Politica Si Tratamentul Contabil Privind Evaluarea Stocurilor Intrate Si Iesite (s.r.l. „opticont Grup”)

Comunicare

Politica Si Tratamentul Contabil Privind Evaluarea Stocurilor Intrate Si Iesite (s.r.l. „opticont Grup”)

Byadmin ianuarie 1, 2024

POLITICA ȘI TRATAMENTUL CONTABIL PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR INTRATE ȘI IEȘITE

(S.R.L. „OPTICONT GRUP”)

CUPRINS

ABSTRACT

Autor: Budeanu Elena.

Titlul proiectului de licență: Politica și tratamentul contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite la entitatea „Opticont Grup S.R.L.

Localitatea: orașul Chișinău, ULIM.

Anul perfectării proiectului: 2015.

Structura: introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 16 surse, 12 anexe, 38 pagini de text de bază, 4 figuri, 4 tabele.

Cuvinte cheie: active curente, contabilitate, cost de intrare, document primar, registru contabil, situație financiară, valoare justă, valoare realizabilă netă.

Scopul proiectului de licență: constă în studierea profundă a politicii și tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii prin prisma studierii surselor literare privind conținutul economic și actelor normative privind contabilitatea acesteia, depistarea erorilor și deficienților existente la obiectul cercetării, formularea concluziilor și elaborarea unor recomandări.

Obiectivele de bază: expunerea fundamentelor teoretice privind contabilitatea stocurilor entității; expunerea prevederilor cadrului legal din domeniu și opiniilor diferitor autori la capitolul contabilității stocurilor, precum și a politicilor privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite; expunerea principiilor de bază, caracteristica și analiza modului de utilizare a documentelor justificative aferente contabilității stocurilor întreprinderii; studierea tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite la întreprinderii; formularea concluziilor și recomandărilor la capitolul politicilor și tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii.

Obiectul cercetării: S.R.L. „Opticont Grup” este o întreprindere care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor de contabilitate. La elaborarea proiectului de licență au fost utilizate datele unei întreprinderi client – Ducato M Company Group International S.R.L., amplasată în municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinăului 3A.

Metodologia de investigație a lucrării a servit investigațiile și conceptele teoretice ale diferitor autori din țară și peste hotare aferente aspectelor fundamentale cu privire la noțiunea, componența și contabilizarea stocurilor întreprinderii ca element al patrimoniului întreprinderii, inclusiv la capitolul metodelor de evaluare a stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii, după cum urmează: Balan I., Bălănuță V., Călin O., Nederița A., Țiriulnicova N. ș.a.

ANNOTATION

Author: Budeanu Elena.

Title of draft license: Politics and accounting treatment on incoming and outgoing stock assessment entity "Opticont Grup SRL.

Location: Chișinău, ULIM.

Year of drawing project: 2015.

Structure: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 16 sources, 12 appendices, 38 pages of main text, 4 figure, 4 tables.

Keywords: current assets, accounting, cost of entry, primary document, ledger, financial situation, fair value, net realizable value.

The project purpose license: consists of deep study and treatment of accounting policy on incoming and outgoing stock assessment of the enterprise through the study of literary sources on the content of economic and regulatory acts on its accounts, detect errors and weaknesses in the subject of research, drawing conclusions and making recommendations.

The basic objectives: exposure theoretical foundations inventory accounting entity; exposure of the legal provisions and opinions of various authors in the field of accounting chapter stocks and stock assessment policies on incoming and outgoing; exposure principles, features and analysis of the use of inventory accounting firm supporting documents; studying accounting treatment on incoming and outgoing stock assessment to the enterprise; drawing conclusions and recommendations in chapter policies and accounting treatment on incoming and outgoing stock assessment of the company.

Object of research: is an enterprise that has as main activity providing services like accounting. In developing the draft license has been used an enterprise customer data – Ducato M Company Group International Ltd., located in Chisinau, village Stauceni, Chisinau street, no. 3A.

Methodology of investigation: the work served investigations and theoretical concepts of various authors in the country and abroad related to fundamental aspects of the concept, composition and accounting for inventories as part of the assets of the business enterprise, including in the stock assessment methods entering and leaving the company, after as follows: Balan I., Bălănuță V., Călin O., Nederița A., Țiriulnicova N. etc.

LISTA ABREVIERILOR

S.I.C. – Standard Internațional de Contabilitate

S.M.M. – Stocuri de Mărfuri și Materiale

S.N.C. – Standard Național de Contabilitate

S.R.L. – Societate cu Răspundere Limitată

T.V.A. – Taxa pe Valoarea Adăugată

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

În cadrul sistemului informațional-economic, un volum considerabil de informație sunt colectate și prelucrate prin intermediul sistemului financiar-contabil, al cărui obiectiv principal îl constituie realizarea în concepție unitară și forme distincte a contabilității economice.

Contabilitatea economică reprezintă forma de bază a sistemului economic cu ajutorul căruia se realizează permanent, în forme adecvate, înregistrarea și controlul tuturor proceselor și fenomenelor economice și financiare. Pentru a îndestula cerința de înregistrare a tuturor laturilor activitații economice, evidența economica include în sfera sa – evidența contabilă, care reprezintă un sistem de principii care fundamentează modelul contabil de cunoaștere și gestiune [4, p. 7].

Majoritatea principiilor în ansamblu reprezintă enunțuri generale și esențial conceptuale. Astfel, aceste principii se delimitează ca un sistem de referință la care ne adresăm pentru a găsi răspuns în orice situație de gestiune a resurselor economice separate patrimonial și în alegerea tehnicilor contabile corespunzătoare. În concordanță cu ele, evidența contabilă are capacitatea de a dezvălui legături și raporturi între componentele patrimoniului, iar pe această bază furnizează informații privind felul cum trebuie gestionat și dezvoltat capitalul [4, p. 8].

Evidența contabilă reprezintă un sistem reglementat de colectare, prelucrare și generalizare în expresie bănească a activelor, a capitalului, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor întreprinderilor și mișcarea acestora prin contabilizarea totală, neântreruptă și documentarea a tuturor operațiunilor legate de reflectarea acestora [2].

În structura relațiilor unei economii de piața, evidenței contabile îi revine un rol important, în baza datelor furnizate de contabilitate se formează deciziile investițiilor și finanțarea utilizării și recuperării valorilor patrimoniale. În aceste condiții de activitate, contabilitatea este chemată să asigure cu informație obiectivă și veridică conținută în situațiile financiare ale entităților, toate grupele de utilizatori care sunt:

proprietarii și angajații entităților;

creditorii și investitorii;

acționarii;

bursele de valori;

organele fiscale;

organele de stat.

Un domeniu de interes major pentru majoritaea sibiecților economici care practică activitate de antreprenoriat îl constitue contabilitatea activelor curente, deoarece desfășurarea activității oricărui agent economic presupune acționarea unor mari diversități de bunuri materiale, fără de care este imposibilă desfășurarea activității oricărei entități.

În componența stocurilor, necesare unei entități destinate să asigure continuitatea procesului de producție și circulație sunt: materiile prime și semifabricatele, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, materiale de construcție etc.

Scopul proiectului de licență constă în studierea profundă a politicii și tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii prin prisma studierii surselor literare privind conținutul economic și actelor normative privind contabilitatea acesteia, depistarea erorilor și deficienților existente la obiectul cercetării, formularea concluziilor și elaborarea unor recomandări.

Obiectivele de bază care decurg din scopul proiectului de licență sunt:

expunerea fundamentelor teoretice privind contabilitatea stocurilor entității;

expunerea prevederilor cadrului legal din domeniu și opiniilor diferitor autori la capitolul contabilității stocurilor, precum și a politicilor privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite;

expunerea principiilor de bază, caracteristica și analiza modului de utilizare a documentelor justificative aferente contabilității stocurilor întreprinderii;

studierea tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite la întreprinderii;

formularea concluziilor și recomandărilor la capitolul politicilor și tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii.

Drept obiect al cercetării a servit întreprinderea „Opticont Grup” S.R.L. care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor de contabilitate. La elaborarea proiectului de licență au fost utilizate datele unei întreprinderi client – Ducato M Company Group International S.R.L., amplasată în municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinăului 3A.

Metodologia de investigație a lucrării a servit investigațiile și conceptele teoretice ale diferitor autori din țară și peste hotare aferente aspectelor fundamentale cu privire la noțiunea, componența și contabilizarea stocurilor întreprinderii ca element al patrimoniului întreprinderii, inclusiv la capitolul metodelor de evaluare a stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii, după cum urmează: Balan I., Bălănuță V., Călin O., Nederița A., Țiriulnicova N. ș.a.

CAPITOLUL 1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE ALE ENTITĂȚII

Profundele reforme economice cu care se confruntă Republica Moldova, a făcut necesară o reformă a sistemului contabil în resorturile sale, care constă în adoptarea principiilor contabilității la noile realități.

În condițiile actuale contabilitatea este chemată sa asigure o informație obiectivă și veridică conținută în situațiile financiare ale întreprinderii. Necesitatea reformei contabilității și întocmirii situațiilor financiare în conformitate cu normele internaționale contribuie la crearea unor condiții favorabile pentru dezvoltarea pieței de capital, majorarea investițiilor și integrarea economiei Republicii Moldova în economia mondială.

Actualitatea temei de cercetare a proiectului de licență poate fi explicată prin faptul că stocurile de materiale au o însemnata pondere în totalul activelor curente, în deosebi la întreprinderile cu activitate de producere a bunurilor. Desfășurarea normală a procesului de producere este condiționată în primul rând de asigurarea necesarului de materiale în vederea îndeplinirii sarcinilor prevăzute. Astfel, pentru derularea normala a procesului de producție orice entitate trebuie să dispuie de anumite resurse (fig.1.1.).

Fig. 1.1. Clasificarea resurselor necesare pentru derularea normala a procesului de producție [elaborat de autor, adaptat după 6, p.102]

Ca atare urmărirea operativă a procesului de aprovizionare, controlul sistematic al stocului de materiale, determinarea consumurilor efective și a abaterilor de la norme precum și controlul valorilor materiale gestionate constituie aspectele principale ale funcției contabilității în domeniul stocurilor.

Prin aceasta contabilitatea stocurilor de materiale devine un instrument eficient de reducere permanentă a consumurilor materiale. Rezerve importante de reducere a consumurilor materiale se găsesc în toate stadiile existenței materialelor în întreprindere începând cu operațiile de aprovizionare, depozitare, maniare, manipulare și terminând cu folosirea lor în procesul de producere.

Bunurile materiale ale entităților economice în procesul circulației trec consecutiv trei etape și se manifestă paralel în trei forme: aprovizionare (B…M), producție (…P…) și realizare (MI…BI) (fig. 1.2.).

Fig. 1.2. Etapele ciclului de producție la entități [elaborat de autor, adaptat după 6, p.102]

O astfel de circulație a bunurilor materiale asigură neîntreruperea procesului de producere și realizare a producției. Circuitul bunurilor materiale are loc în decursul unui ciclu de producție. Temeiul lui îl constituie intrarea numerarului, în baza cărora se formează rezervele de producere, care se transformă ulterior în producție neterminată, după care din aceasta bunurile materiale se transformă în producție finită și după realizare din nou capătă formă valorică [6, p.102].

Desfășurarea activității oricărui agent economic presupune intervenția unei mari diversități de stocuri de valori materiale. Stocurile sunt cantitățile de valori materiale care se acumulează în depozitele unităților economice într-un anumit volum și o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată cu un anumit scop. Ele reprezintă produsul activității de aprovizionare, producere și desfacere, care depinde de natura și caracteristicile stocurilor de valori materiale, de condițiile și modalitățile de furnizare și asigurare, transport, de strategiile pe care întreprinderile le elaborează în acest domeniu.

O importanță deosebită pentru organizarea corectă a evidenței stocurilor de materiale reprezintă clasificarea lor după destinație și rolul în procesul de producție. Conform acestei clasificări valorile materiale se împart în următoarele (fig.1.3.):

Fig. 1.3. Clasificarea bunurilor materiale [elaborat de autor, adaptat după 6, p.103]

Materia primă și materialele de bază – reprezintă baza producției fabricate, deoarece participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc total sau parțial în produsul finit: fie în starea lor inițială, fie transformate.

Materiale auxiliare – se consideră materialele care nu formează baza produsului fabricat, ele participă direct sau indirect la procesul de fabricație, fiind regăsite sau nu în componența noului produs. Materialele auxiliare au rol diferit în procesul de producție, fiind consumate de către mijloacele de muncă sau participând alături de materia primă în procesul de transformare a acestuia.

Semifabricate și obiecte de completare – după rolul său de funcționare în procesul de producție acestea reprezintă materiale de bază. La întreprinderi se mai folosesc și semifabricate produse în cadrul lor.

Combustibil – reprezintă o materie auxiliară, însă din cauza însemnătății sale gospodărești se plasează într-o grupă aparte.

Ambalaj și materiale pentru ambalare – acestea includ materiale folosite în scopul păstrării calității și proprietățile fizico-chimice ale produselor, pentru transportul de la producător la consumator și pentru desfacerea produselor.

Piesele de schimb – sunt destinate pentru efectuarea reparațiilor, schimbarea pieselor uzate, instalarea unor aparate de producție.

Materiale de construcție – se folosesc în procesul de construcție, lucrările de montaj pentru obținerea materialelor, unele părți de clădiri, etc.

Alte materiale – includ deșeurile de producție, deșeuri recuperabile de la rebut, valori materiale obținute din demontarea strungurilor, etc.

Clasificarea materialelor prezentată mai sus are importanță pentru calcularea normelor de stocuri, elaborarea planului de aprovizionare pentru structura costurilor, precum și pentru evidența sintetică și analitică.

Fiecare categorie de stocuri de materiale se regăsește fie ca un cont sintetic de gradul I (de exememplu, 216 „Produse” sau 217 „Mărfuri”), fie ca un cont sintetic de gradul II (de exemplu, în cadrul contului sintetic de gardul I: 211 „Materiale” apar conturile de gradul II: 2111 „Materia primă și materiale de bază”, 2112 “Semifabricate cumpărate”, etc.) [12].

În vederea organizării raționale a evidenței și exercitații controlului asupra folosirii materialelor în producție, întreprinderile de producție folosesc o clasificare a stocurilor materiale din punct de vedere al însușirilor fizice și chimice. După acest criteriu acestea trebuie clasificate pe categorii, pe grupe, subgrupe și clase astfel încât în interiorul unei grupe să figureze bunuri cu însușiri comune. Pentru organizarea operațiilor de aprovizionare, păstrare și folosire a materialelor, pe baza acestei grupări trebuie întocmită o listă a tuturor materialelor utilizate de întreprindere cunoscută sub denumirea de nomenclator de materiale.

Nomenclatorul de stocuri de materiale servește pentru:

Gruparea după rolul în procesul de producție și însușirile lor comune.

Simbolizarea acestora.

În nomenclator stocurile de materiale se trec pe categorii, grupe, subgrupe și clase și fiecărui material i se atribuie un simbol stabilit, de regulă, în funcție de condițiile interne de ținere a evidenței în întreprindere.

La codificarea materialelor trebuie să se țină seama de toate elementele necesare pentru o informare completă, precum și de cerințele impuse de prelucrarea automată a datelor referitoare la gestiunea materialelor. În același timp codul stabilit trebuie să respecte treptele de simbolizare stabilite de cadrul general al codificării mijloacelor economice pe ramuri și pe ansamblul economiei naționale, el trebuie să exprime locul de depozitare, codul sintetic de materiale unde se încadrează materialul dat, grupa și subgrupa corespunzătoare, felul materialului și să conțină 7-8 cifre.

De nomenclatorul materialelor se ține cont în mod obligatoriu la perfectarea documentelor cu privire la mișcarea materialelor, la organizarea evidenței operative la depozite precum și a evidenței analitice. În toate documentele stocurile de materiale sunt prezentate prin denumirea și codul lor intern, după cum este prevăzut în nomenclator.

Stocurile de valori materiale constituie o parte considerabilă a activelor curente ale întreprinderii, de aceea evaluarea lor în situațiile financiare au o importanță deosebită pentru analiza activității economico-financiare a întreprinderilor [16, p.149].

Evaluarea este un procedeu al metodei contabilității, care capătă valențe deosebit de importante, într-o economie de piață și constă în trecerea obiectelor de evidență din etalonul natural în cel valoric [3, p.50].

De aceea o atenție deosebită trebuie să se acorde cuantificării stocurilor în etalon valoric. Conform prevederilor standardului national de contabilitate [14] evaluarea stocurilor prevedea reprezintă procesul de determinare a valorii la care ele trebuie să fie recunoscute și incluse în bilanț și în raportul privind rezultatele financiare.

Considerăm că evaluarea trebuie privită în cel puțin trei puncte de vedere în reflectarea proceselor economice și anume după: obiect, metodă de evaluare și funcție [4, p.63].

Reieșind din clasificarea propusă, evaluările după obiect pot fi clasificate după criteriile:

După obiectul evaluat:

Individuale – măsoară valoarea unei unități de resurse sau consumuri.

Agregate – se utilizează la calcularea valorii unei totalități de active sau pasive ale întreprinderii.

După atitudinea subiectului față de evaluări:

Istorice – valorile sunt luate din documentele primare.

Calculate – se stabilesc de cercetător pentru fiecare evaluare efectivă.

După atitudinea criteriilor de calcul față de subiectul evaluării:

Evaluările subiective – se referă evaluările, calcularea cărora se bazează pe prețurile contractuale.

Evaluări obiective – se bazează pe criterii interne pentru subiectul evaluării, cum ar fi importanța utilizațională, diferite caracteristici calitative ale diferitor părți ale patrimoniului.

După apartenență de timp: Evaluările se clasifică în dependență de momentul măsurării. Toate acestea au utilizarea lor proprie: evaluări trecute – în studii istorice și analiza dinamicii economice; evaluări de viitor – pentru prognoze și calcule de planificare; în toate celelalte cazuri trebuie să se utilizeze evaluări prezente.

După felul etalonului de evaluare:

Evaluări nominale – bazate pe unitatea monetară a perioadei de timp pentru care se face evaluarea și evaluări fixate, care țin cont de puterea de cumpărare a unității monetare a perioadei date, care nu coincide cu perioada de evaluare [4, p.64].

Totodată, ținem să menționăm că standardele naționale de contabilitate noi [13] limitează numărul metodelor de evaluare a activelor, inclusiv și a stocurilor (fig. 1.4.):

Fig. 1.4. Principalele difiniții prevăzute de noile standarde de contabilitate la capitolul stocurilor [elaborat de autor, adaptat după 13]

Cost de intrare – totalitatea costurilor aferente achiziției, prelucrării (conversiei) și aducerii stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație.

Valoare realizabilă netă – prețul de vînzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare (completare) și costurile estimate de vînzare.

Valoare justă – suma cu care ar putea fi schimbat benevol un activ sau decontată o datorie în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții normale între părți interesate, independente și bine informate [13].

În revista Contabilitate și audit (nr. 11 din anul 2008) în articolul „Inventarierea bunurilor: aspecte contabile și fiscal” autorii Nederița A. și Popovici A. 10 reflectă modalitatea de înregistrare a rezultatelor în urma inventarierii patrimoniului. E pusă problema obligativității întreprinderii în efectuarea permanentă a inventarierii patrimoniului în cazul modificării prețurilor conform prevederilor Legii contabilității. Însă aferent stării de cercetare a temei putem menționa că dacă valoarea de intrare (de bilanț) a materialelor diferă de valoarea de piață (în cazul fenomenului inflaționist), întreprinderea efectuează evaluarea acestora la așa numită valoarea realizabilă netă. Aflăm că în cazul în care se constată că valoarea de inventar stabilită (valoarea de intrare a bunurilor inventariate), în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și preț de piață, este mai mare decât valoarea la care aceasta este înregistrată în contabilitate (valoarea de bilanț), în listele de inventariere se înscrie valoarea din contabilitate. Iar în cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea reflectată în contabilitate, în listele de inventariere se înscrie în valoarea de inventar (valoarea actuală determinată în funcție de utilitatea bunului și prețul de piață). Diferența dintre valoarea de inventar și valoarea de piață se înregistrează în contabilitate conform regulilor stabilite de S.N.C.- uri și alte acte normative în vigoare. Considerăm că întreprinderea este obligată să efectueze inventarierea în cazul modificării prețurilor numai la evaluarea valorii de intrare (de bilanț) a bunurilor patrimoniale 10.

În cartea „Bazele contabilității” 4 profesorul universitar Călin Oprea explică noțiunea de patrimoniu, chiar și originea acesteia care în limba latină desemnează – averea sau moștenirea lăsată de înaintași. Iar bunurile materiale sunt privite prin prisma înțelegerii patrimoniului ca un tot întreg. Citind acest articol înțelegem locul care-l ocupă stocurile materialele în patrimoniu.

Pentru existența patrimoniului este obligatorie prezența a două elemente interdependente:

Subiectul de patrimoniu

Obiectul de patrimoniu

Subiect de patrimoniu – persoana fizică sau juridică care posedă și gestionează bunurile.

Obiect de patrimoniu – bunurile care compun patrimoniul, reprezentând materializarea drepturilor și obligațiilor 4.

În articolul „Diagnosticul și estimarea profitului întreprinderii” de Vladimir Bălănuță 3, doctor conferențiar universitar se prezintă trei indicatori relativi care vizează structura patrimoniului întreprinderii și care după părerea lui reflectă situația reală din mai multe puncte de vedere.

Ponderea patrimoniului cu destinație de producție în suma totală a activelor, (Rpp) – indică potențialul de producție al întreprinderii și se calculează prin relația: Rpp (AML + SM)/TA, unde: AML – valoarea de bilanț a activelor materiale pe termin lung; SMM – valoarea activelor curente în stocuri de mărfuri și materiale; TA – total general-activ.

Ponderea activelor curente în stocuri de mărfuri și materiale în suma totală a activelor (RSm), se calculează după relația: RSM = SMM/TA. In condiții normale de activitate acest indicator relativ reflecă convențional durata ciclului de producție.

Rata activelor curente mobile în suma totală a activelor sau rata disponibilităților bănești (RDB), se calculează relația: RDB = (IS + MB)/TA, unde: IS – suma totală a investițiilor pe termen scurt; MB – suma totală a mijloacelor bănești.

Majorarea acestui indicator în dinamică se apreciază ca pozitivă, deoarece se asigură capacitatea de plată urgentă a întreprinderii.

Conform spuselor autorului în contextul restructurării întreprinderilor în eficiența utilizării activelor, compartiment din bilanțul contabil include metodele de analiză și estimare a patrimoniului. Iar valoarea materialelor constituie o pondere considerabilă în active, compartiment din bilanțul contabil 3.

În manualul „Evidența contabilă în exploatațiile agricole” 6, este prezentată informația aferentă contabilității materialelor. Autorii manualului vorbesc despre importanța materialelor pentru o activitate normală a întreprinderii, ei divizează materialele în două: materii prime și materiale consumabile. Este prezentată modalitatea de reflectare a materialelor în contabilitatea sintetică. Sub formă de exemplu este redat calculul costului efectiv a materialelor procurate atât în totalul cît și pe fiecare tip de materiale în parte. Deoarece în costul efectiv a materialelor înregistrat în contabilitate se înregistrează cheltuielile organizației de transport pentru transportarea materialelor, salariile lucrătorilor la încărcarea și descărcarea materialelor, contribuțiile pentru asigurarea socială aferente salariilor calculate.

Acest manual oglindește problemele teoretice fundamentale ale contabilității, precum și aspectele lor aplicative. Un plus incontestabil al lucrării respective este însoțirea materialului teoretic cu probleme practice. Problemele incluse în manual permit asimilarea mai eficientă a materialului teoretic și permit într-o anumită măsură de a aplica cunoștințele în practică 6.

Modul de ținere a contabilității materialelor găsim în manualul „Contabilitate financiară”, subcapitolul „Organizarea contabilității stocurilor de mărfuri și materiale” 11. Se prezintă însemnătatea materialelor ce i–au parte în procesul de producere. Se arată modalitatea de ținere a contabilității sintetice a materialelor într-o întreprindere.

Prezenta lucrarea este primul manual de contabilitate financiară în Republica Moldova în care se expun prevederile principale ale noului sistem contabil, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998 în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la reforma contabilității” numărul 1187 din 24 decembrie 1997.

Prezentul manual este destinat profesorilor și studenților de la instituțiile de învățământ cu profil economic, participanților la seminarele de reciclare, precum și tuturor persoanelor care doresc să studieze sistemul contabil în vigoare și să aplice calificat în practică prevederile acestuia 11.

Despre stocuri ca parte componentă a ținerii contabilității găsim în manualul autorului Balan I. „Contabilitatea micului business” 1. În cele nouă capitole ale manualului se examinează în mod complex, laconic și accesibil particularitățile și aspectele actuale privind modul de evidență ale operațiilor de bază la întreprinderile micului business al republicii Moldova. Materialul este expus în baza standardelor naționale de contabilitate, planului de conturi unic și simplificat și a normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile în interconexiune cu cerințele față de întocmirea rapoartelor financiare și a declarației fiscale. Noțiunile teoretice sunt ilustrate cu exemple complexe din activitatea gospodăriilor țărănești (de fermier) și alte întreprinderi al micului business cu diferite tipuri de proprietate și forme juridice de constituire.

Acest manual este destinat contabililor și conducătorilor cooperativelor, auditorilor, participanților la cursuri de reciclare, precum și profesorilor și studenților din instituțiile de învățământ cu profil economic. Manualul are drept scop de a explica într-o formă accesibilă modul de ținere a contabilității în întreprinderile sectorului micului busines. De exemplu, în întrebarea 3.1. Evaluarea și evidența stocurilor de mărfuri și materiale autorul menționează că costul vînzărilor și stocurile consumate în scopuri de producție se determină în felul următor:

stocurile de valori materiale obținute din producția proprie – la costul efectiv de producție;

stocurile de valori materiale procurate – la valoarea de achiziție, utilizînd metoda identificării sau metoda costului mediu ponderat.

Stocurile consumate pentru necesitățile familiei se evaluează la valoarea de piață.

Valorile materiale rămase în stoc se evaluează în felul următor:

a) stocurile de produse finite, lucrări, servicii, șeptelul de animale la creștere și îngrășat, activele pe termen lung, producția în curs de execuție – la costul efectiv;

b) stocurile de mărfuri și materiale achiziționate pentru a fi utilizate în producție sau revîndute – la valoarea de achiziție.

La sfîrșitul perioadei de gestiune stocurile de mărfuri și materiale neutilizate în producție și existente în entitate, după efectuarea inventarierii, se scad din consumurile și cheltuielile perioadei de gestiune și se reflectă în baza listelor de inventariere ca materiale și mărfuri aflate în stoc 3, p. 49-50.

CAPITOLUL 2. POLITICA ȘI TRATAMENTUL CONTABIL PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR INTRATE ȘI IEȘITE LA ENTITATEA „OPTICONT GRUP” S.R.L

Întreprinderea „Opticont Grup” S.R.L., IDNO 1012600020910 este o unitate economică care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor de organizare și ținere a evidenței contabile altor întreprinderi contra plata. La elaborarea proiectului de licență au fost utilizate datele unei întreprinderi client – Ducato M Company Group International S.R.L., amplasată în municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinăului 3A. Ducato M Company Group International S.R.L. este prezentă în Republica Moldova din anul 1995 și își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare.

Adresa juridică: municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinăului 3A;

Forma de proprietate: privată;

Contabil-șef: Popa Vladilen ( „Opticont Grup” S.R.L.);

Codul fiscal: 1002600026689.

Societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International„ este o întreprindere care comercializează pe teritoriiul țării noastre o gama variată de produse și mărfuri fabricate în exlusivitate în Italia. Aceasta are în portofoliul său un șir de branduri din diferite domenii cum ar fi: IRRILAND, DALLAI, SIME, CAPRARI, CALPEDA, SUBTECK etc.

Evidența contabilă reprezintă un sistem de principii care fundamentează modelul contabil de cunoaștere și gestiune, iar în plan metodologic, aceasta elaborează tehnici de lucru pentru a se realiza ca sistem de culegere, prelucrare, stocare, transmitere și analiză a informațiilor privind situația patrimoniului și rezultatele obținute. Contabilitatea la societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International„ se ține de firma specializată „Opticont Grup” S.R.L. în conformitate cu un șir de acte printre cele mai importante fiind:

Legea Contabilității,

Standardele Naționale de Contabilitate (în continuare – S.N.C.),

Planului de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor,

alte acte legislative și normative.

Contabilitatea la întreprindere se ține cu aplicarea unui soft special și prin întocmirea politicii de contabilitate, care reprezintă totalitatea principiilor, convențiilor, regulilor și procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare [1, p. 22].

Procedura la elaborare a politicilor contabile constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ținînd cont de particularitățile activității întreprinderii și adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ținerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare [1, p. 22].

Politicili contabile pentru anul de gestiune trebuie să fie aprobată de conducătorul entității la finele anului precedent și intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune [13].

La societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International” responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilitații o poartă conducătorul societății, el are responsabilitatea de a crea condiții optime pentru a se ține corect contabilitatea, pentru întocmirea și prezentarea la timp a rapoartelor, asigură îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile cu profil economic a cerințelor contabilitații privind întocmirea documentelor și prezentarea informației necesare pentru ținerea evidenței și completarea rapoartelor financiare.

Perfectarea documentelor gustificative ce atestă desfăsurarea operațiunilor economice la societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International” are loc în contabilitate unde activează un contabil și un operator, iar gruparea, generalizarea și contabilizarea corespunzătoare a sumelor indicate în aceste documente are loc doar la „Opticont Grup” S.R.L. conform contractului de acordare a serviciilor de ținere a evidenții contabile.

Stocurile entității includ:

1) materiile prime și materialele de bază – bunuri care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;

2) materialele consumabile – bunuri care participă sau contribuie la procesul de producție și/sau de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de exemplu, materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope și acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport);

3) obiectele de mică valoare și scurtă durată – bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul stabilit de legislație sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, construcții și dispozitive provizorii, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare);

4) producția în curs de execuție – bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor tehnice și recepției sau necompletate în întregime, precum și costurile aferente serviciilor și lucrărilor în curs de execuție;

5) produsele – bunuri fabricate în cadrul entității care includ:

a) semifabricatele – bunuri al căror proces de producție a fost finalizat într-o secție (fază de fabricație) și care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secție (fază de fabricație) sau se livrează cumpărătorilor;

b) produsele finite – bunuri care au parcurs în întregime stadiile procesului de producție și nu necesită prelucrări ulterioare în cadrul entității, au fost supuse probelor tehnice și recepției, sînt integral completate și pot fi depozitate în vederea vînzării sau livrate direct cumpărătorilor;

c) produsele secundare – bunuri care se obțin în procesul de producție concomitent cu produsele principale și au o importanță secundară și valoare nesemnificativă față de acestea;

6) mărfurile – bunuri procurate de entitate în vederea revînzării sau produse transmise spre vînzare magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile și alte bunuri imobiliare deținute pentru vînzare;

7) ambalajele – bunuri care includ ambalajele de o singură folosință sau refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate ambalării produselor (mărfurilor) și/sau altor bunuri.

În categoria stocurilor entității, de asemenea, se cuprind:

1) activele cu ciclul lung de producție, destinate vînzării;

2) bunurile de natura stocurilor care se află temporar la terți, din diferite cauze sau în anumite scopuri (de exemplu, bunuri transmise în custodie, comision, pentru prelucrare).

Deținerea de către societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International” a stocurilor cu orice titlu, înregistrarea surselor de proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea lor în contabilitate sînt interzise.

În acest societatea cu răspundere limitată „Opticont Grup” trebuie să asigure:

— recepționarea tuturor stocurilor intrate și înregistrarea acestora în locurile de depozitare. Dacă anumite loturi de stocuri se transmit nemijlocit în folosință, ele se reflectă în contabilitate ca intrate la depozit și transmise în folosință. În acest caz, în documentele de primire și de consum se face mențiunea că stocurile au fost primite de la furnizori și transmise în folosință fără depozitare (în tranzit). Nomenclatorul stocurilor care pot fi achiziționate în tranzit (nemijlocit în locurile de utilizare) se determină și se aprobă prin ordinul (dispoziția) conducătorului entității;

— reflectarea distinctă în contabilitate a stocurilor entității, transmise temporar terților;

— concordanța dintre datele evidenței cantitative la depozite și datele evidenței cantitativ-valorice a stocurilor în contabilitate pe locuri de păstrare;

— înregistrarea stocurilor primite de la terți pentru prelucrare, în custodie sau în comision, în conturi extrabilanțiere.

Conform standardului național de contabilitate „Stocuri” [13] stocurile se recunosc ca active circulante la respectarea simultană a următoarelor condiții:

● sînt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;

● există probabilitatea obținerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea stocurilor;

● sînt destinate utilizării în ciclul normal de producție/prestări servicii sau vor fi vîndute în termen de 12 luni; și

● costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.

În cazul nerespectării acestor condiții activele procurate sînt recunoscute ca cheltuieli curente, active imobilizate sau reflectate în conturi extrabilanțiere.

Stocurile recunoscute inițial se evaluează la cost de intrare care se determină în funcție de sursa de proveniență a stocurilor cum ar fi:

— achiziționarea,

— fabricarea,

— intrarea ca aport în natură la capitalul social,

— primirea cu titlu gratuit,

— ieșirea/reparația activelor imobilizate și obiectelor de mică valoare și scurtă durată,

— înregistrarea deșeurilor recuperabile,

— transferare din active imobilizate etc.

În costul de intrare a stocurilor nu se includ:

● pierderile de materiale, costurile cu personalul și/sau alte costuri de producție suportate peste limitele normelor și normativelor admise;

● costurile de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sînt necesare în procesul de achiziționare și/sau de producție;

● cheltuielile administrative;

● cheltuielile de distribuire;

● alte costuri care nu sînt legate direct de intrarea stocurilor.

Principala sursă de proveniență a stocurilor la entitatea „Ducato M Company Group International” S.R.L. este achiziționarea de la furnizorii (de regula, de peste hotarele țării). În acest caz, costurile de intrare a stocurilor achiziționate cuprinde:

— valoarea de cumpărare;

— costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele și taxele nerecuperabile, taxele vamale și alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).

Pentru contabilizarea operațiilor și datelor referitoare la circuitul economic este necesar ca acestea să fie consemnate cu documente primare și centralizatoare. Documentul primar reprezintă o confirmare documentară pe suport de hîrtie sau în formă electronică, care justifică efectuarea faptelor economice și acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment [2, p. 19].

Majoritatea documentelor justificative au forma unor blanchete de hârtie și servesc drept confirmare juridică a săvârșirii efective a unui fapt economic. Totodată, în dicționarul explicativ de contabilitate termenul de „fapt economic” se definește ca o tranzacție, operațiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, drepturile și datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale entității [2, p. 21].

Pentru îndeplinirea acestor funcții documentele primare trebuie să conțină un șir de elemente obligatorii care la rîndul său sunt prevăzute de articolul 19 al Legii contabilității:

denumirea documentului;

numărul documentului;

data întocmirii documentului;

denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entității în numele căreia este întocmit documentul;

denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele fizice – codul personal;

conținutul faptelor economice;

etaloanele cantitative și valorice în care sînt exprimate faptele economice;

funcția, numele, prenumele și semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de efectuarea și înregistrarea faptelor economice [7].

În funcție de natura faptelor economice și a tehnologiei de prelucrare a informației, persoanele care poartă răspunderea pentru ținerea contabilității și raportarea financiară pot include în documentele primare elemente suplimentare.

Un moment important constă în faptul că răspunderea pentru ținerea contabilității și raportarea financiară revine:

a) conducerii (organului executiv) – în entitatea cu răspundere limitată;

b) partenerilor – în entitatea ai cărei proprietari au răspundere nelimitată;

c) proprietarului – pentru întreprinzătorii individuali [7].

Multitudinea faptelor economice efectuate de întreprindere impune contabilul să prelucreze un număr mare de documente. Conținutul documentelor variază în funcție de:

— tipul și importanța operațiunii,

— condițile demarării,

— necesitățile controlului,

— alți factori.

Actualmente evidența intrărilor și consumului stocurilor de mărfuri și materiale se reflectă în formulare tipizate de documente, principalul fiind – factura fiscală (Anexele 1-3).

Vom examina în continuare succint destinația și particularitățile întocmirii acesui document.

Formularul actual al facturii fiscale a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 115 din 6 septembrie intrat în circulație din 1 noiembrie și conține următoarele elemente:

numărul și seria;

data livrării;

denumirea, adresa și codul fiscal al furnizorului;

denumirea, adresa și codul fiscal al cumpărătorului;

denumirea mărfurilor;

cantitatea mărfurilor pe fiecare tip distinct al acestora;

prețul unitar al fiecărui tip de marfă fără taxa pe valoarea adăugată;

cota taxei pe valoarea adăugată în procente;

valoarea totală a fiecărui tip de marfă fără taxa pe valoarea adăugată;

suma totală a taxei pe valoarea adăugată etc.

Împreună cu marfa cumpărătorului în persoana delegatului, șoferului sau magazionerului, care deține o delegație (Anexa 4) i se înmânează exemplarul întâi (de culoare bej) al facturii fiscale care servește ca suport pentru trecerea bunurilor la intrări și totodată asigură dreptul la trecerea T.V.A. în cont la decontările cu bugetul.

Dacă stocurile de mărfuri și materiale sunt procurate de la subiecți economici neînregistrați ca plătitori de T.V.A., ele se trec la intrări în baza exemplarului doi al facturii emise de furnizor în conformitate cu anexa 2 la Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 47 din 31 martie 2010. În cazul livrării unui sortiment variat de bunuri o parte din date se înscriu în anexa la factură care reprezintă o parte inseparabilă a documentului primar cu regim special. Informația din coloanele 7.2-7.13 ale facturii coincide în mare măsură cu datele respective din factura fiscală.

În continuare succind vom examina destinația și particularitățile de întocmire a facturii fiscale. De exemplu, factura fiscală (anexa 3) eliberată pentru S.R.L. „Ducato M Company Group International”, municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinău 3A; furnizor ICS ,,Petrom-Moldova” S.A.; cont 225100000100484; cod fiscal 1002600045798; co TVA 0502558; cumpărător – S.R.L. „Ducato M Company Group International”; cont 2224710SV48075307100; cod fiscal 1002600026689; cod TVA – 0604441.

În continuare elementele obligatorii ale facturii fiscale sunt prezentate sub forma de tabel cu mai multe rubrici, și anume:

denumirea: Top Euro Diesel;

unitatea de măsură: litri;

cantitatea mărfurilor: 41,42.

valoarea unității fără T.V.A.: 14,08;

suma totală fără T.V.A.: 583,33;

cota T.V.A.: 20 %;

suma totală a T.V.A.: 116,67;

valoarea mărfurilor: 700,00;

accize: 50,91.

Total pe factură „valoarea livrării impozabile fără T.V.A.” – este de 583,33 lei; „suma totală a T.V.A.” – 116,67, „valoarea livrării” – 700,00 lei și respectiv „accizele” – 50,91 lei.

Factura fiscală este semnată de persoana ce a permis eliberarea bunurilor și cea ce a primit bunurile.

De menționat că majoritatea stocurilor sunt aciziționate din străinătate, adică sunt importate. În acest caz, entitatea primește factura fiscală de la furnizorul străin (Anexa 6) în baza căreia se perfectează Declarația primară privind vămuirea mărfii importate (Anexa 5).

Facturile fiscale primite în legătură cu efectuarea cumpărăturilor se înscriu în Registrul de evidență a procurărilor (Anexa 8).

Înscrierile în Registrul de evidență a procurărilor (Anexa 8) se efectuează:

– pe livrările impozabile – în baza facturilor fiscale primite de la furnizorul de mărfuri (servicii) (Anexa 3);

– pe mărfurile importate – în baza declarațiilor vamale și documentelor privind achitarea TVA la import (Anexa 5-6);

– pe activele nemateriale importate – în baza documentelor de plată privind achitarea TVA;

– pe mărfurile, procurate de la agenții economici situați pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu întrețin relații fiscale cu sistemul ei bugetar – în baza documentelor de plată privind achitarea TVA.

Reflectarea facturilor fiscale și altor documente în Registrul procurărilor se efectuează în ordine cronologică pe măsura primirii facturilor fiscale de la furnizori, declarațiilor etc.

Registrele de procurări trebuie să fie cusute, iar paginile lor numerotate și adeverite cu ștampilă. Controlul asupra corectitudinii ținerii Registrelor de procurări și livrări se efectuează de către conducătorul întreprinderii sau persoanele împuternicite (în cazul entității analizate de către „Opticont Grup” S.R.L.).

De menționat că Registrul de evidență a procurărilor (Anexa 8) se țin discret, adică nu conform totalului cumulativ. Acest registru, ca și Registrul de evidență a livrărilor servește în exclusivitate pentru scopuri fiscale, adică pentru determinarea autentică a datoriilor față de buget, precum și a sumelor trecute în cont (adică la micșorarea datoriilor în cauză).

Toate stocurile procurate se trec spre decontare gestionarilor. Cu fiecare din aceștea conducerea întreprinderii încheie un contract în scris privind răspunderea materială deplină. Evidența cantitativă a stocurilor este ținută de către gestionari în fișe de magazie, iar înscrierile în ele se efectuează în baza documentelor primare semnate de persoanele autorizate. După fiecare înscriere privind intrarea sau ieșirea stocurilor în fișele de magazie se deduce soldul, iar fuzionarea câtorva documente într-o singură înscriere nu se admite. Din documentele cumulative înscrierile se efectuează pe măsura închiderii acestora (determinării totalurilor cu reflectarea lor în rânduri distincte), dar nu mai târziu de data de lunii imediat următoare lunii de gestiune.

La finele fiecărei luni calendaristice în baza înscrierilor din fișele magazie gestionarii întocmesc se dări de seamă, care reprezintă un raport privind mișcarea valorilor materiale, la care se anexează toate documentele primare care atestă intrarea și ieșirea bunurilor în cursul lunii. Înscrierile în raport se efectuează în baza documentelor care atestă intrarea și iesirea stocurilor cu evaluarea bunurilor în etalon valoric.

În darea de seamă se indică soldul la începutul lunii și se includ toate facturile fiscale pe care s-au înregistrat intrări și/sau ieșiri de stocuri de mărfuri și materiale. Fiecărui document i se atribuie un rînd aparte în care consecutiv se indică

— intrările cu specificarea:

numărul și data documentului;

preț de procurare (fară T.V.A.);

adaos comercial;

marfa în realizare (suma și T.V.A.);

total.

— ieșirile cu specificarea:

sursa;

numărul și data documentului;

suma.

La șfîrșitul raportului se indică:

soldul la sfârșitul lunii;

numărul de documente anexate de intrare și de ieșire;

semnăturile celor care au verificat raportul și gestionarului, precum și indicarea sumei soldului în litere.

În contabilitate rapoartele prezentate de gestionari sunt supuse unei verificări reconvenționale cu alte registre destinate evidenței operațiunilor economice conexe (Anexa 9, 10, 11, 12). După aceasta soldurile de stocuri la sfîrșitul lunii în expresie cantitativă și valorică se transcriu din rapoarte în borderoul de solduri care se deschide în ansamblu pe entitate.

După verificarea rapoartelor prezentate de gestionari și completarea borderourilor de solduri se procedează la generalizarea datelor. Modalitatea de generalizare și arhitectonica registrului sintetic este tradițională și constă în deschiderea câtorva coloane și sistematizarea rulajelor debitoare și creditoare pe conturi corespondente. Astfel, conținutul registrului sintetic generalizator în mare măsură se aseamănă cu rapoartele verificate și prelucrate.

Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea diferitor tipuri de stocuri de mărfuri și materiale, indiferent de scopul utilizării acestora, în societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International” se efectuează cu ajutorul conturilor de activ: 211 „Materiale” și 217 „Mărfuri”. În debitul acestor conturi se reflectă intrarea materialelor sau mărfurilor în patrimoniu, iar în credit – ieșirea lor din stoc. Soldul ambelor contului este debitor și reflectă existența materialelor sau mărfurilor la finele lunii sau anului.

La contul 211 „Materiale” și 217 „Mărfuri” în societatea cu răspundere limitată „Ducato M Company Group International” se deschid subconturi în funcție de destinația bunurilor, sursa de proveniență și locul păstrării acestora. Evidența analitică a materialelor se ține pe gestionari și tipuri (denumiri) concrete ale acestora cu utilizarea etaloanelor cantitative și valoric.

La finele fiecărei perioade de gestiune se acumulează datele din toate borderourile cumulative întocmite pe fiecare cont de gradul doi și întocmește Cartea mare (Anexa 7) și are un caracter obligatoriu în care se înscriu lunar direct sau prin grupare pe conturi corespondente înregistrările efectuate pe parcursul lunii, stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial rulajele debitoare și creditoare și soldurile finale.

În continuare sunt prezentate înregistrările contabile de bază întocmite de „Opticont Grup” S.R.L. și care au avut loc în S.R.L. „Ducato M Company Group International” în perioada examinată:

1. În decembrie 2014 s-a înregistrat valoarea de cumpărare a motorinei procurate de la ICS ,,Petrom-Moldova” S.A. (Anexa 3):

• debit contul 211 „Materiale” – 583,33 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – 583,33 lei.

2. În decembrie 2014 s-a trecut în cont taxa pe valoarea adăugată indicată în coloana exemplarului întâi al facturii fiscale (Anexa 3):

• debit contul 534 „Datorii față de buget” – 116,67 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – 116,67 lei.

3. S-a achitat din contul curent datoria pe termen scurt față de ICS ,,Petrom-Moldova” S.A.:

• debit contul 521 „Datorii comerciale curente” – 700,00 lei,

• credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională” – 700,00 lei.

4. În decembrie 2014 ca casat valoarea de bilanț a mărfurilor vîndute clienților (Anexa 9):

• debit contul 711 ,,Costul vînzărilor” – 163391,59 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – 163391,59 lei.

5. În ocmombrie 2014 ca casat valoarea de bilanț a mărfurilor elibirate clienților ca mostre în scopuri de promovare (Anexa 10):

• debit contul 712 ,,Cheltuieli de distribuire” – 181,65 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – 181,65 lei.

Unul din aspectele importante ale contabilității stocurilor reprezintă ieșirea acestora. Ieșirea stocurilor are loc în urma:

— consumului în cadrul entității,

— vînzării,

— transmiterii terților,

— transferului în componența activelor imobilizate etc.

Stocurile ieșite se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare curentă:

1) metoda identificării specifice;

2) metoda FIFO (primul intrat – primul ieșit);

3) metoda costului mediu ponderat.

Entitatea analizată stabilește sine stătător metoda de evaluare curentă a stocurilor și pe care o reflectă în politicile sale contabile. La alegerea ei se iau în considerare particularitățile activității, cererea de stocuri pe piață, nivelul inflației, gradul de influență a metodei acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar, precum și costurile aplicării metodei respective. De regulă, entitatea utilizează aceleași metodă de evaluare curentă pentru toate stocurile care au conținut economic și utilizare similare.

În cazuri distincte entitatea poate aplica metoda identificării specifice, care constă în determinarea costurilor individuale elementelor de stocuri. Această metodă, se aplică de pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi distincte (de exemplu, au fost achiziționate și importate un set de echipament la comanda unui client distict). Entitatea nu aplică această metodă în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare și divers de elemente.

Metoda principala care se aplică de entitae este metoda FIFO. Această metodă prevede evaluarea stocurilor ieșite din entitate la costul de intrare (efectiv) al primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieșite se evaluează la costul de intrare al lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziționate.

Întreprinderea argumentează utilizarea acestei metode prin faptul că aceasta permite determinarea valorii stocurilor ieșite după fiecare ieșire sau în baza soldului final, stabilit în urma inventarierii.

În continuare prezentăm un exemplu a modului de aplicare a metodei FIFO, după fiecare ieșire a stocurilor.

Admitem că stocul de materiale la 1 octombrie 2014 la S.R.L. „Ducato M Company Group International” a constituit cu costul de intrare 20,50 lei/kg. În cursul lunii octombrie 2014 la depozitul de materiale au avut loc următoarele operațiuni:

1) 6 octombrie – intrare la prețul de 19,0 lei/kg;

2) 11 octombrie – intrare la prețul de 19,50 lei/kg;

3) 15 octombrie – ieșire (consum) ;

4) 22 octombrie – intrare la prețul de 22,0 lei/kg;

5) 25 octombrie – ieșire (consum) ;

6) 27 octombrie – intrare la prețul de 21,50 lei/kg;

7) 29 octombrie – ieșire (consum) .

În baza datelor de mai sus, la aplicarea metodei FIFO pentru evaluarea stocurilor se întocmesc calculele prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Calculul costului materialelor consumate în baza metodei FIFO după fiecare ieșire [elaborat de autor, adaptat după 13]

Potrivit metodei FIFO stocurile eliberate de la depozit se evaluează astfel:

— la data de 15 octombrie 2014:

la prețul de 20,50 lei/kg = 143 500 lei

la prețul de 19,50 lei/kg = 91 200 lei

Total 234 700 lei

— la data de 25 octombrie 2014:

la prețul de 19,0 lei/kg = 3 800 lei

la prețul de 19,5 lei/kg = 87 750 lei

Total 91 550 lei

— la data de 29 octombrie 201X:

la prețul de 19,5 lei/kg = 42 900 lei

Total 42 900 lei

Costul stocului final de materiale se determină astfel:

a) costul stocului inițial – 143 500 lei

b) costul materialelor intrate – 484 700 lei

c) costul materialelor consumate – 369 150 lei

Valoarea stocului final (a + b – c) 259 050 lei

Conform calculelor efectuate S.R.L. „Ducato M Company Group International” contabilizează:

— costul materialelor intrate de la furnizori cu achitarea ulterioară:

• debit contul 211 „Materiale” – 484 700 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – 484700 lei.

— costul materialelor consumate în activitatea de bază:

• debit contul 811 „Activități de bază” – 369 150 lei,

• credit contul 211 „Materiale” – 369 150 lei.

Conform standardului național de contabilitate „Stocuri” [13] entitățile pot utiliza pentru stocurile ieșite și metoda costului mediu ponderat. Această metodă presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare fabricate sau achiziționate în cursul perioadei de gestiune. Costul mediu ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfîrșitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entității.

În cazul aplicării metodei costului mediu ponderat soldul stocurilor se evaluează în baza mediei ponderate calculată pe toată perioada de gestiune sau după ultima intrare.

În opinia noastră metoda costului mediu ponderat este foarte eficientă, deoarece în prezent au loc fluctuații considerabile ale prețurilor stocurilor în cursul perioadei de gestiune.

Totodată, metoda de evaluare curentă a stocurilor trebuie aplicată cu consecvență, pentru elemente similare de la o perioadă de gestiune la alta. Dacă în situații excepționale entitatea decide să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri, în notele la situațiile financiare este necesar de prezentat motivul modificării metodei și efectele acesteia asupra rezultatului financiar. Modificarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor (de exemplu, trecerea de la metoda FIFO la metoda costului mediu ponderat) se efectuează în conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare” [13].

În continuare, utilizînd datele exemplului precedent exemplificăm modul de aplicare a metodei costului mediu ponderat după fiecare intrare a stocurilor în entitatea client al S.R.L. „Opticont Grup” – „Ducato M Company Group International” S.R.L. (vezi tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Calculul costului materialelor consumate conform metodei costului mediu ponderat determinat după fiecare intrare [elaborat de autor, adaptat după 13]

— Costul mediu ponderat după intrarea din 6 octombrie 2014:

— Costul mediu ponderat după intrarea din 11 octombrie 2014:

— Costul mediu ponderat după intrarea din 22 octombrie 2014:

— Costul mediu ponderat după intrarea din 27 octombrie 2014:

Conform metodei costului mediu ponderat calculat după fiecare intrare, stocurile materiale eliberate din depozit se evaluează astfel:

la 15 octombrie 201X – în sumă de 232 825,8 lei ( x 19,731 lei/kg);

la 25 octombrie 201X – în sumă de 98 653 lei ( x 20,990 lei/kg);

la 29 octombrie 201X – în sumă de 46 296,8 lei ( x 21,044 lei/kg).

Costul stocului final de materiale poate fi determinat prin următoarele două variante:

Varianta I

a) costul stocului inițial – 143 500 lei;

b) costul materialelor intrate – 484 700 lei;

c) costul materialelor consumate – 377 775,6 lei;

Costul stocului final (a + b – c) 250 424,4 lei

Varianta II

a) cantitatea stocului final – ;

b) costul mediu ponderat la sfîrșitul perioadei – 21,044 lei;

Costul stocului final (a x b) 250 424,4 lei.

Conform calculelor efectuate entitatea contabilizează:

Conform calculelor efectuate S.R.L. „Ducato M Company Group International” contabilizează:

— costul materialelor intrate de la furnizori cu achitarea ulterioară:

• debit contul 211 „Materiale” – 484 700 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – 484700 lei.

— costul materialelor consumate în activitatea de bază:

• debit contul 811 „Activități de bază” – 377 775,6 lei,

• credit contul 211 „Materiale” – 377 775,6 lei.

Un element important care urmează de scontat la contabilizarea stocurilor este evaluarea ulterioară. Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ținînd cont de metoda de evaluare curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre costul de intrare și valoarea realizabilă netă.

Stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decît valoarea contabilă a lor, adică în cazul:

1) deteriorării sau degradării parțiale a stocurilor;

2) învechirii morale parțiale sau totale a stocurilor;

3) reducerii prețului de vînzare a stocurilor;

4) majorării eventualelor cheltuieli aferente finalizării și vînzării stocurilor etc.

Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin una din următoarele metode:

— metoda categoriilor (elementelor) de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă pe fiecare element de stocuri;

— metoda grupelor omogene de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă pe fiecare grupă omogenă de stocuri;

— metoda volumului total de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă și valoarea realizabilă netă a tuturor stocurilor entității.

În continuare exemplificăm în baza datelor convenționale modul de evaluare a stocurilor în baza valorii realizabile nete. Entitatea analizată comercializează pompe de apă. Soldul mărfii în cauză la 31 decembrie 2014 constituia 12 unități care sînt divizate în trei grupe: „A”, „B” și „C”. Costul de intrare și valoarea realizabilă netă a soldului de pompe la 31 decembrie 201X sînt prezentate în tabelul 3.3.

Tabelul 2.3. Costul de intrare și valoarea realizabilă netă a soldului de pompe la

31 decembrie 2014 [elaborat de autor, adaptat după 13]

În baza datelor din tabelul 2.3. se calculează valoarea pompelor care va fi reflectată în bilanț în funcție de modul determinării valorii realizabile nete:

varianta I – pe fiecare pompă;

varianta II – pe fiecare grupă de pompe;

varianta III – pe toate pompele aflate în stoc.

Pentru determinarea valorii contabile a pompelor trebuie comparate, respectiv, costul de intrare și valoarea realizabilă netă pe fiecare pompă, grupă de pompe și toate pompele aflate în stoc (tabelul 2.4.).

Tabelul 2.4. Calculul valorii contabile a pompelor la 31 decembrie 2014

[elaborat de autor, adaptat după 13]

În baza datelor tabelului 2.4., valoarea contabilă a pompelor va constitui:

— varianta I: în cazul determinării valorii realizabile nete pe fiecare pompă – 81 500 lei. Diferența dintre costul de intrare și valoarea realizabilă netă în sumă de 3 500 lei (85 000 lei – 81 500 lei) se contabilizează ca:

• debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” – 3500 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – 3500 lei.

— varianta II: în cazul determinării valorii realizabile nete pe fiecare grupă de pompe – 84 500 lei (20 000 lei + 22 000 lei + 42 500 lei. Diferența dintre costul de intrare și valoarea realizabilă netă – 500 lei (85 000 lei – 84 500 lei) se contabilizează ca:

• debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” – 500 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – 500 lei.

— varianta III: în cazul determinării valorii realizabile nete pe toate pompele aflate în stoc – 85 000 lei. În această situație nu trebuie întocmite careva înregistrări contabile, deoarece stocurile se reflectă în bilanț la costul de intrare.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Drept obiect al cercetării a servit întreprinderea „Opticont Grup” S.R.L. care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor de organizare și ținere a evidenței contabile altor întreprinderi. La elaborarea proiectului de licență au fost utilizate datele unei întreprinderi client – Ducato M Company Group International S.R.L., amplasată în municipiul Chișinău, com. Stauceni, str. Chișinăului 3A.

S.R.L. „Ducato M Company Group International” este o întreprindere care comercializează pe teritoriiul țării noastre o gama variată de produse și mărfuri fabricate în exlusivitate în Italia. Aceasta are în portofoliul său un șir de branduri din diferite domenii cum ar fi: IRRILAND, DALLAI, SIME, CAPRARI, CALPEDA, SUBTECK etc.

În urma studiului efectuat la capitolul politicii și tratamentului contabil privind evaluarea stocurilor intrate și ieșite ale întreprinderii analizate putem face următoarele concluzii:

1. Un domeniu de interes major pentru majoritaea sibiecților economici care practică activitate de antreprenoriat îl constitue contabilitatea activelor curente, deoarece desfășurarea activității oricărui agent economic presupune acționarea unor mari diversități de bunuri materiale, fără de care este imposibilă desfășurarea activității oricărei entități.

2. În componența stocurilor, necesare unei entități destinate să asigure continuitatea procesului de producție și circulație sunt: materiile prime și semifabricatele, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, materiale de construcție etc.

3. În cadrul entității „Ducato M Company Group International” S.R.L. sunt înregistrate operațiuni economice privind existența și fluxul stocurilor în cadrul a două conturi sintetice – 211 „Materiale” și 217 „Mărfuri”. În debitul acestor conturi se reflectă intrarea materialelor sau mărfurilor în patrimoniu, iar în credit – ieșirea lor din stoc. Soldul ambelor contului este debitor și reflectă existența materialelor sau mărfurilor la finele lunii sau anului. Evidența analitică se ține pe gestionari și tipuri concrete ale acestora cu utilizarea etaloanelor cantitative și valoric.

4. Toate faptele economice înregistrate sunt însoțite de documentele primare justificative, perfectarea acestora se efectuează, în principiu, conform normelor în vigoare și conține toate elementele specificate.

5. Forma de evidență a stocurilor în S.R.L. „Ducato M Company Group International” este automatizată și ținută de întreprinderea „Opticont Grup” S.R.L.

6. Pentru existența și fluxul stocurilor la entitatea analizată se întocmește registrul sintetic la contul corespunzător, în baza căruia la finele fiecărei luni pentru aceste conturi „Opticont Grup” S.R.L. perfectează Cartea mare.

7. Principala sursă de proveniență a stocurilor la entitatea „Ducato M Company Group International” S.R.L. este achiziționarea de la furnizorii (de regula, de peste hotarele țării). În acest caz, costurile de intrare a stocurilor achiziționate cuprinde: valoarea de cumpărare și costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele și taxele nerecuperabile, taxele vamale și alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).

8. Stocurile ieșite la entitatea „Ducato M Company Group International” S.R.L. se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea metodei FIFO (primul intrat – primul ieșit). Această metodă prevede evaluarea stocurilor ieșite din entitate la costul de intrare (efectiv) al primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieșite se evaluează la costul de intrare al lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziționate.

Întreprinderea argumentează utilizarea acestei metode prin faptul că aceasta permite determinarea valorii stocurilor ieșite după fiecare ieșire sau în baza soldului final, stabilit în urma inventarierii.

În calitate de recomandare propunem utilizarea de către entitatea „Ducato M Company Group International” S.R.L. a metodei costului mediu ponderat. Această metodă presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare achiziționate în cursul perioadei de gestiune. Totodată, costul mediu ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfîrșitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entității.

În opinia noastră metoda costului mediu ponderat este mai eficientă, deoarece în prezent au loc fluctuații considerabile ale prețurilor stocurilor în cursul perioadei de gestiune.

BIBLIOGRAFIE

Balan I. Contabilitatea micului business. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2007. 225 p.

Balan I., Romanciuc A. Dicționar explicativ de contabilitate / Толковый словарь по бухгалтерскому учету. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2007. 115 p.

Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea profitului întreprinderii. În: Contabilitate și audit, 2002, nr. 5, p. 49-53.

Călin O. ș.a. Bazele contabilității. București: Editura Didactică și Pedagică, 1995. 249 p.

Codul fiscal. În: Contabilitate și audit, 2014, nr. 1.

Frecăuțeanu A., Balan I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Chișinău: Centrul Editoral al UASM, 2002. 257 p.

Legea contabilității. Nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Contabilitate și audit, 2007, nr. 9, p. 71 – 87.

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 2.

Nederița A. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal. Chișinău: Contabilitate și audit, 2007. 640 p.

Nederița A., Popovici A. Inventarierea bunurilor: aspecte contabile și fiscale. În: Contabilitate și audit, 2008, nr. 11, p. 11- 19.

Nederiță A. ș.a. Contabilitatea financiară. Chișinău: ACAP, 2003. 640 p.

Planul de conturi contabile ale activității economico-financiare a întreprinderilor. În: Contabilitate și audit, 1998, nr. 2-3, p. 2 – 278.

Standardele naționale de contabilitate. http://www.minfin.md/ru/actnorm/contabil/standartnew (vizualizat 01.05.2015).

Standardul național de contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri și materiale”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 88-91.

Țiriulnicova N. ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: ACAP, 2011, 400 p.

Vîrleanu G. Analiza economico-financiară. București: Editura economică, 2005, 447 p.

ANEXE