Promovarea Imaginii DE Țară Prin Conservarea Valorilor Tradiționale Bucovinene

-PROMOVAREA IMAGINII DE ȚARĂ PRIN CONSERVAREA VALORILOR TRADIȚIONALE BUCOVINENE-

CUPRINS

ARGUMENT

Lucrarea de față își propune să scoată în relief o problemă cu care se confruntă nu doar România, ci toate statele occidentalizate: pierderea treptată a identității naționale. Însă, în ce constă această identitate națională, dacă nu în tradiții și în conservarea acestora? O promovare de succes nu vine pur și simplu, ci trebuie să existe un proces care să faciliteze alegerile pe care consumatorul le face. Pentru aceasta, s-a inventat brandul destinației, cu ajutorul căruia o țară, o regiune sau un oraș își construiește imaginea. Într-adevar, într-o societate globalizată, în care există o permanentă competiție între state, iar lumea este într-o agitație continuă, în cele mai multe cazuri se pierde interesul pentru valorile naționale. Însă acest lucru nu ar trebui să fie un obstacol în condițiile în care o țară deține o moștenire culturală cu un impact deosebit asupra poporului.

România este una dintre puținele țări în care valorile tradiționale nu au fost uitate, ba chiar, în unele zone, continuă să se perpetueze. Dintre acestea, am ales regiunea Bucovina deoarece pe lângă trecutul zbuciumat pe care l-a avut, întregește substanțial configurația culturii populare românești datorită stilului ei etnic-artistic propriu și unitar. De asemenea , un alt motiv pentru care am ales Bucovina este și datorită faptului că sunt foarte atașată de regiune, fiind locul copilăriei mele. Astfel, pot confirma cu certitudine că multe din obiceiurile străvechi sunt încă vii și se transmit de la o generație la alta. Pentru a reliefa ceea ce Bucovina are de oferit ca și destinație turistică, cea mai bună modalitate o reprezintă crearea unui brand care să sublinieze elementul fundamental care ne definește pe noi ca popor: tradiția.

Deși regiunea este cunoscută chiar la nivel internațional pentru numeroasele mănăstiri care fac parte din patrimoniul UNESCO, sectorul turismului nu este foarte dezvoltat, din pacate. După părerea mea, lansarea unui nou brand ar aduce nenumărate avantaje, atât în plan regional, cât și național.

Lucrarea este organizată în 4 capitole dintre care primul abordează concepte teoretice ale noțiunii de brand, plecând de la strategia și promovarea imaginii de brand, tipurile de branding și imaginea de branding a destinației turistice. Următorul subcapitol stabilește rolul branding-ului de țară în afirmarea identității naționale. La finalul capitolului, am enumerat etapele formării campaniei de branding, care sunt aceleași, atât în cazul brandului de țară, cât și în cazul celui de regiune. Singura diferență este faptul că o campanie de brand de regiune se desfășoară pe un areal mai restrâns și se axează pe un anumit element care poate fi promovat ca brand.

În cel de-al doilea capitol, am făcut o prezentare generală a regiunii Bucovina, referindu-mă la aspecte precum istoricul ei, potențialul natural și potențialul etnografic. Am considerat apoi necesară o prezentare amplă a tradițiilor și obiceiurilor care stau la baza creării brandului de regiune și, de aceea, am descris amănunțit obiceiurile și meșteșugurile care s-au păstrat nealterate până în prezent, fiind esențiale în definirea identității noastre ca popor.

În cel de-al treilea capitol, am plecat de la o analiză a turismului actual al regiunii, identificând principalele tipuri de turism și măsurile care s-au luat în ultimii ani de către Consiliul Județean în această privință. Apoi, am analizat o serie de statistici pentru a ilustra variațiile numărului de sosiri de anul trecut, respectiv, prima parte a acestui an și, totodată, pentru a găsi o explicație asupra acestui fenomen.

Ultimul capitol reprezintă studiul de caz prin care am propus o campanie fictivă de branding sub sloganul ”Bucovina- Old clothes, young soul”. Este identificată problema de la care pleacă campania și este făcută o analiză SWOT, menită să identifice punctele tari/slabe și oportunitățile/amenințările implementarii unei astfel de campanie de branding, reliefând care sunt problemele, dar și avantajele de la care pleacă. Apoi am verificat atât la nivel intern(pe un eșantion de 30 de persoane), cât și la nivel extern (un eșantion de 20 de persoane) care dintre valorile regiunii Bucovina ar merita sa fie promovate la nivelul campaniei de branding. La nivel intern cercetarea a fost adresată locuitorilor din zonă și de aceea a fost mult mai amplă decât cea realizată în plan extern, reprezentată de turiști străini care au vizitat cel puțin o dată Bucovina. Astfel, cei din urmă au avut o singură sarcină: de asociat regiunea cu un cuvânt reprezentativ. Identificând problemele, dar și luând în considerare soluțiile propuse de prima categorie de subiecți din cercetarea socială, am trecut la penultima etapă a campaniei și-anume strategia propriu-zisă. În cadrul acesteia, am propus sloganul și logo-ul campaniei, precum și o serie de acțiuni cu rolul de a o mediatiza. În ultima etapă, cea de implementare am propus o serie de activități destinate promovării valorilor tradiționale din zona Bucovina și, nu în ultimul rând am stabilit ce fel de impact ar avea campania pe termen mediu și lung. În orice caz, pentru implementarea strategiei este cunoscut faptul că managementul brandului nu reprezintă un proces finit, ci unul continuu, un brand național construindu-se în perioade foarte lungi de timp.

Concepte teoretice asupra brandingului

Ce este brandul?

De-a lungul timpului, consumerismul a început să domine toate aspectele vieții. În societatea modernă, viața urmează traseul culturii capitaliste, în care valorile umane primează doar în anumite măsuri.(“te faci cunoscut prin ceea ce ai și nu prin ceea ce ești”). Este de la sine înțeles faptul că globalizarea funcționează după legile dure impuse de economia de piață, la baza acesteia stând efervescența, dinamismul și competiția. În acest mod, fiecare vrea să aibă un loc unic în societate, neputând să facă acest lucru decât cu ajutorul lucrurilor pe care le posedă și care îl diferențiază de ceilalți. Într-o epocă a globalizării în care consumatorul are la dispoziție o paletă largă de opțiuni, care de care mai atractive și mai interesante, brandul vine să faciliteze acest proces de alegere. Collin Bates consideră brandul ca o multitudine de percepții în mintea și în viziunea consumatorului.

De fapt, noțiunea de „brand” reprezintă acel nume, semn sau simbol atribuit produsului sau serviciului oferit de un producător, și utilizat tocmai pentru a-l diferenția în cercul competitorilor. Brandul este o atitudine în raport cu ceva ce e considerat a fi important. Oamenii au folosit brandingul timp de secole. Cuvântul de origine germanică „brandr” a fost folosit pentru prima dată de norvegieni, și mai târziu l-au preluat și englezii, desemnând procesul de marcare a animalelor domestice, pentru a nu fi furate de vecini. În timp, lucrurile s-au schimbat, brandingul începând să capete o importanță tot mai mare pe piața economică. Revoluția industrială aduce în prim plan conceptul de producție, acea obsesie a producătorilor de a realiza cât mai multe bunuri într-un timp scurt, dar și la un preț accesibil pentru toată lumea.

Următoarea schimbare a constat în aprecierea diferențierii pe baza conținutului unui produs, și nu în funcție de linia de producție. De aici s-au desprins apoi și conceptul de vânzare și cel de marketing, cumpărătorul fiind pionul principal, cel care trebuie să își conștientizeze nevoia de a avea un produs, pentru ca apoi, noțiunea de branding să simplifice și să eficientizeze modalitatea de a vinde un lucru. Brandingul nu se oprește la crearea unei nevoi de a cumpăra, ci construiește o stare de spirit, o lume de care consumatorul nu se mai poate debarasa, dar pe care nu o poate accesa decât prin marcă.

Fuziunea dintre utilizator și marcă se face astfel responsabilă de gestionarea nevoii. Consumatorului îi poate lipsi produsul, dar nu și lumea în care acesta îl trimite, ceea ce duce la apariția unei hiper-realități, o transcendență a brandului în raport cu produsul pe care îl girează.

Din păcate, concurența de pe piața economică a dus în timp la scăderea calității produselor, tocmai din dorința de a fi accesibile tuturor. Acestui fapt i se datorează existența a ceea ce George Ritzer numește „non-lucruri”, acele bunuri concepute și controlate la nivel central, care sunt total lipsite de substanță distinctivă. Non-lucrurile sunt la fel oriunde ar fi vândute, își pierd identitatea geografică, și de cele mai multe ori producătorul nu poate stabili vreo legătură personală cu ele. Mai mult decât atât, reacțiile oamenilor sunt influențate de vârsta lor, dar și de relația lor cu piața, fapt pentru care, produsele sunt de cele mai multe ori segmentate, adaptate fiecărei etape de viață. Oamenii de marketing au observat deschiderea copiilor și tinerilor față de lucrurile și ideile noi și au stimulat astfel o adevărată explozie de bunuri de consum și servicii care să acopere cât mai multe nevoi, sau de ce nu, să inventeze altele noi. Brandurile întâmpină însă probleme destul de mari din cauza procesului de îmbătrânire, deoarece oamenii mai vârstnici tind să devină ”prizonieri” ai obișnuințelor și sunt, deci, mai puțin deschiși la nou.

Cei care abia încep să-și croiască un drum pe piață, oferind o inovare a unui produs sau serviciu, trebuie să ducă o luptă foarte grea pentru a depăși bariera rutinei, ridicată de persoanele obișnuite cu anumite branduri. De cealaltă parte, beneficiarele unui astfel de comportament al consumatorilor sunt brandurile deja existente, care încurajează confortul propriilor clienți, și îl susțin prin utilizarea unor elemente-cheie precum publicitatea, cadourile de fidelitate, etc.

Dacă vârsta clienților are o importanță mare în relația și interesul față de un brand, la fel se întâmplă și cu mentalitatea acestora, de care ar trebui să se țină cont în strategiile de comunicare. Printre aspectele ce trebuie luate în considerare se numără: ”percepția selectivă”, ”disonanța cognitivă”, ”instinctul de turmă”, dar și ”implicarea clientului”. Primul aspect se referă la ignorarea sau creșterea atenției consumatorului față de stimuli, informații congruente cu interesele lui, dar și capacitatea lui de a se proteja de haosul creat de acei stimuli. La nivel subconștient, el selectează doar acele mesaje care îi trezesc interesul. Disonanța cognitivă face trimitere la interesul pe care îl manifestăm față de produsele pe care le cumpărăm. Astfel, este de obicei greu să aducem remarci negative față de acestea. Mai mult, dezvoltăm o anumită sensibilitate la informațiile cu relevanță directă, fiind de cele mai multe ori predispuși să ne justificăm alegerea făcută. Legat strâns de acest aspect este ceea ce cu toții numim ”instinctul de turmă”, acea tendință a oamenilor de a urma nu un model al propriului instinct, ci al mulțimii. De aceea nu este întâmplător nici faptul că cele mai cunoscute branduri sunt și cele mai bine văzute, cele concurente, mai mici, fiind obligate să depună eforturi susținute pentru a se menține pe piață.

Evoluția istorică și socială ne permite să delimităm trei etape în apariția și dezvoltarea brandului. Primul val definește mărcile secolului XIX, etapă în care brandul apare ca girant al calității fizice a unui produs, și permite crearea de asocieri legate de producător și țara lui de origine. Al doilea val, caracterisitc mega-brandurilor și al celor de prestigiu, urmărește conectarea produsului de un anumit public țintă, și generarea unor modele de identificare. Brandurile specifice valului trei accentuează și mai mult comunicarea cu consumatorii, prototipul acestei etape fiind brandurile tribale. Acestea permit utilizatorului să dezvolte un sentiment de apartenență, întărind sentimentul de fidelitate.

Mai mult decât atât, specialiștii în marketing sunt astăzi deosebit de preocupați de modalitățile de obținere a longevității unei mărci. Astfel, un brand care sei consumatorului față de stimuli, informații congruente cu interesele lui, dar și capacitatea lui de a se proteja de haosul creat de acei stimuli. La nivel subconștient, el selectează doar acele mesaje care îi trezesc interesul. Disonanța cognitivă face trimitere la interesul pe care îl manifestăm față de produsele pe care le cumpărăm. Astfel, este de obicei greu să aducem remarci negative față de acestea. Mai mult, dezvoltăm o anumită sensibilitate la informațiile cu relevanță directă, fiind de cele mai multe ori predispuși să ne justificăm alegerea făcută. Legat strâns de acest aspect este ceea ce cu toții numim ”instinctul de turmă”, acea tendință a oamenilor de a urma nu un model al propriului instinct, ci al mulțimii. De aceea nu este întâmplător nici faptul că cele mai cunoscute branduri sunt și cele mai bine văzute, cele concurente, mai mici, fiind obligate să depună eforturi susținute pentru a se menține pe piață.

Evoluția istorică și socială ne permite să delimităm trei etape în apariția și dezvoltarea brandului. Primul val definește mărcile secolului XIX, etapă în care brandul apare ca girant al calității fizice a unui produs, și permite crearea de asocieri legate de producător și țara lui de origine. Al doilea val, caracterisitc mega-brandurilor și al celor de prestigiu, urmărește conectarea produsului de un anumit public țintă, și generarea unor modele de identificare. Brandurile specifice valului trei accentuează și mai mult comunicarea cu consumatorii, prototipul acestei etape fiind brandurile tribale. Acestea permit utilizatorului să dezvolte un sentiment de apartenență, întărind sentimentul de fidelitate.

Mai mult decât atât, specialiștii în marketing sunt astăzi deosebit de preocupați de modalitățile de obținere a longevității unei mărci. Astfel, un brand care se angajează la cheltuieli mai mari decât cota sa de piață publicitară, are de cele mai multe ori de câștigat, spre deosebire de cele care cheltuie mai puțin. Investirea în publicitate are o importanță deosebită, fiind în interesul brandurilor să se reinventeze din când în când. Creativitatea inovatoare aduce în prim plan art directing-ul, învelișul estetic, capitalul vizual ce deosebește un brand de altul. Astfel, dacă unele aleg simplitatea, exprimând mesajul vizual, prin puține cuvinte, altele resping stilul minimalist, preferând să ”bombardeze” consumatorii cu imagini și informații. Cu toate acestea, advertising-ul inovator presupune simplitate, claritate, poate chiar fantezie, iar brandurile care au adoptat aceste valori au devenit embleme internaționale.

Extinderea brandului rămâne însă principala strategie de inovare, aceasta putând fi realizată prin extinderea gamei, a liniei sau a mărcii. Extinderea gamei presupune un nou format al brandului, însă o gestionare proastă poate duce la subminarea relației cu clienții. În cazul extinderii liniei, este necesară mult mai multă precauție, deoarece lansarea unui produs sau serviciu inclus într-o altă subcategorie a categoriei mai mari poate crește riscul de a periclita relația deja stabilită cu consumatorii, dar și de a dilua imaginea brandului. Extinderea mărcii ajunge și mai departe, ducând brandul original într-o categorie total diferită, cu care e posibil să nu rezoneze.

Elasticitatea brandului original este și ea foarte importantă, dar și cea care poate ridica probleme uneori loialității clienților, tocmai pentru că de la cei mai fideli se încasează profiturile cele mai mari. Brandurile cu un capital extrem de valoros vor avea și un număr mare de cumpărătoroi devotați. În plus, de cele mai multe ori, satisfacerea clienților vine cu avantajul că aceștia vor recruta alții noi.

Apărând sub forma unor mici simboluri folosite pentru a diferenția bunurile oamenilor, brandurile au evoluat rapid, transformându-se în afaceri de miliarde. Astăzi sunt peste tot, și nu pot fi ocolite: mărci de automobile, blugi, cereale pentru micul dejun sau magazine alimentare. Toate se cer a fi observate, și încearcă să lege o relație de lungă durată cu fiecare consumator.

Strategia de brand

Strategia de brand este cheia succesului, fiind mult mai importantă, de exemplu, decât designul elementelor de identitate vizuală sau decât sloganul. Brand-ul poate avea succes numai dacă punerea în aplicare a unei strategii eficiente îi adaugă valoare și putere. Această valoare trebuie comunicată, dar, mai presus de orice, ea trebuie atribuită destinației. Experiențe pozitive de călătorie, care să respecte promisiunile făcute de brand stimulează astăzi cele mai puternice forme de marketing: marketingul viral și de la om la om. Credibilitatea și impactul opiniilor călătorilor adevărați capătă tot mai multă importanță. Astfel comunicarea și furnizarea valorii trebuie să acționeze în paralel, consolidându-se reciproc. Îmbunătățirea experienței turistice reprezintă elementul cheie al întregului proces de branding. Aceasta presupune luarea și implementarea celor mai bune decizii pentru turismul românesc în vederea transformării brand-ului dintr-o promisiune în realitate pentru a genera repetarea de vizite și recomandări personale, refirindu-se la proiectarea unor experiențe românești unice, precum și a unor itinerarii și zone special amenajate, unde acestea pot fi trăite. Printre alte acțiuni, acest lucru înseamnă și implementarea unui sistem riguros de etichetare de calitate, îmbunătățirea modului de semnalizare a obiectivelor și traseelor turistice și un program dedicat pentru servirea, satisfacerea și ajutarea turiștilor. Toate aceste lucruri pot fi obținute doar printr-un efort organizat în vederea atingerii excelenței în industrie, sprijinit prin platforme de comunicare și schimb de practici optime.

Deoarece sistemul de branduri trebuie să răspundă unor cerințe din ce în ce mai complexe, este important pentru marketeri să nu piardă din vedere scopul fundamental al brandului – acela de a ghida alegerea consumatorului și de construi o legătură durabilă cu acesta. Schimbările din piață influențează continuu modul în care companiile își organizează și dezvoltă portofoliul de branduri. Printre direcțiile de dezvoltare care vor atrage schimbări în construcția brandului se numără:

Viteza cu care au loc schimbările thenologice reduce ciclul de viață al produselor. Drumul parcurs de la inovarea produsului până la stadiul de produs este, din acest motiv, mult mai scurt, făcând mult mai dificil procesul de construire a brandului, la nivel de produs.

Are loc o creștere continuă a numărului canalelor de comunicare care crează noi oportunități pentru construirea unor branduri globale.

Țările gestionează dezvoltarea brandurilor proprii înt-o manieră tot mai sofisticată, fapt ce conduce la apariția unor modele noi, superioare, de arhitectură a brandului.

Promovarea imaginii de brand

Publicitatea este o formă impersonală și plătită de comunicare cu piața, care își propune crearea și păstrarea consumatorilor prin informarea și convingerea ei asupra oportunității cumpărării produselor de care aceșia sunt interesați.

Prima etapă a unei campanii publicitare constă în definirea obiectivelor publicității prin informarea în legătură cu existența pe piață a unui produs, informarea asupra unui eveniment cultural, sportiv etc. care ar promova acel produs, sublinierea beneficiilor oferite de către produs și crearea unei imagini de marcă pentru un prestatar, produs sau destinație.

A doua etapă constă în determinarea bugetului publicitar. Există două metode prin care se poate realiza dimensionarea bugetului publicitar: o primă metodă constă în alocarea unui procent din cifra de afaceri pentru publicitate). Acest procent va depinde de costul publicității din anii precedenți, de cheltuielile publicitare ale concurenților, de stadiul din ciclul de viață al produsului sau de cât își poate permite firma să aloce la momentul respectiv pentru publicitate. Cea de-a doua metodă presupune, pe de-o parte, stabilirea acțiunilor publicitare care vor fi întreprinse, iar pe de alta, în calculul cheltuielilor generate de fiecare acțiune în parte. Bugetul publicitar va reprezenta suma tuturor acestor cheltuieli.

A treia etapă a campaniei publicitare este selectarea clientelei țintă sau a audienței campaniei publicitare. În cazul în care campania a fost precedată de un studiu la pieței și de o segmentare a acesteia, va fi destul de ușor de desemnat publicului căruia trebuie adresat cu precădere mesajul publicitar.

A patra etapă a campaniei este elaborarea mesajului publicitar. Mesajul cel mai eficient în promovarea turistică este de regulă mesajul emoțional, centrat în special pe emoții pozitive. Totuși, mesajul conținut în documentele de informare turistică (broșuri, cataloage) are și o importantă componentă rațională, punându-i la curent pe clienți cu caracteristicile și prețul ofertelor turistice.

Criteriile de evaluare a unui mesaj publicitar care urmează a fi lansat în mass-media sunt următoarele:

atractivitatea, capacitatea mesajului de a suscita atenția;

exclusivitatea, mesajul trebuind să fie unic, deosebit de cel al concurenței;

credibilitatea, mesajul trebuind să fie susținut de probe.

Un mesaj promoțional bun este credibil și, totodată, exprimat într-un limbaj corect și ușor de înțeles, care prezintă o propunere suficient de interesantă și conține un avantaj competitiv determinant. Așadar, este ideal dacă mesajul poate proba într-un fel ceea ce susține și dacă este foarte ușor pentru clienți să contacteze firma și să co

Tipuri de branding

În cartea Branding pentru numărătorii de stele, Alexandra Crăciun realizează o clasificare a brandurilor, în funcție de modul în care acestea sunt percepute de către consumatori. Astfel, așa-numitele ”Master brands” sunt mărci cu caracter global, ce au la bază teme universale, valori pe care le comunică foarte bine, și care se regăsesc în aspirațiile utilizatorilor. În plus, inovația permanentă face ca aceste mega-branduri să persiste în timp, chiar să suspende ciclul de viață al produselor. Aceste mărci se bazează pe autoritate, încredere, inovație, dar foarte important, pe identificarea cu publicul țintă, fapt ce implică nu numai o legătură puternică și stabilă, ci chiar o nostalgie care îi determină pe consumatori să se întoarcă mereu la marcă. Dezavantajul acestui tip de branduri (ex: McDonald’s, Nike, Coca-Cola, Nokia) este tocmai puterea cu care se impun pe piață, răpind astfel consumatorului șansa de a-și comunica propria sa personalitate.

O altă categorie este cea a brandurilor de prestigiu(Mercedes, BMW, Chanel sau Armani) care, la fel ca Mega-brandurile, își mențin imortalitatea, dar printr-o strategie diferită, și anume reinventarea produselor, colecțiilor, lansarea de noi modele. A treia categorie este cea a brandurilor glocale, cele care, deși au acoperire globală, tind să fie văzute prin prisma unor mărci locale. Sunt incluse aici produsele alimentare sau de întreținere.

Acestor trei categorii se mai adaugă Brandurile Tribale și Super brandurile. Primele sunt achiziționate în mod ostentativ, ca alternativă la Mega-branduri, fiind preferate de consumatori mai sofisticați, influențați de tendințele modei, și care vor să își exprime individualitatea. Semnificativ pentru această categorie este brandul Apple, deoarece el formează o comunitate bine definită, ritualizată, guvernată de propriile ei coduri. În cele din urmă, Super brandurile sunt cele care ating cote importante pe piață, însă fără a ajunge la nivelul celorlalte categorii de branduri. Ele implică o relație emoțională cu consumatorul, dar le lipsește forța Mega-brandurilor sau intensitatea celor de tip tribal.

La această clasificare se mai adaugă și alte tipologii ale brandului, condiționate de raportarea lor la publicul țintă. Există astfel branduri extrovertite (ex. BMW), adică cele care aleg să se reinventeze, generând noi modele de produse, câștigând astfel de partea lor noi segmente ale grupului de consumatori. De cealaltă parte, brandurile introvertite (ex. PepsiCo) resping inovația, nu mai comunică, energia lor epuizându-se înăuntru. O altă clasificare cuprinde brandurile apolinice și brandurile dionisiace. Cele dintâi (ex. IBM) generează de obicei o distanță între marcă și consumator, prin prezentarea unei povești ce impune respect. Ele nu pot deveni branduri tribale, din cauza faptului că nu facilitează crearea de legături emoționale, spre deosebire de brandurile dionisiace (ex. Harley Davidson) care se construiesc tocmai pe baza instinctelor colective, fiind capabile să asimileze produse foarte diferite.

O altă clasificare a brandingului ne spune ca acesta reprezintă o unealtă importantă a marketingului folosită spre a stimula recunoașterea. Când un produs, o persoană sau un loc devine brand, acesta își dezvoltă personalitatea și reputația. O campanie reușită de branding are în prim-plan un nume, un logo sau un simbol ușor de recunoscut și care iese în evidență între competitorii săi. Putem distinge astfel 5 tipuri de branding:

Produsul ca brand este cel mai comun tip de branding. Cea mai ușoară metodă de a înțelege brandingul produselor se face doar plimbându-ne prin supermarket. Brandul are succes asupra unui produs atunci când îl determină pe consumator să aleagă un brand în locul altuia. Brandul și-a stabilit o reputație ca fiind cel mai bun și cel mai popular din categoria sa. Să ne gândim la băuturile carbogazoase, la încălțămintea sport, laptop-uri sau blugi și ne vom da seama câte nume de brand-uri ne vor veni în minte. Acestea sunt primele exemple de produse ca brand.

Brandingul personal reprezintă o unealtă populară de marketing în rândul atleților, muzicienilor și altor celebrități. Un politician va încerca să se ofere el însuși ca brand, fiind tipul de persoană care să câștige cât mai mulți simpatizanți. O celebritate adesea devine brand, bazându-se pe propria-i personalitate, în timp ce restul sunt modelați de către agenții sau firmele de relații publice. Mai mult decât un brand personal, celebritățile sunt adesea asociate cu produse care poartă numele acestora.

Brandingul corporatist este esențial pentru orice afacere care își dorește să capete o reputație pe piața națională sau internațională. Orice lucru pe care compania îl face are un efect asupra imaginii acesteia. O societate comercializează produsul sau serviciul, cultura corporativă, angajații săi și contribuțiile sale la comunitate. Brandingul unei corporații poate fi afectat peste noapte din cauza unui dezastru industrial sau a unei decizii greșite a conducerii. Dacă prejudicial este sever, o corporație ar trebui s-o ia de la capăt cu o nouă strategie de branding pentru a-și construe o nouă imagine.

Brandingul geografic sau regional evocă imagini ale anumitor produse și servicii, numele fiind menționat. De exemplu, așa cum regiunea de sud-vest a Statelor Unite este cunoscută pentru mâncărurile picante, la fel cum zona central-vestică este cunoscută pentru fripuri. Industria turismului se folosește de acest tip de branding pentru a atrage turiști în zonele cu potențial. Statele din Sud ale SUA se mândresc cu plajele însorite, în timp ce zonele montane sunt bine-cunoscute pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Brandingul cultural se referă la mediul și la oamenii dintr-o anumită locație sau naționalitate. Acestea reprezintă o altă unealtă folosită în turism, invitându-i pe cei pasionați de călătorii să descopere o civilizație sau o zonă cu un anumit stil de viață.

Imaginea de brand a destinației turistice

O mare parte din schimbările din sectorul turistic, datorate pe de-o parte competiției dintre diferitele destinații turistice, precum și cerințelor tot mai complexe ale tuturor categoriilor de turiști, determină destinațiile turistice să devină branduri administrate neapărat dintr-o perspectivă strategică.

Brandul destinației a fost definit de Ritchie & Ritchie ca fiind „un nume, un simbol, un logo, un cuvânt cheie sau orice semn grafic ce identifică și totodată diferențiază destinația; mai mult, acesta exprimă promisiunea unei experiențe de călătorie memorabile ce este asociată în mod unic cu destinația; brandul servește la consolidarea legăturii emoționale dintre vizitator și destinație”.

Brandul de loc a dobândit, de-a lungul timpului o importanță deosebită, succesul acestuia fiind anticipat în urmă cu un deceniu de către Morgan & Pritchard care au afirmat că „bătălia pentru clienți în industria turismului de mâine se va da nu pentru preț, ci pentru mințile și inimile clienților – în esență, brandul (…) va fi cheia către succes”.

Identitatea de brand și imaginea de brand sunt ingredientele necesare pentru un brand de succes al destinației. În timp ce identitatea este creată de emițător și susținută de totalitatea sau de o parte din atracțiile turistice (naturale și/sau artificiale), istorii, oameni, cu alte cuvinte elemente ce se pot constitui în motivații de alegere, imaginea este percepută de receptor și susținută de experiențele anterioare și strategiile de comunicare ale emițătorului. Între aceste două concepte, în majoritatea cazurilor, există diferențe, întrucât în alegerea unei destinații turistice, turiștii pot să țină cont de particularități precum monumente ale naturii, climat, infrastructură, monumente de artă etc., sau de caracteristici intangibile precum sentimentul de libertate, siguranță, relaxare, încărcare cu energie etc. De aceea, stabilirea pieței țintă este esențială în marketingul destinației, întrucât anumite aspecte ale unei destinații pot fi pozitive pentru un segment de turiști și negative pentru un altul.

Deși multe destinații oferă același produs (același teritoriu, aceeași infrastructură, același nivel de educație al populației), ele trebuie să își identifice, să valorifice și să promoveze avantajele competitive pe care le dețin, pentru a putea concura la nivel global pentru investiții, turism, putere politică etc.

O regiune cu un brand eficient reliefiează elemente precum: natură, peisaje, ambianță relaxantă, accesibilitate, infrastructură (toate acestea formează imaginea artistică), dar și vestigii istorice, monumente de artă, cultură regională (obiceiuri și tradiții, manifestări și evenimente etc.), structuri de primire turistică (hoteluri, moteluri, restaurante, baruri etc.), gastronomie regională (toate acestea formând imaginea psihologică), stimulează economia regională (prin produsele și serviciile proprii oferite și consumate), contribuind, astfel, la dezvoltarea sustenabilă a întregii regiuni.

Pentru clarificarea imaginii unei destinații turistice, pornind de la specificitatea imaginii percepute de rezidenții diferitelor regiuni turistice este necesară continuarea studierii acesteia de necunoscuți de nonvizitatori, apoi de cei care păstrează în memorie anumite imagini pe care apoi le compară cu cea existentă și terminând cu cele percepute de profesioniștii care constată, analizează și apoi creează imagini artistice sau psihologice.

Brandingul de țară și importanța acestuia în afirmarea identității naționale

În general, brandingul este asociat cu un produs,însă, în realitate, acesta acoperă o arie mult mai diversificată. Brandingul de țară este mai important decât brandingul de produs deoarece cuprinde nu doar companiile naționale, ci și oamenii, cultura, valorile și identitatea acestora. Prin atragerea de vizitatori și în același timp, de investitori crește și popularitatea produselor, serviciilor, culturii și credințelor care aparțin de țara în cauză, dobândind astfel valoare în toate sectoarele.

În lucrarea sa, “The Condition of Postmodernity: An Enquiry into the Origins of Cultural Change”, David Harvey constată:

Afirmarea oricărei identități care aparține de un anumit loc trebuie să se bazeze la un moment-dat pe puterea motivațională a tradiției. Este dificil, totuși, a menține orice accepțiune istorică în fluxul și efemeritatea acumulării flexibile. Ironia este faptul că tradiția este adesea conservată prin comercializarea ei ca atare. Căutarea „rădăcinilor” tradițiilor se finalizează, ele fiind produse ca o imagine, un un simulacru, o pastișă.

Brandul de țară se numără printre cele mai importante tipuri de branding, referindu-se la imaginile, asocierile și percepțiile pe care oamenii le au în comun vizavi de o națiune. Această unealtă de marketing este folosită pentru a crea, a schimba sau a promova o imagine distinctă pentru ca țara în cauză să-și câștige o reputație internatională care servește intereselor statului într-o manieră eficientă și pozitivă. Un brand de națiune reflectă adesea identitatea națională care a fost interpretată, internalizată și proiectată pe arena internațională. În actuala piață globalizată, fiecare țară, oraș sau regiune trebuie să concureze în domeniul turismului și al exporturilor pentru a atrage cât mai mulți investitori și consumatori, deopotrivă. Astfel, brandingul de națiune devine o unealtă din ce în ce mai importantă pentru propagarea identității naționale în afara granițelor. Fiecare țară are o reputație, un element distinctiv, fie că este pozitiv sau nu, uneori putând fi bazat pe diverse stereotipuri percepute de mentalitățile celor din străinătate. De aceea, este necesar ca brandul de țară să fie strategic proiectat pentru a contesta aceste stereotipuri și pentru a face legătura între percepție și realitate. O strategie de branding puternică poate schimba cea mai convingătoare și mai realistică viziune asupra țării în cauză.

Imaginea de țară- bază a branding-ului de țară

În cartea „Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară”, autoarea afirmă că „a construi un brand înseamnă o poveste frumoasă”. Însă pentru a crea o astfel de poveste este necesar un efort imens. Într-o societate globalizată, în care există o permanentă competiție între state, iar lumea se află într-o continuă mișcare, de cele mai multe ori se pierde interesul pentru valorile naționale.

De cele mai multe ori, Parisul este asociat cu stilul și romantismul, Japonia cu tehnologia, Germania cu punctualitatea, iar Africa cu sărăcia și foametea. Toate aceste asocieri reprezintă de fapt stereotipuri născute din percepțiile vizitatorilor. Astfel, un brand nu semnifică doar un nume, un slogan, un logo, ci un set de asocieri mentale, prin care „fiecare dintre noi devine purtător de imagine pentru propria țară atunci când călătorește în afara granițelor acesteia”. Această imagine de țară se compune și din diferiți factori precum produse reprezentative, caracteristici naționale economice și politice, istorie și tradiție, fiind fixată în memoria consumatorilor și este activată ori de câte ori un consumator dorește să consume un produs care provine sau are legătură cu țara în cauză. Imaginea unei țări reprezintă un factor dominant și esențial, al atitudinii pe care oamenii o au față de țara în cauză, motiv pentru care fiecare țară ar trebui să-și gestioneze propria imagine. Gertner și Kotner definesc imaginea unei țări drept totalitatea convingerilor, ideilor și impresiilor pe care le au oamenii vizavi de aceasta, devenind rezultatul concentrat și simplificat a unui număr mare de asociații de idei și informații cu privire la țara respectivă.

În literatura de specialitate, este făcută o distincție între imagine și brand, prima dintre ele putându-se forma fără acțiuni concrete, ci doar din mentalități, în timp ce brandul de țară reprezintă „imaginea țării rezultată ca urmare a eforturilor care se fac în acest sens de țara respectivă.” Wally Olins subliniază în lucrarea sa, „Despre Brand” faptul că brandul a devenit un element semnificativ al zilelor noastre, fiind aproape imposibil să formulăm o idee sau să descriem o personalitate fără a le „brandui”. El vine să ofere tot ceea ce le trebuie ființelor omenești pentru a se defini pe ele însele- claritate, siguranță, consecvență, statut, apartenență- un bagaj complet de caracteristici care se rezumă la un singur concept, și-anume ideea de identitate.

Etapele formării campaniei de branding

O campanie de branding pornește de la o serie de întrebări care ajută în analizarea managementului strategic al creării brandingului unei țări. Trebuie se fie identificat ce anume determină și cum poate fi evaluată imaginea țării respective, precum și instrumentele care pot fi utilizate pentru ca o țară să își corecteze,spre exemplu imaginea negativă pe care și-a dobândit-o.

Ca obiective, brandingul de țară își propune să stimuleze exporturile și să atragă turiști și investiții străine și, totodată, să combată stereotipurile negative asupra imaginii țării în cauză.

Construcția brandului poate varia de la o țară la alta, astfel că Brymar a identificat șase etape pentru crearea imaginii de țară:

Implicarea și cooperarea reprezentanților guvernelor, comunității de

afaceri, a educației și mass-media;

2. Stabilirea percepției asupra imaginii de țară atât la nivel național, cât

și la nivel internațional;

3. Consultarea cu liderii de opinie și realizarea unei analize SWOT a țării;

4. Crearea unei strategii pe baza unor modele de profesionalism cunoscute;

5. Conceperea unui program pentru implementarea strategiei;

6. Crearea unui sistem de legătură între diferitele organizații și departamente ce contribuie la crearea imaginii de țară.

În vederea îndeplinirii primei etape, este necesară formarea unui grup de lucru care trebuie să cuprindă, pe lângă reprezentanți ai ministerelor și ai altor instituții de stat, lideri ai unor companii private, precum și consultanți de branding din țară și din străinătate. Este important să se facă apel și la jurnaliști, artiști și oameni de cultură, reprezentanți de ONG-uri sau ai minorităților naționale, oameni obișnuiți din toate păturile sociale. Guvernul ar trebui să fie cel care monitorizează procesul de creare a unui brand de țară, dar nu trebuie să impună ce trebuie făcut, deoarece dacă strategia este percepută ca fiind dominată de guvern, există riscul de a fi evitată de oameni, inclusiv de cei ce ar trebui s-o pună în aplicare. Anholt precizează că principalele calități pe care trebuie să le aibă persoanele care gestionează procesul brandingului de țară sunt: înțelepciunea pentru a putea echilibra cerințele pe termen scurt cu cele pe termen lung, răbdarea, deoarece brandul locurilor și, respectiv, al țărilor se formează într-un ritm lent, pe o perioadă îndelungată, imaginația, pentru a asigura inovația și creativitatea necesare unui proces care să asigure un progres real și grija, foarte importantă pentru a asigura respectul față de mediul înconjurător, economie și comunitate. Grupul de lucru trebuie coordonat de o organizație independentă, care deține o personalitate juridică proprie și are o atitudine imparțială. De asemenea, grupul de lucru concepe un plan de acțiune și alocând resursele necesare pentru activitățile care au ca scop promovarea imaginii de țară.

Brandingul de țară are ca punct de plecare percepțiile existente despre țara respectivă. Astfel, trebuie analizat modul în care țara este privită, atât în interiorul, cât și în exteriorul ei, prin sondaje de opinie care stabilesc cum persoanele dintr-un anumit loc își văd statul și totodată, care sunt percepțiile celor din afară legate de țara respectivă. Gilmore consideră că primul pas în brandingul de țară este obținerea unei imagini clare asupra percepțiilor despre țara aceea, prin evaluarea punctelor forte și punctelor slabe ale sale, cât și a oportunităților și amenințărilor, astfel încât să furnizeze guvernelor informații despre cum să promoveze țara, cu alte cuvinte o analiză SWOT a proiectului de brand.

Astfel, pentru auditul intern se vor organiza cercetări sociologice, etnografice și antropologice, pentru a defini clar ce reprezintă pentru ei țara în care trăiesc, pentru a reliefa valorile cu care comunitatea respectivă se identifică. Pentru cercetarea externă, se analizează percepțiile publicului străin, relevante pentru țară, cercetare ce va folosi ulterior și la determinarea succesului inițiativei.

A patra etapă are în vizor formularea propunerii de brand, care trebuie sa aibă în esență o idee clară, puternică și unică. O bună propunere de brand care să se reflecte într-o bună imagine de loc trebuie să aibă un număr de caracteristici, precum crediblitatea, creativitatea și unicitatea. Propunerea trebuie să se focalizeze pe o idee anume și să fie motivantă și relevantă, atât pentru audiența internă, cât și pentru cea externă. Astfel, se construiește identitatea brandului, care, conform lui Gelder se formează din moștenirea și originea țării și din valorile, scopul și dorința de afirmare pe care le deține.

Pentru realizarea strategiei de brand sunt alese domeniile forte ale țării (industrii și competențe, personalități și trăsături de caracter, monumente ale naturii, evenimente istorice etc.) care vor fi utilizate pentru construirea brandului de țară. Spre exemplu, Spania a aplicat strategia casei brandurilor în promovarea ei ca o destinație de turism, prin faptul că fiecare dintre cele 17 regiuni turistice ale sale se promovează în mod independent, în același timp având loc și o promovare a întregii țări. Strategiile de branding contribuie, la corelarea domeniilor brandingului de țară prin realizarea unor legături între brandurile regionale. Astfel, Ollins (2003) identifică trei tipuri de identități organizaționale care corespund pentru trei structuri de portofolii de brand: structura monolitică (când organizația utilizează un singur nume și un singur sistem vizual în orice circumstanțe), structura girată (când companiile ce formează un grup sunt percepute ca părți ale grupului, printr-o transpunere vizuală sau scrisă) și structura centrată pe brand (când compania are o serie de branduri, aparent fără legătură între ele și nelegate de corporația mamă). Pentru a construi o strategie de branding este nevoie de o serie de instrumente, precum: sloganul, conceput pentru a da un caracter unitar campaniei, simbolurile vizuale, sau logo-ul , fiind în concordanță cu sloganul și totodată evenimentele și faptele cu ajutorul cărora imaginea unei țări poate fi transmisă.

Pentru implementarea strategiei, este cunoscut faptul că managementul brandului nu reprezintă un proces finit, ci unul continuu. Un brand național se construiește în perioade foarte lungi de timp. De aceea, efortul de branding va fi eficient numai în cazul în care rezultatele lui sunt evaluate constant, iar strategia care îl lansează, se adaptează permanent realităților vieții.

Aceleași etape se stabilesc și în cadrul strategiei de branding al regiunii. Brandul de regiune vine să promoveze o anumită zonă a unei țări, pentru a o scoate din notorietate și pentru a schimba imaginea țării respective prin specificul regiunii „branduite”. Pentru ca o zonă să devină un brand trebuie să fie identificate elementele culturii tradiționale, apoi anumite aspecte (opere, obiective, instituții, manifestări), care aparțin culturii moderne. Cu alte cuvinte, pentru ca o țară să devină un brand de renume, ea trebuie să fie constituită dintr-o serie de subbranduri care să aibă o strategie de implementare solidă, brandul de regiune fiind cel mai bun exemplu pentru a îndeplini aceste condiții.

Regiunea turistică Bucovina

Undeva, la marginea de miazănoapte a României, apărat de crestele munților Carpați și purtând ca și ei cicatricea hotarului pus aici sub sabia vrăjmașă, se află un ținut cu totul aparte- Bucovina. Cuvântul „aparte” se referă la Bucovina în întregul ei: natură, oameni, obiceiuri, datini, păstrate cu sfințenie până în zilele de azi, când spiritul o ia ușor razna și ritualurile sunt din ce în ce mai mult date uitării.

Repere istorice

Situată în nord-estul României, Bucovina este leagănul unei civilizații străvechi, locul în care legenda se împletește cu istoria pentru a da naștere sentimentului de apartenență la o cultură tradițională vastă, care este moștenită din generație în generație. Acest ținut a fost locuit de români din cele mai vechi timpuri, făcând inițial parte din voievodatul Moldovei.. În 1342, pe aceste meleaguri avea loc „descălecarea” lui Dragoș din Maramureș, care înființează o marcă de apărare împotriva numeroaselor incursiuni tătărești. Mai târziu, voievodul vlah, tot din Maramureș, Bogdan, pune bazele statului feudal Moldova. Consolidarea noului stat continuă sub domnia lui Petru I, care mută capital de la Siret la Suceava, unde va începe construcția Cetății de Scaun a Sucevei. În anul 1457, este uns ca domn Ștefan cel Mare, în timpul căruia Moldova cunoaște o dezvoltare fără precedent. Domnitorul se face remarcat pentru lupta sa continuă de apărare a independenței țării prin întărirea sistemului defensiv al acesteia.

În 1775, în urma războiului ruso-turc dintre anii 1768-1774, teritoriul a fost anexat Imperiului Habsburgic, rezistând sub dominație timp de 144 de ani, până în anul 1918. Seminificația numelui provine din limba germană, Bucovina reprezentând „Țara Fagilor” (”Buchenland”), denumire care s-a impus treptat, deoarece regiunea continua să fie denumită Țara de Sus a Moldovei. Abia în anul 1849 împăratul Franz Joseph I a recunoscut autonomia Bucovinei, prin Constituție. Mai târziu, la data de 6 aprilie 1861 se constituie prima Dietă a Ducatului Bucovina, avându-l ca președinte pe Eudoxiu Hurmuzachi. La un an de la înființare, împăratul și-a dat acordul ca Marele Ducat al Bucovinei să aibă propria stemă și anume capul de bour pe fond tricolor. O data cu proclamarea monarhiei austro-ungare, din 1867, Bucovina a intrat în componența Cisleitaniei, depinzând direct de Viena, iar o dată cu anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei și Dalmației.

În octombrie 1918, Adunarea Constituantă care a fost convocată de către Adunarea Națională a Românilor a hotărât ca Bucovina să fie anexată regatului român. Deoarece erau majoritari, Consiliul Național Român din Bucovina a votat unirea celor 10 442 cu România, granițele întinzându-se de la Nistru la Ceremuș și Colacin. Din pacate, această autonomie nu a durat mult deoarece la 28 iunie 1940, ca urmării punerii în practică a prevederilor secrete ale pactului Ribbentrop- Molotov, aproximativ 6000 au fost anexați U.R.S.S-ului. Deși Armata Română a încercat în perioada iulie 1941-martie 1944 să elibereze aceste teritorii, ele vor fi reocupate de Armata Roșie, iar, ulterior, partea de nord a Bucovinei cu ținuturile Herța și Hotin și partea de sud a Basarabiei vor fi incorporate în R.S.S. Ucraineană. La 22 iunie, armata română a intrat în luptă pentru eliberarea provinciilor răpite de sovietici. În iulie 1941, Bucovina a fost eliberată și a început reconstrucția ei, însă partea de nord cu regiunea Cernăuți care include și Ținutul Herței și sudul Basarabiei au rămas încorporate în Ucraina.

Cu alte cuvinte, diversitatea valorilor tradiționale din Bucovina se datorează, într-o mare măsură, evenimentelor istorice, care, la rândul lor, au adus cu sine influențe sociale și culturale din toate imperiile care au dominat teritoriul de-a lungul timpului. Autenticitatea lor se conturează din îmbinarea acestor influențe ale tuturor comunităților etnice care s-au stabilit în regiune și care continuă să își aducă contribuția la tezaurul economic și cultural al Bucovinei.

Caracteristici ale regiunii Bucovina

Bucovina, parte integrantă a statului feudal Moldova, așezată în nord-estul Carpațiilor Orientali este înzestrată cu nenumărate bogății, având numeroase rezervații naturale și adevărate monumente ale naturii.(Anexa 1) Fascinat de frumusețea ținutului în care s-a născut, istoricul Dimitrie Onciul afirma:

Nicăieri, pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spațiu atât de mic, atâta bogăție de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Bucovina este țara clasică a trecutului românesc propriu-zis.

Patrimoniul său economic, bogățiile solului, minereurile și pădurile, considerate „aurul verde” al regiunii au reprezentat, de-a lungul timpului, o zonă de interes pentru mulți investitori străini. Pe de altă parte, zona se remarcă și prin diversitatea culturală care este valorificată prin monumente istorice și de artă și prin salba de mănăstiri de prestigiu, ctitorii ale unor domnitori care s-au făcut remarcați în istoria românească (Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș). Practic, regiunea reprezintă un bastion al creștinismului, influența religiei făcându-se simțită în modul de gândire și viață al locuitorilor. Oamenii acestei zone au fost călăuziți în permanent de dragostea față de muncă și de aproapele, față de țară și de neam, însă mai presus de toate, de dragostea față de Dumnezeu. Ținutul este recunoscut pentru ospitalitatea oamenilor și, totodată pentru atașamentul lor asupra locului din care provin. În timpul stăpânirii habsburgice, populația Bucovinei s-a diversificat și a crescut numeric prin colonizarea sa cu locuitori ai imperiului veniți din alte provincii, printre aceștia numărându-se germani, poloni, slovaci, ucrainieni, huțuli, evrei sau armeni.

Potențialul natural

Considerat a fi un spațiu mirific din punct de vedere geografic, Bucovina este reprezentată de o mare varietate datorită munților, dealurilor împădurite cu brazi, molizi sau foioase, depresiunilor și văilor întinse, care alcătuiesc un ansamblu armonic deosebit.

Pornind de la nord-vest spre sud-est , relieful sucevean, variat și pitoresc, prezintă o structură etajată cu nivelele cele mai înalte spre apus, unde lanțul Maramureșului și Bistriței sunt dominate de vârfurile Inău(2280), Pietrosul(1794m), Giumalăul(1857m) și Rarăul(1653m). Pădurile de brad, întretăiate din loc în loc de luminișuri și poiene, în care se mai poate întâlni câte o stână, dau acestor locuri farmec și frumusețe. Mai jos, urmează o zonă întinsă, submontană, care este cunoscută sub numele de obcine, care ocupă cea mai mare parte a teritoriului. Aici intră obcina Mestecănișului, obcina Feredeului și obcina Mare, zone intens locuite, dar și vizitate datorită bine-cunoscutelor mănăstiri precum Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț sau Gura Humorului. Tot aici se regăsesc și cele mai variate și mai originaleforme de cultură și artă populară. Zona obcinilor continuă spre sud-est cu o fâșie de coline, bogate în pomi fructiferi, care se răsfrâng până în podișul Moldovei, ăn zona Iașului și Botoșanilor. Pe văile dintre munți și obcine se regăsesc râuri precum: Bistrița, Moldova, Suceava, Moldovița, Dorna și afluenții lor.

Cunoașterea și prezentarea formelor de relief ale peisajului pitoresc bucovinean este necesară, întrucât factorii naturali joacă un rol important în determinarea structurii așezărilor, a meșteșugurilor și a tradițiilor. Prezența pădurilor din zonele montane și submontane oferă din belșug material pentru arhitectura populară tradițională bucovineană, care are ca element fundamental lemnul.

Potențialul etnografic

Întreaga Bucovină reprezintă un spațiu aparte, în care parcă timpul curge altfel, are o altă durată, măsurată în ritualuri de inițiere și de trecere, în gesturi simbolice ale căror semnificații se pierd în vremuri ancestrale. Aici, tradițiile se păstrează și sunt respectate cu aceeași consecvență și sfințenie ca acum câteva sute de ani.

Deși modul în care se desfășoară aceste obiceiuri, care sunt departe de a avea doar un caracter ludic, aduce aminte de vechi ritualuri păgâne, practicarea lor este strâns legată de datele unor sărbători din calendarul creștin, cum ar fi Crăciunul, ziua Sfântului Ioan Botezătorul, Învierea Domnului și altele, sporindu-le semnificațiile.

Bucovinenii participă cu toată ființa și împreună cu toată familia la sărbătorile religioase de peste an. Toate aceste momente sunt prilejuri de a reînnoi și consolida legătura cu comunitatea, de a reuni membrii familiei, și de a menține vie credința străbună ortodoxă. Crăciunul și Paștele se sărbătoresc în familie; se merge la biserică, cu toată familia și întreaga comunitate. Momente importante, hotărâtoare din viața omului, ca nașterea, căsătoria, moartea, dar și zilele de trecere de la un anotimp la altul, hora satului, clăcile sau șezătorile au determinat apariția unor ceremonii și ritualuri de o frumusețe deosebită. Toate acestea constituie un complex de spiritualitate, ce definește structura intimă a bucovinenilor. În decursul istoriei, s-au constituit pe tot cuprinsul Bucovinei, zone etnografice cu particularități contestabile în diverse domenii de cultură și artă țărănească.

Meșteșuguri tradiționale

Țesătoria și prelucrarea fibrelor textile

Între creațiile importante ale artei populare din județul Suceava, țesăturile ocupă un loc de frunte prin diversitatea, originalitatea și deosebita lor valoare decorativă.Consemnările privind practica curentă a țesutului în trecut sunt numeroase. Unele menționează chiar și fenomenul specializării, cum este cazul unui document din 1466, după care meșterii țesători ai lui lațco și Negoești realizau pânză și postav pe care le comercializau pe piața târgurilor și orașelor . Tradiția aceasta s-a menținut de-a lungul veacurilor și măiestria țesătoarelor bucovinene a fost relevată de către nenumărați specialiști . Pentru perioadele mai noi, promovarea acestei ramuri a artei populare a fost înlesnită și de activitatea „Societății doamnelor române din Bucovina” care organizează din 1892 expoziții, concursuri, adună mostre ornamentale de țesături și cusături din diferite sate, obținând chiar introducerea în școli a torsului, a țesutului și a brodatului, în locul lecțiilor la care se făceau dantele și împletituri .

Nelipsite din gospodaria țărănească, țesăturile îndeplinesc, în marea lor majoritate, pe lângă funcția utilitară pentru care au fost create și o serie de alte funcții, dintre care cele mai însemnate fiind funcția decorativă și cea manifestată cu prilejul diferitelor ocazii.

În cadrul realizării acestor piese, gospodinele sunt preocupate și de a le da un anumit caracter artistic. În orice caz, decorul nu depășeste simpla ornamentare prin dungi, realizat numai din gruparea alternativă, simetrică sau asimetrică, a culorilor; uneori, dungile sunt întretăiate. Dungile, în majoritatea lor, se grupează astfel încât o culoare reprezintă fondul, cealaltă sau celelalte – decorul. În general, cromatica cergilor din păr de capră se rezumă la două culori – alb și negru. Albul se repetă în dungi la fel de late și constituie în majoritatea cazurilor fondul. Negrul – grupat în dungi de lățimi diferite – reprezintă ornamentul propriu – zis. Acest ornament este atât de caracteristic locului, încât se atribuie o denumire proprie cergilor împodobite cu astfel de dungi: cergi cu „gene”. Acestea pot fi numai în alb cu negru, dar se întâlnesc deseori și în alb, negru și roșu.

Elementele ornamentale integrate compozițiilor scoarțelor și laicerelor bucovinene au un caracter predominant geometric. În afară de dungi și linii frânte, motivul pur geometric cel mai curent este rombul, în diferitele sale forme compuse, care duce – ca și la țesăturile maramureșene în cadrul aceluiași proces creator – la prototipul ornamental „coarnele berbecului” , care abundă și în țesăturile din lână.

O altă categorie de elemente ornamentale o reprezintă variata gamă de elemente florale, vegetale, toate perfect stilizate. Marcela Focșa atrage atenția asupra valorii decorative a unui ornament compus dintr-o tulpină subțire, cu ramuri oblice și paralele, având la capete câte o floare rombică, motiv foarte apropiat de brăduț și care are o largă răspândire, fiind întâlnit și pe țesăturile din Polonia, Finlanda sau Estonia. Spre deosebire de reprezentările elementelor florale și vegetale din țesăturile specifice altor regiuni ale țării, în Bucovina acestea sunt deosebit de puternic stilizate, având multe trăsături de asemănare cu cele maramuresene.

Culorile extrase din coloranți vegetali, folosite în general la toate țesăturile, dau o deosebită strălucire și, totodată, o ușurință în compunerea cromaticii, deoarece ele au în esența tonurilor o legătură lăuntrică și o armonie naturală specifică tonurilor din natură. Armonia culorilor naturale este o armonie de o firească perfecțiune. Precum în natură negrul pământului cu verdele ierbii, cu floarea oricât de variată ar fi din punct de vedere cromatic dau o armonie perfectă, la fel și tonurile din coloranți vegetali conferă obiectelor realizate de mâna omului acea frumusețe de un deosebit farmec, a naturalului. Acest fapt reflectă priceperea omului care știe să vadă frumusețile naturii, să le însușească, să le supună și să le folosească spre mulțumirea și încântarea sufletului său și, în același timp, al semenilor săi.

Prelucrarea artistică a lemnului

Preocuparea pentru prelucrarea artistică a lemnului își găsește multiple explicații, dar una dintre cele mai plauzibile constă în aceea că materialul se pretează la întrebuințări diverse, cu multă ușurință, iar decorarea propriu-zisă se realizează cu unelte simple ( topor, bardă, daltă, briceag), nepresupunând tehnologii elaborate minuțios. Un alt argument îl poate constitui faptul că lemnul a fost prelucrat artistic de om înaintea lutului, constituind astfel materialul asupra căruia s-au imprimat primele însemne decorative.

Din punct de vedere al tehnicilor folosite, nu se poate vorbi de sculptură în lemn propriu-zisă, întrucât rareori se realizează detașarea completă a unui volum, însă se folosesc alte tehnici: crestarea, incizia, pirogravarea, intarsia, cojirea, încovoierea, cioplirea, înfășurarea și împletirea, încrustarea și, în cazuri deosebite, tehnica ronde-bosse, de asemenea, perforarea (traforarea), iar pentru botele ciobănești turnarea sau umplerea cu metal (cositor).Sub raport ornamental, obiectele de lemn încearcă să suplinească, prin mijloace de expresie proprii, lipsa culorii, urmărindu-se îndeobște evidențierea însușirilor naturale ale esenței lemnoase. Din punct de vedere morfologic, pot fi distinse mai multe categorii de elemente, motive și compoziții ornamentale: geometrice, zoomorfe, fitomorfe, cosmice, liber desenate și mixte. Ca motive antropomorfe s-a identificat reprezentarea realistă a două motive: mâna în varianta pumn și capul de om, motive desprinse din partea superioară a botelor ciobănești. Compoziția antropomorfă realizată prin incizie este foarte des întâlnită și, de obicei, expune ciobanul cu oile în diferite ipostaze. Ca motive ornamentale geometrice se pot distinge dintele de lup, zimții, spirala și cercul incizat sau decupat prin care se face trecerea spre cosmomorf realizându-se decorații de mare vechime ca roza vânturilor, sau motivul solar în toate variantele lui. Se întâlnesc, de asemenea, pătratul, rombul, sau arcul de cerc și funia sau torsada prin care se realizează zoomorful reprezentării șarpelui, iar ornamentele vegetale, de obicei reprezentate în manieră naturalistă și uneori stilizat – crenguța de brad, frunza, conul, floarea – recurg la rezolvarea motivului în funcție de tehnica folosită tot prin tușa dreaptă sau curbă derivată din arc de cerc. Unele obiecte, în special cele din inventarul pastoral, ca: lacra, scafa, cupa, apoi unele forme de batalău, pilug și brai sunt realizate prin strunjire și, de multe ori, ornamentate ulterior cu motive pur geometrice ordonate într-un ritm statornic circular. De altfel, nici producția dogarului, precum totalitatea vaselor formate din doage nu beneficiază de aportul unei decorări exprese, pirogravura completând decorativ aceste piese.Unul din obiectele cele mai comune și mai variat ornamentate este lingura, indispensabilă oricărei stâni sau gospodării păstorești, dintre care confecționarea unora depășește sfera meșteșugului de lingurar, întrucât ornamentarea lor dovedește talent artistic deosebit.

Într-o lume a lemnului, cei talentați s-au specializat treptat și au apărut inevitabil o serie de ocupații a căror practicanți au început să ofere servicii pentru comunitățile lor. În primul rând pădurarii(silvicultorii) se ocupă de creșterea, îngrijirea și exploatarea pădurii, apoi transportatorii lemnului, dintre care căruțași, plutași sau feroviari forestieri. Debitarea tradițională a cherestelei o făceau gateriștii, cu instalații acționate în specil prin forța apei sau prin tăiere manuală cu fierăstri speciale. Pentru obiectele decorative, precum și pentru cele bisericești sunt sculptorii în lemn și iconarii, iar de fabricarea unora dintre obiectele casnice se ocupă lingurarii, dogarii, dulgherii sau făuritorii de instrumente muzicale. Toate aceste categorii de meșteri lemnari au dat multor obiecte făurite de ei o valoare artisticădeosebită prin relizarea de creații originale în ornamentică și stilistică.

Ceramica (Olăritul)

Ceramica trebuie considerată drept unul din cele mai complexe fenomene culturale, aproape din primele faze ale istoriei omenirii. Ceramica este criteriul arheologic de datare și identificare dintre cele mai importante, reprezentând un element distinctiv și definitoriu al unei culturi. Lutul, ca simbol primordial al tuturor miturilor facerii și fertilității, concretizează obiceiuri, rituri, practici cultice, progrese ale modului de viață, cuceriri tehnice, concepții etice, realități etnice și virtuți estetice. Lutul, prelucrat de om, a reprezentat mereu măsura forței sale creatoare și a treptei dezvoltării sale, marcând – în funcție de epocă și de etnie – caracterele definitorii și progresive ale unor importante etape culturale.

După atestarile documentare, în trecutul Bucovinei au existat din cele mai vechi timpuri centre de ceramică în mai multe localități. Astfel, la Suceava, apar , încă din sec. IX – X , mari cantități de ceramică lucrată la roată, alături de ceramica lucrată cu mâna, iar certitudinea existenței în această zonă a unui important centru de olărit este atestată și de descoperirea unui număr de peste 25 de cuptoare de ars ceramică, din sec. XIV – XV . În afară de acestea, în care nu se mai practică meșteșugul, cercetările etnografice au mai stabilit existența, pentru ultimul secol, a următoarelor centre, pe teritoriul actualului județ Suceava: Bogdănești, Boroaia, Cacica, Dolhasca, Dolhești, Fălticeni, Gura Humorului, Marginea, Păltinoasa, Pârâul Negrei, Rădauți.

În comuna Marginea, la sud-vest de Rădăuți, se practică puțină agricultură, ocupația preponderentă fiind lucrul la pădure. Foarte mulți dintre locuitori și-au completat ocupația de bază cu două meșteșuguri : cojocăria și olăritul. Tehnica de confecționare a ceramicii de Marginea – inclusiv procedeele de preparare a lutului, cât și calitatea acestuia este identică cu cea pe care o întâlnim în toate centrele de ceramică de la noi din țară, atât de ceramica nesmălțuită, cât și smălțuită, în care vasele se modelează la roata acționată de picior. Deosebirile esențiale între ceramica neagră și cea roșie nesmălțuită sau smălțuită constau în sistemul de ornamentare și tehnica de ardere. După modelare, înainte de a se usca, vasele din ceramică sunt uneori, ornamentate prin impresiune, cu ajutorul unui vârf solid sau al unei ștanțe. După uscare, înainte de ardere, vasele, care vor deveni ceramică neagră sunt, întotdeauna, lustruite cu o cârpă sau, cel mai adesea, cu o piatră netedă de râu, în linii care, în majoritatea cazurilor, sunt elemente ornamentale, constituind compoziții decorative, care, după ardere, apar ca ornamente cu luciu metalic. Acestea, spre deosebire de multiple alte sisteme de ornamentare- cu cornul, cu pensula, prin zgrafițare- sunt folosite în ceramica roșie nesmălțuită și în ceramica smălțuită.

O caracteristică a formelor de vase de la Marginea este aceea că sunt foarte bombate, cu baza adecvată vetrei libere, cu gabaritul maxim întotdeauna aproape dublu decât cel al bazei. Se poate remarca, de asemenea, silueta foarte elegantă, elansată, a ulcioarelor, cu o proporție deosebită, la care găsim două relații de dimensiuni identice sau foarte apropiate: buza ulciorului este egală cu burta și gâtul și cu baza.

Astăzi, olarii care mai lucrează la Marginea sunt angajați în atelierele UCECOM-ului. Formele s-au păstrat în bună măsură, îmbogățite însă, prin altele, de influența proiectanților. Ceea ce s-a schimbat este sistemul ornamental, în primul rând prin lustruirea întregii suprafețe cu un luciu intens, prin pătrunderea unor elemente ornamentale florale, prin supraîncărcare, în dauna calității de eleganță și bun gust, atât de caracteristice ceramicii negre de la Marginea.

Încondeierea ouălor

Tehnica de încondeiere sau „închistrire” a ouălor este aceea a cruțării fondului, folosită și în ornamentarea javaneză de tip batic. Cu ajutorul „chișitei”, o țeavă scurtă din alamă sau table, cu un diametru cât un ac, având în interior un fir de păr de porc și prinsă în perpendicular de un mâner din lemn, se trasează pe ou, cu ceară de albine, un prim grup de linii ornamentale, care vor cruța elementele ornamentale ce vor rămâne de culoarea oului, după care oul se va introduce într-o baie de culoare deschisă, de obicei galben. Un alt rând de linii ornamentale din ceară cu chișița, vor trasa ornamente în galben după ce oul se va introduce în altă baie de culoare, verde sau roșie. Și tot așa mereu, noi ornamente vor fi trasate prin linii de ceară, în culoarea în care anterior se înmuiase și se vopsise oul. Ultima culoare este, de obicei albastru sau negru. Apoi , încălzindu-se ușor, se topește ceara și oul apare în toată frumusețea sa decorativă, multicolor, cu o compoziție ornamentală impresionantă.

Cea mai deosebită compoziție ornamentală pe care o regasim aproape exclusiv în Bucovina, este aceea în care creatoarea populară constituie sistemul decorativ direct raportat la volum și integrat acestuia, realizând o compoziție continuă neîntreruptă de nici un ax. Practic, compune prin desene și culoare un ansamblu continuu. Unele din aceste compoziții folosesc elemente asemănătoare chiar ceramicii specifică zonei Cucuteni. Altele, utilizează compoziții mozaicate rotunde și unghiulare , un gen de puzzle , cu elemente îmbucate. Foarte des apare un element străvechi, existent și în ceramica denumit „calea rătăcită” care se integrează acestui sistem.

Paleta cromatică are ca elemente de bază galbenul, roșul și bleu-marin-ul sau negrul, cât și unele ornamente rezervate din culoarea naturală a oului. Pe lângă elementele de bază ale ornamentelor de ouă încondeiate, bazate pe elemente stelare, rozete, elemente sigmoide, braduți și volute, care toate dau structura fundamentală a compoziției, restul inventarului ornamental este extrem de bogat și variat ca tematică.

Spre a demonstra deosebita varietate imaginativă a maeștrilor din Bucovina, denumirile ornamentelor care apar pe ouăle încondeiate bucovinene se păstrează încă și astăzi. Acestea sunt albina, aripioara, balerca, bălțatul, berbecelul, bolabocul, circuitul, brăduțul, brâul popii, broasca, butoiașul , calcea(calinica), calea rătăcită sau încurcată , călinarul (calendula), calul, câmpul, caprele, cârja ciobanului, cârligul , cercelul doamnei, ciobanul cu oile, cireașa , ciuboțica cucului , 40 de cline, clopoțelul, coada racului, coada curcanului, coada rândunicii, coarnele berbecului , coarnele cerbului , coarnele țapului, cocoșul , colțul porcului, creanga , creasta cocoșului, creasta pupezei, crenguțe, crenguțe și degete, crucea nafurei, crucea paștelui , crucea românească, crucea rusească, cubelcul, cuibul crângului, cuibul vulturului, cuibul carului, desagii popii, desagii calicului, dinții leului , drumul bețivului, fierul plugului și multe altele. Bineînțeles că nu întotdeauna ornamentul reprezintă obiectul denumirii sale. Totuși, bogăția și varietatea termenilor denotă, pe lângă multa fantezie și o vastă acumulare a aspectelor din viața omului, fapt ce asigură o deosebită varietate ornamentală compozițiilor decorative ale ouălor încondeiate din Bucovina.

Portul popular

Element important al culturii materiale ale unui popor, portul popular reprezintă unul din indicii etnici definitorii pentru acel stat. El oferă un valoros material documentar atât pentru definirea și clarificarea unor probleme de etnogeneză, cât și pentru precizarea conținutului culturii în diverse etape ale evoluției sale istorice. Inițial, portul a avut un rol strict practic, acela de a îmbrăca corpul pentru a-l apăra de frig. Cu timpul, pe măsura cristalizării și dezvoltării formelor vieții sociale, i s-a atribuit un vădit rol artistic și decorativ, constituind un vast câmp de exprimare a gustului, sentimentelor și aspirațiilor omenești. Privit în general, costumul, în special, cel femeiesc sau cel de sărbătoare, a fost dintotdeauna obiectul unor preocupări artistice deosebite. Acest lucru a condus la existența, pe teritoriul țării noastre, a unei mari bogății de tipuri și variante ale costumului, exprimată în croi, ornament și colorit. Costumul popular românesc, sub aspectul lui tradițional, nu s-a format dintr-o data, ci este rezultatul unei evoluții de secole, la care fiecare generație a adaugat noi elemente artistice, valorificându-le în același timp, în mod creator, pe cele stramoșești, obținându-se astfel realizări de mare valoare artistică. În felul acesta costumul reprezintă produsul artistic al întregului popor român. Mai mult decât oricare gen al artei populare, costumul reflectă cel mai direct specificul unei națiuni, tradițiile, concepțiile, gustul său artistic și , într-un cuvânt, dragostea pentru patrie.

Costumul popular bucovinean păstrează, în esența lui, elemente de veche tradiție cu un substrat iliro-traco-dacic. În acest sens, pot sta mărturie asemănarea sau chiar identitatea unor piese de port sau elemente ornamentale care se regăsesc în vechi documente materiale, printre care și reprezentările de pe Columna lui Traian și multe altele. Mai evident decât în orice altă regiune etnografică din țară, se remarcă, în Bucovina, prezența unor piese comune atât la portul femeiesc, cât și la cel bărbătesc. Aceste piese sunt: pieptarele, bondițele cu dihor, jder, la fel croite, cu ornamentele la fel dispuse și chiar cu aceleași motive, identic grupate în majoritatea cazurilor. Există însă o serie întreagă de haine din piele, diferențiate după sex, cum este pieptarul cu poale, evazat, purtat înainte atât de barbați, cât și de femei, cojocul mare cu mâneci, croit drept, purtat mai ales de barbați. Sumanul, în schimb, ca și pieptarul, se menține identic pentru ambele sexe, cu unele diferențieri aproape neesențiale în elementele și accesoriile care le împodobesc. Cei de vârstă înaintată preferă linia sobră, care reprezintă în Bucovina, un specific regional, astfel că bătrânii nu sunt nevoiți să-și schimbe silueta costumului. Doar unele bătrâne preferă cămașa, provenită din același prototip cu aceea bărbătească, cu care se aseamană la croi. Îmbrăcămintea copiilor păstrează de asemenea linia specifică portului zonal. Dacă la cea mai fragedă vârstă se recurge la o simplă cămășuță, de cum începe să umble, copilul își imită în port părinții, purtând haine ce nu sunt altceva decât miniaturile costumului celor maturi.

Starea socială era exprimată prin prezență, în ansamblul costumului, a tuturor pieselor, pe lângă cele de bază, întreaga gamă a hainelor purtate pe deasupra. Materialele procurate din târguri, mai costisitoare, folosite la confecționarea pieselor, o ornamentație bogată, strălucitoare, consistentă, deseori greoaie, erau semne ale distincției sociale a purtătorilor. Gradul de împodobire al iilor sau al ștergarelor de îmbrobodit constituie un exemplu elocvent în acest sens. Astfel, spre exemplu, în comuna Straja, femeile mai înstărite purtau ștergare din in, împodobite la capete cu borangic, cele cu stare mijlocie ștergare din in simple, pe când cele sărace ștergare din pânză de cânepă, țesută în 2 ițe.

Pe lângă funcția strict practică, unele piese de îmbrăcăminte joacă un rol pregnant distinctiv al stării civile. Astfel, femeile căsătorite sunt deosebit îmbrobodite. Ștergarul de cap, denumit „zabranic”, era broboada numai pentru femeile măritate. Fetele umblau, ca și astăzi, vara, uneori și iarna cu capul descoperit. Fetele care „greșeau” înainte de căsătorie nu aveau voie să umble cu capul descoperit, ci totdeauna îmbrobodite cu basmale. Nu le era permis să poarte ștergare nici măcar în ziua cununiei. La fel și diversele ocazii își au exponentul lor de exprimare în îmbrăcăminte. Pentru nunți, iile erau mai înflorite, mai viu colorate și mai vesele, cu flori naturale sau artificiale(după anotimp) din abundență, prinse în pieptul nuntașilor, în cosițele fetelor și în căciulile flăcăilor la horă.

Tipologic, portul bucovinean se încadrează tipului de largă circulație în zonele din estul lanțului carpatic și în unele zone din sudul acestuia. Costumul femeiesc este reprezentat în general de costumul cu fotă, denumită local „catrință”, atât pentru români, cât și pentru huțuli. Cămașa sau iia cu poale separate, se încadrează tipului denumit „carpatic”. Costumul bărbatesc se prezintă sub două forme care coexistă: costumul format din cămașă lungă până aproape de genunchi, care se poartă, în funcție de anotimp, cu ițari din pânză sau cioareci din dimie si costumul compus din cămașă scurtă cu „fustanelă”, completată cu ițari sau cioarce. Fustanela este un element de port ce gravitează spre zonele din sudul Moldovei, reducându-se la o arie mai restrânsă, în timp ce cămașa dreaptă, lungă, o regăsim aproape în toată țara, uneori fiind singurul tip. Proporțiile variază în nord, specifice fiind cămășile scurte, iar cu cât coborâm spre sud, ele devin mai lungi , până în zonele de pe malul Dunării, unde ating gleznele. Unele piese de port se regăsesc în portul zonelor vecine, chiar în același ansamblu ca și în Bucovina. În ceea ce privește structura, le regăsim în unele zone din Muntenia, parțial în Transilvania, dincolo de lanțul carpatic și, în general în toată Moldova.

Obiceiuri tradiționale în Bucovina

Credințele, datinele și obiceiurile se integrează elementelor culturii spirituale populare, fiind cele care definesc – alături de multe altele – particularitățile etnice ale unui popor. De asemenea, ele imprimă colectivității norme de conduită în viața socială și în familie, ilustrând profunzimea filozofiei populare și, totodată, reflectând asupra concepției de viață din toate perioadele istorice. Obiceiurile populare au o deosebită importanță în cercetarea și cunoașterea particularităților istorice ale etnogenezei poporului nostru, a istoriei filozofiei, esteticii și eticii populare românești.

Obiceiuri legate de naștere

În concepția populară omul suportă, în momentele esențiale ale vieții, o trecere de la o stare prezentă la o nouă existență, care implică alte forme de viață, un alt sistem de relații sociale și un nou tip de comportament. Obiceiurile din ciclul vieții, referitoare la naștere, nuntă, înmormântare, se disting prin unicitatea lor. Deși sunt legate de viața individului, acestea au caracter colectiv, la ele participând membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii; odinioară, în comunitățile sătești, lua parte la aceste momente întreaga suflare. Nașterea unui copil, urmată de botez și cumătrie este un eveniment important în viața unei tinere familii. De la naștere până la botez aveau loc practici magice care erau exercitate de moașă și urmăreau îndepărtarea răului de noul-născut și crearea condițiilor pentru un bun viitor al copilului. I se lega la mână un fir de lână roșie care-l ferea de deochi. Prima baie simboliza purificarea prin apă, când pruncului i se făceau „ursitele”; în apă i se punea busuioc, ban de argint, flori, pentru a fi sănătos, iubit de cei din jur și cu noroc. Copilul nou-născut este închinat la soare, spre răsărit. Pentru a primi taina botezului, copilul trebuie să aibă unul sau mai mulți nași care sunt aleși de către părinți. Nașul, sau „nănașul”, este cel care pregătește pânza de mir (pânza în care este înfășurat pruncul după botez și în care este miruit), fașa pentru înfășat și bârnețul sau bota pentu legat fașa. Nașii vin la cumătrie cu daruri, în special îmbrăcăminte, pentru finul lor.

Obiceuri legate de nuntă

În cadrul obiceiurilor familiale, nunta are o importanță cu totul deosebită. Este un eveniment crucial în viața omului datorită unor practici specifice de rit de trecere la o nouă viață, cea de familie. Acest eveniment este însoțit de un impresionant spectacol ceremonial și cuprinde mai multe momente de pregătire și desfășurare propriu-zisă, valabile și pentru alte zone culturale: pețitul, strigăturile, chemarea la nuntă, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunea, cununia, masa mare, închinatul, îmbroboditul miresei. Festivitatea în sine este bogată în fast și culoare. Pentru a fi bun de însurat, un fecior trebuia să aibă armata făcută. În plus, fie poseda casă proprie, fie avea pregătite două mii de cuie din lemn de tisă cu care se fixează dranița pe acoperiș. Fetele erau considerate apte de căsătorie după terminarea zestrei. În urma unor înțelegeri prealabile, feciorul mergea în pețit pentru a cere fata în căsătorie. În zona Câmpulungului Moldovenesc era statornicit din vechime obiceiul ca tânărul să-și aleagă el însuși nevasta. Tot acum se stabileau zestrea și ziua nunții. După pețanie, fata purta ca semn distinctiv o cununiță împodobită cu mirt, iar flăcăul un buchet de flori de lămâiță cu crenguțe de mirt, prins pe căciulă, pe bondiță, pe cojoc sau pe suman.

Un moment special îl constituie „schimburile”; vornicelul mirelui aducea miresei darurile: flori, tulpan, pieptene, oglindă, pantofi, iar mireasa îi trimite premergătoare nunții, brâu, năframă. Acesta erau îmbrăcate la cununie. Un alt moment distinct este reprezentat de luatul zestrei miresei înainte de nuntă sau în ziua nunții. Lada de zestre cu piese de port și țesături variate (scoarțe, lăicere, grindărașe), perine erau purtate în acompaniamentul muzicii, cu strigături și chiuituri, încărcate în căruță și duse la casa mirelui. În ziua stabilită, mirii parcurg un ceremonial important în derularea nunții, înțeleasă ca rit de trecere, și anume luarea iertăciunii și binecuvântării – moment în care cei doi tineri se desprind de starea veche și se pregătesc să intre în starea nouă a oamenilor căsătoriți. Cel mai adesea, iertăciunea de la părinți se desfășura separat, la casa miresei și la casa mirelui. Alaiul către biserică era deschis de muzicanți, după care urmau mireasa, încadrată de vătăjeii ce purtau o năframă pe umărul drept, mirele, încadrat de druște, nașii și abia apoi urmau părinții și restul nuntașilor.

După oficierea Sfintei Taine a Cununiei mirii, care intraseră pe rând în biserică, ieșeau împreună, ținându-se de mână. Întorși de la cununie la casa mirelui, de data aceasta mergând amândoi în fața alaiului de nuntă, mirii erau întâmpinați de socri mari. Mirii se așezau la mijlocul mesei, imediat lângă ei stăteau nașii și apoi ceilalți nuntași. Ospățul era întrerupt de diverse orații adresate tinerei perechi și de jocuri însoțite de strigături pe tema căsătoriei și a traiului în familie. Petrecerea ținea până dimineță, timp în care se servea masa și se dansa pe muzica susținută, de regulă, de fluierași și de violoniștii. Spre zori avea loc „închinarea paharului dulce”, adică se strângeau darurile pentru miri, după un ceremonial complex, sub conducerea unei persoane mai în vârstă care de obicei avea o mare ușurință în a improviza pentru fiecare nuntaș o închinare în versuri. Primii care ofereau darul erau nașii; urmau părinții mirilor, rudele și la sfârșit ceilalți invitați. Nașilor, părinților și rudelor apropiate le erau oferite cu această ocazie ștergare țesute și năframe. La sfârșitul nunții („spartul nunții”) se îndeplinea ultimul ritual. Pentru a marca intrarea miresei în rândul nevestelor se proceda la „îmbrobodirea” ei. Mireasa se retrăgea într-o cameră împreună cu nașele și druștele, unde soacra mică îi lua coronița de pe cap și o așeza pe capul unei fete care urma să se căsătorească. Apoi mama își îmbrobodea fiica cu o basma înflorată. De acum înainte nu mai avea voie să iasă în lume cu capul descoperit.

Puțini sunt astăzi cei care cunosc rosturile și înțelesurile adânci ale momentelor din derularea unei nunți tradiționale. Și cu toate acestea, ritualurile n-au fost date uitării, fiind încă respectate, chiar dacă semnificația lor primară s-a pierdut în timp.

Obiceiuri legate de înmormântare

Obiceiurile de înmormântare reflectă modul de gândire al țăranului bucovinean și include obiceiuri și rituri menite să asigure continuitatea vieții în credința creștină și după moarte. Românii înțeleg moartea ( ruperea bruscă a corpului din mediul său și transferul într-o altă lume) din perspectiva Marii Treceri sau a Marii Călătorii și, de aceea, pregătirile sunt de lungă durată și minuțios concepute. Principiile cosmice sunt incluse în ritualul înmormântării și, din această cauză, simbolistica limbajului semnelor reprezintă forma de dialog dintre sufletul celui mort cu divinul prin intermediul celor vii care, prin respectarea strictă a tuturor etapelor ritualului, îl susțin în trecerea dincolo. Ceremonialul înmormântării în zona Câmpulung Moldovenesc prezintă un element aparte, bogat în semnificații – pomul vieții de după moarte. Bradul este modelul arboricol care concentrează tipuri diferite de activități spirituale de ordin mitologic, având, din acest punct de vedere, trei ipostaze: arbore al vieții, arbore ceresc și arbore cosmic. Ca arbore funerar, el este martorul și ajută la Marea Trecere a sufletului peste Apa Sâmbetei sau Marea cea Neagră. Este cel mai important și cel mai vechi arbore mitic folosit la ritualul înmormântării, simbol arhetipal al ascensiunii în Cer și coborârii în Infern. Fiecare nivel de ramuri reprezintă un cer sau o treaptă intermediară între ceruri. Bradul reprezintă simbolul „axis mundi” al dacoromânilor. Înainte, românii foloseau un brad împodobit cu flori, cununi și cordele de mai multe culori, fructe, aluaturi. În unele zone bradul a fost înlocuit cu o ramură verde de pom fructifer (măr sau prun) împodobit cu forme simbolice de pâine (scăriță, pasăre, cruce), pomene mari, fructe, pom care însoțește cortegiul funerar până la biserică.

Bradul este și astăzi împodobit cu 13-15 forme diferite, lucrate din aluat de pâine, cu semnificație distinctă, respectând reguli stricte în ce privește reprezentarea (dimensiune, compoziție, simbol), fără de care trecerea mortului dincolo ar fi fost dificilă. Se folosește grâu obținut din recolta anului respectiv sau, cel mult, cu un an în urmă. Grâul este plantă de jertfă cu atribuții funerare și, de aceea, în cazul ritualurilor de înmormântare, figurile puse în pomul mortului se fac numai din grâu. Aceste figuri din aluat pot fi: scara (care sugerează urcarea la Cer; este imaginea mitologică a legăturii dintre cer și pământ), sfinții (în formă de opt – cifră ce semnifică în limbajul teologic înalta perfecțiune), roata solară (este un semn de protecție; simbol arhetipal prezent în aproape toate culturile lumii, considerat izvor al vieții și al morții), triunghiul (care preia aproape în întregime simbolismul cifrei trei, semnificând divinitatea, armonia, proporția). În vârful bradului se pun păsări – porumbei, pasărea sufletului și cruci (semnul jertfei lui Iisus pentru păcatele lumești). Pasărea sufletului din pomul de înmormântare are rolul de a atrage sufletul pribeag al mortului în locul destinat înmormântării. Stabilirea rolului arborelui vieții în ritualul înmormântării, presupune luarea în considerare a ordinii elementelor cortegiului funerar: crucea, coroana, prapurii și crucile, pomul de înmormântare, preotul, cel mort și, în urma lui, rudele și persoanele apropiate. După ultima persoană care alcătuiește cortegiul stă sufletul mortului. Dacă cei dispăruți erau tineri necăsătoriți, ceremonialul înmormântării cuprindea și elemente de nuntă: îmbrăcăminte specifică de mire sau mireasă, brad, vornicei, muzică, simulând un alai de nuntă, pentru a întregi viața celui dispărut.

Obiceiurile de înmormântare continuă peste ani, existând un adevărat cult al morților, consfințind concepția omului potrivit căreia moartea este o etapă a vieții, iar familia rămasă în urmă are menirea de a asigura integrarea celui decedat într-o altă lume.

Obiceiuri de iarnă

Sărbătoarea Crăciunului

Deși creștină în esența sa, Sărbătoarea Crăciunului de astăzi cuprinde și numeroase reminiscențe folclorice de ordin mitologic, precreștine. Crăciunul este o adevărată sinteză între obiceiurile creștine și superstițiile și riturile ciclului păgân al sărbătorilor de iarnă consacrate cultului solar și cultului morților. Suprapunerea sărbătorilor creștine peste cele precreștine au dat naștere unor realități spirituale unice în Europa, greu de disociat în elementele care au clădit-o de-a lungul mileniilor.

În lumea bucovineană, între obiceiurile, practicile magice și actele rituale de la Crăciun, prin care se consideră că se reactualizează și recrează lumea, se întâlnesc: sacrificiul ritual al porcului, considerat a fi spirit al grâului și nu simbol al lăcomiei care înghite totul, ca în alte părți ale lumii; prepararea alimentelor rituale; excesul de mâncare, băutură și distracție; alungarea spiritelor malefice prin strigăte, pocnituri și zgomote produse de diferite instrumente; practici de aflare a norocului, a ursitei și a duratei vieții etc.

Sărbătorile de iarnă, ce se desfășoară la vremea trecerii anului vechi și începutul celui nou, sunt deosebit de spectaculoase. În această perioadă se desfășoară o gamă bogată și variată de manifestări artistice cu folclor literar, muzical și coregrafic, cu o bogată recuzită. În Bucovina, acest carnaval al obiceiurilor de iarnă cuprinde elemente artistice de o deosebită valoare, fiind un spectacol complex care antrenează întreaga comunitate a satului. În satele Bucovinei, pregătirile pentru zilele Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului nostru Iisus și a Anului Nou încep în postul Crăciunului.Sărbătorile încep cu masa de Ajun de Crăciun, la care se crede că participă și spiritele celor decedați. Masa de Ajun reunește în jurul său pe toți membrii familiei.

Ajunul Crăciunului este considerat ca fiind momentul cel mai important în desfășurarea celor trei zile de sărbătoare. Ajunul este zi de post negru, respectat cu strictețe de către toată familia. În această zi femeile prepară 12 feluri de mâncare de post,iar seara pregătesc masa de Ajun, așternută în camera „cea curată”, și se consumă, ritual, cele 12 feluri de mâncare. Dintre bucate nu poate lipsi grâul fiert, îndulcit cu miere de albine și amestecat cu nuci pisate sau mac. Alături de grâu, pe masă se regăsesc bucatele preparate din fasole, ciuperci, prune afumate, bob, mazăre, apoi sarmale de post umplute cu crupe de porumb și “vărzările” (plăcinte umplute cu varză murată).

În unele comunități s-a păstrat obiceiul ca familia, reunită în jurul mesei de Ajun, să își cheme pe nume morții, pentru ca spiritele lor să cineze cu rudele rămase pe pământ. În felul acesta se realizează o comuniune perfectă între tărâmul de aici și cel de dincolo. Iar ceea ce rămâne nu se aruncă, ci se împarte la animalele domestice din gospodărie.

Masa de Ajun de Crăciun prilejuiește îndeplinirea unei serii de momente rituale, cu înțelesuri profunde, pe care astăzi le putem doar bănui.De exemplu, numărul mâncărurilor de post ce se consumă nu este ales întâmplător. În general, astăzi se consideră că cifra 12 reprezintă cele doisprezece luni ale anului sau cei doisprezece apostoli, elita discipolilor lui Hristos, care au devenit predicatorii învățăturilor creștine și organizatorii bisericii creștine. De multe ori masa de Ajun este denumită “Cina cea de Taină”. Dar, în egală măsură, cifra 12 este o cifră solară, simbolizând cele doisprezece stații ale Soarelui; este numărul diviziunilor spațio-temporale, produsul dintre cele patru puncte cardinale și cele trei planuri ale lumii. Ea simbolizează universul în desfășurarea sa spațio-temporală ciclică, este simbolul desăvârșirii umane și a dezvoltării neîntrerupte a Universului.

Alimentele ce se consumă acum au rol ritual, căci fiecare are o semnificație proprie. Grâul, care în tradiția creștină este considerat purtătorul chipului lui Hristos, este simbolul morții și al învierii, sămânță a nemuririi. Simbolismmul profund al grâului își are rădăcinile în faptul că originea este cu desăvârșire necunoscută. Grăuntele care moare și apoi renaște figurează inițierea, noua renaștere întru starea inițială, primordială. Nuca, amestecată cu grâul fiert, este considerată a fi fruct al cunoașterii iar mierea de albine este considerată un simbol fast, al bogăției și belșugului dar și principiu fecundator, izvor de viață și nemurire. Fasolea are virtuți de protecție și de exorcizare iar prunele simbolizează puritatea și se crede că este purtătoare de noroc și de bun augur. Nu întâmplător se adună toate acestea, preparate prin fierbere, pe masa de Ajun de Crăciun. Purtând doar roadele Pământului, masa însăși este simbolul țarinei, , din ale cărei roade se înfruptă deopotrivă oamenii, vitele și spiritele celor plecați. Masa de Ajun este, în același timp o ofrandă adusă Soarelui, izvorul luminii, al căldurii și al vieții.

Tot în Ajun se împodobește bradul de Crăciun – obicei destul de recent (datează de aprox. un secol), împrumutat din lumea citadină.

Următorul moment este colindul, la care copiii, tinerii, femeile și bărbații participă separat, constituiți în cete. Colindul durează cel mai adesea trei zile, începând cu ajunul Crăciunului. Repertoriul colindelor este bogat și, în general, se structurează pe grupurile de vârstă ale colindătorilor și ale gazdelor. Sunt colinde specifice copiilor, băieților și fetelor, colinde pentru gospodar și colinde bătrânești. Cetele colindă la fereastră și apoi în casă, după care pleacă împreună cu gazdele la alți gospodari din sat.

Sărbătoarea Anului Nou

Obiceiurile de Anul Nou în întreaga Bucovină, au un repertoriu deosebit de bogat în datini și credințe, în momente artistice, muzicale, mimice și dramatice. Copii și tineri, fete și băieți, se organizează din vreme în grupuri și cete de urători și semănători, în cete dramatice de teatru popular cu tematică haiducească ori în alaiuri în travesti cu măști dramatice, reprezentând animale și personaje carnavalești (Malanca, Ursul, Capra și Cerbul, Irozii, bumbierii, țiganul, jidovii, baba și moșneagul, irozii, coșarul, moartea, dracii etc.). Jocurile se transformă în adevărate spectacole populare, cu tematică preponderent agro-pastorală și antrenează întreaga comunitate.

Majoritatea personajelor poartă măști de cap sau obrăzare. Acestea sunt confecționate din blană de oaie, pânză, lemn, pene sau alte materiale. Din recuzită sunt nelipsite instrumentele muzicale: buhaiul, harapnicele, clopotele și tălăngile, tobele, cornul, fluierul, vioara, cobza, buciumul, acordeonul.

Jocul caprei, al ursului și al întregii cete are loc în curtea gospodarilor, dar și pe ulițele satelor, uneori cu participarea mai multor cete, constituindu-se adevărate carnavaluri. Spectacolul complex al alaiului debutează cu urătura mare a buhaiului, rostită la fereastra gospodarului, în acompaniamentul fluierului, pe fundalul sonor al mugetului continuu al instrumentului numai buhai; urătura este însoțită de pocnete de bici, sunete de clopoței și clămpănit de capre. O dată urătura terminată, gazdele ies în curte, de unde urmăresc spectacolul în continuare. Momentul imediat următor este jocul caprelor și al cerbului; urmează cel al ursului, punctat cu numeroase strigături. Finalul spectacolului include o suită de dansuri improvizate pe tema ceremonialului nupțial, pe tema bătrâneții, măști care satirizează lenea, beția, șarlatania, îngâmfarea etc, și în final dansul măștilor propriu-zise. Gazda cinstește întregul alai, oferind o sumă de bani care, la destrămarea cetei, va fi împărțită tuturor membrilor.

Repertoriul deosebit de vast este preluat și transmis din generație în generație, de la vârstnici la copii. Obiceiurile de a umbla cu colinda, cu plugușorul, cu semănatul și sorcova, cu cetele de haiduci și cu alaiul mascaților, de Anul Nou, nu au putut fi nicicând fi întrerupte din circuitul lor ritualic anual.

Obiceiuri de Paște

Pentru creștini, lumea moare și reînvie în fiecare an, la începutul primăverii. O dată cu răstignirea și îngroparea lui Iisus, timpul își încetează curgerea, iar lumea se golește de sensuri.

Un singur strigăt poate însă să facă imposibilul, urnind timpul din loc: “Hristos a Înviat!” Lumânarea ce se aprinde simbolic în Noaptea de Înviere reprezintă începutul unei noi lumi și a unui nou timp ce va culmina în miez de iarnă cu nașterea Domnului.Două sunt spațiile în care creștiniii trăiesc semnificațiile Sărbătorii Paștilor: biserica și casa. Pregătirile încep înainte de perioada postului, când gospodinile spală toate vasele în care se pregătește și se mănâncă de frupt și le urcă în pod, de unde coboară alte vase, în care urmează să se mănânce bucatele de post. Întregul post oferă creștinilor posibilitatea de a cinsti și de a preaslăvi Jertfa Mântuitorului. Iar Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor lui Hristos este poate cea mai importantă săptămână din cursul unui an bisericesc, punctul culminant al strădaniilor spirituale ale credincioșilor. Fiecare zi din Săptămâna Neagră (numită astfel din cauza pericolelor ce-i pândesc pe creștini la fiecare pas) are semnificații aparte. Cine moare în această săptămână se duce direct în Iad, pentru că Raiul este închis și se va deschide abia în Noaptea Învierii. Este o perioadă de primenire, de curățire sufletească, dar nu numai. Femeile fac în aceste zile curățenie în casă și în curte. Se spală toate lucrurile (fețele de masă, hainele etc.), se văruiesc pereții și grajdul animalelor. Cenușa din sobe, aruncată peste straturile din grădină, are puteri mari, făcând plantele să rodească bogat. În unele sate există obiceiul să se aprindă focuri purificatoare în fiecare curte. Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort o grămăjoară, pentru a fi și ei luminați pe lumea cealaltă și pentru a încălzi sufletele răposaților. Tot astăzi femeile înroșesc ouăle, care se oferă în dar după ce au fost sfințite, alături de celelalte prinoase pascale. O vorbă din bătrâni spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică niciodată. În Săptămâna Mare, care prefigurează marea sărbătoare pascală, în toate comunitățile bucovinene se închistresc ouăle, păstrându-se motivele ornamentale tradiționale (cărarea pierdută, crucea pascală, coarnele berbecului, cârja ciobanului, fierul plugului etc.). În ziua de Vinerea Mare nu se lucrează: nu se ară, nu se seamănă, nu se plantează răsaduri, nu se coase și nu se îngrijește gospodăria. În schimb, apa are proprietăți vindecătoare. Copiii se scaldă într-o apă curgătoare ca să fie sănătoși și puternici. Cei bolnavi se scaldă de trei ori în apă, înainte de răsăritul soarelui și se crede că se vindecă miraculos. Ploaia căzută în Vinerea Mare anunță un an cu belșug.

În Sâmbăta Paștilor se fac toate bucatele ce vor fi puse pe masă în cinstea Învierii Domnului. Cojile de ouă se aruncă pe o apă curgătoare pentru a-i anunța pe Blajini că au sosit Paștile. În noaptea de sâmbătă se spune că se deschide cerul, iar cei atenți și cu inima curată îl pot vedea pe Dumnezeu alături de sfinți. Nu numai că cerul se deschide ci și pământul. La miezul nopții se pot observa focuri pe câmp, acolo unde sunt îngropate comorile.

În Seara de Înviere toți membrii familiei, îmbrăcați în haine noi, cusute în timpul iernii, participă la slujba religioasă. Momentul Învierii este marcat prin împușcături, odinioară cu săcălușurile (un fel de tunuri mici cu praf de pușcă). După întoarcerea de la biserică, creștinii ocolesc casa de trei ori ținând în mână lumânarea de la Înviere și având grijă să nu se stingă. După aceea, lumânarea se păstrează într-un loc ferit sau la icoană, putând fi folosită la nevoie (în caz de inundații, cutremure sau furtuni). În dimineața de duminică preotul sfințește pasca și celelalte mâncăruri rituale aduse într-un coș de nuiele sau în coș de doage, numit “păscăriță”, acoperite cu cele mai frumoase ștergare, țesute în casă. Printre bucatele rituale pascale un loc de cinste îl ocupă pasca făcută din făină de grâu cernută prin sita cea mai fină. Alături de ea în coșul de Înviere se pune un cozonac cu nucă și cu mac, copt într-o formă specială numită “babă”, ouă roșii și o bucată de slănină. Tot în coș se pun sare, zahăr, hrean (cel care mănâncă o bucățică de hrean sfințit va fi tot timpul iute – în lumea satului e foarte important să fii harnic, vrednic și sănătos), busuioc (care se păstra pentru ca sămânța să fie plantată, iar busuiocul care rezulta avea calități deosebite, și terapeutice dar și în magia folosită de femei). Înainte de răsăritul soarelui, oamenii se spală cu ou și cu un ban de argint. Oul îi va proteja de boli și le vor face obrazul rumen și sănătos, pe când banul va aduce prosperitate. Apoi creștinii se așează la masă: se gustă din toate bucatele sfințite și se ciocnesc ouăle. Ciocnirea ouălor nu este lipsită de semnificație, căci fiecare “rană” din coajă amintește de suferințele lui Iisus. Primul care ciocnește oul este persoana care se bucură de cel mai mult respect. Se vor cicni întâi vârful pentru că la început fruntea lui Iisus a fost însângerată prin așezarea cununii de spini.

A doua zi, ouăle pot fi lovite și cu extremitatea opusă, așa cum picioarele și mâinile Mântuitorului au fost însângerate. La sfârșit de tot pot fi ciocnite și părțile laterale, precum soldații l-au lovit pe Iisus în coaste. În ziua de Paști se organizau jocuri de oină, tinerii trageau clopotele pentru a avea spor în timpul anului. În unele localități, la Paști se inaugura scrânciobul, prilej de distracție pentru copii și tineri. În Lunea de după Înviere există obiceiul umblării cu pasca la rudele cele mai apropiate. Copiii se duc la părinți și finii la nași. În a doua zi de Paști, pretutindeni se practică udatul ritual, purificator. Acum se mai practică doar simbolic, cu parfum, altădată fetele se udau cu apă adusă de feciori în cofițe.

A doua și a treia zi de Paști, de asemenea se organizează hore la care participă tinerii îmbrăcați în cele mai frumoase costume populare, lucrate în timpul iernii. Acestea reprezintă adevărate parade ale frumuseții și eleganței costumelor populare.

Turismul în Bucovina

Potențialul turistic al regiunii Bucovina

Bucovina este una dintre puținele regiuni din România care deține un patrimoniu turistic diversificat, fiind recunoscută în principal datorită mănăstirilor care sunt înscrise în catalogul „Patrimoniul Universal Protejat” de către UNESCO. Bucovina strălucește prin valorile sale materiale și spirituale, prin stilul ei propriu și unitar, prin marea sa bogăție și diversitate și peisaje minunate, conservate de-a lungul timpului și aproape neatinse de mâna omului.

Lăcașurile de cult, răsfirate prin toată regiunea, reprezintă atracția principală, însă turiștii aleg această zonă și pentru a vizita muzeele istorice și etnografice, cetățile medievale sau casele memoriale. Alții, dornici de mișcare, vin să se regăsească într-un cadru natural propice relaxării sau să se aventureze pe traseele montane. Toți cei care doresc să practice sporturi extreme pot să meargă în zona Vatra Dornei, una dintre cele mai frecventate de turiști, conform oficialilor de la Asociația pentru Turism Bucovina. Aici vizitatorii care sunt într-o bună formă sportivă pot să aleagă fie un zbor cu parapanta, fie alpinismul sau escalada, în condițiile în care munții din zonă oferă condiții propice.

Prezența unui cadru natural deosebit, zonă cu munți este propice pentru practicarea agroturismului, zonele cele mai vizitate fiind Bazinul Dornelor și Vatra Dornei, Vama-Moldovița, Voroneț sau Câmpulung Moldovenesc. Oamenii locului au reușit să păstreze vii valorile culturale ale zonei: portul și dansul popular, tradițiile și obiceiurile din timpul sărbatorilor de iarnă și de peste an sau diverse alte activități. Astfel, Bucovina reprezintă destinația potrivită practicării:

turismul cultural și ecumenic care este reprezentat de pelerinaje la mănăstirile din zonă, efectuate de turiștii români atrași de slujbele ținute cu prilejul diferitelor sărbători religioase sau turiștii străini atrași de arhitectura tradițională, pictura interioară și obiectele de artizanat produse în atelierele mănăstirilor. Turismul religios se modernizează continuu, dezvoltând o cerere specială pentru servicii de cazare, transport, alimentație, comercializarea obiectelor de cult etc. Populația, în predominanță ortodoxă a păstrat cu sfințenie lăcașurile de cult. Anual, au loc hramurile unor biserici și mănăstiri care adună mase mari de oameni care călătoresc din diverse colțuri ale țării, pentru a aduce ofrande bisericilor respective. În această categorie, se încadrează minunatele mănăstiri bucovinene înscrise în patrimoniul UNESCO: Moldovița, Sucevița, Humor, Voroneț, Putna, Arbore. În presa germană, Bucovina a fost numită „Ținutul celor 1000 de biserici”, subliniindu-se astfel importanța dezvoltării deosebite pe care cunoscut-o turismul religios. Autoritățile române pun la dispoziție trasee ale mănăstirilor care reprezintă un adevărat periplu în lumea religioasă.

În completarea patrimoniului favorabil practicării turismului cultural se găsesc muzeele bucovinene, Colecția etnografică “Ion Gramadă”, Ceramica neagră de Marginea, Muzeul lingurilor de lemn- „Ion Țugui”, Muzeul Lemnului, Muzeul Satului Bucovinean și multe altele. Instituțiile pun accent pe promovarea activităților artizanale ale meșterilor din regiune, transmise din tată în fiu, punând la dispoziție vizitatorilor obiecte tradiționale mai vechi sau mai noi, de o mare însemnătate pentru arta românească.

turismul cinegetic – se adresează iubitorilor de aventuri cinegetice și pescarilor, existând un bogat fond de vînătoare: urși, mistreți, căprioare și un fond piscicol. Specia principală din zona montană, care prezintă interes cinegetic major, este cerbul carpatin. Varietatea reliefului a determinat, totodată și varietatea faunei astfel că, cei pasionați de vânătoare găsesc în Bucovina o multitudine de specii, continuând să fie practicat datorită condițiilor extrem de favorabile.

turismul de agrement și turismul de odihnă și recreere. Turismul de odihnă întrunește aici toate condițiile pentru a fi practicat, ținând cont de efectele benefice ale climei și de frumusețea peisajului din jur. Turismul de agrement se realizează prin organizarea unor cursuri de echitație, drumeții sau plimbări pe poteci de munte, trasee pentru bicicliști, salturi cu parapanta și multe altele. Pentru iubitorii de turism activ, Bucovina constituie un spațiu deosebit pentru relaxare și mișcare în aer liber. Consiliul Județean Suceava a pus la dispozișie numeroase trasee montane menite înfățișeze turistului frumusețea naturii nealterate de intervenția omului. Printre acestea se numără: trasee spre masivul Rarău- Giumalău,trasee spre masivul Calimani, spre munții Suhard, munții Bistriței sau pe Obcinile Bucovinei.

turismul terapeutic- acest colț al țării deține 37 de izvoare minerale în zona Depresiunea Dornelor și Câmpulung Moldovenesc. Vatra Dornei, denumită „Perla Bucovinei”, reprezintă una dintre cele mai apreciate stațiuni balneare românești, datorită efectelor benefice ale apelor asupra unor afecțiuni precum boli ale sistemului nervos, boli respiratorii, boli ale sângelui etc. Turismul terapeutic se bucură de un număr mare de vizitatori în vârstă, în special români, zona făcându-se cunoscută mai ales în perioada comunistă, dar și în prezent, datorită brandurilor de apă minerală/plată precum: „Poiana Negri”, „Dorna”, „Bucovina” sau „Aqua Carpatica”.

turismul de afaceri – include deplasările în interes oficial, comercial, deplasări considerate activitate turistică deoarece participanții utilizează servicii turistice (cazare, masă, transport) și antrenează în cele mai frecvente cazuri și vizitarea unor obiective turistice. Această formă de turism se desfășoară tot timpul anului în spații special amenajate, antrenând servicii specifice de expunere, de tranzacționare, mijloace de telecomunicație, video, etc.

turismul școlar este practicat, bineînțeles, de școlari din celelalte zone ale țării, care participă împreună cu cadrele didactice în diverse excursii sau ieșiri în aer liber pentru a pune în practică cunoștiințele dobândite la materii precum geografia sau istoria și pentru a se bucura de frumusețile pe care le oferă zona.

Autoritățile locale și regionale au încercat, de-a lungul timpului, să aducă la dispoziția turiștilor o serie de organizații pentru informare și promovare precum Centrul Județean de Informare Turistică- Infoturism Suceava, Asociația pentru Turism Bucovina sau Centrul de informare și marketing turistic Bucovina. Organizațiile au scopul de a promova turismul din zonă prin intermediul unor acțiuni care să ajute și să informeze turiștii despre locurile pe care Bucovina și împrejurimile sale le poate oferi. De asemenea, astfel de centre au fost create pentru a oferi informații utile călătorilor, sosiți cu trenul, autoturismul, autocarul sau avionul în Suceava. Din păcate, însă, sunt prea puțini turiști care apelează la astfel de organizații deoarece acestea nu au o vizibilitate prea mare, mai ales în mediul on-line.

În momentul în care un turist hotărăște să viziteze o regiune, acesta își face un itinerariu înainte de a pleca, stabilindu-și de la început punctele cheie pe care dorește să le viziteze. Cea mai ușoară opțiune prin care reușește să facă acest lucru este cu ajutorul internetului, care oferă posibilitatea de a găsi rapid orice și la orice oră.

Pentru a se bucura de o vizibilitate mai mare organizațiile ar trebui să își facă mai multă reclamă în mediul on-line, în special pe rețelele de socializare și ar trebui să se implice mai mult în proiecte externe. Pentru aceasta, s-ar putea realiza, spre exemplu, un punct electronic stradal de informare turistică pe baza unei aplicații soft de promovare turistică. Acest punct de informare pilot ar trebui situat într-un loc central, de maxim tranzit pentru a furniza informația necesară oricărui turist care intenționează să viziteze județul Suceava, într-o prezentare simplă, care să concentreze toate informațiile necesare turiștilor.

Un alt rol pe care îl au astfel de instituții este și organizarea unor festivaluri și târguri care marchează o serie de sărbători sau diverse alte evenimente care au loc anual. Spectacolele pot fi organizate după cum urmează:

festivaluri de muzica si dans popular: Vremea Șezătorilor(Păltinoasa), Hora Gospodarilor (Cornu Luncii), Festivalul Instrumentelor Populare “Silvestru Lungoci”(Horodnic), Festivalul Internațional de Folclor “Întâlniri Bucovinene”.(Câmpulung Moldovenesc), Festivalul Național de Dans “Hora de la Prislop”( Suceava), Sărbătoarea Arcanului( Fundu Moldovei) și Hora Bucovinei, festival care se desfășoară în fiecare an în sate diferite din Bucovina, Festivalul Instrumentelor Populare “Silvestru Lungoci”(Horodnic)

festivaluri cu rol de valorificare a meșteșugurilor: Târgul Meșterilor Olari(Suceava), Târgul de Ceramică Neagră( Marginea), Strunga Oilor(Sadova), Târgul Olarilor “Ochi de Păun”(Rădăuți), „Șezătoare de seară”(Fălticeni), Festivalul Gospodarului(Câmpulung Moldovenesc), festivalul Păstrăvului (Ciocănești)

festivaluri adresate tinerilor: festivalul de Muzica Rock( Rădăuți), Festivalul National de Caricaturi si Epigrame “Umor la Gura Humorului”, Serbările Zăpezii(Vatra Dornei), Zilele Sucevei, ale Humorului, ale Rădățiului și Fălticeniului.

festivaluri de tradiții: Festivalul Tradițiilor de Nuntă(Straja), Festivalul Bătrânilor(Balca), festivalul de costumații vechi(Suceava)

festivaluri organizate în cinstea unor sărbători religioase: Sărbătoarea Sfintei Marii(Balca), Festivalul de Muzică Religioasă “Bunavestire”(Fundu Moldovei)

festivaluri adresate minorităților etnice din Bucovina: îm această categorie se poate încadra și Festivalul Internațional de Folclor, „Întâlniri Bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc care adună minorități din Bucovina, precum și din țări din vecinătate, Festivalul Minorităților „Conviețuiri”(Dărmănești)

festivaluri culte: Simpozionul “Baia – File de istorie”(Baia), Competiția muzicii clasice “Ciprian Porumbescu”(Suceava).

Structuri de primire turistică

Pretutindeni, turismul reprezintă o sursă inepuizabilă de venituri în măsura în care acest sector este administrat corespunzător. Bucovina este și va rămâne una dintre cele mai frumoase zone turistice din țară, însă doar atâta timp cât cetățenii și autoritățile vor conștientiza importanța potențialului turistic al acesteia. În ultimii ani, o mare parte a populației din zona Bucovinei a „migrat” în căutarea unei vieți mai bune în străinătate, iar cei rămași au hotărât să investească în ceea ce s-a mai păstrat oarecum intact în zonă, și-anume în turism. Din păcate, deși s-au construit numeroase unități de cazare, turiștii sunt prea puțini ca să acopere numărul de locuri puse la dispoziție. Statistici oficiale arată faptul că în județul Suceava gradul de ocupare a locurilor de cazare oferite de pensiuni, moteluri sau hoteluri nu a depășit în nicio lună, în ultimii ani, 30%, procentul fiind în scădere de la un an la altul.

Conform unor statistici ale Consiliului Județean Suceava, realizate la data de 1 februarie 2014 (Anexa), la nivelul județului Suceava, ponderea cea mai mare din totalul unităților turistice cu funcțiune de cazare în anul 2013, respectiv începutul anului 2014 o dețin hotelurile și pensiunile turistice, unități de cazare principale, iar cea mai mică pondere, motelurile și cabanele turistice. Motivul pentru care acestea au o pondere scăzută se datorează faptului că nu sunt la fel de numeroase, precum alte structuri de cazare(hoteluri, moteluri, vile turistice). Numărul de sosiri din februarie 2013 este mai mic decât cel din ianuarie, 2014 ceea ce demonstrează faptul că autoritățile s-au implicat mai mult decât în anul precedent în organizarea sărbătorilor de iarnă. Cu toate acestea, numărul maxim al sosirilor în Bucovina se înregistrează în luna iulie, estimându-se un procent de 28, 8% al utilizării locurilor de cazare.(Anexa), deoarece este perioada cea mai prielnică pentru vizitare, în special pentru turiștii care vin în pelerinaje. Motivul pentru care aceștia și nu numai preferă să călătorească în această perioadă este generat de condițiile climatice propice, verile fiind răcoroase, datorită reliefului montan al zonei.

Așadar, în ciuda faptului că ofertele de cazare sunt din ce în ce mai numeroase și au prețuri accesibile, ar trebui mediatizate mai mult pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști. Una din problemele cu care se confruntă toate aceste unități de cazare este și faptul că turiștii români preferă să locuiască la prieteni sau la rude pe timpul sejurului. Conform altor statistici publicate în Breviarul turistic al județului Suceava(Anexa), un procent de 21, 36% preferă această alternativă deoarece este mai puțin costisitoare. Pentru ca antreprenorii să atragă mai mulți turiști, ca o opțiune, aș propune ca unitățile de cazare să lucreze mai mult la partea de advertising și să propună oferte mai îmbietoare, pentru a avea o afacere cât mai profitabilă.

În concluzie, se poate afirma faptul că majoritatea turiștilor se declară impresionați de frumusețea zonei și a monumentelor, de starea rustică a locurilor și de ospitalitatea localnicilor, nemulțumirile lor venind din cauza stării proaste a drumurilor, curățeniei, existenței grupurilor sanitare neigienice și, totodată, lipsei de informare turistică și calității serviciilor oferite. Necesitatea unui proiect de promovare a devenit tot mai mare în ultimii ani, mai ales că populația din zonă este nevoită să plece în căutarea unui loc de muncă în străinătate din cauza faptului că în țară sunt prea puține oportunități. Dacă un astfel de proiect ar fi implementat și ar avea succes, automat zona ar atrage mai mulți investitori, iar numărul de locuri de muncă ar crește considerabil deoarece turismul ar putea o constitui o sursă importantă pentru realizarea de venituri materiale.

Studiu de caz: Bucovina

Campania de branding Bucovina- Old clothes, young soul

Caracteristicile principale ale regiunii sunt reprezentate de cultură, obiceiuri și îndeletniciri, de ospitalitatea oamenilor, reprezentând o oază de relaxare și de experiențe noi. Turiștii se reconectează cu tradițiile, fapt care generează un sentiment aparte de libertate, de pace spirituală și de întoarcere în timp la tot ce reprezintă folclor autentic.

Din cauza numeroaselor evenimente negative care au afectat zona pe parcursul ultimilor ani-criza economica, migratia in masa, inundatii, defrisari masive- turismul in Bucovina, ca si in alte regiuni ale tarii, a avut de suferit. Efectele globalizarii s-au facut resimtite si aici, aducand atat beneficii cat si dezavantaje zonei, deoarece tehnologiile au atat un rol de informare si promovare, cat si un rol negativ, conducand la degradarea mediului si a culturii traditionale.

Pentru a scoate in relief ceea ce Bucovina are de oferit ca si destinatie turistica, cea mai buna modalitate o reprezinta crearea unui brand care sa vizeze elementul fundamental care ne defineste pe noi ca romani- traditia. Necesitatea acestuia sta tocmai in faptul ca, in Romania apar to mai multe influente occidentale, in timp ce adevaratele valori care ne definesc pe noi, ca popor, sunt uitate.

Planul campaniei

Campania de branding a Bucovinei își propune următoarele etape: identificarea problemelor și soluțiilor prin realizarea auditului de brand, identificarea ideii principale a brandului, elaborarea strategiei de brand printr-un proiect cultural și o posibilă implementare a acesteia.

Reprezentarea mentală a Bucovinei

Turismul reprezintă o problemă extrem de controversată în Bucovina. Pe de-o parte, schimbările politice ce au avut loc în ultimii 10 ani au avut consecințe majore asupra acesteia. Astfel că, dacă un proiect era început de către un partid care se afla la conducere, partidul care venea în urma lui nu mai continua ceea ce începuse precedentul. Pe de altă parte, lipsa locurilor de muncă îi determină pe mulți să plece în străinătate pentru a-și susține familia, concentrându-se pe necesitățile de zi cu zi. Locuitorii sunt conștienți de frumusețea zonei și de avantajele pe care o promovare de excepție le-ar aduce, însă, din păcate, nu au resursele necesare pentru a pune în practică acest lucru. Cei care doresc să facă bani din turism își construiesc diverse unități de cazare, însă multe investiții de acest gen se fac fără studii serioase de piață, fără o analiză amănunțită a cererii și ofertei și fără studii de fezabilitate. De aceea, în Bucovina există zeci de construcții părăsite deoarece micii investitori nu au avut niciun fel de profit, neștiind să-și atragă turiștii.

O altă problemă cu care se confruntă regiunea este infrastructura foarte slab dezvoltată. După cum afirmă și Ciprian Slemco, unul dintre puținii ghizi din România aflați pe lista unei publicații cunoscute la nivel internațional- ”Lonely Planet”,dacă Romania ar avea drumuri de calitate, „Bucovina ar putea reprezenta destinația cea mai frumoasă din România”.

Astfel, am considerat necesară o analiză SWOT, care este menită să scoată în evidență, pe lângă punctele tari/ slabe și oportunitățile și amenințările implementarii unei astfel de campanie de branding, reliefând care sunt problemele, dar și avantajele de la care pleacă.

Fig. 4.1 Analiza SWOT a campaniei de branding Bucovina- Old clothes, young soul

Pentru a afla cum anume este privită Bucovina, atât din interior, cât și din exterior și pentru a înțelege concret care sunt problemele cu care aceasta se confruntă, am realizat o cercetare asupra modului în care locuitorii se raportează la zona de proveniență, dându-le posibilitatea să propună soluții pentru îmbunătățirea imaginii regiunii.

Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 30 de persoane,cu varste cuprinse intre 18 si 40 de ani, atat femei, cat si barbati. Acestea au răspuns la un chestionar cu un continut de 7 întrebări, care a fost distribuit pe diverse rețele de socializare(Facebook,Yahoo Mail, s.a.). În a doua parte a studiului, am urmărit reacțiile pe care le stârnește Bucovina în mediul extern(audit extern), iar 20 de turiști străini, au fost rugați să o asocieze cu un singur cuvânt care le-a rămas în minte atunci când au vizitat regiunea. Aplicarea chestionarelor a fost realizată în perioada 25-30 mai 2014.

Datele obținute în urma aplicării celor două chestionare au fost prelucrate, în vederea evidențierii a ceea ce ar trebui promovat cu adevărat în Bucovina, pentru ca regiunea să se diferențieze de alte zone culturale, atât din țară, cât și din străinătate.

Obiectivul studiului este acela de a analiza reprezentarea mentală a elementelor turistice din Bucovina în cazul a două grupuri diferite de subiecți: în rândul celor care locuiesc în Bucovina și în rândul persoanelor cu naționalitate străină, care au vizitat-o.

Studiu adresat locuitorilor din regiunea Bucovina

După colectarea datelor s-a realizat sistematizarea răspunsurilor date, iar, mai apoi acestea au fost sintetizate în tabele și grafice care cuprind răspunsurile cu cea mai mare frecvență de apariție, având ca scop realizarea unei forme de analiză inteligibilă. Astfel se pot sesiza mai ușor concepțiile comune/diferite ale subiecților.

Primul chestionar este adresat locuitorilor din regiune, fiind compus din următorul set de întrebări:

Ce cuvânt ar descrie cel mai bine regiunea Bucovina?

După cum putem observa din tabel(Anexă tabel + grafic), 43, 33% din respondenți au considerat că termenul care definește cel mai bine regiunea este tradiția. Un procent de 20% consideră că Bucovina înseamnă frumusețe, iar 16, 67% o asociază cu relaxarea. Același procent de 16, 67% consideră regiunea drept fiind un loc binecuvântat. Un singur respondent precizează că datorită diversității ei, Bucovina nu ar putea fi descrisă doar printr-un singur cuvânt.

Care credeți că ar fi punctele tari ale regiunii? Dar punctele slabe?

Deoarece respondenții au dat răspunsuri asemănătoare legate de punctele tari ale zonei, acestea au fost grupate astfel: 40% din respondenți consideră că mănăstirile reprezintă un simbol esențial al zonei, 26, 67% sunt de părere că tradițiile și obiceiurile bine conservate reprezintă un atuu al Bucovinei, iar 16, 67% s-au declarat în favoarea reliefului și a peisajelor. Doar 10% consideră importante monumentele istorice și 3, 33% locurile de relaxare sau ospitalitatea oamenilor. Pentru punctele slabe nu a fost necesar tabel deoarece doar 9 persoane au răspuns la această întrebare. 4 dintre acestea au considerat că Bucovina deține o infrastructură critică, fapt ce dăunează asupra turismului. 3 dintre respondenți sunt de părere că slaba informare a turiștilor reprezintă un aspect negativ, iar 2 dintre respondenți au dat aceleași răspunsuri, adăugând faptul că, în zonă, an de an au loc defrișări masive.(Anexă + grafic)

Înafara mănăstirilor, care sunt recunoscute la nivel internațional, care dintre următoarele simboluri ar putea deveni un brand de regiune?

La această întrebare, cei care au completat chestionarul au avut posibilitatea de a bifa mai multe opțiuni, astfel că: un procent de 89, 66% îl dețin tradițiile și obiceiurile, 79,31% traseele montane, 62, 07% portul popular bucovinean, 58, 62% arta culinară cu specific bucovinean, 55, 17% dansurile și muzica populară, respectiv meșteșugurile și îndeletnicirile și doar o singură persoană consideră că mocănița ar putea constitui un brand.(Anexă+ grafic)

Cum ați participa dumneavoastră, în calitate de locuitor, la promovarea regiunii pe plan național/internațional?

37, 67 % din respondenți preferă să nu se implice în niciun fel în promovarea regiunii, în timp ce restul, de 62, 33% s-ar implica sau o fac deja prin distribuirea de imagini care au legatură cu Bucovina pe rețelele de socializare, prin diverse campanii de informare sau prin implicarea în diverse acțiuni de promovare a regiunii.

Enumerați avantajele pe care le-ar putea aduce inventarea unui nou brand asupra regiunii Bucovina.

Printre principalele avantaje pe care le-ar putea aduce inventarea unui brand, se numără atragerea de investiții, crearea de noi locuri de muncă și, în concomitent, îmbunătățirea economiei și a unor obiective turistice importante și refacerea infrastructurii, conform răspunsurilor date. Doar 20% dintre respondenți au afirmat că inventarea unui nou brand asupra regiunii nu ar aduce prea multe beneficii, unii dintre aceștia considerând că dacă pentru toate punctele slabe pe care le-au enumerat la întrebarea cu numărul 2 s-ar găsi soluții, acest lucru ar crește automat și numărul de turiști. În felul acesta, nimeni și nimic nu poate face o mai bună reclamă decât un turist mulțumit.

Credeți că inventarea unui brand puternic al Bucovinei ar schimba imaginea țării noastre?

La această întrebare, un procent de 63, 33% s-au declarat în favoarea inventării unui brand al regiunii, în timp ce 23, 33% au fost de părere că un brand nu ese necesar pentru îmbunătățirea imaginii țării. Doar 13, 33% dintre respondenți s-au arătat destul de sceptici cu privire la inventarea unui brand, afirmând că nu se pot pronunța dacă acest lucru ar aduce beneficii în plan regional sau național.(Anexă+grafic)

Cum vă imaginați Bucovina peste 10 ani?

73, 33% dintre respondenți au speranța unui viitor mai bun pentru Bucovina, în timp ce 26, 67% consideră că în 10 ani nu se va schimba nimic, dimpotrivă, unii cred că starea actuală se va înrăutăți. (Anexă+grafic)

Studiu adresat turiștilor străini care au vizitat Bucovina

Conform chestionarului realizat pe un eșantion de 20 de persoane, 40% dintre subiecții străini asociază Bucovina cu ținutul mănăstirilor, în timp ce 35% consideră că Bucovina înseamnă tradiție. 20% s-au declarat încântați de generozitatea oamenilor și consideră că Bucovina înseamnă ospitalitate. Restul de 5% asociază regiunea cu un brand deja cunoscut la nivel mondial, și-anume Dracula deoarece la confluența dintre Bucovina și Transilvania, la Pasul Tihuța(37 km de Vatra Dornei) se află Castelul lui Dracula. Zona în care se află reprezintă un atuu și de aceea nu trece neobservat de turiștii care trec anual prin zonă. Este de înțeles de ce o parte din subiecți au o perspectivă relativ îngustă asupra întregii culturi românești, dat fiind faptul că marea majoritate au avut un sejur de câteva zile in Bucovina și nu au petrecut foarte mult timp pentru a cunoaște mai bine regiunea.

Numărul subiecților a fost mai mic decât mi-am propus deoarece puțini s-au arătat interesați să participe la acest studiu.(Anexă+grafic)

Concluzii cercetare socială

Prin studiul de față, am urmărit identificarea nemulțumirilor locuitorilor din zona Bucovinei și, totodată identificarea aspectelor pozitive ale zonei în materie de turism. În a doua parte, am urmărit reacțiile și asocierile pe care turiștii străini le fac atunci când este vorba despre Bucovina.

Majoritatea localnicilor sunt conștienți de frumusețea zonei și a monumentelor și de starea rustică a locurilor, dar nemulțumirile lor sunt în legătură cu starea proastă a drumurilor, curățenie, lipsa informării turistice și calitatea serviciilor. Un procent destul de mare(43, 33%) asociază Bucovina cu tradiția în timp ce străinii, în procent de 40% o asociază cu mănăstirile. De asemenea, întrebați dacă un brand puternic ar schimba ceva atât în regiune, cât și în țară, 73% din respondenți au dat un răspuns pozitiv.

Prin urmare, analizând în detaliu informațiile colectate, atât de la locuitorii Bucovinei, cât și de la turiștii străini, putem afirma că ipoteza cercetării se confirmă. Problemele identificate de locuitori sunt relativ aceleași pe care le-am precizat și înainte de a realiza cercetarea. De asemenea, respondenții au confirmat că imaginea Bucovinei este încă una pozitivă, aceștia punând accent pe elementele tradiționale ale zonei care conferă unicitate și un caracter distinct față de alte zone din România. Astfel, necesitatea îmbunătățirii potențialului turistic al regiunii este confirmată de cele două categorii de subiecți.

Propunerea de brand

Ideea principală a brandului este aceea de a contribui la promovarea tradițiilor românești din zona Bucovinei pe plan național și, dacă este posibil, pe plan internațional, obiectivul general fiind acela de a crește gradul de implicare al locuitorilor din regiune și de a face cunoscute în acest fel valorile tradiționale românești.

Strategia de brand

Justificarea campaniei

Nepromovarea tradițiilor românești are ca efect degradarea valorilor noastre specifice ca popor, de aceea locuitorii din zona Bucovinei, ca beneficiari primari, dar nu numai ei, ci toți cetățenii români, trebuie să acționăm și să împiedicăm exclusivitatea culturii Occidentale care tinde să se infiltreze tot mai mult în viețile tinerilor, în special, motiv pentru care rezolvarea acestei probleme reprezintă o urgență. Zona aleasă nu este una aleatorie; Bucovina este o zonă în care specificul național încă este viu, oamenii au un cult al respectării tradițiilor încă puternic, mediul natural s-a păstrat, poate, cel mai intact, împreună cu priveliștile sale, motiv pentru care există și turiști care pot interacționa cu activitățile desfășurate în cadrul proiectului, asigurând astfel un mai mare impact la nivel național și, eventual, la nivel internațional.

Odată cu demararea proiectului și a activităților se pot deschide noi oportunități spre viitoare locuri de muncă. De asemenea, se urmărește o creștere a interesului față de tradițiile regionale și, mai târziu, naționale, cu accentul,pus, în principal, pe populația tânără. Campania oferă accesibilitate la informații care privesc aspectele tradiționale, informații până atunci uitate. De asemenea, prin diverse activități de promovare, se urmărește atragerea un număr cât mai mare de turiști, deschizând uși spre parteneriate interregionale, pentru proiecte viitoare asemănătoare, fapt ce ar aduce un aport economic la nivel regional.

Valori cheie

Valorile cheie ale regiunii se definesc prin unicitate, spiritualitate și simplitate.

Grupul țintă

Grupul țintă la care se adresează campania vizează în principal turiștii, însă ar putea să existe un grup țintă indirect, reprezentat de către cei care locuiesc în Bucovina, care ar putea beneficia direct în urma implementării cu success a campaniei de branding.

Strategia de promovare media

O dată stablit brandul, se propun o serie de acțiuni cu rolul de a mediatiza campania, atât în spațiul on-line, cât și prin intermediul publicității out-door:

spot publicitar despre tradițiile și îndeletnicirile regiunii Bucovina;

crearea unui site destinat prezentării campaniei de brand;

crearea unei pagini suport adiacente pe rețeaua de socializare Facebook;

realizarea unei broșuri care să prezinte, pe scurt, valorile tradiționale ale Bucovinei.

Slogan și logo

Sloganul ”Old clothes, young soul” face trimitere la faptul că tradițiile reprezintă moștenirea noastră culturală care continuă să fie transmisă din generație în generație. Ele reprezintă un fel de îmbrăcăminte a sufletului, a identității noastre ca români, care vin să reînvie valorile care ar trebui să conteze într-o societate: unitatea, diversitatea și solidaritatea națională. Antiteza termenilor ”old”, repectiv ”young” este utilizat pentru a accentua ideea de la care pleacă campania: vechiul reprezintă tradițiile, care sunt privite dintr-o nouă paradigmă, prin intermediul procesului de branding. Prin transmiterea acestora de la o generație la alta, „sufletul” regiunii Bucovina va rămâne veșnic tânăr, zona reprezentând o destinație în care turistul se redescoperă, experimentând obiceiurile sttrăvechi, cu o deosebită încărcătură istorică și emoțională.

Logo-ul realizat înfățișează două obiecte tradiționale din lut care păstrează motivele care se regăsesc pe majoritatea elementelor-simbol ale Bucovinei: ouă încondeiate, sculpturi din lemn, elemente ale portului popular, ștergare și multe altele. Simbolurile utilizate trimit, pe de-o parte, la moștenirea culturală a zonei care se perpetuează în cele mai bune condiții și pe de alta, înfățișează arta și măiestria comunității bucovinene.

În legătură cu culorile logo-ului, am utilizat efectul „Sepia” pentru a inspira atmosfera de antic, iar pentru accentuarea motivelor populare am ales să folosesc culorile de bază ale acestora, pentru a le reda autenticitatea și, totodată, pentru a le scoate în evidență.(Anexă)

Obiective

Obiectivele principale ale campaniei de branding vizează în primul rând creșterea numărului de turiști din zona Bucovinei, apoi creșterea gradului de informare al persoanelor interesate de această zonă și nu în ultimul rând, creșterea gradului de implicare al locuitorilor regiunii în promovarea tradițiilor din zonă.

Implementarea strategiei

Pentru realizarea campaniei, s-au avut în vedere o serie de acțiuni destinate promovării valorilor tradiționale din zona Bucovina. Durata derularii activitatilor campaniei de branding este următoarea:

a. Data de începere a proiectului: 1 ianuarie 2015

b. Data de finalizare a proiectului:2 ianuarie 2016

Activități propuse:

1. Workshop-uri informative( Durata- 2 luni: 01.02.2015-01.03.2015;)

– workshop-urile au ca scop informarea vizitatorilor interesați asupra contextului istoric al regiunii Bucovina, prin tradițiile și meșteșugurile moștenite de-a lungul timpului și, totodată, la obiectivele turistice specifice zonei.

2. Târg cu produse tradiționale de Crăciun (Durata- 1 lună, două săptămâni pe an, înainte de Crăciun: 13.12.2015-26.12.2015) și de Paște(Durata- 1 lună, două săptămâni pe an, înainte de Paște: 07.04.2015-20.04.2015). Ca subactivitate pentru târgul de Crăciun propun plimbările cu sănii trase de cai, iar pentru târgul de Crăciun un workshop de încondeiere a ouălor.

– târgul de Crăciun are rolul de a promova unicitatea produselor tradiționale bucovinene, de la bucătăria cu specific tradițional, până la obiecte artizanale confecționate de localnici. Turiștii se pot aventura în drumeții și pot admira peisajele de basm ale zonei, prin plimbările cu sănii trase de cai;

– precum târgul de Crăciun, cel de Paște își propune să promoveze aceleași elemente tradiționale, în plus, cei interesați având posibilitatea de a participa la un workshop care are ca temă un obicei stăvechi în tradiția românească- încondeierea ouălor.

3. Expoziție de costume populare tradiționale (Durata-1 lună: 1.05. 2015- 1.06.2015)

– expoziția de costume populare este menită să evidențieze talentul pentru frumos al locuitorilor din zona Bucovinei, reflectându-se priceperea și rafinamentul acestora în confecționarea pieselor de îmbrăcăminte.

4. Expoziție de obiecte meșteșugărești (Durata-1 lună: 1.03.2015- 1.04.2015)

– expoziția își propune să dezvăluie creații artistice populare bucovinene, moștenite din generație în generație, care contribuie la conservarea și autenticitatea meșteșugurilor care ne definesc pe noi ca națiune.

5. Organizarea unui concurs de cultură tradițională ( Durata-1 lună;01.04-30.04.2016)

– concursul are scop verificarea cunoștințelor celor interesați de cultura specifică zonei, printr-o serie de întrebări legate de tradiții, dialect, port, meșteșuguri, atracții turistice ale zonei ș.a. Premiile constau în obiecte tradiționale de decor, confecționate manual.

6. Workshop pentru olărit ( Durata- 2 săptămâni: 01.09.2015-30.09.2015)

– rolul workshop-ului este de a reînvia acest meșteșug al olăritului, o artă care este din ce în ce mai rar practicată în România. Cei interesați vor avea posibilitatea de a urmări etapele creării unui vas din lut, punând mai apoi în practică ceea ce au învățat și ajutând, astfel la conservarea artei tradiționale românești.

7. Cursuri de gătit mâncăruri tradiționale (Durata-1 lună:1.08-31.08.2015)

– fiind recunoscută ca una dintre zonele cu cele mai bune mâncăruri românești, cursurile au rolul de a introduce persoanele interesate în tainele bucătăriei tradiționale bucovinene

8.Organizarea unui festival de muzică populară și elemente folclorice, intitulat „Cântă cucu-n Bucovina” (Durata- 1 lună: 1.06-30.06.2015)

– rolul festivalului este acela de a promova artiști din zonă și totodată, de a consacra dansuri sau tradiții păstrate din străbuni. Astfel, obiceiuri precum cele de Anul Nou sau cele de nuntă vor fi puse în scenă pentru a reda autenticitatea și buna conservare a acestora de-a lungul timpului.

Impactul campaniei de branding pe termen mediu și lung

Acest proiect are ca scop dezvoltarea responsabilității față de moștenirea culturală, a comunității regionale și promovarea elementelor tradiționale pe plan național.

Implementarea acestuia ar conduce la valorificarea patrimoniului cultural al Bucovinei prin introducerea lui printre punctele de referință pentru dezvoltarea socioeconomică pe termen lung, creșterea interesului în rândul turiștilor față de valorile tradiției, contribuind la conservarea creativă a acesteia (organizarea de expoziții, organizarea de evenimente care au ca temă afirmarea tradițiilor bucovinene, cursuri și workshop-uri pe diverse teme folclorice etc.). De asemenea, ar putea contribui la consolidarea sentimentului de apartenență la comunitatea locală, prin crearea unui voluntariat în rândurile cetățenilor.

Derularea cu succes a proiectului și beneficiile aduse de el regiunii Bucovina vor conduce la atragerea investitorilor în dezvoltarea campaniei(de ex. crearea de magazine în care să se comercializeze obiectele realizate de mesteșugari) și, automat, o dată cu acești investitori, vor apărea locuri de muncă noi pentru locuitorii zonei.

CONCLUZII

Pe parcursul lucrării am analizat diverse aspecte ale turismului în Bucovina, pornind de la ideea creării unui brand care să aducă în prim-plan moștenirea culturală a regiunii. Ipoteza de la care am plecat în elaborarea cercetării constă în faptul că România are un potențial turistic impresionant, însă o promovare bună a țării ar trebui să se desfășoare în mai multe etape. De-a lungul timpului, s-au propus tot felul de campanii de branding de țară care, din păcate, nu au avut prea mult succes, deși s-au investit sume mari pentru implementarea lor. De aceea, consider că cea mai bună soluție prin care o țară și-ar constitui o imagine pozitivă în exterior ar fi aceea de se raporta la un anumit simbol specific unui oraș, unei regiuni sau chiar a unei personalități marcante.

Fiecare regiune din țară are ceva autentic de oferit, un element unic prin care se diferențiază de restul. Eu și nu numai, după cum atestă și cercetarea socială adresată locuitorilor, am considerat că specificul Bucovinei îl reprezintă tradițiile deoarece acestea sunt aparte față de alte zone ale țării, prin simplul fapt că se îmbină cu alte culturi sub care regiunea a fost sub stăpânire, de-a lungul vremii. De asemenea, ceea ce mi se pare admirabil este faptul că oamenii păstrează cu sfințenie toate aceste obiceiuri, de la cel mai în vârstă, până la cel mai mic.

Așadar, propunerea mea de campanie de brand de regiune poate constitui doar un început pentru crearea unor astfel de campanii în fiecare zonă a României, care să conducă, pe viitor, la o promovare a întregii țări.

BIBLIOGRAFIE

Corpus de text

*** Românii din Bucovina, Cernăuți, 1906.

AITCHISON, Jim, Inovație în advertising, București, Brandbuilders, 2006

ANHOLT, Simon, Why brand? Some practical considerations for nation branding, Place Branding, vol.2, nr.3

BĂNĂȚEANU, Tancred , Portul popular românesc, Ed. Didactică și pedagogică, București 1965

BĂNĂȚEANU,Tancred, Arta populară din nordul Transilvaniei, București 1969

BUCUR, Corneliu, Meșteșugul olăritului ilustrat în Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, Cibinium 1967-1968

CHOUDHURY K., Pran, Successfull Branding, Universities Press, India, 2001

CIUBOTARU, Silvia Nunta în Moldova – cercetare monografică, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2000

CORDELL, Victor, Effects of consumer Preferences for Foreign Sourced Products, Journal of International Bussiness Studies, Palgrave Macmillan Journals, Houston, 1991

CRĂCIUN, Alexandra, Branding pentru numărătorii de stele, București, Ars Docendi, 2010

DAN, Dimitrie Comuna Streaja și locuitorii ei, Cernauți 1897, p. 16

DOLEA, Alina , Adriana Țăruș, „Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară”, Ed. Curtea Veche, București, 2009

ELLIOT, H. Richard, Cross-cultural and critical perspectives on brands, Routledge, London, 2009

FAN, Ying, Branding the nation: What is being branded?, Journal of Vacation Marketing, 12, 2006

FLORESCU, B., Florea, Ceramica neagră lustruită de la Marginea, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1958,

FOCȘA, Marcela, Scoarțe românești, București 1970,

GASSAUER,Rudolf, Teracote sucevene, Buletinul comisiunii monumentelor istorice, XXXVIII ( 1935), fasc. 86, (extras 1938)

GERTNER, David, KOTLER, Philip, How can a place correct a negative image?, Palgrave Macmillan Journals, NY, 2004

GHINOIU, Ion Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, București, 2002, p.32

HARVEY, David, The Condition of Postmodernity: An Enquiry into the Origins of Cultural Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989

JUCAN, Grațian, Bucovina. Articole și eseuri, Editura Biblioteca Bucovina „I.G. Sbiera”, Suceava , 1999

KAPFERER, Jean Noel, Strategic brand management, Kogan Page, Great Britain, 1997

MAIER, Radu Octavian, Meșteșuguri țărănești tradiționale în spațiul românesc, Editura Etnologică, București, 2009

McEWEN, J. William, Forța brandului, București, ALLFA, 2008

MINCIU, Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2001

MOISIL,Iuliu, Arta decorativă în ceramica românească, București 1931, p. 25-29 .

NICOLA, Mihaela, Dan Petre, Publicitate și reclamă, WordPress, București, 2001

NICOLAESCU, Luminița, Imaginea României sub lupă! Branding si rebranding de țară, Editura ASE, București, 2009

NISTOR, Ion , Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, București, 1991

OLINS, Wally, Despre Brand, Editura Comunicare.ro, București, 2006

OLTEANU, Ștefan, Constantin Șerban, Meșteșugurile din Țara Românească și Moldova în Evul Mediu, București, 1969

PAMFILE, Tudor, Mihai Lupescu,Cromatica poporului român, București , 1914, p. 187

PAPADOPULUS, Nikolaus, Place Branding: Evolution, meaning and implication, Place Branding, vol. 1, no.1, 2004

POP, Maxim, Obiceiuri tradiționale românești, București, Editura Institutul etnologic și dialectologic, 1976,

POP, Mihai Rodica Zâne,Obiceiuri tradiționale românești, Editura Univers, București, 1999, pp. 16-17

PRINGLE, Hamish, Peter Field, Strategii pentru brandingul de succes, Iași, Polirom, 2011

RITCHIE, J.R.B&J.B.R.., The Branding of Tourism destination. Past Achievements and Future Challenges, Proceedings of the 1998 Annual Congress ,of the International Association of Scientific Experts in Tourism

RITZER, George, Globalizarea nimicului, București, Humanitas, 2010

SBIERA, G. Ion, Hurmuzachi, Enciclopedia Română, tomul II, Sibiu 1900

STĂNICIOIU, Aurelia Felicia, Ion Pârgaru,, Mihai Mazilu, Brandul destinației – câteva repere conceptual-metodologice în marketingul destinației, Eșelnița, Drobeta Turnu Severin, Editura Universitaria, Craiova, 2009

Tancred Bănățeanu , FORMAGIU, Hedviga, Probleme privind studiul croiurilor cămășilor populare românești, Revista Muzeelor, 1968,nr. 5, p. 9

VAN GELDER, Sicco, Global Brand Strategy: Unlocking Brand Potential Across Countries, Cultures & Markets, Kogan Page Limited, Londra, 2003

Bibliografie critic și teoretică

B.1 Dicționare și enciclopedii

***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, ediția a II-a 1998

B.2 Broșuri

***Breviarul turistic al județului Suceava în perioada 2009-2013, realizat de Direcția Județeană de Statistică, Suceava, Ediția 2014

*** Drumul lemnului în Bucovina, broșură realizată în parteneriat cu Unitatea Administrativ teritorială Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Județean Suceava, martie 2012

Turism activ în Bucovina, broșură realizată de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, Suceava, pp. 4-17

B.3 Surse Web

*** Bucovina, o altfel de vacanță, broșură realizată de Asociația pentru Turism Bucovina, p.40, consultată la data de 19 mai, 2014, URL: <http://www.bucovinaturism.ro/aptb_brosura_web.pdf>

*** „Forme de turism în Bucovina”, Salut Bucovina, consultat la 1 mai, 2014, URL: <http://www.salutbucovina.ro/bucovina/forme-de-turism>

***, „Căpșunarii, cei mai buni promoteri ai turismului din Bucovina”, Income magazine, actualizat la data de 8 septembrie 2008, consultat la data de 1 iunie 2014, URL: <http://incomemagazine.ro/articles/capsunarii-cei-mai-buni-promoteri-ai-turismului-din-bucovina>

***, „Evenimente, festivaluri, sărbători”, În Bucovina.ro, consultat la data de 23 mai, 2014, URL:< http://www.inbucovina.ro/evenimente/festivaluri-sarbători/>

***, Obiceiuri de Crăciun în Bucovina, ultima actualizare la data de 11 Aprilie 2014, consultat la data 17 mai, 2014, URL:< http://www.crestinortodox.ro/craciun/obiceiuri-craciun/obiceiuri-craciun-bucovina-68399.html>

***, Obiceiuri de Sfintele Paști, ultima actualizare la data de 11 aprilie, 2014, consultat la data de 19 mai, 2014, URL:< http://www.crestinortodox.ro/paste/>

BATES, Collin , What is brand?, consultat la data de 3 martie 2014, URL: <http://www.sideroad.com/Branding/what_is_brand.html>

BRYMER, Charles, Branding a Country, Creating and managing brand value, 2003, consultat la data de 23 aprilie, 2014, URL: <http://www.brandchannel.com/images/papers/country_branding.pdf>

DINNIE, Keith, Place Branding: Overview of an emerging literature, Place Branding, vol. 1, nr.1, 2004, pp.106-110, consultat la data de 18 aprilie 2014, URL <http://www.palgravejournals.com/pb/journal/v1/n1/pdf/5990010a.pdf>

ĐORĐEVIĆ, Bojan, Corporate strategic branding: how country and corporate brands come together, publicat în revista Communications at Faculty of Management Zaječar, Megatrend University Belgrade, p. 65, preluat la data de 3 martie 2014 de la http://www.doiserbia.nb.rs/img/doi/0013-3264/2008/0013-32640877059D.pdf

GILMORE, Fiona, A country- can it be repositionated? Spain- the success story of a country branding, articol revizuit la data de 5 dec., 2001, pp.286-289, consultat la 29 aprilie 2014, URL: <http://placebrandingofpublicspace.files.wordpress.com/2013/01/a-country-spain_gilmore.pdf>

JULA, Nicolae, V. Mănăstireanu, Tradiții și obiceiuri românești: Anul Nou în Moldova și Bucovina , Editura pentru Literatură, București,1968, p. 31

PAMFILE, Tudor, Sărbătorile la români, ediție îngrijită de Iordan Datcu, editura Saeculum I.O., 1997, pp.64-67

PHILLIPS, Cindy, What Are Types of Branding?, articol publicat la data de 9.10. 2007 în Chron. Demand Media, consultat la data de 6 martie 2014, URL <http://smallbusiness.chron.com/types-branding-26053.html>

PONCEA, Traian Valentin, „Bucovina istorică. Evoluție geopolitică și demografică”, Victor Roncea Blog, ultima editare la 8 martie 2010, consultat la data de 26 aprilie, 2014, URL: < http://roncea.ro/2010/03/08/bucovina-istorica-evolutie-geopolitica-si-demografica-studiu-prof-dr-traian-valentin-poncea/>

ROȘCA Neculai , „Infrastructura turistică a Bucovinei, scoasă la mezat de bănci”, Obiectiv de Suceava, ultima actualizare la data de 29 septembrie, 2014, consultat la data 24 mai, 2014, URL: <http://www.obiectivdesuceava.ro/local/infrastructura-turistica-a-bucovinei-scoasa-la-mezat-de-banci/>

SABOU, Cornel, „Istoria României. Întemeierea Moldovei”, Istoria României, ultima editare la data de 24 noiembrie 2012, consultat la data de 25 aprilie, 2014, URL:

Strategia de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava, proiect realizat de către Instituția Prefectului- Județul Suceava, decembrie 2005, consultat la data de 19 mai, 2014, URL:<http://tourisminbucovina.ro/studii/strategie_turism_completa.pdf>

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Corpus de text

*** Românii din Bucovina, Cernăuți, 1906.

AITCHISON, Jim, Inovație în advertising, București, Brandbuilders, 2006

ANHOLT, Simon, Why brand? Some practical considerations for nation branding, Place Branding, vol.2, nr.3

BĂNĂȚEANU, Tancred , Portul popular românesc, Ed. Didactică și pedagogică, București 1965

BĂNĂȚEANU,Tancred, Arta populară din nordul Transilvaniei, București 1969

BUCUR, Corneliu, Meșteșugul olăritului ilustrat în Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, Cibinium 1967-1968

CHOUDHURY K., Pran, Successfull Branding, Universities Press, India, 2001

CIUBOTARU, Silvia Nunta în Moldova – cercetare monografică, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2000

CORDELL, Victor, Effects of consumer Preferences for Foreign Sourced Products, Journal of International Bussiness Studies, Palgrave Macmillan Journals, Houston, 1991

CRĂCIUN, Alexandra, Branding pentru numărătorii de stele, București, Ars Docendi, 2010

DAN, Dimitrie Comuna Streaja și locuitorii ei, Cernauți 1897, p. 16

DOLEA, Alina , Adriana Țăruș, „Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară”, Ed. Curtea Veche, București, 2009

ELLIOT, H. Richard, Cross-cultural and critical perspectives on brands, Routledge, London, 2009

FAN, Ying, Branding the nation: What is being branded?, Journal of Vacation Marketing, 12, 2006

FLORESCU, B., Florea, Ceramica neagră lustruită de la Marginea, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1958,

FOCȘA, Marcela, Scoarțe românești, București 1970,

GASSAUER,Rudolf, Teracote sucevene, Buletinul comisiunii monumentelor istorice, XXXVIII ( 1935), fasc. 86, (extras 1938)

GERTNER, David, KOTLER, Philip, How can a place correct a negative image?, Palgrave Macmillan Journals, NY, 2004

GHINOIU, Ion Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, București, 2002, p.32

HARVEY, David, The Condition of Postmodernity: An Enquiry into the Origins of Cultural Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989

JUCAN, Grațian, Bucovina. Articole și eseuri, Editura Biblioteca Bucovina „I.G. Sbiera”, Suceava , 1999

KAPFERER, Jean Noel, Strategic brand management, Kogan Page, Great Britain, 1997

MAIER, Radu Octavian, Meșteșuguri țărănești tradiționale în spațiul românesc, Editura Etnologică, București, 2009

McEWEN, J. William, Forța brandului, București, ALLFA, 2008

MINCIU, Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2001

MOISIL,Iuliu, Arta decorativă în ceramica românească, București 1931, p. 25-29 .

NICOLA, Mihaela, Dan Petre, Publicitate și reclamă, WordPress, București, 2001

NICOLAESCU, Luminița, Imaginea României sub lupă! Branding si rebranding de țară, Editura ASE, București, 2009

NISTOR, Ion , Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, București, 1991

OLINS, Wally, Despre Brand, Editura Comunicare.ro, București, 2006

OLTEANU, Ștefan, Constantin Șerban, Meșteșugurile din Țara Românească și Moldova în Evul Mediu, București, 1969

PAMFILE, Tudor, Mihai Lupescu,Cromatica poporului român, București , 1914, p. 187

PAPADOPULUS, Nikolaus, Place Branding: Evolution, meaning and implication, Place Branding, vol. 1, no.1, 2004

POP, Maxim, Obiceiuri tradiționale românești, București, Editura Institutul etnologic și dialectologic, 1976,

POP, Mihai Rodica Zâne,Obiceiuri tradiționale românești, Editura Univers, București, 1999, pp. 16-17

PRINGLE, Hamish, Peter Field, Strategii pentru brandingul de succes, Iași, Polirom, 2011

RITCHIE, J.R.B&J.B.R.., The Branding of Tourism destination. Past Achievements and Future Challenges, Proceedings of the 1998 Annual Congress ,of the International Association of Scientific Experts in Tourism

RITZER, George, Globalizarea nimicului, București, Humanitas, 2010

SBIERA, G. Ion, Hurmuzachi, Enciclopedia Română, tomul II, Sibiu 1900

STĂNICIOIU, Aurelia Felicia, Ion Pârgaru,, Mihai Mazilu, Brandul destinației – câteva repere conceptual-metodologice în marketingul destinației, Eșelnița, Drobeta Turnu Severin, Editura Universitaria, Craiova, 2009

Tancred Bănățeanu , FORMAGIU, Hedviga, Probleme privind studiul croiurilor cămășilor populare românești, Revista Muzeelor, 1968,nr. 5, p. 9

VAN GELDER, Sicco, Global Brand Strategy: Unlocking Brand Potential Across Countries, Cultures & Markets, Kogan Page Limited, Londra, 2003

Bibliografie critic și teoretică

B.1 Dicționare și enciclopedii

***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, ediția a II-a 1998

B.2 Broșuri

***Breviarul turistic al județului Suceava în perioada 2009-2013, realizat de Direcția Județeană de Statistică, Suceava, Ediția 2014

*** Drumul lemnului în Bucovina, broșură realizată în parteneriat cu Unitatea Administrativ teritorială Câmpulung Moldovenesc și Consiliul Județean Suceava, martie 2012

Turism activ în Bucovina, broșură realizată de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, Suceava, pp. 4-17

B.3 Surse Web

*** Bucovina, o altfel de vacanță, broșură realizată de Asociația pentru Turism Bucovina, p.40, consultată la data de 19 mai, 2014, URL: <http://www.bucovinaturism.ro/aptb_brosura_web.pdf>

*** „Forme de turism în Bucovina”, Salut Bucovina, consultat la 1 mai, 2014, URL: <http://www.salutbucovina.ro/bucovina/forme-de-turism>

***, „Căpșunarii, cei mai buni promoteri ai turismului din Bucovina”, Income magazine, actualizat la data de 8 septembrie 2008, consultat la data de 1 iunie 2014, URL: <http://incomemagazine.ro/articles/capsunarii-cei-mai-buni-promoteri-ai-turismului-din-bucovina>

***, „Evenimente, festivaluri, sărbători”, În Bucovina.ro, consultat la data de 23 mai, 2014, URL:< http://www.inbucovina.ro/evenimente/festivaluri-sarbători/>

***, Obiceiuri de Crăciun în Bucovina, ultima actualizare la data de 11 Aprilie 2014, consultat la data 17 mai, 2014, URL:< http://www.crestinortodox.ro/craciun/obiceiuri-craciun/obiceiuri-craciun-bucovina-68399.html>

***, Obiceiuri de Sfintele Paști, ultima actualizare la data de 11 aprilie, 2014, consultat la data de 19 mai, 2014, URL:< http://www.crestinortodox.ro/paste/>

BATES, Collin , What is brand?, consultat la data de 3 martie 2014, URL: <http://www.sideroad.com/Branding/what_is_brand.html>

BRYMER, Charles, Branding a Country, Creating and managing brand value, 2003, consultat la data de 23 aprilie, 2014, URL: <http://www.brandchannel.com/images/papers/country_branding.pdf>

DINNIE, Keith, Place Branding: Overview of an emerging literature, Place Branding, vol. 1, nr.1, 2004, pp.106-110, consultat la data de 18 aprilie 2014, URL <http://www.palgravejournals.com/pb/journal/v1/n1/pdf/5990010a.pdf>

ĐORĐEVIĆ, Bojan, Corporate strategic branding: how country and corporate brands come together, publicat în revista Communications at Faculty of Management Zaječar, Megatrend University Belgrade, p. 65, preluat la data de 3 martie 2014 de la http://www.doiserbia.nb.rs/img/doi/0013-3264/2008/0013-32640877059D.pdf

GILMORE, Fiona, A country- can it be repositionated? Spain- the success story of a country branding, articol revizuit la data de 5 dec., 2001, pp.286-289, consultat la 29 aprilie 2014, URL: <http://placebrandingofpublicspace.files.wordpress.com/2013/01/a-country-spain_gilmore.pdf>

JULA, Nicolae, V. Mănăstireanu, Tradiții și obiceiuri românești: Anul Nou în Moldova și Bucovina , Editura pentru Literatură, București,1968, p. 31

PAMFILE, Tudor, Sărbătorile la români, ediție îngrijită de Iordan Datcu, editura Saeculum I.O., 1997, pp.64-67

PHILLIPS, Cindy, What Are Types of Branding?, articol publicat la data de 9.10. 2007 în Chron. Demand Media, consultat la data de 6 martie 2014, URL <http://smallbusiness.chron.com/types-branding-26053.html>

PONCEA, Traian Valentin, „Bucovina istorică. Evoluție geopolitică și demografică”, Victor Roncea Blog, ultima editare la 8 martie 2010, consultat la data de 26 aprilie, 2014, URL: < http://roncea.ro/2010/03/08/bucovina-istorica-evolutie-geopolitica-si-demografica-studiu-prof-dr-traian-valentin-poncea/>

ROȘCA Neculai , „Infrastructura turistică a Bucovinei, scoasă la mezat de bănci”, Obiectiv de Suceava, ultima actualizare la data de 29 septembrie, 2014, consultat la data 24 mai, 2014, URL: <http://www.obiectivdesuceava.ro/local/infrastructura-turistica-a-bucovinei-scoasa-la-mezat-de-banci/>

SABOU, Cornel, „Istoria României. Întemeierea Moldovei”, Istoria României, ultima editare la data de 24 noiembrie 2012, consultat la data de 25 aprilie, 2014, URL:

Strategia de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava, proiect realizat de către Instituția Prefectului- Județul Suceava, decembrie 2005, consultat la data de 19 mai, 2014, URL:<http://tourisminbucovina.ro/studii/strategie_turism_completa.pdf>

ANEXE