Prezenta Nato In Bosnia Si Hertegovina (sfor)

Iugoslavia a reprezentat o problemă încă de la formarea sa inițială în urma Primei Conflagrații Mondiale (1918) datorită mozaicului etnic din care era constituită populația sa. Fiind organizată sub forma unei federații multi-etnice, această țară nu a prezentat niciodată stabilitate politică, existând tot timpul șanse mari să izbucnească un conflict intern.

Războiul din Bosnia și Herțegovina s-a datorat situației politice instabile în care se regăsea Iugoslavia la începutul anilor ’90. În luna februarie a anului 1992, în urma unui referendum, o parte din populația bosnică (64%) a decis independența țării, acest act fiind recunoscut de către Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii, dar respins și denunțat de către sârbi, care au recurs la măsuri militare de protest.

Statul Bosnia și Herțegovina și-a declarat independența la 6 martie 1992, fapt ce a condus o lună mai târziu la izbucnirea războiului sârbilor împotriva ei. Armata iugoslavă a luptat împreună cu armata Republicii Srpska împotriva forțelor militare ale guvernului bosniac. La data de 14 decembrie 1995, a fost încheiat Acordul Cadru General de Pace în Bosnia și Herțegovina, cunoscut sub numele de Acordul de la Dayton, care avea menirea de a pune capăt războiului.

Conform acestui acord, în regiune urma să funcționeze misiunea IFOR, care avea rolul de a supraveghea implementarea aspectelor militare ale acordului de pace de la Dayton. De asemenea, IFOR urmărea separarea forțelor armate ale Bosniei de cele ale Republicii Srpska prin demarcarea teritorială și etnică a celor două regiuni, precum și prin dezarmare. Această misiune s-a desfășurat între 20 decembrie 1995 și 20 decembrie 1996. Cu alte cuvinte, misiunea IFOR era de a implementa pacea.

La 21 decembrie 1996, misiunea SFOR (Forța de stabilizare) a preluat rolul IFOR, diferența dintre cele două constând în faptul că prin SFOR se dorea stabilizarea păcii, ci nu implementarea ei. Conform site-ului oficial al misiunii, SFOR avea scopul de a menține un mediu sigur și securizat în Bosnia și Herțegovina. De asemenea, trebuia să oprească ostilitățile și să contribuie la un mediu securizat prin asigurarea unei prezențe militare continue în zona AOR și să consolideze pacea în regiune fără a mai fi nevoie de forțe ale NATO în această țară. SFOR trebuia să se asigure că toate părțile aderau la cerințele militare ale GFAP pe o bază susținută, toate părțile se angajau să continue negocierile ca modalitate de rezolvare a problemelor politice și militare și că structurile civile existente erau suficient de mature pentru a-și asuma responsabilitatea de a continua monitorizarea împreună cu GFAP. Au fost stabilite condiții pentru continuarea în siguranță a acțiunilor de consolidare a națiunii.

Inițial, jumătate din trupele participante în cadrul misiunii IFOR au făcut parte din SFOR. Aproximativ 32 000 de trupe au activat în Bosnia și Herțegovina în acord cu termenii Acordului de Pace.

SFOR avea trei zone de operare:

Mostar: trupe franceze, spaniole, italiene

Banja Luka: trupe britanice, olandeze, canadiene

Tuzla: trupe americane, suedeze, poloneze, ruse

Comandanții NATO au făcut eforturi mari pentru a coopera cu autoritățile locale astfel încât să dezvolte un stat de drept multi-etnic și capabilități de securitate. Această politică a dat rezultate pozitive importante, întrucât, treptat, drepturile minorităților naționale și libera circulație au început să fie garantate și respectate din ce în ce mai mult de către autoritățile locale. Astfel, instituțiile locale au început să preia responsabilități din cadrul bazelor fixe, acest fapt conducând în timp la reducerea bazelor NATO în teritoriu.

La începutul anului 2001, efectivul trupelor NATO în Bosnia a fost redus de la aproximativ 32 000 la numai 19 000 de oameni, noi reduceri survenind în funcție de îmbunătățirea gradului de securitate din zonă.

Misiunea SFOR de menținere și stabilizare a păcii a continuat până în luna decembrie a anului 2004, când responsabilitatea a fost preluată de către Uniunea Europeană prin misiunea EUROFOR.

Un exemplu concret din cadrul misiunii SFOR în Bosnia și Herțegovina îl reprezintă sprijinul acordat în cazul alegerilor din anul 1998. Pe 12 și 13 septembrie 1998 au avut loc alegerile generale din Bosnia și Herțegovina, acestea prezentând o importanță majoră în continuarea unei dezvoltări pozitive a țării în viitor, în cazul în care s-ar fi desfășurat în mod cinstit. De aceea, aceste alegeri au fost organizate de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și supervizate de observatori internaționali la fiecare secție de votare.

Contribuția SFOR în procesul de alegeri a jucat un rol important, trupele asigurându-se că pe durata acestei perioade vulnerabile, în Bosnia a rămas totuși un mediu stabil. În timp ce țara făcea un nou pas către democrație, SFOR a continuat să-și îndeplinească îndatoririle zilnice, așa cum prevedea Acordul de Pace de la Dayton.

De asemenea, SFOR s-a asigurat de existența capabilității gestionării oricărui fel de situație neașteptată în perioada alegerilor și conform documentelor oficiale ale misiunii, SFOR a asigurat sprinjin pentru OSCE pe tot parursul desfășurării votului direct, astfel încăt să nu fi existat întreruperi în proces.

Alegerile corecte au reprezentat condițiile de bază pentru instalarea unui guvern democratic și pentru continuarea dezvoltării procesului democratic în Bosnia și Herțegovina, un rezultat pozitiv contribuind foarte mult la implementarea acordului de pace de la Dayton.

Efectivele SFOR au asigurat securitatea și în perioada pre-alegeri în locurile în care materialele electorale erau depozitate la Sarajevo. În week-endul alegerilor, trupele SFOR au fost în alertă pentru a sprijini OSCE și poliția locală în caz de nevoie.

Câteva unități importante din cadrul misiunii au fost detașate pentru a se ocupa de eventualele situații limită pe care alegerile din această țară le-ar fi ofererit, cele mai interesante fiind ICECOPS și ERG. ICECOPS a coordonat operațiunile SFOR și ale organizațiilor internaționale monitorizând acțiunile de la sol în timpul alegerilor. Din această unitate au făcut parte personalul înalt calificat din partea SFOR, precum și reprezentați ai organizațiilor internaționale. ERG a reprezentat un factor de decizie cheie la nivel înalt, din această unitate făcând parte demnitari SFOR și din cadrul organizațiilor internaționale. Rolul acesteia era de a lua parte la negocieri la nivel înalt dacă ar fi fost nevoie în timpul alegerilor.

Având în vedere istoria acestei țări, foarte multe aspecte au fost luate în considerare atunci când s-a decis organizarea alegerilor. Astfel, pentru a se asigura desfășurarea alegerilor generale, numeroase organizații au fost implicate în acest proces, acestea jucând un rol important.

Ghidarea generală politică și strategică a revenit OHR. Poliția locală a fost asistată în timpul pregătirilor pentru alegeri de către Misiunea Națiunilor Unite în Bosnia și Herțegovina (UNMIB) și IPTF. Misiunea de Monitorizare a Comunității Europene (ECMM) a trimis echipe de monitorizare în teritoriu, în timp ce Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR) a monitorizat situația în ceea ce privește persoanele strămutate și a refugiaților.

Bibliografie

Manualul NATO, Office of Information and Press, 2001

Amiralul Gregory G. Johnson, O analiză a experienței SFOR, Revista NATO, nr. Iarna 2004 (http://www.nato.int/docu/review/2004/issue4/romanian/art4.html)

http://www.nato.int/sfor/