este dată de un om încrezut, netulburat și sigur pe sine, exploatându-i pe alții pentru satisfacerea propriilor ambiții și răzbunări personale, ca și cum ar avea dreptul de a face asta.
OPINIA PUBLICĂ
Opinia publică a jucat un rol extrem de important în procesul de recunoaștere a lui Osama bin Laden drept lider și simbol al terorismului. Pentru acesta, modul în care a fost perceput de „public” a avut un dublu rol: pe de o parte, modul în care a fost perceput de musulmani, și pe cealaltă parte, modul în care a fost perceput de Statele Unite ale Americii, de populația sa, de aliații săi, și restul lumii care condamnă actele teroriste.
În percepția milioanelor de musulmani care îi împărtășesc viziunea jihadistă, Osama bin Laden este un erou, statut dobândit prin modul în care apară islamul, pietatea, integritatea, generozitatea sa, sfidarea de către acesta a politicilor americane și pentru credința sa care pare a fi una fără indoieli. În ochii musulmanilor, nu este un om obișnuit, iar datorită războiul pe care l-a dus, a trezit sentimente de loialitate și încredere față de acesta și față de scopul lor comun.
În ochii celeilate părți, a restului lumii, Osama bin Laden a fost văzut și portretizat în multe moduri, placând de la atribute precum psihopat, depravat, fanaatic religios, răul personificat, megaloman, slab dotat intelectual, etc, toate într-o încercare de a-i minimiza influența și capacitatea de a influența radical lumea, precum și de a diminua efectul de teroare pe care actele teroriste îl induc.
Prin declarațiile sale publice, video sau scrise, acesta și-a făcut cunoscut mesajul către lume, și-a exprimat clar obiectivele și ce intenționează să facă, producând un efect diferit pentru cele două „părți ale problemei”: reafirmarea credinței sale și dovedirea musulmanilor că lupa continuă, că toate acțiunile sunt îndreptate către apărarea islamului și a celor „drepți”, dar și oferirea “dușmanului” a unei viziunii clare în ceea ce privește motivațiile sale, instaurarea unui climat de frică în rândul populației, inducerea unei anxietăți permanente rezultată din posibilitatea unui atac în orice moment.
„Într-adevăr, într-o epocă fără îndoială lipsită de conducere ideologică, când aceste forțe impersonale [globalizarea și determinismul economic] se crede că au șters capacitatea unui singur om să afecteze cursul istoriei, bin Laden, în ciuda tuturor eforturilor, a reușit să tachineze și să lovească Statele Unite ale Americii, chiar înainte de 11 septembrie. Contopire sa eficientă a firelor fervorii religioase, evlaviei musulmane, și un sentiment profund de nedreptate într-o forță ideologică puternică stă – totuși ofensatoare și respingătoare, ca o realizare falnică. În felul său inimitabil, bin Laden exprimă această luptă ca tocmai "ciocnirea civilizației", pe care America și partenerii săi de coaliție au muncit atât de greu să o nege.”(Hofman, 2002, 305).
Amenințarea pe care Osama bin Laden o reprezintă constă în combinația unică dintre coerența ideilor sale, articularea clară a obiectivelor sale, consecvența acestora, urmate imediat de acte care le concretizează. Ideile sale reprezintă modul în care majoritatea musulmanilor văd viața, caracterul religios în care își îmbracă scopurile și idealurile reprezentând norme de viață pentru aceștia, religia însemnând mai mult decât o ideologie, ci o identitate.
CONCLUZII
Terorismul și noțiuni legate de acesta au devenit parte din viața omului, atât ca entitate individuală cât și ca actor într-un sistem global. În fiecare zi, media este încărcată cu știri legate de acte teroriste. Odată cu creșterea interconectivității și interdependenței dintre oameni și țări, efectul psihologic pe care îl are terorismul afectează întreaga populație. Din cauza creșterii exponențiale a incidentelor teroriste din ultimul deceniu, acest fenomen a devenit de o importanță primară atât pentru guverne cât și pentru mediul academic.
Cu toate că termenul de terorism este unul peiorativ și face referire la o gamă largă de acțiuni, evenimentele din 2001 din Statele Unite ale Americii au redefinit natura acestuia, fiind de departe cel mai atac în termeni de daune și consecințe. În ciuda fluctuațiilor în timp, evoluația terorismul arată că există o evoluție de la o bază ideologică la una religioasă, devenind din ce în ce mai agresiv în timp. Obiectivele se traduc în destabilizarea economiei și a sistemului politic dar și influențarea publicului larg.
Pentru a putea înțelege complexitatea acestui fenomen trebuie analizate cauzele și motivațiile din spatele acestor acte reprobabile, care este scopul lor precum o înțelegere a organizației și a psihologiei colective, întrucât terorismul este o activitate predominant colectivă. Mai mult decât atât, liderul are un rol crucial în formarea adepților și modul în care organizația își urmează obiectivele.
Scopul acestei lucrări este de a contura profilul lui Osama bin Laden, liderul organizației al-Qaeda și de a oferi un punct de plecare în înțelegerea comportamentului, ideologiei și motivației din spatele acțiunilor sale. Obiectivul acestei lucrări este de a contura profilul psihologic al lui Osama bin Laden, liderul organizației al-Qaeda, de a analiza comportamentul și politicile sale așa cum reies ele din principalele caracteristici ale personalității sale: trăsături excepționale, caracteristici funcționale, stilul de conducere. De asemenea, lucrarea își propune să analizeze și contextul său de dezvoltare psihologică în vederea unei conexiuni cu acțiunile sale prezente.
Rezultatele acestui studiu îl prezintă pe Osama bin Laden ca un om calm, răbdător, sigur pe sine, orientat spre scop și determinat în atingerea idealului său, profesional și care își asumă responsabilitatea pentru cuvintele sale. Mai mult, este un lider ce își ține cuvântul și nu face amenințări sau promisiuni în van, geniul său constând nu în abilitatea de a atrage adepți în scopul unui jihad defensiv, ci de a articula un caz convingător și fundamentat pe baza preceptelor religioase. A reușit să identifice cu abilitate diferențele din gândirea musulmanilor și pe care anume să pună accent, contribuția sa particulaă fiind dată de caracterul internațional al obiectivelor și al „războiului” său.
Osama bin Laden este produsul educației religioase combinată cu experiențele sale de viață ce l-au propulsat într-o lume a conflictului, este produsul moștenirii sale religioase pe care a reușit să o reinventeze pentru a se plia pe anumite obiective personale. A reușit să exploateze trecutul în vederea unei justificări religioase, interpretând subiectiv normele religiei cu scopul de a inspira jihadul și a oferi o motivație comună și puternică adepților săi, având un sentiment de autoimportanță.
Se vede pe sine capabil de a-și atinge obiectivele și corect în acțiunile sale, acestea fiind făcute în numele lui Dumnezeu, meritos în a duce mesajul său mai departe, însă cu o interpretare subiectivă și extremistă, folosind o retorică inspirațională, cu argumente potrivite pentru a conferi un sens adepților săi. Caracterizat deja de trăsături cognitive expansive, acesta denotă o ambiție exagerată, o încredere extraordinară în propriile idei și în succesul acestora, fiind puțin constrâns de realitatea obiectivă și înlăturând orice concurent sau persoană care stă în calea idealurilor sale.
Violența actelor sale precum și încercarea de a le justifica reliogios fără o autoritate legitimă, rezidă din stilul său cognitiv divizat, abordarea sa ideologică a relațiilor internaționale este de natură iluzorie, obiectivul său ideologic nu doar că este imposibil de atins însă sugerează și o disonanță cognitivă, o diferenșă între realitatea obiectivă și ideologie, o împărțire a lumii între „noi” și “ei”, între “corect “ și “incorect”, între “moral“ și “imoral”, lumea fiind într-o luptă între islamul drept, corect și Occidentul imoral, însă își justifică acțiunile ca fiind defensive, națiunea Islamică este cea atacată și suferă de agresiune, inegalitate și injustiție.
În urma analizei acțiunilor acestuia precum și a declarațiilor personale sau a declarațiilor apropiaților, acesta întrunește criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate narcisistică, Osama bin Laden având un sentiment grandios de autoimportanță, este preocupat de fantezii de succes nelimitat, crede că este aparte și unic, are un sentiment de îndreptățire, este exploatativ în relațiile interpersonale și lipsit de empatie, având o atitudine arogantă, sfidătoare.
Înțelegerea lui Osama bin Laden, ca lider și ideolog al organizației al-Qaeda reprezintă doar o parte din înțelegerea fenomenului terorist, fenomen tot mai prezent și devastator. Acesta este și va rămâne figura emblematică a terorismului fundamentat religios iar dispariția sa și dispersarea organizației al-Qaeda nu semnifică extincția terorismului sau diminuarea importanței și pericolului pe care il reprezintă terorismul islamic global.
CURRICULUM ACADEMIC
Cezara Ciobotaru
Studii universitare și postuniversitare:
2010-2013: licență. Științe Politice, domeniul Științe Politice, programul de studii Științe Politice ȋn limba engleză, Universitatea București
2013-2015: masterat. Psihologie aplicată în domeniul securității naționale, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea București
2013-2015: masterat. Security&Diplomacy, Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană, Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Voluntariat:
Martie 2011: voluntar. Comenius „ Amicita the dove files across Europe to find heroes and champions„, Lifelong Learning Program. Contribuție: organizare eveniment, organizare de activități culturale.
Aprilie 2012: voluntar și organizator. “ SiS Catalyst Young People’s Delegation to the 2012 Ministerial Conference and Third Bologna Policy„ și Conferința “We are the future” organizată de Asociația Universitatea Copiilor.
2013- prezent: voluntar Asociația Manieres. Contribuție: participare activități educative, participare la organizarea evenimentelor, partcipare și susținere cursuri bune maniere, implicarea în dezvoltarea educațională a copiilor de la Fundația Filantropică Metropolis.
2014- prezent: trainer Asociația Manieres. Contribuție: organizarea și susținerea de ateliere socio-educative (bune maniere, pictură pe sticlă cu nisip) și de animație, oferirea de lecții de bune maniere online în parteneriat cu Radio Lynx, coordonare echipă voluntari, organizare strângere de fonduri, organizare conferințe, promovare evenimente
Cursuri suplimentare:
2012 „Cursurile de formare pentru Tinerii Angajați Politic” – Relații Internaționale și Diplomație, ȋn cadrul Fundației Creștin- Democrată
2010-2013 Programul de Studii Psihopedagogice, Nivelul I, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de formare a Profesorilor
2014 Modulul de dezvoltare a competențelor transversale derulat prin proiectul „Competențe, Calitate, Flexibilitate și Ocupabilitate în oferta educațională a programelor de masterat”, Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Workshop-uri
Martie 2014. „Criminalistică și Criminologie„
REFERINȚE
Abou el-Fadl, K. (2000). Holy War versus Jihad (Review), Ethics and International Affairs 14: 133–40
Bergen, P. L. (2006). The Osama bin Laden I Know: An Oral History of al Qaeda’s Leader. New York: Free Press
Bergen, P. L., & Klayman, R. ( 2001). Holy War Inc. Inside the secret world of Osama Bin Laden. New York: Free Press
Bin Laden’s Warning: Full Text (2001). http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/1585636.stm
Bloom, R. (2013). Foundations of psychological profile: Terrorism, espionage and deception. Boca Raton: CRC Press
Burns, J. F. (2000). Remote Yemen May Be Key to Terrorist's Past and Future, http://www.nytimes.com/2000/11/05/world/remote-yemen-may-be-key-to-terrorist-s-past-and-future.html
Chelcea, S. & Ilut, P. (2003). Enciclopedie de psihosociologie, București: Editura Economica
Coll, S. (2005). Letter From Jedda: Young Osama- How he learned radicalism, and may have seen America, http://www.newyorker.com/magazine/2005/12/12/young-osama
Coll, S. (2008). The Bin Ladens: An Arabian Family in the American Century. New York: Penguin
Crenshaw, M. (1981). The Causes of Terrorism. Comparative Politics , 13, 379–399
Davis, J. M. (2004). Countering international terrorism: Perspectives from international psychology. In Stout, C. E., Psychology of terrorism : coping with the continuing threat. Westport: Praeger
Delcea, C. (2004). Psihologia terorismului: studiu psihologic asupra teroriștilor. Cluj Napoca: Editura Albastra
Esposito, J. L. (2002). Unholy War: terror in the name of Islam. New York: Oxford University Press
FBI Ten Most Wanted Fugitives. http://web.archive.org/web/20080103044553/http:/www.fbi.gov/wanted/topten/fugitives/laden.htm
Fisk, R. (2005). The Great War For Civilisation: The Conquest of the Middle East. New York: Vintage Books
Fletcher, M. A. (2012). Leadership becomes you. Understanding the psychology of leadership and you. Bloomington: AuthorHouse
Freud S. (1921). Group psychology and the analysis of the ego, in J. Strachey (Ed). The Standard Edition of the complete works of Sigismund Freud: Vol 28. Beyond the pleasure principle, Group Psychology and other works, London: Hogarth Press
Gartenstein-Ross, D. (2013). Osama bin Laden: Strategic genius. http://news.nationalpost.com/arts/osama-bin-laden-strategic-genius
„God knows it did not cross our minds to attack the towers„ (2004). http://www.theguardian.com/world/2004/oct/30/alqaida.september11
Gunaratna, Rohan (2002). Inside al-Qaeda: Global Network of Terror. New York: Columbia University Press
Hazelwood, R. R., Ressler, R. K., Depue, R. L., & Douglas, J. C. (1995). Criminal investigative analysis: An overview. In R. R. Hazelwood & A. W. Burgess (Eds.), Practical aspects of rape investigation: A multidisciplinary approach (2nd ed., pp. 115-126). Boca Raton, FL: CRC Press
Heywood, A. (2011). Global Politics. London: Palgrave Macmillan
Himmelfarb, G. (1993). A Dark and Bloody Crossroads. The National Interest 32, 53-61
Hoffman, B. (2002). Rethinking Terrorism and Counterterrorism since 9/11, Studies in Conflict and Terrorism, 25(5), 303-316
Hoffman, B. (2006). Inside Terrorism, NY: Columbia University Press
Horgan, J. (2005). The psychology of terrorism, NY: Routledge
Hudson, R. A. (1999). The sociology and psychology of terrorism- Who becomes a terrorist and why, Washington: Library of Congress
Hunting bin Laden. Frontline PBS. http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/binladen/
In full: Al-Qaeda statement (2001). http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/1598146.stm
Jones, J. (2008). Blood that cries out from the earth- the psychology of religious terrorism. New York: Oxford University Press
Kennedy, H. (2011). Osama Bin Laden wasn't on kidney dialysis, took herbal Viagra while living in compound, http://www.nydailynews.com/news/world/osama-bin-laden-wasn-kidney-dialysis-herbal-viagra-living-compound-article-1.141224
Lawrence, B. (2005). Messages to the World: The Statements of Osama bin Laden. New York: Verso, 2005
Lichtblau, E. (2003). Threats and responses: the plot; bin laden chose 9/11 targets, al qaeda leader says. http://www.nytimes.com/2003/03/20/us/threats-and-responses-the-plot-bin-laden-chose-9-11-targets-al-qaeda-leader-says.html
Mockatis, T. R. (2010). Osama bin Laden-a biography, California: Greenwood Biographies
Moghadam, A. (2006). Suicide Terrorism, Occupation, and the Globalization of Martyrdom: A Critique of Dying to Win. Studies in Conflict and Terrorism, 29/8: 707–729
Monshipouri, M. (1998). The West’s Modern Encounter with Islam: From Discourse to Reality. Journal of Church and State 40:1, 25–56.
McCauley, C. R. (2004). Psychological issues in understanding terrorism and the response to terrorism, in Stout, C. E., Psychology of Terrorism-Coping with the continuing threat. Westport: Praeger
McCauley, C. R. & Segal, M. E. (1987). Social Psychology of Terrorist Groups. In Hendrick, C. Group, Organizational and Intergroup Relations, Annual Review of Social and Personality Psychology, Vol. 9, Beverly Hills: Sage
Post, J. M. (2004). Leaders and their followers in a dangerous world:The psychology of political behaviour, NY:Cornell University Press
Post, J. M. (2005). The Psychological Roots of Terrorism, in Addressing the Causes of Terrorism: The Club de Madrid Series on Democracy and Terrorism. Madrid: Club de Madrid, Vol. 1, pp. 7–12.
Post, J. M. (2007). The mind of the Terrorist: the psychology of terrorism from the IRA to al-Qaeda. New York: Palgrave Macmillan
Ranstorp, M. (1998). Interpreting the broader context and meaning of bin-Laden’s Fatwa, Studies in conflict and terrorism, 21, 321-330
Rashid, A. (2000). Taliban: Militant Islam, Oil and Fundamentalism in Central Asia, New Haven: Yale University Press
Riedel, B. (2008). The search for Al qaeda- Its Leadership, Ideology and Future. Washington: Brookings Institution Press
Robinson, A. (2001). Bin Laden: behind the mask of the terrorist. New York: Arcade Publishing
Sageman, M. (2006). The psychology of al-Qaeda terrorists: the evolution of the Global Salafi Jihad. In Kennedy C. H. & Zilmmer, E. A. Military psychology : clinical and operational applications. New York: Guilford Press
Scheueur, M. (2006). Through our enemies’ eyes: Osama bin Laden, Radical Islam, and the future of America. Washington: Potomac Books
Scheuer, M. (2007). Imperial hubris: why the West is losing the war on terror. Washington: Brassey’s
Schmid, A. P. (1983). Political Terrorism: A Research Guided. New Brunswick, NJ: Transaction Books
Schroen, G. (2006). The Dark Side (interviu) (www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/darkside/interviews/schroen.html
Stout, C. E. (2004). Psychology of Terrorism-Coping with the continuing threat. Westport: Praeger
The Oxford English Dictionary. Compact Edition (1971), Oxford: Oxford University Press
Townshed, C. (2002). Terrorism. A very Short Introduction, NY: Oxford University Press
United States v. Usama bin Laden et al, transcript al declarației lui Jamal al-Fadl http://cryptome.org/usa-v-ubl-02.htm
“Usama Bin Ladin, Letter from Qandahar” (1998). Associated Press
Wright, L. (2006). The Looming Tower: Al-Qaeda and the Road to 9/11. New York: Knopf
Zalman, A. (n.d.). Profile: Osama bin Laden, http://terrorism.about.com/od/groupsleader1/p/OsamabinLaden.htm
Zillmer, E. A. (2006) The Psychology of Terrorist. Nazi Perpetrators, the Baader–Meinhof Gang, War Criminals in Bosnia, and Suicide Bombers. In Kennedy C. H. & Zilmmer, E. A. Military psychology : clinical and operational applications. New York: Guilford Press
Wolfers, A. (1952). National Security as an Ambigous Symbol in Political Science Quarterly, Vol. 67, Nr. 4
REFERINȚE
Abou el-Fadl, K. (2000). Holy War versus Jihad (Review), Ethics and International Affairs 14: 133–40
Bergen, P. L. (2006). The Osama bin Laden I Know: An Oral History of al Qaeda’s Leader. New York: Free Press
Bergen, P. L., & Klayman, R. ( 2001). Holy War Inc. Inside the secret world of Osama Bin Laden. New York: Free Press
Bin Laden’s Warning: Full Text (2001). http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/1585636.stm
Bloom, R. (2013). Foundations of psychological profile: Terrorism, espionage and deception. Boca Raton: CRC Press
Burns, J. F. (2000). Remote Yemen May Be Key to Terrorist's Past and Future, http://www.nytimes.com/2000/11/05/world/remote-yemen-may-be-key-to-terrorist-s-past-and-future.html
Chelcea, S. & Ilut, P. (2003). Enciclopedie de psihosociologie, București: Editura Economica
Coll, S. (2005). Letter From Jedda: Young Osama- How he learned radicalism, and may have seen America, http://www.newyorker.com/magazine/2005/12/12/young-osama
Coll, S. (2008). The Bin Ladens: An Arabian Family in the American Century. New York: Penguin
Crenshaw, M. (1981). The Causes of Terrorism. Comparative Politics , 13, 379–399
Davis, J. M. (2004). Countering international terrorism: Perspectives from international psychology. In Stout, C. E., Psychology of terrorism : coping with the continuing threat. Westport: Praeger
Delcea, C. (2004). Psihologia terorismului: studiu psihologic asupra teroriștilor. Cluj Napoca: Editura Albastra
Esposito, J. L. (2002). Unholy War: terror in the name of Islam. New York: Oxford University Press
FBI Ten Most Wanted Fugitives. http://web.archive.org/web/20080103044553/http:/www.fbi.gov/wanted/topten/fugitives/laden.htm
Fisk, R. (2005). The Great War For Civilisation: The Conquest of the Middle East. New York: Vintage Books
Fletcher, M. A. (2012). Leadership becomes you. Understanding the psychology of leadership and you. Bloomington: AuthorHouse
Freud S. (1921). Group psychology and the analysis of the ego, in J. Strachey (Ed). The Standard Edition of the complete works of Sigismund Freud: Vol 28. Beyond the pleasure principle, Group Psychology and other works, London: Hogarth Press
Gartenstein-Ross, D. (2013). Osama bin Laden: Strategic genius. http://news.nationalpost.com/arts/osama-bin-laden-strategic-genius
„God knows it did not cross our minds to attack the towers„ (2004). http://www.theguardian.com/world/2004/oct/30/alqaida.september11
Gunaratna, Rohan (2002). Inside al-Qaeda: Global Network of Terror. New York: Columbia University Press
Hazelwood, R. R., Ressler, R. K., Depue, R. L., & Douglas, J. C. (1995). Criminal investigative analysis: An overview. In R. R. Hazelwood & A. W. Burgess (Eds.), Practical aspects of rape investigation: A multidisciplinary approach (2nd ed., pp. 115-126). Boca Raton, FL: CRC Press
Heywood, A. (2011). Global Politics. London: Palgrave Macmillan
Himmelfarb, G. (1993). A Dark and Bloody Crossroads. The National Interest 32, 53-61
Hoffman, B. (2002). Rethinking Terrorism and Counterterrorism since 9/11, Studies in Conflict and Terrorism, 25(5), 303-316
Hoffman, B. (2006). Inside Terrorism, NY: Columbia University Press
Horgan, J. (2005). The psychology of terrorism, NY: Routledge
Hudson, R. A. (1999). The sociology and psychology of terrorism- Who becomes a terrorist and why, Washington: Library of Congress
Hunting bin Laden. Frontline PBS. http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/binladen/
In full: Al-Qaeda statement (2001). http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/1598146.stm
Jones, J. (2008). Blood that cries out from the earth- the psychology of religious terrorism. New York: Oxford University Press
Kennedy, H. (2011). Osama Bin Laden wasn't on kidney dialysis, took herbal Viagra while living in compound, http://www.nydailynews.com/news/world/osama-bin-laden-wasn-kidney-dialysis-herbal-viagra-living-compound-article-1.141224
Lawrence, B. (2005). Messages to the World: The Statements of Osama bin Laden. New York: Verso, 2005
Lichtblau, E. (2003). Threats and responses: the plot; bin laden chose 9/11 targets, al qaeda leader says. http://www.nytimes.com/2003/03/20/us/threats-and-responses-the-plot-bin-laden-chose-9-11-targets-al-qaeda-leader-says.html
Mockatis, T. R. (2010). Osama bin Laden-a biography, California: Greenwood Biographies
Moghadam, A. (2006). Suicide Terrorism, Occupation, and the Globalization of Martyrdom: A Critique of Dying to Win. Studies in Conflict and Terrorism, 29/8: 707–729
Monshipouri, M. (1998). The West’s Modern Encounter with Islam: From Discourse to Reality. Journal of Church and State 40:1, 25–56.
McCauley, C. R. (2004). Psychological issues in understanding terrorism and the response to terrorism, in Stout, C. E., Psychology of Terrorism-Coping with the continuing threat. Westport: Praeger
McCauley, C. R. & Segal, M. E. (1987). Social Psychology of Terrorist Groups. In Hendrick, C. Group, Organizational and Intergroup Relations, Annual Review of Social and Personality Psychology, Vol. 9, Beverly Hills: Sage
Post, J. M. (2004). Leaders and their followers in a dangerous world:The psychology of political behaviour, NY:Cornell University Press
Post, J. M. (2005). The Psychological Roots of Terrorism, in Addressing the Causes of Terrorism: The Club de Madrid Series on Democracy and Terrorism. Madrid: Club de Madrid, Vol. 1, pp. 7–12.
Post, J. M. (2007). The mind of the Terrorist: the psychology of terrorism from the IRA to al-Qaeda. New York: Palgrave Macmillan
Ranstorp, M. (1998). Interpreting the broader context and meaning of bin-Laden’s Fatwa, Studies in conflict and terrorism, 21, 321-330
Rashid, A. (2000). Taliban: Militant Islam, Oil and Fundamentalism in Central Asia, New Haven: Yale University Press
Riedel, B. (2008). The search for Al qaeda- Its Leadership, Ideology and Future. Washington: Brookings Institution Press
Robinson, A. (2001). Bin Laden: behind the mask of the terrorist. New York: Arcade Publishing
Sageman, M. (2006). The psychology of al-Qaeda terrorists: the evolution of the Global Salafi Jihad. In Kennedy C. H. & Zilmmer, E. A. Military psychology : clinical and operational applications. New York: Guilford Press
Scheueur, M. (2006). Through our enemies’ eyes: Osama bin Laden, Radical Islam, and the future of America. Washington: Potomac Books
Scheuer, M. (2007). Imperial hubris: why the West is losing the war on terror. Washington: Brassey’s
Schmid, A. P. (1983). Political Terrorism: A Research Guided. New Brunswick, NJ: Transaction Books
Schroen, G. (2006). The Dark Side (interviu) (www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/darkside/interviews/schroen.html
Stout, C. E. (2004). Psychology of Terrorism-Coping with the continuing threat. Westport: Praeger
The Oxford English Dictionary. Compact Edition (1971), Oxford: Oxford University Press
Townshed, C. (2002). Terrorism. A very Short Introduction, NY: Oxford University Press
United States v. Usama bin Laden et al, transcript al declarației lui Jamal al-Fadl http://cryptome.org/usa-v-ubl-02.htm
“Usama Bin Ladin, Letter from Qandahar” (1998). Associated Press
Wright, L. (2006). The Looming Tower: Al-Qaeda and the Road to 9/11. New York: Knopf
Zalman, A. (n.d.). Profile: Osama bin Laden, http://terrorism.about.com/od/groupsleader1/p/OsamabinLaden.htm
Zillmer, E. A. (2006) The Psychology of Terrorist. Nazi Perpetrators, the Baader–Meinhof Gang, War Criminals in Bosnia, and Suicide Bombers. In Kennedy C. H. & Zilmmer, E. A. Military psychology : clinical and operational applications. New York: Guilford Press
Wolfers, A. (1952). National Security as an Ambigous Symbol in Political Science Quarterly, Vol. 67, Nr. 4
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Psychological Profiler Osama Bin Laden (ID: 107743)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.