Presa Romascana de Ieri Si de Azi

Presa romașcană de ieri și de azi

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………………….4

Capitolul 1 Presa centrală și locală ………………………………………………………………7

1.1. Rolurile presei ………………………………………………………………………….8

1.2. Presa în România ……………………………………………………………………….11

1.3 Fenomenul televiziunii în România ……………………………………………….13

1.3.1 Funcțiile și disfuncțiile televiziunii ……………………………………………..15

1.3.2. Funcția de informare ………………………………………………………………..20

1.3.3 Funcția de socializare ……………………………………………………………….23

1.3. 4.Funcția publicitară …………………………………………………………………..27

1.4 Tipuri de televiziuni ……………………………………………………………………29

1.4.1 Televiziunile generaliste …………………………………………………………30

1.4.2 Televiziunile specializate ………………………………………………………..31

1.5 Jurnalismul în România ……………………………………………………………..31

Capitolul 2. Provocările presei locale ……………………………………………………….38
2. 1. Criza si presa românească. Efecte și consecințe ………………………………….38

2.2. Presa locală & mediul online ……………………………………………………….45

2.3 Presa locală – putere și dependență ? …………………………………………….46

2.4 Mediul online – mediul în care totul devine posibil ………………………..50

2.4.1 „www” …………………………………………………………………………………..51

2.4.2 Site-urile de socializare …………………………………………………………….53

2.4.3.Comunicarea în mediul on-line …………………………………………………58

2.5. Etica în jurnalismul online locale ………………………………………………..61

2.5.1 Jurnalismul “copy – paste” ……………………………………………………….62

2.5.2 Mai mult sau mai puțin etic? …………………………………………………….63

2.5.3.Regulile nescrise ale eticii jurnalismului online ………………………….65

2.5.4 Drepturile de autor ………………………………………………………………67

Capitolul 3Studiu de caz …………………………………………………………………………69

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………..89

INTRODUCERE

Este bine cunoscută puterea și influența pe care o au asupra oamenilor din orice mediu social mijloacele de comunicare în masă, acesta fiind tot mai diversificate, mai inovative, mai adaptate vremurilor pe care le trăim.

Mass-media, indiferent de tipul acesteia, are capacitatea de a impune și de a determina diverse sisteme de valori, atât materiale, cât și spirituale, prin diversele știri, informații și emisiuni difuzate reușind să atragă atenția unui public larg, stârnind numeroase reacții, atitudini, comportamente. Considerată a fi un mijloc de comunicare în masă, mass-media, prin specificul său divers, îi crează publicului larg iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor, în timp real. Și tot mass-media este cea care le pune tuturor celor interesați la dispoziție numeroasele informații de care aceștia au nevoie, informații prezentate în forme brute sau cosmetizate, ce alimenteaza și stimulează nevoia de implicare, de nou, de intervenție și personalizare.

Prezenta lucrare, denumită ”Presa romașcană de ieri și de azi” și-a propus să facă o trecere în revistă a fenomenului mass-media în România, evidențiind influențele negative ce s-au reflectat asupra jurnalismului românesc ca urmare a crizei economice fărăr precedent, dar și consecințele acestora asupra caracterului editorial.

Lucrarea este structurată pe trei mari capitole, în primul dintre acestea, intitulat ”Presa centrală și locală” urmând să fie realizată o analiză a rolurilor pe care le are mass-media, cu prezentarea presei din România, ca și a modului în care se practică jurnalismul. Tot in cadrul primului capitol al lucrării ”Presa romașcană de ieri și de azi” se va face și o trecere în revistă a fenomenului televiziunii în țara noastră, cu detalierea funcțiilor și disfuncțiilor televiziunii și prezentarea principalelor tipuri de televiziuni din România.

În acest moment, ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media românească sunt cele care știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora. Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Pe bună dreptate, presa este considerată ca fiind fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de aceasta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că presa nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

În cadrul celui de-al doilea capitol al lucrării ”Presa romașcană de ieri și azi”, capitol denumit ”Provocările presei locale” va fi realizată o analiză a impactului pe care criza econonică l-a avut la nivelul mass-mediei românești (centrale și locale), noile influențe și abordări în mass-media modernă, dar și aspectele legate de etica jurnalismului. Este bine cunoscut faptul că mass-media ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate. Și asta datorită intereselor mai mult sau mai puțin la vedere, influențelor și manipulărilor discrete ori fățișe, toate petrecându-se sub privirile cititorilor și al telespectatorilor, deseori mult prea ocupați sau dezinteresați pentru a vedea și studia avantajele și dezavantajele presei în existența lor.

Mass-media este considerată factorul predominant al cotidianului, ce relaționează cu toate domeniile și pe care le aservește, ea având capacitatea de a-și satisface, prin intermediul acestora, și propriile interese. Nu mai este o noutate pentru nimeni că toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, sunt făcute publice de mass-media, care uneori își invită publicul, subtil, la interpretări și diverse evaluări, generând astfel falsa impresie că acesta are un cuvând greu de spus în situațiile considerate critice. De altfel, acesta este și motivul pentru care mass-media reușește deseori să înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante. Interesul tot mai mare al publicului larg pentru știrile actualizate în timp real, dar și capacitatea tot mai crescută a acestuia de a selecta informațiile oferite și de a-i taxa pe jurnaliștii care fie nu se informează corect, fie își fac meseria cu anumite deficiențe s-a evidențiat de-a lungul timpului în cota de piață alocată televiziunilor, dar și ziarelor. Așa se face faptul că în România anului 2015, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume.

Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate doar de către o anumită parte a jurnaliștilor români, aceștia având grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cu atât mai mult cu cât se știe faptul că cine “dă primul știrea” se clasează în topul vizualizărilor / accesărilor.

În ultimul timp, din păcate, în mass-media românească se regăsește tot mai frecvent fenomenul ”copy-paste”, tot mai mulți sunt jurnaliștii făcându-și un obicei din a copia de la colegii de breaslă, indiferent că este vorba de informații sau de imagini. Așa se face faptul că deseori, pe paginile web ale unor cotidiene cu tradiție în media românească se potn regăsi capturi ce sunt surprinse din jurnalele unor televiziuni sau imagini copiate de pe site-urile altor ziare.

Capitolul al treilea al acestei lucrări este dedicat Studiului de caz, studiu în cadrul căruia se va face o analiză a mass-mediei locale, în speță a mass-mediei din orașul Roman. După trecerea în revistă a principalelor ziare locale și televiziuni, se va analiza modul în care jurnaliștii locali înțeleg să ofere comunității diverse informații considerate de interes, făcându-se referire și la influența politicului în conținutul editorial.

Permanenta modificare a mediului politic, scăderile drastice a volumui de încasări din publicitate (datorate crizei), dar și preferințelor fățișe sau nu ale managerilor unor instituții de presă au dus treptat la apariția fenomenului de politizare în cadrul multor redacții românești, acesta reflectându-se în special în obiectivitatea și corectitudinea știrilor oferite publicului larg.

Din păcate, puține mai sunt astăzi în România redacțiile în care jurnaliștii reușesc să își facă meseria profesional, corect și obiectiv, fără teama că demersurile lor ar putea genera diferite implicații politice ce s-ar rasfrânge asupra lor sau fără să încerce obținerea unor avantaje materiale. Și, în ciuda faptului că se auto-declară imparțiali, tot mai mulți sunt jurnaliștii aserviți politic, ce fac jocurile unor partide, ale unor grupuri de interese sau ale unor persoane, având un scop și un motiv bine stabilit.

Efectele resimțite de mass-media românească ca urmare a crizei economice au fost de departe mult peste așteptări, ele reflectându-se la nivelul tuturor segmentelor, de la presa de specialitate la presa de divertisment, de la cotidiene centrale și cele locale și ulterior la publicațiile săptămânale sau bilunare. Și din păcate au fost dramatic afectate toate domeniile presei românești, indiferent de vechime, profilul sau prestigiul dobândit cu trecerea anilor.

CAPITOLUL 1 . PRESA CENTRALĂ ȘI LOCALĂ

Societatea actuală este într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care presa a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Este deja bine cunoscut faptul că presa în general și televiziunea în mod special s-au transformat în ultimii ani într-o forță impresionantă de mobilizare a maselor, atât intelectual cât și la nivel emoțional, multe fiind situațiile în care influențele acestora au fost majore, fapt ce a dus și la crearea așa numitului concept de „război mediatic”.

Nu de puține ori presa reușește să ne influențeze și afecteze deciziile, atitudinile, părerile, reacțiile sau opiniile, ea având un impact destul de mare asupra noastră. Aflăm cam absolut tot de ce ne interesează din presă (fie prin intermediul mediului online, fie de la televiziuni, fie din ziarele și revistele tipărite – al cărui număr este tot mai redus în ultimul timp) și nu de puține ori cei care ne aduc la cunoștiință fapte, informații sau evenimente reușesc, subtil, să ne inducă diverse interpretări, evaluări, considerații, creându-ne în timp impresia că acestea ne aparțin, cea al acestei lucrări este dedicat Studiului de caz, studiu în cadrul căruia se va face o analiză a mass-mediei locale, în speță a mass-mediei din orașul Roman. După trecerea în revistă a principalelor ziare locale și televiziuni, se va analiza modul în care jurnaliștii locali înțeleg să ofere comunității diverse informații considerate de interes, făcându-se referire și la influența politicului în conținutul editorial.

Permanenta modificare a mediului politic, scăderile drastice a volumui de încasări din publicitate (datorate crizei), dar și preferințelor fățișe sau nu ale managerilor unor instituții de presă au dus treptat la apariția fenomenului de politizare în cadrul multor redacții românești, acesta reflectându-se în special în obiectivitatea și corectitudinea știrilor oferite publicului larg.

Din păcate, puține mai sunt astăzi în România redacțiile în care jurnaliștii reușesc să își facă meseria profesional, corect și obiectiv, fără teama că demersurile lor ar putea genera diferite implicații politice ce s-ar rasfrânge asupra lor sau fără să încerce obținerea unor avantaje materiale. Și, în ciuda faptului că se auto-declară imparțiali, tot mai mulți sunt jurnaliștii aserviți politic, ce fac jocurile unor partide, ale unor grupuri de interese sau ale unor persoane, având un scop și un motiv bine stabilit.

Efectele resimțite de mass-media românească ca urmare a crizei economice au fost de departe mult peste așteptări, ele reflectându-se la nivelul tuturor segmentelor, de la presa de specialitate la presa de divertisment, de la cotidiene centrale și cele locale și ulterior la publicațiile săptămânale sau bilunare. Și din păcate au fost dramatic afectate toate domeniile presei românești, indiferent de vechime, profilul sau prestigiul dobândit cu trecerea anilor.

CAPITOLUL 1 . PRESA CENTRALĂ ȘI LOCALĂ

Societatea actuală este într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care presa a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Este deja bine cunoscut faptul că presa în general și televiziunea în mod special s-au transformat în ultimii ani într-o forță impresionantă de mobilizare a maselor, atât intelectual cât și la nivel emoțional, multe fiind situațiile în care influențele acestora au fost majore, fapt ce a dus și la crearea așa numitului concept de „război mediatic”.

Nu de puține ori presa reușește să ne influențeze și afecteze deciziile, atitudinile, părerile, reacțiile sau opiniile, ea având un impact destul de mare asupra noastră. Aflăm cam absolut tot de ce ne interesează din presă (fie prin intermediul mediului online, fie de la televiziuni, fie din ziarele și revistele tipărite – al cărui număr este tot mai redus în ultimul timp) și nu de puține ori cei care ne aduc la cunoștiință fapte, informații sau evenimente reușesc, subtil, să ne inducă diverse interpretări, evaluări, considerații, creându-ne în timp impresia că acestea ne aparțin, că sunt rodul minții noastre.

Nu de puține ori experiența a demonstrat ca imaginile și informațiile bine manipulate de presă au putut reconstrui identități individuale sau naționale, au schimbat concepții și percepții, au modificat atitudini, păreri, ori reacții.

Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi ce trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.

Presa impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor ori a emisiunilor difuzate, ea reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra publicului larg.

Știm deja că tot ce este prea mult ne obosește, că multitudinea de informații cu care suntem alimentați zilnic tinde să ne relaxeze, că ori de câte ori credem că știm totul, în realitate știm destul de puține și uneori aproape nimic.

Ca mijloc de comunicare în masă, presa, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor. Tot tot ea este cea care ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.

Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora.

Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Și din păcate multe sunt ziarele și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte.

Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

1.1 Rolurile presei

Presa poate fi cu ușurință considerată ca fiind fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de aceasta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că presa nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

Este bine cunoscut faptul că de-a lungul vremii presa a devenit un fel de super-putere, ea jucând un rol primordial în multe domenii ale societății și fiind în același timp considerată un fel de „știe tot” peste tot în lume. Astfel, “încă din secolul al XVII-lea noțiunea de presă periodică acoperea o masă puternică de publicații, iar în secolele urmatoare, categoriilor lor s-au diversificat într-o asemenea masură încât varietatea titlurilor ascunde cel mai adesea unitatea ansamblurilor”

Din păcate, în ultimul timp tot mai multe redacții de presă au început să realizeze rolul important pe care îl au în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și treptat au început să uzeze de toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt.

Multe sunt astăzi redacțiile care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care știu să le expună acestora pe tapet adevărul absolut, începând astfel să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.

În urma unor numeroase studii realizate, sociologul Harold Lasswell a reușit să definească rolurile mass-mediei:

Supraveghează – totul și pe aproape oricine, având grijă să ne informeze ori de câte ori apar informații demne de interesul public

Interpretează – își asumă menirea de analist, studiind evenimente, întâmplări, fapte, analizând efectele acestora și făcând presupuneri

Transmite – ne oferă un volum infinit de informații, menite să ne safisfacă toate gusturile, necesitățile și dorințele

Presa are o influență majoră asupra noastră, ea fiind cea care ne determină să luăm anumite decizii, să avem anumite concepte, să credem în anumite valori.

În plus, mass-media ne oferă aproape gratis și cu un mimim de efort informații diverse din toate domeniile, analize și comentarii, emisiuni de divertisment, știri politice, acte de violență, concepte rasiale ori sexuale, etc.

Presa ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate. Interese mai mult sau mai puțin la vedere, influențe și manipulări discrete ori fățișe, toate se petrec sub privirile cititorilor și al telespectatorilor, prea ocupați sau dezinteresați pentru a vedea și studia avantajele și dezavantajele presei în existența lor.

Sociologul Charles R. Wright a ajuns la concluzia că orice redacție din mass-media poate satisface nevoile oricărei societăți, de integrare, adaptare, motivație ori ordine, presa având mai multe funcții la nivel social, individual și internațional:

Funcția de informare – colectează și tratatează informațiile

Funcția de persuasiune, motivație și interpretare – țintește către dezvoltarea socială și economică

Funcția de educație și cultură

Funcția de socializare – facilitează participarea tuturor la viața publică, la luarea deciziilor, la schimbul și difuzarea informațiilor de tot felul

Funcția de loisir și de divertisment

Pe lângă acestea, auxiliar, mass-media mai poate avea și rol de depozitarea actualităților, de evaziune, de coeziune socială, de identitate, de socializare, de purificare, de construirea semnificațiilor, de stabilirea ordinii de zi, de modelarea limbii, de mitologizare, etc.

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Presa relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.

Și poate tocmai de aceea mass-media reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante. Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.

În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru. O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.

Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

1.2. Presa în România

În România, țara în care regimul comunist și-a pus puternic amprenta asupra psihicului uman, mass-media a apărut și s-a dezvoltat cu adevărat după anul 1989, aparent „după ureche”, pe piață apărând zeci și sute de publicații cu un conținut și o calitate îndoielnică.

În lipsa informațiilor de orice fel, în condițiile în care pe piață existau doar câteva ziare aservite dictaturii (“Scânteia”,“România Liberă”,“Scânteia Tineretului”) și tot ceea ce mișca în Televiziunea Română (singura cu drept de emisie) era supus cenzurii, iar timpii de emisie ai acesteia erau extrem de limitați, căderea regimului Ceaușescu a reprezentat o deschidere către media occidentală, către informații diverse și practic infinite, către o altă lume total necunoscută amatorului de presă român.

Primii pași în mass-media de după 1989 au fost timizi și făcuți oarecum la repezeală, din dorința de a suplini nevoia de informații a publicului larg, dar și din nevoia de a fura startul, de a ocupa primele poziții în topul audiențelor, respectiv al preferințelor.

Abia după câțiva ani lucrurile au început să intre pe făgașul cel bun, ziarelele și jurnalele de știri ale televiziunilor apărute peste noapte începând să împrumute din profesionalismul caracteristic marilor instituții de presă de peste hotare, în vreme ce calitatea informațiilor oferite cititorilor și telespectatorilor a crescut considerabil.

Căderea regimului comunist a schimbat categoric atât drepturile jurnalistului român, cât și percepțiile publicului din România, el fiind astăzi mult mai pretențios, cu o inclinație mai mare spre analiză, dar și spre informații de tip cancan.

Astfel, se poate afirma cu certitudine că mass-media românească a intrat într-o nouă etapă după majorele schimbări ce au avut loc pe scena politică la finalul anului 1989, odată cu apariția pe piață a primelor ziare, posturi de radio și de televiziune private.

Ulterior, presa românească a încercat permanent să se alinieze standardelor internaționale, după anul 2000 în țara noastră conturându-se și ulterior dezvoltându-se și mass-media de tip comercial.

Și tot în aceeași perioadă și-au făcut apariția pe piață și publicațiile on-line, dar și fenomenul cross-mediei.

În România anului 2015 redacțiile din diferite organizații ale mass-mediei încearcă tot mai mult să se alinieze standardelor occidentale, cele mai apropiate de nivelul acestora fiind cele dedicate știrilor.

Interesul tot mai crescut al publicului pentru știrile actualizate în timp real, dar și capacitatea tot mai crescută a acestuia de a selecta informațiile oferite și de a-i taxa pe jurnaliștii care fie nu se informează corect, fie își fac meseria cu anumite deficiențe s-a reliefat în cota de piață alocată televiziunilor, dar și ziarelor.

În multe dintre redacțiile instituțiilor de presă la mare căutare în acest moment se lucrează “la foc continuu”, succesul jurnaliștilor reflectâdu-se în principal asupra impactului informațiilor furnizate publicului larg.

În România anului 2015, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume.

Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate de jurnaliștii profesioniști, care au întotdeauna grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cunoscut fiind faptul că cel care “dă primul știrea” se clasează în top.

Și televiziunile au un rol bine definit în media românească, jurnalele acestora fiind uneori adevărate maratoane de forță, în situații neprevăzute, ce impun reactualizarea permanentă a informațiilor, vitală în menținerea ridicată a indicelui de audiență.

1.3 Fenomenul televiziunii în România

Prima transmisie TV în România a avut loc în ziua de 31 decembrie 1956, când s-a difuzat pentru prima oară un film artistic, preluat de pe peliculă. Cum nu existau nici echipamente de montaj și nici de înregistrare, toate programele transmise la noi în țară erau transmise în direct.

Abia în 1958 încep să se transmită filmele de 16 mm, iar în luna septembrie începe producția de filme proprii, primul subiect filmat de operatorii din studioul Televiziunii Române (TVR) fiind festivitatea de deschidere a anului școlar. TVR are emisii sporadice, ea trecând la grila de programe zilnică în anul 1968.

În perioada comunismului, televiziunea din țara noastră stagnează, programele de partid ce erau rulate în 90% din timpul de emisie fiind frecvent întrerupte de penele de curent din acea perioadă. În plus, televizoarele comercializate în România funcționau cu lămpi (tuburi cu filament), ce se defectau destul de frecvent. Prima transmisie color a TVR a fost în 23 august 1983.

Televiziunea prin cablu în România a apărut în urmă cu vreo 20 ani, când companiile furnizoare de servicii CATV (Cable Television) au început să preia semnalul de la televiziunile autohtone și de pe satelit, pe care l-au oferit publicului larg, sub forma unor pachete, prin intermediul cablurilor coaxiale, iar actual prin fibra optică.

Televiziunea poate fi considerată pe bune dreptate ca fiind una dintre cele mai mari invenții ale lumii, și asta nu atât pentru complexitatea informațiilor pe care le oferă zilnic milioanelor de telespectatori din întreaga lume, cât în special pentru modificările esențiale pe care le-a adus asupra mentalităților colective, asupra evoluției unor anumite categorii sociale ori chiar asupra unei națiuni.

Fenomenul televiziunii a fost și este studiat de mulți oameni de știință, interesați cu precădere de modul în care sute de mii de oameni de pe glob au dezvoltat o adevărată pasiune din privitul la televizor ore în șir, consumând orice li se oferă, de posturi mai mult sau mai puțin profesioniste.

Avizi de informații, cultură, divertisment, sport, noutăți, scandaluri sau politică, oamenii își petrec mare parte din timpul lor liber urmărind imagini care se derulează, jurnale de știri, emisiuni informative, comentarii diverse, subiecte mai mult sau mai puțin banale.

Televiziunea s-a transformat treptat și pe nesimțite în pasiunea ce crează dependență, pasiunea care ne controlează, din păcate, atât modul de reacție ori detașare, cât în special modul de a gândi. Iar oferta vastă de informații și programe pe care televiziunea ne-o pune la îndemână, aproape gratis și fără prea multe restricții, determină creșterea permanentă a apetitului pentru aceasta.

Indiferent de starea în care ne aflăm, indiferent de împrejurările prin care trecem, ne-am făcut un obicei constant și aproape involuntar din a deschide televizorul și a urmări postul ori programul preferat.

Televiziunea ne satisface apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Uneori pare că ne-am născut în fața televizorului, că am crescut sub atenta îndrumare a acestuia, că nu putem exista, gândi ori reacționa fără televiziune.

Televiziunea a devenit pe nesimțite un fel de bun prieten, un membru al familiei pe care ne-am obișnuit să-l primim în casa noastră în fiecare zi, să-l urmărim cu atenție, pe care uneori îl investim cu încredere maximă și necondiționată, fără să ne mai întrebăm ce se ascunde în dosul informațiilor pe care ni le oferă.

Suntem atât de captivați de ceea ce vedem zilnic pe ecranele televizorului încât foarte rar mai sesizăm sau sancționăm desele scăpări, ieșiri ori manipulări ale unei televiziuni. Mulți dintre noi au ajuns să creadă că televiziunea preferată este cel mai bun prieten al lor, că orice s-ar spune ori arăta corespunde întocmai adevărului absolut, excluzând din start alte variante, opinii ori argumente contradictorii.

Televiziunea poate fi catalogată drept fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de aceasta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că televiziunea nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

Televiziunea a devenit de-a lungul timpului un fel de super-putere. Prin importanta pe care i-o induc telespectatorii, aceasta joacă un rol primordial în multe domenii ale societății, fiind considerată un fel de „știe tot” peste tot în lume.

Din păcate pentru telespectatori, televiziunile încep tot mai frecvent să realizeze rolul important pe care îl au în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și încep să uzeze de toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt.

Multe sunt televiziunile care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care le expune acestora pe tapet adevărul absolut, începând să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.

De cele mai multe ori telespectatorii au impresia că sunt într-un așa numit contact direct cu cei pe care îi urmărește la televizor, asociind imaginea acestora cu mesajele receptate. Și mulți sunt cei care trăiesc cu iluzia că înțeleg corect un mesaj doar pentru că acesta le este transmis de crainicul sau moderatorul preferat.

1.3.1 Funcțiile și disfuncțiile televiziunii

Imaginea în televiziune reprezintă calea cea mai sigură de influențare a oricărui comportament uman, ce reacționează diferit, în condiții specifice. Televiziunea, cel mai puternic mijloc de informare, dar și de manipulare a maselor, nu ar avea atâta influență asupra noastră dacă imaginile nu ar avea un impact atât de mare asupra psihicului nostru, modelându-ne convingerile, deciziile, atitudinile și reacțiile.

Cum ar fi fost oare televiziunea fără infinitatea imaginilor care îi dau posibilitatea să se exprime practic nelimitat ? Televiziunea a devenit parte integrantă din viața noastră, la care ne raportăm, de la care ne informăm, de care depindem în cea mai mare măsură.

Telespectatorul simplu va susține oricând că televiziunea este prietenul său cel mai bun, care ii oferă tot ce își dorește, când anume își dorește. În goana după informațiile de tot felul, mulți sunt cei care au ales deja să caute și obțină tot ce vor doar apelând la televiziune, universul în care totul se transformă, totul capătă noi dimensiuni, totul este posibil.

Puțini sunt cei care știu cu adevărat care este impactul pe care televiziunea îl are asupra telespectatorilor săi, ori cât de nocive sunt unele programe pe care le preferăm. Despre impactul pe care cea mai mare invenție îl are asupra noastră s-au spus și s-au scris multe. Sociologul Harold Lasswell a făcut numeroase studii, în urma cărora a concluzionat că televiziunea are mai multe roluri:

Supraveghează – totul și pe aproape oricine, având grijă să ne informeze ori de câte ori apar informații demne de interesul public

Interpretează – își asumă menirea de analist, studiind evenimente, întâmplări, fapte, analizând efectele acestora și făcând presupuneri

Transmite – ne oferă un volum infinit de informații, menite să ne safisfacă toate gusturile, necesitățile și dorințele

Televiziunea are o influență majoră asupra noastră, ea fiind cea care ne determină să luăm anumite decizii, să avem anumite concepte, să credem în anumite valori. Televiziunea ne oferă aproape gratis și cu un mimim de efort informații din toate domeniile, analize și comentarii, emisiuni de divertisment, știri politice, acte de violență, concepte rasiale ori sexuale, etc.

Mass-media în general și televiziunea în mod special ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate. Interese mai mult sau mai puțin la vedere, influențe și manipulări discrete ori fățișe, toate se petrec sub privirile telespectatorilor, prea ocupați sau dezinteresați pentru a vedea și studia avantajele și dezavantajele televiziunii în existența lor.

Primele definiții ale funcțiilor televiziunii au fost date după al doilea război mondial, de către Harold D.Lasswell, R.K. Merton și P.Lazarsfeld. În versiunea acestora, televiziunea avea:

Funcția de supraveghere a mediului, prin culegerea și difuzarea informațiilor de orice fel

Funcția de interpretare a informației obținute

Funcția de transmitere culturală

Sociologul Charles R. Wright a ajuns la concluzia că orice televiziune poate satisface nevoile oricărei societăți, de integrare, adaptare, motivație ori ordine. Astfel, televiziunea se definește ca având mai multe funcții la nivel social, individual și internațional:

Funcția de informare – colectează și tratatează informațiile

Funcția de persuasiune, motivație și interpretare – țintește către dezvoltarea socială și economică

Funcția de educație și cultură

Funcția de socializare – facilitează participarea tuturor la viața publică, la luarea deciziilor, la schimbul și difuzarea informațiilor de tot felul

Funcția de loisir și de divertisment

Pe lângă acestea, auxiliar, televiziunea mai poate avea și rol de depozitare a actualităților, de evaziune, de coeziune socială, de identitate, de socializare, de purificare, de construire a semnificațiilor, de stabilire a ordinii de zi, de modelare a limbii, de mitologizare.

Pe lângă funcții, televiziunea are și o sumedenie de disfuncții, printre acestea enumerând:

Efemeritatea mesajului

Cronofagie

Efectele vizionării excesive

Casarea nivelului cultural

Fenomenul manipulării

Dezinformarea

Crearea falselor evenimente și a falselor vedete

Multe sunt televiziunile ce optează pentru parazitarea funcției de informare, în principal prin mimentism mediatic. Scandalul Clinton-Lewinski poate fi cu ușurință catalogat drept o hărțuire informațională, fostul președinte al Statelor Unite ale Americii reușind să întoarcă atenția televiziunilor de la scandal doar prin exagerarea războiului din Golf.

Mimetismul mediatic, căruia i-a căzut victimă și prințesa Diana, este la modă în ultimii ani, acesta reprezentând efectul crizei de suprainformare. Practic, televiziunile par cuprinse de un fel de nebunie, se reped pe un subiect considerat de maximă importanță și presează pe acesta până în pânzele albe. Imitația informației ajunge într-un punct de delir, unde începe efectul bulgărelui de zapadă, când cu cât se vorbește mai mult despre un anumit subiect, cu atât acesta este considerat indispensabil, de neabandonat.

Apare un fel de hipnoză în rîndul televiziunilor care nu mai țin cont de deontologie, presând permanent pe subiectul respectiv. În televiziune mulți sunt jurnaliștii  care în goana după senzațional, după exclusivități, ajung să imite, să copieze și să denatureze informația și respectiv adevarul.

Un alt aspect negativ al informației este hiper-emoția, televiziunea având o predilecție către spectacol. Vă mai amintiți de emisiunea Andreei Marin de la TVR, “Surprize, surprize”? Atunci probabil s-a întipărit în conștiința românilor că o informație este adevarată numai dacă ea îți poate produce multă emoție.

Informația în televiziune pierde mult din calitate, este denaturată voit sau nu și în timpul prelucrării și editării imaginilor, dar și sub influența jurnaliștilor, care fie nu știu să-și aleagă sursele, fie nu au competența, fie nu știu să conceapă textele așa cum ar trebui, sau să aleagă cele mai potrivite imagini.

Televiziunea are capacitatea de a face modele, tot mai mulți oameni simțind nevoia să ajungă în centrul atenției tuturor. Fără un sistem solid de valori, fără repere morale și personalități în care să credem, ne trezim puși față în față cu modelele pe care televiziunea ni le impune.

Le creează, le impune și apoi le modifică după bunul său plac. V-ați întrebat de unde au apărut așa zise “vedete” ca Bianca Drăgușanu, Daniela Crudu și lista ar putea continua la nesfărșit ? Trist este că în România multe sunt persoanele ce se grăbesc să le copieze și imite pe “vedetele de carton”, pe modelele create artificial de televiziuni, doar pentru propriul interes.

Tot pentru propriile interese sau pentru interesele de grup, politice ori economice, multe sunt televiziunile care își manipulează telespectatorii, manipularea fiind discretă, fățisă sau chiar grosolană. Suntem manipulați și ni se spune că este pentru binele nostru.

Suntem victimele manipulării de multe ori și aflăm că de fapt nu știm, nu putem noi percepe adevărata realitate, cea care ne este oferită de televiziuni și nu cea despre care credem noi. Vă mai amintiți celebrul incident “pixelul albastru” ? O informație ce era gata să schimbe destinele unei țări, dar care, atent manevrată și iscusit prezentată publicului larg, a fost inghițită pe nemestecate de marea majoritate a românilor. Ați văzut cu ochii voștri ? Doar vi s-a părut, “era viteza de deplasare” … și genul explicațiilor demne de domeniul absurdului sau al SF-ului care ne sunt servite deseori, în astfel de situații.

Televiziunea nu ne solicită, din păcate, prea mult intelectul, ea explicându-ne de la început și până la sfârșit o situație, un eveniment, o informație. Astfel cei care nu au capacitatea de a analiza, asimilează orice explicație le este dată, fără a-și pune prea multe întrebări.

Informația oferită de televiziuni este receptată de toate persoanele, în mod diferit însă, cele cu un grad de pregătire intelectuală mai redusă ori cu deficiențe la capitolul cultură percepând doar ce vor moderatorii să fie perceput.

Una dintre funcțiile importante ale televiziunii, cea de culturalizare și educație, este în zilele noastre asimilată cu cea a divertismentului, tot mai multe fiind posturile TV care cred că prin scandalurile de tot felul gradul de cultură al telespectatorilor crește semnificativ. În acest fel se remarcă că tot mai mulți sunt cei care optează pentru loisir, lăudându-se că sunt preocupați de cultură. În realitate aceste programe sunt lipsite de esență și fond, ele nefiind decât un mod de creștere a audiențelor și implicit a valorii punctului de raiting.

Aceste programe nu scot in evidență decât gradul de subcultură, de valori prost înțelese, punând în lumină gustul prost al audiențelor ce au din păcate valori destul de ridicate. Din păcate, în ultimii ani influența pe care televiziunea o are asupra culturii și educației i-au pus pe gânduri pe mulți specialiști în media.

Și asta deoarece televiziunea a coborât mult ștacheta nivelului în ceea ce privește atât cultura cât și educația, pe care în loc să le sprijine și susțină, mai mult le încurcă. Televiziunea nu mai are capacitatea de a dezvolta și cultiva atitudini și concepte analitice, coerente, serioase în cultură și educație, ea oferindu-ne doar informații simple, banale, convenționale.

Televiziunea s-a vrut a fi parte componentă din cultura oricărei nații, pe care însă în loc să o dezvolte, încearcă să o modifice, să o influențeze, să o modeleze după gusturile sale, pentru a putea fi numai bună de difuzat și oferit telespectatorilor tot mai lipsiți de cultură.

Televiziunea încearcă să definească o nouă cultură, simplă și fără implicații profunde, aceasta fiind, din păcate, preferința publicului larg. Și asta deoarece un grad mai ridicat de cultură ar impune criterii mai riguoase și înalte de selectare a programelor unei televiziuni, deziderat mai greu de obținut, cu precădere în zilele noastre.

Nici o televiziune nu-și va formata telespectatori ce ulterior s-ar putea declara nemulțumiți de calitatea programelor oferite. În televiziune cultura mediatică, mesajul cultural și artistic se degradează permanent, fascinația și atenția telespectatorului fiind atrasă întotdeauna de imagine și mai puțin de conținut.

1.3.2. Funcția de informare

Indiferent de ce s-ar spune sau s-ar scrie, televiziunea a fost și continuă să rămână cea mai importantă sursă de informații, majoritatea oamenilor aflând din fața televizorului aproape tot ceea ce îi interesează. Fie că este vorba de o știre de interes ori doar de una de cancan, fie că ne dorim să aflăm cum va fi vremea ori care este cursul valutar, fie că suntem interesați de o știre poltică ori doar vrem să ne relaxăm, apelănd invariabil la televiziune.

Funcția de informare a televiziunii constă în principal din colectarea, tratarea și transmiterea informațiilor, aceasta asigurând atât transparența raporturilor sociale de tot felul, cât și difuzarea elementelor de opinie și judecată atât de utile într-o societate modernă.

În ultimii ani mulți sunt cei care au ajuns la concluzia ca televiziunea le oferă toate informațiile vitale de care au nevoie, fără a realiza că încep, încet și pe nesimțite, să fie dependenți de aceasta, de mesajele transmise, de valorile care le sunt induse. Informața transmisă de televiziunile din întreaga lume nu va putea fi niciodată transmisă în stare pură, rigorile și factorul uman având un rol primordial în stabilirea esenței acesteia.

Nici una dintre informațiile care ne sunt oferite nu este brută, ea fiind lucrată, cizelată și încărcată cu anumite mesaje, mai mult sau mai puțin ascunse, mai mult sau mai puțin voite. Imaginile le sunt de mare ajutor redactorilor ce vor să ne transmită anumite informații atent alese, înșiruirea acestora producând impresia unor succesiuni logice, ce sunt bine primite și ușor asimilate, ele având și marele avantaj că se reproduc cu ușurință, în orice mediu.

Un telespectator ce primește o anumită informație de care este interesat ăn mod direct, cu siguranță va fi tentat să o împărtășească și semenilor lui, cam în aceeași formă în care a receptat-o. Televiziunea este principala sursa de informație, informație care, se știe, înseamnă întotdeauna putere.

Un om informat este un om puternic, lucru care este cunoscut de toți cei care gestionează informații, dar și de unii dintre cei ce o receptează. Un om informat, un om pus la curent cu noutățile, este de regulă un om mai greu de condus, de manipulat, de influențat.

Un telespectator ce are acces la informații de calitate este un om care poate prevedea mult mai ușor pericolele la care ar putea să fie supus, el putând să ia mai rapid și mai bine decizii valoroase pentru existența sa. Un om informat este un om pe care nu îl poți influența cu ușurință, un om căruia nu-i poți impune anumite lucruri ori cum să-și trăiască viața

Poate și tocmai de aceea mulți sunt cei care cred că nu pot fi manipulați prin intermediul mass-mediei, pentru că … sunt informați de aceasta. Și poate tocmai de aceea tot mai mulți sunt cei care, fără măcar să-și dea seama, devin tot mai dependenți de televiziune, fiind fascinați de informațiile transmise de aceasta, fără putere de a le mai discerne ori selecta.

Din dorința de a ști cât mai multe, de a fi cât mai informați și implicit mai puternici, mulți sunt cei care devin dependenți de televiziune, crezând astfel că preiau o parte din puterea ei incomensurabilă.

Rolul televiziunii în informare constă deseori și in supravegherea permanentă a societății, a schimbărilor ce se petrec permanent în cadrul acesteia, anunțându-ne, atenționându-ne cu privire la potențiale amenințări ori pericole. Informațiile obținute sunt însă interpretate, televiziunea având posibilitatea și de a evalua și analiza efectele pe care anumite fapte sau evenimente le-ar putea avea asupra societății și a oamenilor.

Mass-media în general și televiziunea în mod special și-au asumat rolul de a transmite pe lângă evenimentele și informațiile actuale, de notorietate, și pe cele din trecut, perpetuând astfel un sistem în care valorile unei comunități sunt readuse pe tapet, periodic, ca un fel de reactualizare a unei istorii ce nu se vrea uitate.

Prin influența, voită sau nu, pe care o manifestă asupra noastră, televiziunea are un rol imens în viața noastră, informațiile primite marcându-ne deciziile și concepțiile sociale, culturale, politice, economice sau educaționale.

Analizând in esență rolul pe care informațiile percepute de la televiziune, le-au avut asupra noastră, constatăm că toate evenimentele care ne-au marcat într-un fel sau altul, fie că au fost interne sau externe, ne-au fost induse, interpretate și evaluate de către diferiți oameni din media.

Ușurința cu care televiziunea ne poate influența judecățile și deciziile prin intermediul imaginii ori a informațiilor oferite este în măsură să ne îngrijoreze. Iar ca un paradox, cu cât avem parte de mai multă informație, cu atât realizăm că suntem mai puțini informați.

Și asta deoarece cu cât vom ști mai multe, ne vom simți mai neputincioși ori vom constata că ne este imposibil să mai asimilăm ori înțelegem mare parte dintre informații, moment în care am putea ceda tentației de a-i lăsa pe alții să gândească pentru noi, noi doar luând decizii sub influența lor.

O cantitate mare de informații (spre care tindem, la care sperăm, în dorința de a fi mai documentați și implicit mai puternici) nu va putea fi procesată corespunzător, existând riscul să ne deruteze total. Ajungem astfel să ne lăsăm pradă judecăților de opinie ale altora, riscând să nu mai putem trage nici o concluzie fără să fim ajutați din exterior, riscând să nu mai putem lua deciziile cele mai bune pentru noi, și nu pentru restul societății.

Una dintre funcțiile televiziunii este aceea de a ne informa. Așteptând permanent să fim informați de alții, aștepând cuminți în fața televizoarelor analizele, comentariile, concluziile altora, nu realizăm că ne devine din ce în ce mai dificil să-i cunoaștem pe cei din jurul nostru și deci, să fim mult mai puțin informați decât ne-am dori.

Televiziunea are rolul de a ne informa, dar oare informațiile ce ne parvin sunt lipsite de un interes sau ele reprezintă o strategie, o tehnică prin care se încearcă doar manipularea noastră, crearea de dependențe și implicit creșterea audiențelor, mană cerească pentru bugetele tuturor televiziunilor ? Oare care sunt adevăratele motive pentru care informațiile interesate le iau locul celor importante și invers ? Oare de ce se promovează și cultivă, invariabil, prin imagini și texte, senzaționalul, încercându-se atragerea permanentă a atenției telespectatorilor ?

Analiștii susțin că televiziunea are misiunea de a ne informa, prin informațiile distribuite influențându-ne gândirea și comportamentul. O mare parte din evenimentele de care avem parte zilnic le percepem prin prisma comentariilor, analizelor și prezentărilor ce le însoțesc, fie că acestea sunt sociale, economice, politice.

Prin receptarea și prelucrarea acestor informații ne satisfacem, pe lângă curiozitate și nevoia de informare, și dorința de securitate, astfel fiind convinși că știm totul despre societatea în care trăim, că nimic și nimeni nu ne-ar putea surprinde. Avem nevoie de informații în mod constant, motiv pentru care ajungem să depindem zilnic de televiziune, în ciuda faptului că deseori aceasta ne transmite imagini și mesaje generale, neutre, nu tocmai cele pe care ni le dorim deseori.

Informațiile pe care o televiziune ni le oferă pot fi:

Informații generale – neutre

Informații utilitare – instrumentale

Informații de prevenire, de atenționare și avertisment

1 Informațiile generale sunt cele considerate în mass-media ca nefiind urgente, de implicare activă, în categoria acestora intrând spre exemplu informații din viața politica internă sau internațională, despre care luăm cunoștiință, dar nu ne influențează foarte mult decât în momentul votului. Tot aici ar putea fi încadrate informațiile medicale, de natură juridică ori cele științifice, care ne pot fi utile, dar de care ne putem și dispersa.

2 Informațiile utilitare sunt reprezentate de cotațiile bancare, prognoza meteo, programele diverselor instituții de cultură, informații din domeniul educației (gen examene de bacalaureat, de capacitate, admitere, etc), diferite modificări survenite în activitatea zilnică, ce ar putea avea influență asupra noastră. Și chiar dacă la prima vedere acest timp de informații nu par de interes, ele ne sunt de un real folos în practică. Ia gândiți-vă numai de câte ori rămâneți pe postul preferat doar pentru a urmări în josul ecranului fie cursul valutar, fie valorile temperaturilor dintr-o anumită localitate ?

3 Informațiile de avertisment par, de asemenea, neinteresante la prima vedere, dar rolul lor este major asupra noastră. Cele mai bune televiziuni sunt și vor rămâne cele care transmit informații de prevenire, de avertisment, prin natura imaginilor și a mesajelor transmise ele reușind să capteze rapid atenția telespectatorilor. Gândiți-vă doar la informațiile care ne anunță că temperaturile vor scădea sub 30 de grade Celsius și drumurile vor fi blocate de troienele de zăpada, la informațiile despre falimentul băncii în care ne țineam economiile de-o viață, la potențialele inundații ori la căderea guvernului ori a regimului politic, la epidemiile ce se delanșează într-un colț al țării ori la grevele ce se anunță că vor paraliza activitatea tuturor serviciilor publice.

1.3.3 Funcția de socializare

Sunt ani buni de când televiziunea a devenit principalul furnizor de subiecte, atât în cadrul familiei, cât și în societate, la locul de muncă ori pe stradă. Uitatul la televizor nu mai este de multp vreme doar o plăcere, ci și o necesitate, o nevoie de a fi alături de postul preferat, de emisiunea preferată, de prezentatorul pe care îl placi uneori doar pentru că “dă bine pe sticlă”.

Simțim din păcate cu toții tot mai mult nevoia de a socializa, de a relaționa, Facebook și Twitter fiind încă un exemplu în acest sens. Vrem să credem că ne implicăm activ în viața comunității, în societate, că luăm parte la deciziile importante ale vieții publice, că restul lumii depinde de noi, de părerile noastre, de concepțiile noastre.

Televiziunea, prin funcția sa de socializare, ne facilitează participarea în așa zisul miez al evenimentelor, ne dă impresia că elaboram și luăm decizii de importanță strategică împreună cu politicienii țării pe care îî vedem la televizor, că suntem într-un permanent schimb de înformații cu semenii, care se uită la aceleași programe ca și noi.

Ori de câte ori stăm in fața televizorului avem falsa impresie că suntem alături de alte câteva sute de telespectatori, cu care suntem într-un permanent proces de schimb de informații, gânduri, impresii, concluzii, comentarii, analize, valori, idealuri ori credințe. Chiar și gospodinele ce lasă totul și stau priponite în fața micului ecran pentru a urmări telenovela preferată ori emisiunea de divertisment cu raiting uriaș sunt sigure că în acest fel socializează, cu atât mai mult cu cât astfel își găsesc subiecte comune de discuție și implicit de comunicare pe stradă, în vizită la vecine ori la servici.

Și chiar dacă avem impresia că televiziunea ne oferă o șansă uriașă la socializare, în realitate aceasta nu face decât să ne îngreuneze comunicarea, să ne limiteze posibilitățile și abilitățile de a relaționa cu restul oamenilor.

Ne uităm la televizor la un canal specializat pe vânzări directe, asistâm impasibili la mișcările pe care un sportiv le face pentru a ne convinge să cumpărăm un anumit aparat de fitness și suntem siguri că, doar privind imaginile, am și început să slăbim alături de acesta. Stăm relaxați în fotolii, mâncăm liniștiți produse fast-food și urmărim cu interes emisiuni medicale în care suntem informați despre efectele nocive pe care acestea le au asupra noastră.

Suntem convinși că suntem mai informați, motiv pentru care o pungă de chipsuri mâncată astăzi nu ne va face rău, întrucât mâine, din nou, vom face “sport”, urmărindu-l în acțiune pe sportivul nostru preferat.

Ai probleme și vrei să te faci auzit ? Nimic mai simplu, de când cu televiziunea ! E suficient un simplu telefon, ori un mail și cineva te va contacta, va veni la tine acasă și te va invita chiar și intr-un studio de televiziune, doar pentru “ajutor”.

Crezi că în acest fel ai ajuns cunoscut, că ești persoană importantă, că socializezi și că celorlalți le pasă de tine ? Nu, e doar interesul manifestat de ceilalți telespectatori pentru senzațional, interes ce le face pe televiziuni să speculeze la maxim nevoia publicului pentru ceva special, ceea ce îi va atrage o creștere semnificativă a raitingului.

Câți din cei care “își poalele în cap” în emisiunile de profil de la PRO TV și Antena 1, realizate de Cătălin Măruță, Simona Gherghe ori Dan Capatos s-au gândit măcar o clipă că ei sunt cei folosiți și nu invers ?

Frustrările de tot felul pe care le-am acumulat de-a lungul anilor, lipsa unei comunicări eficiente, nevoia acută de a interacționa, dorința de a ajunge cunoscuți, de a ajunge în centrul atenției ne face să ne dorim cu orice preț să “socializăm”. Din păcate gusturile și preferințele telespectatorilor se schimbă constant și din păcate calitatea acestora a devenit tot mai îndoielnică.

În goana după audiență, după raitingul ce atrage după sine și banii fără de care nu ar putea exista, televiziunile scad și ele mult nivelul informațiilor oferite, sacrificând calitatea acestora pe altarul mulțumirii depline a telescpectatorului suveran.

Socializăm sau ne imaginăm că facem asta cu orice preț, fără a mai ține cont de principiile și valorile dobândite în trecut. Gândiți-vă doar la emisiunile gen “Mireasă pentru fiul meu”, ori “Noră pentru mama”, în care oameni în toata firea se fac de răs în direct, doar pentru că și-au propus să iasă din anonimat, să socializeze, să ajungă în centrul atenției tuturor.

Televiziunea este marea familie care pare că ne primește în sânul ei pe toți, cu bune și rele, cu defecte și calități, cu idealuri și speranțe. Televiziunea ne creează falsa impresie că toți suntem prieteni, că toți gândim oarecum la fel, că toți avem aceleași idei, planuri, concepții, idealuri.

Televiziunea reușește să-și realizeze cu succes funcția de socializare în trei trepte:

Schimbarea atitudinii, prin captarea atenției asupra unei imagini sau mesaj

Captarea atenției totale, ce se realizează de regulă prin imagini șoc, cu impact puternic asupra telespectatorului

Acceptarea informației oferite, ce se realizează în principal prin perceperea informației oferite de imaginea ori de mesajul transmis

Cea mai puternică schimbare de atitudine este realizată de televiziunea cu cea mai mare credibilitate, sursa și mai ales persoana care ne transmite informația având o mare influență în fața telespectatorilor. Imaginați-vă cum ar fi dacă mâine ar apărea celebra Andreea Esca pe micul ecran și ne-ar anunța că de anul viitor statul e obligat să ne asigure tuturor o pensie lunară de întreținere de 500 de euro?

Televiziunea și-a făcut un obicei din a promova periodic diferite modele de comportament, ce ne sunt prezentate drept ideale, creându-ne astfel falsa impresia că idealul există. Și, involuntar, tot televiziunea este cea care ne oferă polibilitatea să ne alegem idolii, să-i criticăm, comentăm și catalogăm.

Televiziunea ne creează impresia de stabilitate, de aparținătate. Deschidem televizorul și putem urmări liniștiți emisiunea noastra preferată, ce se difuzează mereu la aceeași oră. Nu ne place ce vedem, schimbăm programul, crezând astfel că i-am sancționat sau pedepsit pe cei care nu s-au putut ridica la înalțimea aștepărilor noastre, a promisiunilor pe care credem că ni le-au făcut nou, telespectatorii lor fideli, a căror părere contează.

Ne uităm la televiziunea preferată și o vedem pe Dana Grecu luptîndu-se cu morile de vânt. Suntem liniștiți, nimic nu s-a schimbat în lipsa noastră, buletinele de știri sunt tot cu imagini șocante, la rubrica meteo de dimineață o putem admira din nou pe tânăra ce știe să se facă admirată, iar posturile de nișă ne oferă posibilitatea să urmărim la nesfărșit dezbateri aprinse sau mai puțin interesante, susținute de moderatorii și invitații acestora, eternii analiști politici ce fac rondul televiziunilor seară de seară.

După zeci de ani în care am fost “închiși” în mijlocul familiei, la locul de muncă ori in societate, brusc ne trezim că suntem, că devenim și noi importanți, că putem avea o părere ascultându-i pe alții cum își dau cu părerea.

După ani de zile în care nimeni nu ne-a întrebat absolut nimic, ne trezim că aproape toate televiziunile ne invită să ne spunem punctul de vedere, să le trimitem întrebări, opinii, informații și păreri pe mail sau…printr-un sms cu taxă. Avem falsa impresie că suntem importanți, că cineva este interesat de părerea noastră, fără să ne gândim că plătim pentru a spune ceva, într-un fel sau altul.

Câți oare nu par experți la fotbal ori la politică? Și câți oare dintre aceștia s-ar putea abține de la comentarii de tot felul, chiar și în situațiile cele mai ciudate? Cine oare nu și-a dat cu părerea, măcar o dată, despre viitorul ori “drama săracului Gigi Becali” și câți oare nu au comentat arestarea lui Adrian Nastase ori “condamnarea” lui Ștefan Huidu?

Pare că ne-am născut analiști, comentatori, vizionari, mereu gata să oferim sfaturile cele mai bune, mereu cu opiniile cele mai obiective. Socializarea – funcția pe care televiziunea reușeste să ne-o inducă și nouă, telespectatorilor, zi de zi.

Socializarea, un domeniu la care pare că ne pricepem toți, fără excepție.

1.3. 4.Funcția publicitară

Televiziunea rareori are asimiliată de sine stătătoare și funcția publicitară, aceasta fiind inclusă în cadrul celei de informare. Publicitatea poate avea și rol de informare, cu atât mai mult cu cât televiziunile din întreaga lume se grăbesc să ne pună la curent cu ultimele noutăți descoperite de vreo firmă, cu ultimele performanțe ale vreunui produs, cu avantajele și beneficiile acestuia.

N-ați aflat de la televizor care este cea mai bună pastă de dinți în combaterea cariilor? Nu știti unde puteți manca rapid, ieftin și bun ? Nu simțiți prospețimea din gura voastră, doar uitându-va la televizor ? Și nu tot televiziunea este cea care vă informează periodic, constant și obsesesiv că “pentru o viață sănătoasă…”, ori “excesul de sare, zahăr …” ?

Publicitatea în televiziune are limbajul său propriu, limbaj care, cu cât este mai bun, cu atât umple conturile companiei inițiatoare, dar și pe cel al televiziunii cu cotă ridicată de piață. Funcția de publicitate se dezvoltă și implementează prin metode și tehnici proprii, aceasta devenind tot mai importantă nu numai pentru televiziune, cât mai ales pentru telespectatori, ce încep să cada victime ale reclamelor de tot felul, stând tot mai des cu ochii ațintiți în ecranele televizoarelor, pe pauzele publicitare.

Funcția publicitară a televiziunii se manifestă prin:

Proiectare – telespectatorul își proiectează simbolic toate insatisfacțiile din cotidian în fața micului ecran. Frustrările, neîmplinirile, dorința de aventură sunt transferate rapid, acesta ajungând să se bucure imaginar de ceea ce viața nu ii poate oferi

Identificare –după finalizarea proiectării, telespectatorul își asociază imaginea cu produsul mediatic promovat ori cu personajul acestuia, identificându-se aproape întotdeauna cu eroul

Câți telespectatori oare nu au adormit cu gândul la celebrul Supermen care putea rezolva toate problemele doar în câteva secunde? Sau câți oare nu speră ca într-o bună zi celebrul “zân”, imaginea unei anumite bănci comerciale, să le schimbe existența, făcându-și apariția prin tavan și purtând fustița albă cu volanașe?

În acest mod, temporar, telespectatorul reușeste să se elibereze de constrângerile, normele, rigorile sociale, uitând pentru câteva minute de tensiunile pe care le-a acumulat la locul de muncă sau acasă, fiind pentru câteva clipe eroul admirat și respectat de o națiune.

Ce femeie, nu neapărat frumoasă, nu s-a simțit zâna zînelor după ce și-a aruncat un sfert din salariu pe o cremă despre care a aflat de la televizor că … face minuni? Și câte dintre acestea, privindu-se în oglindă, nu au văzut imaginea vedetelor folosite de marile companii pentru promovarea respectivului produs?

Ori ce cate ori te gândești la banalul fixativ de păr, minte îți zboară la reclamele faimoase, adaptate fiecărui produs și locație, care se termina învariabil cu “…coafura rezistă..”.

Și cine oare nu s-a dus măcar o singură dată într-un hypermarket, doar pentru că a văzut la televizor o super-reclamă, de care nu era neapărat interesat, dar care i-a stârnit curiozitatea sau interesul ?

Câte televiziuni nu au transmis oare, prin intermediul mecanismului identificării, mecanism ce uzeaza de asocierea și apropierea telespectatorilor de un anumit model publicitar, imagini de vis cu femei ori barbați ce își etalau un corp superb pe plajă, doar după ce se ungeau cu regularitate cu o anumită cremă minune ? Și cîți au fost oare cei care nu s-au văzut imediat în pielea personajelor preferate, grăbindu-se să dea curs sugestiilor și achiziționându-și produsul respectiv ?

Denumită de cunoscători regina pseudoevenimentului, publicitatea continuă să fie omniprezentă în toate televiziunile, în aproape toate emisiunile, cu reacțiile pro și contra pe care le stârnește. Specialiștii în media acordă o atenție specială publicității, care deseori reușeste să-i surprindă pe telespectatori atât prin imaginile folosite, cât și prin mesajele de impact, ce depășesc uneori granițele comunicării.

Funcția publicitară îi aduce televiziunii numeroase avantaje, de departe cel mai mare dintre acestea fiind cel economic. Publicitatea aduce cu atat mai mulți bani cu cât televiziunea sau emisiunea aleasă de o companie are un raiting mai mare la public. Compania plătește televiziunii spațiu publicitar, promovându-și mesajele prin care își atrage sau fidelizează clienții. Prin publicitate telespectatorul ia contact cu un produs, o marcă, o activitate, o cauză, o instituție, o persoana ori un grup.

Publicitatea ne manipulează alegerile și preferințele, în ciuda faptului că aceasta are un spațiu special consacrat, despre a cărei utilitate se presupune că am fost deja informați. Cine nu cunoaște celebrele reclame la Coca – Cola ori Pepsi, adaptate cu prilejul diferitelor sărbători ? Cine nu știe ce, unde și de ce intervine Crucea Roșie ?

Sau cine n-a donat măcar un leu la numeroasele televotinguri promovate și susținute de televiziuni, unde vedetele din diferite domenii erau dispuse să facă pe oamenii simpli o zi, doar pentru a ne convinge să-i ajutăm pe sinistrați, nevoiași, copii orfani, etc ?

Televiziunea, prin publicitate, susține, contra cost, companiile în acțiunile acestora de vanzare și promovare a produselor și serviciilor. Telespectatorii sunt informați prin intermediul televiziunii despre noile produse ori servicii apărute pe piață, despre care își fac anumite păreri și impresii, în funcție de imaginile vizionate și de mesajul receptionat.

Televiziunile încasează bani frumoși dintr-o publicitate de calitate, aceasta la rândul ei stimulând creșterea calitativă a produselor/servicilor și conducând la scăderea prețurilor acestora. În plus, cu cât publicitatea unei televiziuni ajunge la o cotă de audiență mai mare, costurile distribuției scad semnificativ, ca și prețurile de vânzare.

1.4.Tipuri de televiziuni

Dacă înainte de 1989 în România exista un singur post de televiziune – actuala Televiziune Română (TVR) – în anul 2015 ne putem lăuda că avem o multitudine de oferte în domeniu.

Fie ca suntem interesați de știri, de filme, documentare, seriale, de emisiuni muzicale ori de emisiuni de divertisment, de emisiuni și știri sportive ori de emisiuni special dedicate copiilor/adulților, găsim cu ușurință în grila de programe absolut orice ne interesează ori ne dorim.

Televiziunile din România s-au lansat în ultimii ani pe “bandă rulantă”, ele adaptându-se din mers atât cerințelor pieței, cât și a consumatorilor. Indiferent că vrem să fim la curent cu ultimele știri din orice domeniu ori doar să ne distrăm/relaxăm, găsim cu ușurință ceva exact pe gustul nostru, în doar câteva momente.

Numărul mare de televiziuni din România nu poate fi decât benefic pentru telespectatorul român, care are astfel posibilitatea să urmărească aceeași știre/informație prezentată din mai multe surse/puncte de vedere, el fiind cel care decide daca rămâne pe postul selectat (oferindu-i postului creditat cu încredere audiența mult râvnită de toate posturile de televiziune) sau schimbă canalul, până găsesțe exact ceea ce își dorește.

În România televiziunile pot fi cu ușurință clasificate în :

Televiziuni generaliste/comerciale – TVR, Pro TV, Antena 1, Prima TV, Kanal D, National TV, etc

Televiziuni specializate – împărțite la rândul lor în diverse categorii precum știri, filme, muzică, sport, documentare, etc

Toate programele și emisiunile de televiziune sunt fie live (în special la știri ori evenimente sportive), fie înregistrate – în această categorie întrănd divertismentul, reality-show-urile, etc.

1.4.1 Televiziunile generaliste

Televiziunile își construiesc strategia în vederea menținerii și creșterii permanente a cotei de piață și a audienței, întocmind periodic grile de programe, două dintre acestea fiind de cele mai multe ori comerciale.

Pe parcursul unui an calendaristic, o televiziune are de regulă trei sezoane, ce includ :

– sezonul I – sezonul de toamnă-iarnă, cu emisiuni forte și știri, ce înregistrează maxime și minime în vânzarea publicității pe diferite intervale orare

– sezonul II – sezonul de primavară – de regulă durează până la începutul verii

– sezonul III – sezonul special destinat verii, perioadei vacanțelor

Printre cele mai urmărite emisiuni ale unei televiziuni se află jurnalul, o selecție a principalelor evenimente de pe parcursul unei zile. Pe perioada jurnalului TV publicitatea este cea mai scumpă, ea depinzând în mare masură și de audiența postului respectiv.

În România, cum oferta în divertisment și știri este destul de mare, televiziunile de profil duc o luptă continuă cu concurența, programele acestora fiind îmbunatățite permanent.

Pe segmentul dedicat emisiunilor de divertisment, lupta pe audiențe se dă, in ultima perioadă, între posturile Pro Tv și Antena1, ratingul înregistrat de emisiuni precum „Românii au talent”, „Acces Direct”, „Pariu cu viața”, „Dansez pentru tine”, „Las fierbinți”, „Master Chef”, „Vocea României”, „X Factor” sau „Mireasă pentru fiul meu” crescând vertiginos de la o zi la alta.

Nici la știri lucrurile nu sunt mai simple, televiziuni ca Pro TV, Kanal D ori Prima TV întrecându-se în a prezenta imagini și informații cât mai șocante, menite să-l țină pe telespectator în fața micului ecran un timp cât mai îndelungat. Iar pentru accentuarea senzațiilor percepute de audiență, în ultima vreme știrile sunt însoțite de un fundal sonor atent ales, dar și de efecte vizuale ce au darul de a capta atenția privitorului o perioadă cât mai mare.

Prin lege, televiziunile generaliste trebuie să le ofere consumatorilor săptămânal știri/emisiuni câteva zeci de minute, având conținut educativ/cultural, astfel încât orice privitor să aibă opțiunea de a alege exact ceea ce îl interesează.

1.4.2 Televiziunile specializate

În ultimii ani numărul televiziunilor românești specializate pe o anumită nișă a crescut vertiginos, la ora actuală în România existând o multitudine de posturi specializate:

– În știri – Antena 3, Realitatea TV, Româania TV, Digi 24, N 24 Plus, Digi 24 HD,

– În sport – GSP TV, Dolce Sport, Digi Sport, Eurosport, Sport.ro, etc

– De filme – Diva, Universal Channel, TCM, AXN, HBO, Acasa, Pro Cinema, Film Cafe, Film Box, HBO Comedy, TV 1000, Cool TV, Cinemax, etc

– De documentare – Digi Life, Digi Animal World, etc

– Pentru copii

– De muzică – Kiss TV, Etno TV, Favorit, Mezzo, UTV, VH1, Taraf TV, etc

– Pentru adulți

Statisticile demonstrează faptul că în anul 2014 românii s-au arătat interesați în special de emisiunile de divertisment, de seriale și de talk-show-uri.

1.5 Jurnalismul în România

Lumea actuală este într-o continuă transformare, setea de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa fiind motivele principale pentru care și media romînească a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Mijloacele de comunicare în masă sunt și ele, pe zi de trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.

Presa românească impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor, jurnalelor de știri ori a emisiunilor sale, ea reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra publicului larg.

Ca mijloc de comunicare în masă, presa, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor.

Și tot ea este cea care ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.

Instituțiile de presă cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele care ce știu să se adapteze cel mai bine cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gusturile acestuia se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura știrilor, a jurnalelor ori a emisiunilor aferente.

Astăzi, nici o știre nu este bine receptată de către publicul larg dacă ea nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Din păcate, așa cum sesizau și specialiștii ce au studiat potretul jurnalistului român, în ultima vreme, fie din lipsa oamenilor, fie din cea a timpului sau fie pur și simplu din lipsă de profesionalism, tot mai mulți sunt jurnaliștii care și-au făcut un obicei din a copia de la colegii de breaslă, indiferent că este vorba de informații sau de imagini.

Și nu de puține ori pe paginile web ale unor cotidiene cu tradiție în media românească vom găsi capturi surprinse din jurnalele unor televiziuni sau imagini copiate de pe site-urile altor ziare.

Permanenta modificare a mediului politic, scăderile drastice a volumui de încasări din publicitate (datorate crizei), dar și preferințelor fățișe sau nu ale managerilor unor instituții de presă au dus treptat la apariția fenomenului de politizare în cadrul multor redacții românești, acesta reflectându-se în special în obiectivitatea și corectitudinea știrilor oferite publicului larg.

Nu de puține ori jurnaliști cu experiență s-au văzut puși în situații dificile, subiectul știrilor lor de senzație intervenind direct la cel mai înalt nivel al instituției în care aceștia activau fie pentru a nu se da publicității respectiva știre, fie pentru denaturarea voită a conținutului acesteia.

Din păcate, puține mai sunt astăzi în România redacțiile în care jurnaliștii reușesc să își facă meseria profesional, corect și obiectiv, fără teama că demersurile lor ar putea genera diferite implicații politice ce s-ar rasfrânge asupra lor sau fără să încerce obținerea unor avantaje materiale.

Și, în ciuda faptului că se auto-declară imparțiali, tot mai mulți sunt jurnaliștii aserviți politic, ce fac jocurile unor partide, ale unor grupuri de interese sau ale unor persoane, având un scop și un motiv bine stabilit.

Iar pentru a menține trează atenția și a capta permanent interesul privitorului și al telespectatorului, edițiile online ale ziarelor și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor considerate profesioniste fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.

Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora.

Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Și din păcate multe sunt ziarele și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte. Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv.

Indiferent că își desfășoară activitatea într-o redacție a unui ziar (clasic ori online) sau în cea a unei televiziuni (generaliste sau de nișă), jurnaliștii trebuie să își exercite profesia liber și independent, în conformitate cu principiile privind dreptul la informație și dreptul la o liberă exprimare, ce se regăsesc atât în Declația Universală a Drepturilor Omului și în Codul Deontologic al Jurnalistului, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Constituție.

Prin definiție, jurnaliștii sunt acele persoane care își exercită nestingheriți dreptul la liberă exprimare, aceștia realizând venituri din realizarea unor produse jurnalistice, fie ca angajați ai unor trusturi de presă, fie ca independenți.

În ceea ce privește rolul și conduita profesională, drepturile dar și obligațiile jurnaliștilor, acestea sunt clar stipulate în cadrul unui Cod Deontologic, la prevederile cărora consimt liber toți jurnaliștii ce sunt membrii ai unor organizații profesionale, organizații patronale sau sindicale.

În mass-media românească interesul public este reprezentat de orice problemă care vizează modificări ale vieții comunității, pe lângă domeniul politicului fiind incluse și toate domeniile ce prezintă un interes pentru majoritatea comunității.

Interesul public nu este reprezentat de percepția autorităților legată de acesta, prin interes public înțelegându-se, de exemplu și modul în care acționează instituțiile statului. În categoria interesului public major sunt incluse și toate acțiunile, gesturile, omisiunile sau declarațiile politicienilor, ale liderilor acestora și funcționarilor publici, viața acestora privată fiind de asemenea considerată de interes public în situația în care ea este relevantă în exercitarea funcției.

De asemenea, în profesia de jurnalist sunt considerate informații de interes public major toate informațiile ce vizează încălcarea drepturilor omului.

Din păcate, în ultima vreme, constatăm o predilecție a anumitor redacții din media românească pentru anumite subiecte, puțini fiind jurnaliștii ce nu sunt aserviți, într-un fel sau altul, politicii.

Iar meseria de jurnalist a pierdut tot mai mult atât la capitolul calitate, cât și la cel al obiectivității, interesele personale sau ale managerilor trusturilor de presă fiind puse înaintea rolurilor bine delimitate ale jurnaliștilor:

Rolul de exercitare al dreptului inviolabil privind libera exprimare, în virtutea dreptului la exprimare al publicului larg

Rolul de apărător al tuturor valorilor democratice

Rolul de a se informa, de a verifica și de a comunica publicului informațiilor și faptele considerate de interes general

Rolul de a relata opiniei publice corect faptele și informațiile, opiniile personale fiind concepute și structurate cu obiectivitate

Rolul de a semnala neglijențele, neregulile și abuzurile de orice fel

Rolul de a acorda o atenție deosebită și opiniilor individuale, dar și cele ale minorităților

Presei îi revine rolul principal de a fi un garant al democrației, toți reprezentanții acesteia având datoria să vegheze la respectarea drepturilor omului.

Pentru aceasta, indiferent de redacțiile din care fac parte, jurnaliștii sunt datori :

Să respecte permanent prezumția de nevinovăție a persoanelor aflate în centrul unui subiect de presă

Să respecte viața privată a oricărei persoane (aici fiind incluse și toate informațiile legate de familia acesteia, de corespondență, dar și de domiciliu. Amestecul jurnaliștilor în viața privată a persoanelor este permis numai în situația în care interesul public pentru o anumită informație impune acest aspect

Să aibă în vedere interesul legitim al unui minor. Identitatea minorilor ce sunt implicați în diferite infracțiuni, indiferent că au calitatea de victime sau de autori, trebuie protejată

Să nu facă publică identitatea victimelor unor accidente, a unor calamități ori a unor infracțiuni, mai ales în cazul agresiunilor sexuale, cu excepția cazului în care există un acord al acestora sau când interesul major o necesită.

Să nu facă publică identitatea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor refugiate sau a celor bolnave

Să nu incrimineze nici un fel de persoană sub motivația rasei, a etniei, a religiei, a sexului, a orientării sexuale ori a vârstei

Să nu instige la ură și nici la violență ori de câte ori relatează diverse fapte sau când își exprimă opiniile personale

Orice jurnalist, indiferent de redacția în care activează, are obligația să verifice din mai multe surse informațiile pe care urmează să le distribuie publicului.

De asemenea, materialele prezentate, indiferent că sunt în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, trebuie să includă punctele de vedere ale tuturor părților implicate, cu respectarea regulilor de redactare în ceea ce privesc citatele și urmărindu-se nedenaturarea mesajului (în situația în care se optează pentru o citare parțială).

În plus, jurnaliștii trebuie să păstreze confidențialitatea surselor care își doresc anonimatul, ca și confidențialitatea surselor ce le-ar putea fi periclitată integritatea fizică, locul de muncă sau chiar viața.

De regulă, în orice redacție, informațiile se obțin transparent și în mod deschis, tehnicile speciale de investigații fiind justificate în momentul în care anumite informații nu pot fi obținute prin mijloacele obișnuite.

În cadrul exercitării profesiei de jurnalist se consideră o încălcare gravă a normelor etice folosirea statutului pentru obținerea fie a unor beneficii de interes personal, fie în favoarea altor părți.

De asemenea, Codul deontologic al jurnalistului român interzice primirea de către orice jurnalist a unor foloase materiale (în bani sau de alta natură) sau a unor avantaje ce îi sunt oferite din perspectiva statutului său.

Ideal este ca, în exercitarea profesiei, orice jurnalist să evite conflictul de interese, recomandându-se separarea activităților sale editoriale de alte activități de tip economic sau politic.

Ori de câte ori este cazul, un jurnalist profesionist, indiferent de redacția în care activează, este obligat să îndrepte cu rapiditate orice fel de eroare apărută în cadrul materialelor sale, iar dacă situația o impune acesta poate să își ceară și scuze publice.

De asemenea, o atenție specială este acordată dreptului la replică, cererile în acest sens fiind analizate cu atenție. În situația în care se consideră că acestea sunt îndreptățite și rezonabile, persoana implicată va beneficia de toate avantajele conferite dreptului la replică.

Jurnalistul român, indiferent de sexul său, este protejat în desfășurarea activității sale prin tratatele, dar și convențiile internaționale la care țara noastră a aderat. Acestea îi garantează jurnalistului accesul liber la informații, libertatea de exprimare, dar și accesul liber la toate sursele de informații.

Orice jurnalist român are dreptul să se opună cenzurii, indiferent de natura acesteia, protejarea secretului profesional, dar și protejarea confidențialității surselor sale fiind pentru acesta atât o obligație, cât și un drept.

De asemenea, jurnaliștii din România au dreptul să refuze toate demersurile ce contravin principiilor legate de etica jurnalistică sau de convingerile proprii, reprezentanții mass-media fiind obligați să își informeze publicul doar cu informații corecte, de bună credință.

În plus, orice jurnalist are dreptul să refuze atragerea sau contractarea unor contracte de publicitate sau de sponsorizare pentru redacția sau instituția la care activează, în virtutea dreptului de separare a activității editoriale de cea economice.

Ori de câte ori situația o impune, jurnalistul român poate fi apărat de instituția de presă în care își exercită profesia, el beneficiind și de protecția drepturilor de autor.

CAPITOLUL 2. PROVOCĂRILE PRESEI LOCALE

Este bine cunoscut faptul că, în orice instituție de presă, fie ca aceasta este centrală sau locală, indiferent că vorbim de cotidian clasic, de cotidian on-line, de televiziune, de un tabloid ori de revistă, activitatea redacțională este atent organizată.

Și nici realizarea unui articol, interviu, știre, etc nu este lăsată la voia întâmplării, jurnaliștii ghidându-se de cele mai multe ori după scheme elaborate.

Din păcate însă, în ultimii ani, presa românească a fost puternic zguduită și ea de criza economică, multe fiind redacțiile și jurnaliștii care au avut de suferit din cauza acesteia.

Criza și-a pus cel mai puternic amprenta asupra presei locale, unde numărul de printuri a scăzut dramatic, locul acestora fiind luat de presa locală online, cu promovarea tot mai agresivă prin intermediul diverselor rețele de socializare.

2. 1. Criza si presa românească. Efecte și consecințe

Efectele resimțite de mass-media românească ca urmare a crizei economice au fost de departe mult peste așteptări, ele reflectându-se la nivelul tuturor segmentelor, de la presa de specialitate la presa de divertisment, de la cotidiene centrale și cele locale și ulterior la publicațiile săptămânale sau bilunare. Și din păcate au fost dramatic afectate toate domeniile presei românești, indiferent de vechime, profilul sau prestigiul dobândit în timp.

În România, presa a cunoscut o dezvoltare fără precedent după anul 1989, când în doar câteva luni au apărut pe piață peste 1.500 de publicații, dintre care 65 de cotidiene. Numărul acestora din urmă a tot crescut în anii următori (1991 – 83 de cotidiene, 1992 – 102 cotidiene), pe piața românească impunându-se publicații precum Tineretul liber, Universul, Dimineața, Dreptatea sau Azi, cotidian ce avea un tiraj zilnic de 700.000 de exemplare.

Ziarul considerat în perioada comunnistă drept ”organ al Comitetului Central de Partid”, Scânteia, s-a transformat în Adevărul,  prima sa ediție pe piața României democratice fiind semnalată chiar în ziua de 25 decembrie 1898, ziua în care a fost împușcat fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu.

În primii ani de după Revoluție pe piața mediei românești au apărut săptămânalele Expres și Zig-Zag (cu tirajul de 600.000 de exemplare/ediție), revista 22 și România literară (tiraj de 100.000 de exemplare/ediție), dar și celebrul ”Evenimentul zilei” (22 iunie 1992), la conducerea căruia s-a aflat ani de zile redactorul șef Ion Cristoiu, ce a reușit să stabilească recordul de 600.000 de exemplare/zilnic.Din păcate media românească (cea locală în mod special) a intrat într-un declin accentuat începând cu anul 2009, când pe fondul crizei ce își anunța prezența au început să fie practicate reduceri salariale și disponibilizări numeroase, în paralel cu anunțarea primelor falimente.

Primul care a început seria diminuărilor salariale a fost trustul de presă deținut de familia liderului politic Dan Voiculescu, Intact Media Group, care în februarie 2009 a anunțat diminuarea bugetului alocat salariilor angajaților cu 20% și peste 50 de concedieri. La acea vreme trustul de presă era considerat ca fiind unul dintre cele mai puternice pe piața media, el având în subordine posturile de televiziune Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, cotidienele Jurnalul Național și Financiarul, dar și numeroase reviste dedicate în general femeilor. În ciuda măsurilor luate, după numai câteva luni Intact a anunțat noi restructurări și concedieri, de această dată fiind afectați nu doar jurnaliștii din Capitală, ci și colaboratorii și corespondenții din țară.

Tot la începutul anului 2009 și trustul Ringier România a recunoscut că are probleme financiare, motiv pentru care a luat decizia să închidă primul cotidian gratuit românesc, Compact (26 februarie 2009), cu concedierea celor aproximativ 50 de angajați. Și tot cam în aceeași perioadă și cotidianul Evenimentul zilei a făcut disponibilizări din motive economice, 36 de jurnaliști pierzându-și locurile de muncă.

La fel ca și trustul Intact Media Group, și Ringier a continuat după numai câteva luni seria disponibilizărilor, de această dată pierzându-și locurile de muncă un număr de 150 de angajați (cei mai mulți dintre aceștia fiind șefi de departamente și redactori).

Iar revista Diva, special dedicată femeilor, a fost considerată nerentabilă, ea fiind inchisă, cu concedierea tuturor angajaților.

Și la cotidianul Gardianul seria disponibilizărilor a început tot în primavara anului 2008, când jurnalistul Alecu Racoviceanu, membru al Consiliul Editorial al ziarului, a anunțat concedierea a 22 de angajați, închiderea ediției de Transilvania și reducerea cu 20% a bugetului destinat salariilor.

Decizia a venit după câteva săptămâni de tensiune în redacții, generate de întârzieri în plata salariilor de aproape 60 de zile. În ciuda tuturor măsurilor luate, Gardianul, cotidian apărut pe piața în anul 2002, a intrat în faliment, ultima ediție tipărită (dar și ediția online) datând din ziua de 7 ianuarie a anului 2010.

Demn de menționat este faptul că acest ziar a fost cel care, în perioada anterioară declarării falimentului, a desfășurat o amplă campanie îndreptată împotriva președintelui României, Traian Băsescu, jurnaliștii acestuia publicând seria dezvăluirilor incendiare legate de fuga din țară a sirianului Omar Hayssam, condamnat pentru terorism, ca și filmuțelul în care Băsescu este surprins pe când lovea peste față un copil, la un miting electoral.

Și cotidianul Ziua, aflat pe piața media românească încă din anul 1994, și-a închis atât ediția tipărită cât și pe cea online în anul 2010, în ciuda tuturor demersurilor de redresare economică ale directorului Sorin Roșca Stănescu.

Trebuie menționat de asemenea că atât cotidianul Ziua, cât și cotidianul Gardianul erau editate de către grupul de presă Ziua, fiind deținute de Asociația Salariaților Petrom.

Nici la trustul Media Pro, celebru pe vremuri pentru salariile plătite de Adrian Sârbu angajaților, lucrurile nu au stat mai bine, tirajele cotidienelor Pro Sport și Gândul scăzând dramatic, în paralele cu numeroase dificultăți întâmpinate de patronat cu plata la timp a salariilor. În ciuda faptului că inițial PubliMedia Internațional anunțase că nu se va renunța la brandurile locale, editate de către companie, în varianta online, după câteva luni acestea au fost închise, fiind considerate de asemenea nerentabile.

Nici televiziunile românești nu au fost ocolite de criză, Romantica TV, parte a trustului Realitatea-Cațavencu fiind vândută la un preț derizoriu, în vreme ce canalul dedicat știrilor sportive, Telesport, a fost închis.

Aproape jumătate din numărul total al redactorilor trustului media au fost disponibilizați, iar după reduceri salariale drastice Realitatea TV s-a văzut nevoită să opereze noi concedieri.

În ciuda tuturor măsurilor, Realitatea TV nu își mai achită nici obligațiile către stat, dar nici cele către partenerii de afaceri, trustul Mediafax solicitând intrarea în insolvență pentru o datorie de 50.000 de euro, iar fostul patron Adrian Sârbu fiind arestat pentru evaziune fiscală.

Demersului Medifax i-a urmat solicitarea agenției de presă Reuters, care i-a solicitat Tribunalului București să declanșeze procedurile de insolvență pentru datorii în valoare de 60.000 de lei. De asemenea, la nivelul agenției de presă NewsIn numărul editorilor și al redactorilor a fost redus cu 60 %, optându-se pentru închiderea ediției de print a cotidinaului Business Standard.

Și ziarul Cotidianul, apărut pe piața media în data de 10 mai 1991 și-a închis porțile ca urmare a crizei economice, ultima ediție fiind tipărită în data de 22 decembrie 2009. Patronatul nu a recunoscut niciodată că ar avea probleme financiare, varianta oficială fiind că s-a optat pentru închiderea temporară, până la identificarea unui nou investitor.

Ziarul Ziua, ce a luat ființă la inițiativa cunoscutului Ion Rațiu, era editat de către grupul de presă Realitatea-Cațavencu în perioada declanșării crizei în România, controversatul patron Sorin Ovidiu Vântu declarând în vara anului 2009 că nu mai are în intenție să subvenționeze nici un fel de producție de print, fiind interesat doar de televiziune și mediul online.

Nici investițiile afaceristului Dinu Patriciu nu au fost ocolite de criză, în ciuda numeroaselor măsuri ce au fost luate. Salariile au fost diminuate, concedieri s-au realizat periodic, calitatea editorială a publicațiilor a scăzut dramatic. Toate cele 33 de ediții locale ale cotidianului Adevărul, Adevărul de seară, au fost grav afectate de efectele crizei.

Singurele care au reușit să se mențină pe o linie considerată ”de plutire” au fost tabloidele Click, Cancan și Libertatea, mare parte din succesul editorial datorându-se stilului agresiv practicat de jurnaliști, subiectele de scandal având o foarte mare priză la publicul românesc.

Conform datelor publicate în Monitorul Oficial, cotidianele Capital și Evenimentul zilei au fost vândute de către Ringier România pentru suma de 200.000 de euro Editurii Evenimentul, cumpărătorul fiind nimeni altul decât controversatul om de afaceri Bobby Păunescu.

După câțiva ani de criză românească, piața media arată altfel. Mii de jurnaliști și-au pierdut locurile de muncă, sute de periodice au dat faliment, iar zeci de cotidiene și televiziuni locale și-au încetat apariția.

În ciuda faptului că peste hotare autoritățile au intervenit pentru a salva o parte din media, în România nimeni nu a făcut nimic în acest sens, fiind susținute prin diverse sponsorizări și contracte de publicitate doar trusturile media afiliate, fățiș sau nu, unor formațiuni politice.

Urmare a acestui fapt s-a ajuns la o situație fără precedent în mass-media românească, în care opiniile jurnaliștilor sunt tot mai des cenzurate, de cele mai multe ori pe criterii politice sau economice. În acest sens, numeroase sunt semnale de alarmă ce vizează presiunile tot mai mari exercitate de politic asupra presei românești, principalele efecte reflectându-se la nivelul economic și editorial, atat la nivel central, cât și la nivel local.

De altfel, conform raportului FreFex privind libertatea presei, în România anului 2014 instituțiile media au fost tot mai des supuse presiunilor de tip politic, economic sau venite din partea autorităților publice (în special cele financiare).

Autorii raportului sus-menționat au ajuns la concluzia că în țara noastră, în acest moment există un număr foarte redus de jurnaliști independenți, constatându-se și o degradare a limbajului de exprimare, în paralel cu numeroase jigniri și agresiuni la nivelul breslei.

De asemenea s-a constat și intensificarea atacurilor în rândul oamenilor de presă, în paralel cu politizarea discursurilor și a materialelor oferite publicului larg.

Mai mult, conform documentului menționat, unele instituții de presă românești înțeleg să folosească abuziv dreptul la o liberă exprimare în demersurile de intimidarea unor persoane sau grupuri de persoane din mediul social, politic ori cel al justiției.

În paralel, pe rolul instanțelor românești au fost semanalate tot mai multe dosare ce privesc diverse abateri de tip etic și nu numai ale jurnaliștilor din anumite instituții de presă, care optează să fie imparțiali în anumite situații, promovând diverse mesaje ce le sunt favorabile unor entități sau grupuri potente financiar.

Și nu puțini au fost politicienii (ca și ocaziile) în care aceștia au solicitat public închiderea unor instituții de presă, încălcând astfel cele mai elementare principii ale democrației.

În tot acest peisaj al presei românești contemporane, femeile care au ales să practice meseria de jurnalist reușesc tot mai greu să țină pasul cu noile cerințe mai mult sau mai puțin voalate ale managerilor, ce tind pe zi ce trece să se transforme în adevărați susținători ai unor oameni politici ori formațiuni politice.

În ciuda faptului că femeile se remarcă prin prezența impresionantă în marea majoritate a instituțiilor media, atribuțiile acestora în diversele nivele redacționale par să fie în scădere, tot mai puțin femei ajungând să ocupe funcții de conducere importante în cadrul unei organizații puternice de presă.

Modul în care sunt percepute, în cadrul unei redacții (centrale sau locale), jurnalistele din România, a fost ideal surprins de către cunoscutele cercetătoare Diana Nastasia și Diana Maria Cismaru în Global Report on the Status of Women in the News Media.

În urma analizelor realizate, cele două coordonatoare au concluzionat faptul că în media românească femeile au o reprezentare foarte bună, comparativ cu alte țări europene, acestea ajungând pe picior de egalitate cu bărbații atât în ceea ce privește salariile obținute, cât și în privința gradului de ocupare a forței de muncă.

Studiul care stă la baza Global Report on the Status of Women in the News Media ne oferă o imagine globală asupra statutului femeilor în mass-media românească, autoarele analizând în cadrul acestuia atât rolul femeilor în determinarea și modelarea activității redacționale, cât mai ales cum sunt femeile percepute în cadrul instituțiilor media și nu numai.

Demn de menționat este faptul că acest studiu a fost realizat în perioada 2009-2010, la acesta aducându-și contribuția peste 150 de cercetători de țară și 17 coordonatori regionali, toți fiind supravegheațo de Dr. Carolyn Byerly de la Universitatea Howard.

Pe parcursul derulării acestuia, cercetătorii au stat de vorbă cu managerii a peste 500 de companii media din aproape 60 de state ale lumii, datele fiind ulterior colectate de la peste 170.000 de jurnaliști, pe baza unui chestionar ce a inclus nu mai puțin de 12 pagini.

Întrebările au avut în vedere statutul jurnaliștilor în cadrul unei redacții, cu întrebări preliminare legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați la angajare, la renumerare, la subiecte de interes, la politicile de promovare, dar și de recompensare.

La nivel global, s-a constat că numărul bărbaților care activează în jurnalism cu normă completă reprezintă un procent dublu față de cel al femeilor, respectiv 66,6% , comparativ cu doar 33,3% (procentul deținut de femei).

În ceea ce privește funcțiile de management în cadrul instituțiilor media, bărbații dețin de asemenea locul primordial, el deținând 73% din locurile de muncă în cadrul managementului.

România s-a numărat și ea printre cele opt state din Europa de Est ce au fost supuse analizei studiului, la nivel est-european fiind urmărite 85 de companii de presă, respectiv 31 de ziare, 27 de posturi de televiziune și 27 de posturi de radio, în care lucrau 6057 bărbați și 5592 femei (52% bărbați, 48% femei).

În ciuda faptului că au o pondere aproximativ egală în raport cu bărbații, în organizațiile de media, femeile ocupă doar 40,9% dintre posturile de conducere, dintre acestea un procent de doar 43,4% fiind de management de nivel superior. Din păcate, femeile ocupă majoritatea la ocuparea funcțiilor inferioare din organigramă, în ciuda faptului că, de multe ori, s-a constatat faptul că pregătirea acestora era net superioară bărbaților.

Și la nivel tehnic și creație femeile sunt slab reprezentate, ele ocupând un procent de doar 37,3% în categoria de producție (designeri de scenă, fotografi, editori video) și de 20,5% în domeniul tehnic (specialiști sunet, video).

La categoria beneficii obținute la locul de muncă, jurnalistele sunt net dezavantajate, veniturile salariale ale bărbaților fiind mai mari.

La începutul declanșării crizei economice, în România, în cele zece organizații media supuse studiului (două ziare, cinci televiziuni, trei posturi de radio) erau angajate un număr de 614 de persoane, 323 dintre acestea fiind femei.

La nivel editorial, ponderea femeilor reprezenta un procent de (53,5%), dintre care în plan managerial acestea erau prezente în 59,7%.

Înaintea declanșării crizei în media românească, femeile aflate în posturi de conducere câștigau mai mult decât bărbații amplasați pe posturi similare, lucrurile stând exact invers la nivelul funcțiilor tehnice sau de pionierat.

Toate organizațiile de media incluse în studiu au dovedit că știu să promoveze și să implementeze politicile în materia concediului de maternitate/paternitate, numărul jurnalistelor care au beneficiat de acestea fiind mult mai mare, în raport cu bărbații.

Ulterior perioadei supuse studiului, date fiind efectele pe care criza economică le-a avut și asupra presei românești, statisticile au suferit serioase modificări.

Mulți au fost jurnaliștii care, urmare a restructurărilor; și-au pierdut locul de muncă, mare parte dintre aceștia fiind femei. De asemenea, salariile au fost și ele drastic diminuate, jurnalistele realizând acum venituri mult mai mici.

Așa cum menționam și la începutul acestui capitol, diminuarea bugetelor și a veniturilor în mass-media are efecte pe termen lung nu numai la nivel redacțional, cât mai ales editorial, tot mai multe fiind organizațiile de presă ce tind să uite principiile deontologiei și eticii profesionale, în dorința de a supraviețui pe piață.

2.2. Presa locală & mediul online

Dupa fenomenul ”căderii libere” a presei românești, ce s-a manifestat cel mai violent la nivelul presei locale, numeroase au fost ziarele și televiziunile care nu au reușit să se mai mențină pe piață. Iar cotidianele locale care, prin eforturi deosebite, au reușit totuși să se mențină pe linia de plutire, au înregistrat pierderi uriașe, reflectate în principal în diminuarea drastică a tirajului, în reducerea considerabilă a numărului de pagini, dar și în reduceri salariale și concedieri. În aceste condiții s-a impus tot mai mult presa online, ce a implicat costuri mult mai reduse, dar și resurse umane diminuate.

Așa se face faptul că în anul 2015 marea majoritate a presei locale din România se regăsește în mediul online, cunoscuta rețea de socializare Facebook devenind cea mai eficientă, ieftină și comodă metodă de promovare.

Pentru a se situa în topul preferințelor, a menține trează atenția și a capta permanent interesul privitorului și al telespectatorului, edițiile online ale ziarelor locale (dar și centrale) și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor locale și centrale fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.

Cine nu își amintește oare imaginile ce au fost difuzate „in buclă” ore în șir, de televiziunile din întreaga lume, în fatidica zi de 11 septembrie 2001, când și mediul online a fost “bombardat” cu mii de imagini surprinse de la fața locului, imagini ce reflectau adevarata dimensiune a tragediei? Avioanele deturnate de teroriști lovind în plin Turnurile Gemene de la World Trade Center, dar și prăbușirea acestora și transformarea într-o imensă grămadă de moloz vor râmâne adânc întipărite în memoria multora dintre noi.

Imaginea este esențială în orice știre, indiferent dacă aceasta apare într-un ziar local, un cotidian central sau în mediul online, conținutul acesteia fiind mai mult sau mai puțin important, în funcție de profesionalismul autorului jurnalist. Indiferent de crizele prin care trece o țară, supraviețuiește și rămâne în top redacția care știe și reușeste să le ofere fanilor săi imagini și informații inedite, în cel mai scurt timp de la producerea unor evenimente.

Se știe că nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea „care face cât o mie de cuvinte”.

2.3 Presa locală – putere și dependență ?

Presa locală este un factor predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Mass-media relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Presa locală în general și cea din mediul online în special are o influență foarte mare asupra noastră, ea marcându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.

Și poate tocmai de aceea presa locală, prin jurnaliștii săi mai multe sau mai puțin profesioniști, reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.

Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.

În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru. O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.

Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

Este bine cunoscut faptul că în ultimii ani, în întreaga lume, jurnalismul a devenit un fel de super – putere, el jucând un rol primordial în multe domenii ale societății, în primul rând prin importanța acordată milioanele de utilizatori de internet.

Presa locală are capacitatea de a ne influența în fiecare secundă stările, deciziile, emoțiile și trăirile, prin intermediul tehnicilor de manipulare tot mai utilizate, din păcate, în ultima vreme.

Avizi de informații, cultură, divertisment, sport, noutăți, scandaluri sau politică, oamenii își petrec mare parte din timpul lor liber urmărind știrile și informațiile din mediul online, urmărind jurnale de știri, emisiunile informative, comentariile diverse, sau subiecte mai mult sau mai puțin banale.

Presa clasică locală sau cea din mediul online, s-a transformat treptat și pe nesimțite în pasiunea ce crează dependență, pasiunea care ne controlează, din păcate, atât modul de reacție ori detașare, cât în special modul de a gândi. Iar oferta vastă de informații și programe pe care aceasta ne-o pune la îndemână, aproape gratis și fără prea multe restricții, determină creșterea permanentă a apetitului pentru aceasta.

Indiferent de starea în care ne aflăm, indiferent de împrejurările prin care trecem, ne-am făcut un obicei constant și aproape involuntar de a accesa site-ul preferat ori de a deschide televizorul pentru a urmări un post ori un program preferat.

Jurnalismul actual are capacitatea de a ne satisface total apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Uneori pare că ne-am născut doar pentru a afla totul din mediul online, că am crescut sub atenta îndrumare a acestuia, că nu putem exista, gândi ori reacționa fără el.

Jurnalismul local (și cel din mediul online în special) a devenit pe nesimțite un fel de bun prieten, un fel de membru al familiei pe care ne-am obișnuit să-l primim în casa noastră în fiecare zi, să-l urmărim cu atenție, pe care uneori îl investim cu încredere maximă și necondiționată, fără să ne mai întrebăm ce se ascunde în dosul informațiilor pe care acesta ni le oferă.

Suntem atât de captivați de ceea ce vedem zilnic fie pe diversele site-uri pe care am început să le accesăm cu regularitate, fie pe ecranele televizorului încât foarte rar mai sesizăm sau sancționăm desele scăpări, ieșirile ori manipulările practicate de unii jurnaliști.

Mulți dintre noi au ajuns să creadă că mediul online este cel mai bun prieten al lor, că orice s-ar spune ori arăta corespunde întocmai adevărului absolut, excluzând din start alte variante, opinii ori argumente contradictorii.

Jurnalismul în mediul online poate fi catalogat ca fiind fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de acesta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că presa nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

Presa locală a devenit de-a lungul timpului un fel de super-putere, prin importanta pe care i-o induc cei care o urmăresc, aceasta ajungând să joace un rol primordial în multe domenii ale societății și fiind considerată un fel de „știe tot” peste tot în lume.

Din păcate pentru mulți dintre noi, jurnalismul modern începe tot mai frecvent să realizeze rolul important pe care îl are în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și începând să uzeze de toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt.

Mulți sunt, din păcate, jurnaliștii care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care le expun acestora pe tapet adevărul absolut, începând să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.

Nu de puține ori consumatorii de presă obișnuiți au impresia că sunt într-un așa numit contact direct cu cei pe care îi urmăresc în mediul online, în presa scrisă ori la televizor, asociind imaginea acestora cu mesajele receptate.

Și mulți sunt cei care trăiesc cu iluzia că înțeleg corect o informație ori un mesaj doar pentru că aceasta/acesta le este transmis de jurnalistul, crainicul sau moderatorul preferat.

Informația în presa modernă, fie că este vorba de mediul online, de televiziune sau de ceea ce a mai rămas din presa scrisă, pierde în fiecare zi la capitolul calitate, ea fiind denaturată voit sau nu și în timpul prelucrării și editării imaginilor, dar și din vina unor jurnaliști, care fie nu știu să-și aleagă sursele, fie nu au competența, fie nu știu să conceapă textele așa cum ar trebui, sau să aleagă cele mai potrivite imagini.

Trist este că demersurile ce aparțin acestui jurnalism considerat modern, nu rămân fără efecte, în România multe fiind persoanele ce se grăbesc să le copieze și imite pe “vedetele de carton”, pe modelele create artificial de unii jurnaliști, de multe ori doar pentru propriul interes.

Tot pentru propriile interese sau pentru interesele de grup, politice ori economice, mulți sunt jurnaliștii care nu se sfiesc să uzeze, în redactarea știrilor ori a comentariilor, de toate tehnicile manipulării moderne, manipularea acestora fiind discretă, fățisă sau chiar grosolană. Suntem deseori manipulați și tot deseori ni se spune că totul este pentru binele nostru.

Suntem victimele manipulării de multe ori și aflăm că de fapt nu știm sau nu putem noi percepe adevărata realitate, cea care ne este oferită de un anumit tip de jurnalism și nu cea despre care credem noi.

Presa din mediul online nu ne solicită, din păcate, prea mult intelectul, ea explicându-ne de la început și până la sfârșit o situație, un eveniment, o informație. Astfel cei care nu au capacitatea de a analiza, asimilează orice explicație le este dată, fără a-și pune prea multe întrebări.

Informația oferită de mediul online este receptată de toate persoanele ce accesează internetul în dorința de a afla noutăți, în mod diferit însă, cele cu un grad de pregătire intelectuală mai redusă ori cu deficiențe la capitolul cultură percepând doar ce vor autorii să fie perceput.

Presa locală cea din mediul online (la care au acces mult mai multe persoane) în special ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate.

Interese mai mult sau mai puțin ascunse, influențe și manipulări discrete ori fățișe, toate se derulează în presa clasică sau online aproape zilnic, trecând neobservate în fața cititorilor ori a privitorilor, prea ocupați sau prea dezinteresați pentru a vedea și a studia avantajele și dezavantajele mass-mediei în existența lor.

Puțini sunt cei care știu că știrile din mediul online, care ne oferă informații mai mult sau mai puțin violente, ne afectează destul de mult, jurnalismul având capacitatea de a ne influența major reacțiile, comportamentele și atitudinile noastre de zi cu zi.

Și nu de puține ori, informațiile transmise în mediul online abordează un anumit subiect, jurnaliștii încercănd din răsputeri că ne convingă că acesta este vital pentru existența noastră imediată, pentru ca după un timp să avem ocazia să realizăm că multe dintre amănuntele oferite au fost denaturate ori false.

Tot jurnalismul local ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.

Nici o știre de presă locală nu este bine receptată de către publicul larg dacă ea nu este însoțită și de imagini reprezentative, nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea „care face cât o mie de cuvinte”.

Imaginea în general, și cea pe care o regăsim în presa scrisă, în mediul online sau în televiziune, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent selecționate și incluse în cadrul unei știri locale (din presa scrisă, mediul online ori televiziune) pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

Simțim nevoia să comunicăm, să ne împărtășim opiniile, părerile, să reacționăm, să acuzăm, să luăm atitudine. Și, în ciuda faptului că permanent acuzăm lipsa timpului în existența noastră, nu ducem lipsă de acesta când vine vorba să comentăm diverse subiecte apărute în presă, atât în mod direct (acasă, la locul de muncă, cu prietenii, etc), cât mai ales îndirect, în mediul online, unde avem și avantajul că ne putem ascunde în dosul unei identități virtuale, pe care oricând ne-o putem modifica cu destul de multă ușurință.

Forumurile diverselor site-uri, blog-uri ori televiziuni, dar și paginile de Facebook ale acestora au devenit un fel de refugiu al tuturor utilizatorilor de internet care simt nevoia să se exprime, să reacționeze, să comenteze pur și simplu sau la adresa unui subiect anume.

2.4 Mediul online – mediul în care totul devine posibil

Mediul online (sau internetul cum uzual este denumit) s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, el nemaifiind în acest moment o simplă modă ori un moft, ci o necesitate, o modalitate de a descoperi aproape absolut orice ne interesează. Mai mult, pe zi ce trece mediul online tinde să se transforme tot mai mult într-o dependență, mare parte din activitatea noastră zilnică fiind în strânsă conexiune cu el.

În acest moment putem spune că societatea modernă este puternic ancorată la internet, acesta regăsindu-se în orice domeniu de activitate. Prin intermediul mediului online putem face conexiuni nelimitate, putem afla și transmite aproape instantaneu tot ce ne interesează, indiferent că informațiile sunt de natură generală ori particularizate. De la simple comunicări la negocieri complexe în orice colț al lumii, de la vânzări la promovări în variante nelimitate, de la prezentări diverse la vastul domeniu al presei ori cel al publicității, de la simple informări la transmisii elaborate, toate sunt posibile datorită dezvoltării fără precedent pe care a cunoscut-o în ultimii ani mediul online.

Mediul online, univers nemărginit și cu acces aproape nelimitat, ne permite în orice moment și indiferent în ce colț al lumii ne-am afla, să ne informăm, să comunicăm oricui și cu oricine tot ce ne interesează, să vindem, să cumpărăm sau să promovăm publicitatea, să luăm legătura cu partenerii de afaceri, cu familia sau cu colegii, să împărtășim opinii, idei, păreri, comentarii, soluții, propuneri, etc.

Fie că dorim doar să comunicăm sau să ne informăm, să fim la curent cu noutățile din diverse domenii, cu știrile de ultimă oră ori cu previziunile bancare, meteo sau astrologice, fie ca vrem să ne facem cunoscute lumii ideile, părerile, descoperirile, noutățile sau doar să fim la curent cu totul sau doar cu ceea ce ne interesează, este suficient să tastăm cunoscutele „www”, urmate de numele site-ului sau al blog-ului care ne interesează și aproape instantaneu pagina respectivă va apărea afișată pe ecranul calculatorului, laptopului, tabletei, smartphone-ului, etc.

Evoluția tehnologiei din ultimii ani a făcut posibilă dezvoltarea fără precedent a site-urilor de profil, specializate pe diverse domenii, informația circulând în acest fel liber, aproape instantaneu, în orice punct de pe mapamond.

2.4.1 „www”

„www” – termen deseori cunoscut ca web, reprezintă abrevierea de la World Wide Web, ce semnifică o „pânză” de site-uri, blog-uri, documente și informații de tip hipertext, interconectate și ușor de accesat din orice colț al lumii.

În anul 1989, anul considerat momentul zero al apariției web-ului, Internetul exista de câțiva ani, el fiind un fel de sistem de computere conectate la nivel global, prin care anumiți utilizatori își puteau trimite diverse informații, dar fără ca publicul larg să poată avea acces la ele.

Web-ul a apărut la inițiativa lui Tim Berners Lee, un programator de la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, care în luna martie a anului 1989 a remarcat numeroasele probleme de comunicare pe care le aveau colegii săi cercetători, cu datele care se pierdeau frecvent, ceea ce genera o mare pierdere de timp cu refacerea unor experimente deja realizate.

Ideea mediului online de astăzi a fost inițial structurată pe o simplă bucată de hârtie, pe care Tim Berners Lee a desenat/conceput un plan ce viza mărirea accesului publicului larg la informații de tot felul. Luând în calcul și conceperea unui sistem universal pentru îndosarierea și arhivarea tuturor informațiilor, programatorul a înaintat Centrului European de Cercetări Nucleare (CERN) propunerea sa privind înființarea unei colecții de documente care să fie în interdependență și la care să aibă acces un număr cât mai mare de persoane.

Ideea a fost bine primită și acceptată, iar Tim Berners Lee a început să conceapă infrastructura web-ului de astăzi, scriind protocolul Hyper Text Transfer Protocol (HTTP – modalitatea de transmitere a informației la nivel de calculatoare), realizând Hyper Text Markup Language (limbajul HTML – vital pentru conceperea paginilor Web), dar și ceea ce avea să devină primul web din lume, WorldWideWeb.

Primul server web a apărut la începutul anilor 1990, Tim Berners Lee făcând cu el și prima sa demonstrație publică. Serverul, care acum se află în muzeul Microcosm din CERN, a fost realizat la CERN. Iar prima pagină web a fost concepută tot de Berners Lee, aceasta fiind una destul de rudimentară, site-ul fiind găzduit chiar pe calculatorul din biroul său.

După câțiva ani (în 1994) a luat ființă Consorțiul World Wide Web, cu scopul bine definit de dezvoltare a web-ului, de a dezvolta legăturile dintre site-uri, dar și de a standardiza protocoalele.

2.4.2 Site-urile de socializare

În ultimii ani, în paralel cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o mediul on-line, prin apariția a sute de mii de pagini web special dedicate unor instituții de presă, domenii, societăți, organizații, persoane fizice sau juridice, s-a remarcat și o preferință tot mai crescută a utilizatorilor web pentru diferite site-uri de socializare.

Intuind nevoia și o oarecare dependență a consumatorilor și speculând pretențiile de promovare în continuă creștere a numeroaselor persoane juridice, agențiile de presă și cele de publicitate au profitat din plin de oportunitățile nelimitate oferite de mediul on-line, unele dintre acestea reușind să obțină venituri considerabile din publicitatea pe web, prin diverse tehnici și metode specifice.

În paralel s-a acordat o atenție deosebită și dezvoltării paginilor web, multe site-uri implementând ideea discuțiilor interactive dintre utilizatorii de internet, pe diverse teme de interes, menite să le capteze atenția și interesul și să-i transforme în vizitatori frecvenți (așa numiții vizitatori unici, de existența cărora depind multe).

Pe lângă site-urile special dedicate comunicării, promovării și publicității on-line, un loc important pentru promovarea ideilor, conceptelor, informațiilor, știrilor, produselor, firmelor, evenimentelor, brand-urilor, etc este ocupat și de rețelele de socializare, statisticile demonstrând că aproape jumătate dintre numărul adulților de pe mapamond accesează frecvent diverse site-uri de socializare.

Iar numărul celor care apelează constant la web este în continuă creștere, mare parte dintre aceștia preferând să petreacă ore bune pe forumuri sau pe rețelele de socializare, despre care susțin că le generează un anumit sentiment de apartenență, ajutându-i în același timp să scape de plictiseală, dar și să se evidențieze în fața altor “internauți”.

Facebook

Considerat de specialiști ca fiind al doilea site social la nivel mondial după Google, cunoscuta rețea de socializare Facebook a fost creată în anul 2004 de către Mark Zunckerberg, investiția inițială fiind de 19.000 de dolari. Cel mai mare site web de tip rețea de socializare îi oferă oricui, indiferent de locul în care se află, posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute, din orice țară și continent.

Fenomenul Facebook, cum este tot mai des denumit în ultima perioadă, a cunoscut o amploare fără precedent în ultimii ani, peste un miliard de oameni din întreaga lume înregistrându-se cu conturi personale pe această rețea de socializare.

Și presa nu a pierdut startul, marea majoritate a informațiilor considerate de interes fiind distribuite aproape instantaneu, prin intermediul acestei rețele de socializare, milioanelor de utilizatori de internet.

Oricine se înregistrează și devine proprietarul unui cont pe Facebook poate fi invitat sau își poate invita prietenii / cunoștiințele la diverse evenimente, onomastici, zile de naștere, întâlniri de lucru, evenimente sociale sau de afaceri. Numărul invitațiilor este necondiționat, el depinzând doar de numărul prietenilor persoanei/paginii respective.

În acest fel comunicarea cu toți consumatorii din mediul online devine mult mai rapidă și mai facilă, rețeaua devenind practic indispensabilă pentru toți cei care vor să-și împărtășească opiniile, informațiile, părerile, ideile, concepțiile, comentariile, etc.

Facebook folosește informațiile personale ale utilizatorilor săi pentru a le introduce pe pagini diverse informații de actualitate sau anunțuri publicitare adaptate profilului acestora, rețeaua de socializare fiind tot mai des folosită în ultima perioadă pentru promovarea unor evenimente, persoane, știri, informații, diverse produse, firme, brand-uri ori chiar a imaginii.

Recent, Sheryl Sandberg, Chief Operating Officer Facebook, a precizat că rețeaua de socializare este o excelentă platformă nu numai pentru mass-media, ci și pentru agențiile de publicitate, cele mai mari profituri fiind obținute în SUA și Canada.

Speculând tot mai mult impactul pe care îl are asupra utilizatorilor săi, rețeaua de socializare a obținut în primul trimestru al anului 2014, din veniturile totale, aproape 1,2 miliarde de dolari (SUA și Canada), 700 de milioane de dolari fiind obținuți din țări din Europa.

Sheryl Sandberg este de părere că succesul se datorează în principal politicii de marketing Facebook, instrumentele specifice de direcționarea anunțurilor crescând relevanța acestora pentru utilizatori, cu rezultate ce se reflectă cel mai bine în încasări.

Despre interesul utilizatorilor de internet și eficiența acestei rețea de socializare în mediul on-line vorbește de la sine profitul obținut (642 milioane de dolari în comparație de 219 milioane de dolari anul precedent), Facebook anunțând recent că și-a triplat căștigurile în primul trimestru ale acestui an, la un venit în creștere cu 72%.

Mare parte din profitul înregistrat de compania Facebook se datorează încasărilor din publicitate, veniturile în acest domeniu crescând cu 82% față de anul trecut.

Aceste cifre impresionant sunt, în opinia fondatorului Mark Zuckerberg, rezultatul investiției de 21 de miliarde de dolari în achiziții diverse, făcute în principal pentru dezvoltarea rețelei de socializare.

Și numărul utilizatorilor de Facebook care accesează rețeaua prin intermediul telefoanelor mobile a crescut cu 43% într-un singur an, din totalul de 1,28 miliarde de utilizatori activi lunar, aproape un miliard folosind telefonul mobil. De altfel, în perspectivă, rețeaua de socializare intenționează să dezvolte o nouă aplicație menită să le permită utilizatorii săi mult mai multe facilități, o atenție deosebită fiind acordată și serviciilor de WhatsApp, Instagram și Messenger.

În plus, la jumătatea lunii aprilie a anului trecut Mark Zuckerberg a anunțat că numărul utilizatorilor activi de Messenger l-a egalat pe cel al fanilor Instagram, în acest moment el fiind de peste 200 de milioane/lunar. Mai mult, începând cu data de 24 aprilie 2014 rețeaua de socializare a implementat un nou serviciu care o transformă într-o adevarată agenție de știri, foarte utilă în special mass-mediei din întreaga lume.

FB Newswire este o pagină special dedicată jurnaliștilor și cititorilor, unde sunt publicate cele mai interesante știri și subiecte descoperite pe diverse conturi ale site-ului. Realizată în colaborare cu Storyful (folosit de diverse publicații pentru monitorizarea celor mai atractive trenduri din social media și breaking news), această pagină Facebook le pune în acest fel la dispoziție tuturor celor interesați o vastă colecție de informații gratuite, FB Newswire preluând conținutul distribuit public pe rețeaua de socializare.

FB Newswire este gazda informațiilor și a știrilor de ultimă oră, a imaginilor originale, a videoclipurilor și actualizărilor de text ale oamenilor considerați ca fiind cu influență, editorii Facebook monitorizând permanent paginile mai importante, ca și hashtag-urile.

Și interacțiunea rețelei de socializare cu principalele site-uri de știri a crescut de patru ori în anul 2014, publicațiile putând acum să-și însușească informații și conținut mult mai substanțial de pe FB Newswire, de care devin în acest fel și mult mai dependente.

Mai mult, paginile acestora vor fi vizibile în News Feed-ul utilizatorilor, cu investiții uriașe în publicitate.

Statisticile au demonstrat că într-un singur minut pe rețeaua de socializare sunt distribuite aproape 700 de mii de actualizări, rezultatele reflectându-se cel mai bine în profitul Facebook.

Conform raportului final dat publicității de Facebook, în primele trei luni ale anului trecut veniturile companiei au crescut de trei ori, ele ajungând la uriașa sumă de 2,5 miliarde de dolari. Dintre acestea, 2,27 de miliarde sunt doar venituri rezultate din publicitate, un important susținător al mass-mediei.

Și numărul utilizatorilor care accesează zilnic rețeaua de socializare este în creștere, în paralel semnalându-se și o explozie a fenomenului Facebook în domeniul publicitar. Rețeaua de socializare a introdus diverse facilități pentru agențiile de publicitate (ce generează profituri consistente și în mass-media), un nou concept News Feed și o nouă viziune asupra reclamelor video, ceea ce a dus, conform unui raport Adobe Intelligence, la creșterea semnificativă de popularitate a rețelei, în paralel cu încasările.

La începutul lui 2014 Zuckerberg a decis să posteze pe rețeaua de socializare videoclipuri care se lansează automat, atât pe calculator cât și pe telefonul mobil, iar companiile care au adoptat rapid această tactică au înregistrat o creștere a vizualizărilor cu peste 50 %.

Nu doar interesul pentru comunicare a crescut pe Facebook, ci și publicitatea, în primul trimestru al anului 2014 înregistrându-se o creștere de 48% pe click-urile per publicitate, comparativ cu trimestrul anterior (și de 70%, în comparație cu aceeași perioadă a anului 2013).

Utilizatorii din mediul online par să prefere tot mai mult videoclipurile, de prezentare ale unor agenții de știri sau publicitare, numărul vizualizărilor crescând în primul trimestru al acestui an cu 25 % față de aceeași perioadă a anului trecut. Postările cu link-uri ale diverselor companii din presă sau din mediul de afaceri au fost și ele cu 77 % mai mari, raportul concluzionând că Facebook generează 75 % din traficul către principalele site-uri de retail.

Pe lângă acestea, principalele site-uri de media și publicitate primesc, conform raportului Adobe Intelligence, aproape 8 % din traficul total doar de pe rețelele de socializare.

Twitter

Twitter, un alt site de socializare, a fost lansat în data de 21 martie 2006, el avându-i ca fondatori pe Biz Stone, Evan Williams și Jack Dorsey. Logo-ul atât de cunoscut a fost conceput însuși de Biz Stone (fost designer), site-ul permițând scrierea și transmiterea pe internet a unor mesaje de maxim 140 de caractere (el fiind denumit deseori drept sms-ul internetului).

Site-ul, care în anul 2009 era estimat ca având 25 de milioane de utilizatori, pierde în ultima perioadă constant din aceștia, în favoarea Facebook. Pe Twitter mesajele (tweet-urile) sunt trimise și primite prin sms sau prin aplicații gen "Tweetie","Twitterfon", "TweeetDeck" sau "Twiterrific", utilizarea prin internet fiind gratuită. Primul mesaj de pe Twitter a fost trimis de confondatorul site-ului, Jack Dorsey, din 2006 și până acum fiind trimise, conform www.dashburst.com (specializat în monitorizarea rețelelor de socializare), aproximativ 170 de miliarde de tweet-uri, de către 500 de milioane de utilizatori.

În ciuda faptului că cifra de afaceri este în creștere semnificativă, Twitter înregistrează constant pierderi, China fiind țara cu cel mai mare număr de utilizatori înregistrați.

Rețeaua de socializare susține că are peste 200 de milioane de utilizatori activi lunar, 80% dintre aceștia folosind pentru conectare telefoanele mobile. Statisticile demonstrează că în medie un utilizator Twitter are aproximativ 200 de persoane care îi urmăresc activitatea, lunar fiecare petrecând în jur de 170 de minute pe site.

La trei ani de la lansare, companiile Microsoft și Google au început să includă tweet-urile în rezultatele căutărilor pe internet, anul trecut compania lansând Vine, un serviciu ce le permite companiilor și persoanelor fizice să difuzeze pe site diverse videoclipuri cu o durată de șase secunde.

2.4.3 Comunicarea în mediul on-line

Comunicarea în mediul on-line este vitală pentru orice companie media care își dorește să se mențină în top, să aibă succces, să-și promoveze cât mai bine imaginea, ofertele, serviciile ori produsele. Prin intermediul internetului se poate realiza cel mai simplu și mai rapid comunicarea dintre un jurnalist și orice persoană fizică, aceasta putând fi oricând la curent cu ultimele știri, noutăți, informații din diverse domenii de activitate.

În concepția profesorului Mark Warschauer de la Universitatea California, comunicarea online este definită drept o „activitate de citire, scriere și comunicare prin intermediul computerelor dintr-o rețea”, în vreme ce specialistul în comunicare, Lee Hopkins, consideră că „modalitățile tradiționale de comunicare cu publicul, care utilizează de obicei materiale imprimate, cedează astăzi locul unei generații de instrumente online care fac posibile interacțiunea, discuțiile, conversația”.

Cea mai facilă metodă de demarare a unei comunicări în mediul on-line constă în crearea unei identități, site-ul web fiind forma ideală pentru aceasta. Și asta deoarece site-ul reprezintă un fel de carte de vizită pentru orice utilizator de internet ajuns întâmplător sau nu pe el.

Un site web reprezintă imaginea unei companii, a unei persoane sau a unei organizații, conținutul său, designul, dar și conceptul având un rol deosebit în percepția pe care utilizatorii online o vor avea despre acesta.

O companie se poate promova pe ea și/sau imaginea, ofertele, produsele și serviciile sale în mediul online atât prin intermediul site-ului web, cât și prin intermediul rețelelor de socializare, acestea având în special rolul de a atrage potențialii clienți și de a-i fideliza pe cei deja existenți.

În ultimii ani, odată cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o mediul online (inclusiv rețelele de socializare), s-a constatat și interesul tot mai crescut al agențiilor de presă și al companiilor de publicitate pentru dezvoltarea și implementarea diverselor strategii menite să atragă noi clienți, să dezvolte afacerea și să crească semnificativ volumul vânzărilor și pe cel al serviciilor.

Cine își dorește să reușească în afaceri, pe o piață într-o continuă transformare, cine vrea să fie mereu în top și în preferințele consumatorilor de internet, cine vrea să își îmbunătățească și să își consolideze imaginea și percepția pe care publicul larg o are sau și-o formează despre sine, trebuie să fie prezent constant în mediul online, să comunice periodic atât cu fanii cât și cu potențialii fani (în încercarea de fidelizare a acestora) și să le transmită acestora periodic informații de calitate, atent structurate și elaborate, pentru a răspunde tuturor eventualelor cerințe și nevoi.

Mediul online este calea ideală prin care mesajele și informațiile ajung la publicul țintă, comunicarea fiind esențială pentru dezvoltarea unei afaceri și consolidarea imaginii acesteia.

Indiferent că ne dorim promovarea unei idei, a unei informații, a unui produs sau a unui serviciu, promovarea companiei sau promovarea site-ului acesteia, comunicarea în mediul online este esențială pentru reușita demersului nostru, în funcție de strategiile și de tehnicile folosite reușind să atragem atenția unui număr variabil de utilizatori de internet.

Odată atrasă și captată atenția asupra site-ului companiei, utilizatorul online nu trebuie neglijat, situație în care acesta își va focaliza atenția asupra unui alt segment/domeniu al internetului. Orice știe că o relație constantă, corectă și cât mai profesională cu utilizatorii ce sunt interesați de afacerea, respectiv site-ul promovat nu îi poate aduce decât beneficii, comunicarea cu aceștia reflectându-se în cele din urmă asupra imaginii, vânzărilor, veniturilor companiei respective.

Mulți sunt cei care greșesc considerând că este suficientă prezența lor în mediul online, fără a face și alte demersuri menite să le asigure utilizatori fideli, atrași de informațiile, serviciile, produsele ori imaginea lor. Comunicarea online nu se limitează nici la celebrele newslettere, o metodă folosită, dar mult prea puțin eficientă. A comunica eficient în mediul online înseamnă a transmite periodic mesaje și informații de interes pentru publicul tău țintă, mesaje menite să le mențină trează atenția și interesul utilizatorilor deja interesați de tine, dar care să-i și atragă pe potențialii fani.

O comunicare online eficientă implică deseori și un schimb de replici bilateral, indiferent că acestea sunt simple aprecieri, sau comentarii ori răspunsuri, de bun sau rău augur pentru afacerea ta.

În acest fel, pe lângă faptul că utilizatorul de internet dovedește un interes constant pentru site-ul tău de presa, cu tot ceea ce reprezintă acesta, ai și posibilitatea să descoperi și părerile acestuia despre business-ul tău (cu puncte forte sau dimpotrivă), despre imaginea, produsele și serviciile promovate, despre modul în care ești perceput – o modalitate ideală și gratuită prin care îți poți schimba strategiile, adaptându-le și aliniindu-se la tendințele pieței.

Importantă în comunicarea pe web este și menținerea contactului cu utilizatorii, aceștia apreciind mesajele și informațiile periodice, cu un conținut concis, bine structurat.

Comunicarea online poate fi eficientizată prin:

Planificări strategice – În situația în care se optează pentru multi channel communication (comunicare pe mai multe canale), comunicarea online trebuie să fie adaptată pentru fiecare mijloc folosit (pe un blog sunt recomandate articolele detaliate, cu conținut mai elaborat, in vreme ce pe rețelele de socializare este preferabil un mesaj scurt, bine structurat și elaborat, care să conducă spre un eventual site web). O atenție deosebită se acordă frecvenței mesajelor, acestea fiind redactate mai ales pentru publicul țintă vizat.

Comunicare cât mai transparentă, mai deschisă – Sunt recomandate forum-urile și blog-urile de impact, active, cu un număr mare de vizualizări. În plus, la orice comentariu, întrebare, solicitare, este indicat să se răspundă în cel mai scurt timp, în termeni adecvați.

Monitorizarea social media – Mediile online de comunicare sunt un bun reper pentru poziționarea unei afaceri (cu precădere cele din presă), principalele motoare de căutare oferindu-ne posibilitatea să ne verificăm periodic eficiența sau ineficiența comunicării derulate în mediul online. Este de preferat ca înainte de orice comunicare online mai importantă să dispunem de toate informațiile necesare privind tendința pieței și preferințele consumatorilor, un contact permanent cu clienții oferindu-ne un real sprijin în acest sens. deal ar fi ca săptămânal să realizăm o monitorizare a brand-ului, pe principalele motoare de căutare, pe blog-uri, pe rețelele de socializare, pe forum-uri, etc, în acest fel putând fi preîntâmpinate și evitate eventualele eșecuri pe piața online.

Eficiența și importanța mesajului comunicat online – Mesajele lungi, lipsite de substanță și de informație îi distrag atenția utilizatorului de internet care se plictisește și își îndreaptă atenția spre alte lucruri mai relevante, mai de atracție. Tocmai de aceea este ideal ca informațiile de presă distribuite în mediul online să fie bine structurate, să aibă un substrat emoțional, să-l impresioneze pe utilizator, care să-și focalizeze atenția și să rețină exact ceea ce îți dorești tu.

Comunicare constantă – Comunicarea în mediul online trebuie să fie periodică, utilizatorul trebuie să fie menținut în actualitate cu informații noi, de interes pentru el. Fiecare utilizator din mediul online poate fi un potențial client dacă s-a abonat la RSS sau la newsletter, dacă s-a înscris pe site-ul unei companii media ori în grupul de pe o rețea de socializare, cu condiția să-i fie menținut treaz interesul, prin mesaje și informații specifice, atent elaborate.

2.5. Etica în jurnalismul online local

Amploarea pe care a cunoscut-o mediul online românesc în ultimii ani, dar mai ales posibilitățile nelimitate pe care acesta le pune la dispoziția milioanelor de utilizatori de internet au scos la iveală o realitate tristă pentru România anului 2015.

Din păcate, din ce în ce mai des avem ocazia să constatăm nu numai gradul redus de educație ce se regăsește pe tot mai multe pagini web, blog-uri, rețele de socializare, ci și superficialitatea și lipsa de credibilitate ce le este din ce în ce mai caracteristică jurnaliștilor școliți sau nu „din mers”.

Etica în mediul online românesc este departe de a putea fi încadrată în limitele decenței, mulți fiind utilizatorii de internet avizi să descopere numeroase site-uri sau blog-uri pe care sunt promovate subiecte violente sau expresii deloc academice.

Nici site-urile de știri nu excelează, din păcate, la capitolul calitate, în goana veniturilor cât mai mari obținute de pe urma publicității multe fiind paginle web ce ne „bombardează” retina și ne irită la propriu prin bannerele inserate în cuprinsul unor știri de actualitate, ori prin videoclipurile dacă dorim să află conținutul unui articol cu un titlu incitant.

Și tot mai multe sunt paginile web pe care putem regăsi cu ușurință imagini preluate de pe internet și chiar texte copiate integral de pe alte site-uri, fără nici o trimitere către autorul de drept al acestora.

Depindem din ce în ce mai mult de internet, ne ancorăm tot mai des la informațiile pe care le regăsim în mediul online, tindem să ne creăm percepții și judecăți de valoare în funcție de conținutul care ne interesează și pe care obișnuim să îl urmărim în mod constant.

2.5.1 Jurnalismul “copy – paste”

Mulți au fost cei care au sesizat de-a lungul ultimilor ani degradarea continuă a valorilor etice și morale în jurnalismul românesc, jurnalismul local suferind și el numeroase influențe negative.

Nici în mediul online lucrurile nu stau tocmai pe roze, ci dimpotrivă, internetul devenind, în opinia unor pseudo-jurnaliști (și nu numai) locul ideal în care oricine poate spune orice, fără a mai respecta vreo regulă, fără a mai ține cont de anumite principii, fără a relata sau a analiza corect informațiile distribuite, fără a emite judecăți de valoare încadrate atent în standarde bine definite.

În mediul online, etica unui jurnalist constă în principal în capacitatea acestuia de a respecta un anumit set de valori mai ales în situații limită impuse, de a reda informațiile obținute din surse sigure (și de încredere) cu cât mai multă obiectivitate și corectitudine. Este bine cunoscut că în mediul online succesul unui jurnalism se traduce în rapiditatea cu care acesta le oferă utilizatorilor de internet informații de maxim interes și de ultimă oră, actualizate în timp real.

În goana după recunoașterea profesională (ale cărei standarde au fost mult diminuate în ultimii ani), în goana după cât mai multe vizualizări șisau “Like”/“Share” (în cazul rețelelor Social Media) mulți sunt cei care cu bună știință ignoră cele mai elementare reguli ale jurnalismului, postând și distribuind informațiile însușite de la alți colegi de breaslă.

Am ajuns să trăim în țara “copy paste”, în care originalitatea a devenit tot mai rară, în care orice informație postată de internet este preluată și difuzată cu nesimțire și mult tupeu de mulți dintre cei ce își arogă statutul de “jurnaliști”.

De câte ori, în încercarea de a afla o anumită înformație, nu ați dat o simplă căutare pe cunoscutul motor Google, pentru ca apoi să descoperiți pe zeci de site-uri aceeași informație, cu același conținut, de la citate, la titlu, subtitlu și chiar …virgule ?

Puține mai sunt din păcate agențiile și redacțiile de știri locale în care informațiile nu sunt copiate de la colegii de breaslă. Și puțini sunt jurnaliștii care reușesc, în România anului 2015, să vină în fața cititorilor cu informații inedite, de actualitate și nepreluate din alte surse.

În încercarea de a-și proteja drepturile intelectuale, mulți sunt cei care pur și simplu aleg să își “schilodească” propria imagine sau articol, postând suprapus peste aceasta un mini-banner transparent ce indică numele/site-ul adevăratului autor.

Și din păcate nu puține au fost cazurile în care pseudo-jurnaliștii au preluat imaginile sau informațiile originale, la “prima mână”, arogându-și dreptul de proprietate intelectuală asupra acestora, atașându-le o siglă, o etichetă sau un mini-banner cu propriul nume. conștienți fiind că gestul lor este departe de a se încadra în standardele eticii și moralității.

2.5. 2 Mai mult sau mai puțin etic?

În ultimii ani, în presa locală, s-au făcut remarcați auto-denumiții jurnaliști de profesie, ce apăruți precum “ciupercile după ploaie”, au coborât extrem de mult standardele jurnalismului în general, și al celui în mediul online în special.

Salariile din ce în ce mai mici practicate în presa locală (comparativ cu nivelul de trai), dar și posibilitatea conferită de unele oportunități din mediul de afaceri ce le permit unor jurnaliști să obțină venituri substanțiale “uitând” de etică, de subiectivism, ori de moralitate, au permis transformarea jurnalismului românesc într-un mediu propice zvonurilor neîntemeiate, al bârfelor ridicole, al atacurilor la persoană.

Din păcate pentru noi, jurnaliștii profesioniști sunt din ce în ce mai rari, aspect care nu pare deloc să fie sesizat de marea masă a publicului, tot mai avid de informații de tip cancan, de știri de scandal, de bărfe și de atacuri directe la persoană, cu replicile aferente.

Jurnaliștii profesioniști sunt cei care știu să își respecte întotdeauna publicul, oferindu-i acestuia informații corecte, obiective, verificate din mai multe surse, înainte de a fi difuzate. Jurnalistul profesionist este jurnalistul care respectă anumite principii etice și morale, recunoscându-și cu demnitate greșelile și asumându-le, nu preferând să arunce vina pe alte persoane sau să ignore adevărul ieșit întâmplător sau nu la iveală.

Jurnalismul nu poate fi profesionist dacă el nu permite informarea corectă a publicului, dacă este părtinitor, dacă ignoră părerile părților implicate, dacă nu le oferă acestora posibilitatea unui punct de vedere și al unui eventual drept la replică.

Etica în jurnalism presupune, pe lângă altele, și difuzarea corectă a informațiilor de interes public, fără implicații de tip personal, fără ascunderea unor anumite aspecte ce ar putea fi considerate de interes de către publicul larg, fiecare persoană având dreptul să afle adevărul despre orice îl interesează.

Obiectivitatea și corectitudinea în jurnalism sunt ținte tot mai greu de obținut, fiecare om de presă având propriile atitudini, dar și concepții asupra lumii. Etica în jurnalism presupune respectul pentru o exprimare corectă și respectul pentru public, cult pentru adevăr, acuratețe în știri, obiectivitate, promptitudine, corectitudine și imparțialitate.

Jurnalismul în mediul online este jurnalismul care permite modificarea și corectarea informațiilor publicate oricând, acestea rămânând arhivate în spațiul nelimitat al internetului. Și tocmai pentru faptul că toate informațiile sunt stocate și arhivate într-o așa numită bibliotecă virtuală, ideal ar fi ca toți cei ce practică jurnalismul online să țină cont de regulile scrise și nescrise ale eticii profesionale.

Jurnalismul în mediul online este aproape întotdeauna gratis și oricând la dispoziția tuturor, astfel că orice informație distribuită poate fi accesată de un număr nelimitat de utilizatori de internet. Mulți sunt cei care consideră că în jurnalism etica este în strâns legată de sumele câștigate, de organizația media implicată, dar și de societatea înconjurătoare.

Din păcate publicul larg consideră că fiecare jurnalist își respectă principiile și valoarea proprie, oferindu-i informații corecte, ce corespund întocmai adevărului. Și pe tot mai puțini îi interesează că dreptul la intimitate al fiecărei persoane este tot mai des încălcat, că numeroasele conflicte de interese pot fi semnalate la orice pas, că respectarea vieții private a devenit în opinia multor jurnaliști doar un simplu moft, că onestitatea este deseori înlocuită de aroganță, de ascunderea adevărului ori de deformarea realității.

Etica în jurnalismul online ar trebuie să funcționeze întocmai ca și internetul, respectiv non-stop. Din păcate tot mai mulți sunt jurnaliștii care ignoră orice regulă de bun simț în materia dreptului de autor, însușindu-și idei, imagini, titluri, pasaje sau chiar articole întregi.

Mediul online permite jurnaliștilor accesarea instant a oricăror informații, distribuirea acestora, modificarea și chiar îmbunătățirea lor, cu condiția morală (nescrisă) ca această contribuție să nu fie realizată prin însușirea ideilor altora, despre care nu se face nici un fel de vorbire/referire.

Este oare mai puțin etic jurnalistul care copie un întreg articol, în fața celui care își însușește doar câteva fraze ori idei? Și ce se va întîmpla oare dacă vom ajunge ca într-o zi toată lumea să copie pe toată lumea?

2.5.3 Regulile nescrise ale eticii jurnalismului online

În mediul online oricine are dreptul să se exprime, să își împărtășească ideile, informațiile, opiniile, părerile. La fel ca orice mijloc de comunicare în masă, jurnalismul în mediul online trebuie să-și câștige credibilitatea în fața publicului constant, căruia trebuie să îi ofere informații clare, obiective, fără a le denatura sensul sau conținutul, în funcție de propriile interese ale jurnalistului ori ale organizației din care acesta face parte.

Internetul le oferă tuturor jurnaliștilor din presa locală și centrală un potențial de interacționalitate imens, construirea și dezvoltarea comunităților online nemaifiind de multă vreme un moft, ci o necesitate. Și tocmai de aceea conținutul distribuit de jurnaliști în mediul online le oferă tuturor utilizatorilor de internet posibilitatea să aprofundeze și să dezvolte nelimitat diverse teme de interes, solicitând în același timp și curiozitatea persoanelor cu viziuni, idei, concepții ori interese asemănătoare.

În mediul online, în funcție de construcția și de personalitatea proprie, orice jurnalist își poate construi și dezvolta propriul program de etică, pe care să-l respecte cu strictețe, în avantajul sau dezavantajul popularității sale în fața publicului amator de un anumit gen de informații.

Etica jurnalistului în mediul online poate fi considerată și ca o amprentă pe care acesta o lasă moștenire internetului, știut fiind că tot ceea ce este distribuit în acesta va rămâne arhivat nelimitat. Onestitatea, asumarea identității, respectarea datelor și informațiilor personale, respectarea informației, relevanța conținutului distribuit, originalitatea, verificarea informațiilor din mai multe surse – sunt doar câteva dintre regulile nescrise de care ar trebui să țină seama oricine se pretinde a fi adeptul jurnalismului în mediul online.

Etica în jurnalismul online trebuie să se reflecte atât în momentul conceperii și distribuirii materialelor, cât și în moderarea comentariilor de pe diversele site-uri, jurnaliștii având în vedere atât promovarea libertății de exprimare, cât și încurajarea dezbaterilor, a ideilor, ori a discuțiilor în contradictoriu.

Jurnalismul în mediul online trebuie să încurajeze respectarea publicului și a partenerilor de dialog, evitându-se pe cât posibil atacarea acestora, jignirea ori catalogarea lor, în funcție de starea de spirit ori de conjunctură.

Etica în jurnalism presupune și eliminarea insultelor sau afirmațiilor de tip rasial, legate de sex, a discriminărilor față de unele grupuri considerate dezavantajate sau față de grupurile minorităților, dar și incitarea la ură ori la intoleranță.

Indiferent că este vorba de un articol, de un mesaj sau de un comentariu, jurnalismul online ideal presupune :

Respectarea demnității umane

Evitarea menționării apartenenței la o minoritate ori la un grup ce poate fi vulnerabil – minoritate națională, minoritate rasială, minoritate sexuală, minoritate etnică, minoritate religioasă

Evitarea folosirii stereotipurilor sau a prejudecăților – legate de sex, orientare sexuală, rasă, religie, vârstă, eventuală dizabilitate

Respectarea dreptului fiecărei persoane de a se identifica sau numi după bunul plac

Jurnalismul în mediul online, în România anului 2014, poate fi caracterizat printr-o flexibilitate deosebită a exprimării, pe sutele de site-uri și bloguri cu tematică diversă oricine putând spune orice, oricând, sub orice formă și fără obligația asumării celor declarate.

Fie că vorbim de paginile web de profil sau de cunoscutele rețele de socializare, orice utilizator de internet este liber să se simtă atotputernic, de neoprit și uneori de nedescoperit, mulți fiind cei care preferă să se exprime la adăpostul anonimatului sau al pseudonimelor.

Etica jurnalismului în mediul online este deosebit de sensibilă când vine vorba de drepturile de autor, de anonimat, dar și de libera exprimare.

2.5.4 Drepturile de autor

Este bine cunoscut faptul că în România legislația are încă serioase lipsuri în materia dreptului de autor, cu atât mai mult când vine vorba de transferul de conținut în mediul online.

Jurnalismul online ideal presupune publicarea în mediul virtual de către orice om de presă doar a materialelor (articole, imagini, videoclipuri) asupra cărora deține drepturi de autor. În caz contrar acestea ar putea fi publicate, dar numai după obținerea în prealabil a unui acord scris din partea autorului de drept, acord care să confirme că respectivele materiale pot fi folosite pentru un anumit scop.

În realitate însă, în mediul online românesc, jurnalismul se practică după ureche, fără respectarea vreunei reguli, de multe ori chiar cu ignorarea și a bunului simț. Edificatoare în acest sens sunt edițiile online ale tabloidelor binecunoscute (Libertatea, Cancan, etc) pe care putem citi cu ușurință cam aceleași știri, completate de imagini de multe ori identice.

Nici site-urile cunoscutelor ziare romănești centrale si locale nu fac excepție, tot mai puține fiind publicațiile online care aleg să își servească publicul cu profesionalism, oferindu-i acestuia informații originale, de calitate, necopiate sau prelucrate de la alte surse similare.

Nici pe site-urile de socializare lucrurile nu stau mai bine, ci chiar dimpotrivă. Postările unor pagini în spatele cărora se află jurnaliști cu experiență și multe idei sunt preluate și distribuite fără jenă de alte conturi, autorii acestora având însă grijă să șteargă cât mai bine “urmele” sursei.

Sfidând orice urmă de etică sau de bun simț, fără un acord prealabil, fără a menționa măcar sursa, aceștia își consolidează imaginea și poziția în mediul online distribuind materiale ce nu le aparțin, profitând din plin de vidul legislativ în domeniu. Nu puține au fost cazurile când materialele unui jurnalist au fost preluate pur și simplu și difuzate de alți așa ziși colegi de breaslă, iar în momentul în care “a îndrăznit” să ceară explicații, a fost jignit, amenințat și chiar apostrofat de comunitatea tuturor celor care obișnuiesc frecvent să procedeze în mod similar.

În lipsa unui cadru legislativ care să prevadă sancțiuni clare și destul de usturătoare pentru jurnaliștii ce obișnuiesc astfel de practici mulți sunt cei care se laudă cu ideile lor originale, de pe urma cărora obțin deseori și beneficii materiale deloc de neglijat, în detrimentul adevăraților autori care se consolează doar cu ideea că au acționat moral și de bună credință.

STUDIU DE CAZ

În cadrul STUDIULUI DE CAZ al prezentei lucrari, denumită ”Presa romașcană de ieri și de azi” va fi realizată o analiză a mediei locale din orașul Roman, în anul 2015, după transformările ce s-au produs la nivelui întregii medii românești, ca urmare a crizei financiare, subiect ce a fost abordat pe larg în cadrul capitolului al doilea.

După o scurtă trecere în revistă a instituțiilor media ce pot fi regăsite în Roman în anul 2015 se va face analiza cotidianului considerat ca fiind numărul 1 în topul preferințelor cititorilor, evidențiindu-se aspectele pozitive regăsite, dar și eventualele influențe negative.

STUDIUL DE CAZ își propune, de asemenea, să reliefeze modul în care consumatorii de presă romașcani percep informațiile ce le sunt oferite de diverși jurnaliști zilnic, ca și modul în care aceștia înțeleg să reacționeze.

Orașul Roman este considerat ca fiind unul dintre centrele importante din Moldova, primele mențiuni despre acesta aparând în anul 1387, în Letopisețul Novgorodului. Conform primul document intern, datat 30 martie 1392, numele orașului este identic cu cel al întemeietorului său, Roman I Mușat, Roman fiind considerat o comunitate de tip cosmopolit, în cadrul căreia coexistă nu doar români, ci și comunități etnice (catolici, evrei, armeni, etc).

La nivel local, presa, ca de altfel în întreaga țară, a apărut și s-a dezvoltat cu adevărat după anul 1989, jurnalismul practicându-se în primii ani după căderea comunismului aparent „după ureche”, în lipsa unor jurnaliști cu experiență semnificativă în domeniu și al instituțiilor de învățământ specializate.

Și în Roman, ca de altfel la nivel național, mass-media a început să se impună la nivelul comunității treptat, pe măsură ce publicul larg și-a manifestat nevoia de informații în diverse domenii. Și chiar dacă inițial obiectivele erau destul de îndrăznețe, lipsa experienței și-a pus deseori amprenta pe calitatea materialelor de presă oferite publicului, în timp reușindu-se însă adoptarea și adaptarea jurnalismului de tip profesional.

Chiar dacă la nivelul anilor 2000 mass-media romașcană a cunoscut un trend ascendent deosebit, ea nu a scăpat de impactul major generat de criza economică, ce s-a reflectat la nivelul întregii media românești, cu efecte resimțite drastic la nivelul tuturor redacțiilor. Cel mai mult de suferit a avut mass-media locală, cea din Roman nefăcând excepție. Așa se face faptul că în doar câteva luni tirajele marii majorități a publicațiilor s-au prabușit, numărul paginilor a fost redus drastic (în încercarea echipelor manageriale de a echilibra bugetele rămase peste noapte fără surse importante de finanțare, datorate prăbușirii publicității), zeci de jurnaliști și-au pierdut locurile de muncă, iar celor rămași încă în breaslă le-au scăzut simțitor salariile.

În anul 2015 putem aprecia ca mass-media romașcană (ca marea majorității mass-mediei locale) a ajuns la o stare de echilibrare aparentă. Ca urmare a scăderii dramatice a numărului de printuri și dezinteresului crescut al populației pentru editițiile tipărite, și în Roman s-a impus mass-media online (cu impact mult mai mare la public si costuri mult mai reduse), cu promovarea tot mai agresivă prin intermediul diverselor rețele de socializare.

Așa se face faptul că în anul 2015 presa romașcană își are locul bine definit în mediul online, rețeaua de socializare Facebook devenind și ea cea mai accesată, eficientă, ieftină și comodă metodă de promovare la nivelul comunității Roman.

În anul 2015, se poate aprecia ca presa romașcană este reprezentată, în ordinea importanței manifestate de publicul larg, de :

Ziarul de Roman – http://www.ziarulderoman.ro

Monitorul de Roman – http://www.mont.ro/

Televiziunea Roman 24 – http://roman24.ro/

Înainte de a trece la analiza celui mai important cotidian din media romașcană, merită menționat un aspect deosebit de important, în ceea ce privește influențele și consecințele pe care problemele economice diverse le-au avut asupra conținutului editorial.

Astfel, dacă înainte de anul 2009 marea majoritate a instituțiilor de presă romașcane (și nu numai) dedicau o atenție deosebită promovării și publicității, acestea având o reprezentare bine delimitată în cadrul fiecarui ziar și televiziune, în anul 2015 publicitatea și promovarea se interpune în continutul editorial, acesta ocupând, din considerente financiare explicabile, doar 2/3 din spațiul total :

Sursa – http://www.ziarulderoman.ro

Sursa : http://roman24.ro/

Sursa : http://www.mont.ro/

Știrile, articolele, reportajele și rarele anchete de presă nu au deloc reprezentarea pe care poate uneori ar merita-o pe prima pagina a ziarelor și televiziunilor, titlurilor scurte (și rareori de impact) urmându-le propoziția/fraza de început, trunchiată direct, fără șapoul de odinioară :

Sursa – http://www.ziarulderoman.ro

Cotidianul cu cel mai mare impact asupra comunitatii romașcane este fără îndoială Ziarul de Roman (http://www.ziarulderoman.ro ) el fiind în topul numărului de accesări zilnice ale paginii web aferente.

Apărut pe piața media romașcană în luna mai a anului 2002, Ziarul de Roman și-a propus încă de la înființare să relateze cât mai obiectiv toate evenimentele, prin informarea la timp și corect a cititorilor săi : ”În fiecare zi, durerile cititorilor sunt și durerile noastre, pe care le transformăm, cu profesionalism și echilibru, în semnale de alarmă. Am fost incomozi, am deranjat, dar nu am făcut pași înapoi în fața amenințărilor. Prin dumneavoastră, cei care vă începeți diminețile cu noi, am devenit o voce în comunitate. Ziarul de Roman rămâne mereu o provocare pentru cititorii care își pot face auzită vocea, pentru autoritățile care trebuie să învețe să ia în seamă nevoia cetățeanului, și pentru noi, cei care ne dedicăm priceperea, talentul și experiența semenilor noștri. Ziarul de Roman este și va rămâne al oamenilor care cred cu adevarat în dreptate, în adevăr și în libertate”.

Ziarul de Roman are cea mai bună reprezentare în mediul online, informațiile prezentate acoperind atât municipiul Roman, cât și zona limitrofă acestuia (cu includerea periodică a știrilor de interes de la nivelul județului Neamț).

În cadrul cotidianului pot fi regăsite zilnic diverse informații de actualitate, din mediul social, social, politic, sănătate, învățământ, cultură, economie, sport, dar și advertorial, acestea fiind incluse în categorii speciale, respectiv :

Sursa imagine : http://www.ziarulderoman.ro

În cadrul categoriei Actualitate, sunt incluse zilnic informații actuale diverse din Roman, din județul Neamț, din zona rurală, acestora alăturându-se informațiile din domeniul Economie. În categoria Social, jurnaliștii Ziarului de Roman includ știri pe scurt, dar și știri din domeniul educației, al sănătății și religiei. De asemenea, și categoria Timp Liber este structurată în mai multe rubrici, incluzând Cultural, Bancul zilei, Clipul zilei, Lifestyle.

Ca mod de organizare, Ziarul de Roman are o structură clasică, el fiind împărțit în trei mari departamente, respectiv :

Redacția – include partea editorială, de la conceperea ziarului la culegerea informațiilor și redactarea articolelor diverse

Departamentul de Mare și Mica Publicitate – ce le oferă clienților o gamă diversă de servicii de publicitate, conceperea reclamelor diverse, ca și promovarea în paginile ziarului

Departamentul de Difuzare – are ca principal obiectiv difuzarea publicației în județ, stabilirea contactelor cu restul difuzoriilor de presă, dar și abonamentele

Ziarul de Roman publică zilnic, în medie, aproximativ șase materiale de presă (reportaje, știri, interviuri, etc), acestea fiind distribuite și pe principala rețea de socializare, Facebook. Demn de semnalat este faptul că marea majoritate a comentariilor făcute de către cititori la materialele publicate nu sunt postate pe pagina web aferentă ziarului, ci pe contul de Facebook, ceea ce evidențiază încă o dată impactul major pe care această rețea de socializare îl are la nivel de comunitate.

Presa clasică locală a fostt înlocuită treptat cu presa din mediul online, paginile web aferente cotidianelor transformându-se treptat și pe nesimțite într-un fel de pasiune ce crează dependență, cantitatea vastă de informații diverse oferite de acestea publicului larg, gratis și fără nici un fel de restricții determinând și o creștere a interesului din partea cititorilor fideli și nu numai.

Jurnalismul local online are capacitatea de a le satisface cititorilor din comunitate apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Din păcate însă lipsa ideilor, o slabă pregătire profesională sau dezinteresul duc la diminuarea calității editoriale, aspect ce se va reflecta negativ, în special la nivelul numărului de accesări zilnice, în timp.

Timpul liber pare să se afle în centrul atenției cititorilor romașcani, dacă e să avem în vedere importanța editorială ce este acordată acestei rubrici în cadrul ediției online a cotidianului Ziarul de Roman. Și chiar daca rubricile aferente categoriei Timp liber par să fi fost gândite pentru actualizarea zilnică, (Bancul zilei, Clipul zilei) postările nu au întotdeauna cursivitatea anunțată. Mai mult, inspirația nu pare să fie punctul forte al jurnalistului care se ocupă de această rubrică, dacă e să aruncăm o simplă privire asupra paginii aferente :

Sursa captură – http://www.ziarulderoman.ro/category/timpliber/bancul-zilei/

Demn de remarcat este faptul ca jurnalistul care se ocupă de această rubrică înțelege să folosească constant aceeași imagine pentru fiecare postare, aspect care nu doar obosește privirea, dar și îi poate genera privitorului un dezinteres total pentru aceasta categorie de informații.

La polul opus sunt ziarele online care reușesc să ilustreze fiecare banc cu o imagine reprezentativă, caricaturile având priză mare la cititori.

Nici calitatea postărilor nu este cea mai bună, lipsa de timp sau a inspirației putând fi principalele motive pentru care romașcanilor le-a fost oferită o postare precum cea de mai jos:

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Remarcați nu doar calitatea extrem de deficitară a informației, dar și raportul pe care îl reprezintă aceasta în structura paginii.

Ziarul local online nu mai este de multă vreme doar un moft sau un subiect tabu pentru marea majoritate a comunității, tot mai mulți fiind romașcanii care accesează de câteva ori pe zi (de acasă, dar și de la locul de muncă) atât pagina web cât și pagina de de Facebook aferentă, în dorința de a descoperi aproape absolut orice îi interesează.

Din fericire, cititorii Ziarului de Roman nu mai sunt de multă vreme doar simpli privitori-statici, ei începând să interacționeze și să taxeze ”scăpările” unor jurnaliști, comentariile fiind destul de prezente la postările comunitatea Romanului, dar și de viața politică a acestuia.

Și dacă cititorii au devenit mult mai interesați și mai atenți la ceea ce îi interesează, nu același lucru se poate remarca și despre jurnaliști, care deseori realizează articole lipsite de subtanță, de conținut original, de noutate, ei preferând să se tranforme în simple persoane care relatează informații de presă, primite de la persoanele ori instituțiile abilitate.

Un exemplu elocvent îl constituie materialul denumit de jurnalistul Teo Rusu ”Romanul riscă să devină o localitate fantomă”. În cadrul materialului ce se anunța a fi unul interesant, autorul înțelege să folosească acealași titlu și subtitlu, iar prima frază din ceea ce se dorește a fi un șapou fiind copiată și folosită și în paragraful de final:

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Lăsând la o parte faptul că autorul acestui material a ales să folosească în același text o frază identică de două ori, remarcăm și perinitatea informațiilor oferite cititorilor din Roman. Astfel, în încercarea de a face o radiografie a situației demografice a orașului Roman, Teo Rusu le prezintă romașcanilor informații date publicității de către Institutul Național de Statistică în luna iulie a anului trecut.

Autorul prezintă datele comparativ cu anii anteriori, fără însă a avea curiozitatea sau interesul ca în cadrul acestora să le ofere cititorilor și situația demografică a orașului Roman la data de 1 ianuarie 2015 (dat fiind faptul că deja am intrat în cel de-al doilea trimestru al anului 2015 și aceste informații sunt deja cuantificate la Direcțiile Județeane de Statistică, dar și la Direcțiile Județene pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date):

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

De altfel, autorul acestui material de presă, Teo Rusu, a considerat oportun, in cazul articolului ce viza scăderea demografică, să stea de vorbă nu cu un specialist în domeniu (recomandat fiind unul de la Direcția Județeană de Statistică) pentru a afla cauzele fenomenului prezentat, ci cu un ales local (primarul localității Roman) și cu un reprezentant al Guvernului în teritoriu, respectiv prefectul județului Neamț.

Așa cum era de așteptat, și edilul Laurențiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman, dar și prefectul Vlad Angheluță, au abordat limbajul caracteristic politicienilor, făcând declarații voalate, fără fundament ori structură, ce pot fi încadrate în categoria ”să spunem vorbe” :

Sursa capturi – www.ziarulderoman.ro

Sursa captura – www.ziarulderoman.ro

Lipsa de esență, dar și calitatea informațiilor oferite în acest articol cititorilor din mediul online de către jurnalistul Ziarului de Roman nu au scăpat atenției romașcanilor, care au adăugat comentarii, pertinente și …cu trimitere directa !

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Întrebarea fireasca a cititorului nu a rămas multă vreme fără răspuns. un alt internaut oferindu-i o posibilă explicație :

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Ceea ce a generat un alt comentariu, dar și o concluzie seacă :

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Până când cititorii Ziarului de Roman vor reuși să înțeleagă care se anunță a fi viitorul orașului Roman (oraș fantomă sau metropolă), să remarcăm și faptul că în paginile acestui cotidian local nu poate fi regăsită nici un fel de anchetă jurnalistică, în ciuda faptului că, de-a lungul anilor, Romanul s-a aflat în centrul atenției presei centrale, datorită evenimentelor cu implicații politice și nu numai.

Așa cum remarcam în cadrul capitolelor anterioare ale prezentei lucrări, valoare etică și cea morală au înregistrat un declin serios în jurnalismul românesc, jurnalismul local nefâcând nici el excepție, ci dimpotrivă. Ziarul local s-a transformat radical în ultimii ani, salariile mici oferite jurnaliștilor ducând la diminuarea interesului acestora, ce se reflectă cel mai bine în calitatea informațiilor oferite cititorilor.

Din păcate, în România anului 2015, foarte puține sunt redacțiile locale ce nu sunt aservite politic, ziarele online transformându-se într-o platformă de promovare a unor interese sau persoane ce au influență financiară, decizională sau politică. Un ziar local a devenit locul ideal în care oricine poate spune orice, fără a mai respecta vreo regulă, fără a mai ține cont de anumite principii, fără a relata sau a analiza corect informațiile distribuite, fără a emite judecăți de valoare încadrate atent în standarde bine definite.

În goana după recunoașterea profesională (ale cărei standarde au fost mult diminuate în ultimii ani), în goana după cât mai multe vizualizări și/sau “Like”/“Share” (în cazul rețelelor Social Media) sau în intenția/dorința de a răspunde unor jocuri de culise mai puțin vizibile pentru publicul larg, mulți sunt ziaristii care cu bună știință ignoră cele mai elementare reguli ale jurnalismului, postând și distribuind informații trunchiate, neverificate, prost structurate.

Salariile din ce în ce mai reduse oferite jurnaliștilor din media locală dar și posibilitatea conferită de unele oportunități din mediul de afaceri ce le permit unor jurnaliști să obțină venituri substanțiale “uitând” de etică, de subiectivism, ori de moralitate, sunt in topul motivelor ce au dus la degenerarea editorială la nivelul multor redacții locale din România.

Așa cum remarcam și în articolul anterior supus analizei, jurnaliștii nu mai par a fi interesați să obțină informații corecte, de la o sursă abilitată, ei preferând de cele mai multe ori să le solicite autorităților locale să „își dea cu părerea„ despre subiecte pe care nu le stăpănesc suficent sau nu le cunosc.

În ceea ce privește Ziarul de Roman, așa cum am amintit, în paginile acestuia nu poate fi regăsită nici o anchetă jurnalistică de impact, marea majoritate a știrilor avându-l în centrul atenției pe primarul orașului, Laurențiu Dan Leoreanu, dar și pe senatorul PSD, Ioan Chelaru.

O știre ce s-a dorit a fi încadrată în categoria știrilor politice și care le prezenta romașcanilor dilemele „existențiale„ ale edilului Leoreanu în materia politicii nu a făcut decât să îi stârnească pe cititori, care au reacționat, prin comentarii.

Astfel, materialul :

Sursă captură : www.ziarulderoman.ro

în care primarul își informa, prin intermediul jurnalistului Teo Rusu, că are mai multe oferte politice „pe masă„, din care urmează să aleagă ceea ce îi va conveni: ” Eu am, în momentul acesta, mai multe oferte pe masă. Unele oferte se leagă de prezența mea, dar nu neapărat de prezența oamenilor din echipă. Ori, eu și oamenii mei formăm o echipă. Cine mă vrea, mă vrea cu tot cu echipă”, a stârnit reacțiile romașcanilor:

Sursa capturii – www.ziarulderoman.ro

Și, așa cum se întâmplă tot mai des în ultimul timp în mediul online, primarul tras la raspundere de comentatoare a fost repede ajutat să își echilibreze imaginea de „avocatul de serviciu„ :

Sursa capturii – www.ziarulderoman.ro

Dialogul în mediul online nu s-a limitat doar la atât, initiatoarea discuției preferând sa iasă din joc. Comentariile au continuat:

Sursa capturii – www.ziarulderoman.ro

Subiectul ”Elena Udrea”, subiect de interes în media centrală în ultimele săptămâni, după ce fosta deputată de Roman a fost pusă sub învinuire și arestată în mai multe dosare penale, este, după cum s-a remarcat din comentariile anterioare, un subiect pe care romașcanii preferă să îl comenteze destul de des.

Explicabil, dacă e să avem în vedere modul în care politicianul Elena Udrea (aleasă la Camera Deputaților pe listele parlamentare din orașul Roman) a fost promovată în paginile cotidianului Ziarul de Roman. Peste 200 de articole diverse au fost scrise în ultimii ani de către jurnaliștii locali, cu Elena Udrea subiect de interes :

Sursa capturi – www.ziarulderoman.ro

De altfel, de-a lungul anilor, politicianul Elena Udrea a fost subiectul unor știri publicate în Ziarul de Roman ce se remarcă prin conținutul editorial ”deosebit” :

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Conținutul articolului, încadrat în categoria știrilor politice, este cea mai bună exemplificare a modului în care uneori se practică jurnalismul în redacțiilor locale – ”Paltonul Elenei Udrea, cumpărat de la…, purtat și în campania electorală, a ajuns…” :

Sursa captură – www.ziarulderoman.ro

Ziarul de Roman este cel mai urmărit cotidian local din Roman, conform statisticilor din mediul online. Așa cum am precizat încă la începutul acestui STUDIU DE CAZ, pagina web aferenta cotidianului este una bine structurată, categoriilor fiind atent alese si poziționate în cadrul meniului paginii.

Din păcate însă, calitatea informațiilor oferite cititorilor lasă deseori de dorit, subiectele alese de jurnaliști nu sunt tocmai de interes imediat, iar sursele considerate demne de a fi menționate nu sunt cele mai abilitate să dea curs subiectelor în discuție.

Lipsa de experiență a jurnaliștilor sau influența politicului în conținutul editorial al ziarului local Ziarul de Roman poate fi cauza pentru care cotidianul nu reușeste să se ridice la nivelul altor calitativ regăsit în alte ziare din mass-media locală.

De altfel, cea mai buna descriere pe care o putem face Ziarului de Roman este cea preluată de pe pagina de Facebook a publicației : „O echipă de jurnaliști tineri și entuziaști. O publicație pe măsură”.

Sursa captură – https://www.facebook.com/ziarulderoman

Doar că acest cotidian „măsoară” deja 13 ani de la prima apariție, aspect care nu se reflectă evident în calitatea materialelor publicate.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Armanca B, Media culpa, Editura Curtea Veche, 2006

Balaban, D. C., Meyen, M., The Role Perception of Eastern European Journalists.A Qualitative Analysis, Romanian Journal of Communication and Public Relations, Vol. 13, no 4 (24), 2011

Coman, M. , Mass media în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2003

Coman, M., Manual de jurnalism, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 2009

Frunză, S., Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011

Hangiu, I., Panorama presei românești contemporane, Editura Historiaa, 2006

Hangiu, I., Discurs al presei culturale romanesti, Editura Științifică și Enciclopedică, 2005

Petcu, M., Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007

Petcu, M., Discurs al presei românești, Editura Polirom, Iași, 2007

Pop, D, Introducere în teoria media, Editura Dacia, Cluj, 2002

Rad, I., Stil și limbaj în mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2012

Runcan, M.. A patra putere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Szabo, L.V., Libertate și comunicare în lumea presei, Editura Amacord, Timișoara, 1999

Stănciugelu I., Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi, Editura Tritonic, București, 2009

Vidam, T., Dimensiuni ale eticii comunicării și mass-media, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2007

Autori străini:

Albert, P., Histoire de la presse, 2002 (traducere Sile, I.M.), pp. 23-24

Bertrand, C.-J., Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, Iași, 2000

Bohler, S., 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media, traducere Cimpoi, D.M. Editura Polirom, Iași, 2009

Bordieu, P., Despre televiziune, Editura Art, 2009

Randall, D., Jurnalistul universal, Editura Polirom, Colecția Collegium Media, Ediția a II-a, Iași, 2007

Rieffel, R. Sociologia mass-media, traducere Busuioc I., Editura Polirom, Iași, 2008

Thoveron, G. Th., Istoria mijloacelor de comunicare, traducere Zbarcea M., Editura Institutul European, 2003

Wright, C., Obert R., Mass Communication: A Sociological Perspective, Random House, 1975

Site-uri consultate :

http://communicationtheory.org/lasswells-model/,

http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/Libertatea%20presei%20in%20Romania%202013.PDF,

http://www.iwmf.org/wp-content/uploads/2013/09/IWMF-Global-Report.pdf,

http://www.newscientist.com/articleimages/dn18158/1-timetravelling-browsers-navigate-the-webs-past.html

Lasswell’s model

http://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web,

http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047

http://dorin-popa.blogspot.com/2007/10/functiile-mass-media.html_

http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047

http://gadgets.ndtv.com/apps/news/facebook-says-messenger-has-more-than-200-million-monthly-active-users-513231

https://www.facebook.com/FBNewswire,

http://www.cmo.com/content/dam/CMO_Other/ADI/SocialIntelligence_Q12014/Q1_2014_social_intelligence_report.pdf

http://gigaom.com/2014/04/21/adobe-social-media-intelligence-report-text-engagement-down-as-videos-heat-up-on-facebook/,

http://culturasicomunicare.com/pdf/2011/Draghici%20Alexandra.pdf.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Armanca B, Media culpa, Editura Curtea Veche, 2006

Balaban, D. C., Meyen, M., The Role Perception of Eastern European Journalists.A Qualitative Analysis, Romanian Journal of Communication and Public Relations, Vol. 13, no 4 (24), 2011

Coman, M. , Mass media în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2003

Coman, M., Manual de jurnalism, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 2009

Frunză, S., Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011

Hangiu, I., Panorama presei românești contemporane, Editura Historiaa, 2006

Hangiu, I., Discurs al presei culturale romanesti, Editura Științifică și Enciclopedică, 2005

Petcu, M., Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007

Petcu, M., Discurs al presei românești, Editura Polirom, Iași, 2007

Pop, D, Introducere în teoria media, Editura Dacia, Cluj, 2002

Rad, I., Stil și limbaj în mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2012

Runcan, M.. A patra putere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Szabo, L.V., Libertate și comunicare în lumea presei, Editura Amacord, Timișoara, 1999

Stănciugelu I., Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi, Editura Tritonic, București, 2009

Vidam, T., Dimensiuni ale eticii comunicării și mass-media, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2007

Autori străini:

Albert, P., Histoire de la presse, 2002 (traducere Sile, I.M.), pp. 23-24

Bertrand, C.-J., Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, Iași, 2000

Bohler, S., 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media, traducere Cimpoi, D.M. Editura Polirom, Iași, 2009

Bordieu, P., Despre televiziune, Editura Art, 2009

Randall, D., Jurnalistul universal, Editura Polirom, Colecția Collegium Media, Ediția a II-a, Iași, 2007

Rieffel, R. Sociologia mass-media, traducere Busuioc I., Editura Polirom, Iași, 2008

Thoveron, G. Th., Istoria mijloacelor de comunicare, traducere Zbarcea M., Editura Institutul European, 2003

Wright, C., Obert R., Mass Communication: A Sociological Perspective, Random House, 1975

Site-uri consultate :

http://communicationtheory.org/lasswells-model/,

http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/Libertatea%20presei%20in%20Romania%202013.PDF,

http://www.iwmf.org/wp-content/uploads/2013/09/IWMF-Global-Report.pdf,

http://www.newscientist.com/articleimages/dn18158/1-timetravelling-browsers-navigate-the-webs-past.html

Lasswell’s model

http://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web,

http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047

http://dorin-popa.blogspot.com/2007/10/functiile-mass-media.html_

http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047

http://gadgets.ndtv.com/apps/news/facebook-says-messenger-has-more-than-200-million-monthly-active-users-513231

https://www.facebook.com/FBNewswire,

http://www.cmo.com/content/dam/CMO_Other/ADI/SocialIntelligence_Q12014/Q1_2014_social_intelligence_report.pdf

http://gigaom.com/2014/04/21/adobe-social-media-intelligence-report-text-engagement-down-as-videos-heat-up-on-facebook/,

http://culturasicomunicare.com/pdf/2011/Draghici%20Alexandra.pdf.