Presa Si Conflictele Electorale
PRESA ȘI CONFLICTELE ELECTORALE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : REFLECTAREA CONFLICTELOR ÎN PRESA SCRISĂ: ABORDĂRI TEORETICE
I.1. Standarde internaționale privind desfășurarea alegerilor libere și echitabile
I.2. Reglementări naționale referitoare la reflectarea campaniilor electorale
I.3 Conflictele electorale, parte componentă a conflictelor sociale
CAPITOLUL II : EVOLUȚIA CONFLICTELOR ÎN CADRUL ALEGERILOR PARLAMENTARE – 2014: ÎNVINGĂTORI ȘI PERDANȚI
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Rolul presei tipărite, ca unul dintre mijloacele de informare în masă, este esențial în formarea imaginii asupra realităților sociale, în popularizarea unor modele publice contemporane, în promovarea mesajelor pozitive în privința parteneriatului de gen și a participării sociale egale ale femeilor și bărbaților. După cum se știe mass-media are unele particularități ce influențează asupra situațiilor de conflict, acestea sunt: constituie o sursă informațională obiectivă, au o arie extinsă a auditoriului, pot influența formarea opiniei publice, pot difuza atât informații veridice, cât și neveridice. În conflict, mass-media pot reprezenta atât propriile interese, cât și interesele unui grup determinat de persoane sau părți ale societății, unui partid politic. Într-un conflict, mass-media poate confirma sau poatet nega o anumită informație, poate determina regularitatea și particularitățile prezentării și caracterului informației prezentat.
Actualitatea temei este determinată de faptul că, în prezent, societatea se confruntă cu multiple probleme sau situații de conflict, și uneori adevărul ajunge greu sau în unele care nu ajunge deloc la cunoștința cetățenilor, presa are un rol inestimabil privind informarea, dar și formarea opiniei publice. Cu ajutorul mass-mediei adevărul poate fi interpretat în diferite moduri, iar cetățeni aleg singuri deja care adevăr împărtășesc. De ceva timp societatea este obișnuită să trăiască în conflicte, fiind ele de ordin social, politic sau economic.
Conflictele de ordin politic afectează poate cel mai mult societatea iar nevoia de a le înțelege este tot mai mare. Astfel mass-media își ia angajamentul de a aduce la cunoștintă societății civile părțile implicate, motivele și metodele de soluționare a acestor conflicte. În această ordine de idei studiul de față devine extrem de actual.
Scopul lucrării îl constituie cercetarea modului în care mass-media reflectă în mod particular situațiile de conflict în campania pre și post electorală. Totodată scopul acestei lucrări este depistarea continuității conflictelor electorale. De exemplu, dacă un conflict a început în perioada pre-electorală, acesta a continuat și în perioada post-electorală?
Astfel scopul lucrării impune următoarele sarcini :
• Analiza cantitativă și calitativă a realității în cadrul conflict politic în perioada electorală de diferite publicații în parte.
• Identificarea factorilor care cauzează provocarea acestor situații de conflict politic.
• Analiza comparativă a publicațiilor naționale din perspectiva abordării situației.
Acest demers presupune încurajarea mass-media, și industriei informaționale de a furniza informații societății civile echidistant, informația să fie corectă și să nu influențeze opinia publică. Totodată, observarea modalității de furnizare a informațiilor de către televiziunile sau publicații care aparțin unor lideri politici un nivel de influență sporit. Cadrul praxiologic în acest sens a fost destul de util, dat fiind faptul că anume decursul electoral are preponderent implicații practice. De asemenea și tenta teoretică a fost destul de importantă, dat fiind faptul că contextele de recomandare au inițialmente doar dimensiuni teoretice, care totuși pot fi luate în calcul de ulteriorii decizionali.
Suportul metodologic al studiului. În investigațiile efectuate am recurs în special la metoda analitică dar și la metoda critică de cercetare. Pe lîngă aceste metode am utilizat și metoda observației pentru a putea face o comparație. În realizarea acestui deziderat a fost utilizată cercetarea calitativă a tuturor materialelor în care s-a observat reflectarea conflictelor electorale, fiind utilizate metode ca: analiza, sistematizarea, sinteza, precum și comparația dintre rezultatele obținute. Am utilizat de asemenea, metode cantitative de cercetare, care mi-au permis structurarea datelor obținute și realizarea unor grafice reprezentative pentru investigația temei examinate.
Primul capitol al acestei lucrări conține noțiuni, elemente și prevederi naționale dar și internaționale pentru desfășurarea unor alegeri libere și echitabile. Totodată, în acest capitol este descrisă și psihologia conflictului, timpul de comportament al indivizilor atunci cînd se află într-o situație de conflict.
Cel de-al doilea capitol prezintă întreaga monitorizare a campaniei electorale la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. În realizarea acestui capitol m-am bazat pe câteva subpuncte. În primul subpunct sunt descrise și prezentate unele rezultate ale monitorizării oficiale ale acestei campanii de către unele instituții specializate. Cel de-al doilea subpunct prezintă date referitoare la conflictele geopolitice apărute în timpul campaniei electorale. Aici este vorba despre împărțirea Republicii Moldova între două fronturi, pe de o parte este vorba despe Uniunea Europeană iar pe cealaltă parte este vorba despre Uniunea Vamală. La fel, în acest subcapitol voi prezenta și dorințele cetățenilor, care la fel, se împart între UE și UV.
Cel de-al treilea subcapitol prezintă conflicte interpartinice, conflicte apărute între partidele de pro-europene și cele din opoziție. Totodată, aici este vorba și despre conflictele apărute în cadrul alianței, conflicte între PLDM-PDM-PL.
Următorul subpunct prezintă carențele între membrii unui partid, conflictele intrapartinice. Aici mă refer în general la valurile de migrație ale unor polticieni dintr-un partid politic în altul. În continuare urmează un susbpunct extrem de important, este vorba despre Fenomenul sau Sindromul Usatâi. Acesta a fost surpriza acestei campanii electorale, în acest punct este prezentată scurta existență a Partidului Nostru.
Pentru realizarea analizei sunt utilizate metodele standard de analiză calitativă a textelor și a discursurilor publice din partea liderilor politici. În principiu, ma bazez pe materiale diverse, de la interviuri și comentarii, până la editoriale.
CAPITOLUL I : REFLECTAREA CONFLICTELOR ÎN PRESA SCRISĂ : ABORDĂRI TEORETICE
Conflictele reprezintă un „mediu natural” al jurnaliștilor, care sunt ghidați de dorința de a găsi informație actuală, de a fi în permanență „la curent”. Iar acest lucru nu e atât de simplu. Dacă într-un loc autoritățile împrăștie o demonstrație, reporterii se aruncă în inima evenimentelor. În timpul acțiunilor militare, aceștia degeră în tranșee împreună cu soldații, iar în cazul incendiilor se bagă în foc, fum și pară. Anume datorită presei aflăm despre acțiunile miliției, despre derularea conflictelor armate, despre eroismul celor care, riscându-și propria viață, salvează oameni, despre modul în care funcționarii soluționează problemele omului simplu.
Cu toate acestea, telespectatorii, radioascultătorii și cititorii de rând, încântați de curajul și fermitatea jurnaliștilor, sunt gata să pună pe umerii acestora responsabilitatea pentru escaladarea conflictelor și acutizarea problemelor. Uneori și politicienii îi critică pe jurnaliști din aceleași motive. Jurnaliștii, însă, de regulă, spun că sunt doar o oglindă ce reflectă realitatea. Și în această afirmație se regăsește citatul ascuns al popularului proverb-epigraf din comedia „Revizorul”: „Nu ai de ce învinui oglinda, dacă mutra ți-e strâmbă”.
Obiectul conflictului îl poate constituie orice element al lumii materiale și al realității sociale. Pentru a deveni obiectul conflictului, acest element trebuie să se afle la intersecția intereselor ale diferitor subiecte sociale, adică ale indivizilor, grupurilor profesionale, naționale, de vârstă sau oricare alte grupuri, colective, asociații, inclusiv națiuni, state și uniuni interstatale.
Sociologul L. Coser determină conflictul ca fiind “o luptă pentru valori și dreptul de a deține statutul, puterea și resursele, în cadrul căreia scopul rivalilor este de a neutraliza, cauza prejudicii sau lichida oponentul”. Cercetătorul American A. Rapoport susține că “crearea unei teorii generale a conflictului este puțin probabilă, deoarece însuși noțiunea de “conflict” reflectă existența unor manifestări complet diferite, care se supun unor principii diferite”. [15, p.26]
Criticii au totuși dreptate, jurnaliștii pot influența mersul coflictelor. O reflectare exagerat de dură sau incompetentă poate provoca iritarea uneia dintre părți, insatisfacția care, la rândul ei, poate să ducă la ieșirea oamenilor în stradă, să provoace mitinguri, demonstrații, să servească drept motiv pentru escaladarea conflictului. Odată ce dă crezare argumentelor expuse de o parte în conflict, jurnalistul poate să scrie un articol sau să pregătească o emisiune televizată în care să prezinte spusele interlocutorilor săi drept adevăr. Astfel, acesta va începe să „joace” pentru una din părți. Și aceasta se poate solda cu degradarea serioasă a situației.
Să conchidem că nu ar trebui să reflectăm conflictele? Poate dacă jurnaliștii ar tăcea, nu ar povesti despre acutizarea situației, despre pasiuni și probleme, spiritele s-ar calma, situația s-ar ameliora și nu ar mai avea loc conflicte? Dar nu e așa. Responsabilitatea pentru declanșarea și consecințele conflictelor mari revine, desigur, grupurilor politice și instituțiilor sociale e, statului și structurilor acestuia, tuturor segmentelor importante ale mediului social. Oamenii au dreptul să fie informați despre existența unor situații tensionate în societate și sursele acestor tensiuni. Ei trebuie să cunoască ce acțiuni întreprind părțile aflate în conflict. [2, p.45] Dacă tensiunea a degenerat într-un conflict (și, cu atât mai mult, într-o confruntare… directă), societatea trebuie să știe în ce constă acest conflict, cine sunt participanții (subiecții), dacă există o bază normativă pentru reglementarea conflictului, ce măsuri sunt întreprinse pentru ca acest conflict să nu degenereze într-o confruntare deschisă a părților. Iar în cazul în care conflictul obține totuși statutul de confruntare deschisă a părțilorsocietatea trebuie să fie informată despre pierderile reale (materiale,umane) în conflict, despre acțiunile autorităților și ale altor „jucători”,despre perspectivele soluționării acestuia pe cale pașnică. [11 p.15]
I.1. Standarde internaționale privind desfășurarea alegerilor libere și echitabile
Alegerile democratice corecte sunt o expresie a suveranității, aparținând populației unei țări, libera expresie a celor ce asigură bazele autorității si legitimității guvernării. Drepturile cetățenilor de a vota și de a fi aleși în cadrul unor alegeri periodice și democratice sunt recunoscute pe plan internațional ca reprezentând drepturi ale omului. Alegerile electorale corecte servesc rezolvării pașnice a competițiilor pentru putere politică în interiorul unei țări și astfel sunt importante în menținerea păcii si a stabilității. Acolo unde guvernările sunt legitimate prin alegeri democratice corecte, aria riscurilor nedemocratice pentru preluarea puterii este redusă. Corectitudinea alegerilor democratice este o condiție necesară pentru o guvernare democratică, pentru că reprezintă motorul prin care cetățenii unei țări își exprima liber voința, pe o bază stabilită legal, în privința celor care vor avea legitimitatea de a guverna în numele și interesele lor. [10, p.14] Organizarea de alegeri democratice corecte este parte a constituirii unor procese mai largi si instituții de guvernare democratică. Așadar, în timp ce toate procesele electorale ar trebui să reflecte principii universale pentru alegeri democratice corecte, ele ntru că reprezintă motorul prin care cetățenii unei țări își exprima liber voința, pe o bază stabilită legal, în privința celor care vor avea legitimitatea de a guverna în numele și interesele lor. [10, p.14] Organizarea de alegeri democratice corecte este parte a constituirii unor procese mai largi si instituții de guvernare democratică. Așadar, în timp ce toate procesele electorale ar trebui să reflecte principii universale pentru alegeri democratice corecte, ele nu pot fi separate de contextul politic, cultural și istoric in cadrul cărora au loc. Alegeri democratice corecte nu pot fi obținute decât dacă un număr mare de alte drepturi fundamentale si libertăți pot fi exercitate pe o bază existentă fără discriminări bazate pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, politică sau alte considerente, origine națională sau socială, proprietăți, naștere sau alt statut, incluzând alte dizabilități și fără restricții arbitrare sau nejustificate.
Acestea, ca și alte drepturi ale omului și în sens larg democrația, nu pot fi dobândite fără protecția domniei legii. Aceste precepte sunt recunoscute de drepturile omului și alte instrumente internaționale și de documentele numeroaselor organizații interguvernamentale. Organizarea de alegeri democratice corecte, a devenit, de aceea, o problemă de preocupare a organizațiilor internaționale, ca și grija pentru instituțiile naționale, competitori politici, cetățeni și organizațiile sociale. [10, p.14] Observarea internațională a alegerilor a devenit larg acceptată peste tot în lume și joacă un rol important în oferirea de evaluări imparțiale și corecte despre natura proceselor electorale. Acuratețea si imparțialitatea observării internaționale a alegerilor electorale necesită metode credibile și cooperare cu autoritățile naționale, cu competitorii politici la nivel național, candidați și suporteri ai pozițiilor în referendum, organizațiile de monitorizare a alegerilor interne și alte organizații internaționale credibile de observare electorală, printre altele. Alegerile democratice corecte sunt o expresie a suveranității, care aparține populației unei țări, a cărei liberă expresie va asigura bazele pentru autoritatea și legitimitatea guvernării. Drepturile cetățenilor de a vota și de a fi aleși periodic în cadrul alegerilor democratice corecte sunt recunoscute internațional ca fiind drepturi ale omului. [2, p.16]
Alegerile democratice corecte sunt esențiale pentru menținerea păcii și a stabilității și asigură mandatul unei guvernări democrate. În concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Acordul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice și alte instrumente internaționale, oricine are dreptul și trebuie să i se ofere posibilitatea să participe în afacerile publice și guvernamentale ale țării sale, fără nici o discriminare interzisă de principiile internaționale ale drepturilor omului și fără restricții nejustificate. Acest drept poate fi exercitat direct prin participarea la referendum, candidaturile pentru o funcție publică, sau pe alte căi, prin reprezentanți aleși în mod liber. Voința populației unei țări reprezintă bazele autorității unei guvernări și această voință trebuie determinată prin alegeri periodice corecte, care să garanteze dreptul și oportunitatea de a vota liber și de a fi ales corect prin vot universal și egal, prin buletine de vot secrete sau proceduri de vot liber echivalente ale căror rezultate sunt corect contabilizate, anunțate și respectate. Un număr important de libertăți, drepturi, procese, legi și instituții sunt astfel implicate în obținerea de alegeri democratice corecte. [5, p.12]
Observarea internațională a alegerilor este: adunarea de informații în mod sistematic, cuprinzător și precis cu privire la lege și instituțiile care se ocupă de organizarea alegerilor și alți factori care privesc întreg mediul electoral; analiza imparțială și profesională a acestor informații; și trasarea concluziilor despre caracterul procesului electoral bazat pe cele mai înalte standarde de corectitudine a informației și de imparțialitate a analizei.
Potrivit Recomandării nr. R (99) 15, din 09.09.1999, a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la unele măsuri vizând reflectarea campaniilor electorale de către mijloacele de informare în masă alegerile libere și regulate sunt un fundament al oricărui Stat democratic. Atașamentul Consiliului Europei față de problemele legate de drepturile omului și de democrație a determinat Grupul interguvernamental de specialiști în domeniul mijloacelor de comunicare în masă într-o perspectivă paneuropeană (MM-S-EP) să le examineze pe cele privind mijloacele de comunicare în masă și alegerile.
Constatând rolul important al mijloacelor de comunicare în masă în societatea modernă, îndeosebi în perioada electorală; Subliniind faptul că principiul fundamental al independenței editoriale a mijloacelor de comunicare în masă capătă o importanță deosebită în perioada electorală; Conștient de necesitatea de a ține cont de diferențele semnificative care există între presa scrisă și mijloacele de comunicare în masă din sectorul radiodifuziunii; [15, p. 3]
Subliniind că reflectarea alegerilor de către mijloacele de comunicare în masă din sectorul radiodifuziunii ar trebui să fie echitabilă, echilibrată și imparțială; Considerând că radiodifuzorii de serviciu public au o responsabilitate deosebită pentru a asigura în programele lor o reflectare echitabilă și completă a alegerilor, ceea ce poate include acordarea unui timp de antenă gratuit partidelor politice și candidaților; Constatând faptul că o atenție deosebită ar trebui să fie acordată unor elemente deosebite ale reflectării campaniilor electorale, cum ar fi difuzarea sondajelor de opinie, publicitatea politică cu plată, dreptul la replică, zilele de reflecție și dispozițiile referitoare la perioadele preelectorale;
Subliniind rolul important al măsurilor de autoreglementare a profesioniștilor din mijloacele de comunicare în masă – de exemplu, sub forma unor coduri de conduită – care să stabilească liniile directoare ce definesc bunele practici pentru o reflectare responsabilă, exactă și echitabilă a campaniilor electorale; Recunoscând caracterul complementar ce există între măsurile de reglementare și cele de autoreglementare în acest domeniu; [15, p. 3]
Convins de utilitatea unui cadru corespunzător cu privire la reflectarea alegerilor de către mijloacele de comunicare în masă în scopul de a contribui la alegeri libere și democratice, luând în considerare diferitele abordări juridice și practice ale Statelor membre în acest domeniu și faptul că acesta se poate afla sub incidența diferitor ramuri ale dreptului; Statele membre ar trebui să adopte măsuri în conformitate cu care organele de presă scrisă care sunt proprietate a autorităților publice ar trebui, atunci când reflectă campaniile electorale, să o facă în mod echitabil, echilibrat și imparțial, fără a discrimina sau a susține un partid politic sau un anumit candidat.
Dacă aceste organe de presă acceptă publicitatea politică cu plată în publicațiile lor, ele ar trebui să vegheze ca toți candidații și toate partidele politice care solicită cumpărarea de spațiu publicitar să fie tratați pe baze egale, fără discriminare. [15, p. 5]
Atunci când în cadrul de autoreglementare nu există o prevedere în acest sens, Statele membre ar trebui să adopte măsuri conform cărora, în timpul perioadelor electorale, radiodifuzorii publici și privați ar trebui, în special, să fie echitabili, echilibrați și imparțiali în programele lor de știri și de actualități, inclusiv în programele de discuții, cum ar fi interviurile sau dezbaterile.
Pe durata acestor programe radiodifuzorii nu ar trebui să acorde nici un fel de tratament privilegiat autorităților publice. Această chestiune ar trebui mai întâi să fie tratată prin intermediul unor măsuri de autoreglementare corespunzătoare. Dacă acestea nu există, Statele membre ar putea examina, atunci când aceasta este realizabil, dacă autoritățile competente care supraveghează reflectarea alegerilor ar trebui să aibă împuternicirea de a interveni pentru a remedia eventualele nerespectări. Dată fiind durata scurtă a campaniilor electorale, orice candidat sau partid politic care poate pretinde să beneficieze de un drept la replică conform legilor și sistemelor naționale ar trebui să-și poată exercita acest drept în timpul perioadei electorale. [15, p. 7]
În Statele membre unde partidele politice și candidații au dreptul de a cumpăra spațiu publicitar în scopuri electorale, cadrul de reglementare ar trebui să asigure ca: – posibilitatea de a cumpăra spațiu publicitar să fie acordată tuturor partidelor concurente, în aceleași condiții și pe bază de tarife egale; – publicul să știe că mesajul constituie o publicitate politică cu plată. Statele membre ar putea studia introducerea în cadrul lor de reglementare a unei dispoziții care să limiteze volumul spațiului publicitar politic pe care partidele politice sau candidații pot să-l cumpere.
Cadrul de reglementare sau de autoreglementare ar trebui să prevadă ca la difuzarea rezultatelor sondajelor de opinii, mijloacele de comunicare în masă să dea publicului informații suficiente pentru ca acesta să poată judeca valoarea acestor sondaje. Aceste informații ar putea, în special, să includă :
– numele partidului politic sau al altei organizații sau persoane care a comandat și a plătit sondajul;
– identificarea organismului care a efectuat sondajul și metodologia utilizată;
– identificarea eșantionului și a marjei de eroare a sondajului;
– indicarea datei și/sau a perioadei efectuării sondajului.
Orice alte chestiuni referitoare la modul în care mijloacele de comunicare în masă prezintă rezultatele sondajelor de opinii ar trebui să fie decise de înseși mijloacele de comunicare în masă.
Orice restricție efectuată de Statele membre cu scopul de a interzice publicarea/difuzarea sondajelor de opinii (privind intențiile de vot) în ziua alegerilor sau cu câteva zile înainte de alegeri ar trebui să respecte articolul 10 al Convenției europene a drepturilor omului, așa cum este acesta interpretat de Curtea europeană pentru drepturile omului.
În același mod, în cazul sondajelor realizate la ieșirea de la urne pentru a indica modul în care au votat alegătorii, Statele membre ar putea examina posibilitatea de a interzice mijloacelor de comunicare în masă să prezinte rezultatele acestor sondaje înainte de închiderea tuturor secțiilor de votare din țară. [15, p. 5]
Observarea alegerilor internaționale, ar trebui, pe cât posibil, să ofere recomandări pentru îmbunătățirea integrității și eficienței proceselor electorale și a proceselor similare și nu să intervină să împiedice astfel de procese. Misiunile internaționale de observare a alegerilor sunt: eforturi concentrate ale organizațiilor și asociațiilor internaționale neguvernamentale și interguvernamentale ce conduc observarea electorală internațională. Alegerile democratice corecte sunt o expresie a suveranității, care aparține populației unei țări, a cărei liberă expresie va asigura bazele pentru autoritatea și legitimitatea guvernării. Drepturile cetățenilor de a vota și de a fi aleși periodic în cadrul alegerilor democratice corecte sunt recunoscute internațional ca fiind drepturi ale omului. Alegerile democratice corecte sunt esențiale pentru menținerea păcii și a stabilității și asigură mandatul unei guvernări democrate. În concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului [7], Acordul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice [1] și alte instrumente internaționale, oricine are dreptul și trebuie să i se ofere posibilitatea să participe în afacerile publice și guvernamentale ale țării sale, fără nici o discriminare interzisă de principiile internaționale ale drepturilor omului și fără restricții nejustificate. Acest drept poate fi exercitat direct prin participarea la referendum, candidaturile pentru o funcție publică, sau pe alte căi, prin reprezentanți aleși în mod liber.
Voința populației unei țări reprezintă bazele autorității unei guvernări și această voință trebuie determinată prin alegeri periodice corecte, care să garanteze dreptul și oportunitatea de a vota liber și de a fi ales corect prin vot universal și egal, prin buletine de vot secrete sau proceduri de vot liber echivalente ale căror rezultate sunt corect contabilizate, anunțate și respectate. Un număr important de libertăți, drepturi, procese, legi și instituții sunt astfel implicate în obținerea de alegeri democratice corecte. [17, p.38] Cetățenii au un drept recunoscut internațional să se asocieze și să participe la afacerile guvernamentale și publice din țara lor.
Aceste drepturi pot fi exercitate prin intermediul organismelor neguvernamentale ce monitorizează toate procesele legate de alegeri incluzând și funcționarea tehnologiilor electronice și electorale din secțiile de votare, centrele de numărare, a transportului buletinelor și a altor materiale sensibile. Misiunile internaționale de observare a alegerilor ar trebui să evalueze și să raporteze dacă monitorizarea internă imparțială a alegerilor și a organizațiilor de observare sunt capabile, pe baze nediscriminatorii, să-și conducă activitatea fără restricții nelegitime sau interferențe. [11, p.20]
Misiunile internaționale de observare a alegerilor ar trebui să susțină dreptul cetățenilor, de a observa în mod imparțial alegerile interne, fără restricții nelegitime sau interferențe și ar trebui, în recomandările lor să solicite îndepărtarea oricăror asemenea restricții sau interferențe.
Misiunile internaționale de observare a alegerilor trebuie să urmărească cooperarea în mod activ cu autoritățile electorale ale țării gazdă și să nu obstrucționeze procesul electoral. Decizia unei organizații de a organiza o misiune internațională de observare a alegerilor sau de a lua în considerare posibilitatea organizării unei astfel de misiuni nu implică faptul că organizația consideră în mod necesar că procesul electoral din țara care ține alegerile ar fi credibil. Organizațiile neguvernamentale internaționale și interguvernamentale susținând această declarație admit că s-au făcut progrese substanțiale în stabilirea de standarde, principii și angajamente în ceea ce privește un proces electoral democratic corect și se angajează să folosească declarația unor astfel de principii în realizarea de observații, concluzii și judecăți despre caracterul proceselor electorale și pledează pentru transparență cu privire la principiile și metodologiile de observare pe care le folosesc.
Conform lucrării Utilizarea standardelor internaționale. Manualul Consiliul Europei pentru observatorii electorali naționali alegerile generale sunt, de obicei, desfășurate la un interval de patru sau cinci ani, în timp ce intervale mai mari de timp sunt posibile pentru alegerile prezidențiale, dar să nu depășească termenul-limită de șapte ani. Este necesar să existe „intervale rezonabile între anunțarea și stabilirea datei alegerilor, pentru ca partidele și candidații să aibă timp suficient ca să se pregătească pentru alegeri, în special, pentru a comunica mesaje politice electoratului. Înregistrarea alegătorilor trebuie să fi e efectuată corect, la timp și în mod transparent; cetățenii trebuie să aibă posibilitatea de a-și înțelege drepturile, verifica corectitudinea înregistrării lor și de a se asigura că erorile au fost corectate în mod corespunzător. Nu sunt permise restricții cu privire la votare pentru minorități, femei, alte grupuri de cetățeni (persoane cu dizabilități, cetățenii care locuiesc în străinătate), totuși ar putea exista prevederi speciale pentru persoanele strămutate și deținuți. [16, p.40]
Conform Codului de bune practici în materie electorală al Comisiei desfășurarea alegerilor democrati ce nu este posibilă fără respectarea drepturilor omului, în special a libertății de exprimare și presei, libertății de circulație în interiorul țării, libertății de întrunire și libertății de asociere în scopuri politice, inclusiv crearea partidelor politice. Partidele politice trebuie să fie reprezentate în egală măsură în comisiile electorale sau trebuie să poată observa activitatea organului imparțial. Egalitatea poate fi interpretată strict sau proporțional. [3, p.34]
I.2. Reglementări naționale referitoare la reflectarea campaniilor electoarale
În Republica Moldova dreptul cetățenilor de a alege se materializează sub două forme:
a) alegerea membrilor organului legislativ suprem (Parlamentului), a primarilor și consiliilor locale și b) referendumul (local sau republican).
Deputații în Parlamentul Republicii Moldova sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripție electorală națională, în care se aleg 101 deputați, dintre persoanele incluse în listele de candidați ale partidelor, ale altor organizații social-politice și blocurilor electorale, precum și dintre candidații independenți.
Până la 19.10.2000, Codul Electoral prevedea alegerea Președintelui Republicii Moldova prin vot direct, de către toți cetățenii cu drept de vot ai Republicii Moldova. La 19.10.2000, titlul IV al Codului Electoral a fost exclus. În prezent, procedura de alegere și învestire în funcție a Președintelui Republicii Moldova este stabilită prin Legea 1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova, în vigoare din 02.11.2000. Conform acesteia, Președintele este ales prin vot secret de către Parlament, cu votul a 3/5 din numărul deputaților aleși, pe un termen de 4 ani. Organele împuternicite cu organizarea și desfășurarea alegerilor în Republica Moldova sunt Comisia Electorală Centrală, consiliile electorale de circumscripție și birourile electorale ale secțiilor de votare. [4] Comisia Electorală Centrală este organul de stat constituit pentru realizarea politicii electorale, organizarea și desfășurarea alegerilor. Ea este constituită din 9 membri cu vot deliberativ: un membru este desemnat de către Președintele Republicii Moldova, un membru – de către Guvern și 7 membri – de către Parlament, inclusiv 5 de către partidele de opoziție, proporțional numărului de mandate deținute de acestea. Președintele, vicepreședintele și secretarul Comisiei Electorale Centrale sînt aleși din rândul membrilor săi cu majoritatea de voturi din numărul total al membrilor acesteia. Comisia Electorală Centrală, cu cel puțin 55 de zile înainte de alegeri, constituie circumscripțiile electorale care corespund unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova și, cu cel puțin 50 de zile înainte de alegeri, constituie consiliile electorale de circumscripție.
Consiliile electorale de circumscripție se constituie în componența a 7-11 membri cu drept de vot deliberativ, dintre care cel puțin 3 persoane cu studii juridice superioare sau cu studii în domeniul administra- ției publice. Birourile electorale ale secțiilor de votare se constituie de către consiliile electorale de circumscripție cu cel pu- țin 20 de zile înainte de ziua alegerilor din 5-11 membri cu drept de vot deliberativ. Ele au drept scop organizarea desfășurării alegerilor la nivel de secție de votare. Prin campanie electorală înțelegem perioada de activitate care se desfășoară cu scopul de a-i determina pe alegători să-și exprime voturile pentru alegerea unui sau altui concurent electoral și care începe, pentru fiecare concurent electoral, la data înregistrării acestuia de către Comisia Electorală Centrală sau de către consiliul electoral de circumscripție și se încheie la data excluderii concurentului electoral din alegeri sau în ziua votării. [4, art.1]
Potrivit Codului Electoral din Republica Moldova, articolul 63 la cererea concurenților electorali, Comisia Electorală Centrală acreditează cîte un observator pentru monitorizarea alegerilor în secțiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. În calitate de observatori pot fi acreditați atît cetățeni ai Republicii Moldova aflați în străinătate, cît și reprezentanți ai organizațiilor internaționale și neguvernamentale din străinătate. Același articol spune că observatorii acreditați de Comisia Electorală Centrală pot monitoriza procesul electoral pe întreg teritoriul țării și la toate secțiile de votare, iar observatorii acreditați de consiliile electorale de circumscripție – doar pe teritoriul circumscripției respective. Observatorii acreditați au dreptul să asiste la toate operațiile electorale, la toate ședințele organelor electorale, inclusiv în ziua alegerilor, fără a interveni în procesul electoral sau în alte operații electorale, și să informeze președintele organului electoral despre neregulile observate. [4, art.63]
Observatorii au acces la toate informațiile cu caracter electoral, la listele electorale, la procesele-verbale întocmite de organele electorale, ei pot efectua filmări foto și video cu înștiințarea președintelui organului electoral, fără a pune în pericol secretul și securitatea votării, iar observatorii naționali pot depune și sesizări privind neregulile depistate, care se examinează de către președintele organului electoral, cu informarea obligatorie a autorului sesizării despre decizia luată. Observatorii acreditați își pot continua activitatea și în turul al doilea al alegerilor, precum și la votarea repetată/referendumul repetat.
Observatorii pot fi acreditați înaintea începerii perioadei electorale și își pot desfășura activitatea atît în ziua alegerilor, cît și înaintea începerii, pe parcursul și după terminarea campaniei electorale. Regulamentul privind acreditarea observatorilor se aprobă prin hotărîre a Comisiei Electorale Centrale.
Conform articolului 64 din Codul Electoral al Republicii Moldova, radiodifuzorii, în cadrul tuturor programelor lor, și mijloacele de informare în masă scrise fondate de autorități publice au obligația de a respecta principiile de echitate, responsabilitate, echilibru și imparțialitate în reflectarea alegerilor.Radiodifuzorii publici acordă concurenților electorali timpi de antenă gratuit, în mod echitabil și fără discriminare, în baza principiilor de transparență și obiectivitate.Concurenții electorali și/sau candidații care se consideră lezați în drepturi beneficiază de dreptul la replică. Cererea scrisă privind acordarea dreptului la replică se depune la mijlocul de informare în masă în termen de 2 zile calendaristice de la difuzarea/publicarea informației. În cazul radiodifuzorilor, refuzul de a acorda dreptul la replică se contestă la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, iar în cazul mijloacelor de informare în masă scrise – în instanțele de judecată. Dreptul la replică se acordă în termen de 3 zile calendaristice de la depunerea cererii/contestației, dar nu mai tîrziu de ziua precedentă zilei votării, în condiții egale cu cele în care au fost lezate drepturile legitime. [4, art.64]
Iar articolul 64/1 din același Cod Electoral spune că în perioada electorală, programele și materialele scrise care vizează, într-un fel sau altul, concurenții electorali și/sau candidații se difuzează/se publică cu respectarea Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale în mijloacele de informare în masă, aprobat de Comisia Electorală Centrală în primele 7 zile ale perioadei electorale. Reprezentanții mijloacelor de informare în masă beneficiază de aceleași drepturi ca și observatorii naționali.
În campania electorală pentru alegeri parlamentare și referendumuri republicane, radiodifuzorii naționali sînt obligați, iar cei locali/regionali sînt în drept să organizeze dezbateri electorale. În campania electorală pentru alegeri locale generale și referendumuri locale, radiodifuzorii locali/regionali sînt obligați, iar cei naționali sînt în drept să organizeze dezbateri electorale. Formatul, durata și frecvența dezbaterilor electorale sînt stabilite de către radiodifuzori și se aduc la cunoștința organelor electorale și a concurenților electorali cu cel puțin 3 zile calendaristice înainte de difuzarea fiecărei emisiuni. În campania electorală pentru alegeri parlamentare și referendumuri republicane, radiodifuzorii naționali, a căror listă este făcută publică de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului în primele 3 zile ale perioadei electorale, acordă gratuit concurenților electorali cîte 5 minute de emisie la televiziune și 10 minute la radio în scopul expunerii programelor electorale și informării alegătorilor. Timpii de antenă respectivi sînt oferiți în alt spațiu de emisie decît cel rezervat publicității electorale și dezbaterilor electorale.
În perioada electorală, orice sondaje de opinie privind preferințele politice ale alegătorilor pot fi efectuate numai cu condiția înștiințării prealabile a Comisiei Electorale Centrale. Rezultatele acestor sondaje pot fi date publicității cel tîrziu cu 5 zile înainte de ziua alegerilor. În ziua alegerilor, pînă la închiderea secțiilor de votare, se interzice a da publicității în mijloacele de informare în masă materiale, inclusiv interviuri cu alegătorii, despre numărul de voturi întrunite de concurenții electorali pe parcursul zilei și despre șansele acestora, inclusiv rezultatele exit-poll-urilor. Mijloacele de informare în masă fondate de autoritățile publice publică gratuit, iar radiodifuzorii difuzează gratuit, la solicitarea organelor electorale, spoturi motivaționale, de educație civică și electorală, desfășoară campanii de informare a alegătorilor despre procedura de vot și despre alte particularități ale votării.
Consiliul Coordonator al Audiovizualului prezintă obligatoriu, o dată la două săptămîni, Comisiei Electorale Centrale rapoarte de monitorizare a modului de reflectare a campaniei electorale de către radiodifuzorii naționali. Rapoartele de monitorizare trebuie să conțină informații referitoare la respectarea normelor legale în reflectarea alegerilor de către radiodifuzori în cadrul tuturor programelor. Cu două zile înainte de alegeri, Consiliul Coordonator al Audiovizualului va prezenta Comisiei Electorale Centrale un raport de totalizare. [4, art.64/1]
Principalele acte normative care reglementează activitatea instituțiilor mass-media în domeniul reflectării campaniei electorale sunt:
– Constituția Republicii Moldova;
– Codul electoral (Legea nr.1381-XIII din 21.11.97);
– Codul audiovizualului al Republicii Moldova (Legea nr.260-XVI din 27.07.06);
– Codul penal al Republicii Moldova (Legea nr.985- XV din 18.04.02);
– Codul cu privire la contravențiile administrative (aprobat la 29.03.1985);
– Codul civil al Republicii Moldova (Legea nr.1107- XV din 06.06.2002);
– Legea nr.982-XIV din 11.05.00 privind accesul la informație;
– Regulamentul privind reflectarea în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova a campaniei electorale la alegerile locale generale din 3 iunie 2007 (în continuare – Regulament), adoptat de Comisia Electorală Centrală (în continuare – CEC). [13]
Deși nu este un document care ține numai de domeniul reflectării campaniei electorale de către mijloacele de informare în masă, e de datoria jurnaliștilor să respecte și Codul principiilor de etică profesională a jurnalistului din Republica Moldova, adoptat la Congresul Extraordinar al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova la 04.05.1999.
Autoritățile din Republica Moldova recunosc doar activitatea jurnaliștilor străini acreditați permanent sau provizoriu pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Acreditarea reprezentanților mass-media de peste hotare în Republica Moldo- va se face în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.359 din 02.06.95 (Monitorul Oficial, nr. 38-39 din 14.07.95).7 Jurnaliștii străini beneficiază de aceleași drepturi și îndatoriri privind activitatea de documentare și informare ca și jurnaliștii din Republica Moldova (art.23, Legea presei). [12]
Nici Codul electoral și nici Regulamentul privind reflectarea în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova a campaniei electorale la alegerile locale din 3 iunie 2007 nu conțin compartimente speciale care ar viza drepturile mass-media în procesul reflectării campaniei electorale. Acestea însă pot fi deduse din limbajul și textul actelor de mai sus. Convențional, sarcinile jurnalistului pe perioada reflectării campaniei electorale pot fi divizate în două compartimente: a) sarcini ce vizează monitorizarea alegerilor; b) sarcini ce vizează reflectarea alegerilor. Acestor două compartimente de sarcini le revin respectiv două compartimente de drepturi.
Conform Codului Electoral [4, art.64 alin.(2)] reprezentanții mijloacelor de informare în masă se bucură de aceleași drepturi ca și observatorii acreditați. Aparent, această prevedere se referă doar la drepturile presei în cadrul monitorizării alegerilor.
Conform Codului Electoral [4,art.63 alin.(5)], observatorii acreditați au următoarele drepturi: – să asiste la toate operațiile electorale, inclusiv în ziua alegerilor, fără a interveni în procesul electoral sau în alte operații electorale realizate de consiliile și birourile electorale; – să informeze președintele consiliului sau biroului electoral despre neregulile observate; – să ceară copii de pe actele electorale.
Drepturile presei ce vizează reflectarea alegerilor Mijlocul de informare în masă are următoarele drepturi principale legate de procesul de reflectare a alegerilor:
– dreptul de a răspândi materiale ce reprezintă agita- ție electorală (art.47 alin.(1), Codul electoral);
– dreptul de a realiza dezbateri electorale (art.64 alin.(5), Codul electoral);
– dreptul de a difuza rezultatele chestionarelor sociologice (art.64 alin.(3), Codul electoral);
– dreptul de a stabili prețul pentru publicitatea electorală (art.47 alin.(6), Codul electoral);
– dreptul de a produce spoturi publicitare pentru concurenții electorali.
Dreptul de a răspândi materiale ce reprezintă agitație electorală Conform Codului Electoral [4,art.47 alin.(1)], cetățenilor Republicii Moldova, partidelor și altor organizații social-politice, blocurilor electorale, candidaților și persoanelor de încredere ale candidaților li se oferă dreptul de a face agitație în favoarea sau în defavoarea candidaților 23 prin intermediul mijloacelor de informare în masă sau altor forme de comunicare ce exclud încălcarea ordinii publice și normelor etice. Legislația Republicii Moldova nu obligă decât instituțiile publice ale audiovizualului să răspândească materiale ce reprezintă agitație electorală, adică materiale care au scopul de a-i determina pe alegători să voteze pentru unii sau pentru alți concurenți electorali (art.1, Codul Electoral). Ține de competența instituției audiovizuale private sau a publicației periodice private de a decide dacă va răspândi sau nu materiale ce reprezintă agitație electorală. Instituțiile private ale audiovizualului care nu doresc să se implice sub nici o formă în campania electorală, își fac publice intenția nu mai târziu de 5 zile din data publicării Regulamentului, informând în scris Comisia Electorală Centrală și Consiliul Coordonator al Audiovizualului (p.46, Regulament). În cazul în care mijlocul de informare în masă decide că va răspândi materiale ce reprezintă agitație electorală, el urmează să se conformeze cerințelor stabilite de lege privind răspândirea agitației electorale. Acestea țin de forma în care trebuie să apară materialele ce reprezintă agitație electorală, conținutul, timpul apariției și durata materialului publicitar (pentru instituțiile audiovizualului).
I.3 Conflictele electorale, parte componentă a conflictelor sociale
Clasificarea conflictelor informaționale în conformitate cu rolul redacțiilor și jurnaliștilor implică:
–mass-media – participant;
–mass-media – “oglindă”;
–mass-media – provocatoare.
O multitudine de exemple din istorie relevă că, la prima etapă,etapa latentă a conflictului, deficitul de informație sau dezinformarea și intenționată a societății cu privire la gravitatea pericolului confruntării duc la deteriorarea acută a situației.
În cazul în care presa nu fructifică toate oportunitățile la etapa respectivă, atunci e puțin probabil să ne așteptăm la o reacție adecvată din partea instituțiilor societății civile și a statului cu privire la pericolul potențial. Evoluția ulterioară a evenimentelor ar putea duce la creșterea neânțelegerilor, apariția tensiunii în relațiile dintre concurenții din domeniul politic,economic și alte sfere, la confruntarea directă dintre părți. [6, p.58]
Jurnalistul poate reflecta evenimentul ca pe ceva independent și izolat, dar îl poate reflecta și ca pe o parte a unui tot întreg, ca pe un element al unui fenomen complex. Astfel, auditoriul mass-media va primi un produs informațional ce va reflecta realitatea în mod diferit.
Iar succesele înregistrate în soluționarea unor dispute concrete pot asigura soluționarea conflictului.
De menționat că, în general, interesul jurnaliștilor față de conflicte este obiectiv, căci mass-media încearcă să satisfacă necesitățile auditoriului lor, dintre care face parte și necesitatea de a fi informat despre conflictele de importanță socială.
În plus, presa tinde în permanență să-și extindă auditoriul pe contul informației noi despre conflict, despre subiecții implicați în acesta, resursele acestuia, despre pericolul escaladării conflictelor, alte consecințe posibile etc. Exisă 2 tipuri de conflicte cu participarea jurnaliștilor:
Conflictele externe pot fi în cadrul interacțiunii cu puterea, cu organele de drept, cu sursele de informație sau cu auditoriul mass-media.
Conflictele interne care pot fi de mai multe feluri, pot fi conflicte de muncă,conflicte cu participarea fondatorilor. La fel mai pot fi conflicte cu agenții de publicitate, interpersonale, legate de drepturile de autor sau conflicte intrapersonale. [6, p.67]
Concepția neutralității mass-media presupune un șir de caracteristici și acțiuni.
Ea urmează faptele și nu face abuz de raționamente; nu confundă știrile cu comentariile; separă convingerile personale de obligațiile profesionale; păstreză neutralitatea; prezintă publicului informații calitative, concluziile le va face el; ai atitudine respectuoasă față de ambele părți conflictuale, nu-l alege pe cel cu dreptate sau pe cel vinovat; aspiră spre reflectarea echilibrată; străduie-te să fii atât de obiectiv, pe cât e posibil pentru om; controlează-ți emoțiile.
Prin acompanierea informațională a conflictului, televiziunea, radioul și ziarele formează o percepție despre conflict, uneori chiar diagnostichează conflictul, fac pronosticuri privind evoluția acestuia și propun rețete pentru soluționarea problemei. În acest fel, mass-media se produc în rolul de jucător independent sau deseori dependent pe câmpul informațional. Astfel, presa, ca unul din furnizorii importanți de informație pentru societate și structurile de stat, formează o imagine de conflict, asigură mecanisme de soluționare și, de facto, influențează asupra conflictului. [5, p.46]
Conflictul informațional – Caracterul!
Efecte psihologice și social-psihologice ale informației în mass-media
Efecte pozitive – informația crează condiții favorabile pentru viața și activitatea normală a omului,îi orientează comportamentul,îl ajută să fie o personalitate sănătoasă și armonioasă, care gândește și analizaează de sine stătător.
Efecte negative – în cazurile când realitatea est denaturată, fiind distuse psihicul și sănătatea omului. Presiunea informațională are loc prin promovarea insistentă a stereotipurilor cu care ne confruntăm zilnic. Multe dominante sunt elaborate și puse în funcțiune prin acțiuni informaționale-emoționale-fiziologice. [6, p.36]
Voi încerca în continuare să elaborez un set de reguli privind formarea opiniei publice. În primul rând opinia oamenilor este sensibilă în cazurile evenimentelor extremale. Totodată opinia nu se stabilizează până nu devine vizibilă perspectiva evenimentelor, dar și opinia publică nu creează evenimente. Cuvintele au o importanță când opinia nu este încă formată și când oamenii au încredere în sursele de informație. Incitarea oamenilor nu pote dura mult, dacă ea nu este axată pe interesul personal. Interesul este animat prin cuvinte, fiind menținut de evenimente. Iar dacă omul are interes personal este foarte dificil să-i schimbi opinia, dar și dacă omul are interes personal este foarte dificil să-i schimbi opinia.
Oamenii concep mai bine și își formează mai ușor opinile față de scopuri, decât față de metodele de realizare a lor. Ținând cont de aceste reguli, mass-media poate participa în mod eficient la procesul de formare a opiniei publice. Dar cealaltă parte a medaliei poate fi manipularea auditoriului. [8, p.92]
Particularități ale mass-media și influența lor asupra situației de conflict
Mass-media constituie surse informaționale obiective care au o arie extinsă a auditoriului și pot influența formarea opiniei publice, pot difuza atât informații veridice, cât și neveridice.
În conflict, mass-media pot reprezenta atât propriile interese, cât și interesele unui grup determinat de persoane sau părți ale societății, unui partid politic.
De asemenea într-un conflict, mass-media pot confirma sau pot nega o anumită informație, pot determina regularitatea și particularitățile prezentării și caracterului informației. Informația poate fi: urgentă – curentă; oficială – neoficială. [10, p.52]
Există trei aspecte ale reflectării conflictelor în mass-media. În primul rând este vorba despre concepția naturalistă care prezintă reflectarea obiectivă, nepărtinitoare a evenimentelor.
Cel de-al doilea aspect este poziția conjuncturistă ce prezintă reflectarea dozată a informației, ținându-se cont de situația politică din țară și la nivel internațional.
Poziția analitică, echilibrată – mass-media își expune poziția în calitate de subiect interesat în rezolvarea conflictelor, tinde să atenueze acuitatea lor. În jurnalism pot exista și conflicte de interese, acesta poate avea loc în cazurile când jurnalistul, într-un mod sau altul, este interesat în reflectarea pozitivă sau negativă a unui fapt, eveniment. Un jurnalist „etic” evită conflictele de interese! Același lucru cer codurile deontologice, statuturile redacționale. Jurnalistul trebuie să țină minte, că rezultatul acumulării materialelor este analiza multilaterală a situației în sfera dată. Și acest rezultat va reflecta propriul punct de vedere privind evenimentele contemporaneității. Adică, jurnalistul va evita orice tentativă de angajare, fie de ordin politic, fie de ordin economic.
Totodată, el va trebui să evite orice posibilități ale conflictului dintre interesele personale și cele redacționale. În sfera politică, de exemplu, jurnalistul nu poate reflecta în mod obiectiv evenimentele la care a fost în calitate de participant nemijlocit. Altceva e metoda „mască” , adică jurnalistul încearcă să își schimbe profesia. Dacă jurnalistul este angajat din punct de vedere politic sau ideologic, atunci el nu are dreptul să scrie pe tema respectivă (de ex., deputații jurnaliști), deoarece acesta, fie în mod conștient, fie inconștient se transformă în agitator, iar acest lucru este inadmisibil. Jurnalistul va reflecta evenimentele politice în mod detașat, dar nu în calitate de participant. El trebuie să analizeze cauzele fenomenelor și proceselor politice, în afara simpatiilor și antipatiilor proprii. [13, p.102]
Conflictul social constituie un tip al interacțiunii sociale, în cadrul căruia participanții se străduiesc să învingă oponentul/concurentul prin diferite mijloace cu scopul de a-l nimici fizic, a-l transforma într-un obiect al controlului sau de a cuceri o sferă străină de influență și resurse.
Conflictul social, în sensul larg al cuvântului, are loc în toate sferele activității umane.
În componența conflictelor sociale un loc aparte îl ocupă conflictele politice. Specificitatea lor constă în aceea, că ele se desfășoară și se manifestă în sfera politică, adică apar și există în legătură cu puterea politică, cu existența și manifestarea/funcționarea ei în cadrul societății concrete. Conflictul social, în sensul larg al cuvântului, are loc în toate sferele activității umane. În componența conflictelor sociale un loc aparte îl ocupă conflictele politice. Specificitatea lor constă în aceea, că ele se desfășoară și se manifestă în sfera politică, adică apar și există în legătură. Există diverse definiții ale conflictului politic. Iată o sinteză a acestora, referitoare la esența conflictului politic. Astfel, conflictul politic presupune ciocnirea/confruntarea a doi sau mai mulți subiecți (părți) ai politicii – relații politice; cauza ciocnirii sunt puterea și relațiile puterii, adică relațile ce țin de cucerirea, menținerea puterii de stat sau folosirea puterii de stat pentru atingerea propriilor scopuri; temelia subiectivă pentru începerea confruntării constă în conștientizarea de către subiecți a incompativilității contradicțiilor existente și a imposibilității reglementării lor prin alte modalități; confruntarea generează acțini ale subiecților, orientate unele asupra altora, adică presupun o luptă directă; acțiunile unilaterale, fără răspuns (acaparare, cotropire, nimicire) nu sunt conflicte; conflictul politic constituie una din modalitățile de reglementare (soluționare) a contradicțiilor politice (social-politice). [13, p.96]
Particularitățile conflictului politic
Conflictul politic reprezintă caracterul public și deschis al manifestării confruntării părților. Politica reală e sfera soluționării contradicțiilor între grupele sociale mari De aceea conflictul politic presupune apelarea părților la grupele sociale și la publicul larg.
În afară de aceasta, atragerea atenției sporite asupra problemelor (obiectului) care trebuie rezolvate imprimă subiecților conflictului o importanță suplimentară și contribuie la acumularea de către aceștia a capitalului politic. [19, p.82]
Conflictul politic afectează, direct sau indirect, interesele unor grupuri, categorii sociale mari, clase, societății în ansamblu. De aceea subiecții conflictului politic (organizațiile politice, elita, lideri aparte) întotdeauna vor să reprezinte comunitatea socială (categoria socială, clasa, etnia, grupurile de interese, întreaga societate). Obiectul de bază, integral înconflictul politic este puterea politică. În calitate de obiect al conflictului politic pot fi împuternicirileputerii, metodele și rezultatele realizării puterii. Cauze ale conflictelor puterii pot fi divferite contradicții, care apar atât în sfera politică, cât și în alte sfere ale societății, dar fiind transformate în confruntare politică cu prilejul puterii. Caracterul ideologic al motivării conflictului. De regulă, conflictul politic are o temelie ideologică determinată. Ideologia politică reprezimtă educația spirituală, desitnată în mod special pentru orientarea comportamentului politic al cetățenilor. [8, p.36]
Această ideologie îndeplinește funcție de organizare, identificare și mobilizare a subiecților și participanților conflictului politic. Pentru a pretinde realmente la putere în societate sau pe arena internațională subiecții conflictului politic trebuie să reprezinte prin sine o organizație obștească, un partid politic, un institut de stat sau săfie reprezentantul legitimat al acestor organe. Un rol esențial în identificarea, organizarea și mobilizarea maselor în conflictul politic îl au simbolurile ideologizate. Simbolurile sunt folosite ca metodă și mijloc de autoidentificare ăi contrapunere a părților în conflictul politic. Dacă la piață de mărfuri concurează și se află „în conflict” mărfuri și servicii reale, atunci la „piața” politică producția propusă (idei, slogane, programe, declarații), de regulă, poartă un caracter simolic. Părțile care concurează și se află în conflict propun „mărfuri” și „servicii” care ni pot fi apreciate la modul adecvat, ele nu pot fi cântărite sau probate la gust. În conflictul politic în prim plan se situeză nu calitatea mărfii propriu zise, ci eficacitatea reclamei – PR-ul politic – tehnologiile, marketing-ul politic.
Un rol important în conflictul politic îl joacă liderii politici. Confruntarea politică, de regulă, se transformă, de regulă, și în confruntarea liderilor politici, iar liderii înșiși nu arareori se transformă în simboluri ale mișcării politice și garanți ai îndeplinirii promisiunilor declarate. [13]
De aceea concurenții se străduie să discrediteze prin diferite metode nu atât ideile și programele oponentului, cât „purtătorii” și garanți acestor idei. Instituționalizarea conflictului politic constituie una din principalele condiții ale eglementării și soluționării, iar în acest aspect el este foarte asemănător cu conflictul juridic.
Dar, dacă pentru reglementarea conflictului juridic (componentei juridice a conflictului politic) presupune implicarea unui cerc îngust de juriști profesioniști, atunci părțile concurente ale conflictului politic se străduie să se asigure de susținerea (de atragere în conflict) a unui număr maxim de persoane „neversate”.
De fapt, aici vorba e despre raportul (ciocnirea) unor asemenea noțiuni (categorii) și fenomene cum ar fi legitatea și legimitatea: prima apelează la normele juridice, a doua – la echitatea socială (politică). Aplicarea violenței în conflictul politic este considerat legitim numai din partea regimului aflat la putere. Particularitățile naționale și socio-culturale ale conflictului politic. Exemple: revoluțiile „de catifea”, rozelor, „7 aprilie”, ”maidanul”. Posibilitatea consecințelor tragice. Conflictul politic de amploare poate distruge din temelie structura socială și politică a societății și de a arunca țara în mocirla incertitudinii. Exemplu: războaiele mondiale, pericolul armelor nucleare. [11, p.59]
CAPITOLUL II : EVOLUȚIA CONFLICTELOR ÎN CADRUL ALEGERILOR PARLAMENTARE – 2014: ÎNVINGĂTORI ȘI PERDANȚI
La 30 noiembrie anul trecut, cetățenii Republicii Moldova au avut de făcut o alegere importantă, o alegere care s-a dovedit a fi grea. Să o luăm totuși cu începutul și să vedem cum a decurs întreaga campanie electorală, pentru că a fost una neașteptată.
Pe data de 1 octombrie 2014 s-a dat startul unei noi campanii electorale. O campanie care ține să ne aducă multe suprize. La câteva zile dupa startul acesteia, străzile abundau de afișe publicitare, iar majoritatea buletinelor de știri prezentau materiale despre întâlnirile politicienilor cu cetățenii. Spoturi video, panouri stradale, dar și încercări de mituire a alegătorilor sunt doar câteva acțiuni ale concurenților electorali.
II.1. Rezultate ale monitorizărilor oficiale
Oamenii își creează speranțe mari, au așteptări, care cu părere de rău după alegerile din 30 noiembrie nu sunt îndeplinite. Se tot vorbea că nu se respectă limitele în acestă campanie, de exemplu, Comisia Electorală Centrală a fost sesizată de Partidul Comuniștilor cum că uneii membri ai PDM împart saci cu cartofi locuitorilor unui sat din Ialoveni.
Potrivit unui alt reprezentant de la CEC, membrii PCRM a semnalat că unele partide ar fi purces la agitație electorală înainte de începutul campaniei. Aceștia au solicitat CEC-ului să examineze legalitatea desfășurării „Marșul pentru Europa” de către PLDM, legalitatea turneului prin localitățile din țară organizat de PD, dar și informațiile apărute în presă precum că Poșta Moldovei ar distribui gratuit fluturași electorali ai PD-ului. Toate aceste detalii au fost publicate într-un raport de monitorizare lansat de Coaliția Control Civic-Alegeri 2014. [25, p.6]
Supriza din acest an în campania electorală a fost Partidul Patria, creat de omul de afaceri Renato Usatâi. În august 2014 Usatâi a creat un nou partid, intitulat „PaRUs” (Partidul lui Renato Usatâi), cu care intenționa să participe la Alegerile parlamentare din 2014 din Republica Moldova, însă, pe 15 septembrie Ministerul Justiției a anunțat că nu a înregistrat partidul din cauza unor bănuieli că ar fi fost falsificate în jur de 30% de semnături de pe lista membrilor, iar ca urmare Ministerul de Interne a ridicat actele și a inițiat investigații.
Pe 30 septembrie 2014 Renato Usatâi a anunțat că va participa la alegerile parlamentare pe lista partidul politic ”Patria”, condus de fostul Ambasador al Moldovei în România și fost șef al al aparatului prezidențial în perioada lui Petru Lucinschi, Emilian Ciobu. Pe 26 noiembrie 2014 Comisia Electorală Centrală a propus Curții de Apel Chișinău să excludă din campania electorală Partidul „Patria”, condus de Renato Usatâi.
A doua zi Curtea de Apel a decis excluderea partidului de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare din 2014 și respingerea contestației partidului „Patria” în acest sens.
În noaptea dintre 27 și 28 noiembrie Renato Usatâi a părăsit teritoriul Republicii Moldova, plecând la Moscova și publicând un mesaj video în care afirma că se teme că autoritățile Republicii Moldova intenționează să îl aresteze. Surse din cadrul Poliției de Frontieră a Moldovei au confirmat pentru Radio Chișinău că Renato Usatâi a ieșit din țară. Pe 28 noiembrie Curtea Supremă de Justiție a respins recursul înaintat de „Patria” față de hotărârea Curții de Apel Chișinău, definitivând exluderea formațiunii din cursa electorală. La acest subiect vom reveni un pic mai tîrziu, pentru că Partidul Patria a fost considerat un fenomen.
Să revenim la campania noastră electorală, așa cum spuneam mai sus, oamenii aveau așteptări, poate că acesta a și fost problema, așteptările erau prea mari. Mereu ni se spune că vom trăi într-o lume democrată, o lume unde noi avem puterea să ne decidem singuri soarta, unde drepturile și libertățile noastre fundamentale sânt respectate și garantate de stat. Dar ce siguranță avem că acest sistem democrato – liberalo – capitalist va ajunge și în țara noastră? E adevărat că sistemul ne oferă libertate sau e doar o iluzie? Ce e până la urmă democrația? E puterea poporului, puterea majorității, impunerea voinței cetățenilor în mediul politic. Cel puțin asta-i teoria. Ni se spune că datorită dreptului de vot odată la câțiva ani putem să hotărâm ce politicieni ne vor conduce. Dar lăsând la o parte faptul că actuala clasă politică este coruptă, democrația lasă teoretic posibilitatea ca noi oameni să poată schimba lucrurile. Spun teoretic, deoarece practic este foarte greu ca niște oameni corecți, care reprezintă cu adevărat voința moldovenilor, să schimbe ceva în cadrul partidelor fără să se compromită.
Regretatul jurnalist, Constantin Tănase, spune într-un editorial de-al său, publicat la 29 septembrie 2014 că campaniile electorale la moldoveni sunt perioadele de timp când răul dă afară din oameni. [24, p.8] În aceste campanii, moldovenii nu se adună, cum ar fi firesc, să discute cum să așeze țara, ci se învrăjmășesc, se despart în tabere și varsă răul din ei. Ei nu se întreabă de unde s-a luat în ei acest rău…
Cu siguranță că are mare dreptate, întotdeauna există un Rău mare, Slavă Domnului că de data acesta nu sa repetat situația din anul 2009, atunci când Piața Marii Adunări Naționale s-a transformat în Maidan.
Tot Constantin Tănase, într-un alt articol de al său mai spunea că ,, Timp de zece ani s-au acumulat atâtea probleme, încât ele nu vor mai putea fi lăsate pentru mai târziu; opinia publică nu va mai putea să se comporte ca struțul și să se prefacă și în continuare că nu le observă.
După zece ani de mers voinicesc înainte spre calea „independenței și reformelor” va trebui să ne oprim pentru o clipă-două, să ne așezăm calmi la marginea drumului, să ne uităm în urmă și să evaluăm corect cât am mers, cum am mers și încotro am mers.”
Și de această dată are mare dreptate, oamenii totuși continuă să spere că lucrurile pot lua o altă întorsătură, că va veni momentul în care interesul și binele cetățenilor va lua locul intereselor persoane ale politicienilor.
Redusă la muțenie totală, opinia publică nu-și mai pune întrebări. Ea nu mai participă la viața statului, dreptul de decizie fiind uzurpat, în exclusivitate, de „clasa politică”. Marile drame ale acestui deceniu au trecut pe lângă mintea și sufletul opiniei publice: după Marea Adunare Națională care a aplaudat declarația de independență a R. Moldova, poporul s-a retras din discuțiile publice. Astfel, nici războiul din Transnistria, nici restaurația comunistă adusă de agrarieni, nici pierderea integrității teritoriale și politice a statului și intrarea R. Moldova în CSI, nici cumplitul jaf național, numit „privatizare”, iar mai recent – nici continuarea federalizării prin crearea județului bulgăresc Taraclia, nici tentativele de schimbare a regimului politic ș. a. m. d. – nimic din toate acestea și încă atâtea altele n-au tulburat la modul serios opinia publică. Micile explozii isterice, ce se produc cu intermitențe, confirmă contrariul: în R. Moldova nu există opinia publică, iar spiritul critic doarme un somn de moarte. În asemenea condiții, „clasa politică” se simte ca găina la moară, ea este în afara controlului public, taie și spânzură după cum îi cășunează, simulează actul politic prin alegeri cumpărate pe bani, simulează actul legislativ adoptând legi de care nimeni nu ține seama, simulează actul economic prin aprobarea de guverne care nu-i poți plăti cetățeanului salariul și pensia, simulează actul public printr-o mass-media aservită economic și politic ș. a. m. d. Totul este mimare, simulare, butaforie, simulacru.
Dar odată și odată această opinie publică va trebui să se trezească. Și atunci șocul va fi extraordinar de dureros. Până la urmă, trezindu-se, această opinie publică va trebui să realizeze că, în timpul cât ea a adormit, în R. Moldova s-au întâmplat multe lucruri tragice, cel mai tragic fiind că ea, „țărișoricuța” noastră, a rămas de căruța istoriei din pricina „țărișoriceilor” care formează „clasa politică”. Europa ne-a fluturat cu băsmăluța prin Internet, iar noi stăm la marginea istoriei și a civilizației, scotocind prin trăistuță fluierașul cu care să-i mai zicem o doină de înstrăinare. Spiritul public, atâta cât a mai rămas, este terorizat de curente de idei găunoase, începând de la „centrismul” unsuros, fără culoare națională, care se varsă, gâlgâind, în apele gândirii rusești, și terminând cu pășunismul cleios și miorlăiala pseudonațională după zilele de aur ale scripturilor române.
Dacă vom ține-o tot așa și mai departe, dacă nu vom face un efort de conștiință și mentalitate, dacă nu vom începe, de urgență, să numărăm bobocii pe care i-am scos în acești zece ani, într-un cuvânt – dacă nu vom identifica locul nostru în istorie și drumul pe care trebuie să mergem spre el, șansele noastre de supraviețuire sunt incerte. [24]
Să revenim totuși la oile noastre. După o lungă și ,,colorată” campanile electorală, a sosit și ziua cea mare, forfotă, cozi interminabile la secțiile de votare, oameni care încă mai au speranță în ochi așteaptă rezultatele unui alt act electoral.
În sfârșit a sosit și momentul adevărului, după procesarea a 98% din voturile exprimate în cadrul alegerilor legislative din Republica Moldova, rezultatele scrutinului sunt următoarele:
PSRM – 20,95%, PLDM – 19.75%, PCRM – 17.83%, PDM – 15.94% și PL – 9.45%. În acest moment, luându-se în calcul și redistribuirea votului, PLDM, PDM și PL, adică cele trei partide considerate proeuropene, au împreună 55 de mandate, minimul necesar pentru o coaliție fiind de 51 (din totalul de 101). Rata de participare înregistrată la închiderea secțiilor de votare (ora 21:00) era de 55.86%, mai puțin decât în 2010, când 63,30% din alegători s-au prezentat la urne. Prezența mai mică poate fi explicată în primul rând prin dezamăgirea electoratului față de guvernarea proeuropeană.
Aici apare marea supriză, Partidul Socialist din Republica Moldova obține cel mai mare vot de încredere din partea cetățenilor. Un partid naționalist, cu orientare rusească și antiromânească a câștigat pe fondul scăderii record a Partidului Comunist, condus de Voronin dar și pe fondul celorlalte 3 partide pro-europene. Care să fie cauza? Poate în sfârșit oamenii au încercat să transmit un mesaj? Poate în așa mod ei încearcă să spună că s-au săturat de minciuni? Pentru că în ciuda progreselor din ultimii ani pentru integrarea europeană, inclusiv liberalizarea vizelor și Acordul de Asociere, partidele proeuropene tot nu reușesc să câștige teren. Constanța electorală a coaliției proeuropene are două laturi. Pe de-o parte, trebuie remarcat că, în ciuda unor progrese importante, cele trei formațiuni tot nu au câștigat teren, principala cauză fiind, după cum relata și publicația ,,Gândul” de la Bălți, înainte de semnarea Acordului de Asociere, proasta comunicare cu oamenii și, în sens opus, propaganda eficientă a comuniștilor. Totuși, constanța electorală poate fi privită și în contextul scandalurilor în care a fost implicată coaliția. Privit din acest punct de vedere, rezultatul este un semn bun pentru cele trei partide, care nu au pierdut din voturi.
Rezultatele alegerilor parlamentare sunt comentate diferit. Unii spun ca Moldova a ales Europa! Putin a pierdut! Altii sustin ca polarizarea ar fi invingatorul, iar cele trei partide pro-europene, liberal-democratii, democraii si liberalii a fi obligate să reediteze alianța cat mai repede si sa guverneze altfel, adica in interesul cetateanului. Este si opinia fostului premier Ion Sturza.
Într-un interviu realizat de Radio Europa Liberă acesta a declarat că lucrurile au fost setate de la bun început ca o bombă care trebuie să explodeze în anumit timp și la un anumit moment, pentru a o folosi ca un instrument de presiune în negocierile importante care se referă nu numai la crearea, a propos, a unei coaliții, dar și la un element de factor de politică externă.
Așa că se primește o decizie care este destul de contradictorie de a anula acel proces de privatizare, care aruncă în aer toată logica guvernului Leancă și toate procedurile care au fost puse la punct, pune sub mare îndoială stabilitatea financiară a băncii și încă a câtorva bănci.
Fără a ști ce urmează să se întîmple, și anume că Iurie Leancă va părăsi fotoliul de premier, Sturza a decalarat că „Mi-aș dori ca guvernul să fie condus în continuare de domnul Leancă. Nu exclud că domnul Leancă este o figură de compromis și care pe toți îi mulțumește pentru că a fost destul de maleabil. Mai mult ca atât, a dat semne de cooperare și cu alte partide, inclusiv cu Partidul Democrat. Știu că în interiorul Partidului Democrat oamenii sunt încântați pur și simplu de modul de a conduce guvernul al domnului Leancă. Adevărul e că domnul Leancă dacă vrea în continuare să fie doar un simbol al eurointegrării, nu are decât să fie. Dar dacă el vrea să conducă real cu colhozul, atunci el trebuie să fie un președinte veritabil de colhoz, să ia frâiele, să ia hățurile în mână, să-și impună anumite principii, anumiți oameni, metode de guvernare.”
Cu referire la evoluția și desfășurarea campaniei electorale s-au pronunțat nu doar unii lideri de opinie dar și cîteva organizații care au monitorizat la propriu aceasta campanie. Asociația Promo-LEX a lansat la 29 ianuarie curent Raportul Final de Monitorizare a Alegerilor Parlamentare din 30 noiembrie 2014. Raportul reflectă prestația principalilor actori electorali în perioada 15 septembrie – 09 decembrie 2014. Astfel, Asociația Promo-LEX a constatat că, administrația electorală și administrația publică au avut o prestație echilibrată iar majoritatea concurenților electorali au desfășurat activități de campanie diverse și de o manieră activă. Cu toate acestea, activitatea unor concurenți electorali, a autorităților din domeniu dar și lacunele din legislația electorală, inclusiv la capitolul finanțării campaniei electorale au determinat Efortul de Monitorizare să elaboreze un șir de recomandări menite să contribuie la îmbunătățirea proceselor electorale și sporirea încrederii cetățenilor în alegeri libere și corecte. [33]
Asociația Presei Independente și Centrul Independent de Jurnalism sunt alte două instituții care au monitorizat evoluția campaniei electorale din anul trecut.
De exemplu, API a publicat un material pe data de 27 noiembrie anul trecut în care cerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului să sancționeze unele instituții media pentru reflectarea dezechilibrată a campaniei electorale. [28]
Vasile State, directorul executiv al APEL, a menționat că televiziunile nu excelează la capitolul echilibrul surselor și imparțialitate. Spre exemplu, la N4 din toate știrile conflictuale 82% au fost dintr-o singură sursă. Acest post, alături de TV7, a prezentat în context preponderent pozitiv PLDM. Accent TV, pe de altă parte, a prezentat PLDM mai mult în context negativ.
Prime TV, Publika TV, Canal 2 și Canal 3 au favorizat masiv PDM și au plasat preponderent în context negativ PCRM și PPP. Jurnal TV a defavorizat masiv PDM. „În perioada de referință, televiziunile au revenit la practici pe care le considerăm păguboase, după o săptămână relativ calmă, cea de dinainte, în care s-au constatat anumite ameliorări. De această dată am constatat că lucrurile au degradat pe anumite segmente. Mă refer aici la respectarea normelor profesionale, dar și la mediatizarea și prezentarea dezechilibrată a concurenților electorali”, a declarat Vasile State. În context, el a menționat că Moldova 1 și Pro TV au fost cele mai echilibrate dintre posturile monitorizate. Nadine Gogu, directoarea CJI, a declarat că dintre posturile radio monitorizate, Russkoie Radio și Radio Moldova nu au favorizat sau defavorizat în mod clar vreun concurent electoral. Radio Plai a favorizat PDM prin numărul mare de știri și Vocea Basarabiei a favorizat ușor PLDM.
Petru Macovei, directorul API, și-a exprimat îngrijorarea privind lipsa materialelor de educație electorală în ziarele monitorizate, dar și privind procentajul redus și în descreștere față de raportul precedent al știrilor nepărtinitoare – doar 44% din numărul total din ziare. Moldova Suverană a favorizat clar PLDM și a defavorizat PSRM și PPP; Timpul a favorizat clar PDM și a prezentat doar în context negativ PCRM, PSRM și PPP; Panorama a favorizat în mod evident PPP și PSRM, dezavantajând totodată PLDM și PDM; Ziarul Național a prezentat doar în context pozitiv PLDM, iar PDM în context pozitiv și neutru; Nezavisemaia Moldova a favorizat masiv PCRM și a defavorizat PLDM, PDM, PL și, mai rar, PSRM și PPP. Jurnal de Chișinău nu a favorizat niciun concurent electoral, dar a prezentat preponderent în context negativ PDM, PLDM, PL, PPP și PSRM, iar Komsomolskaia Pravda v Moldove nu a favorizat în mod clar niciun concurent, deși PCRM, PLDM, PDM, PSRM, PPP și PL au avut cea mai mare vizibilitate în acest ziar, în context neutru. [27]
În ceea ce privește portalurile online, Petru Macovei a remarcat că www.jurnal.md și www.omg.md au avut mai multe materiale părtinitoare decât nepărtinitoare. Jurnal.md nu a favorizat niciun concurent, însă a prezentat în context negativ PDM și, într-o măsură mai mică, PCRM, PPP, PSRM și PLDM. Omg.md a favorizat masiv PPP și ușor PCRM, prezentând însă în context negativ PLDM și PDM. www.Moldova.org, deși a avut cea mai mare pondere a știrilor nepărtinitoare, a avantajat ușor PDM.
Politik.md a favorizat clar PPP și, într-o măsură mai mică, PSRM și PPRM, dar a defavorizat PDM, PLDM și PLR. Moldova24.info a favorizat vădit PPP și a prezentat în context preponderent negativ PLDM. „CCA trebuie să aplice legea. Noi, la rândul nostru, semnalăm încălcările și concluziile noastre coincid în mare parte cu concluziile CCA”, a declarat directorul API.
Tot Asociație Presei Independente s-a sesizat în acestă campanie electorală, publicînd un material în care sunt descrise pe larg probleme ce țin de reflectarea campaniei electorale de către mass-media. Problemele ce țin de reflectarea campaniei electorale de către instituțiile mass-media din Republica Moldova s-au agravat în ultimele două săptămâni, concurenții electorali fiind favorizați sau defavorizați în funcție de simpatiile politice ale editorilor și patronilor acestor instituții – arată cel de-al doilea raport de monitorizare realizat de API, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația Presei Electronice din Moldova (APEL), în cadrul Coaliției pentru Alegeri Libere și Corecte, transmite IPN. „Din păcate, în buletinele de știri, dar și pe paginile ziarelor și ale portalurilor online, sunt foarte, foarte multe articole de opinie în detrimentul știrilor realizate obiectiv, echilibrat și echidistant de către reporteri”, a subliniat Petru Macovei, director API. Acesta a menționat că dintre ziare niciunul nu a reflectat echilibrat și obiectiv sută la sută campania electorală, unele fiind chiar fățiș partizane. [22, p.13]
Moldova Suverană critică Partidul „Patria” și Partidul Socialiștilor, favorizând mai des Partidul Liberal Democrat. Komsomolskaya Pravda îi prezintă pe majoritatea concurenților în context neutru, însă are multă publicitate electorală care nu e marcată corespunzător. Timpul a prezentat PLDM, PDM și PL în context neutru, iar PSRM și „Patria” în context preponderent negativ. Panorama a defavorizat partidele parlamentare și a favorizat PPCD, Vesti Gagauzii a favorizat PSRM, iar Ziarul Național a favorizat PLDM, prezentând într-un context negativ PSRM, PCRM și Partidul „Patria”. Cea mai gravă situație a fost atestată la Nezavisemaya Moldova, care a încălcat frecvent și evident principiile deontologice și a favorizat masiv PCRM. [22, p.3]
Potrivit lui Petru Macovei, dintre portalurile de știri, newsmaker.md a ieșit din nou în evidență ca un exemplu echilibrat și obiectiv de reflectare a campaniei electorale.
De cealaltă parte, aproximativ 55% din materialele de pe jurnal.md și omg.md au fost părtinitoare. Primul site a prezentat în context negativ mai ales PDM și mai rar PCRM și PLDM, iar omg.md a defavorizat puternic PLDM și PDM. Deschide.md și realitatea.md au defavorizat masiv PLDM și au favorizat subtil PSRM și „Patria”. La noi.md nu au fost observate simpatii sau antipatii politice evidente, iar politik.md a publicat multe materiale părtinitoare (40%), prezentând majoritatea actorilor politici în context neutru și negativ.
www.Unimedia.info a favorizat ușor PDM și PLDM. www.Moldova24.info s-a remarcat prin numeroase carențe la capitolele pluralism, echilibru și imparțialitate, susținând PDM și ușor PPP, devaforizând totodată masiv PLDM. La capitolul știri televizate, expertul APEL, Aneta Gonța, a menționat că Prime TV, Publika TV, Canal 2 și Canal 3 au favorizat masiv PDM, atât prin contextul pozitiv în care e prezentat concurentul electoral, cât și prin frecvența aparițiilor acestuia. [40]
PDM a fost și cel mai mediatizat la Jurnal TV, însă cel mai des într-un context negativ. N4 a favorizat PLDM și a defavorizat PDM și PCRM. TV7 a prezentat în context preponderent pozitiv PDM și PLDM. Aceste două partide au fost însă defavorizate la Accent TV, unde doar PSRM a apărut în context pozitiv. Moldova 1, Canal Regional și GRT au fost cele mai echilibrate. Per total, la cele 12 televiziuni monitorizate, PDM a apărut de 453 ori, dintre care 170 de apariții în context pozitiv, PLDM – 155 (18 pozitive), PCRM – 141 (8), PL – 114 (2), PSRM – 86 (4). Nadine Gogu, directoarea CJI, e declarat că la radio, materialele au fost mai echilibrate și părtinitoare. Totuși, după frecvența aparițiilor în context pozitiv, Radio Moldova favorizează ușor PL și PDM, Vocea Basarabiei – PLDM, Radio Plai – PDM, Russkoie Radio – PDM, iar Radio Noroc nu a favorizat vreun concurent electoral.
II. 2. Conflicte geopolitice
Chiar dacă s-au finalizat cu victoria forțelor pro-europene, alegerile din Republica Moldova indică o continuă divizare a cetățenilor între vectorul european și cel euroasiatic. Departe de rezultatul de la Kiev, acolo unde forțele pro-europene s-au impus detașat, Chișinăul a avut parte mai degrabă de o luptă aproape nulă între cele două drumuri care se întindeau în fața Republicii Moldova. Opțiunea alegătorilor nu a fost totuși numai una geopolitică, ci se așteaptă ca și în plan intern partidele pro-europene să realizeze reforme reale, în special în zona justiției și a întăririi statului de drept. Poate cea mai mare surpriză la scrutinul de duminică a constituit-o Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, condus de un ex-comunist care a mers pe o ideologie total îndreptată spre Rusia, în speranța de a obține voturile electoratului de stânga, chiar și din partea aceluia cu accente extremiste.
PSRM a beneficiat și de voturile de la Partidul „Patria”, condus de Renato Usatii și scos din cursa pe ultima suta de metri, dar și de plasarea duală a PCRM în zona de confort a centrului esichierului politic prin tactica deja cunoscută a „vitelului blând”, între UE și Rusia. Astfel, partidului lui Igor Dodon a obținut 25 de mandate în actualul legislativ, aproape un sfert din locurile aferente, după ce la precedentele alegeri nici macar nu a reușit să treacă pragul pentru accederea în Parlament de 6%.
Cert este că PCRM se află într-o cădere liberă față de alegerile precedente. În noiembrie 2010, comuniștii lui Voronin acumulau un scor electoral de 677. 069 de voturi, mai precis 39.34%, fapt ce le asigura acestora nu mai puțin de 42 de mandate. În prezent, dupa patru ani de opoziție în care ar fi putut teoretic sa crească, neavând în spate erodarea politică a guvernarii, PCRM-ul lui Voronin a obținut doar 21 de mandate, acumulând numai 18% din preferințele electoratului.
Pe de cealaltă parte, forțele pro-europene se pot bucura doar pe jumatate de cîștigarea acestor alegeri. Electoratul lor a impus la limita o victorie ce la începutul numărării voturilor parea foarte departe. Acesta ar trebui sa fie un semnal că politica europeană doar de fațadă și în fața oficialilor din capitelele UE trebuie să înceteze. Totul pentru a face loc unor reforme reale. Chiar daca a prins autobuzul spre Europa, actuala coaliție pro-europeana trebuie să realizeze ca sa așezate pe locul din spate, iar schimbarea regulilor în ultimul moment, și scoaterea din cursa a lui Usatîi, ridică mari semne de întrebare în Europa privind rezultatul democratic al acestor alegeri. Bruxelles-ul nu dorește înlocuirea unor oligarhi de tip comunist cu unii de tip pro-european. Mai degrabă, Europa își îndreaptă atenția spre consolidarea statului de drept Republica Moldova care și-a luat niste angajamente europene pentru următorii ani. În plan statistic, principalul partid al coaliției pro-europene – Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) – ar trebui să-și pună cele mai mari semne de întrebări.
Guvernul Republicii Moldova, condus succesiv de Vlad Filat și Iurie Leancă (ambii PLDM), trebuie să analizeze serios dezamăgirile pe care le are electoratul de pe zona de dreapta pro-europeană. Aceștia nu așteaptă numai bani europeni și americani, ci vor să vadă și îmbunătățiri reale în ceea ce privește consolidarea democrației și justiție aplicată chiar pentru functionari cu rang înalt suspectați de corupție. Ca atare, semnalul cel mai bun de care PLDM ar trebui să țină cont este scăderea cu aproape 10 procente față de alegerile legislative precedente din 2010. Atunci, PLDM obținea 32 de mandate, pentru ca în prezent voturile sa scadă cu circa 200.000 și formațiunea să obțină numai 23 de mandate.
La rândul său, Partidul Liberal (PL) se menține în limitele unui electorat fidel, unul pro-european și care, mai nou, a îmbrățișat și ideea posibilității aderării Republicii Moldova la NATO. Chiar dacă statistic PL a obținut un scor infim mai mic ca la alegerile precedente, PL a reușit în schimb să obțină 13 mandate în actuala legislatura, față de numai 12 în 2010. În ceea ce privește Partidul Democrat, acesta a mers pe un mesaj dual pentru a rupe și din zona de centru-stânga a alegătorilor pro-europeni ce vorbesc altă limbă decît cea română. PD și-a sporit numărul de locuri de la 15 la 19, mărindu-se baza de votanți cu mai bine de 30.000 de cetățeni.
Drumul spre Europa al Republicii Moldova de abia acum începe iar actualii parlamentari nu trebuie să stea deloc liniștiți pentru următorii patru ani. Obstacolul principalul va fi lupta coaliției pro-europene cu propria mentalitate ex-sovietică și mai ales cu obiceiurile aferente de corupție ce se regăsesc la unii lideri de facto ai acestor formațiuni. Cetățenii Republicii Moldova se divizează atunci când vine vorba de Uniunea Europeană (UE) și Uniunea Vamală (UV). Astfel, potrivit rezultatelor unui sondaj IMAS, prezentat sâmbătă, 44% din respondenți consideră că Republica Moldova ar trebui să se apropie mai mult de Vest, iar 43% optează pentru apropierea de Rusia. Dacă s-ar organiza un referendum pentru aderarea la Uniunea Europeană, 51% din respondenți ar vota pentru, iar 36% împotrivă. Cifrele sunt apropiate de cele în cazul unui eventual referendum privind aderarea la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan: 47% pro și 35% contra. Indicatorul ce ține de intenția de vot pentru Uniunea Europeană are o evoluție foarte specifică pentru că de-a lungul vremii el a avut evoluții și sub 40%, și peste 40%, și a ținut foarte mult legătura cu agenda politică și agenda mesajelor principalilor politicieni. E un indicator care tot timpul a trebuit alimentat și a reușit să urce la praguri de felul ăsta pe timpul semnării Acordului de Asocieri și acum este întreținut, cred, și de comunicarea politică și spoturi electorale. Totodată, indicatorul pentru Uniunea Vamală ascunde foarte multă teamă, foarte multă frică. “Oamenii nu vor să supere, de fapt, Federația Rusă, neștiind neapărat ce însemnă Uniunea Vamală. Reprezentările despre Uniunea Vamală sunt destul de vagi și se asociază în general cu 2-3 elemente: gaz, locuri de muncă, cam ce-au folosit partidele în comunicarea politică.
În timp ce campania electorală era în toi, portalul online www.deschide.md a publicat un material în care se povestea că Moscova pregătește o intervenție violentă în Moldova prin intermediul lui Igor Dodon, materialul a fost publicat pe data de 20 noiembrie 2014. În acest material era explicat că pe 30 noiembrie se vor desfășura alegeri parlamentare în R. Moldova, cruciale pentru regiune, în condițiile în care scopul Federației Ruse este de a obține prin alegeri la Chișinău ceea ce a obținut la Kiev prin confruntări militare. Pentru a realiza acest lucru la Chișinău, Moscova are la dispoziție două scenarii: unul agresiv și unul pașnic. [28, p.3]
Adică blocarea în sine a parcursului euroatlantic al R. Moldova și transformarea ideii de „integrare euroatlantică” într-un slogan golit de orice semnificație reală. Pentru a realiza acest lucru la Chișinău, Moscova are la dispoziție două scenarii: unul agresiv și unul pașnic. Înainte, însă, o scurtă precizare de context.
Din dorința sinceră a Moscovei de a facilita procesul de vot al migranților moldoveni la alegerile din 30 noiembrie? Nu e genul. Explicația trebuie căutată în altă parte.
Oficial, Chișinăul spune că sunt circa 300.000 de muncitori din RM în Federația Rusă, rușii vorbesc de circa 500. 000, dar se vehiculează neoficial și cifre de 7-900 000. Dintre aceștia, e foarte plauzibil ca zeci de mii, dacă nu sute de mii, să fi încălcat legislația Federației Ruse. Faptul că Moscova îi trimite să voteze la Chișinău, promițându-le că îi va legaliza ulterior, este în avantajul ei, din două motive. Primul, aceștia sunt de obicei electoratul partidelor rusofone, deci o avantajează indirect. Al doilea argument este de altă natură. Muncitorii moldoveni sunt cea mai eficace acoperire pentru a trimite grupuri de oameni la Chișinău. Dacă Federația Rusă are un proiect de contra-Maidan în R. Moldova după alegerile din 30 noiembrie, în eventualitatea câștigării alegerilor de către pro-europeni, poate face ca în scenariul cu băieții solizi în treninguri, care, în decembrie 1989,veneau în România din URSS. Și cel mai bun mecanism prin care să facă asta este exact mecanismul trimiterii muncitorilor moldoveni acasă la Chișinău, să voteze, pentru că nimeni nu îi poate opri ca cetățeni să se reîntoarcă acasă. Și, oricum, nimeni nu poate controla până la capăt cine va intra în republică.
Autoritățile de la Chișinău semnalează în ultima vreme diverse focare de conflict și revolă pe teritoriul R. Moldova. Dar nimeni la Chișinău nu pomenește despre acest enorm potențial de conflict pe care Moscova, prin „solicitarea” lui Igor Dodon, îl poate declanșa. Scenariul pașnic: Monstruoasa coaliție sau…Donbas-ul de la guvernare Teoretic, a doua posibilitate a Rusie de a opri reconstituirea unui proiect european pentru R. Moldova este cea prin care ar veni la putere forțele Estului. Scenariul este doar ipotetic, pentru că șansele sunt mai degrabă utopice. După intervențiile din Crimeea și estul Ucrainei, Moscova a stârnit un val de teamă care i-a periclitat major atractivitatea (geo)politică. Cele trei partide la Chișinău purtătoarele opțiunii Est nu au voturi pentru a face o majoritate viabilă. Mai există însă o versiune a „scenariului pașnic”. Căci o fantomă bântuie pe la Chișinău, iar numele ei este…. „marea coaliție”.Este vorba despre o coaliție amplă, „de unitate națională”, care să pună laolaltă PLDM, PD și… PCRM! Adică două partide declarate pro-europene se vor așeza alături de PCRM la masa majoritară.
Iar PCRM, la fel ca în 2005, își va pune cenușă în cap, în mintea lui Vladimir Voronin se va produce o altă „revoluție oranj” care îl va face pro-european și va deveni, astfel, eligibil pentru guvernare. E o coaliție monstruoasă, complet împotriva naturii, dar care se va vinde cu următoarele „argumente”: este solidă, consistentă, poate asigura stabilitate pe termen lung; colectează peste 61 de mandate, deci va putea, peste doi ani și jumătate, să aleagă președintele; va fi o coaliție bazată de „ideea națională” – „moldovenească”, nu alta! -, care va fi numitorul comun al acestei alianțe eclectice, iar statul R. Moldova va avea la baza guvernării sale, un element coagulat solid: Suntem moldoveni și punctum. S-a mai încercat asta, în 2005, iar rezultatul a fost morți, răniți și copii torturați în 7 aprilie 2009.
Problema cu acest „scenariu pașnic” este că ar conveni de minune Rusiei. De fapt, ar rezolva problema Rusiei care ar primi astfel garanții că nimic spectaculos nu se va mai putea petrece din perspectiva scenariului euroatlantic. PCRM este Donbas-ul Moscovei în R. Moldova, adică ancora pe care Rusia o aruncă în R. Moldova pentru a o împiedica să plece spre Vest, așa cum face cu regiunile separtiste în Ucraina.
De aceea, pentru a garanta electoratului că votul pro-european nu va aduce comuniștii la guvernare, cele trei partide pro-europene trebuie să respingă orice posibilitate, fie ea și teoretică, de a readuce la guvernare PCRM, după acel fatidic 7 aprilie. Atunci au murit oameni, s-a închis frontiera cu România, iar Chișinăul s-a izolat complet de restul Europei. Toate aceste lucruri făcute de către guvernarea PCRM. 3. Partidele pro-europene trebuie să fie conștiente că există riscul serios al unor contestații publice dacă își vor trăda electoratul pro-european. Dacă Alianța pentru Integrare Europeană obține majoritatea guvernamentală, dar partidele preferă să intre în alte combinații, nu doar UE se va simți trădată, dar și electoratul din R. Moldova, din România sau din diaspora. Riscul unor proteste este real. Cochetarea cu ideea „coaliției monstruoase” poate fi lebăda neagră care va răsturna toate calculele electorale. Exemplul României este viu! 4. O „monstruoasă coaliție”, ar bloca, în realitate, toate eforturile de europenizare din R. Moldova făcute până acum de statele UE, inclusiv România. Un asemenea gest ar da apă la moară celor care spun că R. Moldova nu poate căpăta, nici măcar în Parteneriatul Estic, un tratament priovilegiat din moment ce, după cinci ani de guvernare pro-europeană, aduce la putere… Partidul Comuniștilor.
Parteneriatul Estic, a cărei singură speranță mai rămâne acum doar o coaliție pro-europeană la Chișinău, nu poate sfârși atât de jalnic. El a început în mai 2009, când, concomitent, aproape, cu inaugurarea sa la Praga, Partidul Comuniștilor expulza amabasadorul României de la Chișinău, închidea granița cu România și punea vize cetățenilor europeni.
Ar fi o ironie teribilă ca, la cinci ani de la inaugurarea Parteneriatului Estic, singurul stat cât de cât de succes al acestui format politic, să sfârșească prin a readuce la guvernare tocmai Partidul Comuniștilor. 6. La București, momentul alegerilor prezidențiale a trecut. România trebuie să dea mesaje ferme, clare, că opțiunea europeană nu poate fi maculată.
În 2005, oficialii români au girat „revoluția oranj” din capul președintelui Voronin și au binecuvântat (alături de președinții Ucrainei și ai Georgiei) asumarea opțiunii „europene” de către comuniști. Nu au trecut nici doi ani de zile și au început să regret public acel gest. România și președintele ei nu mai pot face aceeași greșeală și a doua oară.
A tolera sau a gira o „coaliție monstruoasă” înseamnă a te decredibiliza complet ca actor de politică externă. În acel moment, dinspre Estul Europei, se va auzi un enorm hohot de râs…
Referitor la acest subiect, cum că Igor Dodon ar fi un pericol mare pentru pacea și stabilitatea Republicii Moldova este de părere și politicianul Valentin Crîlov. Acesta acordat un interviu agenției de știri IPN în care spune că Dodon ar fi instrument al unor scenarii care pot provoca vărsare de sânge în Republica Moldova și în regiune.
Acesta a spus că atunci când marile puteri se află în stare de confruntare, cu pericolul unui război de proporții, ele întreprind eforturi pentru a îndepărta pericolul de propriile hotare sau planifică folosirea teritoriilor străine, în caz de conflict militar, pentru a-și proteja propria populație și a câștiga timp. Moldovenii, pe parcursul secolului XX, nu o dată au simțit aceasta pe propria piele. Avem convingerea că lui Igor Dodon îi este rezervat în loc central în mai multe scenarii posibile legate de campania electorală actuală, de rezultatele alegerilor, dar și de conjunctura regională, în special de conflictul armat din sud-estul Ucrainei. Poate conjunctura regională ar trebui examinată în primul rând. Conform unuia dintre scenarii, în cazul posibilei confruntări directe dintre Rusia și NATO sau cu scopul prevenirii acesteia, Rusia poate examina și varianta de a lovi Ucraina din spate, de pe teritoriul Republicii Moldova, teritoriul regiunii transnistrene fiind nesuficient pentru aceasta, pe motiv că, acum, forțele militare amplasate acolo, sunt foarte limitate și prinse ca în clește de către Chișinău și Kiev. Pentru o operațiune militară de asemenea proporții, Rusia poate avea nevoie de întreg teritoriul Republicii Moldova pentru a-l folosi în scopuri de atac și ca teritoriu din spatele inamicului, cu voia sau fără voia autorităților moldovenești.
Trecerea lui Dodon în Parlamentul Republicii Moldova, precum și la guvernare, este și va rămâne foarte problematică. Cred că Vladimir Putin, care se consideră om politic de talie mondială,este conștient de aceasta și chiar conștient riscă cu imaginea sa, atât în Moldova, în Rusia, dar și în lume, dacă persoana pe care o sprijină el nu trece în Parlament sau trece cu doar câteva mandate. Putem presupune că lui Dodon i se atribuie alte roluri decât buna guvernare în propria țară. La etapa campaniei electorale, a alegerilor propriu-zise și imediat după alegeri, se mizează pe destabilizarea situației prin intermediul grupurilor pe care le are Dodon la Chișinău, dar și la Bălți, și la sudul republicii. Acestora, posibil, li se vor alătura agenții recrutați dintre gastrabaiterii moldoveni care, de fapt, au fost forțați să revină acasă pentru a-l susține pe Dodon, precum și agenți ai serviciilor secrete străine. La fel se va proceda și cu cetățenii care locuiesc în stânga Nistrului și care se planifică să fie transportați cu zecile de mii în susținerea lui Dodon în cadrul alegerilor.
În aceste condiții „maidanul de la Chișinău” este ca și asigurat cu toate consecințele posibile pe care le-am văzut deja în țara vecină. Mi-e milă de toți cei care și-au pierdut viața, sănătatea, averea. Mă doare că este război în Ucraina, că suferă și localitățile rusești, amplasate alături de hotarele ei. Dar mai mult de toate mă deranjează soarta țării mele și a cetățenilor ei, inclusiv a confraților etnici. În contextul dat, acțiunile potențial prognozate ale domnului Dodon, care pot fi efectuate imediat după alegerile din 30 noiembrie și îndreptate spre destabilizarea situației din țară, pot duce, în final, și la o baie de sânge în Moldova.
Este încă o dovadă, a câta la număr, că alegătorul din Moldova, în cadrul alegerilor din 30 noiembrie, urmează să înlăture acest pericol din calea țării noastre, să nu permită de a fi mințit, ca, ulterior, să fie și folosit pentru declanșarea scenariilor distrugătoare, inclusiv cu posibilă vărsare de sânge. a decalarat acesta.
Nici reacțiile din partea Uniunii Europene nu au așteptat prea mult să apară. În ediția din octombrie, publicația lunară britanică “Jane's Intelligence Review” a realizat o foarte interesantă și pertinentă analiză a situației din Republica Moldova premergător alegerilor parlamentare care se vor desfășura la sfârșitul lunii noiembrie. Avertizând asupra posibilității creșterii riscului în plan politic din cauza numeroaselor pârghii deținute de Moscova, publicația a apreciat că alegerile din 30 noiembrie vor reprezenta un “test” pentru eforturile de integrare europeană ale Republicii Moldova. De asemenea, a atenționat că “polarizarea socială, reflectată în apariția organizațiilor radicale de dreapta și de stânga, face posibilă o răzvrătire împotriva autorităților publice în Găgăuzia, regiune autonomă din sudul țării, și la Chișinău, capitala Republicii Moldova”. În acest articol a fost evidențiat faptul că, “în mod nesurprinzător, candidații la alegeri încearcă în primul rând să se poziționeze cu privire la relația Rusia-UE. Actuala coaliție guvernamentală avansează o agendă pro-UE. [20, p.5]
Ea este alcătuită din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Democrat din Moldova (PDM) și Partidul Liberal Reformator (PLR). Partidul Liberal, o altă forță parlamentară pro-europeană, a făcut parte din coaliția de la putere. Însă, a trecut în Opoziție după ce șapte membri ai Parlamentului din cei 12 care alcătuiau grupul parlamentar au format, în aprilie 2013, PLR. Principala forță de Opoziție din Parlament, care are, de asemenea, cel mai numeros grup parlamentar, este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Partidul solicită rescrierea agendei de integrare în cadrul UE a Republicii Moldova și promite organizarea unui referendum național pentru a testa susținerea poporului pentru aderarea la Uniunea Vamală condusă de Rusia.
Recentele sondaje de opinie, precum cel realizat în luna aprilie 2014 de “Public Opinion Foundation” și cel al “Political Scientists Association”, din septembrie, relevă că alte două forțe politice pro-ruse au șanse considerabile de a face parte din următoarea legislatură. Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a demarat o campanie deschisă anti-UE și ar putea obține procentul de 6% necesar pentru a intra în Parlament. O performanță similară este posibil să obțină și fosta mișcare politică Partidul Nostru, care este cotat cu perspective impresionante în sondaje, după ce Renato Usatâi, un om de afaceri rus de origine molovenească a preluat conducerea formațiunii, în luna aprilie 2014.
Ministerul de Justiție al Republicii Moldova a refuzat să înregistreze Partidul lui Usatâi (PARUS) ca formațiune politică. Totuși, Usatîi intenționează să participe la alegeri sub auspiciul Partidului Politic Patria (PPP). Un alt candidat cu șanse reale la alegerile parlamentare este Partidul Regiunilor din Moldova (PR), fondat în anul 2011 de către Mihai Formuzal, liderul regiunii autonome Găgăuzia. Partidul optează pentru neutralitatea Republicii Moldova, federalizarea sa și acceptarea limbii ruse ca a doua limbă oficială. Printre potențialii susținători ai săi se numără votanți eligibili din cadrul minorității găgăuze puternice alcătuită din 160.000 de persoane, unii votanți din cadrul etnicilor bulgari care numără aproximativ 65.000 de persoane și un număr necunoscut de locuitori ai regiunii separatiste Transnistria care dețin pașapoarte molovenești.
Dacă pe de o parte Igor Dodon are susținere totală din partea Federației ruse, pe de altă parte Putin îi face diverse suprize. După ce prin Moldova au apărut multe banere cu Putin alături de Dodon și Zinaida Greceanâi, moment din care se încearcă să se transmită că PSRM este susținut de Putin, iar toate lucrurile bune se pot întâmpla doar prin intermediul acestui partid, Vladimir Putin, principalul manager al gazelor naturale din Rusia, a permis semnarea unui contract de livrare a gazelor către Moldova cu un preț redus, mai ieftin cu 45$ față de contractul prelungit anterior.
Putin decide, după ce s-a fotografiat cu cei doi candidați ai PSRM, să tragă acestora o țeapă electorală demnă de toate laudele, această în timp ce Dodon se plimbă prin țară și promite gaz mai ieftin de la ruși, și că ieftinirea ar fi doar dacă partidul său ar accede la guvernare. Ba, Dodon a împânzit toată țara cu bannere pe care este scris: ”Mai bine alături de Rusia, decât săraci și datornici Uniunii Europene”. Se vede că alături de Rusia poți fi prin relații economice și politice normale, corecte, indiferent de ce partid este la guvernare în Republica Moldova. Să nu uităm că cel care a obținut reducerea este Adrian Candu, membru al Partidului Democrat, partid care și-n programul său electoral propune integrarea europeană a Republicii Moldova.
Cu toate acestea, fiind și o luptă deschisă între Rusia și țările din UE, Vladimir Putin permite ca o țară care dorește să se integreze în Uniunea Europeană să obțină o reducere neașteptată. Coborârea prețului la gaz cu 45$ este o reducere istorică pentru Republica Moldova, din 2001 până acum. Să recunoaștem că este un merit al lui Adrian Candu și a guvernării democratice din Republica Moldova. Acum fiecare poate fi sigur că iarna aceasta nu va îngheța în case, amenințarea mai veche a lui Rogizin nu mai este valabilă.
Igor Dodon ar trebuie să se gândească acum la „trădarea” din parte lui Vladimir Putin, președintele Rusiei. Probabil că și noi ar trebuie să ne punem câteva întrebări referitoare la relațiile Moldovei cu Rusia, precum și la relațiile dintre unele partide din Moldova cu cele din Rusia. Până atunci, să atragem atenția asupra calității fotografiei care a fost pusă pe bannere, este într-o calitate proastă, este unica în care Putin apare alături de Dodon și Greceanîi, parcă făcută pe ascuns. În mod normal, putea să fie făcută o fotografie calitativă, să arate și relațiile „calitative” dintre Dodon și Putin, sau între partidele acestora. Ceea ce am văzut și ceea ce vedem prin oraș pare mai multe un selfie făcut cu un telefon ieftin. Ce fel de politică va face Dodon în continuare și ce o să mai spună despre relația cu Rusia? Mai are cu ce specula, sau au fost consumate toate macaroanele?
II. 3. Conflicte interpartinice
Campania electorală din 2014 a fost un adevărat dezmăț. Arestările oponenților politici, intimidările în masă ale cetățenilor, eliminările din cursă a unor concurenți electorali cu rating înalt, lansarea impertinentă a unor partide clone care să debusoleze electoratul PCRM și PSRM și multe altele provoacă mari dubii privind legitimitatea actului electoral.
Da parcă era prea frumos să fie liniște și pace, să se înțeleagă toate partidele între ele, trebuia să fie și un pic de râcă. Să vorbim despre marele și arhicunoscutul scenariu ,,PĂPUȘARU”. Ideea de bază este că acest ,,păpușar” își nimincește toți adersarii politici. Cum? Simplu!
Analistul politic Bogdan Țîrdea a publicat pe blogul său personal http://www.bogdantsirdea.eu/ un material în care explica situația politică a Republicii Moldova. El era de părereа că ideeа centrală care se inoculа аlegătorului erа că РDM este o forță în continuă creștere, la cаre аderă și comunitățile etnice, și majoritateа pаrtidelor, și liderii politici. Este forțа cаre crește Moldovа, саre asigură o аrmonie interetnică… Că acești lideri au dosare penale, este o altă problemă. Că unii lideri ai comunităților etnice аu probleme în business, nu are relevanță… Сonteаză gestul.
Pentru а-și gаrаntа trecereа în legislаtiv și controlul totаl asuprа sistemului politiс, Păpușarul а demarat o campanie de nimicire instituțională și imagologică a tuturor oponenților săi.
Se pare că exista și un plan care indica partidul, ziua și ora aderării lui la PD. Acesta a lansat în spațiul public 2 „spoileri”: Partidul Comunist Reformator (a acumulat aproape 5%), orientat contra PCRM, și Blocul Uniunea Vamală, creat contra PSRM (a zmuls 3%). Deși reformatorii fuseseră creați pentru a-l îngenunchea pe Voronin și a-l face să elimine echipa Tkaciuc, ei și-au continuat jocul politic. În ciuda existenței unei decizii a CA, CEC i-a lăsat să participe în campania electorală. Aici presupunem interesul lui V.Filat care nu-și dorea ca PCRM–PD să dețină, în definitiv, 51 de mandate.
La 8 octombrie, 13 primari PCRM din nouă raioane ale țării, precum și doi consilieri raionali din Cantemir și Strășeni au aderat la PD. Potrivit unui material ăublicat de către portalul de știri www.realitatea.net un grup de nouă persoane care au declarat că sunt membri dezamăgiți ai PCRM, iar astfel au luat decizia de a adera la PDM. Aceștia însă nu au putut spune câte persoane reprezintă, operând doar cu cifra aproximativă de „250 de persoane” și nici de ce anunță despre părăsirea PCRM în perioada electorală. Cu toate acestea, Partidul Democrat din Moldova a emis un comunicat de presă în care „salută decizia unui grup de primari, reprezentanți ai mai multor localități din țară, de a se alătura echipei democrate”. „Astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, mai mulți gospodari au anunțat că aderă la Partidul Democrat, după ce, unii mai înainte, iar alții în ultimul timp, au părăsit PCRM”, se menționează în comunicatul PD, potrivit căruia este vorba de 13 primari din nouă raioane ale țării, precum și doi consilieri raionali din Cantemir și Strășeni. De cealaltă parte, staff-ul electoral republican al PCRM a emis un comentariu „cu privire la așa-numita părăsire a PCRM de persoane care nu au fost membri sau au fost excluși din rândul comuniștilor”. Comuniștii susțin că Partidul Democrat este „la limita disperării” și investesc în zadar „sume fabuloase în spectacolele lor”. [38]
Deja la finele lui octombrie–noiembrie, mai multe partide au fost scindate.
PLR, parte a guvernului CPE, a pierdut doi miniștri – Marinuța și Bodiștean, care au trecut cu pompă la PD, criticînd feroce conducerea partidului! Anterior, ei avuseseră probleme cu justiția…Mai apoi, PLR este părăsit de vreo 20 de inși, printre ei primari și consilieri, care aderă in corpore la PDM! Urmează mișcarea Antimafie, părăsită, la 22 octombrie, de un grup de membri ai consiliului național al formațiunii. Vitalie Țaulean, unul din organizatorii scindării, a declarat că PCRM ar fi fondatorul și finanțatorul Antimafiei! Potrivit www.publika.md Mișcarea Populară Antimafie este finanțată de Partidul Comuniștilor, iar unul din scopuri ar fi să reducă din voturile partidelor proeuropene. Declarațiile au fost făcute de membrii Consiliului național al formațiunii, care și-au anunțat plecarea din mișcarea condusă de Sergiu Mocanu, fost consilier prezidențial al comunistului Vladimir Voronin. [37]
Mai apoi, o lovitură sub centură incasează și unul dintre aliații taciți ai lui V. Filat – liderul partidului Vozrojdenie, Vadim Mișin. La 24 noiembrie, acesta este părăsit de către deputatul Oleg Babenco, businessman, fondatorul instituției Universitatea Slavonă, fiind urmat de alți 11 activiști. Motivația era una bizară: Babenco se declară contra extremismului. Liderul PLDM nu a mișcat un deget pentru a-și salva foștii aliați. Aici mă refer și la hărțuirea permanentă a lui M.Formuzal, bașcanul UTAG, care, pur și simplu, este ciuruit de dosarele penale fabricate pe bandă rulantă de Procuratura “reformată” de Alianța proeuropeană.
Cireașa de pe tort a fost excluderea partidului Patria din cursa electorală. Ratingul direct de 10-12% oferit formațiunii de mai toate sondajele, crea pericole iminente pentru Păpușar prin formarea unei coaliții PSRM-PATRIA și, posibil, PCRM. Dacă liderii PSRM-Patria îi ofereau lui Voronin funcția de președinte sau spicher, acesta, foarte probabil, ar fi putut accepta oferta. Atunci Păpușarul nimerea în opoziție. Risсurile erau foarte mari, inclusiv pentru Filat, interesat personal de eliminarea lui Usatâi. Aici s-a produs consensul PLDM-PD.
În acest sens, a fost lansată operațiunea PD contra extremismului politic. Sensul acesteia era simplu: ratingul PD era modest. Mesajul social Creștem Moldova nu avea efectul scontat, fiindcă PD a fost partidul care a redus cel mai mult din programele sociale. Era nevoie de o sperietoare, gen opoziția=război, PD=Pace; PSRM și Patria=extremism, PD=constructivism. Deci trebuia să se apeleze la fobii, instincte primitive de supravețuire, unicele în stare să transforme cetățenii în turmă. Atenție: sensul unui astfel de mesaj este periculos prin definiție. Astfel, oricine îl critică pe Păpușar va fi imediat declarat Extremist. Cel puțin, PD a acuzat Antimafia de extremism tocmai pentru aceste acțiuni. O etichetă similară va fi atașată și principalului critic al Păpușarului –trustului Jurnal…PD repeta, într-un fel, mesajul din 2009: să oprim războiul politic, doar că într-o formulă mai radicală.
În acest sens, cu 2 săptămîni pînă la finele campaniei, PD lansează acțiuni de intimidare a populației, sugerînd că războiul din Ucraina se poate extinde și în RM, din cauza unor forțe ostile, sprijinite de ruși. Mesajul era promovat și de canalele antioligarhice, gen Jurnal TV, care, inconștient, au ajuns ostaticii propriilor fobii și viziuni. Cinismul situației era că însuși PD a fost masiv sprijinit de ruși în campania parlamentară din 2010, Lupu fiind candidatul Moscovei la funcția de președinte. [22]
Spoturile electorale îi prezintă drept “extremiști” pe Dodon și Usatîi. Concomitent, PG, SIS și MAI lansează “operațiunea”de capturare a teroriștilor. Teroriștii sunt aceeași indivizi care erau capturați și în 2013 și care, în lipsă de probe, au fost eliberați, însuși Recean cerîndu-și scuze pentru dezmăț (cazul Amerberg).
Totuși, important de remarcat, pe tot parcursul anului 2014, portaluri apropiate Păpușarului, gen www.ava.md, www.hotnews.md, www.voxpublika.md au promovat ideea conexiunii Tkaciuc-Petrenco-Antifa, ultima fiind declarată organizație teroristă! Întreaga perioadă 2014 aceste portaluri, sprijinite și de Publika TV, au făcut teasing, speriind lumea cu planurile Antifa. Dar la alegeri, istoria se repetă. Evident, că teroriștii aveau legături cu Patria și….PSRM, lucru “demonstrat” de către Ziarul Național, apropiat PLDM. Nu am putut să-mi cred ochilor cînd am văzut josnicia la care au ajuns acești jurnaliști, publicând date supte din deget și materiale cu adevărat fabricate. Ava.md a mers și mai departe, cerînd dosare penale pentru toți indivizii implicați. Păpușarul era pregătit să elimine atât Patria, cât și PSRM. Dar două partide era prea de tot. Plus, exista întîlnirea liderului PSRM cu Putin…Deci riscurile erau mari. CEC-ul, CA, CSJ au dat verdictul. Deja după campania electorală este reținut un alt membru Patria: Nicolai Țipovici. Judecătorul Serghei Bularu, care a sprijinit verdictul de arest al lui Țipovici, în 2011-2014 – a fost consilier în cabinetul președintelui fracțiunii parlamentare a Partidului Democrat din Republica Moldova.
Ca eurodemagogii să se calmeze, le amintesc că și dosarul privind retragerea licenței NIT fusese condus de judecătoarea Domnica Manole, verișoară cu D. Diacov. Apropo, deja după alegeri, un grup de experți de la Publika cer dosar și pușcărie pentru liderul PSRM, I. Dodon. Deci extremiștii au fost opriți. Chiar în acceași zi de joi și vineri, PD serbează “victoria contra extremiștilor” printr-un concert de proporții halucinante. La concert participă crema artistică a Rusiei (Kirkorov, Baskov, Malahov, Galkin), cu care PD, chipurile, lupta se toată campania electorală. Încă un detaliu deloc neglijabil: Candu obține de la Gazprom reduceri la prețul gazului. La 20 noiembrie aflăm și prețul: într-un interviu pentru Ria Novosti, Candu face aluzie la posibila conсesionare a căilor ferate moldovenești în favoarea unor investitori ruși.
Domnul Plahotniuc a avut grijă în această campanie electorală și de ,,prietenul său” Vlad Filat. PLDM întreaga campanie a evitat conflictele directe cu PDM, focusîndu-se pe lupta ideologică cu PSRM, promovarea mesajului european, hărțuirea Patria și a socialiștilor. Priveam consternat cum Filat la Publika repeta același mesaj ca și Voronin și anume că prețul înalt la gaz este rezultatul contractului semnat de Greceanîi și Dodon! Respectiv, Greceanîi , ca și Timoșenko, trebuie să facă pușcărie…Sper că e clar în ce hotel a fost scris mesajul? Apropo, dacă contractul semnat de ZG e prost, semnați altul! De ce n-o faceți? Amintesc acestor inși de la Codru că Timoșenko a fost eliberată și grațiată… Dar performanța PLDM a fost, din start, compromisă de conflictul intern Filat–Leancă și, în special, de acțiunile subversive ale premierului, șantajat de Păpușar pe anumite filiere de familie.
Leancă a promovat subtil agenda PDM, aducând prejudicii de imagine grave propriului partid. Cât valorează numai asumarea răspunderii guvernului, din iulie 2014, pe un proiect de lege care oferea prerogative largi BNM… De fapt, Leancă oferea pe talger tot sistemul bancar Păpușarului. Dar sprijinul pentru Ponta? Dar eliminarea din liste a lui Butmalai, Cimbriciuc și Recean pe motiv că ar fi corupți? Leancă care a dat BEM-ul, Aeroportul, numere diplomatice la Moscova pentru Șor este onest, iar Cimbriciuс care a luptat cu oligarhii este corupt? Frumos…Astăzi, 9 decembrie, deputatul Butmalai a fost găsit mort. Anterior, acesta anunța despre dezvăluiri bombă, pe care intenționa să le prezintă la o conferință de presă planificată la 19 noiembrie. Nu a fost să fie.
Pierzând bătălia pentru poziția de lider al listei, care i-ar fi permis să preia conducerea PLDM, Leancă se focusează pe lupta privind menținerea funcției de premier. Din această poziție el speră să preia conducerea partidului sau să scindeze PLDM într-un viitor apropiat. Într-o asemenea ecuație, Filat este simplu deputat. Aceasta dacă CC îi va valida mandatul. [27]
La moment există informații că Leancă ar putea ieși cu 10 deputați din fracțiunea PLDM, pentru a adera la coaliția păpușarului. Dacă este adevărat, atunci păpușarul va avea nevoie de încă 10 mandate, pe care le va găsi la PCRM. Aici tot sunt posibile scindări în numele „integrării europene”. Voturi se caută și pe filiera PSRM, cifra fiind de 300.000 euro per capita. Adevărul era să fie cu totul altul, Iurie Leancă își creează propriul partid.
În contextul negocierilor, Leancă este spijinit de PD și Păpușar. Astfel, la finele campaniei electorale aflăm că CNA a deschis dosar penal pe acuzațiile lui Ioniță aduse la adresa lui Filat. La 16 mai 2013 , Filat a recunoscut că ar mai avea 4 dosare penale la CNA. În acest context, Păpușarul face lovitura de grație. Joi, 27 noiembrie, CSJ, controlat de Păpușar, anulează emisia de acțiuni BEM produsă în august 2013.
Or, anterior, Curtea de Apel i-a dat cîștig de cauză lui Șor. Ca urmare, Șor pierde BEM, ce trece în propietatea statului și sub administrarea directă a BNM, adică a Păpușarului. Pierdantă este și compania rusească VEB Capital, subsidiara Vneșeconombank, care a a cumpărat 25% din acțiunile BEM. Anterior, BNM controlată de Păpușar, l-a forțat pe Platon să-și vîndă acțiunile de la Victoria Bank, se pare, în favoarea lui Șor și, probabil, Filat (38%,14 noiembrie). Tot BNM se pare că i-a refuzat BEM (adică lui Șor) cumpărarea a 100% din acțiunile Unibank. Altfel spus, Păpușarul a lovit dur în Șor, lipsindu-l de poziții de președintele BEM, dar și de active bancare importante. Indirect, lovitura se aplică și lui Filat. Păpușarul îi creează probleme și lui V.Platon la Moscova, firmele acestuia fiind supuse unor verificări rigide din patrtea organelor de control. Leancă, și el, vâră adînc cuțitul în spatele lui Filat.
La 4 decembrie, Leancă anunță că a dispus o investigație, cu angajarea unor companii internaționale, pentru a evalua exact care este situația în sistemul bancar și, în mod special, la BEM. Și totuși în legislativ a apărut o nouă forță dinamică: PSRM, asupra căruia oligarhul nu deține absolut nici un control. Liderul de partid a intrat în categoria liderilor naționali, partidul său devenind forța politică nr.1. În ecuația anticipatelor, rezultatul poate fi unul incert pentru oligarh.
Să vorbim un pic și despre carențele existente între Partidul Comuniștilor și cel al Socialiștilor. În cadrul unui interviu acordat portalului www.TRIBUNA.md , pe data de 24 noiembrie 2014 Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a vorbit recenta decizie a autorităților ruse cu privire la migranții moldoveni, despre sondaje, miza electorală a PSRM, cu cine sânt dispuși socialiștii să facă coaliții după alegeri, dar și despre alte aspecte importante. [39] Acesta a declarat că flexibilitatea PCRM față de vectorul extern al țării și față de neutralitatea Republicii Moldova se numește trădare a propriilor alegători și trădare a intereselor naționale reale ale țării noastre.
PCRM și așa stă cu un picior în mormîntul politic. Dacă vor face Alianță cu partidele de dreapta, le vom cînta comuniștilor prohodul, iar pe sicriul PCRM vor fi puși trandafiri și crengi de stejar. Întrebat cum crede că va arăta Republica Moldova peste câțiva ani, acesta a spus că cu siguranță, nu anexată la România, cum vroia defunctul politic Victor Ponta și cum acceptaseră Leancă and company.
În 2018, Republica Moldova va fi un stat neutru, independent, suveran, cu o idee națională pro-moldovenească clară și fermă, probabil în proces de aderare la structurile Uniunii Vamale, cu teritoriul întregit, în plin avânt economic, cu guvernare socială, cu educație și medicină susținute financiar.
Vladimir Voronin pare că este controlat din toate părțile, pe lângă atacurile și pozițiile socialiștilor acesta mai este controlat și de influentul Plahotniuc. Într-un articol publicat de www.jurnal.md pe data de 9 octombrie anul trecut, se spune că liderul comunist este la cheremul marelui oligarh. Acum Voronin, ajuns într-o nouă campanie electorală, trebuie și el cumva să comporte ca un actor electoral. Așa că, nevoit fiind, mai scoate uneori câte-un cuvânt împotriva PD-ului, deși știe foarte bine că în spatele tuturor relelor stă de fapt fostul său „fiu adoptiv”. De fapt Voronin trăiește o spaimă de moarte față de Plahotniuc. Spaima a crescut ușor-ușor după 2009, când el a conștientizat că sistemul ăla pe care l-a construit în 8 ani de guvernare comunistă, care putea fi acționat pentru a distruge pe oricine doar acționând un „buton”, astăzi este controlat de Plahotniuc. [22, p.3]
Iar Plahotniuc, oricând și-ar fi dorit, ar fi acționat butonul și l-ar fi distrus atât pe el cât și pe fiul său, dacă, spre exemplu, în 2013 ar fi permis partidului să intre în război direct cu Plahotniuc.Cu siguranță vă amintiți cum, peste noapte, în primăvara lui 2013, Voronin s-a răzgândit exact în momentul când scandalul „Pădurea Domnească” ar fi putut să distrugă o mare parte din piramida mafiotă a lui Plahotniuc. Ce s-a întâmplat în ultimele luni, când i-a eliminat din partid pe toți cei care mai aveau curajul să deschidă gura împotriva lui Plahotniuc nu mai e cazul să amintesc. La fel cum nu trebuie să amintesc și cum mai bine din jumătate din locurile eligibile din lista electorală a PCRM-ului sunt ocupate de oameni ai lui Plahotniuc, cu deja celebrul Oleg Reidman în fruntea tuturor. [22] Dar se pare cănu doar Partidul Democrat este acuzat de intimidare la adresa colegilor din alte partide. De aceasta dată este vorba despre celălalt Vlad, Filat și al lui Partid Liberal Democrat. Pe 19 noiembrie anul trecut portalul de știri www.moldova24.md publica un material în care unii membri ai Partidului Liberal Reformator afirmau că partidul din care fac parte este supus presiunilor și intimidărilor din partea PLDM și PD, pentru a fi eliminați din cursa electorală. [33]
Membrii PLR se plâng că li se fură ministerele cu tot cu miniștri. Mai mult, liberal-reformatorii susțin că PLDM amenință angajații Moldsilva că vor fi concediați dacă nu vor vota pentru ei la alegerile din 30 noiembrie.
Aceasta nu este singură acuza din partea PLR-ului la adresa membrilor Partidului Democrat și cel Liberal Democrat. Într-un articol publicat de www.politik.md vicepreședintele Partidului Liberal Reformator, Tatiana Potîng, bine cu noi acuzații față de concurenții săi electorali, dar și față de coaliție, Pd și PLDM. Liberal-reformatoarea îi acuză de faptul că fac presiuni asupra membrilor PLR și îi supun șantajului. Acesta a declarat că PLR-ul și-a propus deoligarhizarea clasei politice, fapt care i-a panicat pe cei din PL și PCRM, dar și pe colegii de coaliție: PLDM și PDM. [35]
O altă acuză la adresa PDM-ului a venit de la Băcioi. Pe 14 noimebrie anul trecut, publicația Jurnal de Chișinău prezenta un material în care primarul comunei, ales pe listele Partidului Liberal, acuză reprezentanții Partidului Democrat de faptul că l-ar fi amenințat cu moartea și ar fi vandalizat panourile PL din localitate. Totul s-ar fi întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute, după ce mai mulți tineri, inclusiv o rudă de-al lui Constantin Țuțu, candidat la funcția de legislator din partea PD, originar din Băcioi, s-ar fi prezentat la o întrunire a PL cu alegătorii și s-ar fi comportat agresiv. La rândul său, PD-ul califică acuzațiile drept minciuni.
Un alt subiect extrem de interesant și important, după părerea mea sunt declarațiile deputatului PLDM, Ion Butmalai.
Acesta a declarat pentru www.protv.md că la comanda lui Plahotniuc au fost eliminați mai mulți membrie PLDM din lista electorală a partidului. Acesta a mai adăugat că la întocmirea listei nu s-a ținut cont de deciziile consiliului politic. [36]
II.4.Conflicte intrapartinice
Pe lângă toate aceste conflicte apărute între partide, s-au iscat polemici și în interiorul acestora. Campania electorală de anul trecut a venit cu un val de migrații de la un partid la altul, politicienii au început să se acuze reciproc, iar cu părere de rău aceste acuze au adus și moartea unor dintr ei, Ion Butmalai fiind unul dintre aceștia. Să o luăm cu începutul și să vedem care partid politic a suferit cele mai mutle schimbări în interior.
Portalul www.curentul.md a prezentat un top al celor mai importante plecări din politica moldovenească în anul 2014. Anul 2014 a fost marcat de mai multe plecări. Unii au decis să părăsească partidele, alții – Parlamentul, cert este că toți au surprins prin deciziile lor. Au fost acestea corecte, timpul va demonstra. www.CURENTUL.md a realizat un top-5 al politicienilor care au plecat în anul care a trecut. [27]
Mark Tkaciuc, ex-deputat comunist. Luna mai 2014 a fost marcată de deputatul (pe atunci) Mark Tkaciuc, materia cenușie a Partidului Comuniștilor din R. Moldova. Tkaciuk a anunțat că pleacă din Parlament, nu și din partid, iar motivul ține de politica promovată de formațiunea din care face parte. Trebuie să recunoaștem că Tkaciuk a avut dreptate, căci lipsa de verticalitate a PCRM a costat partidul cel puțin 10% din electorat!
Irina Vlah, deputat ex-comunist. A candidat pe lista PCRM la alegerile din 30 noiembrie 2014, dar la prima ședință a Legislativului, la finele anului 2014, a anunțat că părăsește partidul care a făcut-o deputat. Decizia a șocat, căci nimeni nu se aștepta la așa ceva, cu atât mai mult că ea era candidatul PCRM la funcția de bașcan al Găgăuziei.
Vitalie Marinuță, ex-ministru al Apărării, ex-membru PL, ex-membru PLR, membru PDM. A plecat din Partidul Liberal pentru a fi unul din fondatorii Partidului Liberal Reformator. Lucrurile însă nu au decurs așa cum și-a dorit, astfel încât, în septembrie 2014 a plecat și din PLR. Și, deși anunța că nu va adera la alt partid, în noiembrie 2014, Vitalie Marinuță a anunțat că aderă la Partidul Democrat din Moldova. 2014 a fost an plin pentru dl. Marinuță, îi dorim în 2015, un an stabil.
Iurie Bolboceanu, ex-deputat democrat. În luna martie 2014, Iurie Bolboceanu a anunțat că pleacă din Partidul Democrat din Moldova. Atunci a spus că va fi deputat independent și că va vota proiectele de lege ce vor susține parcursul european al R. Moldova.
Valeriu Guma, ex-deputat democrat. În februarie 2014, Valeriu Guma a anunțat că pleacă din Parlament. Decizia, desigur a surprins, căci Valeriu Guma avea nevoie de imunitate, având în vedere dosarul în care era implicat în Romania. Totuși, acest lucru nu l-a oprit și Valeriu Guma a decis să-și asume riscul de a nu se mai bucura de acoperire politică. Cel puțin până la acest moment, riscul a fost argumentat, căci plecarea din Parlament nu a știrbit din libertate lui Valeriu Guma. [27]
Mă voi referi în primul rând la conflictele apărute în interiorul Partidului Liberal Democarat. Cea mai mediatizată plecare din PLDM a avut-o fostul premier Iurie Leancă. Acesta a hotărât să părăsească partidul după ce nu a primit votul de încredere în parlament pentru formarea unui nou guvern. Acesta a obținut doar 42 de mandante din cele 51 necesare.
Pe data de 26 februarie anul curent, într-o declarație de presă, Iurie Leancă anunță oficial că părăsește Partidul Liberal Democrat din Moldova.
Acesta a declarat că ,,PD și PLDM neagă cu ipocrizie coaliția cu PCRM, dar o confirmă prin fapte. Vreau ca opinia publică să știe că situația la care s-a ajuns astăzi a fost pregătită din timp. Am crezut că este doar o impresie că negocierile se mimează. Nu a fost așa. Miza finală a fost o alianță cu PCRM – un partener comod pentru cei care nu vor să lupte cu corupția, care vor să îngroape adevărul despre jaful de la BEM, să controleze instituțiile statului. Nu asta au promis în campanie electorală Vlad Filat, Valeriu Streleț, Maia Sandu, Liliana Palihovici, eu. Ne-am angajat categoric că nu ne vom alia cu PCRM și am promis că nu vom permite ca PCRM să revină sub nicio formă la guvernare. Oamenii nu au votat PLDM ca să se arunce în brațele lui Voronin. Se speculează acum că am acceptat un guvern minoritar când eram desemnat eu în funcția de premier și am fost împotrivă când a fost desemnat alt candidat. Nu este adevărat. Atunci când am acceptat desemnarea în funcția de premier am crezut că imediat după aceasta PL va fi cooptat la guvernare. Desemnarea mea a avut doar rolul de a crea aparențe pentru partenerii noștri europeni. Am fost victima unei lovituri pe la spate.” Acesta a mai adăuga că a luat decizia de a demisiona din funcția de prim-vicepreședinte PLDM și de a pleca din partid începând cu ziua de astăzi. PLDM și-a pierdut identitatea și a ajuns să numească și să revoce oamenii din funcții la solicitarea PCRM. Votul oamenilor a fost folosit într-un mod inacceptabil.” Totodată, fostul premier a delcarat că intenționează să își lanseze propriul proiect politic însă dat fiind faptul că nu are bani pentru a-i da startul, a lansat un apel către cetățenii care vor să-l sprijine, să contribuie financiar. Decizia a fost luată după o lungă perioadă în care poziția sa nu mai coincidea cu cea a liderului PLDM, Vlad Filat pe care de altfel ar fi impus-o și celorlați membri de partid.
Potrivit unui material publicat de www.deschide.md Iurie Leancă i-a îndemnat pe colegii săi din PLDM să nu se înroleze în campanii de denigrare împotriva sa, iar liderului PLDM, Vlad Filat i-a transmis că dacă va încerca să lanseze astfel de campanii atunci el va face publice detalii despre relația lor din ultima perioadă Leancă a declarat că inițial și-a dorit o campanie de reformare pe interior a PLDM-lui însă acest lucru este prea târziu de înfăptuit și practic imposibil. Politicianul a lăsat de înțeles că unii colegii din PLDM ar urma să-i calce pe urme și să se alăture proiectului său. [28]
Până a ajunge anunțul final, Iurie Leancă a explicat mai multe lucruri care s-au întâmplat în ultima perioadă.Totodată, fotul prim-ministru a ținut să dezmintă mai multe declarații făcute de liderul PLDM și de alți foști colegi de partid. El s-a referit în primul rând la faptul că niciodată nu a cerut votul comuniștilor, așa cum susțin alții.
Referindu-se la electoratul PLDM și la promisiunile făcute de liberal-democrați în campania electorală, politicianul a subliniat că ceea ce avem astăzi pe scena politică e un tablou total contradictoriu cu el promis până în 30 noiembrie.
Așa cum a anunțat că va forma un nou partid, fostul premier Iurie Leancă a facut-o. Într-o conferință de presă susținută pe data de 23 martie 2015, Leancă declară apariția pe arena politică a Partidului Popular European din Moldova. Potrivit agenției de știri www.mediafax.ro Leancă a precizat că formațiunea sa politică, Partidul Popular European din Moldova, va reprezenta electoratul proeuropean și va acoperi "golul imens" lăsat de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM).Din partidul lui Leancă vor face parte inclusiv istoricul și politologul Octavian Țâcu, fost ministru al Tineretului și Sportului, analistul politic Oazu Nantoi, directorul executiv al Asociației pentru Politică Externă, Victor Chirilă (consilier al fostului premier Vlad Filat), fostul deputat PLDM Ghenadie Ciobanu, fostul șef al Cabinetului fostului premier Iurie Leancă, Eugen Sturza. [31]
O dată cu crearea noului partid, Leancă a ,,furat”de la PLDM mai mulți oameni importanți. Primii care au declarat că trec de partea lui Leancă au fost un grup de primari și consilieri din raionul Cimișlia. Potrivit www.noi.md membrii organizației teritoriale Cimișlia a PLDM salută lansarea Partidului Popular European din Moldova. Înțelegem această acțiune politică drept o reacție firească la situația politică și social-economică deplorabilă din țară din ultima perioadă, în special, după alegerile din 30 noiembrie”, se arată în declarația comună semnată de foștii membri ai PLDM. [39] Aceștia au fost urmați de alte grupuri politice, pe data de 24 aprilie 2015, portalul www.moldova24.md a anunțat că echipa de Tineret a Organizației Teritoriale a PLDM din Orhei a părăsit formațiunea și a decis să adere la Partidul Popular European din Moldova.
Decizia a fost anunțată în cadrul Biroului Politic de către Președintele organizației, Roman Railean. Principalele motive ale plecării lor, potrivit unei declarații, sunt lipsa de transparență decizională, nerecunoașterea Organizației de Tineret de către conducerea Organizației de seniori, trădarea ideilor democratice în cadrul partidului.[33]
Tot portalul de știri www.moldova24.md a anunțat pe data de 2 aprilie anul curent că secretarul fracțiunii liberal-democrate în Consiliul Municipal din Bălți, Vlad Ghițu, a anunțat că parăsește fracțiunea din care face parte și iese din acest partid pentru a se alătura echipei PPEM. Acesta spune că își va continua activitatea în Consiliul Municipal Bălți și va contribui cu idei constructive la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Printre primii politicieni care au renunțat să mai facă parte din Partidul Liberal Democrat a fost Vitalie Marinuță. [33]
Fostul ministru de finanțe a anunțat că aderă la echipa Partidului Liberal Reformator. Acesta a declarat că PLR este unicul partid care are un lider ce luptă cu adevărat pentru independența Republicii Moldova la sfârșitul anilor 1989. După părerea lui celelalte partide sunt departe față de lupta cu regimul comunist.
După toate aceste plecări reacția lui Vlad Filat nu a întârziat prea mult. Liderul PLDM a declarat că este posibil ca formațiunea pe care o conduce să mai piardă membri. Acesta nu exclude că plecarea lui Iurie Leancă ar putea atrage după sine și alte persoane.
Pe lângă problemele apărute în cadrul Partidului Liberal Democarat din Moldova, și Partidul Liberal Reformator s-a confruntat cu o serie de neânțelegeri în interiorul partidului. Pe 14 noiembrie 2014 www.unimedia.info anunța că Consiliul Național Politic al Partidului Liberal Reformator, au retras calitatea de membru pentru patru colegi. Este vorba de Ana Guțu, Anatol Arhire, Maxim Guțu și Dorin Dușciac, toți fiind semnatarii Apelului de retragere a formațiunii din cursa electorală pentru a consolida votul pro-european, transmite UNIMEDIA. Declarații în acest sens au fost făcute de către președintele Organizației de Tineret al PLR, Maxim Guțu. Acesta a declarat că motivele invocate de Consiliul Național Politic au fost „încălcări statutare, sfidarea poziției Consiliului Național. Ana Guțu ocupa funcția de co-președinte PLR, iar Dorin Dușciac – vicepreședinte PLR. Potrivit statutului formațiunii, ambii pot fi excluși din partid doar de către Congresul Național. Cel mai mare conflict care a zdruncinat din rădăcine PLR-ul a fost plecarea vicepreședintelui Vitalie Marinuță. Acesta a luat decizia de a părăsi partidul pentru a se alătura colegilor săi din Partidul Democrat. www.unimedia.md transmitea pe data de 28 septembrie 2014 că Vitalie Marinuța a părăsit Partidul Liberal Reformator. Acesta anunță că mai multe motive au stat la baza acestei decizii, inclusiv unele doctrinare, și că deocamdată nu intenținează să adere la o altă formațiune.„
Ieri, 27 septembrie 2014 ora 17, din diverse motive inclusiv și doctrinale, am părăsit Partidul Liberal Reformator fără a adera pentru moment la o altă formațiune politică. Rămân în continuare un înflăcărat adept al dezvoltării democratice a societății noastre, al proceselor de integrare în spațiul politic, economic, cultural, dar și de securitate euroatlantic și al luptei continue pentru identitatea noastră românească”, a scris politicianul pe pagina sa de Facebook. [40]
După ce a luat această decizie, Marinuță și-a atacat dur foștii colegi de partid. Pe data de 7 noiembrie anul trecut, www.moldova24.md anunța că Vilatlie Marinuță, devenit de curând democrat, atacă dur pe facebook foștii colegi cu care au constituit PLR-ul. [33]
Acesta îi acuză deschis de faptul că au trucat congresul de constituire și au vândut pe bani grei partidul. ,,Mult venin, și multe minciuni, însă puțin, foarte puțin adevăr. Interesant dl Saharneanu Valeriu dumneavoastră credeți în ceia ce scrieți?
Ar fi bine să scrieți și despre frustrările dvs personale după congresul trucat dar și despre lipsa de decență în abordarea solicitărilor parvenite din partea colegilor de partid.
Personal în ultima perioada am fost telefonat de 15 primari, care au susținut decizia mea și au condamnat acțiunile conducerii PLR. Poate vă întrebați de ce? M-am străduit să nu discut public furtul și vânzarea partidului, care l-ați efectuat dvs cu conducerea actuală, dar se vede că voi fi nevoit să-l fac. ”Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis” asta ați citat dvs. Noi, eu și susținătorii dnei Ana Guțu, și dl ministru Octavian Bodișteanu ne continuăm visul nostru pentru o Moldovă europeană. Voi l-ați vîndut încă anul trecut. Cunoașteți acest lucru foarte bine.Cu vă uitați dle Saharneanu Valeriu la o dezbatere televizată pentru a vă susține tezele dvs? Eu sunt gata. Sunteți gata dvs? Sunt sigur ca sunteți niște escroci politici, care vă ascundeți în spatele unionizmului, românizmului, liberalizmului, democrației, pluralizmului de opinii ș.a.m.d. și nu ve-ți accepta o asemnea dezbatere. Unica. După aceasta nu mai scriu și nu mai zic nimic despre partidul născut mort cu denumirea PLR. ” este mesajul fostului membru PLR.
Și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a suferit schimbări esențiale. La 8 octombrie anul trecut, în cadrul unei conferințe de presă un grup de persoane, primari și consilieri raionali aleși pe listele PCRM, au susținut astăzi o conferință de presă în cadrul căreia au anunțat că aderă la Partidul Democrat din Moldova. În timp ce democrații salută printr-un comunicat decizia aleșilor locali, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova susține că unii dintre aceștia au fost excluși din rândurile PCRM, iar alții nici n-au fost membri ai formațiunii. Informația a fost publicată de portalul de știri www.unimedia.md. [40]
După toate aceste date menționate este clar că nu doar societatea civilă întîmpină probleme, au și politicienii problemele lor. Doar că diferența dintre societate și politicieni este faptul că oamenii își fac griji pentru viitorul țării noastre. În schimb politicienii își fac griji pentru fundul lor și al familiei lor. Aceștia nu știu cui să se alăture pentru a obține cît mai mulți bani.
II.5. „Sindromul” Usatâi”
Așa cum menționasem mai devreme, a venit timpul să discutăm despre revelația alegerilor parlamentare din 2014, este vorba despre Renato Usatâi și Partidul Patria. Milionarul „crescut” și plătit de Rusia, cu relații oficiale în lumea interlopă, vrea să ajungă în Parlamentul R. Moldova, declarându-se patriot și promițând să lupte împotriva corupției.
Oficial, în CV-ul de pe site-ul său personal, Renato Usatâi subliniază că, după ce și-a făcut studiile la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, facultatea de limbi străine, la 22 de ani ajunge supervizor la Aeroportul Internațional Chișinău. Peste doi ani, ajunge la Căile Ferate ale Moldovei (CFM), în funcție de inginer superior la combinatul de alimentație a întreprinderii.
A fost acolo timp de doi ani, după care a plecat în Rusia, iar acum se prezintă în calitate de președinte al companiei ВПТ-НН din or. Nijnii Novgorod, iar din 2013, senior vicepreședinte al Uniunii Constructorilor Căilor Ferate din Moscova.
Usatâi a intrat în politică după mai multe concerte electorale, acțiuni de caritate și acuzații la adresa mai multor oficiali de la noi, în special a ex-premierului Vlad Filat. Unele sondaje arată, la jumătatea cursei electorale, că partidul său are șanse de a accede în viitorul Parlament, depășind cota obligatorie de 6%. Oficial, Usatâi pledează pentru organizarea unui referendum, pentru ca cetățenii R. Moldova să-și aleagă singuri vectorul extern, chiar dacă, în ieșirile sale publice, acesta vorbește mai mult în limba rusă, are case și afaceri în Rusia și multe relații în această țară. Unii susțin că Renato ar avea chiar rude inclusiv în Duma de Stat. În interviul pentru VIP Magazin, fiind întrebat despre țara în care și-ar dori să trăiască, acesta a răspuns: „Rusia-Moldova”. Cine este Renato Usatâi și ale cui jocuri le face acesta? Potrivit www.zdg.md într-un interviu pentru VIP Magazin, acordat în septembrie 2013, Usatâi preciza că „eroul” său este Vladimir Putin și se autocaracteriza ca fiind „un om sovietic și sper că așa voi rămâne toată viața mea. Nu sunt liberal, nu sunt democrat și nici ceea ce văd astăzi în țară nu pot să numesc democrație, se aseamănă mai mult cu o anarhie. Nu am nimic împotriva oamenilor din SUA și a cetățenilor UE, dar urăsc politica pe care o promovează americanii și europenii, în special în afara statelor lor”. [21]
Într-un alt interviu, pentru www.allmoldova.md , Usatâi spunea: „Categoric sunt împotriva integrării europene. Acordul de Asociere cu UE și cel privind crearea Zonei de Liber Schimb vor avea un efect negativ asupra economiei moldovenești”.
Așa cum ne-a promis, omul de afaceri Renato Usatâi a depus la ministerul Justiției o cerere prin care solicită înregistrarea unei noi formațiuni politice – „Partidul Nostru” (Nașa Partya). „Partidul Nostru” este partidul fiecăruia dintre noi. Suntem o țară, iar partidul nostru va învinge pentru că puterea e în adevăr. Cine e cu adevărul, este mai puternic. Oponenții noștri vor acumula la alegeri atât cât vor putea, iar noi – atât cât vom vrea”, declară optimist Renato Usatâi. Totodată, omul de afaceri spune că există oameni care ar dori să împiedice apariția partidului. „Depun primul document la Ministerul Justiției, înțelegând că există oameni care vor face totul ca partidul nostru să nu fie înregistrat”, susținea Usatâi.
Anul trecut în iunie, Ministerul Justiției a refuzat înregistrarea formațiunii lui Usatâi, invocând faptul că formațiunea ar fi desfășurat Congresul cu două zile mai devreme decât prevede statutul formațiunii, interpretându-l greșit în acest sens. Al doilea proiect politic al lui Renato Usatâi, partidul „PaRUs” a fost „îngropat” cu ajutorul Ministerului Afacerilor Interne în toamna anului trecut.
În aceste condiții, Renato Usatâi și echipa lui au mers în alegeri pe listele partidului „PATRIA”. Pe data de 30 septembrie anul trecut Usatîi a decalarat într-o conferință de presă că va merge la alegerile parlamentare alături de Partidul Patria. Partid care a fost înregistrat la Ministerul Justiției pe data de 12 septembrie 2014. Președintele formațiunii este fostul ambasador al Republicii Moldova în România, Emilian Ciobu.
Să zicem că fenomenul Usatâi a avut extrem de mare succes în aceasta campanie electorală. Surpriza însă venea mai tîrziu, cînd pe data de 27 noiembrie anul trecut judecătorii Curții de Apel Chișinău au decis, ca partidul PATRIA, din lista căruia face parte și Renato Usatâi, să fie exclus din cursa electorală. Informația a fost prezentată de mai multe site-uri de știri atât din șară cît și de peste hotare. www.unimedia.md Comisia Electorală Centrală a cerut acest lucru, după o sesizare a Inspectoratului General de Poliție, privind excluderea formațiunii „Patria” din cursa electorală sub învinuirea folosirii, contrar legislației în vigoare, a mijloacelor financiare din străinătate. Desigur că decizia putea fi atacată la Curtea Supremă de Justiție, ceea ce sa și întâmplat. Două zile mai tîrziu Curtea Supremă din R. Moldova a menținut cu o zi înaintea alegerilor legislative, decizia Curții de Apel privind excluderea partidului Patria din competiția electorală, pe motiv că ar fi primit finanțare ilegală pentru campanie din afara țării. [40]
Cu siguranță că această decizie a fost una bine gândită dat fiind faptul că potrivit mai multor sondaje Renato Usatâi și partidul său ar fi câștigat detașat alegerile parlamentare din 2014. Totodată, decizia a fost luată și după ce Renato Usatâi a făcut mai multe declarații la adresa mai multor lideri politici. Potrivit www.hotnews.md , pe data de 13 noiembrie 2014 în cadrul unei întâlnire cu jurnaliștii, liderul Partidului Patria, a prezentat un document care canfirma că Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman a fost implicată într-un scandal monstru legat de trafic ilegal de valută. Usatâi a prezentat scrisoarea secretă a procurorului general al Federației ruse Iurii Skuratov adresată omologului său moldovean, Dumitru Postovan. Scrisoarea descria cu lux de amănunte tentativa de contrabandă cu valută a cărei protagonistă a fost ministrul de externe Natalia Gherman. [29] Nici liderul PLDM, Vlad Filat nu a scăpat de acuzațiile lui Usatâi. Potrivit www.hotnews.md Renato Usatâi lansează acuzații dure la adresa lui Filat: el a organizat atacul asupra mea în presa din România. [29]
Renato Usatâi le-a explicat jurnaliștilor în cadrul unei conferințe de presă cum a apărut filmulețul de la Antena1, cine sunt comanditarii acestuia și cum stau defapt lucrurile. Potrivit liderului PATRIA, apariția reportajului de la Antena 1, nu este decât o făcătură menită să-i reducă scorul electoral, pentru că a ajuns să fie pericolul nr1 pentru guvernare. O arată și sondajele care îl creditează cu 18 la sută din preferințele electoratului și îl plasează pe locul 2 după PCRM.
Usatâi susține că la insistențele lui Vlad Filat și ale lui Trăian Băsescu, serviciile secrete române, în persoana lui Iulian Chifu, consilier prezidențial, au dat comanda ca ANTENA să-l distrugă pe politicianul moldovean. Totodată acesta susține că existența unei cârdășii între Filat, Băsescu și Chifu, în ceea ce privește distrugerea oponentului politic poate fi probată și de documentul secret publicat de Usatâi pe Facebook în care sunt descrise cu lux de amănunte discuțiile celor trei și concluziile acestor discuții.
Renato Usatâi a încercat să atragă de partea lui într-o așa zisă coaliție Partidul Comuniștilor. Potrivit www.realitatea.net , pe data de 18 noiembrie 2014 Partidul „Patria” a anunțat că este gata să facă o coaliție post-electorală cu PCRM și PSRM, iar liderul formațiunii, Renato Usatîi, i-a transmis președintelui comunist Vladimir Voronin o scrisoare deschisă prin care i-a adus la cunoștință acest fapt, solicitând totodată să anunțe public: „cu cine PCRM va forma Guvernul după 30 noiembrie?”. Solicitarea însă este una cel puțin stranie, ținând cont că acum o lună acesta declara că nu poate vorbi despre o coaliție cu Vladimir Voronin. „Nu putem să vorbim despre o coaliție cu domnul Voronin. De ce?! Iată, de exemplu, eu ies după alegeri, dacă trece Dodon el sigur o să susțină, că încercăm să votăm pentru denunțarea Acordului cu UE. [38]
Vladimir Nicolaevici niciodată nu o să voteze”, a declarat Renato Usatâi, în cadrul emisiunii „PAHOMI” din 22 octombrie de la Realitatea TV, precizând că are „un milion de întrebări la Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană”. Mai mult, atunci Usatâi spunea că în ultima vreme Vladimir Voronin „a apucat-o pe dealuri”. „Vladimir Nicolaevici a făcut ceva pentru țară, dar a creat mai multe probleme decât lucruri pozitive. Dumnealui a pornit-o cu privatizările, ăștia de azi au continuat-o cu Doamne-ajută… Am foarte multe întrebări către domnul Voronin ”, a mai zis atunci Renato Usatâi. [38]
Scrisoarea deschisă adresată liderului comunist Vladimir Voronin a apărut în presă pe data de 18 noiembrie. Potrivit www.realitatea.net , acestea sunt câteva dintre rîndurile adresate lui Voronin, "Săptămânal particip la întâlniri cu alegătorii și tot mai des oamenii mă întreabă cu cine va face coaliție "Patria" în viitorul Legislativ. Eu întotdeauna le răspund deschis alegătorilor că "Patria" va face coaliție cu PCRM și PSRM", a scris Usatâi, care a ținut să precizeze că partidul Patria nu va face niciodată coaliție cu PLDM, PDM și PL. [38]
"Noi nu am uitat că PCRM a scris mai multe file de succes în istoria contemporană a Moldovei cu care se poate mândri atât partidul cât și țara noastră. Sunt convins că PCRM dispune de un potențial enorm, care poate fi utilizat pentru bunăstarea țării", se arată în scrisoarea "Patria".
De asemenea, Renato Usatâi îi îndeamnă pe comuniști să accepte o coaliție deoarece la viitoarele alegeri, PCRM nu va obține un număr majoritar de voturi în Parlament.
"Dumneavostră cunoașteți acest lucru, dar continuați să afirmați că nu veți face coaliție. Considerați că procedați corect în raport cu alegătorii? Nu înseamnă oare că dvs și partidul pe care îl conduceți vă temeți să spuneți oamenilor adevărul? Adevărul că în viitorul Legislativ veți face coaliție cu PLDM și PDM și astfel veți menține la putere actualul regim odios?", spune Renato Usatâi. "Noi ne-am expus poziția, nu mințim electoratul. Hotărâți-vă și dvs odată și răspundeți alegătorilor: cu cine PCRM va forma Guvernul după 30 noiembrie", mai scrie Usatâi.
Usatâi a fost înconjurat de scandaluri de la apariția sa pe scena politică moldovenească și era de așteptat, într-o oarecare măsură, că această campanie electorală se va termina cu ceva mai spectaculos decât spotul lui Usatâi cu un cățel drăguț. În urma sesizării Inspectoratului General de Poliție, partidul său riscă să fie exclus din lista candidaților pentru alegerile de duminică. Pentru mulți e un semn de bine: un agent al Kremlinului mai puțin, un act de justiție care poate trebuia făcut chiar mai devreme. Pentru alții însă e un semn îngrijorător: o fi Usatâi rău, dar există totuși niște legi și niște principii care stau la baza funcționării unei democrații și excluderea Partidului „Patria” din lista candidaților, pe ultima sută de metri, nu este un act democratic.
Acest caz și discuțiile din jurul lui ilustrează grăitor anumite probleme privind societatea moldovenească, dar și democrația în general. În primul rând, este vorba de neîncrederea în instituțiile statului: acuzațiile că excluderea lui Usatâi din cursa electorală ar fi nedemocratică nu au sens decât dacă ele sunt însoțite de neîncredere în veridicitatea motivelor din spatele acestui act. Mulți dintre cei care împărtășesc această opinie, erau anterior de acord că Usatâi este un concurent periculos, cu interese ascunse în spate și că, probabil, este omul Moscovei. Totuși, de îndată ce autoritățile au acționat exact în baza acestor suspiciuni, aceiași indivizi au schimbat brusc macazul. De ce? Până la urmă, dacă Usatâi e într-adevăr finanțat din exterior, este corect, legal și democratic să fie sancționat pentru asta. A nu-l pedepsi ar fi ilegal și nedemocratic. De unde atunci această blamare a autorităților? Un articol apărut în ziarul www.timpul.md autorul fiind Eugen Muravschi descrie în totalitate realitatea cu care se confruntă Republica Moldova. Potrivit lui Acest caz ridică și niște semne de întrebare privind esența democrației și statul de drept: contează mai mult principiile și scopul democrației, spiritul legii, sau forma și procedurile democratice, litera legii? [24]
În opinia unora, chiar dacă Usatâi este vinovat de ce i se impută, felul și momentul în care se încearcă excluderea lui din cursa electorală sunt nedemocratice. Să explorăm un pic această viziune: dacă Usatâi chiar este vinovat, ce e mai important – respectarea procedurilor cu riscul de a permite unui partid finanțat din exterior, reprezentând interese străine, să intre în organul legislativ suprem al țării, sau acționarea în baza spiritului legii, care interzice finanțarea externă, pentru a proteja interesul național, cu riscul de încălca anumite prevederi legale? Este o dilemă de teorie politică la care nu există un răspuns definitiv. Ideal ar fi un echilibru în care forma și conținutul democrației sunt în armonie, însă cazuri precum cel al lui Usatâi creează o tensiune între scopul și practica democrației. Nu este democratic nici să-i dai voie să candideze, nu e democratic nici să-l scoți din cursă. În același timp, toți apărătorii democrației nu trebuie să uite cât de vulnerabil și ușor de pervertit este acest sistem. Exemplul clasic este venirea lui Hitler la putere pe cale democratică. Liderul nazist a câștigat alegerile, e drept, însă nu trebuie să se uite că înainte de asta a înscenat incendierea Reichstag-ului de către comuniști pentru a-i scoate din cursa electorală. Nu este întâmplător că acest moment istoric este vehiculat de ambele părți ale dezbaterii din jurul lui Usatâi.
Per ansamblu, cazul Usatâi este regretabil și accentuează probleme majore din Republica Moldova. Pe de o parte, avem guvernarea care a reușit să se auto-discrediteze prin tot felul de scandaluri pe parcursul mandatului și opoziția parlamentară și extra-parlamentară care a alimentat intens neîncrederea cetățenilor în guvernare și instituțiile statului, iar pe cealaltă parte avem un politician dubios, aparent finanțat din exterior, care urmează a fi exclus din cursa electorală.
În această confruntare a neîncrederii și acuzațiilor de acțiuni mafiote, cel mai multe are de pierdut guvernarea. Usatâi poate fi exclus și se poate întoarce la afacerile lui din Rusia și nu va fi pierdut mult. Dimpotrivă, reputația sa ar putea crește în urma excluderii sale. Partidele de la guvernare au însă doar de pierdut. Spre deosebire de Usatâi, ele au de răspuns pentru 5 ani de guvernare. Antipatia populară este mult mai mare față de ele. Chiar dacă e un conflict între doi hoți, pentru o bună parte a populației guvernarea e hoțul mai mare și mai rău decât Usatâi. În acest sens, indiferent de soarta sa în calitate de concurent electoral, Usatîi și-a atins măcar parțial scopul prin discreditarea și mai profundă a partidelor pro-europene și instituțiilor statului Republica Moldova.
Concluzii și Recomandări
În Republica Moldova, alegerile au fost întotdeauna considerate libere și, practic întotdeauna, parțial corecte. Partea guvernului de a asigura alegeri libere întotdeauna a fost onorată. Eu nu am niciun fel de dubii că alegerile vor fi libere și sunt libere, procesul electoral este liber în Republica Moldova. Aceasta înseamnă că niciun concurent electoral, niciun cetățean nu întâlnește impedimente în realizarea dreptului său de vot activ, adică să voteze, sau pasiv, adică să fie votat. Aici nu există probleme în Republica Moldova.În privința alegerilor corecte, întotdeauna însă există probleme. Alegeri corecte înseamnă că toți au fost puși în condiții absolut egale și aici există probleme. Cum funcționează mass-media în Republica Moldova? Este monopolizată mass-media sau nu? Și aici apar cele mai mari probleme, care nu au fost rezolvate, dar despre care s-a știut. Cine sunt proprietarii? Multe lucruri foarte, foarte subtile care, din păcate, nu depind la modul direct de guvern, depind la modul general de clasa politică, care trebuia să rezolve aceste probleme. La noi, alegerile sunt distorsionate din punct de vedere al corectitudinii prin spălarea de creieri, prin utilizarea inadecvată a instrumentelor mass-media și așa mai departe.
Pentru mine orice scrutin electoral este o perioadă de frământări morale. Sunt sigură că prin asemenea frământări trece multă lume care, o dată la patru ani, fiind chemată la urne și vrând să nu greșească, își pune eterna întrebare: Da eu cu cine votez, cine-s cei mai buni care, ajungând în parlament, vor lucra pentru binele țării, dar nu numai al familiilor lor? Când ai asemenea frământări, când îți pui astfel de întrebări înseamnă că îți pasă, indiferent dacă ești optimist precum Codul moral al constructorului comunismului sau pesimist ca Ecleziastul.
Să facem o mică recapitulare a alegerilor parlamentare din 2014.
Cu părere de rău, partidele în Republica Moldova nu sunt partide în sensul adevărat al acestui cuvânt. Ele sunt mai degrabă niște companii, niște S.R.L.-uri care sunt conduse de câteva persoane care finanțează partidul desigur. Ele în mare măsură iau decizia în acest partide, ele determină și lista, de aceea este atât de important cine stă în fruntea partidului. Fiindcă, cu părere de rău, cetățeanul în Republica Moldova nu prea votează partide, programe, doctrine, nici chiar liste, ci mai degrabă votează locomotivele partidelor, locomotivele listelor electorale, adică persoana care se află pe locul I, II, maximum III în listă. De aceea este și această luptă în interiorul partidelor pentru cine se va afla pe primul loc. Nu prea s-a vorbit mult în mass-media despre aceasta, deși unele zvonuri au mai transpărut, încă o dată cetățeanul confundă partidul cu liderul acestui partid.
Dat fiind faptul că majoritatea televiziunilor din Republica Moldova au în spate ca finanțator un lider politic, oamenii nu au fost informați corect cu privire la evoluția și desfășurarea alegerilor parlamentare din noiembrie 2014. Așa cum era menționat și în raportul elaborat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, majoritatea televiziunilor din Republica Moldova au favorizat partidele politice în care este membru finanțatorul lor. Astfel, în urma monitorizărilor CCA Moldova 1 și Pro Tv sunt unicele posturi de televiziune care au reușit să cuprindă întreg eșichierul politic și să ofere timp de emisie pentru 18 partide.
După toate aceste lucruri, nu înțeleg cum poate societatea să știe pe cine să voteze și pe cine nu? Cum poate face o alegere corectă când de fapt nu are cunoștință de cauză?
Cred că societatea moldovenească s-a pus pe gânduri în situația în care politicienii încearcă să, cum se zice, să apară în fața noastră în calitate de persoane care ne pot rezolva problemele. Dar, cum se zice, nu vreau să anticipez, însă ne-am convins de mult că acele linii de scindare a societății, care dominau în 2009-2010 țin de trecut, neadevărații noștri comuniști și neadevărații noștri anticomuniști s-au calmat și acum, în general, consider că Moldova nu prea are mare alegere, deoarece am semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, este vorba de un program de modernizare pentru un deceniu înainte și, de fapt, acum alegem cine dintre concurenții politici ar putea să realizeze acest Acord de Asociere mai bine și mai onest. Totodată, trebuie, desigur, să nu uităm că vom avea un guvern de coaliție, ceea ce, să zicem așa, ne anunță că trebuie să analizăm capacitatea de negociere a concurenților politici. Dacă cineva insistă prea mult pe faptul că numai el și numai el poate realiza ceva, probabil trebuie de analizat atent aceste declarații.
Pe de o parte, nu dorim să înțelegem că nu se poate de lăsat mână liberă politicienilor după alegeri, este nevoie să fie ținuți sub un control rigid al societății, iar pentru a putea de ținut un politician sub control rigid al societății, trebuie de acordat o jumătate de procent din timpul personal pentru a urmări noutățile, pentru a participa, să zicem, în diferite discuții, organizații ale societății civile, pentru a ieși în stradă cu anumite sloganuri.
Înțelegeți, trebuie să fim cetățeni activi, deoarece democrația la noi este electorală, cum se zice, adică, la noi trec alegerile, ceva schimbăm, dar la nivelul culturii civice, desigur, mai avem de înotat până la Europa. Dar aici este important să nu ne oprim și să nu ne întoarcem înapoi. Poate fi catastrofal, așa cum noi am văzut ce s-a întâmplat cu vecina noastră Ucraina după ce Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de Asociere cu UE. Am atras atenția în repetate rânduri asupra faptului că atunci când societatea ucraineană și estul și sudul și vestul și opoziția aștepta că domnul Ianukovici va semna Acordul de Asociere cu UE, în Ucraina era o stabilitate politică și pace, era un anumit consens în societate.
Și atunci când cineva încearcă să oprească așa brusc o societate care, fie și cu o întârziere atât de mare, dacă e să comparăm cu țările baltice, cu o întârziere de neadmis, dar tot noi ne-am luat angajamentul să mergem pe drumul construirii modelului european, atunci, desigur, trebuie să înțelegem ce urmări negative pot să apară.
Cu siguranță că societatea încă nu s-a schimbat, din păcate, dar treptat începe să o facă și, ceea ce este mai important, vine înțelegerea că vom trăi în această țară, de parcă nu ar exista o altă posibilitate. Poți pleca oricând, dar aceasta este parcă patria. până când nu vom înțelege că noi suntem parte a sistemului, că depinde de noi, că sistemul nu poate fi constituit doar din putere.
Cei de la putere se înțeleg repede între ei – hai să rezolvăm problemele… da ei au acest limbaj – să rezolvăm problemele… Când ei spun «să rezolvăm problemele» sau când vă întâlniți cu politicieni și miniștri undeva și ei zic, ei zic… Iată eu văd un proiect de dezvoltare a Moldovei. Iată cât mă zbat să creez harta investițională a Moldovei, cu toții hai să creăm harta investițională a Moldovei, trebuie să atragem investiții. Zero. Deoarece trebuie de lucrat fără nicio mită, fără niciun blat. Nu trebuie de presat.
Actuala teză de licență adună o întreagă realitatea, realitatea noastră, a cetățenilor, dar și realitatea lor, a politicienilor. Cel mai greu adevăr este faptul că noi, societatea civilă trebuie să facem schimbarea, trebuie să le arătăm politicienilor că ne pasă de țara noastră. Este dureros să spun asta dar atunci când ajungem într-un oraș european, nu scuipăm pe străzi, nu aruncăm mucurile de țigară, cu mașina șofăm atent, nu parcăm oriunde, deoarece vedem că acolo oamenii trăiesc diferit și Uniunea Europeană mereu ne educă în acest sens. Da ne dăm cu greu să fim învățați, suntem acum un fel de debili teribili, uneori ne prefacem că suntem debili, așa cum aceasta ne convine. Da eu sunt așa un idiot, eu fur, căci eu așa m-am deprins. Dar viața treptat, treptat… Important este să nimerești în curentul care trebuie.
Figurat fie spus, fie tu mergi la o școală profesională, unde în mod elementar vei învăța ceva și nu mai ai mari perspective, fie mergi al o universitate bună, unde ai aceste perspective. Da, sunt necesare și școlile profesionale, sunt necesare și universitățile. Dar în sens global, dacă facem alegerea, este foarte important. Dacă Rusia ar fi un exemplu de democrație, de luptă cu corupția, ceva în acest sens, da eu aș spune, perfect, să mergem cu Rusia în Uniunea Europeană. Dar Rusia a făcut o altă alegere, din păcate pentru mine, poate este tragedia mea personală, deoarece eu pledam mai înainte pentru Uniunea Vamală, credeam că vom merge sincronic spre marea Europă, de la Lisabona la Vladivostok, dar nu am reușit. Rusia a făcut o cu totul altă alegere. Și mai mult, ea încurcă Ucrainei și nouă să ne facem alegerea.
Este momentul să ne facem Europa acasă, să ne stabilim propriie reguli și să le respectăm cu strictețe. Trebuie să nu ne fie lene, trebuie să fim cetățeni activi, care se respectă și pun la punct puterea, indiferent cum aceasta se numește. Aproximativ 300 de mii de concetățeni de-ai noștri au trecut granița după liberalizarea regimului de vize. Astfel a dispărut problema cu speculațiile pe seama cetățeniei române și totodată anunță faptul că devenim mai deschiși. Și eu, cred că vârsta mea vorbește, eu nu mai aștept revoluții, privesc la aceasta deja ca la un proces. Și acest proces este important să îl păstreze toți și succesiunea și direcția să fie păstrată aceeași și este important ca fiecare să înceapă cu sine.
Bibliografie:
Studii științifice
Acordul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice, Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966. 16 decembrie 1966.
Ciubotaru V., Pasat A. Jurnalistul între datorie și conflict.Chișinău,CCPE Pressa, 2005.
Codul de bune practici în materie electorală al Comisiei. Veneția, 18-19 octombrie 2002
Codul Electoral al Republicii Moldova Nr. 1381 din 21.11.1997
Cornelius ,Helena ,Faire, Shoshana .Știința rezolvării conflictelor, București, ed. Știinta și Tehnică,1996.
Curs de conflictologie
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948
Dmitriev, A. V. Conflictologhia. M., Gardariki,2000.
Ghidul jurnalistului în campania electorală din anul 2014
Igor Truhin. Subcultura conflictuală – cultură de masă, 2001
Le Bon , Gustave. Psihologia mulțimilor. București, Anima , 1990.
Legea Presei Nr. 243 din 26.10.1994
Moscovici, Serge .Psihologia socială a relațiilor cu celălalt. Iași, Polirom, 1998
Pânișoară, Ion-Ovidiu. Comunicarea eficientă. Ed. a 2-a. Iași. Polirom, 2004., cap.6-8.
Psihosociologia rezolvării confictului /coordA.Stoica-Constantin.A. Neculau. Iași, Polirom, 1998.
Recomandarea nr. R (99) 15, din 09.09.1999, a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei
Studiul de caz: Conflictul de roluri și interese
Utilizarea standardelor internaționale. Manualul Consiliul Europei pentru observatorii electorali naționali. Strasbourg/Tbilisi 2013
W. Grant. Rezolvarea conflictelor. București, Teora, 1998.
Zamfir, Elena. Conflictul și modalități de soluționare a lui. București, editura Cartea Universitară,2004.
Publicații periodice
Ziarul ,,Adevărul” 2014
Ziarul de Gardă 2014
Ziarul ,,Jurnal de Chișinău” 2014
Ziarul ,,Moldova suverană” 2014
Ziarul ,, Timpul” 2014
Adrese electronice
http://alegeliber.md/wp-content/uploads/2014/12/Raport-6-concluzii-generale-FINAL.pdf
http://www.coe.int/t/DEMOCRACY/ELECTORAL-ASSISTANCE/publications/Handbook-Internl-Standards_RO.pdf
www.curentul.md
www.deschide.md
www.hotnews.md
http://ijc.md/Publicatii/mlu/studii/studiu_rom_draft.pdf
www.mediafax.ro
http://media-azi.md/sites/default/files/Mass_Media_decembrie_2014_Rom.pdf
www.moldova24.md
www.noi.md
www.politic.md
www.protv.md
www.publika.md
www.realitatea.net
www.tribuna.md
www.unimedia.info
http://us9.campaign-archive1.com/?u=1a4de89e856d3f79713419cc8&id=98c8d27b72&e=2acc7a505d
Bibliografie:
Studii științifice
Acordul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice, Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966. 16 decembrie 1966.
Ciubotaru V., Pasat A. Jurnalistul între datorie și conflict.Chișinău,CCPE Pressa, 2005.
Codul de bune practici în materie electorală al Comisiei. Veneția, 18-19 octombrie 2002
Codul Electoral al Republicii Moldova Nr. 1381 din 21.11.1997
Cornelius ,Helena ,Faire, Shoshana .Știința rezolvării conflictelor, București, ed. Știinta și Tehnică,1996.
Curs de conflictologie
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948
Dmitriev, A. V. Conflictologhia. M., Gardariki,2000.
Ghidul jurnalistului în campania electorală din anul 2014
Igor Truhin. Subcultura conflictuală – cultură de masă, 2001
Le Bon , Gustave. Psihologia mulțimilor. București, Anima , 1990.
Legea Presei Nr. 243 din 26.10.1994
Moscovici, Serge .Psihologia socială a relațiilor cu celălalt. Iași, Polirom, 1998
Pânișoară, Ion-Ovidiu. Comunicarea eficientă. Ed. a 2-a. Iași. Polirom, 2004., cap.6-8.
Psihosociologia rezolvării confictului /coordA.Stoica-Constantin.A. Neculau. Iași, Polirom, 1998.
Recomandarea nr. R (99) 15, din 09.09.1999, a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei
Studiul de caz: Conflictul de roluri și interese
Utilizarea standardelor internaționale. Manualul Consiliul Europei pentru observatorii electorali naționali. Strasbourg/Tbilisi 2013
W. Grant. Rezolvarea conflictelor. București, Teora, 1998.
Zamfir, Elena. Conflictul și modalități de soluționare a lui. București, editura Cartea Universitară,2004.
Publicații periodice
Ziarul ,,Adevărul” 2014
Ziarul de Gardă 2014
Ziarul ,,Jurnal de Chișinău” 2014
Ziarul ,,Moldova suverană” 2014
Ziarul ,, Timpul” 2014
Adrese electronice
http://alegeliber.md/wp-content/uploads/2014/12/Raport-6-concluzii-generale-FINAL.pdf
http://www.coe.int/t/DEMOCRACY/ELECTORAL-ASSISTANCE/publications/Handbook-Internl-Standards_RO.pdf
www.curentul.md
www.deschide.md
www.hotnews.md
http://ijc.md/Publicatii/mlu/studii/studiu_rom_draft.pdf
www.mediafax.ro
http://media-azi.md/sites/default/files/Mass_Media_decembrie_2014_Rom.pdf
www.moldova24.md
www.noi.md
www.politic.md
www.protv.md
www.publika.md
www.realitatea.net
www.tribuna.md
www.unimedia.info
http://us9.campaign-archive1.com/?u=1a4de89e856d3f79713419cc8&id=98c8d27b72&e=2acc7a505d
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Presa Si Conflictele Electorale (ID: 107649)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.