Propaganda Politica In Mediul Online

LUCRARE DE LICENȚĂ

Propaganda politică în mediul online

Cuprins

Lista de figuri

Introducere

1. Aspecte teoretice generale cu privire la propaganda politică online

1.1. Scurt istoric

1.2. Propaganda în zilele noastre

1.3. Internetul în slujba politicului

1.3.1. Propaganda online

1.3.2. Recrutarea

1.3.3. Mobilizarea

1.3.4. Strângerea de fonduri

1.3.5. Testarea mediului electoral

2. Oportunități și posibilități politice de propagandă în mediul online

2.1. Display advertising

2.2. Search Engine Marketing

2.3. Social media marketing

2.3.1. Facebook .

2.3.2. Twitter

2.3.3. Online video

2.4. Site-ul politic

2.5. E-mail advertising

3. Impactul propagandei politice online

3.1. Utilizatorii

3.1.1. Utilizatorii ca produs al propagandei

3.1.2. Psihologicul și comportamentul utilizatorilor ce intră în contact cu politicul

în mediul online

3.1.3. Acțiunile utilizatorilor asupra propagandei

3.2. Politicul implicat în mediul online

3.2.1. Decizii și investiții

3.2.2. Echipa de propagandă

3.2.2.1. Staff-ul

3.2.2.2. Consultanța

3.2.3. Analiza datelor

3.2.3.1. Testarea mesajelor propagandei

3.2.3.2. Segmentarea

3.2.3.3. Datele social media

3.2.4. Strategii formulate pe experiențele anterioare

4. Propaganda politică online – studiu de caz pe alegerile prezidențiale din

România, 2009

5. Concluzii

Bibliografie

Listă de figuri

Figura 1.1 Sursele de informare în funcție de locația utilizatorului …………………………..… 19

Figura 1.2 Surse de informare în funcție de vârsta utilizatorului ………………………………. 20

Figura 2.1 Vizitarea site-urilor politice în funcție de locația utilizatorului ……………………. 22

Figura 3.1 Interacțiunea online și offline cu propaganda ………………………………………. 33

Figura 3.2 Activități online în funcție de vârsta utilizatorului …………………………………. 36

Figura 3.3 Activități online în funcție de sexul utilizatorului ………………………….………. 37

Introducere

Propaganda politică în mediul online este un subiect ce nu poate fi cercetat fără a implica în metodologie și exemple concrete din politică, și a vedea influențele acestora într-un interval de timp rezonabil; este un subiect eminamente interdisciplinar, care necesită cunoștințe științifice medii de psihologie, informatică, științe politice și cunoștințe minime de economie și marketing.

De la mijlocul anilor 1990 s-au înregistrat o serie de lucrări care analizează efectul Internetului asupra propagandei politice și campaniilor electorale. Thierry Vedel analizează propaganda politică în era internetului, identificând câteva din punctele tari și punctele slabe în utilizarea lui. S. Ward și R. Gibson sunt de părere că “utilizarea internetului de către partidele politice va facilita comunicarea cu cetățeanul, eliminând intermediarii din transmiterea mesajului”.

Deși propaganda politică în mediul online românesc este foarte dezvoltată, pe plan național subiectul este abordat doar rareori, dezbaterile cu privire la rolul și influența internetului în politică fiind încă la început.

În această lucrare, prin urmărirea statisticilor vizând activitatea online pe diferitele platforme ale entităților politice și preferințele cititorilor de conținut online cu un caracter politic, vom putea observa maniera de receptare a propagandei politice online de către utilizatorul de internet român per se, gradul de influență și eventualele schimbări de atitudine, în funcție de natura subiectelor parcurse. În această lucrare, cu ajutorul metodei calitative vom putea observa cum acționează politicul în mediul online și influențele occidentale din mediul online românesc. Vom utiliza, metode sociologice, prin intermediul unor interviuri realizate cu șefi de campanie electorală ai unor politicieni sau partide, acoperind întregul spectru politic reprezentativ. În egală măsură, vom utiliza și instrumente cantitative, care vor fi prelucrate statistic, în vederea extragerii unor concluzii pertinente. Astfel, vom încerca să descoperim eficiența mediului online în propaganda politică, câteva din greșelile majore comise de formațiunile politice în încercarea de a-și promova ideile, dar și capitolele la care acestea excelează.

Vom identifica și analiza documente privind investițiile partidelor politice românești în propaganda online și rațiunile ce stau la baza acesteia. În urma acestor investigații, prin metodele de cercetare calitativă, vom putea identifica în bibliografia națională și europeană consultată teorii și explicații privind specificul propagandei în spațiul virtual al Uniunii Europene și, prin cultivarea unui spirit critic, vom corela aceste idei cu realitățile identificate în țara noastră.

Deși tema se raportează, în general, la mediul online românesc, metodele comparatiste vor viza practici similare în democrațiile occidentale, astfel încât rezultatele noastre vor acoperi o suprafață semnificativă.

În primul capitol al acestei lucrări vom analiza evoluția istorică a propagandei și implicarea treptată a politicului în mediul online, urmărind, cu ajutorul metodelor calitative, motivele și metodele după care politicul a ajuns să folosească mediul online ca un instrument în campaniile electorale și în promovarea continuă. În al doilea capitol vom observa, cu exemple clasice din democrațiile occidentale și aplicând metoda cantitativă de cercetare, ce oportunități au partidele politice, sau candidații, atunci când doresc să se promoveze în mediul online; vom descoperi ce platforme de acces au la dispoziție și ce strategii se pot formula pe aceste platforme.

În capitolul trei, printr-o analiză sociologică și psihologică vom vedea impactul propagandei politice în mediul online și cum poate acesta să influențeze utilizatorul de internet; pe baza rezultatelor obținute în acest capitol, vom putea formula câteva strategii de propagandă pentru campaniile electorale din mediul online. Aplicând cele aflate în primele trei capitole, în capitolul patru vom putea descoperi particularități ale propagandei politice online românești, din campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2009, și vom putea elabora previziuni cu privire la evoluția mediului online politic românesc.

Mulțumită cercetării efectuate, utilizatorul de internet va putea să își formeze o viziune comprehensivă asupra mișcărilor politice de propagandă care activează, fie vizibil, fie cu un anume grad de discreție, din mediul online românesc și nu numai. Această analiză va ajuta la distingerea propagandei de informația veridică și, astfel, cititorul va putea să adopte o manieră critică la momentul filtrării conținutului virtual cu specific politic, inclusiv în privința blogurilor.

Vom elabora recomandări privind planurile strategice de propagandă pentru formațiunile politice implicate în mediul online din România, oferind posibile rute de diseminare a ideilor acestora, bazate pe principii etice.

1. Aspecte teoretice generale cu privire la propaganda politică online

Istoric

Propaganda s-a născut în momentul în care omul a încercat să transmită semenului său o informație. Este clar că orice manifestare a omului în afară a fost destinată celuilalt. Primele articulări de cuvinte au fost destinate transmiterii unui mesaj, care nu mai putea fi construit doar din semne. Orice mesaj e destinat să obțină de la celălalt o reacție. Orice cuvânt ascunde în el un sâmbure de manipulare, de propagandă.

În una din cele mai elementare formulări ale sale, propagandă este un termen folosit pentru a exprima răspândirea ideilor. În științele sociale, propaganda este definită prin: “Tehnicile și metodele de influențare sau controlare a unor atitudini și comportamente prin utilizarea unor cuvintelor și a unor simboluri în vederea transmiterii, promovării sau răspândirii unor doctrine, teze sau idei”, ca și prin “declarațiile și impresiile care rezultă din folosirea unor astfel de tehnici și metode”. Propaganda este un proces de comunicare ce folosește anumite tehnici și metode pentru a-și atinge scopurile. Acest lucru ne face să afirmăm că nu există o propagandă neutră valoric sau obiectivă. În toate societățile și în slujba oricui s-ar afla, propaganda vizează să formeze anumite atitudini și să impună stereotipuri sociale, tinde să condiționeze individul, creându-i mecanisme automate în scopul de a controla și manipula comportamentul său social. Deși termenul provine de la Biserica Romano-catolică și era legat de “propagarea credinței”, acesta, și-a croit un drum în comunicarea politică de la începutul sec. XX. Despre primul război mondial putem spune că a însemnat o bătălie de propagandă între englezi și germani și că publicul american era ținta mesajelor din pamflete, reviste, afișe, benzi desenate și alte forme de comunicare. În timpul celui de-al doilea război mondial, germanii naziști au dezvoltat un sistem elaborat de propagandă pentru a obține sprijinirea regimului de către populație, atât în Germania cât și în afara acesteia. Termenul de propagandă pentru publicul larg are azi o conotație evident defăimător pentru partidele politice. De aceea se evită folosirea termenului, în analiza acțiunilor unor partide, de către ele însele.

Propaganda presupune acțiuni care nu ar trebui să fie percepute în mod automat ca rapoarte obiective. Vorbim așadar despre abordarea unei probleme cu ajutorul unui pachet selectivă de informații, date sau evenimente. Spre deosebire de transmiterea de mesaje informative, propaganda poate fi considerat un tip de mesaj destinat să manipuleze un public țintă. Având în vedere că propaganda este tot mai folosită în sistemului internațional actual, în campaniile electorale democratice sau în regimurile nedemocratice actuale, acest studiu încearcă să evidențieze rolul tot mai mare a acestui fenomen în secolul al XXI-lea, abordând noile metode de propagandă, oferite de mediul online.

În România, propaganda și cenzura au luat naștere odată cu formarea sistemului media, existând o interdependență evidentă între ele, căci scopul cenzurii este de a limita diseminarea unor informații, iar cel al propagandei este unul contrar, de a populariza anumite concepții care reflectă interesele celor care controlează mijloacele de comunicare. După al Doilea Război Mondial, comunismul a urmărit tenace să se profileze ca singurul adversar și învingător al fascismului, prin urmare, mijlocele de comunicare în masă au încercat de fapt să oglindească realizarea practică a ideologiei comuniste.

După căderea comunismului în România și odată cu apariția primilor furnizori de internet, partidele încep foarte încet să folosească propaganda în mediul online, prin urmare, abia din anul 2000 partidele românești investesc timp și bani și în prezența lor online. Primul site oficial al unui partid politic românesc a fost cel al Partidul Național Liberal (P.N.L.), în luna martie a anului 2000, urmat de Partidul Democrat (P.D.), în luna mai a aceluiași an, tot în anul 2000, apare și primul site al unui politician român, președinte de partid – Traian Băsescu, care făcea parte din Partidul Democrat (P.D.) și avea să devină președinte al României la alegerile prezidențiale din 2004, unde un foarte mic aport la victoria sa în alegeri, dar notabil – pentru evoluția politicului în online de atunci, l-a avut și prezența și activitatea sa online.

1.2. Propaganda în zilele noastre

Pentru a fi considerată propagandă, trebuie să fie „instituționalizată“. Adică să presupună existența unui sistem care să acționeze pentru propagarea ideilor. Acesta ar presupune: 1. o structură instituțională specializată (Ministerul Propagandei în Germania Nazistă, CIA în SUA, Direcția a V-a în Securitatea comunistă); 2. o ideologie și o scară de valori; 3. mijloace specifice și metode clare de transmitere a mesajelor. De aceea, este esențial să cunoaștem sursa informației cuprinse în mesaj, modul de construire a mesajului și canalul de comunicare.

În principiu, propaganda esapariția primilor furnizori de internet, partidele încep foarte încet să folosească propaganda în mediul online, prin urmare, abia din anul 2000 partidele românești investesc timp și bani și în prezența lor online. Primul site oficial al unui partid politic românesc a fost cel al Partidul Național Liberal (P.N.L.), în luna martie a anului 2000, urmat de Partidul Democrat (P.D.), în luna mai a aceluiași an, tot în anul 2000, apare și primul site al unui politician român, președinte de partid – Traian Băsescu, care făcea parte din Partidul Democrat (P.D.) și avea să devină președinte al României la alegerile prezidențiale din 2004, unde un foarte mic aport la victoria sa în alegeri, dar notabil – pentru evoluția politicului în online de atunci, l-a avut și prezența și activitatea sa online.

1.2. Propaganda în zilele noastre

Pentru a fi considerată propagandă, trebuie să fie „instituționalizată“. Adică să presupună existența unui sistem care să acționeze pentru propagarea ideilor. Acesta ar presupune: 1. o structură instituțională specializată (Ministerul Propagandei în Germania Nazistă, CIA în SUA, Direcția a V-a în Securitatea comunistă); 2. o ideologie și o scară de valori; 3. mijloace specifice și metode clare de transmitere a mesajelor. De aceea, este esențial să cunoaștem sursa informației cuprinse în mesaj, modul de construire a mesajului și canalul de comunicare.

În principiu, propaganda este un dialog fără interlocutor. Dialogul se poartă cu convingerile, cu percepțiile și cu senzațiile oamenilor cărora încercăm să le inoculăm o anumită idee. Celălalt nu este prezent decât pentru a accepta sau pentru a respinge ideile transmise. În principiu formarea convingerilor are patru etape: 1. prezentarea ideilor (transmiterea mesajului), 2. Conceptualizarea sa perceptivă (asocierea ideilor cu noțiunile). A treia etapă este cea mai importantă și presupune acceptarea ideilor transmise. În cazul în care le respinge, propaganda a dat greș fie din cauza deficiențelor de construcție (nu s-a ținut cont de convingerile anterioare ale oamenilor, s-au ignorat senzațiile inconștiente, lipsită de logică și coerență), fie din cauza deficiențelor de transmitere (folosirea unui canal de comunicare inadecvat, alegerea greșită a momentului și duratei transmiterii sau ignorarea circumstanțelor transmiterii). Odată ideile acceptate, urmează etapa a patra: obiectivarea valorilor în comportamente ulterioare (aplicarea ideilor și a atitudinilor derivate din acceptarea lor).

Ideile prezentate de propaganda modernă au ajuns la cel mai înalt nivel de veridicitate și de reprezentare a doctrinelor politice în discursul propagandistic, totuși, în unele campanii se mai folosește masiv și propaganda neveritabilă, care nu reprezintă doctrina unui anumit partid politic sau e nerealistă în contextul posibilității de materializare a ideilor propagate. Propaganda neveritabilă funcționează în unele cazuri, dacă este adresată segmentului de populație corespunzător.

Înainte de toate, orice propagandă modernă se va adresa și individului și maselor fără a separa cele două elemente. Pentru propaganda modernă a se adresa doar individului despărțit de mase este imposibil, deoarece individul nu este de interes pentru propagandist; acesta despărțit de mase prezintă prea multă rezistență la o acțiune externă. Pentru a fi efectivă propaganda nu poate fi preocupată de fiecare detaliu, pentru că a câștiga oamenii unul câte unul durează prea mult dar și pentru că a crea diverse idei pentru un singur individ izolat de mase e mult prea dificil.

Propaganda încetează atunci când dialogul simplu începe; de aceea experimente desfășurate în SUA, pentru a măsura succesul anumitor metode de propagandă concentrate pe individ nu au avut rezultate pentru că nu au reprodus o situație de propagandă reală. Totuși propaganda nu vrea să atingă pur și simplu doar masele sau mulțimea, pentru că ar funcționa doar acolo unde indivizii sunt adunați împreună și ar fi incompletă și ineficientă – de asemenea orice propagandă axată pe grupuri care ca masă acționează diferit de reacțiile normale și sentimentele individuale ale fiecărui individ parte a grupului ar fi o propagandă abstractă, care cel mai probabil nu ar avea nici un succes. Propaganda modernă este direcționată spre indivizii incluși într-un grup și participanți la acțiunile acestuia sau este direcționată spre mulțime/populație dar și aceasta văzută ca un corp compus din indivizi.

Propaganda modernă trebuie să utilizeze toate mediile posibile ale indivizilor cărora se adresează; fiecare mediu are și modul specific de abordare, neputându-se utiliza aceiași tactică de propagandă în fiecare mediu. Propaganda trebuie să fie așadar acționată prin toate instrumente în același interval de timp.

1.3. Internetul în slujba politicului

Internetul a avut un impact profund asupra campaniilor electorale. Campaniile politice online au revoluționat propaganda, activismul, mobilizarea susținătorilor și strângerea de fonduri. În urmă cu zece ani, internetul era abia folosit în politică; astăzi se investesc în campaniile electorale online milioane de euro, în site-uri și social media pentru a ajunge la alegători sau la opinia publică generală și pentru a le prezenta ideile electorale.

În ultimii ani, accesul la internet în creștere a permis cetățenilor să găsească mai rapid informații și să efectueze sarcini mai complexe online. Impactul Internetului asupra politicii din secolul XXI pare să fie de necontestat. Campaniile politice, mișcările sociale și chiar revoluțiile au arătat că internetul poate să susțină nu numai reacții populare și de mobilizare, dar, și de manipulare și propagandă. Impactul Internetului asupra societății în lumea noastră contemporană poate fi comparată cu efectul de radio și televiziune în anii 1930 și 1960. Odată cu schimbarea interacțiunilor sociale și mijloacelor de comunicare, schimbările politice sunt inevitabile.

Impactul internetului asupra politicii poate fi văzut prin seturile de campanii politice și mitinguri pentru diverse probleme sociale. Mass-media a fost întotdeauna folosite de politicieni pentru a educa, informa sau a face propagandă pentru opinia publică. Mulți analiști politici sunt de acord că John F. Kennedy a câștigat alegerile din 1960, profitând de televiziune. În același mod, Barack Obama a folosit internetul pentru a câștiga alegerile prezidențiale din 2008, transmițând mesajele sale către alegători pe YouTube, Facebook și Twitter. Democrații americani au reușit să strângă milioane de voluntari și mici donații, prin campanii pe Internet.

1.3.1. Propaganda online

Site-urile de networking social au potențialul de a facilita dezvoltarea capitalului social și a participării politice în rândul tinerilor. În prezent, majoritatea membrilor rețelelor sociale virtuale le utilizează pentru a menține contactul cu prieteni, membrii familiei și cunoscuți din lumea reală. Într-o manieră similară înlocuirii scrisorii cu e-mailul, aceste site-uri facilitează menținerea interacțiunilor sociale ale individului într-o formă care nu necesită comunicarea directă și proximitatea spațială. Dincolo de asocierile sociale prezente și viitoare, aceste site-uri sunt instrumente ce permit reluarea relațiilor mai vechi, întrerupte din rațiuni de timp și spațiu

Odată ce campaniile politice s-au dezvoltat tot mai mult online, cercetătorii au început să documenteze strategia candidaților în propaganda politică online. Concluzia cea mai consistentă a fost pur și simplu că "site-urile nu sunt construite din alegători indeciși". Acele persoane care vizitează blog-uri politice, site-uri web candidate și site-uri de social media tind să fie cei mai partizani, polarizați și informați cetățeni din masa electoratului. Prin urmare, de obicei propaganda este gândită pentru a face conținutul să fie destinat în primul rând transformării susținătorilor existenți în voluntari, activiști și donatori. Așadar propaganda online a candidatului sau partidului vizează susținătorii deja existenți care ar putea fi motivați să ia măsuri suplimentare în vederea derulării campaniei. De exemplu, majoritatea celor care susțin un candidat pe pagina acestuia de Facebook, deja au ales pe cine să voteze. Cu alte cuvinte, propaganda online vizează în primul rând mobilizarea politică, angajamentul și activitatea pentru susținerea campaniei, mai degrabă decât convingerea. Cum Baum (2011) spune: "noile instrumente media sunt vehicule perfecte pentru predicarea în cor. Metodele de comunicare tot mai sofisticate … combinate cu selecția automată a părții pe care o susțin, de către consumatori… le dă liderilor politici o oportunitate fără precedent de a ajunge la susținătorii lor de bază" .

Campanii politice sunt conduse prin propagandă pentru a realiza mai multe obiective, dintre care amintim dezvoltarea gradului de conștientizare cu privire la imaginea politică, convingerea alegătorilor, construirea listelor de susținători, strângerea de fonduri, gestionarea operațiunilor propagandei pe teren și obținerea unor răspunsuri rapide de la susținători.

Dobândirea unei recunoașteri a numelui și gradul de conștientizare a populației cu privire la un candidat sunt importante într-un mediu de alegeri aglomerat cu mulți candidați. Eficiența extinsa a mediului online vine complementară la eficiența televiziunii, mai ales în introducerea unui candidat. Afișările online plătite sunt moduri foarte bune de a consolida un mesaj cu privire la tipul de campanie purtată.

Propaganda în mediul online necesită persuasiune; investiția în publicitatea online colaborată cu o bună strategie vor da rezultate în ceea ce privește capacitatea de influență și creșterea alegătorilor și jurnaliștilor în favoarea ideilor expuse de propagandă.

În mediul online, pentru mass-media mesajele sunt create și distribuite de un ansamblu de indivizi, în care fiecare îndeplinește câteva sarcini specifice. Mesajele sunt produse de echipe de oameni specializați în găsirea și procesarea informațiilor și conceperea sau fabricarea propagandei; aceștia lucrează în structuri organizaționale, bazate pe o diviziune accentuată a muncii, pe ierarhii clare, pe norme și proceduri de lucru. Ei sunt grupați în instituții ramificate, în care producția urmează aceleași reguli ca în marile unități industriale: ea se desfășoară pe principiul bandei – rulante: viteza, rentabilitatea și eficiența care asigură obținerea profitului și este marcată de competiția cu instituțiile similare. Producția de mesaje mass-media este foarte costisitoare, solicitând concentrări importante de resurse umane și tehnice. De exemplu, “capitalul marelui concern Time – Warner este egal cu suma PNB următoarelor state: Albania, Bolivia, Laos, Liberia și Mali”.

1.3.2. Recrutarea

Instrumente online pentru publicitate pot fi moduri importante de conectare cu voluntarii, alegătorii și donatorii. Chiar și atunci când interacționează cu susținătorii prezenți la un miting sau la o întâlnire de partid în campanie, prin propagandă putem direcționa persoanele spre a investi timp și bani în campanie, dacă ne conectăm cu ei după aceea pe e-mail sau social media. Crucial social media, lasă suporterii partidelor politice să facă munca de propagandă, partidele trebuie doar să îi înarmeze cu mesajele de promovare și cu imagini, iar aceștia vor răspândi propaganda campaniei prin intermediul Facebook, Twitter și oricărui alt canal pe care ei îl folosesc online.

Pentru formularea mesajelor orice candidat trebuie să rezoneze cu adevărat cu alegătorii, iar mesajul trebuie să poată crea și o conexiune emoțională. Chiar dacă vizualizatorul mesajelor nu accesează reclamele respective, dar prin intermediul site-ul Web vede anunțul online, mesajul poate fi foarte convingător dacă vizează emoțional segmentul corespunzător. Social media este un instrument puternic de propagandă, posibilitatea de a nu de a interacționa cu publicul online face publicitate online, prin anunțurile anunțurile grafice web sau video-uri, un instrument puternic pentru a convinge populația și ajută ca realizarea obiectivelor să fie la îndemâna oricărei puteri politice cu strategii corecte, necesare pentru a convinge alegătorii. Odată convinși alegătorii, pot deveni voluntari, susținători sau chiar sponsori pentru idealurile politice expuse de propagandă. Exemple de campanii pornite online, în acest fel, ar fi cele duse de echipa lui Barack Obama, în 2008 și 2012.

1.3.3. Mobilizarea

Instrumente online sunt foarte bune pentru a ajuta suporterii campaniei unui partid să participe personal la campanie. Pe lângă postările pe Facebook, pentru prieteni, ei pot prezenta vecinilor, familiei propaganda partidului prin e-mail, anunțuri video, voturi în poll-uri online și pot chiar vorbi în public în numele campaniei (totul organizat digital). Deși cele mai multe mesaje politice vor fi transmise prin intermediul social media, când vine vorba de mobilizare, e-mailul este cel mai productiv, oamenii sunt mult mai probabil să acționeze la o cerere trimisă prin e-mail decât la o postare pe Facebook.

Mobilizarea echipei de campanie în mediul online este un concept simplu: implică convingea oamenilor disponibili să facă lucruri – să voteze în sondaje, să fie voluntari în diverse acțiuni ale campaniei, să coordoneze apeluri telefonice în numele campaniei, sau să sponsorizeze campania. Experiența campaniilor lui Obama din Statele Unite au demonstrat că una dintre modalitățile cele mai eficiente pentru a răspândi mesajele campaniei online este de a îi pune pe susținători să le răspândească – fiecare susținător al partidului/personalității politice este un potențial de mobilizare în universul lui/al ei social.

Dar mai întâi trebuie ca partidele să ceară mobilizarea, aici e complexitatea campaniilor online: cum, când și de ce mobilizăm oamenii pentru a le deschide orizontul potențialului lor politic? Ce le cerem oamenilor pentru a îi ajuta să realizeze cu adevărat potențialul lor politic?

Dacă sprijinul politic pentru un candidat sau un partid se reduce în final la emoții sau la sentimente, cum se simte un potențial voluntar sau donator privitor la problemele candidatului sau la viziunea acestuia; trebuie să înțelegem că fiecare persoană ce intră în contact cu campania va investi timp și poate chiar bani în aceasta. Fiecare interacțiune contează: experiența lor personale, evenimentele publice sau discuțiile pe stradă, ceea ce văd online, anunțurile la TV și radio etc.

Organizatorii online de succes își dau seama că gestionarea unei campanii virtuale, în esență, înseamnă construirea unei rețele cu persoanele disponibile și a unei relații personale cu aceștia. Ca în orice prietenie, relațiile politice în cădere liberă nu sunt folositoare pentru campanie și sunt greu de salvat, chiar dacă o campanie este pe termen scurt și nu ne deranjează să distrugem câteva relații de prietenie, gestionarea corectă și motivarea susținătorilor pe parcursul unei curse electorale va fi extrem de importantă. Mărimea listei de oameni disponibili contează în campanii și trebuie profitat de fiecare persoană, încercând ca de la fiecare să primim un răspuns de implicare în campanie.

Totuși, câteodată nu contează cantitatea echipei disponibilă online ci calitatea acesteia, responsabilii de campanie trebuit adesea să medieze între strângerea de fonduri, pentru a maximiza veniturile pe termen scurt și între viziunea online pe termen lung. Tratând oamenii ca pe bancomate vei opțiune pe termen scurt veniturile necesare campaniei dar pe termen lung aceștia nu vor mai sponsoriza campania. Nu orice propagandă din campanie ar trebui să se concentreze pe cererea de sponsorizări. In schimb ar trebui gândite moduri de a oferi valori susținătorilor din campanie, sub formă de știri, conexiuni personale, informații și cadouri, precum și prin găsirea de moduri non-monetare prin care suporteri să poată contribui. Recrutarea a zece prieteni prin e-mail, de exemplu, este o modalitate ușoară pentru orice susținător de a participa fără a investi nici un ban și odată ce au reușit în acțiunea propusă aceștia se vor simți și mai implicați și mai dornici de acțiune decât în ziua precedentă.

Mobilizarea poate fi făcută și pentru răspunsul rapid la o amenințare la adresa propagandei, imaginii sau continuității politicilor de campanie. Activități de tip pushback a unei informații nedorite în rezultatele de căutare online pot fi organizate, presupunând forțarea ascunderii informațiilor neconvenabile pentru propagandă din rezultatele căutărilor pe Google, iar când acest tip de pushback nu funcționează, susținătorii unei campanii sunt cea mai bună apărare online împotriva unei amenințări, ei pot pur și simplu să se opună informațiilor neconvenabile prin comentarii și adevărate „revolte” online împotriva mesajelor adverse campaniei. Familia și prietenii au cea mai mare influență în deciziile politice pe care le concepem, precum și modul în care reacționăm la un scandal sau un alt eveniment negativ pot fi influențate de ceea ce au spus oamenii au încredere de lângă noi. În cazul în care susținătorii unui partid sunt vorbesc în numele partidului sau candidatului, fie în persoană sau pe Facebook, pe Twitter sau pe propriile lor blog-uri, este probabil ca activitatea lor în aceste medii să fie o activitate mult mai favorabilă campaniei decât orice altă activitate adunată la activitatea politică a partidului sau politicianului.

1.3.4. Strângerea de fonduri

Deci, cum funcționează strângerea de fonduri online? În esență, ca și cumpărarea de produse online, oferind candidatului sau partidului o sumă de bani datorită idealurilor în care crezi – idealurile propagate de acea putere politică și în mod normal urmate de aceasta.

Utilizatorii ce vizitează site-ul web al partidului sau candidatului pot vedea în general într-un colț al site-ului un buton de donații, pe care dacă îl accesează li se cer datele de card și cele personale, iar odată ce tranzacția este procesată, banii trec în contul bancar al campaniei politice.

Trimiterea de e-mailuri este o altă metodă de obținere a donațiilor politice. Desigur, oricine poate trimite un e-mail cerând oamenilor bani, dar în campaniile electorale, sunt câteva noțiuni de bază ce trebuie respectate atunci când pregătim trimiterea mail-urilor către listele disponibile de simpatizanți, aceste noțiuni sunt necesare pentru a ajuta la maximizarea performanțelor, și a obține donatori pe termen lung:

• e-mailurile trebuie să perpetueze propaganda de bază și obiectivele campaniei, accentul nu se pune pe bani ci pe importanța folosirii acestora în campanie, în scopul campaniei.

• mesajele trimise trebuie să fie personalizate pentru fiecare susținător contactat

• mesaje să fie directe și să pară că vin chiar din partea candidatului

• link-ul de donații trebuie să fie clar vizibil în mesaj și nici o greșeală nu trebuie să apară la a accesarea paginii de donații.

• mesajele trebuie să fie formulate pe idei apropiate de mediul lor de muncă, de viață și de statut

• sumele solicitante trebuie să difere, bazat pe istoria de donații anterioare ale persoanei și statutul social al acesteia.

• campania trebuia să prezinte și pentru ce vor fi folosiți banii, și să încurajeze donațiile.

Și totuși, câte mesaje se pot trimite susținătorilor campaniei electorale, înainte ca aceștia să se dezaboneze de la e-mailurile politice? Managerii de comunicații prin e-mail ai campaniei trebuie să monitorizeze statistica, deoarece mediul online permite să urmărești câți oameni se dezabonează de la mail-uri sau câți oameni citesc mail-urile și câți nu le mai citesc. Liste se dovedesc uneori a avea ciudățeniile lor: o persoană poate să deschidă mail-ul pentru că simpatizează alături de cauza politică, sau are prieteni implicați în campanie, dar totuși nu va dona; în timp ce altă persoană se poate să citească mail-urile campaniei ocazional dar să fie un donator constant. Fiecare e-mail va oferi campaniei informații exacte despre modul de reacție a publicului la campanie de strângere de fonduri. Se întâmpla ca managerii de comunicații să exagereze cu trimiterea de mail-uri, când nevoia de fonduri este disperată, dar de obicei simpatizanții vor înțelege urgența.

Deși e-mailul s-a dovedit, în practică, a fi cel mai eficient instrument de a strângere a fondurilor, în mod constant, în mediul online, Facebook și Twitter nu ar trebui să fie ignorate complet. Este ușor de promovat pe aceste canalele sociale, această promovare poate fi făcută în același timp cu campania de trimitere e-mailuri, și chiar dacă sumele obținute nu sunt la fel de mari, fiecare donație contează în strângerea de fonduri pentru campaniile electorale, indiferent de de unde vine donația.

1.3.5. Testarea mediului electoral

Publicitate online, se pretează la testarea de poziții, sloganuri și replici, ce pot fi rulate într-o campanie pe Facebook și Google pentru a vedea care atrag click-urile susținătorilor sau voluntarilor și astfel stabilind potențialul fiecăreia. De asemenea, diferitele variante de mesaje de tip e-mail pot fi ierarhizate prin măsurarea răspunsurilor primite să testând rezultatele înainte de a un anume mesaj ca mesaj șablon pentru viitoarele mail-uri. În 2012, campania lui Obama a constatat că, uneori, cu ajutorul testării campaniei online se poate dubla suma de banii primiți din strângerea de fonduri cu ajutorul e-mailurilor.

De multe ori, șefii de campanie începe cu presupunerea, greșită, că partidul sau candidatul știe exact ce este cel mai bun mesaj de transmis în campanie – fără să organizeze un vot pe aceste mesaje, fără organizarea de focus grupuri pentru dezvoltarea de mesaje, fără ca măcar mesaje să fie dezbătute înainte de câțiva consilieri de încredere. Nici o activitate de campanie nu ar trebui să aibă loc fără o testare – și o re-testare a mesajului transmis.

Testarea trebuie să aibă loc în mediile cele mai vizitate de către utilizatori, în funcție de locația în care campania are loc, putem stabili conform următorului grafic în ce medii ne testăm mesajele și ce relevanță au testele respective:

Fig. 1.1

Una din primele sarcini, pe care echipa de campanie ar trebui să le întreprindă, este de a determina pe ce probleme se va concentra campania și ce mesaje legate de acele probleme vor fi transmise alegătorilor. Prin sondaje, focus grupuri și chestionare pentru cei implicați în campanie se poate determina abordarea potrivită asupra electoratului. Folosind aceste date, și comparându-l pe candidat cu opiniile partidului, precum și cu punctele de vedere ale adversarilor săi, campania poate decide ce probleme și mesaje se vor sublinia și ce probleme și mesaje se vor contracara. Toate acțiunile campaniei ar trebui testate prima dată pe porțiuni de populație și abia apoi lansate online pentru toți utilizatorii.

Porțiunile de populație pot fi sortate în funcție de chestiuni de gen, de stare socială sau de vârstă, de exemplu:

Fig. 1.2

2. Oportunități și posibilități politice de propagandă în mediul online

Provocarea principală pentru strategiile politice și partidele politice în mediul online este utilizarea acestuia în mod eficient pentru a-și atinge obiectivul central, cel al tuturor partidelor politice – de a câștiga alegerile prin obținerea mai multor voturi decât concurența.

Spre deosebire de tehnologiile anterioare, cum ar fi televiziunea sau presa scrisă, internetul este un instrument în continuă evoluție. Cum tot mai multe instrumente software sunt dezvoltate online și tot mai multe site-uri politice apar, mediul politic online este într-o continuă schimbare și extindere. Internetul este unic ca și tehnologie iar utilizările sale într-un context politic cuprind aproape fiecare segment strategic și tactic al campaniilor moderne. În timp ce nu există mod magic prin care pot fi pur și simplu câștigate alegerile, folosirea celor mai cunoscute platforme online pentru propaganda politică poate oferi cele mai bune rezultate în alegeri.

Bazându-ne pe sursele abundente de informații online găzduite pe pagini web, Twitter, YouTube și alte surse avem oportunitatea de a măsura și analiza diverse forme de opinie publică. Totuși mediul online se confruntă și el cu unele limitări de multe ori trecute cu vederea. Cele mai multe baze de date disponibile publicului larg al internetului se confruntă cu problema excesului de informații de tip „junk”. Majoritatea blog-urilor, postărilor pe Twitter, vizualizărilor pe YouTube – sunt în mod constant bombardate de "spammerii" motivați care doresc să obțină profit din mediul online. Ca o regulă generală, orice sistem de influență digitală care devine valoroasă din punct de vedere financiar, sau este utilizată pentru a distribui știri, va deveni din ce în ce mai nesigură în timp. Această chestiune este de luat în calcul atunci când o forță politică hotărăște să investească în propaganda în mediul online, pentru a nu exista riscul confuziei între informațiilor neimportante pentru utilizator și propaganda politică.

În acest capitol vom prezenta cele mai bune metode pentru a diferenția, într-un mod pozitiv, propaganda politică de restul informațiilor din mediul online și pentru folosirea corectă a instrumentelor din mediul online.

2.1. Display advertising

Display advertising include bannere de publicitate statice, flash sau video, bannere de diferite mărimi și formate, după standardele guvernate de Interactive Advertising Bureau. Display advertising este unic în capacitatea sa de a servi în același timp atât în informarea audienței cât și în realizarea obiectivelor de performanță stabilite în campaniile electorale politice.

Performanța marketingului prin display advertising s-a dovedit de mai multe ori în lumea comercială ca fiind cea mai eficient mijloc de creștere a veniturilor. Companii precum Intel aloca mai mult de 35 la suta din bugetele lor spre marketingul prin display advertising, Intel este unul din cei mai mari vânzători de produse de bază pentru calculatoare. Prin urmare una din cele mai bune strategii de propagandă politică ar fi investiția în display advertising, având în vedere timpul îndelungat pe care cetățenii de toate vârstele îl petrec online.

Toate partidele politice, sau candidații au anumite grupuri de alegători cu care trebuie să se conecteze din diferite motive. Ei trebuie să intre în contact cu populația pentru a-i chema la vot, pentru a-i conștientiza cu privire la programele pe care vor să le desfășoare în urma alegerilor, pentru a obține donații sau pentru a convinge, pe cei indeciși, că merită să primească votul. Pentru ca investiția în display advertising să fie rentabilă, campania trebuie să investească mai ales unde sunt prezenți cei mai mulți utilizatori interesați de politic:

Fig. 2.1

În publicitatea tradițională, echipa de promovare trebuie să selecteze care este mesajul cel mai important și apoi se expună populației un singur mesaj, la televizor sau în corespondență scrisă. Online, se pot alege mai multe mesaje și se pot potrivi fiecare după publicul căruia vrem să ne adresăm . Potrivirea se poate fi realizat prin orientarea în funcție de tipurile de site-uri frecventate de public, prin poziția lor geografică, prin date demografice si psihografice, date de înregistrare a unor profile online, comportamentul online și o mulțime de alte opțiuni de a ajunge la segmentul de public dorit.

Potrivit studiului american de publicitate prin display advertising, orientarea pe analizele comportamentale ale utilizatorilor este cea mai eficientă metodă, urmată de cea a analizei demografice, în funcție de context și geografică.

A face display advertising în funcție de context înseamnă plasarea anunțurilor grafice alături de conținut, de obicei, articole considerate a fi relevante pentru mesajul de publicitate. În forma sa cea mai simplă, acest lucru poate fi realizat prin plasarea de anunțuri pe site-uri web într-o anumită clasificare sau categorie sau în anumite secțiuni ale unui site web individual. O altă formă mai precisă, tot în funcție de context, implică tehnologia care direcționează anunțurile în timp real, pe baza criteriilor de direcționare asociate cu anumite cuvinte cheie. Există mai multe tipuri de direcționare a anunțurilor pentru a fi potrivite în contextul articolelor. Folosind aceste tehnologii există posibilitatea de a controla mesajul cuvintelor cheie diferite teme, fie că este vorba despre numele unui candidat, și propaganda acestuia fie că este vorba chiar despre un adversar politic asupra care se lansează un atac mediatic.

Cu milioane de site-uri online, începutul propagandei este destul de greu de gestionat totuși, pentru mass-media, mediul online este împărțit în segmente principale: Portalurile, rețelele de anunțuri și site-urile individuale. Portaluri cum ar fi Yahoo!, MSN, Google și AOL oferă multe beneficii, dintre care cele mai importante sunt: ​ un mediu sigur pentru mesajul dumneavoastră și o cantitate semnificativă de control asupra plasării anunțurilor.

Rețelele de anunțuri oferă rază de acțiune semnificativă, un raport eficiență-cost convenabil și flexibilitate. Mediul online oferă flexibilitate și creativitate împreună cu capacitatea utilizatorilor de a interacționa direct cu anunțurile în sine.

Avem mai multe tipuri de anunțuri de tip display advertising:

• anunțurile flash – sunt animații ce captează atenția, prezentând mesajul de marketing cât mai creativ.

• anunțurile expandabile – anunțuri banner standard, ce se extind dacă utilizatorul le accesează pentru a descoperi mai mult din mesajul de marketing, fără a părăsi pagina web inițială.

• anunțurile „plutitoare” – anunțuri ce sunt în mișcare pe pagina pe se află utilizatorul, acesta poate alege să interacționeze cu anunțul sau să îl închidă.

• anunțurile în banner video – anunțuri ce utilizează un video într-un format de banner standard.

• anunțurile de colectare a datelor – permit oamenilor să se înregistreze pentru o listă de e-mail sau să facă o donație direct pe banner, fără a părăsi pagina unde utilizatorul a întâlnit anunțul.

2.2. Search Engine Marketing

Search Engine Marketing sau pe scurt SEM, încă mai poartă un aer de mister pentru mulți candidați la o funcție politică și pentru mulți șefi de campanie, nu pentru ca SEM este prea complicat ci pentru că folosirea acestei strategii de marketing prezintă o serie de provocări continue. E la fel ca planificarea mai multor baluri, există locuri din care să alegem, invitați, decorațiuni, catering de gestionat și contacte semnificative de făcut; urmând supravegherea curățarea și evaluarea performanței globale a evenimentelor, doar pentru a porni întregul proces, tocmai finalizat, din nou și din nou – toate în timp ce urmărim statisticile și schimbările de pe piață neprevăzute și căutăm noi oportunități.

Căutare pe internet este construită în jurul valorii pe care utilizatorii o dau acelei informații. Furnizarea informației necesare, persoanei potrivite la momentul potrivit este cheia SEM. Din moment ce oamenii sunt în căutarea de informații, întregul proces – de la alegerea cuvintelor cheie potrivite pentru construirea reclamelor și până la trimiterea utilizatorilor spre pagina corespunzătoare – trebuie să se bazeze întotdeauna pe a ajuta utilizatorii să găsească răspunsuri la întrebările căutate de ei.

Dezvoltarea unei campanii eficientă de publicitate SEM este un proces cu mai multe etape, care includ:

• Identificarea obiectivelor de campanie și dezvoltarea de strategii orientate spre realizarea acestora.

• Selectarea cuvintelor cheie .

• Crearea de anunțuri relevante la text paginilor de destinație.

• Alegerea stilului de investiție (de obicei, la un anumit cost / click – CPC) și stabilirea limitelor de cheltuieli pe zi pentru a maximiza impactul.

• Urmărirea statisticilor rezultate, de la click-uri la până abonarea prin e-mail sau donațiile făcute.

• Folosirea statisticilor pentru a îmbunătăți opțiunile (cum ar fi cuvintele cheie, paginile de destinație sau când și unde funcționează reclamele) și pentru a îmbunătăți performanța campaniei.

• Adaptarea reclamelor la întâmplările relevante ce au un impact asupra candidatului sau campaniei.

2.3. Social media marketing

Numărul de persoane care folosesc social media este foarte mare și în continuă creștere alături de numărul de oameni care folosesc social media pentru a face publice opiniile lor politice. De la postări pe Twitter și actualizări pe Facebook la clipuri video pe YouTube și petiții, social media a devenit un instrument cu putere nu numai pentru echipele de campanie oficiale, dar și pentru susținătorii de rând ai candidaților sau partidelor.

2.3.1. Facebook

Există un motiv bun pentru candidații să fie atât de concentrați pe Facebook când vine vorba de propaganda politică în mediul online – utilizatorii Facebook care interacționează online cu politicienii sunt de doua ori mai hotărâți să voteze la alegeri. 78% din utilizatorii de Facebook au puterea de a-și influența prietenii cum să voteze.

Vom prezenta câteva metode pentru a ajuta propaganda politică să fie autentică și semnificativă pentru alegeri:

• Imaginile și fotografiile postate trebuie să transmită un mesaj. Actualizările ce conțin imagini sunt de două ori mai populare și mai accesate decât posturile obișnuite. Un exemplu ar fi că dacă există o nevoie de voluntari se poate posta o fotografie cu oameni care bat la uși sau efectuează apeluri telefonice în numele campaniei.

• Mesajele trebuie programate între orele 11 și 22, aceste ore sunt orele de maximă activitate pe Facebook. 

• Trebuie postate actualizări cel puțin o dată în fiecare zi, pentru a păstra susținătorii informați și pentru a pătrunde în fluxul lor de știri în fiecare zi. 

• Utilizați anunțurile Facebook pentru a promova conținutul important, astfel câștigați noi fani și sporiți angajamentul susținătorilor deja existenți. Indiferent de buget, crearea unor anunțuri este întotdeauna efectivă în distribuirea propagandei. În mod normal doar aproximativ 16 % din fani vor vedea conținutul distribuit normal, astfel prin conținutul plătit, există posibilitatea să vă asigurați-vă că toți fanii văd cele mai recente reclame sau cu oportunitățile de voluntariat. 

• Creați o experiență interactivă pentru utilizatori prin implicarea publicului în discuție. Măsurați opiniile acestora cât mai frecvent.

• Actualizările trebuie să fie cât mai personalizate, pentru a da utilizatorilor o experiență autentică atunci când interacționează cu pagina. Partajarea fotografiilor din "spatele scenei politice" și subliniind aspectul uman al campaniei este cel mai bun mod de a lăsa suporteri să vadă un candidat ca o persoană reală.

• Includerea pe pagina de Facebook a campaniei de segmente video live sau înregistrate este o modalitate foarte bună de a implica susținătorii în campanie.

2.3.2. Twitter

Cercetarea academică cu privire la utilizarea Twitter este într-un stadiu foarte timpuriu. Studiile s-au axat în mare măsură pe descrierea diverselor utilizări de zi cu zi ale serviciului. De exemplu, Marwick și Boyd au analizat diverse tehnici de management public utilizate de către utilizatorii de Twitter, în timp ce în 2007 s-au identificat patru categorii generale de utilizare a Twitter: discuții zilnice, adică mesaje cu privire la evenimentele de zi cu zi și gândurile utilizatorilor; conversații pe același subiect, utilizând caracterul @; schimbul de informații în cazul în care link-urile sunt distribuite prin intermediul posturilor; și știrile în cazul în care utilizatorii raportează cele mai recente știri sau comentarii cu privire la evenimentele curente.

Twitter este platforma pentru jurnaliștii online, consumatorii de știri și activiști politici. Acești utilizatori cuprind o audiență angajată politic care poate modela conversația online la nivel național, sau chiar internațional. S-a construit o comunitate influentă de utilizatori, ce lucrează împreună, activează la nivel local, influențează mass-media și educa publicul, făcând această platformă un instrument esențial pentru campanii electorale.

Twitter este dificil de folosit în propagandă, mai ales atunci când campanie e la început. Cel mai important, nimeni nu va vedea mesajele campaniei până când aceasta nu va avea susținători pe Twitter. Structura unica a Twitter, uneori acționează ca și un strigăt într-un vid, de aceea trebuie construit un public consumator din timp și o campanie bine planificată.

Campania începe prin construirea publicului, obținerea urmăritorilor dintre adepții ideilor de propagandă utilizate de candidat este primul pas pentru o campanie de succes pe Twitter.

Funcțional, Twitter este echivalentul pe scurt al blogging-ului, cu un strop de social networking aruncat în: mesaje individuale ("tweets") ce sunt limitate la 140 de caractere în lungime, și în general utilizatorii aleg să "urmărească" contul cuiva pentru a vedea actualizările lor. Ca și în cazul Facebook, în esență, oricine sau orice organizație poate crea o pagină Twitter, dar într-un sens Twitter îi lipsește caracterul reciproc de o adevărată rețea socială – o mulțime de pagini au mii de adepți, dar nu urmăresc actualizările altor persoane.

2.3.3. Online video

Video-ul online este un instrument important pentru cele mai multe campanii, de obicei editate profesionist și folosite și pentru anunțuri publicitare de televiziune. Totuși în ultimii ani, camerele video ieftine combinate cu apariția de hosting gratuit pentru video-urile online și accesul pe scară largă la video-uri face din propaganda prin video-uri online o posibilitate mult mai eficient decât în trecut, atât pentru propaganda de atac cât și pentru cea de apărare. Video-ul evocă adesea o reacție emoțională mai puternică decât un text sau imagini statice, făcându-l un mod puternic de a spune povești sau de a face un punct de vedere politic, dar video-ul online nu este televiziune – tipurile de conținut care au succes pot fi destul de diferite în ceea ce privește autenticitate și subiectul abordat pentru propagarea ideii, în comparație cu video-urile editate și transmise la televizor.

În timpul campaniilor clipurile YouTube trebuie să fie găzduite și pe site-urile de campanie și pe celelalte rețele de socializare. Site-ul YouTube a devenit, de asemenea, un canal de informare util pe cont propriu – mulți oameni ocolesc acum Google pentru a merge direct pe YouTube pentru a căuta informații, ceea ce face din Youtube efectiv al doilea cel mai popular motor de căutare. Pentru a maximiza șansele ca oameni să găsească conținutul lor, echipa de campanie ar trebui să fie atentă la titlul video-ului, la adnotările aferent și la descrierea fiecărui clip, atunci când video-ul este încărcat. De asemenea, video-urile ar trebui să includă un link către site-ul de campanie.

2.4. Site-ul politic

Fiecare site politic trebuie obligatoriu optimizat căutărilor în mediul online (SEO), asta înseamnă pur și simplu setarea site-ul de campanie pentru a fi mai vizitat de cât mai mulți utilizatori, pe baza informațiilor relevante nevoilor acestora. Există o serie de lucruri pe care proprietarii de site-uri pot să le facă pentru a crește relevanța site-ul lor. Acestea se împart în două categorii de bază: îmbunătățirea site-ului și de paginii de conținut și setarea textului, imaginilor și video-ului pentru a putea fi ușor și corect indexat de motoarele de căutare.

Pentru o optimizare corectă a site-ului web de campanie, se pot urma următorii pași, descriși de Byrne Hobart:

• Asigurați-vă că folosiți meta tag-uri proprii pentru a descrie site-ul pentru motoarele de căutare.

• Creați conținut ce rezonează cu utilizatorii, astfel încât aceștia vor avea încredere în mesajul transmis și vor face vizite repetate site-ului sau chiar vor partaja conținutul cu alte persoane.

• Actualizarea frecventă a conținutului pentru a face motoarele de căutare să conducă spre site în cât mai multe cazuri.

• Oferiți link-uri utile către alte site-uri de profil.

Rezultatul va fi că site-ul va câștiga un rang înalt în rândul rezultatelor oferite de motoarele de căutare, crescând probabilitatea ca mesajul propagandistic să fie găsit, accesat și chiar să convingă. Optimizarea căutărilor este gratuită, dar în funcție de complexitatea funcțiilor asociate site-ului, echipa de campanie s-ar putea să aibă nevoie de un expert în optimizarea căutărilor.

2.5. E-mail advertising

Un alt mod tradițional de a ajunge la susținătorii partidului a fost prin telefonarea acestora și transmiterea informațiilor referitoare la așteptările partidului cu privire la ei, dar, telefonul a fost înlocuit treptat de e-mailuri. Unele e-mailuri erau trimise direct de politicieni, în cazul în care susținătorii sunt personalități sau donatori importanți în campanie, de restul trebuie să se ocupe echipa de campanie. Partidul folosește, de asemenea, e-mailul pentru a trimite informații membrilor săi înregistrați și pentru a solicita feedback și comentarii cu privire la anumite teme.

Așa cum am discutat mai devreme în această lucrare, un sistem de e-mail serios va permite urmărirea informațiilor de bază cu privire la mesajele trimise, inclusiv procentul de mesaje deschise de destinatari, procentajul care face click pe link-urile trimise în mesaj, procentul care face o donație și procent care se dezabonează de la mesajele tale. Scopul este de obicei de a maximiza rata de deschidere a e-mailurilor, procentul de click-uri, donațiile și de a minimiza rata de dezabonare.

După aceste statistici legate de mail-uri, putem trage concluzii precum: ce subiecte sunt mai interesante pentru cititorii mail-urilor, ce exprimări și abordări au atras cele mai multe donații și în mod similar care au atras cele mai multe înscrieri de voluntari.

Fiecare listă de e-mail este diferită, statisticile vă vor ajuta să aflați ce particularități au susținătorii partidului și ce tactici se pot utiliza pentru a îi convinge să vă dau un ajutor concret în campanie.

E-mailurile ar trebui să fie bine sincronizate cu nevoile campaniei și în contextul întâmplărilor politice recente. Nu se trimit mail-uri în fiecare zi către aceleași liste, se alege un interval de timp de cel puțin trei zile între e-mailuri.

Dacă nu doriți ca e-mailul de propagandă să ajungă în spam, e-mailurile ar trebui să fie trimise doar alegătorilor și susținătorilor care doresc asta în mod special și ar trebui să ofere o procedură, de preferință automată, pentru a să dezabona. Trimiterea de e-mailuri nesolicitate vor da partidului sau candidatului o reputație de „spammer” și pentru a preveni viitoarele e-mailuri destinatarii vor bloca mail-ul de propagandă, raportând mail-urile primite.

3. Impactul propagandei politice online

Într-o societate democratică, actorul politic nu poate să nu țină cont de psihologia mulțimilor. Societatea, la un moment dat, tulburată de agresiuni externe, poate deveni în întregul ei o mulțime controlabilă prin anumiți stimuli.

Pentru a obține maximul de aderență la ideile sale, candidatul trebuie să găsească cele mai eficiente moduri de comunicare ale mesajului său, dar în același timp trebuie să știe cum să influențeze comportamentul alegătorului pentru a face ca mesajul să fie bine preluat și interpretat. Actorul politic, atât în mediul online cât și în afara lui, trebuie să elimine disfuncționalitățile dintre gândire, sentimente și acțiuni pentru a obține o constantă de comportament în societate a grupului.

Când trăirile instinctuale influențează comportamentul social, mulțimea poate deveni agresivă, eroică sau sentimentală. “Populația nu este condusă niciodată de rațiune sau de principii morale, ci de instincte și rar de sentimente.” Prin urmare, conștiința individului dispare, el acționează în conformitate cu psihologia și comportamentul grupului căruia îi aparține.

În acest capitol vom analiza utilizatorul de internet și comportamentul acestuia pentru a putea stabili strategia de campanie potrivită în mediul online.

3.1. Utilizatorii

Utilizatorul de internet este cel căruia propaganda actorului politic se adresează. Pentru ca propaganda să aibă succes trebuie să cunoaștem utilizatorii, profilul acestora: Cine sunt? Ce gândesc și ce vor să li se spună? Ce apartenență socială și ce aspirații au?

Trebuie să cunoaștem nevoie generale ale comunității și trebuie dusă o muncă serioasă de cercetare a elementelor sociale demografice, a trăsăturilor de personalitate de masă și a orizonturilor de așteptări ale acestora. Pe lângă acestea trebuie să cunoaștem și condițiile de mediu politic, precum poziționarea adversarilor în mediul online, practicile acestor și imaginea lor în ochii utilizatorilor. Se vor analiza structurile sociale, formate în mediul online, prin prisma diferitelor platforme social-media, prin interacțiunile dintre ele și măsurarea influenței deja existente între aceștia, indusă de liderii de opinie, de adversarii politici sau de propriul candidat.

Dacă grupul de utilizatori de internet vizat este unul de șomeri, în căutarea unui loc de muncă, candidatul trebuie să cunoască nu doar starea și problemele acestora ci și soluțiile pentru îmbunătățirea condiției lor sociale. Promisiunea redresării unor companii locale, sau cea a creări unui mediu mai propice pentru companiile ce oferă locuri de muncă poate fi cea mai potrivită alegere pentru câștigarea încrederii acestora și inclusiv a voturilor.

3.1.1. Utilizatorii ca produs al propagandei

Informațiile despre opinia publică a cetățenilor pot fi adunate din studiile sociologice sau și mai simplu din statisticile oferite de platformele online, Facebook de exemplu oferă semestrial diferite statistici privitoare la activitățile generale ale utilizatorilor. Găsim de asemenea și alte site-uri ce analizează concret activitatea utilizatorilor, și astfel, putem afla concret interesele, și modul de gândire al acestora. Există anumiți utilizatori ce votează constant cu un anumit partid, fie că el se află la putere fie că acesta se află în opoziție; la fel de adevărat este că alți alegători se reorientează de la un scrutin la altul. Unii alegători decid cu multe luni înainte cui vor oferi votul, iar alții își decid votul la finalul campaniei electorale, sau chiar în cabina de vot.

Este important ca mesajul propagandei să fie cel mai durabil și mai pătrunzător în subconștientul utilizatorului. Pentru a descrie demografia electorală și identitatea alegătorului, trebuie cunoscute părțile componente ale grupului de votanți din mediul online:

– Ce procent este deținut de nucleul dur de alegători?

– Care sunt alegătorii ce pot fi convinși de campanie?

– Care sunt părțile ostile?

– Câți alegători sunt de obicei convinși de conjunctura din finalul campaniei?

– Care este numărul celor care nu votează sau sunt nehotărâți?

Luând în ordine grupurile de votanți, nucleul dur sunt acei alegători ce votează constant cu același partid indiferent de circumstanțe, ei rămân fideli partidului și au o încredere deplină în reprezentații acestuia, sau fidelitatea lor se poate datora și ideologiei partidului în care ei cred. Misiuni importante din campaniile politice online sunt deseori îndeplinite chiar de nucleul dur ce își promovează partidul/idealurile partidului în care ei cred. Adesea partidele recrutează din rândul alegătorilor din nucleul dur pentru echipele profesionale de campanie.

Alegătorii convinși de campanie sunt cei care pe parcursul campaniei, în urma analizelor ofertelor politice disponibile pentru vot, aleg să voteze o anumită parte politică. Ei se decid la un moment dat, în urma unei acțiuni persuasive sau a unui discurs apreciat. Pentru acești alegători trebuie susținute campaniile electorale, pentru că prin spiritul lor fluctuant pot înclina balanța voturilor la alegeri. Un singur banner web sau o discuție pe Twitter îi poate convinge să voteze o anumită parte politică.

Părțile ostile reprezintă votanții ce sunt necondiționați adversari ai unei puteri politice, Acest segment nu merită cheltuirea resurselor de campanie, orice încercare de a convinge acest electorat să își schimbe părerile fiind sortită eșecului.

Alegătorii conjuncturali aleg pe cine să voteze mai ales la finalul campaniei, fiind impresionați pe moment de un anume candidat sau partid, își pot schimba părerile de la o zi la alta și alegerile lor nu sunt întotdeauna concentrate pe aceiași putere politică. Campania online, în ultimele zile de campanie, trebuie să fie puternic axată pe impresionarea acestor indivizi obținerea votului lor.

Electoratul nehotărât este format din cei dezamăgiți de politică, din indeciși și din cei care de multe ori nu votează. Cele mai sofisticate elemente de campanie și propagandă se dezvoltă pentru acest tip de electorat, mai ales în contextul actual al prezenței mici la vot – partidele încearcă să aducă electorat dintre cei care în mod normal nu se prezintă la vot.

3.1.2. Psihologicul și comportamentul utilizatorilor ce intră în contact cu politicul în mediul online

Deoarece scopul propagandei este de a convinge, aceasta trebuie să pară: viabilă și reală în ceea ce transmite. Propaganda poate da o formă comunităților prin urmare le poate și defini. Combs și Nimmo vorbesc despre propagandă ca fiind "o formă indispensabil de comunicare" și "o formă majoră a discursului public", cu toate acestea, ei au prezentat propaganda ca "stăpânirea tuturor formelor moderne de lingușire", prin "utilizarea de viclenie și seducție". Politică, la baza ei, este despre persuasiune. Diverse teorii și explicații despre persuasiune au fost sugerate de-a lungul secolelor, începând de la Aristotel ce definește principiile de persuasiune în retorica lui, au existat și încercări de a defini principiile de persuasiune de succes, dar pentru cea mai mare parte a istoriei umane, persuasiunea rămâne să fie studiată ca și artă.

Propaganda politică seamănă cu marketingul pentru bunuri sau servicii. Consumatorii aleg dintre branduri la fel cum alegătorii aleg dintre candidați sau partide. Utilizatorii au anumite preferințele față de un partid cu care se identifică la fel cum au preferințe pentru anumite produse, întâlnesc publicitatea anumitor produse la fel cum întâlnesc și campaniile de promovare politice – ambele se pot baza pe diferite instrumente emoționale și influențe sociale. Candidații, la fel ca și firmele, alocă resursele de campanie (determină mixtul promoțional) și desfășurarea activități de cercetare de piață (de votare). Aceste decizii trebuie să ia în calcul și să anticipeze acțiunile concurenților, ceea ce înseamnă că partidele politice sau candidații trebuie să participe la jocurile de interacțiune strategică. Cu toate acestea, există, de asemenea, diferențe importante.

În primul rând, spre deosebire de consumatorii care pot achiziționa, de obicei, produsul lor preferat, în alegeri, unde câștigătorul ia totul, rămâne o proporție semnificativă de alegători ce a ales poate un candidat care nu ajunge în nici o funcție. În al doilea rând, atitudinile politice și opțiunile sunt în mod inerent determinate într-un context social, iar procesul electoral oferă alegătorilor un stimulent semnificativ pentru a influența și pe alții și, astfel, amplifica dramatic considerente sociale, comparativ cu marketingul pentru produse și servicii unde există mai multe opțiuni. În al treilea rând, există un ritm temporal distinct pentru marketingul politic, cele mai multe alegeri (oportunități de cumpărare), având loc la fiecare 2 sau 4 ani, fiecare cu un obiectiv clar. În al patrulea rând, în timp ce firmele prefera, probabil, pentru a maximiza suma profiturilor reduse, obiectivele unui candidat politic pot să nu se refere doar la a câștiga alegerile, de exemplu, atunci când un candidat participă la o cursă electorală cu puțin așteptări de a le câștiga, doar în scopul de a-și construi o reputație care i-ar putea servi in viitor pentru scopuri non-politice.

3.1.3. Acțiunile utilizatorilor asupra propagandei

Comunicarea online este diferită de comunicarea prin televiziune, radio sau ziare iar utilizatorii online, nu doar că primesc mesajele, dar ei pot răspunde la mesajele de propagandă în timp real. Cu toate acestea, la fel ca cei ce primesc mesajul propagandei prin intermediul altor mijloace de difuzare a informațiilor, care nu sunt foarte predispuse pentru acțiune, chiar și utilizatorii online care se alătură unui grup de discuții politice pot să nu mai ia nici o măsură suplimentară – să nu răspundă mesajelor propagandei. Un aspect important pentru a motiva schimbarea socială este convingerea oamenilor că participarea lor va face o diferență, mai ales în cazul în care participarea acestora le-ar putea da impresia unui disconfort personal sau pericol. Totuși, munca de convingere este foarte greu de realizat, în grupuri mari, cum ar fi pe cei implicați într-un protest politic colectiv, contribuția unui membru oarecare la acțiune nu are nici un impact vizibil asupra succesului de ansamblu a grupului; prin urmare, individul rațional nu va absorbi costurile de participare (cum ar fi timpul, resursele financiare, sau amenințarea de vătămare corporală), deoarece el sau ea se va bucura de binele grupului, în cazul în care ceilalți îl obțin.

Utilizatorul poate acționa pozitiv sau negativ asupra campaniei. Atunci când utilizatorul acționează pozitiv, acesta este de acord cu propaganda politică la care este expus și de cele mai multe ori ia și inițiativa de a o susține și de a-i asigura o continuitate, prin redistribuirea de conținut propagandistic, prin invitarea prietenilor la evenimente politice, prin postări relevante de susținere a propagandei pe diverse platforme online. Utilizatorul devine parte a propagandei, având un efect de întreținere și extindere a acesteia.

Tot influență pozitivă asupra campaniei se consideră și atunci când utilizatorul are o părere neutră despre campanie, ignorând propaganda la care este expus, fără să ia acțiune nici în direcția susținerii părții politice ce îi transmite propaganda dar nici împotriva acesteia. O considerăm influență pozitivă deoarece, acest tip de utilizator prin neutralitatea sa nu îngrădește deloc propaganda online, lăsând-o să se extindă prin utilizatorii pozitivi ce acționează pentru partid. Utilizatorul neutru e o influență pozitivă pentru că rămâne o parte ce poate să fie convinsă de viitoarea propagandă dezvoltată în strategia de campanie, așadar, utilizatorul neutru poate oricând să devină un utilizator ce va deveni simpatizant al partidului, al propagandei acesteia.

Atunci când utilizatorul acționează negativ asupra campaniei, acesta dorește să pună într-o lumină negativă imaginea propagandei. Acesta va „agresa” orice acțiune propagandistică a partidului sau candidatului, prin mesaje pe platformele sociale, forumuri, site-uri. De cele mai multe ori aceștia sunt chiar reprezentanții partidelor adverse sau ai contracandidaților, fiind ofensiva acestora.

Părțile politice trebuie să fie îndeajuns de complexe în strategia lor, încât să poată influența utilizatorul ce acționează negativ să acționeze pentru campanie împotriva voinței proprii, aceasta se poate realiza prin manipularea știrilor negative de către partid, în așa fel încât acestea să fie date exemplu de către oponenți, dar în loc să transmită un mesaj de înjosire a campaniei acestea să transmită mai degrabă un mesaj de publicitate pentru partea politică asupra căreia e îndreptat atacul.

Utilizatorul poate influența rezultatul propagandei și prin starea sa de spirit în momentul în care intră în contact cu propaganda, tabelul de mai jos, exemplifică acțiunile probabile ale utilizatorilor în funcție de stările emoționale pe care propaganda le declanșează:

Fig.3.1 (observăm că reacțiile la interacțiunea cu politicul în mediul online sunt diferite față de cele în mediul offline, indiferent de emoțiile declanșate)

3.2. Politicul implicat în mediul online

Ca orice campanie politică, campaniile politice online, trebuie să fie monitorizate, analizate și optimizate. Metodele cantitative sunt mai cruciale pentru campaniile online, din cauza prețurilor dinamice din mediul online și naturii lor extrem de interactive. În mediul online, eficacitatea de propagandă poate fi măsurată aproape instantaneu în termeni de cantitate, cum ar fi rata de click-uri pe bannerele online ale campaniei sau rata de acces pe site-ul campaniei. Un set bogat de date despre utilizator pot fi, de asemenea, colectate și utilizate în algoritmi de campanie. Seturile uriașe de date dinamice ridică, totuși, multe probleme dificile. Pentru a rula o campanie de succes, orice candidat politic serios, echipă sau rețea de voluntari are nevoie de un sistem care să combine tehnicile de propagandă online cu optimizarea continuă a metodelor de campanie.

3.2.1. Decizii și investiții

Fiecare campanie are resurse diferite. Unele campanii sunt atât de mari încât vor putea folosi propriile firme de sondaje profesionale pentru a efectua sondaje și focus-grupuri. Alte campanii vor folosi voluntari pentru a efectua sondaje și pentru a conduce personal focus-grupuri. Fiecare dintre aceste opțiuni este viabilă. Dar, sigur că în politică reușesc mai bine cei care au fondurile necesare campaniei electorale, dar aceasta nu înseamnă că oamenii de prestigiu profesional, dar cu resurse financiare mai mici nu se pot înscrie în cursele electorale, deoarece în general cei puternici au în spate finanțatori redutabili.

Experiența europeană și americană a demonstrat că oamenii necunoscuți au cucerit poziții politice datorită unei propagande politice agresive fie prin mass-media fie prin mediul online. Campania electorală necesită mari fonduri pentru propagandă – publicitate. Mai ales în România, cheltuielile electorale trebuie planificate în concordanță exactă cu veniturile totale estimate și construcția bugetului trebuie să fie rațională. „E ușor să faci campanii electorale cu sume mari de bani, dar practica cheltuielii banilor fără strategie este la îndemâna oricui. Este mai greu să obții maximum de câștig din minimum de investiții”.

Un buget rațional pentru investiția în mediul online se construiește în funcție de nevoile reale. Înainte de construirea acestuia, trebuie să știm care sunt cheltuielile de necesitate maximă. Pentru o planificare cât mai eficientă, trebuie stabilite următoarele:

– ierarhizarea cheltuielilor de necesitate curentă, precum costurile cu: site-ul, echipa de campanie, promovarea online prin plată;

– prevederea unor cheltuieli excepționale, ce pot apărea pe parcursul campaniei și pot influența strategia;

– consultarea permanentă cu mandatarul financiar al campaniei;

– prevederea comisioanelor bancare;

– întocmirea unor rapoarte săptămânale cu veniturile și cheltuielile campaniei;

– controlul asupra exercițiului financiar;

– reducerea cheltuielilor inutile care pot fi acoperite din alte surse

– plăți excepționale ce pot apărea din partea unor susținători.

Într-o campanie obișnuită (europarlamentară sau prezidențială) a anului 2014, în mod normal, peste 50% din cheltuielile totale de campanie, sunt cheltuieli cu mass-media și mediul online, din care aproximativ 15% din cheltuieli sunt doar cu mediul online (bannere, promovarea postărilor, promovarea site-ului, etc.)

3.2.2. Echipa de propagandă

O campanie electorală reușită poate fi realizată doar dacă partidul formează o echipă bine antrenată în domeniul științelor politice, loială partidului sau candidatului și capabilă să organizeze o strategie foarte bună în campanie.

Cei mai mulți candidați au nevoie de ajutor de oameni capabili să strângă fonduri, să bată la uși ori să își apare candidatul sau partidului. Trebuie să aveți un birou de campanie pentru personal. Echipa trebuie formată din timp, cu cât e formată mai rapid cu atât mai bine va fi condusă campania și propagandă, echipa se va coagula mai din timp, iar sarcinile se vor realiza mai rapid.

În alegerea echipei de propagandă, inclusiv a voluntarilor, pentru a știi ce oameni să recrutăm pe diverse zone din compania noastră online mai trebuie să ținem cont și de vârsta celor cu care lucrăm:

Fig.3.2

și de sexul acestora:

Fig.3.3

3.2.2.1. Staff-ul

Într-o echipă de campanie electorală este importantă distribuția rolurilor, pentru ca fiecare să știe de la început ce are de făcut. Se vor recruta apoi specialiști în domeniul comunicării politice, psihologi, sociologi, agenți electorali, responsabili de circumscripții și voluntari. Planul de lucru, organigrama și responsabilitățile cu fiecăruia vor fi foarte bine întocmite într-un timp optim, în concordanță cu obiectivele propuse în campanie, astfel încât să fie asigurată construcția planului strategic al campaniei electorale.

Rolurile cele mai importante, din echipa de campanie, sunt:

Directorul de campanie – se va ocupa de organizarea echipei de lucru, va organiza agenda candidatului, pe luni, zile și ore. Lui i se subordonează grupurile de agenți electorali, de voluntari, de delegați la circumscripțiile electorale. Rolul acestuia este de a negocia înțelegeri electorale, reprezentând partidul sau candidatul la instanțele judecătorești când se înregistrează candidaturile la Biroul Electoral. El deține ștampila și are drept de semnătură.

Directorul de imagine construiește împreună cu echipa sa strategia electorală bazată pe sondajele de opinie. El coordonează echipele de producători de spot-uri, tipografii, bannere, site-uri, este și cel care este responsabil de testarea acestora; va elabora planuri de promovare a acțiunilor candidatului în funcție de agenda acestuia.

Purtătorul de cuvânt este responsabil de imaginea campaniei, toate informațiile ce ajung la presă sau sunt folosite în propagandă, sunt aprobate de acesta.

Consilierul politic se remarcă prin echilibru și viziune asupra campaniei, ținând legătura între candidat și conducere. El imprimă discursului politic o componentă doctrinară și armonizează acțiunile electorale cu principiile de bază ale partidului. Consilierul politic caută soluții pentru menținerea identității doctrinare a campaniei și impune argumente de natură cognitivă discursului politic. El trebuie să poată oferi soluții politice pentru campanie la orice moment din zi sau din noapte.

Coordonatorul echipei de voluntari – are rolul de a recruta, motiva și explica rolul fiecărui voluntar. Trebuie să fie un om echilibrat ordonat și să aibă deprinderea de a lucra cu oamenii. Trebuie să aibă autoritate, disponibilitate, înțelegere și să cunoască foarte bine conținutul mesajelor și planificarea transmiterii lor către public. El coordonează mișcările de propagandă din mediul online și nu numai, cunoaște platformele pe care trebuie ca voluntarii să acționeze și țintele propagandei.

Responsabilul financiar – un contabil al campaniei ce este delegat să colecteze fondurile și să facă plățile către furnizorii de campanie. În România responsabilii financiari de campanie sunt certificați de către Ministerul Finanțelor și la sfârșitul campaniei electorale ei încheie un raport financiar despre campanie ce va fi publicat în Monitorul Oficial, cu acordul directorului de campanie.

Alți membri ai echipei de campanie, incluși în sub-ordinea celor de mai sus, sunt: un sociolog, un psiholog, cel puțin o secretară, un grafician, un specialist în baze de date, și un coordonator al delegațiilor pentru circumscripțiile electorale.

Legat de numărul de membri ai echipei de campanie, se recomandă ca acesta să nu depășească douăzeci și cinci de membri, să fie compus din specialiști, de preferat cât mai tineri – pentru dinamismul, omogenitatea și adaptarea rapidă de care dau dovadă în comparație cu specialiștii mai în vârstă ce au o tendință de individualizare, eterogenizare.

Indiferent de alegerea privitoare la compoziția echipei de campanie, aceasta trebuie motivată să acționeze ca o echipă, trebuie să li se inducă sentimentul de responsabilitate. Acțiunile propuse, strategiile media, precum și tacticile de comunicare pe care le susțin trebuie să fie preluate și aplicate întocmai de către candidați sau de partid. Rezultatele trebuie apreciate și lăudate în cadrul partidului și la întâlnirile cu agenții electorali. Candidatul trebuie să menționeze și să mulțumească public câtorva din cei mai importanți membri ai echipei de campanie.

Întâlnirile regulate cu membri echipei, ținute la ore stabilite în programul de campanie, sunt importante pentru spiritul productiv al fiecărui membru al echipei de campanie. Toți membri echipei trebuie să își poată spune părerea pe temele pe care le reprezintă.

3.2.2.2. Consultanța

Atunci când campania nu dispune de specialiști sau e nevoie de siguranța unei echipe profesionale de campanie, se poate apela la firmele de consultanță politice, totuși, trebuie ca partidul sau candidatul să fie precaut în alegerea unei firme de consultanță, să se asigure că vor fi loiale campaniei și vor acționa în toate modurile posibile pentru ca la finalul campaniei candidatul să fie câștigător.

În alegerea unei firme de consultanță trebuie să urmărim:

– modul în care carierele au progresat de la începutul muncii în domeniu până în prezent. În ce alte campanii au lucrat, ce filozofii au dezvoltat, ce structură de funcționare au și cum au condus campaniile anterioare. Să fie o firmă ce își asumă victoriile obținute dar și înfrângerile, fără a învinui alte părți implicate în campanie.

– trebuie urmărit ca membri echipei de consultanță să se potrivească pe pozițiile cerute de campanie, trebuie ca acestea să conțină suficienți experți pe fiecare domeniu.

– cum vede firma de consultanță viitoarea campanie, dacă viziunea se potrivește cu a partidului sau candidatului.

– trebuie asigurată o comunicare continuă între consultanță și partid, între consultanță și angajații acesteia, între consultanță și publicul căruia ne adresăm.

– trebuie asigurat succesul în cele mai mici detalii, în mod normal o firmă de consultanță are și puncte slabe, la fel ca o echipă de campanie; trebuie aflate aceste puncte și acoperite cu experți găsiți de către partid și capabili să se integreze echipei de consultanță.

– prețurile campaniei trebuie stabilite exact dinaintea semnării contractului, în limita în care partea politică își permite să achite la final fiecare cost, cu taxe inclusiv.

3.2.3. Analiza datelor

Odată ce se cunosc obiectivele campaniei, se va dori ca acesta să aibă un bun raport cost-eficiență. Din start trebuie să știm că cel mai ușor propaganda este făcută pe platformele deja existente, nu are rost ca în campanie să se investească în crearea propriilor platforme, iar dacă nu avem deja oameni ce sunt implicați pe platformele existente, în mod normal, nu ar trebuie direcționate în acele direcții timpul și resursele campaniei. Desigur, publicul larg este pe site-uri precum Facebook și Twitter, dar dacă încă sunteți în căutarea unor concentrări de susținători potențiali, trebuie luate în considerare și comunitățile politice online profesionale.

Blogurile politice cu siguranță merită atenția campaniei, la fel ca Social Media, dar, de asemenea, trebuie acordată atenția și comunităților activiste. În unele cazuri, campaniile difuzează anunțuri pe aceste site-uri, în timp ce la alte campanii vor ajunge la potențialul electorat prin newsletter sau "petiții sponsorizate". Indiferent de strategie, ideea este aceeași: este mai ușor să găsiți potențial electorat în mediile în care electoratul deja e prezent.

În monitorizare, campaniile vor dori aproape întotdeauna să configureze alerte e-mailuri prin Google Alert pentru a putea urmări contant când numele candidatului este menționată online, la fel ar trebui procedat și pentru adversar. Alertele de tipul Google Alert sunt activități de informare de bază în mediul online – dacă nu știi ce se spune despre campania ta online, strategia de campanie va avea de suferit.

Unii furnizori oferă produse mult mai sofisticate care pot analiza multe mii de conversații online, ce sunt generate în campaniile mari, cum ar cele pentru președinție, pentru majoritatea campaniilor, Google Alert e îndeajuns, completat de o urmărire regulată a site-ului adversarului și a canalelor social media.

3.2.3.1. Testarea mesajelor propagandei

"Datele politice" au devenit o expresie magică în campanii, începând cu 2012, pornind de la campania din SUA a președintelui Obama, ce a folosit termenul constant în comunicările sale cu susținătorii, donatori și potențiali alegători. În timp ce Obama a avut zeci de experți în statistici care lucrau pentru el, uneori e îndeajuns o singură persoană pentru a analiza datele politice online din campanii pentru a obține mai multe impact pentru fiecare investiție oricât de mică în mediul online. Testarea mesajelor de campanie e una din principalele mijloace de analiză a datelor politice prin care se poate mări impactul.

Prin Google Analytics se poate poate analiza cel mai bine activitatea online cu privire la întreaga campanie. Cu ajutorul Analytics, știm câți utilizatori ajung pe site-ul campaniei și știm ceea ce fac atât timp cât se află pe site. Cele mai multe firme de găzduire a site-urilor web au incluse și alte statistici în pachetul de utilizare a site-ului, dar toate site-urile web pot să folosească Google Analytics la fel de bine, în locul statisticilor oferite de firmele de găzduire. Pentru a avea acces la Google Analytics, trebuie creat un cont pe platforma Google și apoi instalat un cod pe platforma site-ului personal, după care puteți utiliza platforma Google Analytics pentru a putea răspunde la câteva întrebări importante:

• Ce pagini mai accesează utilizatorii care accesează site-ul campaniei?

• De unde provin vizitatorii paginii?

• Există lucruri ce încetinesc sau opresc utilizatorii din a vizita site-ul? Se pot compara vizualizările pe pagină și datele din listele de e-mail putem observa dacă un număr semnificativ de utilizatori accesează paginile de "voluntari" sau de "donații", dar nu se implică în acțiune și nu donează – în acest caz, trebuie privite mai atent paginile respectiva ale site-ului și observat ce oprește psihologicul utilizatorului de la a lua acțiune, pentru a știi ce trebuie modificat.

• Câte vizite are în general site-ului? Observând numărul de vizite putem afla ce grad de atenție obținem în general din campanie.

• Ce fel de știri și evenimente din campanie generează trafic masiv către site-ul de campanie? Și, este capabil site-ul de campanie să convertească acești vizitatori în noi susținători, donatori sau voluntari? Pentru a face un calcul rapid – se poate face o comparație între "vizitatori noi" de pe site-ul de campanie și numărul de abonări pentru newsletter-ul de campanie din aceeași perioadă de timp, pentru a putea găsi (aproximativ), procentul de vizitatori care se înscriu în mod normal pentru pentru a primi newsletter-ul din partea campaniei.

Campaniile cu mai mult timp și resurse pot folosi analizele site-ului pentru a găsi date mai complexe – precum urmărirea căilor prin care utilizatorii ajung să acceseze prin site-ului – dar de cele mai multe ori, elementele de bază ale Google Analytics vor fi de ajuns. Cel mai bun lucru cu privire la rapoartele Google Analytics, este că odată ce cunoști datele pe care le urmărești, verificarea acestora ia doar câteva minute. Personalul de campanie ar trebui să verifice datele Google Analytics în fiecare zi.

3.2.3.2. Segmentarea

O practică comună în analiză de e-mail: segmentarea listelor de e-mail bazată pe un anumit set de caracteristici, comportament trecut al membrilor de pe listă sau în funcție de nivelul de trai și mediul în care trăiesc. Vom explica în acest subcapitol câteva din tipurile de segmentare și rezultatele lor.

a. Segmentarea bazat pe istoricul campaniilor electorale; segmentarea se pot baza pe contactarea acelorași colaboratori din mediul online, pe trimiterea de mail-uri către aceiași susținători din trecut. Desigur contează foarte mult și condițiile de mediu politic, dacă partidul sau candidatul a trecut prin schimbări majore, e foarte posibil ca și electoratul său să se fi schimbat. Dar oricum trebuie încercată contactarea vechilor colaboratori și simpatizanți din mediul online, pentru a le obține din nou susținerea, dacă aceasta a fost pierdută în vreo-un fel raportat la ultima campanie. Campanii cu adevărat sofisticate vor știi exact ce să ceară de la fiecare susținător din trecut, de exemplu, în cazul donațiilor dacă un susținător a donat 10 euro pentru a susține campania, echipa de campanie îi va cere tot 10 euro și de data aceasta.

b. Segmentarea bazată pe activitatea desfășurată de utilizatori; dacă doriți să susțineți o anumită politică în campanie și doriți ca utilizatorii să promoveze politica respectivă, cea mai bună șansă pentru a o promova este să contactați acei utilizatori care vor fi afectați direct de politica ce se promite a fi implementată după alegeri. De exemplu, s-ar putea ca segmentul din lista de e-mailuri să fie format din medici – pentru a îi face să acționeze în sensul promovării candidatului sau partidului, aceștia pot fi impulsionați printr-un mesaj legat de mărirea salariilor medicilor, de crearea de noi spitale sau alte facilități utile medicilor; e nevoie ca aceste mesaje propagandistice electorale să fie cât mai reale și cel mai bine e ca acestea să fie bazate pe posibilități reale de implementare de către candidat în cazul în care acesta e ales în funcția pentru care candidează, altfel, acesta, în mod normal, își pierde credibilitatea publică, ce poate fi decisivă pentru următoarele alegeri sau pur și simplu pentru imaginea personală a candidatului.

c. Segmentare geografică este deosebit de utilă atunci când se încearcă persuasiunea pe un plan local, sau atunci când se încearcă recrutarea de voluntari doar pentru un oraș sau cartier.

d. Segmentarea aleatorie; odată ce lista e-mail de campanie ajunge la o dimensiune convenabilă (cel puțin câteva mii de membri), se poate începe testul de tip A/B. Cum funcționează testele A/B? În primul rând, trebuie să se identifice variabilele ce se doresc a fi testate, de obicei, sunt chestiuni cum ar fi titlul e-mailurilor, fotografii / imagini integrate în mesaj, fontul utilizat la scriere etc. Apoi, se creează două (sau mai multe) mesaje separate care încorporează diferențele, se trimit către o parte din membri listei, și se măsoară răspunsurile. De obicei, se găsește destul de repede ce tip de mesaj are un efect mai convenabil.

De asemenea testele de A/B se pot trimite către toți membri listei de e-mailuri, în speranța de a afla mai multe despre ce tactică va funcționa pentru mesajele viitoare. Dar, în cazul în care lista este foarte mare (peste 10000 de emailuri), se recomandă trimiterea acestor mesaje de testare la la o mică selecție din lista de campanie principală. Rezultatele se folosesc pentru a decide ce linii de subiect, imagini și abordări vor fi folosite în mesajul final ce va fi trimis către toată lista.

3.2.3.3. Datele social media

Un alt domeniu în care datele statistice sunt disponibile și utile este social media. La un nivel de bază, campaniile electoral ar trebui să țină cont de cât de mulți oameni urmăresc fluxurile de postări ale campaniei, pe Twitter și pe paginile de Facebook asociate. Dar, totuși, aceste două statistici și numerele aferentă nu vă vor spune foarte multe, de fapt, ele sunt foarte frecvent denumite "metrici de vanitate," pentru că echipele de campanie încearcă să aducă numerele cât mai sus doar pentru că dă bine în fața candidatului, oponenților și mass-mediei.

Vom face, în continuare, o analiză a lucrurilor care contează cu adevărat în campaniile pe social media, acestea fiind, de obicei, relativ ușor de urmărit:

• Care e publicul ce urmărește actualizările campaniei pe aceste platforme de social-media?

Este acest public importanți în campanie? Pot ei fi publicul la care ne dorim să ajungem și pentru care concepem mesaje de propagandă?

• Care este tendința de apreciere a campaniei, este ea în creștere, scădere sau în echilibru? Cum a fost această tendință până acum, de ce s-a apreciat sau de ce a scăzut?

• Sunt utilizatori care interacționează cu conținutul distribuit de campanie? Pe Facebook, sunt Like-uri / Comentarii / Distribuiri ale mesajelor? Pe Twitter, sunt mesaje postate de propagandă redistribuite sau există răspunsuri la postările campaniei?

• Care sunt mesajele campaniei ce generează o activitate ridicată pe Facebook și pe Twitter? În acest domeniu e cel mai mult de muncă în cadrul campaniei, pentru că dacă un mesaj generează activitate pe profilurile campaniei de pe aceste platforme, campania are de câștigat. Aspectele de conținut pe care le studiem când urmărim activitatea sunt, de exemplu, fotografii, imagini, link-uri către articole?

Facebook oferă proprietarilor paginilor acces la un instrument de analiză ce se numește "Insights", care oferă în mod constant informații cu privire la schimbările de pe pagină, cu statistici bine structurate, ușor de citit de echipa de campanie. Pentru a urmări performanțele paginii de Facebook, se poate crea oricând o foaie de statistici cu mesajele postate pe Facebook de echipa de campanie. Aproape la fel ca și în trimiterea de e-mailuri, în cazul Facebook, există o listă a titlurilor de postări, data în care a fost postat mesajul, cât de mulți utilizatori au "văzut" mesajul și numărul de Aprecieri / Distribuiri / Comentarii (individuale) de la fiecare mesaj generat de campanie.

De asemenea, o foaie de statistici poate fi generată de pe profilul de Twitter – din nou, avem o listă de mesaje postate de campanie și data când au fost postate, împreună cu cât de des au fost redistribuite de către alți utilizatori Twitter.

De reținut că analiza datelor social-media este doar un mijloc pentru a atinge scopul campaniei online: observarea audienței și conținutului cu care aceasta interacționează mai frecvent.

O evoluție relativ nouă, ce a fost introdusă în campania lui Obama, din 2012, este utilizarea compararea listelor de prieteni ale susținătorilor deja existenți cu profilul alegătorului ideal pentru partidul sau candidatul existent. Prin intermediul unei aplicații de pe pagina de Facebook a campaniei, susținătorii campaniei pot să aleagă dacă doresc să permită echipei de campanie să acceseze lista lor de prieteni, odată ce ei acceptă ca aplicația să acceseze lista de prieteni, tehnologia aplicației poate stabilii care din prietenii susținătorilor sunt cei mai potriviți pentru a fi considerați posibili alegători. Mai apoi, odată stabiliți posibilii susținători, fie echipa de campanie, fie chiar vechii susținători iau contactul cu prietenii susținătorilor pentru a aplica propaganda politică asupra lor și a-i convinge să voteze în favoarea partidului sau candidatului.

3.2.4. Strategii formulate pe experiențele anterioare

În funcție de succesul sau eșecul campaniei, noua strategie de comunicare mass-media poate fi dezvoltată înaintea viitoarelor campanii electorale:

– pe același sistem, sau diferit de cel precedent, bazându-se pe principiul de comunicare în ambele sensuri fără a utiliza mediul online ca simplu canal de transmitere a informațiilor.

– prin implicarea utilizatorilor din mediul online ce nu fac parte din echipa de campanie dar sunt dispuși să participe activ la campanie electorală și la discuțiile politice pornite online de echipa de campanie.

– indiferent de succes sau eșec în campanie, este important ca cei care doresc să comunice cu utilizatorii să fie deschiși la ideile acestora și să le asculte.

– fiecare instrument de propagandă online se bazează pe anumite coduri de comunicare și de comportament ce trebuie urmate. Aceasta include frecvența actualizărilor, personificarea mesajului, tipul de mesaje ce pot fi comunicate prin mediul online și utilizatorii interesați de politică.

Ca o concluzie la acest capitol putem înțelege că fiecare detaliu al campaniei online este important, de la echipă până la analiza datelor, și din fiecare acțiune din campanie, partidul sau candidatul pot învăța și pot face modificări asupra strategiei, fie din mers, pentru campania actuală, fie pentru următoarele alegeri. Ceea ce ar trebui să păstreze în minte politicienii și strategii lor de comunicare este că valoarea reală a campaniei este în modul în care se abordează noile tehnologii online, într-un anumit context și ca noi tipuri de mass-media vor continua să apară, așa că politicienii ar trebui să se concentreze asupra mediului online și ar trebui să găsească noi abordări pentru a le utiliza.

4. Propaganda politică online – studiu de caz pe alegerile prezidențiale din România, 2009

Vom explica în acest capitol modul în care politicienii români au acționat ca răspuns la creșterea importanței comunicării online, prin analiza discursului politic și utilizând metode de analiză de conținut aplicate pe postările politice din campania electorală: pe blog-uri personale, pe conturile oficiale de Facebook ale candidaților și pe Twitter. Acest studiu de caz observă strategiile abordate de campaniile politice online, de la prezidențialele din România anului 2009 și analizează impactul acestora.

În România, am intrat în epoca „campaniilor electorale postmoderne”, contextul comunicării politice devine mai turbulent, mai fragmentat, personalizat și descentralizat pe măsură ce electoratul e mai cinic și neimplicat politic. Trebuie dezvoltate strategii tot mai complexe și selective pe diverse segmente din audiență căreia campania se adresează. Astfel are loc o adaptare a campaniilor la noul scenariu, de la general la particular propaganda trebuie să îmbrace diferite forme pentru diferiți utilizatori din mediul online.

În acest context al campaniilor postmoderne, în România, pe 22 octombrie 2009 s-a dat oficial startul campaniei electorale pentru alegerea președintelui României. Pentru prima dată alegerile au fost dublate de o campanie de referendum, având ca teme trecerea la un parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300.

Cu excepția lui Vadim Tudor, toți candidații au fost prezenți în mediul online, având site-uri personale și conturi pe diferitele rețele de socializare. Site-urile oficiale ale candidaților și sloganurile alese pentru campanie sunt prezentate mai jos:

Constantin Ninel Potârcă: www.potarcaconstantinninel.ro/ – „E timpul să fim împreună”

Constantin Rotaru: http://www.constantinrotaru.ro/ – „România mea, a ta, a noastră!”

Crin Antonescu: http://www.crinantonescu.ro/ – „România bunului simț”

Eduard Manole: http://www.eduardmanole.com/ – „Vă dau țara înapoi”

George Becali: http://becalipresedinte.ro/ – „O Românie care să-i placă și lui Dumnezeu”

Kelemen Hunor: http://www.kelemenhunor.ro/ – „Spune lucrurilor pe nume”

Mircea Geoană: http://mirceageoana.ro/ – „Învingem împreună”

Ovidiu Iane: http://www.ovidiuiane.ro/ – „O forță nouă pentru o Românie curată!

Remus Cernea: http://remuscernea.ro/ – „Gândim îndrăzneț”

Sorin Oprescu: http://sorinoprescu.ro/ – „Hai România!”

Traian-Băsescu: http://www.basescu.ro/ – „Băsescu pentru România ”.

Pe internet campania s-a dezvoltat pe două planuri, unul oficial, în care candidații și-au prezentat ideile prin intermediul site-urilor și al blogurilor sau rețelelor de socializare – pentru a prezenta politicile ce doresc să le aplice ca și președinți în cazul în care vor fi aleși; și un plan neoficial, reprezentat de crearea unor site-uri de propagandă negativă pentru adversarii politici, propagandă ce de multe ori folosea un limbaj violent și stârnea stări emoționale prin conținutul acesteia.

Traian Băsescu a abordat cel mai bine instrumentele de propagandă disponibile prin intermediul site-urilor, putem spune că victoria acestuia în turul doi, împotriva lui Mircea Geoană, se datorează și modului în care Băsescu a reușit să mobilizeze echipa de campanie pentru a purta o propagandă masivă în care să promoveze pericolul major al alegerii unui președinte precum Mircea Geoană. Discursul lui Traian Băsescu s-a axat pe atacul adversarilor în mod constant, acesta și-a construit o imagine distanțată de tabăra adversă, numindu-i pe aceștia comuniști, moguli, oligarhi. Internetul a avut un rol major în distribuirea acestor concepții ca și propagandă pentru electoratul tânăr și către românii din diaspora dar și pentru membri de partid și susținătorii constanți ai lui Băsescu. Deși în spațiul virtual românesc, nu existau comunități uriașe de utilizatori, tipul acesta de propagandă a condus la o erodare rapidă a imaginii lui Geoană, prin formatori de opinie ce se extindeau dincolo de mediul online, fiind radicalizați și mobilizați de mesajele propagandei transmise de discursul anti-sistem, folosit de Băsescu în mediul online.

În 2004 utilizarea de către Băsescu a website-ului www.basescu.ro a fost mai mult o excentricitate, prin intermediul lui se adresa aproape exclusiv tinerilor și mediilor academice, în anul 2009 internetul era deja utilizat intensiv de către toți candidații. Totuși Băsescu se impune și de data aceasta, deși publicul și-a schimbat profilul socio-demografic, deoarece a avut loc o radicalizare a electoratului fidel, caracterizată printr-o agresivitate crescută a limbajului și o implicare emoțională mai mare în reacțiile din mediul online. Traian Băsescu a construit strategii bazate pe aceste grupuri radicale pentru a construi comunități anti-PSD, anti-comunism ce au multiplicat mesajele sale împotriva lui Mircea Geoană. Printr-o analiză a site-urilor neoficiale de campanie, observăm cum s-au creat site-uri de ofensivă politică, de tip propagandistic, acestea purtând denumiri precum: http://www.televizorulpresedinte.ro/, http://nufigeoana.ro/, http://www.noicuvoi.ro/ sau www.decebasescu.ro/; doar din aceste denumiri se poate observa direcția de propagandă online a lui Traian Băsescu, o direcție de propagandă negativă, ce se pare că a avut succes aplicată la societatea românească, iar pe lângă toate acestea electoratul împotriva PSD se putea manifesta și prin crearea de bloguri proprii, prin postări pe platformele social-media etc.

Au mai existat și site-uri aparent neutre ce au făcut vizibile aspecte ce erodau imaginea lui Mircea Geoană, candidatul PSD, dintre acestea amintim: http://www.vreausafiupresedinte.com/.

În analiza noastră, asupra campaniei electorale dinaintea alegerilor prezidențiale din 2009, vom observa și activitățile de tip blogging, în care au fost implicați candidații.

Câștigătorul alegerilor din 2009, Traian Băsescu, nu a avut un blog personalizat, dar în schimb a folosit în propaganda sa mai multe site-uri cu elemente de social-media. Și după campania din 2004 și după cea din 2009, site-urile folosite în campanie au fost dezactivate, păstrându-se doar site-ul principal al acestuia www.basescu.ro/ – redirecționat, după câștigarea alegerilor, la accesarea acestuia direct către www.presidency.ro/.

Vom prezenta mai jos ceilalți candidați, blogurile acestora și scorurile obținute în alegeri: – Candidatul Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, a folosit în campania electorală blog-ul personal: http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu.html/ și a primit 1.945.831 de voturi, potrivit Biroului Electoral Central, ajungând pe locul trei în preferințele alegătorilor, dar fără să câștige un loc în turul doi al prezidențialelor.

– Candidatul Partidului Social Democrat, Mircea Geoană, a folosit blog-ul http://www.mirceageoana.ro/blog/ și a primit 3.027.838 de voturi în primul tur de scrutin, calificându-se pentru turul doi al prezidențialelor.

– Kelemen Hunor, candidatul din partea UDMR, a folosit http://www.kelemenhunor.ro/blogro/ blog-ul și site-ul de campanie http://www.kelemenhunor.ro/candidatlapresedintie/, a câștigat 372.764 de voturi.

– Candidatul independent Sorin Oprescu, era susținut printr-un două bloguri ce, probabil, ambele au fost dezvoltat de către susținătorii săi, http://sorinoprescu.wordpress.com/ ( blog încă activ activ), și http://sorinmirceaoprescu.wordpress.com/. Oprescu a câștigat 309.764 de voturi.

– Candidatul Partidului Noua Generație, George Becali, a avut un blog pe care apărea o singură postare, adresa blogului era: http://www.georgebecali.ro/blog/. În timpul campaniei, avea două pagini dedicate – un caz special, în care unul dintre blog-uri era formatat ca un site web cu două pagini, pe platforma WordPress. Vechiul său site conținea o pagină cu o minimă prezentare, și câteva link-uri, acesta este încă disponibil la adresa: http://georgebecali.ro/index_old.html/. George Becali a obținut 186.390 de voturi.

– Ovidiu Iane, candidatul Partidului Ecologist, a câștigat 22.515 de voturi. Blogul său, http://www.ovidiuiane.ro/, a fost inactiv pe perioada alegerilor.

– Eduard Manole a avut un blog la adresa: http://blog.eduardmanole.com/ și primit 34.189 de voturi în alegeri.

– Vadim Tudor, candidatul al partidului România Mare, a primit 540.380 de voturi. http://vadimtudor.wordpress.com/ era blogul personal al acestuia, momentan protejat prin parolă, prin urmare, arhiva nu au putut fi analizate.

– Candidatul Partidului Verde, Remus Cernea, a primit 60.539 de voturi. http://remuscernea.ro/ este o platformă de blog, încă activă, care conține elemente care sunt specifice pentru un site de prezentare.

– Candidatul independent de etnie rromă, Constantin Ninel Potarca, nu avea un blog în timpul campaniei din 2009 și a primit 21.306 de voturi în alegeri.

– Constantin Rotaru de la Alianța Socialistă a folosit blog-ul http://www.constantinrotaru.ro/ și a câștigat 43.684 de voturi.

Alți doi independenți au mai fost înscriși în campanie, dar s-au retras:

– Radu, Principele al Românei, căsătorit cu Principesa Margareta a României, și-a anunțat candidatura în luna aprilie a anului 2009, dar și-a retras-o în 2 septembrie (cu aprox. o lună înainte de începerea campaniei oficiale). Principele Radu și-a promovat imaginea folosind blog-ul personal http://princeradublog.ro/, unul din cele mai profesionale blog-uri, în comparație cu ceilalți candidați.

– Nati Meir, candidat independent, s-a retras din alegeri pe 22 octombrie, fiind arestat pentru fabricarea de falsuri și uz de fals. Acesta nu a avut un blog.

Analiza de conținut, a blog-ul lui Crin Antonescu, a arătat că din cele 13 mesaje postate de acesta pe platforma de blog, 9 dintre ele exprimau atitudini pozitive și 4 atitudini negative. Cuvintele-cheie folosite cel mai frecvent în postările de pe blog-ul său au fost (nr. de apariții – cuvânt): 3 – Traian Băsescu, 3 – Guvern, 2 – PNL, 2 – Johannis, 2 – campanie, 2 – referendum, 2 – tehnocrați, 2 – simț, 2 – soluții, 2 – vot, 2 – sondaje. Restul cuvintelor cheie pe care le considerăm ca având o importanță deosebită pentru campanie, apar doar odată: PSD, PD-L, alegeri, reformă de stat, Crin Antonescu, schimbare, încredere. Prin urmare, temele principale ar putea fi identificate ca: schimbarea actualei forme de conducere cu una propusă de campania PNL,în mesajele negative apar atacuri la adresa conducerii prezidențiale de până atunci iar în cele pozitive se aduc în prim plan beneficiile unui președinte din partea PNL. Cuvintele-cheie au fost folosite pentru a interpreta datelor în scopul de a stabili imaginea promovată. Astfel, analiza de imagine a candidatului Crin Antonescu a arătat că din cele 13 mesaje postate pe blog, 11 s-au axat pe dimensiunea politică și doar două mesaje erau axate pe persona lui Crin Antonescu, reprezentând așadar că PNL aduce un candidat profesionist care se va ocupa de partea politică – o viziune, de altfel liberală, nepopulistă.

Din cele 29 de total de mesaje postate de candidatul Mircea Geoană, 16 au avut o atitudine în general pozitivă, 13 au avut atitudini negative. Cuvintele-cheie folosite au fost: 4 – Boc, 3 – "Un singur România", 3 – fermieri, 3 – proiect, 2 – satului romanesc, 2 – valori, 2 – disperare, 2 – Traian Băsescu, 2 – soluții. Iar următoarele teme au predominat: 3 despre tineri, 3 despre stabilitatea economică pe care alegerea sa o putea aduce, 3 ca și critică la adresa lui Traian Băsescu, 3 despre pensionari, 2 despre valorile culturale naționale. Analiza de imagine a candidatului Mircea Geoană a arătat că din cele 29 de mesaje postate, 21 au fost axate pe dimensiunea politică și 8 pe cea personală.

Deși a avut zi de zi vizite pe site-ul său, Kelemen Hunor nu a scris mai mult de 3 posturi pe blogul său. În ceea ce privește atitudinea sa de campanie: înregistrăm o atitudine pozitivă și două atitudini negative. Cuvinte-cheie au fost: Guvern, criză, politică. Temele s-au bazat pe probleme legate de aranjarea teritorială a județelor, despre criză și despre vot. Imaginea promovată este mai degrabă politică.

Candidatul Partidului Verde, Remus Cernea a avut un total de 78 de posturi: 25 în octombrie și 53 noiembrie, fiind cel mai activ dintre toți candidații pe platforma sa de tip blog. Atitudinea lui de campanie a fost una predominant pozitivă, cu 60 de posturi pozitive și 18 negative. Cuvinte-cheie au fost: 11 – dezbateri, 11 – dialog, 6 – oaspeți, 6 – candidatură, 5 – verzi europeni, 5 – Green Party, 5 – semnături, 5 – de campanie, 4 – vot, 4 – suporteri, 3 – democrație, și multe alte cuvinte cheie profesional alese, asemănător unor campanii de tip american. Temele abordate au fost: 25 despre mass-media, 21 despre campania electorală, 8 despre sistemul electoral, 5 despre candidatul Remus Cernea, 5 despre dezbateri, 5 despre contracandidați și alte teme mai specifice pentru Partidul Verde. Din cele 78 de postări, imaginea a fost promovată în 56 dintre acestea ca și personalitate politică și în 22 a abordat dimensiunea personală, prin prezentarea trăirilor și experiențelor sale.

George Becali a avut un singur post de blog, având ca temă motivația lui de campanie. Cuvinte-cheie din acest post au fost: religie, tradiție, etică.

Constantin Rotaru a avut 16 postări pe blog, cu 10 atitudini pozitive și 6 negative. Cuvinte cheie din postările sale au fost: 3 – criză economică, 2 – capitalismului, 2 – socialist, 2 – economiei, 2 – marxismului. Teme tratate au fost: vizitele sale în țară – în scopuri electorale, criza economică și capitalismul în România.

În ceea ce privește numărul de comentarii pe care candidații le-au avut la posturile lor, ca răspuns din partea cititorilor: Remus Cernea a avut 39 de comentarii la postările sale, dintre care 25 au fost politice și 14 au fost despre sine. Geoană a avut 17 comentarii în timpul campaniei, din care 11 au fost politice și 6 personale. Antonescu a avut doar 2 comentarii personale. Rotaru a avut 7 comentarii, din care 4 politice și 3 personale. Hunor și Becali nu a făcut nici un comentariu la postările lor.

Concluzionând la aceste statistici, putem spune că în România candidații la prezidențiale au folosit blog-ul pentru a transmite mesaje ce au fost menite să consolideze imaginea lor ca personalități politice capabile de a oferi un mesaj și soluții puternice. Pe blog în timpul campaniei electorale s-au axat pe prezentarea dimensiunii politice, pe promovarea intereselor părților pe care candidații i-au reprezentat, și, într-o măsură mai mică decât ne-am fi așteptat, pe ataca rivalii politici.

Potrivit statisticilor candidații mai radicali, nu au arătat un interes ridicat noile tehnologii de comunicare, blog-ul nu a fost atractiv pentru echipa de propagandă ale PRM sau PNG. Candidații populiști care au folosit internetul mai mult pentru propagandă prin e-mail, site-ul campaniei sau elemente de social media și nu au arătat nici un interes special pentru utilizarea blogului.

Atitudinea de campanie afișată pe blog-uri candidaților, în 2009 a fost mai degrabă pozitivă decât negativ, politicienii s-au concentrat în postările lor pe propriile activitățile de campanie. Chiar dacă toate l-au atacat pe Traian Băsescu, atacarea adversarilor a constituit o prioritate mai mică decât transmiterea de mesaje proprii ale candidatului.

Este posibil ca politicienii să fi considerat că blogul are o influență mică în tragerea de voturi, din această cauză au preferat o atitudine pozitivă, pentru că știau că se adresează cititorilor ce aparțin deja platformei lor de alegători – alegătorilor care au fost loiali politicienilor respectivi, indiferent de erorile de comunicare.

Deși atitudinea de campanie a fost una pozitivă și egocentrică, dimensiunea imaginii promovate a fost mai ales cea politică, mult mai mult decât dimensiunea umană. Chiar dacă în perioadele de non-electorale politicienii au promovat o imagine mai umanizată prin intermediul blog-ului lor și au oferit informații cu privire la viața lor de zi cu zi, în campania prezidențială din 2009 această abordare nu a fost observată. Informațiile despre familia candidatului, probleme personale, nemulțumiri sale ca persoană și cetățean, hobby-uri și activități extraprofesionale nu mai apăreau în postările expuse pe blog.

Politicienii nu au oferit un feedback consistent pentru comentariile primite. În general, interactivitate lipsea, cu excepția lui Remus Cernea, răspunsuri la comentariile cititorilor au fost foarte puține. Unii dintre politicieni accesau blogul poate chiar mai rar decât cititorii.

În alegerile din 2009, așadar, candidații au ratat șansa de a promova o imagine în formă mai bună a dimensiunilor lor umane. Candidații mai bine cotați, cum ar fi Geoană sau Antonescu, au pierdut ocazia de a ieși în evidență printre bloggeri și în rândul cetățenilor utilizatori de internet. Candidatul Partidului Verde a fost mai activ pe blog – el a dezvoltat cel mai bine strategia de blogging, construind o comunitate în jurul blogului său. În timp ce pe blog, candidații aveau ocazia de arăta tinerilor alegători o atitudine prietenoasă sau personală, toți candidații cu blog l-au utilizat pentru a promova imaginea pozitivă a politicilor de partid sau personale.

Între candidații care au ajuns în turul doi de scrutin a existat o disproporționalitate clară, în ceea ce privește puterea de propagandă în mediul online, în defavoarea candidatului PSD. Mircea Geoană a acționat mai mult prin mijloacele clasice de propagandă, televiziunea mai ales, iar în mediul online a prezentat un comportament propagandistic pozitiv pentru sine, apărându-se foarte puțin de atacurile contracandidatului. Prezența lui Geoană la diferite televiziuni a încurajat discursul anti-moguli al lui Băsescu. Campania online a lui Traian Băsescu a avut ca scop principal să erodeze imaginea lui Mircea Geoană, dispersând o parte din electoratul ce îi era împotrivă și atrăgând electorat dinspre cetățenii ce nu s-au prezentat la vot în primul tur de scrutin.

Internetul a avut un efect de multiplicare a mesajului și mobilizarea (radicalizarea) în teritoriul a membrilor de partid și a simpatizanților candidatului din teritoriu. Spre exemplu, explicațiile oferite privitor la falsificarea filmului în care Traian Băsescu ar fi lovit un copil au fost transmise și retransmise prin intermediul mediului online, cu ajutorul unor discuții intense pe bloguri, declanșate pe subiectul respectiv.

Mediul online a fost spațiul perfect pentru a se construi și consolida o imagine publică defavorabilă lui Geoană, ce în viziunea propagandei campaniei lui Traian Băsescu era un personaj ușor influențabil și slab din punct de vedere politic. Geoană a fost atacat pe toate planurile propagandistice în mediul online, de la video-uri, fotografii, comentarii, postări și până la crearea de jocuri online ce îl ironizau toate au fost instrumente strategice prin care echipa de campanie a lui Traian Băsescu l-a discreditat pe Geoană. Mediul online e lipsit de reglementări legale care să îngrădească limbajul în vreo-un fel, prin urmare mesajele anti-Geoană au fost majoritatea încărcate cu o puternică încărcătură emoțională – ură și dispreț.

Campaniile celor doi candidați au fost total diferite, Traian Băsescu impunându-se prin viteza de acțiune net superioară, prin agresivitate, diversitate și creativitate.

Schimbarea situației electorale a fost posibilă nu datorită Internetului ci datorită unui număr mai mare de evenimente care au reușit să confirme pentru o mare parte din electorat tocmai discursul pe care Traian Băsescu l-a promovat de-a lungul întregii sale cariere politice. Prin consistența în timp a propriei imagini și a discursului promovat, prin mediatizarea în perioada mandatului său a conflictelor cu diverși adversari politici acesta a impus pe agenda publicului tema luptei împotriva „sistemului ticăloșit”. Doar astfel a fost posibil ca, în momentul desfășurării de vârf a conflictului dintre Traian Băsescu și „moguli” acestea să poată fi interpretate drept dovezi ale luptei împotriva comunismului sau mogulilor. Mobilizarea alegătorilor și creșterea numărului de voturi de la 32,44% la 50,33% se explică în primul rând prin crearea unei stări de iritare publică, de încordare și polarizare extremă a opiniilor pro și contra Băsescu în urma evenimentelor amintite. Această rumoare din jurul lui Traian Băsescu a creat, o dată cu apropierea datei de 6 decembrie, o presiune din ce în ce mai mare asupra publicului pentru a lua atitudine și a opta pro sau contra acestuia, sau mai bine spus pro și contra comunismului, mogulilor, oligarhilor. Puși în fața acestor alternative a fost posibil ca o parte a alegătorilor PSD sau PNL și nu numai să migreze către electoratul lui Traian Băsescu.

Pierderea alegerilor s-a datorat în concluzie și decredibilizării accentuate a imaginii lui Mircea Geoană în rândul anumitor electorate (tineri, diasporă). Deoarece în susținerea acestei stări de spirit, a acestei polarizări a cetățenilor din care votul părea singura ieșire un rol important, dar secundar, l-a jucat Internetul care prelua în timp real știrile, dezbaterile asupra evenimentelor sau facilita comentariile etc.

Comunicarea electorala este folosita de candidații la funcția de președinte pentru a mobiliza și ralia suporterii, a atrage nehotărâții, pentru a propune si susține temele de campanie sub forma de sloganuri, pentru a lansa atacuri si transmite replici la adresa contracandidaților. Este o activitate esențiala pentru a convinge publicul sa acorde votul preponderent unuia dintre candidați. Pe platforma social-media – Facebook fanii au creat grupuri, pro sau contra unuia dintre candidați. În cazul celor doi candidați ce au ajuns în turul doi de scrutin, Băsescu si Geoană, evoluția numărului de fani a fost interesanta de urmărit la aceste grupuri. Astfel, înaintea turului al doilea unul din grupuri, cel anti-PSD a avut o creștere mai mare, de la o perioada la alta, de 3 ori mai mare de fani decât a celuilalt grup pro-Geoană.

Un fenomen nou înregistrat de câțiva ani, puternic, dar controversat este contribuția cititorilor prin comentarii în dreptul articolelor publicate de edițiile online ale ziarelor, agențiilor de știri si posturilor de televiziune, în acest caz cu privire la diverse evenimente din campania electorala. Articole care relatau evenimente controversate din timpul zilei, înregistrau în câteva ore de la publicare de la puțin peste o suta la peste 1.000 de vizualizări pe articol si de la zeci la doua-trei sute de comentarii, arătând astfel pe parcursul zilei creșterea intensității dezbaterii si gradul de mobilizare, mai mare sau mai mic, al susținătorilor. Prin comparație, a fost vizibila atenția diferita acordata anumitor teme si care anume suscitau emoții mai mari. În cazul candidatului Traian Băsescu, aceasta agregare a fost importanta si pentru ca a arătat calitativ măsura în care acest tip de public, era sau nu afectat de criticile puternice la adresa preferatului lor, manifestate în cadrul unor emisiuni de televiziune.

Alt aspect interesant a fost publicarea unor aplicații de exprimare si recoltare a intențiilor de vot pe mai multe situri internet ale unor instituții media cu profil de știri, aparținând celor trei trusturi de presa, Intact, Realitatea-Cațavencu si Media Pro. Aceste aplicații au fost publicate la inițiativa publisherilor si dincolo de dezbaterea încrâncenată din mediul real, toate arătau preferința de doua ori mai mare pentru unul dintre candidații cu șanse în turul al II-lea, Traian Băsescu, chiar si pe situl Antena 3, de exemplu. Între cele 2 tururi de scrutin au mai circulat în Internet, prin intermediul postei electronice, un fel de word-of-mouth modern, un set ironii, trucaje vizuale care ironizau doar pe unul dintre candidați (Mircea Geoană) și tabăra acestuia, construcția vizuala si ideatica fiind axata pe clișeele puse în circulație public de echipa de campanie a contracandidatului Băsescu.

Cel puțin unul dintre candidați (Băsescu) a folosit un cont Twitter, încă dinaintea lansării campaniei electorale. Presa electronica a contribuit tactic în 2 rânduri, înainte de turul I si înainte de marea dezbatere din turul al II-lea, la susținerea unuia dintre candidați, publicând fotografii de la întâlniri discrete între oamenii politici. Aceasta acțiune a favorizat una din taberele angajate în confruntarea electorala. Au fost doua întâlniri ale unor oameni politici (membri PNL, membri PSD), o data cu Dinu Patriciu si apoi cu Sorin Ovidiu Vântu. „Paparazzi” au fost în ambele situații membri din echipa săptămânalului Academia Cațavencu, iar vizibilitatea și circulația fotografiilor indiscrete au fost publicate frecvent pe site-ul de știri Hotnews.ro. Dezvăluirea întâlnirii candidatului Mircea Geoană cu Sorin Ovidiu Vântu cu o noapte înainte de dezbaterea finala cu Traian Băsescu a fost după aceea inclusa în agenda de subiecte a celui din urma și folosita ca arma ofensiva în dezbaterea televizata. Mai putem adăuga în turul al II-lea, publicarea a doua interviuri cu cei doi contracandidați în Gazeta Sporturilor online (http://www.gsp.ro), realizate de Cătălin Tolontan, un nume de referință al generației de jurnaliști tineri. În interviu, cu 2 zile înainte de a-l vizita, Mircea Geoană afirma despre Vântu ca este „malefic” si „turbulent”.

Putem aprecia ca presa online si mediul electronic au susținut constant, activ si subversiv cu informații exact acea categorie de public care făcea parte din eșantionul de electori al unuia dintre candidați, Traian Băsescu, contrabalansând presa tipărita si electronica mainstream care a părut a-i susține pe contracandidații săi, Crin Antonescu si Mircea Geoană.

În ce privește bugetul alocat pentru propaganda politică online, putem afirma că odată cu evoluția societății românești avansează și investițiile politice în mediul online. Totuși probabil că societatea românească încă mai are de învățat de la cele occidentale, deoarece nici un partid sau candidat independent la prezidențialele din 2009 nu a raportat venituri din donații obținute cu ajutorul mediului online. Donațiile din mediul online, un segment atât de exploatat în occident, rămân ceva la care partidele românești nu au curajul nici măcar să încerce. Astfel în România toate donațiile vin direct pe masa partidului sau candidatului fără a duce o muncă de persuasiune în mediul online, iar cheltuielile partidelor clasate în primele 5 în aceste alegeri au fost mai mari decât încasările.

6. Concluzii

După diferitele analize aplicate pe spațiul politic online românesc, din preajma alegerilor prezidențiale din 2009, observăm că propaganda politică a fragmentat acest spațiu prin strategiile de izolare a candidaților în funcție de ideologie. Canalele online au funcționat mai puțin ca și platforme de dezbateri și mai mult ca și instrumente de publicitate. Spațiul online a fost suspus unui proces de cyber-balkanizare, fiind o oglindă a spațiului offline.

În România mediul online a nu a funcționat deloc precum un spațiu de dezbatere politică, deoarece au lipsit link-urile spre postările concurenței și a lipsit dialogul real cu cititorii postărilor politice, nu a existat interes pentru dezbaterile între candidați dar nici pentru cele între candidați și alegători. Candidații au pus în joc instrumentele de propagandă ușor de folosit, vorbind despre propriile viziuni și idealuri politice, împingând proprii susținători să acționeze în sprijinul aceleași propagande fără a pune în dialog planuri sau idei. Observăm că alegerile prezidențiale din România anului 2009, în majoritate, s-au opus viziunii optimiste că noile tehnologii online vor democratiza societatea și vor implica mai mult utilizatorul, transformându-l într-un cetățean responsabil.

Campania prezidențială online din 2009 ne arată că tehnologiile noi din domeniul online au fost întrebuințate de către partide în speranța mobilizării susținătorilor, pentru a participa la vot și pentru a promova imaginea politicului în mediul în care utilizatorul se află. Candidații români nu au obținut donații cu ajutorul mediului online și nici nu au susținut dezbaterea electorală. Deocamdată mediul online încă dezamăgește, furnizând o idee de pluralism și libertate de exprimare ce sunt încă greu vizibile și nu asigură o reprezentare mai democratică a intereselor în societate. Puterea nu e înmânată utilizatorului care susține pagina partidului favorit printr-un Like și nici puterea politică nu e mai aproape de utilizator.

Bibliografie

ACE Electoral Knowledge Network, Media and Elections, London, 2013.

Akshay Java, Xiaodan Song, Tim Finin și Belle Tseng, Why We Twitter: Understanding Microblogging Usage and Communities, University of Maryland Baltimore County, 2007.

Albert Ellis, Mike Abrams, Lidia D. Abrams, Alexander Nussbaum & Rebecca J. Frey, Personality Theories: Critical Perspectives, London, SAGE Publications, Inc., 2009.

Alberto A. și Paola G., „Family Ties and Political Participation”, în IZA Discussion Paper No. 4150 April 2009, http://ftp.iza.org/dp4150.pdf/, accesat în 16.12.2013.

Aubrey Beck, Display Advertising: Going Through an Awkward Stage, but Here to Stay, 17 octombrie 2012, http://www.clickz.com/clickz/column/2217598/display-advertising-going-through-an-awkward-stage-but-here-to-stay-and-prevail/ , accesat în 21.12.2013.

Bruce Bimber, Richard Davis, Campaigning Online : The Internet in U.S. Elections, New York: Oxford University Press. 2003.

Byrne Hobart, The Growing Need For SEO In Political Campaigns, 20 octombrie 2011, http://searchengineland.com/the-growing-need-for-seo-in-political-campaigns-96953/ , accesat în 21.12.2013.

Combs, J. E. & Nimmo D., The new propaganda: The dictatorship of palaver in contemporary politics. White Plains, New York, Longman, 1993.

Dan Balz, How the Obama campaign won the race for voter data, 28 Iulie 2013, http://www.washingtonpost.com/politics/how-the-obama-campaign-won-the-race-for-voter-data/2013/07/28/ad32c7b4-ee4e-11e2-a1f9-ea873b7e0424_story.html/, accesat în 08.04.2014

David Karpf, “The Internet and American Political Campaigns”, în A Journal of Applied Research in Contemporary Politics Volume 11, Issue No. 3, George Washington University, 2013.

David Karpf, „Online Political Mobilization from the Advocacy Group’s Perspective: Looking Beyond Clicktivism”, în Policy & Internet, Rutgers University, 2010.

Deborah Rice, Australia's politicians look to master social media strategies in time for federal election, 24 Mai 2013,http://www.abc.net.au/news/2013-05-24/aussie-politicians-seek-inspiration-in-obamas-digital-success/4711926/, accesat în 10.04.2014.

Gábor Győrffy, Cenzură și propagandă în România comunistă, în Korunk, septembrie 2009, http://www.korunk.org/?q=ro/node/11136/ , accesat în 14.12.2013.

Georgia Tech – College of Computing, Statistici bazate pe chestionare pe un eșantion de 30000 de persoane de pe tot globul, http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys/survey-1997-04/graphs/, accesat în 18.12.2013.

Gheorghe Onișoru, Despre propagandă și imagine în relațiile internaționale, în Revista Română de Geopolitică și Relații Internaționale – Vol. III , Nr. 2/2011.

Gibson, R & Ward, S, „Parties in the Digital Age: A Review Article”, în Representation, nr. 45/1, 2009.

Gregory S. Davis, Consulting Companies Look Promising, February 05, 2010, http://www.investopedia.com/stock-analysis/2010/consulting-companies-look-promising-acn-fti-ibm-g0205.aspx/ , accesat în 05.04.2014.

Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor, Prahova, Editura Antet Press, 1992.

John Copps & Marina Svistak, „Outcomes map: Politics, influence, and participation”, în Outcomes maps in this series, NPC, 2013.

Judith S. Trent, Robert V. Friedenberg, Political Campaign Communication: Principles and Practices, Rowman & Littlefield Publishers, Plymouth, 2008.

Kyle Rush, Optimization at the Obama campaign, 12 Decembrie 2012, http://kylerush.net/blog/optimization-at-the-obama-campaign-ab-testing/ , accesat în 18.12.2013.

Maeve Duggan și Aaron Smith, Social Media Update 2013, 30 decembrie 2013, http://www.pewinternet.org/2013/12/30/social-media-update-2013/ , accesat în 21.12.2013.

Marius Ghilezan, Cum să reușești în viața politică, București, Active Vision, 2000.

Marwick și Boyd, „I Tweet Honestly, I Tweet Passionately: Twitter Users, Context Collapse”, în New Media & Society, New York University, 7 July 2010.

Philip Edward Jones, Lindsay H. Hoffman & Dannagal G. Young, Online emotional appeals and political participation, http://udel.edu/~pejones/research_files/JHY_emotions.pdf/ , accesat în 05.04.2014.

Pippa Norris & John Curtice, “A twostep model oftherole of the Internet in campaign communication flows”, în Political Communication in Post Industrial Societies, Cambridge University Press, 2000.

Radu Herjeu, Tehnici de manipulare, propaganda și persuasiune în televiziune, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000.

Ray Hiebert, Mass-media, Longman Co. Inc, New York, 1991.

Richard L. Fox,Jennifer M. Ramos, IPolitics: Citizens, Elections, and Governing in the New Media, Cambridge University Press, Cambridge, 2012.

S. Finkel, E. Muller, K. Opp, „Personal influence, collective rationality, and mass political action”, în The American Political Science Review, 1/1989.

Sălcudeanu Tudor, Dialogul surzilor în blogosfera politică românească, Tritonic, București, 2009.

Sebastian Năstuță, “The impact of internet on electoral discourse in 2009 Romanian Presidential campaign”, în Revista de Informatică Socială | Vol. III (13), Iași. 2010.

Stan J. Liebowitz, “The elusive symbiosis: The impact of radio on the record industry”, în Review of Economic Research on Copyright Issues, vol.1, 2004.

Thierry Vedel, „L'idée de démocratie électronique. Origines, visions, questions”, în "Le désenchantement démocratique, La Tour d’Aigues : Editions de l’Aube, 2003.

Tolbert, C. J., McNeal, R. S., “Unraveling the Effects of the Internet on Political Participation”, în Political Research Quarterly, 56/2003.

Tudor Sălcudeanu, Bloguri, facebook si politica, Editura Tritonic, București, 2009.

***, „Search Engine Marketing and Online Display Advertising Integration Study”, în iProspect, Londra, Mai 2009.

***, Ad Standards & Creative Guidelines, www.iab.net/ , accesat în 20.12.2013.

***, Curs de merchandising, http://www.training-vanzari.ro/wp-content/uploads/2009/08/CursdeMerchandisingcuelementedemarketingsitrademarketing.pdf/ , accesat în 20.12.2013.

***, SEO Tools : Domain Age Tool, [f.a.]., http://webconfs.com/domain-age.php/ , accesat în 15.12.2013.

Bibliografie

ACE Electoral Knowledge Network, Media and Elections, London, 2013.

Akshay Java, Xiaodan Song, Tim Finin și Belle Tseng, Why We Twitter: Understanding Microblogging Usage and Communities, University of Maryland Baltimore County, 2007.

Albert Ellis, Mike Abrams, Lidia D. Abrams, Alexander Nussbaum & Rebecca J. Frey, Personality Theories: Critical Perspectives, London, SAGE Publications, Inc., 2009.

Alberto A. și Paola G., „Family Ties and Political Participation”, în IZA Discussion Paper No. 4150 April 2009, http://ftp.iza.org/dp4150.pdf/, accesat în 16.12.2013.

Aubrey Beck, Display Advertising: Going Through an Awkward Stage, but Here to Stay, 17 octombrie 2012, http://www.clickz.com/clickz/column/2217598/display-advertising-going-through-an-awkward-stage-but-here-to-stay-and-prevail/ , accesat în 21.12.2013.

Bruce Bimber, Richard Davis, Campaigning Online : The Internet in U.S. Elections, New York: Oxford University Press. 2003.

Byrne Hobart, The Growing Need For SEO In Political Campaigns, 20 octombrie 2011, http://searchengineland.com/the-growing-need-for-seo-in-political-campaigns-96953/ , accesat în 21.12.2013.

Combs, J. E. & Nimmo D., The new propaganda: The dictatorship of palaver in contemporary politics. White Plains, New York, Longman, 1993.

Dan Balz, How the Obama campaign won the race for voter data, 28 Iulie 2013, http://www.washingtonpost.com/politics/how-the-obama-campaign-won-the-race-for-voter-data/2013/07/28/ad32c7b4-ee4e-11e2-a1f9-ea873b7e0424_story.html/, accesat în 08.04.2014

David Karpf, “The Internet and American Political Campaigns”, în A Journal of Applied Research in Contemporary Politics Volume 11, Issue No. 3, George Washington University, 2013.

David Karpf, „Online Political Mobilization from the Advocacy Group’s Perspective: Looking Beyond Clicktivism”, în Policy & Internet, Rutgers University, 2010.

Deborah Rice, Australia's politicians look to master social media strategies in time for federal election, 24 Mai 2013,http://www.abc.net.au/news/2013-05-24/aussie-politicians-seek-inspiration-in-obamas-digital-success/4711926/, accesat în 10.04.2014.

Gábor Győrffy, Cenzură și propagandă în România comunistă, în Korunk, septembrie 2009, http://www.korunk.org/?q=ro/node/11136/ , accesat în 14.12.2013.

Georgia Tech – College of Computing, Statistici bazate pe chestionare pe un eșantion de 30000 de persoane de pe tot globul, http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys/survey-1997-04/graphs/, accesat în 18.12.2013.

Gheorghe Onișoru, Despre propagandă și imagine în relațiile internaționale, în Revista Română de Geopolitică și Relații Internaționale – Vol. III , Nr. 2/2011.

Gibson, R & Ward, S, „Parties in the Digital Age: A Review Article”, în Representation, nr. 45/1, 2009.

Gregory S. Davis, Consulting Companies Look Promising, February 05, 2010, http://www.investopedia.com/stock-analysis/2010/consulting-companies-look-promising-acn-fti-ibm-g0205.aspx/ , accesat în 05.04.2014.

Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor, Prahova, Editura Antet Press, 1992.

John Copps & Marina Svistak, „Outcomes map: Politics, influence, and participation”, în Outcomes maps in this series, NPC, 2013.

Judith S. Trent, Robert V. Friedenberg, Political Campaign Communication: Principles and Practices, Rowman & Littlefield Publishers, Plymouth, 2008.

Kyle Rush, Optimization at the Obama campaign, 12 Decembrie 2012, http://kylerush.net/blog/optimization-at-the-obama-campaign-ab-testing/ , accesat în 18.12.2013.

Maeve Duggan și Aaron Smith, Social Media Update 2013, 30 decembrie 2013, http://www.pewinternet.org/2013/12/30/social-media-update-2013/ , accesat în 21.12.2013.

Marius Ghilezan, Cum să reușești în viața politică, București, Active Vision, 2000.

Marwick și Boyd, „I Tweet Honestly, I Tweet Passionately: Twitter Users, Context Collapse”, în New Media & Society, New York University, 7 July 2010.

Philip Edward Jones, Lindsay H. Hoffman & Dannagal G. Young, Online emotional appeals and political participation, http://udel.edu/~pejones/research_files/JHY_emotions.pdf/ , accesat în 05.04.2014.

Pippa Norris & John Curtice, “A twostep model oftherole of the Internet in campaign communication flows”, în Political Communication in Post Industrial Societies, Cambridge University Press, 2000.

Radu Herjeu, Tehnici de manipulare, propaganda și persuasiune în televiziune, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000.

Ray Hiebert, Mass-media, Longman Co. Inc, New York, 1991.

Richard L. Fox,Jennifer M. Ramos, IPolitics: Citizens, Elections, and Governing in the New Media, Cambridge University Press, Cambridge, 2012.

S. Finkel, E. Muller, K. Opp, „Personal influence, collective rationality, and mass political action”, în The American Political Science Review, 1/1989.

Sălcudeanu Tudor, Dialogul surzilor în blogosfera politică românească, Tritonic, București, 2009.

Sebastian Năstuță, “The impact of internet on electoral discourse in 2009 Romanian Presidential campaign”, în Revista de Informatică Socială | Vol. III (13), Iași. 2010.

Stan J. Liebowitz, “The elusive symbiosis: The impact of radio on the record industry”, în Review of Economic Research on Copyright Issues, vol.1, 2004.

Thierry Vedel, „L'idée de démocratie électronique. Origines, visions, questions”, în "Le désenchantement démocratique, La Tour d’Aigues : Editions de l’Aube, 2003.

Tolbert, C. J., McNeal, R. S., “Unraveling the Effects of the Internet on Political Participation”, în Political Research Quarterly, 56/2003.

Tudor Sălcudeanu, Bloguri, facebook si politica, Editura Tritonic, București, 2009.

***, „Search Engine Marketing and Online Display Advertising Integration Study”, în iProspect, Londra, Mai 2009.

***, Ad Standards & Creative Guidelines, www.iab.net/ , accesat în 20.12.2013.

***, Curs de merchandising, http://www.training-vanzari.ro/wp-content/uploads/2009/08/CursdeMerchandisingcuelementedemarketingsitrademarketing.pdf/ , accesat în 20.12.2013.

***, SEO Tools : Domain Age Tool, [f.a.]., http://webconfs.com/domain-age.php/ , accesat în 15.12.2013.